Obiectivul general al cercetării
Obiectivul general al cercetării teoretice şi experimentale realizate îl constituie
caracterizarea profilului întreprinzătorului român, din punct de vedere al comportamentului şi
al performanţei sale în afaceri şi crearea unui Model Comportament - Performanţă al acestuia
(pornind de la un Model Generic de Competenţă a Întreprinzătorului), ca rezultat al celor
constatate în urma opiniilor exprimate de către întreprinzătorii români. Prin această cercetare
se doreşte să se ofere un model real şi nu unul teoretic, care să constituie o bază de plecare
pentru modelarea/susţinerea comportamentului întreprinzătorului român în vederea
îmbunătăţirii performanţei acestuia. O asemănare între întreprinzătorii români şi cei din alte
ţări, cu tradiţie în antreprenoriat poate fi benefică deoarece experienţa acelor ţări ar putea fi
valorificată, economisind timp şi bani, constituind un exemplu pentru cum ar trebui stimulat
întreprinzătorul nostru. În plus, forurile internaţionale au făcut paşi importanţi în a ne sprijini
acest sector, prin nenumăratele proiecte de finanţare disponibile (Phare, Ricop, Sapard etc.)
sau sprijin din partea FMI, BERD şi a altor instituţii cu acest rol.
Deosebirile existente pot fi semnalul de alarmă pentru un sector care este considerat de
Peter Drucker ca fiind “catalizatorul agresiv al schimbării”. O întreagă politică economică la
nivel naţional ar trebui atunci orientată chiar în funcţie de aceste deosebiri. Astfel, s-ar putea
renunţa la “importul” de teorii, metode şi tehnici din alte ţări fără a se ţine cont de “zestrea
genetică”, specificul cultural sau “condiţiile geografico-istorice” ale ţării noastre.
Obiectivele specifice ale cercetării
1. Identificarea la întreprinzătorul român a trăsăturilor specifice întreprinzătorului
(iniţiativă, spirit inovativ, orientare spre risc, dinamism, orientarea spre schimbare, etc.), a
motivaţiilor care l-au determinat să-şi deschidă propria afacere;
2. Identificarea comportamentelor specifice întreprinzătorului român (obiectivele
economice şi sociale; prioritatea acordată clientului şi angajaţilor, modalităţi şi instrumente de
lucru, comportamentul etic şi acţiuni de implicare în comunitate, modalităţi de învăţare şi
modalităţi de apreciere a performanţei);
3. Stabilirea relaţiilor comportament-performanţă şi a factorilor care justifică aceste
relaţii în cazul întreprinzătorului român (ţinând cont şi de acţiunea factorilor de influenţă
externi şi crearea unui model comportament-performanţă);
4. Stabilirea de strategii prin care pot fi îmbunătăţite comportamentele şi
performanţele întreprinzătorului român.
1.1.2. Ipoteze de cercetare
H1. Întreprinzătorii români corespund “portretului robot” al întreprinzătorului
prezentat în literatura de specialitate: au iniţiativă, riscă, sunt primii născuţi în familia lor, se
încadrează în segmentul de vârstă 25-40 de ani şi în majoritate sunt de sex masculin.
H2. În contextul trecerii de la economia de piaţă la economia planificată este de
aşteptat ca principalele motive pentru iniţierea propriei firme să fie urmărirea câştigului sau
crearea propriului loc de muncă.
H3. Ţinând cont de specificul cultural al ţării noastre (variabila
individualism/colectivism din studiile lui Geert Hofstede – anii ‘80), familia1 are un rol
important în susţinerea şi motivaţiile întreprinzătorului.
B. Cercetarea experimentală şi formularea chestionarului (Anexa 1)
B1. Cercetarea experimentală are la bază metoda anchetei pe bază de chestionar, având
ca obiectiv determinarea profilului întreprinzătorului român din perspectiva comportamentului şi
a influenţei acestuia asupra performanţei. Prin această cercetare se încearcă validarea ipotezei
conform căreia, întreprinzătorul român corespunde, prin comportamentul şi performanţa sa
profilului antreprenorial general existent în literatura de specialitate, validat în practică de diferiţi
cercetători dar există şi comportamente specifice datorită specificului cultural şi al factorilor
conjuncturali, cu implicaţii asupra performanţei.
Chestionarul cuprinde 66 de itemi şi este o variantă îmbunătăţită a Modelului
Generic de Competenţă a Întreprinzătorului aplicat de USAID (Agenţia de Dezvoltare
Internaţională a SUA), prezentat de Lyle M., Jr. şi Signe M. Spencer (Spencer şi Spencer,
1993). În urma studiilor rezultă că factorul competenţă este indisolubil legat de
comportament şi performanţă.
Chestionarul este structurat pe două părţi principale. Prima parte se bazează pe
identificarea unor trăsături de personalitate şi comportamente generale ipotetic specifice
întreprinzătorilor – competenţe specifice şi competenţe adiţionale. A doua parte (cea
adăugată modelului preluat) vizează opinii şi experienţa personale punctuale ale
întreprinzătorului român privind comportamentul şi performanţa sa.
- motivaţiile iniţierii afacerii, momentul deciderii intrării în afaceri, percepţia
propriilor trăsături de personalitate, lipsuri/defecte proprii care afectează afacerea,
experienţa profesională acumulată înaintea începerii afacerii, termenii în care
întreprinzătorul român îşi apreciază performanţa, satisfacţii actuale în urma deţinerii, dacă
apelează sau nu la consultanţă.
Întrebările au fost notate cu Q1-n.
Partea I cuprinde întrebări privind Competenţele specifice (I) ale întreprinzătorului,
care vizează:
Realizarea (Q1): Iniţiativă (Q11), Caută şi acţionează pe baza Oportunităţilor (Q12),
Persistenţă (Q13), Căutarea Informaţiilor (Q14), Preocupare pentru o Înaltă Calitate a Muncii
1
În anul 1980, sociologul olandez Geert Hofstede publică o lucrare care demonstrează importanţa
diferenţelor culturale naţionale în modelarea culturii organizaţionale şi a consecinţelor practice ale acestor
diferenţe în modul de lucru cu angajaţii. În urma cercetărilor sale, Hofstede sintetizează aceste diferenţe în cinci
dimensiuni ale culturilor naţionale: indicele distanţei faţă de putere (măsurarea gradului de inegalitate în
societate); individualismul/colectivismul (un grad înalt de individualism arată că individul îşi poartă singur de
grijă sau se îngrijeşte de familia sa; un grad înalt de colectivism arată importanţa grupului şi subgrupului care
protejează individul în schimbul unei loialităţi mutuale); masculinitatea/feminitatea (distinge rolul sexelor în
societate); indicele de evitare a incertitudinii (măsurarea (in)toleranţei ambiguităţii în societate); orientarea pe
termen lung în raport cu orientarea pe termen scurt.
Deşi România nu face parte din eşantionul ţărilor studiate, specificul său cultural o încadrează în rândul
ţărilor cu o distanţă mare faţă de putere (respectul pentru părinţi şi pentru oamenii mai vârstnici este privit ca o
virtute fundamentală) şi un grad relativ ridicat de colectivism (unde predomină importanţa familiei extinse iar în
cadrul unei societăţi colectiviste obligaţiile faţă de familie nu sunt numai financiare ci şi rituale) – Hofstede,
1996, pp. 49, 68, 78.
(Q15), Asumare cu Contractul de Muncă (Q16), Orientarea spre Eficienţă (Q17), Monitorizare
(Q19).
Analiza şi Rezolvarea Problemelor (Q2): Planificarea Sistematică (Q21); Rezolvarea
Problemelor (Q22).
Maturitatea Personală (Q3): Încrederea în sine (Q31); Expertiza (Q32);
Recunoaşterea Propriilor Limite (Q33).
Influenţa (Q4): Persuasiune (Q41); Utilizarea Strategiilor de Influenţă (Q42).
Direcţionare şi control (Q5): Asertivitate (Q51), Monitorizare (Q52).
Orientare spre alţii (Q6): Credibilitate (Q61), Integritate şi Sinceritate (Q62);
Preocupare pentru Bunăstarea Angajaţilor (Q63); Recunoaşterea Importanţei Relaţiilor de
Afaceri (Q64).
Competenţe adiţionale (II - Q8) vizate au fost: Formarea (Q81), Capitalului şi
Preocuparea pentru Imaginea Produselor şi Serviciilor (Q82).
Partea a II-a a chestionarului cuprinde întrebări referitoare la:
Principalul motiv al înfiinţării afacerii (II-Q9); Momentul deciziei intrării în afaceri (IIQ10); Sursa fondurilor deschiderii afacerii (II-Q11); Trăsăturile de personalitate (II-Q12);
Lipsuri/Defecte personale cu influenţă asupra afacerii ((II-Q13); Experienţa de muncă
anterioară iniţierii afacerii (II-Q14); Termeni de apreciere a performanţei (II-Q15);
Comportamente în afaceri relaţionate cu performanţa (II-Q16); Modalităţi de inovare, ce s-a
realizat nou prin deschiderea afacerii (II-Q17); Obiective economice urmărite (II-Q18);
Principalul obiectiv social urmărit (II-Q19); Elemente de apreciere a performanţei şi gradul de
urmărire a acestora (II-Q20); Apelarea la consultanţă (II-Q21); Efecte ale consultanţei asupra
performanţei (II-Q22); Influenţe negative asupra afacerii datorate situaţiei actuale a ţării
noastre (II-Q23); Modalităţi de învăţare folosite pentru a îmbunătăţi performanţa (II-Q24);
Efecte considerate asupra firmei prin integrarea europeană (II-Q25); Acţiuni de
responsabilitatea socială (II-Q26); Influenţa religiei asupra performanţei întreprinzătorului
(II-Q27); Influenţa familiei asupra comportamentului şi performanţei (II-Q28); Numărul de
ore lucrate zilnic (II-Q29); Satisfacţiile actuale ca întreprinzător (II-Q30); Factorii care
afectează personal întreprinzătorul în urma deţinerii afacerii (II-Q31); Planuri de viitor (IIQ32); Sfaturi pentru viitorii întreprinzători (II-Q33); Sportul practicat de întreprinzător (IIQ34).
Ultima parte a chestionarului se referă la date de identificare a întreprinzătorului şi a
firmei sale: denumirea firmei, localitatea în care este amplasată, domeniul de activitate,
modalitatea de intrare în afaceri, numărul de angajaţi, cifra de afaceri anuală, evoluţia medie
a profitului pe ultimii trei ani, numărul de ani de existenţă a firmei, vârsta întreprinzătorului,
pregătirea întreprinzătorului, tipul de studii, sexul, vârsta, starea civilă, dacă întreprinzătorul
este primul născut în familia sa, dacă cineva a mai deţinut în familie o afacere, dacă există
parteneri de afaceri din alte ţări, cultul religios.
Întrebările sunt de tip închis, în majoritate cu răspuns multiplu. Excepţie fac doar
întrebările Q20 - care impune ierarhizarea răspunsurilor şi cele cu privire la denumirea firmei
(variantă de răspuns tip text). Trebuie precizat însă că fiecare întrebare dă posibilitatea
respondentului de a da un răspuns deschis, text (“altceva, ce?”; “alta/altul, care?”; “altfel,
cum?” etc.), răspunsuri care în momentul prelucrării au fost grupate pe categorii, în funcţie
de frecvenţa menţionării lor.
B2. Constituirea eşantionului, metoda şi feed-back-ul distribuirii chestionarului
Eşantionul. Chestionarul a fost distribuit la peste 400 de întreprinzători, încercând să
se cuprindă o plajă cât mai largă în ceea ce priveşte domeniul de activitate al firmei acestora
şi aria geografică de distribuţie. Astfel, s-au distribuit chestionare în 11 localităţi/judeţe:
Bacău, Botoşani, Bucureşti, Focşani-Vrancea, Galaţi, Iaşi, Piatra Neamţ, Târgu Neamţ, Vaslui,
Rădăuţi – Suceava, Suceava. Metoda de eşantionare a fost de tipul sondajului de opinie
aleator simplu şi nu pe bază de probabilităţi statistice.
Metoda de distribuire a chestionarului. Chestionarul a fost distribuit prin
contactarea directă întreprinzătorului (“din uşă-n uşă”) sau prin poşta electronică.
Înmânarea personală a chestionarului a fost posibilă prin deplasarea autoarei în zona
respectivă şi prin recomandările personale făcute de un network în domeniu la cei care au
afaceri. De exemplu, prin intermediul Camerelor de Comerţ şi Industrie din zonele
respective, prin Primăria Tg. Neamţ sau prin PRoCreditBank şi Administraţia Financiară din
Iaşi. De asemenea, au putut fi contactaţi mulţi dintre studenţii care au absolvit Facultatea de
Economie şi Administrarea Afacerilor sau chiar actualii studenţi şi cursanţi ai studiilor postuniversitare, membri din familie, prieteni şi cunoştinţe care au propria lor afacere sau
patronii firmelor care au apelat la consultanţă sau diverşi colaboratori şi cu care s-a menţinut
o colaborare de-a lungul timpului.
Feed-back-ul a fost de 315 chestionare, dar au fost completate corect 221 de
chestionare, care au constituit obiectul analizei statistice. Deşi s-au făcut precizări cu privire
la completarea chestionarului înainte de a-l înmâna întreprinzătorului, din analiză s-a putut
constata că mulţi dintre întreprinzători nu au fost atenţi la enunţuri, oferind răspunsuri
multiple în cazul întrebărilor care necesitau un răspuns unic sau dând răspunsuri care se
contraziceau între ele. Aceste aspecte au făcut dificilă interpretarea datelor, ducând la
eliminarea din analiză a unora dintre chestionare.
B3. Prelucrarea şi analiza datelor
Pentru înregistrarea şi prelucrarea datelor a fost utilizat programul de gestionare a
chestionarelor LE SFINX versiunea profesională 1.2d, sub licenţa de utilizare a Şcolii
Postuniversitare “SCOP 2M”, Facultatea de Economia şi Administrarea Afacerii, Universitatea
“Alexandru Ioan Cuza” - Iaşi, licenţă acordată de A.C.E. IUT DE SCEAUX. Acest program de
gestionare a chestionarelor a fost preferat atât datorită disponibilităţii dar şi datorită
faptului că, în comparaţie cu alte programe, oferă o mai mare flexibilitate în cazul în care
informaţiile dorite a fi obţinute (cum sunt şi cele care au fost necesare în această cercetare)
sunt preponderent de natură calitativă, ceea ce a facilitat vizibil înregistrarea şi analiza
datelor.
Analiza s-a concretizat pe analiza frecvenţei răspunsurilor, a distribuţiei hi-pătrat şi a
analizei factoriale.
1) Forma juridică preferată este preponderent (86%) S.R.L. (Societate cu Răspundere
Limitată). Aceasta este explicabil în special prin faptul că această formă juridică impune un capital
mic de iniţiere.
Tabelul 1.1. – Forma juridică a firmelor din eşantion
Form
Nr.
a juridică
răspunsuri
S.R.L.
190
S.A.
12
F
recvenţ
a
8
6%
5
%
S.N.C.
5
S.R.L.
2
S.A.
5%
2%
0%
3%
%
S.C.S.
A.F.
0
6
0
3
0%
%
P. F.
8
alta
0
TOTA
221
S.C.S.
4%
86%
S.N.C.
A.F.
P.F.
4
alta
%
0
%
L OBS.
1
00%
2) Domeniul de activitate predominant este cel de marketing/comerţ. Cumulat, sectorul
comerţ-servicii cuprinde 87% dintre firme (procentul pe ţară în aceste domenii este cel mai mare).
Din păcate puţini întreprinzători au ales domeniul producţiei dar acesta necesită investiţii puternice,
materii prime de calitate, forţă de muncă bine pregătită (aproape au dispărut şcolile profesionale, de
meserii), piaţă de desfacere (greu de găsit datorită nivelului scăzut de trai din ţară - de exemplu,
pentru produsele de confecţii-îmbrăcăminte, dispariţiei multor firme cu caracter asemănător care ar
fi putut prelua ca achizitori o parte din produse dar şi datorită concurenţei produselor străine în cea
mai mare parte de calitate, acest din urmă aspect fiind legat şi de pretenţiile din ce în ce mai mari ale
unor clienţi care devin pe zi ce trece mai informaţi, educaţi şi conştienţi de drepturile lor). În plus,
după cum se va putea vedea, foarte puţini întreprinzători (doar 29%) au studii tehnice.
Tabelul 1.2. Domeniul de activitate al firmelor din eşantion
Domeniul
Nr.
F
0%
0%
de activitate
răspunsuri recvenţ
a
lipsă
1
0
răspuns
%
36%
producţie
52
2
4%
marketing/c
99
4
omerţ
5%
0%
1%
3%
lipsă răspuns
21%
producţie
marketing/comerţ
servicii
altceva
import
export
39%
import/export
servicii
92
4
2%
altceva
0
0
%
import
1
0
%
export
1
0
%
import/exp
4
ort
2
%
TOTAL OBS.
221
3) Din punct de vedere al numărului de angajaţi cele mai multe (63%) se încadrează în
categoria microfirme, cu mai puţin de 9 angajaţi, ceea ce corespunde mediei pe ţară (conform
statisticilor prezentate de Consiliul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii din România.
Tabelul 1.3. Nr. de angajaţi pentru firmele din eşantion.
5%
Nr.
Nr.
Fre
1%
6%
angajaţi
răspunsuri cvenţa
lips
1
0%
ă răspuns
25%
1-9
139
63
%
1055
25
49
%
5014
6%
100
100
12
5%
-249
TOT
221
100
AL OBS.
%
lipsă răspuns
1-9
10-49
50-100
100-249
63%
4) Majoritatea firmelor analizate (43%) au o cifră de afaceri de peste 1 miliard lei.
Tabelul 1.4. Cifra de afaceri a firmelor analizate
Cifra
de
Nr.
F
afaceri
răspunsuri recvenţ
a
lipsă răspuns
4
2
%
mai puţin sau
45
2
egal cu 100 milioane
0%
100-500
45
2
milioane
0%
500 milioane
32
1
- 1 miliard
4%
peste
1
95
4
miliard
3%
lipsă răspuns
2%
20%
43%
mai puţin sau egal
cu 100 milioane
100-500 milioane
20%
15%
500 milioane - 1
miliard
peste 1 miliard
TOTAL OBS.
221
1
00%
5) În ceea ce priveşte modalitatea de intrare în afaceri, 94% dintre întreprinzători au
preferat să iniţieze ei-înşişi propria firmă şi doar 6% au cumpărat-o (Tabelul QII –54, Anexa 2).
6) Pentru 27% dintre întreprinzători nivelului profitului pe ultimii trei ani s-a menţinut, pentru
24% a însemnat o creştere a profitului cu mai puţin de 20% iar 21% au reuşit performanţa creşterii
între 20%-50% pe ultimii trei ani.
Tabelul 1.5. Evoluţia profitului în medie pe ultimii trei ani
Evoluţia
N
Fr
profitului 3
r.
ecvenţa
4% 7%
răspunsur
i
9%
lipsă răspuns
1
7
24%
6
%
27%
a crescut cu
5
2
mai puţin 20%
3
4%
21%
a crescut între
4
2
0%
7%
1%
20%-50%
7
1%
a crescut între
1
6
50-100%
4
%
a crescut 1002
1
150%
%
a crescut peste
0
0
150%
%
s-a menţinut
6
2
constant
0
7%
a
scăzut
2
9
moderat
0
%
a scăzut drastic
9
4
%
TOTAL OBS.
2
1
21
00%
lipsă răspuns
a crescut cu mai puţin 20%
a crescut între 20%-50%
a crescut între 50-100%
a crescut 100-150%
a crescut peste 150%
s-a menţinut constant
a scăzut moderat
a scăzut drastic
7) Procentul cel mai mare de firme (38%) au peste cinci ani de existenţă pe piaţă.
Tabelul 1.6. Nr. de ani de existenţă pe piaţă a firmei
Nr.
ani
Nr.
F
11%
existenţă firmă
răspunsuri recvenţ
38%
a
31%
mai puţin
24
1
20%
de un an
1%
1-3 ani
69
3
1%
3-5 ani
45
2
0%
mai puţin de un
an
1-3 ani
3-5 ani
mai mult de 5 ani
mai mult de
83
5 ani
3
8%
TOTAL OBS.
221
1
00%
8) Pregătirea profesională. Cea mai mare parte a întreprinzătorilor au studii universitare
(54%).
Tabelul 1.7. Pregătirea întreprinzătorilor
Pregătirea
Nr.
Fr
întreprinzătorilor
răspunsuri ecvenţa
lipsă răspuns
1
0
%
şcoala
4
2
profesională
%
studii liceale
69
31
%
studii
120
54
universitare
%
studii
post27
12
universitare
%
TOTAL OBS.
221
10
0%
1%
2%
lipsă răspuns
12%
şcoala profesională
31%
studii liceale
studii universitare
54%
studii post-universitare
Conform sondajului2 pe structura întreprinderilor nou create în anul 2003 şi active în
septembrie 2004, la momentul efectuării anchetei prezentat pe site-ul Agenţiei Naţionale a
Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie din România (ANIMMC), numărul întreprinzătorilor
absolvenţi de învăţământ liceal şi universitar a crescut uşor faţă de anul precedent respectiv la 42,7%
în 2003 faţă de 41,7% în anul 2002 şi, mai mult decât această creştere, semnificativ este că se
menţine majoritar în comparatie cu celelalte categorii. Astfel, întreprinzătorii cu studii liceale şi
universitare depăşesc cu 4,1% pe cei cu studii gimnaziale şi reprezintă mai mult decât dublul celor cu
studii vocaţionale. Putem observa o corelaţie pozitivă între acest segment şi categoria de vârstă “sub
30 ani”. În ceea ce priveşte distribuţia întreprinderilor active nou create dupa categoria socioprofesionala anterioara a fondatorului/managerului, ponderea întreprinderilor înfiinţate de foşti
muncitori necalificaţi, după ce a urmat o evoluţie negativă în ultimii ani, creşte, atingând pragul de
51,9% în anul 2003 (fapt ce ar putea fi pus pe seama programelor de reconversie profesională şi
facilităţi fiscale acordate şomerilor sau a fondurilor obţinute din ordonanţe în urma
disponibilizărilor). În schimb, scade mult numărul întreprinzatorilor ce au avut, fie funcţii de
conducere sau profesii tehnice, fie au lucrat ca muncitori calificaţi.
Acest procent ridicat al întreprinzătorilor “cu studii” îşi găseşte explicaţia în mai mulţi factori:
- închiderea marilor întreprinderi de stat şi deci mai puţine şanse de a găsi un loc de muncă
pentru absolvenţii de învăţământ superior mai ales în zona de distribuţie a chestionarului;
- mai multe instituţii de învăţământ superior prin înfiinţarea celor private şi accesul mai uşor
pentru a urma şi finaliza studiile superioare, deci un număr mare de absolvenţi ai învăţământului
2
“Profilul întreprinzatorului român si oportunitati egale pentru desfasurarea de afaceri”,
http://www.mimmc.ro/raport_anual/dezvoltare_cultura_antreprenoriala/profilul_intreprinzatorului
_roman
universitar; majoritatea întreprinzătorilor chestionaţi au studii economice, deci cunoştinţe pentru
înfiinţarea şi gestiunea unei afaceri.
- formarea unui comportament antreprenorial în rândul studenţilor prin disciplinele studiate
(de exemplu, “Iniţierea şi administrarea micilor afaceri”, “Managementul micilor afaceri”), apariţia pe
piaţă a unei bogate literaturi de specialitate privind iniţierea şi administrarea propriei firme dar şi de
emisiuni televizate cu oameni de afaceri de succes;
- facilităţi oferite de către stat (în special prin scutiri de taxe privind înfiinţarea firmei) pentru
studenţi;
- nu în ultimul rând, în comparaţie cu ceilalţi, întreprinzătorii cu studii superioare s-au arătat
mult mai disponibili şi chiar curioşi să completeze un chestionar despre întreprinzători.
9) Tipul de studii: 42% dintre întreprinzători au studii în domeniul economic.
Tabelul 1.8. Tipul de studii al întreprinzătorului
Tipul
Nr.
F
11%
7%
de studii
răspunsuri recvenţ
a
lipsă
26
1
41%
răspuns
2%
polite
64
2
hnice
9%
econ
92
4
omic
2%
medi
15
7
cină
%
socio24
1
umane
1%
TOTA
221
1
L OBS.
00%
12%
lipsă răspuns
politehnice
economic
29%
medicină
socio-umane
10) Procentul femeilor şi bărbaţilor întreprinzători. Cea mai mare pondere în rândul
întreprinzătorilor o au bărbaţii.
Tabelul 1.9. Procentul femeilor şi bărbaţilor întreprinzători
Sexul
Nr.
F
întreprinzătorilor răspunsuri recvenţ
37%
a
63%
feminin
83
3
8%
masculin
138
6
2%
TOTAL OBS.
221
1
00%
feminin
masculin