lOMoARcPSD|6616279
Analiza economico financiara XII
Bazele contabilitatii II (Universitatea Constantin Brâncuși din Târgu Jiu)
Scan to open on Studocu
Studocu is not sponsored or endorsed by any college or university
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
1. Reprezentarea entităţii prin Situaţii Financiare Anuale
1.1. Lucrări premergătoare întocmirii Situaţiilor Financiare Anuale
 Întocmirea Situaţiilor Financiare Anuale:
= reprezintă un proces complex de agregare a datelor în vederea construirii indicatorilor economico-financiari
privind situaţia patrimonială şi rezultatele obţinute.
 Derularea acestui proces se concretizează într-o suită de lucrări preliminare:
 Balanţa de verificare înainte de inventariere;
 Inventarierea;
 Operaţii de regularizare;
 Balanţa de verificare după inventariere;
 Determinarea rezultatului, repartizarea profitului sau finanţarea pierderii.
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
1.1.1 Balanţa de verificare înainte de inventariere
(Balanţa de verificare preliminară)
 La sfârşitul exerciţiului financiar se verifică dacă toate evenimentele şi tranzacţiile au fost înregistrate în
contabilitate, ceea ce asigură aducerea la zi a tuturor înregistrărilor din contabilitate.
 Caracterul real al Situaţiilor Financiare Anuale depinde de reflectarea corectă şi completă în contabilitate a
tuturor operaţiilor economice desfăşurate. Corecta întocmire presupune verificarea corelaţiei dintre evidenţa
contabilă şi cea operativă, dintre evidenţa cronologică şi sistematică, dintre conturile sintetice şi analitice
dezvoltătoare. În această etapă se corectează eventualele neconcordanţe.
 Informaţiile necesare întocmirii Situaţiilor Financiare Anuale se preiau din Balanţa de verificare, care face
legătura dintre contabilitatea curentă şi documentele de sinteză Situaţiile Financiare Anuale.
CONTURI
BALANŢA DE VERIFICARE
(Balanţa conturilor)
 Balanţa de verificare sintetică
 Balanţa de verificare analitică
SITUAŢII
FINANCIARE
ANUALE
Flux informaţional conturi - Balanţă de verificare - Situaţii Financiare Anuale
 Scopul întocmirii balanţei de verificare înainte de inventariere este de a prezenta datele scriptice care se
vor compara cu existenţele faptice stabilite la inventariere. Operaţiile de inventariere şi de regularizare a
operaţiilor de sfârşit de an generează suplimentarea înregistrărilor în conturi, ceea ce determină modificarea
datelor din balanţa preliminară. Cu datele din balanţa de verificare definitivă se procedează la elaborarea
Situaţiilor Financiare Anuale.
 Categorii de erori care se pot descoperi cu ajutorul balanţei de verificare:
 erori care afectează egalităţile;
 erori care nu afectează egalităţile.
 Dacă balanţa se obţine în sistem informatizat cu ajutorul unui soft specializat (program de contabilitate),
pot să apară neconcordanţe, erori care nu afectează egalităţile:
 omisiuni de înregistrări a operaţiilor economice;
 repetarea unor formule contabile, stabilirea greşită a formulei contabile;
 trecerea greşită a sumelor într-o formulă contabilă corectă;
 neaplicarea corectă a normelor contabile şi fiscale;
 selecţie şi activare greşită a secţiunilor din programul soft etc.
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
1.1.2. Inventarierea
 Inventarierea:
= reprezintă ansamblul operaţiunilor prin care se constată la un moment dat, existenţa tuturor elementelor
patrimoniale de activ şi de pasiv, cu exprimare în etalon cantitativ şi valoric, după caz, în patrimoniul unităţii.
 Scopul inventarierii:
= stabilirea situaţiei reale a tuturor elementelor patrimoniale de activ şi de pasiv care aparţin entităţii cât şi cele
care aparţin altor persoane juridice dar se folosesc în cadrul unităţii. Prin inventariere se constată mărimea fizică
a elementelor patrimoniale de activ şi de pasiv, cât şi nivelul valorii actuale a acestora.
 Clasificarea inventarierii:
1.După gradul de cuprindere a elementelor patrimoniale inventariate:
a).inventarierea generală
- cuprinde toate elementele patrimoniale de activ şi de pasiv;
- se efectuează cel puţin o dată pe an şi este obligatorie;
- se efectuează în următoarele situaţii:
 la începutul activităţii;
 cel puţin o dată pe an pe parcursul desfăşurării activităţii;
 în cazul fuzionării, divizării sau încetării activităţii;
 în alte situaţii prevăzute de lege:
 la cererea organelor de control;
 indicii de lipsuri sau plusuri în gestiune;
 predare-primire de gestiune;
 reorganizarea gestiunilor;
 calamităţi naturale;
 alte situaţii prevăzute de lege.
b).inventarierea parțială
- se realizează în anumite situaţii când este nevoie să fie verificate numai anumite categorii de sortimente sau o
parte de gestiune).
2.După intervalul de timp:
a).inventarierea periodică (se efectuează în cursul anului, la intervale regulate de timp);
b).inventarierea anuală (se face, de regulă, la sfârşitul anului, cu ocazia încheierii exerciţiului financiar şi
elaborarea Situaţiilor Financiare Anuale).
3.După condiţiile în care se desfăşoară:
a).inventarierea ordinară (are loc în mod obişnuit, la termenele planificate);
b).inventarierea extraordinară (are loc în situaţii deosebite).
4.După felul elementelor patrimoniale inventariate:
a).inventarierea imobilizărilor corporale;
b).inventarierea materialelor de natura obiectelor de inventar;
c).inventarierea materiilor prime şi a materialelor consumabile;
d).inventarierea mărfurilor şi ambalajelor;
e).inventarierea activelor biologice de natura stocurilor;
f).inventarierea semifabricatelor şi a produselor finite;
g).inventarierea produselor agricole;
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
h).inventarierea producţiei în curs de execuţie;
i).inventarierea altor elemente patrimoniale şi extrapatrimoniale.
 Pregătirea şi desfăşurarea inventarierii:
a).Pregătirea inventarierii
 Răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere revine administratorului,
ordonatorului de credite (la instituţii) sau altei persoane care are obligaţia gestionării elementelor de
activ şi de pasiv.
 Activitatea de inventariere se efectuează de către o comisie de inventariere, care răspunde de
efectuarea tuturor lucrărilor de inventariere, în conformitate cu reglementările legale. Comisia de
inventariere este numită prin decizie scrisă şi este formată din cel puţin două persoane. Prin excepţie,
la gestiunile mici, inventarierea se poate efectua şi de către o singură persoană. Din comisia de
inventariere nu pot face parte gestionarul, contabilul sau auditorii. Prin excepţie, la inventariere poate
participa şi contabilul care ţine evidenţa gestiunii dacă prin proceduri interne s-a stabilit această
situaţie, dar fără să facă parte din comisia de inventariere.
 Lucrările de inventariere se efectuează cu salariaţii proprii de către persoane cu pregătire
economică şi tehnică corespunzătoare care să poată efectua identificarea competentă a elementelor
inventariate şi evaluarea lor. Dacă unitatea nu dispune de personal corespunzător, poate să folosească
şi personal din afara firmei, dar trebuie să încheie cu aceştia un contract civil sau contract de prestări
servicii. Prin excepţie, la entităţile foarte mici unde nu au nici un salariat care să efectueze
inventarierea, aceasta se efectuează de către administratori.
 Membrii comisiilor de inventariere nu pot fi înlocuiţi decât în cazuri bine justificate şi numai prin
decizie scrisă, emisă de către cei care i-au numit.
 Pregătirea inventarierii constă în lucrările care se fac înaintea începerii inventarierii propriu-zise.
Administratorul sau persoana care realizează gestionarea elementelor patrimoniale au obligaţia de a
emite Decizia de inventariere şi de a asigura condiţiile corespunzătoare de lucru pentru membrii
comisiei de inventariere.
 Asigurarea condiţiilor de lucru la pregătirea inventarierii, se face de către administratorul sau
persoana care realizează gestionarea elementelor patrimoniale, astfel:
 organizarea corespunzătoare a evidenţei operative şi contabile privind gestiunea
inventariată;
 participarea întregii comisii la inventariere;
 organizarea depozitării bunurilor grupate pe sortimente, dimensiuni, codificarea bunurilor
şi întocmirea etichetelor de raft;
 asigurarea personalului necesar pentru manipularea bunurilor, sortare, cântărire, măsurare,
numărare, estimare etc.;
 asigurarea de specialişti pentru efectuare identificării unor bunuri inventariate;
 dotarea gestiunii cu aparate şi instrumente de măsurare, cântărire şi identificare;
 dotarea gestiunii cu mijloace tehnice de calcul, cu formulare şi rechizite;
 asigurarea mijloacelor necesare sigilării spaţiilor de depozitare a bunurilor inventariate atât
la începutul invetarierii cât şi pe parcursul desfăşurării ei;
 asigurarea securităţii uşilor, ferestrelor, porţilor, spaţiilor aferente bunurilor inventariate;
 asigurarea protecţiei membrilor comisiei de inventariere în conformitate cu normele de
protecţie a muncii.
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
 Asigurarea măsurilor organizatorice corespunzătoare pregătirii în bune condiţii a lucrărilor de
inventariere în conformitate cu reglementările legale, se face de către comisia de inventariere, astfel:
 înainte de începerea lucrărilor de inventariere, comisia de inventariere trebuie să pună la
dispoziţia gestionarului documentul Declaraţie de inventar pe care urmează să îl
întocmească acesta şi să verifice corectitudinea şi realitatea întocmirii lui. Inventarierea se
face de către comisia de inventariere în prezenţa gestionarului iar dacă acesta lipseşte, se
numeşte prin decizie scrisă o altă persoană care să îl reprezinte pe gestionar.
 să verifice numerarul din casierie, să solicite întocmirea Monetarului, a Registrului de casă
şi predarea lor la contabilitate pentru înregistrare;
 să bareze şi să semneze ultimele documente de evidenţă privitoare la gestiune. În cazul în
care se constată că există documente neînregistrate în contabilitate, comisia de inventariere
trebuie să dispună înregistrarea lor pentru a asigura realitatea situaţiei scriptice a gestiunii;
 să identifice toate locurile (încăperile) în care există bunuri care urmează să fie
inventariate;
 să verifice toate instrumentele şi aparatele de măsură şi cântărire;
 să sigileze toate locurile şi încăperile din gestiune în afara locului unde a început
inventarierea.
b).Desfăşurarea inventarierii
 Inventarierea propriu-zisă se realizează prin constatarea faptică a elementelor patrimoniale de activ şi
de pasiv şi înscrierea lor în documentele Listă de inventariere sau Situaţii analitice.
 Asigurarea măsurilor organizatorice corespunzătoare desfăşurării în bune condiţii a lucrărilor de
inventariere în conformitate cu reglementările legale, de către comisia de inventariere:
 programul şi perioada vor fi afişate în mod vizibil;
 sigilarea tuturor locurilor şi căilor de acces în afara locului unde se efectuează operaţiile de
inventariere în acea zi;
 sigiliul se păstrează, pe toată durata inventarierii, de către responsabilul comisiei de
inventariere;
 la reluarea lucrărilor de inventariere din fiecare zi se verifică dacă sigiliul este intact. În caz
contrar, se iau măsurile corespunzătoare;
 închiderea şi sigilarea spaţiilor de depozitare, în prezenţa gestionarului, ori de câte ori se
întrerup operaţiile de inventariere şi se părăseşte încăperea;
 documentele întocmite de către comisia de inventariere pentru fiecare zi rămân în cadrul
gestiunii inventariate şi se depozitează în spaţii special amenajate (fişete, casete, dulapuri
etc.) care vor fi încuiate şi sigilate;
 pe durata inventarierii este recomandabil să se sisteze operaţiile de intrare-ieşire a bunurilor
inventariate. Prin excepţie, dacă acest lucru nu este posibil, în cadrul gestiunii se va institui
o „zonă tampon” în care să se desfăşoare operaţii de aprovizionare şi vânzare;
 listele de inventariere se semnează pe fiecare filă de către toţi membrii comisiei de
inventariere şi de către gestionar.
 Cercetarea faptică a elementelor de activ şi de pasiv se face prin identificarea lor individuală.
Identificarea bunurilor şi valorilor inventariate se face diferit în funcţie de particularităţile lor.
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
Categorii de elemente inventariate
Brevete, licenţe, mărci de fabrică, know-how,
terenuri, construcţii
Echipamente tehnologice, aparate şi instalaţii,
mijloace de transport, alte imobilizări corporale
Imobilizări corporale şi necorporale în curs de
execuţie
Stocuri
Producţie în curs de execuţie
Creanţe de primit de la terţi şi obligaţii faţă de terţi
Disponibilităţi aflate în conturile bancare
Bunuri care aparţin terţilor
Bunuri ale entităţii care se află la terţi
Bunuri depreciate, inutilizabile, deteriorate, fără
mişcare, greu vandabile, abandonate sau sistate,
creanţe şi obligaţii incerte ori în litigiu
Bunuri aflate în expediţie
Bunuri aflate în curs de aprovizionare
Reguli de identificare şi de inventariere
Identificarea pe baza titlurilor de proprietate şi a
dosarului tehnic
Identificarea pe baza numărului de inventar şi a
caracteristicilor tehnice
Identificarea pe fiecare obiect în parte şi descrierea
stadiului de realizare
Identificarea prin numărare, cântărire, măsurare,
calcule tehnice, probe de laborator etc.
Bunurile aflate în ambalajele originale nu se desfac şi
se inventariază prin sondaj
Identificarea în funcţie de gradul de prelucrare şi de
execuţie
Verificarea şi confirmarea pe baza Extraselor de cont
emise de către bănci sau pe baza efectuării
punctajelor reciproce între entităţi
Confruntarea soldurilor din Extrasele de cont emise
de către bănci cu soldurile din contabilitatea entităţii
Identificarea pe baza documentelor de predareprimire şi documente de confirmare adresate terţilor
Identificarea prin cereri de confirmare către terţi
Identificarea directă prin numărare, măsurare,
cântărire şi prin confirmări de la terţi. Se înscriu în
Listele de inventariere separate
Inventarierea se face de către unităţile furnizoare. Se
înscriu în liste separate
Inventarierea se face de către unităţile cumpărătoare.
Se înscriu în liste separate
 Evaluarea elementelor de activ şi de pasiv cu ocazia inventarierii se face cu respectarea principiului
permanenţei metodelor, potrivit căruia modelele şi regulile de evaluare trebuie menţinute, asigurând
comparabilitatea în timp a informaţiei contabile.
 Evaluarea activelor imobilizate şi a stocurilor se face la valoarea actuală a fiecărui element numită
valoare de inventar. Valoarea de inventar se compune din:

preţul pieţei;

starea bunului inventariat;

utilitatea bunului inventariat.
 Evaluarea creanţelor şi datoriilor exprimate în lei se face la valoarea lor probabilă de încasat sau de
plătit.
 Evaluarea datoriilor şi creanţelor exprimate în valută se face la cursul de schimb comunicat de BNR,
valabil pentru data încheierii exerciţiului financiar.
 La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se va aplica principiul prudenţei, potrivit căruia se va
ţine cont de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor.
 Valoarea care se înscrie în listele de inventariere rezultă din compararea valorii de inventar cu
valoare înregistrată în contabilitate, dintre care se alege valoare cea mai mică, astfel:
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
 dacă valoarea de inventar > valoarea contabilă => valoare înscrisă în listele de inventariere
= valoarea contabilă;
 dacă valoarea de inventar < valoarea contabilă => valoare înscrisă în listele de inventariere
= valoarea de inventar.
 Toate elementele de activ şi de pasiv se înscriu pe măsura inventarierii lor, în liste de inventariere şi
aituaţii analitice anexe. Lista de inventariere se foloseşte pentru elementele care au exprimare
cantitativ-valorică, iar Situaţiile analitice pentru alte elemente care în general au exprimare numai
valorică. Lista de inventariere are modele diferite în funcţie de etalonul de evidenţă al bunurilor
inventariate: global-valoric sau cantitativ-valoric.
 Pe ultima listă de inventariere sau pe un document separat, gestionarul trebuie să facă o menţiune
prin care declară că toate bunurile şi valorile au fost inventariate şi consemnate în listele de
inventariere în prezenţa sa. De asemenea, acesta menţionează dacă are sau nu obiecţii cu privire la
modul de efectuare a inventarierii. Dacă sunt obiecţii, acestea trebuie analizate de către comisia de
inventariere şi soluţionate.
 Rezultatele inventarierii:
 Rezultatele inventarierii (diferenţele de inventar) se stabilesc prin compararea cantităţilor şi valorilor
consemnate în listele de inventariere şi în situaţiile analitice anexe (faptic) cu valorile şi cantităţile
înregistrate în contabilitate (scriptic).
 În urma inventarierii pot rezulta egalităţi, plusuri sau minusuri de inventar, astfel:

Faptic = Scriptic = > nu sunt diferenţe de inventar

Faptic > Scriptic = > Plus de inventar

Faptic < Scriptic = > Minus de inventar
 După natura lor, rezultatele inventarierii (plusuri sau minusuri) pot fi cantitative sau valorice:

Plus:
-cantitativ (se înregistrează în contabilitate);
-valoric (nu se înregistrează în contabilitate).

Minus:
-cantitativ (se înregistrează în contabilitate sub formă de minusuri neimputabile sau imputabile);
-valoric (se înregistrează în contabilitate sub formă de ajustări sau amortizare suplimentară).
 Lipsurile neimputabile se datorează unor riscuri de confuzie între sortimente, perisabilităţi, risc de
vânzare, furturi prin efracţie, calamităţi etc. Evaluarea se face la valoarea de înregistrare. În cazul
lipsurilor imputabile, evaluarea se face la valoarea de înlocuire.
 Valoare de înlocuire:
= echivalenta costului de achiziţie a unui bun cu caracteristici şi grad de uzură similare celui lipsă în gestiune la
data constatării pagubei;
= este mai mare decât valoarea cu care este înregistrat în contabilitate elementul inventariat. Deci, imputarea se
face la un preţ mai mare;
= include preţul practicat pe piaţă la care se adaugă:

TVA;

cheltuieli de transport-aprovizionare;

taxe nerecuperabile;

alte cheltuieli.
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279








 Rezultatele inventarierii sunt consemnate de către comisia de inventariere într-un proces-verbal, care
cuprinde:
data întocmirii procesului-verbal;
perioada de gestiune inventariată;
gestiunea inventariată;
numele membrilor comisiei de inventariere;
rezultatele inventarierii;
concluziile comisiei cu privire la plusurile şi minusurile constatate;
persoanele vinovate (dacă este cazul);
propuneri de măsuri pentru soluţionarea situaţiilor create.
 Rezultatele inventarierii sunt grupate pe conturi sau grupe de conturi, în ordinea posturilor de bilanţ şi
se consemnează în Registrul-inventar care este un document obligatoriu. Înregistrările în Registrulinventar se fac pe baza Listelor de inventariere.
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
1.1.3. Operaţii de regularizare
1).operaţii privind calculul amortizărilor
La închiderea exerciţiului financiar, cu ocazia inventarierii generale a patrimoniului, este normal ca
valoarea de inventar = valoarea rămasă de amortizat. Dacă valoarea de inventar < valoarea rămasă de amortizat,
diferenţa se regularizează astfel:
 în cazul în care se constată deprecieri ireversibile, se constituie amortizări;
 în cazul în care se constată deprecieri reversibile, se constituie ajustări pentru depreciere sau pierdere
de valoare.
2).operaţii privind ajustările pentru depreciere
La închiderea exerciţiului financiar, cu ocazia inventarierii generale a patrimoniului, are loc
regularizarea ajustărilor, astfel:
 dacă deprecierea calculată pe baza inventarului (valoarea contabilă - valoare de inventar) este
superioară ajustărilor constituite = > se constituie o ajustare suplimetară;
 dacă deprecierea calculată pe baza inventarului (valoarea contabilă - valoare de inventar) este
inferioară ajustărilor constituite = > se diminuează ajustarea constituită cu diferenţa
corespunzătoare.
3).diferenţele de curs valutar
La închiderea exerciţiului financiar, cu ocazia inventarierii generale a patrimoniului, elementele
patrimoniale exprimate în valută sunt evaluate prin compararea lor cu valorile cursului valutar existente la 31
decembrie anul N, stabilind diferenţe favorabile sau nefavorabile de curs valutar.
 Diferenţele nefavorabile de curs valutar (în situaţia creşterii cursului valutar) se înregistrează în
contul 6651 „Diferenţe nefavorabile de curs valutar”.
 Diferenţele favorabile de curs valutar (în situaţia diminuării cursului valutar) se înregistrează în
contul 7651 „Diferenţe favorabile de curs valutar”.
4).operaţii privind provizioanele
La închiderea exerciţiului financiar, provizioanele constituite efectiv se înregistrează în debitul
conturilor de cheltuieli şi în creditul conturilor de provizioane. De asemenea, se analizează provizioanele
constituite la sfârşitul exerciţiului precedent şi cele în cursul exerciţiului, regularizându-se astfel:
 prin debitul conturilor de cheltuieli în cazul majorării provizionului;
 prin creditul conturilor de venituri în cazul diminuării sau anulării provizionului.
5).operaţii privind delimitarea în timp a cheltuielilor şi veniturilor
Pentru a stabili corect rezultatul exerciţiului este necesară separarea în timp a cheltuielilor şi veniturilor
înregistrate în exerciţiul curent preluate ca sold din exerciţiul precedent.
În sfera regularizării cheltuielilor şi veniturilor se cuprind:
 operaţii privind înregistrarea cheltuielilor de plată;
Exemplu: facturi neprimite.
 operaţii privind înregistrarea veniturilor de realizat;
Exemplu: facturi neîntocmite pentru bunurile furnizate.
 operaţii privind regularizarea cheltuielilor determinate de facturile primite fără bunurile materiale;
 operaţii privind regulalizarea veniturilor determinate de facturile întocmite fără expedierea bunurilor
materiale;
 operaţii privind eşalonarea cheltuielilor pe mai multe exerciţii;
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
 operaţii privind regularizarea cheltuielilor şi veniturilor în avans:
Cheltuielile şi veniturile înregistrate în avans sunt acele cheltuieli şi venituricare sunt efectuate în
exerciţiul N, dar care se referă la exerciţiul N+1. În cursul exerciţiului N, aceste cheltuieli şi venituri deşi au fost
efectuate, nu se pot înregistra în conturile aferent din clasa 6 Conturi de cheltuieli şi clasa 7 Conturi de venituri,
deoarece nu se referă la exerciţiul N. De aceea, în exerciţiul N se înregistrează temporar în conturile 471
„Cheltuieli înregistrate în avans” (A) şi 472 „Venituri înregistrate în avans” (P). În anul următor N+1, se face
trecerea (eşalonată) de pe conturile 471 „Cheltuieli înregistrate în avans” şi 472 „Venituri înregistrate în avans”
pe conturile corespunzătoare din clasa 6 Conturi de cheltuieli şi clasa 7 Conturi de venituri. După aceste
operaţii, conturile 471 „Cheltuieli înregistrate în avans” şi 472 „Venituri înregistrate în avans” se soldează.
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
1.1.4. Balanţa de verificare după inventariere
 După efectuarea inventarierii şi contabilizarea operaţiilor de regularizare, situaţia în conturi se schimbă prin
înregistrarea plusurilor şi minusuruilor, precum şi a diferenţelor din operaţii de regularizare. Prin urmare, în
acest moment avem o a doua balanţă de verificare, numită în sens general Balanţa de verificare după
inventariere.
 Faţă de balanţa conturilor înainte de inventariere, această balanţă prezintă modificătile survenite la conturile
implicate în operaţii de inventariere şi de regularizare la sfârşitul anului.
 Balanţa de verificare după inventariere se prezintă ca o bază de date în vederea pregătirii informaţiilor
contabile pentru stabilirea rezultatului exerciţiului.
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
1.1.5. Determinarea rezultatului,
repartizarea profitului sau finanţarea pierderii
 Formule de calcul:
A).Pentru microîntreprinderi (venituri totale  1.000.000 euro)
Impozit pe venit = Venituri totale impozabile x 1% (dacă există salariați)
Impozit pe venit = Venituri totale impozabile x 3% (dacă nu există salariați)
Baza impozabilă a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor o constituie veniturile din orice sursă, din
care se scad:
a) veniturile aferente costurilor stocurilor de produse;
b) veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuție;
c) veniturile din producția de imobilizări corporale și necorporale;
d) veniturile din subvenții;
e) veniturile din provizioane, ajustări pentru depreciere sau pentru pierdere de valoare, care au fost cheltuieli
nedeductibile la calculul profitului impozabil sau au fost constituite în perioada în care persoana juridică
română era supusă impozitului pe veniturile microîntreprinderilor;
f) veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi și/sau penalită ți de întârziere, care au fost
cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil;
g) veniturile realizate din despăgubiri, de la societățile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse
bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii;
h) veniturile din diferențe de curs valutar;
i) veniturile financiare aferente creanțelor și datoriilor cu decontare în funcție de cursul unei valute, rezultate din
evaluarea sau decontarea acestora;
j) valoarea reducerilor comerciale acordate ulterior facturării, înregistrate în contul "709", potrivit
reglementărilor contabile aplicabile;
k) veniturile aferente titlurilor de plată obținute de persoanele îndreptățite, potrivit legii, titulari inițiali aflați în
evidența Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sau moștenitorii legali ai acestora;
l) despăgubirile primite în baza hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului;
m) veniturile obținute dintr-un stat străin cu care România are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri,
dacă acestea au fost impozitate în statul străin.
Facilități pentru microîntreprinderi
În cazul în care o microîntreprindere achiziționează case de marcat, valoarea de achiziție a acestora se deduce
din baza impozabilă, în conformitate cu documentul justificativ, în trimestrul în care au fost puse în func țiune,
potrivit legii.
B). Pentru întreprinderi cu venituri totale  1.000.000 euro
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
CAZUL I. OBŢINEREA DE PROFIT
Etapa 1.Operaţii efectuate la sfârşitul exerciţiului N
Profit brut = Venituri totale - Cheltuieli totale
(PB) = VT - CT
Profit impozabil (Rezultat fiscal) = Profit brut + Cheltuieli nedeductibile fiscal - Deduceri fiscale
PI (RF) = PB + CNF - DF
Impozit pe profit = Profit impozabil (Rezultat fiscal) x 16%
IP = PI (RF) x 16%
Profit net = Profit brut - Impozit pe profit
PN = PB - IP
Deduceri fiscale = venituri neimpozabile, precum şi alte elemente care diminuează rezultatul fiscal.
Exemple:
 dividende încasate de la altă societate;
 constituirea şi majorarea rezervelor legale;
 pierderea fiscală din anii precedenţi care se va recupera din profitul obţinut în perioadele următoare etc.
Cheltuieli cu deductibilitate limitată
Exemple:
 cheltuielile de protocol în limita a unei cote de 2% aplicată asupra diferenţei dintre totalul veniturilor
impozabile şi totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol şi
cheltuielile cu impozitul pe profit;
 cheltuielile de deplasare stabilite prin aplicarea coeficientului de 2,5 la nivelul acestor cheltuieli stabilit
pentru instituţiile publice;
 cheltuielile cu perisabilităţile în limitele stabilite de lege;
 cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori în limitele legale;
 cheltuielile efectuate în numele unui angajat, la schemele de pensii facultative în limitele stabilite de
lege (echivalentul în lei a 200 de euro într-un an fiscal pentru fiecare participant);
 cheltuielile cu primele de asigurare voluntară de sănătate, în limitele stabilite de lege etc.
Cheltuielile nedeductibile fiscal = nu se iau în calcul la determinarea profitului impozabil.
Exemple:
 cheltuielile cu impozitul pe profit înregistrat anteriror;
 dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările și penalitățile datorate către autoritățile
române;
 cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune
ori degradate, neimputabile, precum și TVA aferentă;
 cheltuielile de sponsorizare și/sau de mecenat și cheltuielile privind bursele private, acordate potrivit
legii etc.
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
 Contribuabilii scad din impozitul pe profit sumele aferente, dacă totalul acestor cheltuieli îndeplineşte
cumulativ două condiţii: este în limita a 3 la mie din cifra de afaceri şi nu depăşeşte mai mult de 20% din
impozitul pe profit datorat.
 Calculul Rezultatului fiscal (RF) se face cumulat de la începutul anului până la sfârşitul trimestrului de
calcul pentru toate elementele de calcul, respectiv: venituri totale cumulate, cheltuieli totale cumulate,
cheltuieli nedeductibile fiscal cumulate, deduceri fiscale cumulate.
 Calculul Impozitului pe profit (IP) se stabileşte cumulat de la începutul anului până la sfârşitul trimestrului
de calcul. Impozitul pe profit se plăteşte trimestrial la bugetul de stat, în sumă efectivă sau estimată sub
formă de avans faţă de datele anului precedent.
Etapa 2.Operaţii efectuate la începutul exerciţiului N + 1
 închiderea contului 129 „Repartizarea profitului” (cu rezervele legale) prin contul 121 „Profit sau
pierdere” (al cărui sold avea înregistrat profitul net din anul anterior). După această operaţie, în contul
121 Profit sau pierdere” vom avea profitul net rămas după distribuirea rezervelor legale.
 trecerea profitului net rămas pe contul 1171 „Rezultatul reportat reprezentând profitul nerepartizat sau
pierderea neacoperită”:
121
„Profit sau pierdere”
=
1171
„Rezultatul reportat reprezentând
profitul nerepartizat sau
pierdere neacoperită”
 conform Hotărârii AGA şi a actului de constituire, profitul net rămas din contul 1171 „Rezultatul
reportat reprezentând profitul nedrepartizat sau pierderea neacoperită” se distribuie pe destinaţii
conform reglementărilor legale şi politica financiară a firmei:
 acoperirea de pierderi anterioare;
 constituirea de rezerve statutare;
 constituirea altor rezerve;
 distribuirea de divindende etc.
CAZUL II. REALIZAREA DE PIERDERE
Etapa 1.Operaţii efectuate la sfârşitul exerciţiului N
 dacă la sfârşitul exerciţiului financiar, cheltuielile > veniturile = > pierderea curentă (SFD cont 121
„Profit sau pierdere”). Acest sold final debitor se integrează în Bilanţ la Capitaluri proprii (cu semnul
minus).
Etapa 2.Operaţii efectuate la începutul exerciţiului N + 1
 trecerea pierderii pe contul 1171 „Rezultatul reportat reprezentând profitul nedrepartizat sau pierderea
neacoperită”:
1171
„Rezultatul reportat reprezentând
profitul nerepartizat sau
pierdere neacoperită”
=
121
„Profit sau pierdere”
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
 pierderea se recuperează din profiturile impozabile în următorii 5 ani consecutivi;
 recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a
impozitului pe profit;
 în cazul înregistrării de pierderi operăm cu doi termeni:
 pierderea contabilă (se determină atunci când veniturile totale < cheltuielile totale);
 pierderea fiscală (rezultă din însumarea la pierderea contabilă a cheltuielilor
nedeductibile fiscal şi se calculează în documentele privind declaraţiile fiscale).
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
1.2. Conţinutul şi structura Situaţiilor Financiare Anuale
 La sfârşitul anului calendaristic se efectuează lucrările de închidere a exerciţiului financiar care sunt
supuse analizei şi aprobării Consiliului de administraţie. În acest scop se elaborează Raportul anual, care
are următoarea structură:
Raport anual
Situaţii Financiare
Anuale
Raportul
administratorilor
Raportul de audit sau
Raportul de verificare
(după caz)
Propunerea de
distribuire a
profitului sau de
acoperire a pierderii
A). Situaţiile Financiare Anuale
 Situaţiile Financiare Anuale:
 reprezintă documente oficiale de prezentare a situaţiei economico-financiare a entităţilor, care reflectă
o imagine fidelă activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii entităţii.
 formatul şi conţinutul Situaţiilor Financiare Anuale sunt stabilite de Ministerul Finanţelor Publice
precum şi normele metodologice privind întocmirea şi utilizarea acestora, în conformitate cu normele
legislative.
 pentru asigurarea datelor destinate sistemului instituţional al statului, persoanele juridice, indiferent
de forma de organizare, tipul de proprietate şi de reglementările contabile aplicate, au obligaţia să
întocmească şi să depună la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice un exemplar al
Situaţiilor Financiare Anuale. Termenul de depunere este de 120 sau 150 de zile de la închiderea
exerciţiului financiar, în funcţie de mărimea entităţii. Persoanele juridice care nu au desfăşurat
activitate de la data înfiinţării până la sfârşitul anului calendaristic, nu întocmesc Situaţii Financiare
Anuale, urmând să depună o declaraţie pe proprie răspundere care să cuprindă datele de identificare
ale societăţii.
 Modele de Situaţii Financiare Anuale:
a).Situaţii Financiare Anuale pentru microentiăţi;
b).Situaţii Financiare Anuale pentru entităţi mici;
c).Situaţii Financiare Anuale pentru entităţi mijlocii şi mari precum şi entităţi de interes public.
 Diferenţierea pe cele trei categorii se face în funcţie de trei criterii de indicatori, stabilite de normele
legislative:
-Total active (active imobilizate + active circulante + cheltuieli înregistrate în avans);
-Cifra de afaceri netă (sumele obţinute din vânzarea de bunuri, prestarea de servicii și efectuarea de lucrări din
care se scad reducerile comerciale, TVA-ul şi alte impozite legate de cifra de afaceri);
-Număr mediu de salariați (media specifică aferentă numărului de salariați din cursul exercițiului financiar).
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
 Clasificarea entităților:
1.După domeniul de activitate:
1.întreprinderi industriale;
2.întreprinderi comerciale;
3.întreprinderi agricole;
4.întreprinderi prestatoare de servicii;
5.întreprinderi financiare, de credit, de asigurări, etc.
2.După caracterul materiei prime consumate:
1.întreprinderi extractive;
2.întreprinderi prelucrătoare.
3.După continuitatea procesului tehnologic:
1.întreprinderi cu procese tehnologice continue;
2.întreprinderi cu procese tehnologice discontinue.
4.După destinația economică și caracterul producției finite:
1.întreprinderi producătoare de bunuri de capital;
2.întreprinderi producătoare de bunuri de consum.
5.După nivelul de specializare al producției:
1.întreprinderi specializate;
2.întreprinderi universale;
3.întreprinderi mixte.
6.După forma de proprietate:
1.întreprinderi publice (de stat);
2.întreprinderi private (particulare);
3.întreprinderi mixte (publice şi private).
7.După gradul de mărime (dimensiune):
1.microîntreprinderi (până la 9 salariați);
2.întreprinderi mici (10-49 de salariați);
3.întreprinderi mijlocii (50-249 de salariați);
4.întreprinderi mari (250-999 de salariați);
5.întreprinderi foarte mari (peste 1000 de salariați)
Exemplu: conglomerate, holding-uri = grupuri de întreprinderi rezultate prin achiziții, fuziuni.
8.După sectorul economic căruia îi aparțin:
1.întreprinderi din sectorul primar (extracție);
2.întreprinderi din sectorul secundar (prelucrare);
3.întreprinderi din sectorul terțiar (servicii, comerț);
4.întreprinderi din sectorul cuaternar (tehnologia informației).
9.După tipul de producție:
1.întreprinderi cu producție individuală (unicat);
2.întreprinderi cu producție în serie (mică, mijlocie, mare);
3.întreprinderi cu producție de masă.
10.După factorul de producție predominant:
1.întreprinderi care folosesc predominant munca vie;
2.întreprinderi care folosesc predominant capitalul fix;
3.întreprinderi care folosesc predominant capitalul circulant.
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
11.După timpul de lucru în cadrul anului calendaristic:
1.întreprinderi ce funcționează tot timpul anului;
2.întreprinderi sezoniere.
12.După forma juridică de organizare:
1.Societăţi comerciale:
 societăţi în nume colectiv (SNC);
 societăţi în comandită simplă (SCS);
 societăţi pe acţiuni (SA);
 societăţi în comandită pe acţiuni (SCA);
 societăţi cu răspundere limitată (SRL).
2.Societăţi/Companii naţionale
3.Regii autonome
4.Institute naţionale de cercetare-dezvoltare
5.Societăţi corporatiste şi alte entităţi care, pe baza unor legi speciale de organizare, funcţionează pe
principiile societăţilor
6.Subunităţile fără personalitate juridică, cu sediul în România, care aparţin persoanelor juridice cu
sediul în România
7.Subunităţile din România, care aparţin persoanelor juridice cu sediul în străinătate
8.Grupuri de interes economic, înfiinţate conform legii
Societatea cu răspundere limitată (SRL)
 garantarea obligaţiilor sociale se face cu patrimoniul social, iar asociaţii răspund în limita părţilor sociale;
 limitarea la maxim 50 de asociaţi;
 capital social minim 200 RON.
Societatea pe acţiuni (SA)
 garantarea obligaţiilor sociale se face cu patrimoniul social, iar acţionarii răspund numai în limita acţiunilor
deținute;
 capital social minim 25.000 Euro, dar nu mai puţin de 90.000 RON;
 valoarea nominală pentru o acţiune nu va fi mai mică de 0,1 lei (adică 10 bani);
 acţiunile trebuie să fie deţinute de minim doi acţionari, persoane fizice şi/sau persoane juridice (nu există
limită maximă).
Societatea în comandită pe acţiuni (SCA)
 garantarea obligaţiilor sociale cu patrimoniul societăţii şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor
comanditaţi, iar comanditarii răspund numai în limita aportului;
 administrarea societăţii revine unuia sau mai multor asociaţi comanditaţi;
 comanditarii participă la beneficii, dar nu şi la conducerea firmei;
 comanditarii primesc o copie după Bilanţ şi Contul de profit şi pierdere;
 capital social minim 25.000 Euro, dar nu mai puţin de 90.000 RON.
Societatea în nume colectiv (SNC)
 garantarea obligaţiilor sociale cu patrimoniul societăţii cât şi cu răspunderea nelimitată a tuturor asociaţilor;
 nu există restricţii în privinţa limitei minime a capitalului social;
 numărul minim de membri asociaţi este 2 - pentru a putea încheia contractul de societate.
Societatea în comandită simplă (SCS)
 garantarea obligaţiilor sociale cu patrimoniul societăţii şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor
comanditaţi, iar comanditarii răspund numai în limita aportului;
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
 administrarea societăţii revine unuia sau mai multor asociaţi comanditaţi;
 comanditarii participă la beneficii, dar nu şi la conducerea firmei;
 comanditarii primesc o copie după Bilanţ şi Contul de profit şi pierdere;
 nu există restricţii în privinţa limitei minime a capitalului social.
 Structura Situaţiilor Financiare Anuale:
 pentru microentităţi:

Bilanţul prescurtat;

Contul de profit şi pierdere prescurtat;

Anexe:

Date informative;

Situaţia activelor imobilizate;

Situaţia amortizării activelor imobilizate;

Situaţia ajustărilor pentru depreciere;

Declaraţie scrisă.
 pentru entităţile mici:

Bilanţul prescurtat;

Contul de profit şi pierdere „forma lungă”;

Opţional:
- Situaţia modificărilor capitalului propriu;
- Situaţia fluxurilor de trezorerie.
 Note explicative:
 Nota 1 = Active imobilizate;
 Nota 2 = Provizioane;
 Nota 3 = Repartizarea profitului;
 Nota 4 = Analiza rezultatului din exploatare;
 Nota 5 = Situaţia creanţelor şi datoriilor;
 Nota 6 = Pricipii, metode şi politici contabile;
 Nota 7 = Participaţii şi surse de finanţare;
 Nota 8 = Informaţii privind salariaţii, administratorii şi directorii;
 Nota 9 = Exemple de calcul şi analiză a principalilor indicatori economico-fin.;
 Nota 10 = Alte informaţii.
 Anexe:
 Date informative;
 Situaţia activelor imobilizate;
 Situaţia amortizării activelor imobilizate;
 Situaţia ajustărilor pentru depreciere;
 Declaraţie scrisă.
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
 pentru entităţi mijlocii şi mari precum şi entităţi de interes public:

Bilanţul „forma lungă”;

Contul de profit şi pierdere „forma lungă”

Situaţia modificărilor capitalului propriu;

Situaţia fluxurilor de trezorerie;
 Note explicative:
 Nota 1 = Active imobilizate;
 Nota 2 = Provizioane;
 Nota 3 = Repartizarea profitului;
 Nota 4 = Analiza rezultatului din exploatare;
 Nota 5 = Situaţia creanţelor şi datoriilor;
 Nota 6 = Pricipii, metode şi politici contabile;
 Nota 7 = Participaţii şi surse de finanţare;
 Nota 8 = Informaţii privind salariaţii, administratorii şi directorii;
 Nota 9 = Exemple de calcul şi analiză a principalilor indicatori economico-fin.;
 Nota 10 = Alte informaţii.
 Anexe:
 Date informative;
 Situaţia activelor imobilizate;
 Situaţia amortizării activelor imobilizate;
 Situaţia ajustărilor pentru depreciere;
 Declaraţie scrisă.
 Potrivit Legii Contabilităţii nr.82/1991, Situaţiile Financiare Anuale vor fi însoţite de o Declaraţie scrisă a
persoanelor juridice prin care îşi asumă răspunderea întocmirii lor şi confirmă că:
-Politicile contabile utilizate la întocmirea Situaţiilor Financiare Anuale sunt în conformitate cu reglementările
contabile aplicabile;
-Situaţiile Financiare Anuale oferă o imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei financiare şi a celorlalte
informaţii referitoare la activitatea desfăşurată;
-Persoana juridică îşi desfăşoară activitatea în condiţii de continuitate.
 Subunităţile fără personalitate juridică organizează şi conduc contabilitatea proprie la nivel de balanţă de
verificare, fără a întocmi Situaţii Financiare Anuale.
 Instituţiile publice întocmesc Situaţii Financiare Anuale trimestriale şi anuale într-un format specific cu
particularităţi, conform normelor elaborate de Ministerul Finanţelor Publice.
 Situaţiile Financiare Anuale vor fi semnate de persoanele în drept să întocmească aceste documente de
sinteză. Aceste persoane vor specifica următoarele date:
 Numele şi prenumele persoanei care le-a întocmite, înscrise în clar;
 Calitatea acestora (director economic, contabil-şef sau altă persoană desemnată prin decizie scrisă de
administrator, persoană autorizată potrivit legii membră a CECCAR);
 Numărul de înregistrare la organismul profesional, unde este cazul.
 Situaţiile Financiare Anuale se întocmesc la data de 31 decembrie anul N pentru un exerciţiu financiar, care
de regulă coincide cu un an calendaristic de 12 luni. Prin excepţie, sunt entităţi care pot opta pentru un alt
exerciţiu decât un an calendaristic şi care întocmesc Raportări anuale compuse din:
 Situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii;
 Situaţia veniturilor şi cheltuielilor;
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279








 Date informative;
 Situaţia activelor imobilizate;
 Situaţia amortizării imobilizărilor;
 Situaţia ajustărilor pentru depreciere.
Ca şi situaţii particulare, persoanele juridice aflate în lichidare şi subunităţile deschise în România de
societăţi rezidente în state aparţinând Spaţiului European întocmesc Raportări anuale, iar entităţile
persoane juridice fără scop patrimonial întocmesc Situaţii Financiare specifice.
Potrivit Legii contabilităţii nr.82/1991, contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda naţională.
Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în moneda naţională cât şi în valută. Cursul
utilizat pentru conversia în moneda naţională a Situaţiilor Financiare Anuale întocmite într-o altă monedă,
este cursul de schimb valutar comunicat de BNR, valabil pentru data bilanţului. Acest curs valutar se
prezintă în Notele explicative.
Situaţiile Financiare Anuale se păstrează în arhiva generală a entităţii timp de 10 ani. În caz de încetare a
activităţii, Situaţiile Financiare Anuale se predau împreună cu celelalte registre contabile la Arhivele
statului.
Legea Contabilităţii nr.82/1991 prevede obligativitatea publicării (parţiale sau totale) Situaţiilor Financiare
Anuale pentru a fi aduse la cunoştinţa utilizatorilor interni şi externi de informaţii contabile.
Situaţiile Financiare Anuale trebuie elaborate în conformitate cu reglementările contabile legislative în
vigoare privind regulile de întocmire, aprobare, auditare şi publicare. În caz contrar, Legea Contabilităţii
nr.82/1991 prevede aplicarea de sancţiuni pentru contravenţii şi infracţiuni.
Se consideră contravenţii care se pedepsesc cu amendă, nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul
Finanţelor Publice:
 nerespectarea reglementărilor cu privire la întocmirea şi auditarea Situaţiilor Financiare Anuale;
 nerespectarea reglementărilor cu privire la întocmirea şi depunerea Situaţiilor Financiare Periodice
stabilite de lege;
 nedepunerea declaraţiei specifice pentru activitatea nedesfăşurată;
 nerespectarea reglementărilor cu privire la publicarea Situaţiilor Financiare;
 prezentarea de Situaţii Financiare care conţin date eronate sau necorelate, inclusiv cu privire la
identificarea persoanei raportoare.
Se consideră infracţiune de fals intelectual care se pedepsesc conform legii, efectuarea cu ştiinţă de
înregistrări inexacte, precum şi omisiunea cu ştiinţă a înregistrărilor în contabilitate, având drept
consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi
de pasiv ce se reflectă în bilanţ.
Pe lângă Situaţiile Financiare Anuale, toate entităţile care au o cifră de afaceri  220.000 lei, elaborează la
sfârşitul primului semestru din an, Raportări periodice semestriale compuse din următoarele formulare:
 Situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii;
 Cont de profit şi pierdere sau Cont de profit şi pierdere prescurtat;
 Date informative.
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
B). Raportul administratorilor
 Raportul administratorilor cuprinde informaţii de analiză referitoare la:
 dezvoltarea previzibilă a entităţii;
 activităţi din domeniul cercetării şi dezvoltării;
 achiziţiile de acţiuni proprii;
 termenele de exercitare a drepturilor de vot;
 restricţii privind drepturile de vot;
 acorduri între acţionari;
 reguli care prevăd numirea sau înlocuirea membrilor Consiliului de administraţie;
 acorduri între entitate şi membrii Consiliului de administraţie.
C). Raportul de audit sau Raportul de verificare
 Raportul de audit = examinare profesională de către specialişti autorizaţi în domeniul financiar-contabil
(auditori), în vederea exprimării unei opinii responsabile şi independente cu privire la utilizarea corectă a
informaţiei contabile. Auditarea se aplică entităţilor mari şi mijlocii precum şi pentru unele entităţi mici,
conform legislaţiei. Pentru celelate entităţi care nu îndeplinesc condiţiile auditării, sunt verificate de către
comisiile de cenzori şi se întocmeşte Raportul de verificare.
D). Propunerea de distribuire a profitului sau
de acoperire a pierderii
 Alături de celelalte informaţii din Raportul Anual, în Consiliul de administraţie se analizează şi se
elaborează Propunerea de distribuire a profitului sau de acoperire a pierderii, în funcţie de interesele
economice, comerciale şi sociale ale entităţii.
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
1.2.1. Bilanţul
 Etimologic, cuvântul bilanţ derivă din cuvintele latine „bi” şi „lanx” şi corespunde noţiunii de balanţă
(cântar) cu două talere.
 Bilanțul:
 document de sinteză prin care se prezintă elementele de activ, datoriile şi capitalul propriu ale entităţii la
sfârşitul exerciţiului financiar;
 document obligatoriu care redă starea şi evoluţia situaţiei financiare a firmei;
 document oficial de gestiune al unităţii patrimoniale;
 reprezintă suportul unei analize financiare orientată în vederea realizării previziunilor în domeniul financiar;
 procedeu specific metodei contabilităţii prin care se prezintă în mod generalizat activul şi pasivul unităţii
patrimoniale în etalon bănesc, precum şi rezultatele obţinute de o entitate la un moment dat;
 marchează etapa cu care se încheie lucrările de contabilitate din perioada dată, fiind în acelaşi timp punctul
de plecare al contabilităţii pentru perioada următoare de gestiune;
 poate fi privit în două ipostaze:
 procedeu al metodei contabilităţii (bilanţul contribuie la redarea unei imagini fidele, clare şi
complete a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute de entitate;
 document de sinteză şi raportare (bilanţul este o parte componentă a Situaţiilor Financiare Anuale).
 Funcţiile bilanţului:
a). Funcţia de informare
 din bilanţ se informează în primul rând conducerea, care are posibilitatea să cunoască cantitativ şi
calitativ activitatea economică a unităţii = > pe baza acestor informaţii pot stabili priorităţile
economice viitoare;
 din bilanţ se informează: acţionari, asociaţi, clienţi, furnizori, salariaţi, organe fiscale, instituţii
bancare, creditori diverşi. Pe baza cestor informaţii îşi pot forma o imagine asupra activităţii
economice a entităţii, a mijloacelor economice de care dispune, a modului de finanţare şi a
rezultatelor obţinute = > utilizatorii externi pot hotărî dacă continuă relaţiile economico-financiare cu
unitatea respectivă.
b). Funcţia de generalizare a informaţiei contabile
 în bilanţ, datele preluate din conturi se grupează şi se sistematizează după anumite criterii, obţinânduse o centralizare şi generalizare a informaţiei contabile.
c). Funcţia de analiză
 pe baza informaţiilor preluate din bilanţul contabil se determină indicatori economico-financiari cu
ajutorul cărora se poate stabili situaţia economică a entităţii.
d). Funcţia previzională
 pe baza datelor preluate din bilanţul contabil, cei interesaţi pot orienta activitatea entităţii în viitor în
funcţie de rezultatele obţinute în perioada curentă.
 Concepţiile bilanţului:
Bilanţul poate fi interpretat din mai multe puncte de vedere. Pe plan mondial se vorbeşte despre trei
concepţii:
 a).concepţia economică;
 b).concepţia juridică;
 c).concepţia financiară.
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
a).Concepţia economică se bazează pe faptul că bilanţul pune la dispoziţia utilizatorilor mijloacele de
acţiune ale agentului economic în vederea obţinerii unui rezultat economic şi a producerii valorii cu ajutorul
capitalului disponibil. Capitalul este studiat din două puncte de vedere:
 din punctul de vedere al modului în care bunurile economice se investesc, se
întrebuinţează, se consumă şi se înlocuiesc;
 din punctul de vedere al modului în care bunurile economice sunt procurate.
Putem concluziona că bilanţul reflectă pe de o parte capitalul fix şi circulant, iar pe de altă parte
capitalul propriu şi străin aflat la disponibilitatea agentului economic.
ACTIV
capital fix
(active fixe)
+
capital circulant
(active circulante)
=
PASIV
capital propriu
+
capital străin
b).Conceptia juridică rezultă din faptul că patrimoniul este considerat a fi totalitatea drepturilor şi
obligaţiilor titularului de patrimoniu.
ACTIV
Drepturile de proprietate
şi de creanţă ale
agentului economic
=
PASIV
Obligaţiile agentului
economic
c).Conceptia financiară rezultă din calitatea de document financiar a bilanţului care face legătura dintre
agentul economic şi exteriorul său. Potrivit concepţiei financiare bilanţul reflectă resursele economice din două
puncte de vedere: al modului de utilizare şi al provenienţei.
ACTIV
Fondurile investite în unitatea patrimonială
sub formă de mijloace sau bunuri economice
(utilizări)
=
PASIV
Sursele de finanţare
(proprii şi împrumutate)
a fondurilor
(resurse)
 Felurile bilanţului:
1). După statutul juridic al unităţii patrimoniale pentru care se întocmesc:
 bilanţul iniţial (se întocmeşte la înfiinţarea unităţii patrimoniale; se mai numeşte şi bilanţ de pornire
în cadrul căruia asociaţii/acţionarii aduc mijloace materiale şi băneşti necesare desfăşurării
activităţii);
 bilanţul curent sau de gestiune (se întocmeşte pe parcursul desfăşurării activităţii unităţii
patrimoniale, la termenele impuse de legislaţia în vigoare);
 bilanţul final (se întocmeşte atunci când o unitate patrimonială îşi încetează activitatea).
2). După mărimea unităţii patrimoniale:
 bilanţul „forma lungă”, întocmit de entităţile mijlocii şi mari, precum şi entităţile de interes public;
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
 bilanţul „prescurtat”, întocmit de entităţile mici şi microentităţi.
3). După perioada de timp în care unităţile patrimoniale sunt obligate prin lege să întocmească bilanţ
contabil curent:
 bilanţul contabil anual;
 bilanţul contabil intermediar.
4). Din punct de vedere al sferei de cuprindere:
 bilanţul primar (se întâlneşte la nivelul unităţii patrinomiale, fiind întocmit exclusiv pe baza datelor
din conturi);
 bilanţul consolidat (se întocmeşte la nivelul grupurilor de unităţi patrimoniale);
 bilanţul centralizator (se întocmesc la nivelul organelor naţionale prin preluarea succesivă şi
centralizarea datelor şi informaţiilor din bilanţurile primare).
5). Din punct de vedere al reglementărilor legale:
 bilanţul comercial (întocmit în vederea reflectării situaţiei patrimoniale a entităţii);
 bilanţul fiscal (întocmit după reglementările fiscale şi folosit pentru impozitarea veniturilor).
 Formele bilanţului:
După modul de aşezare a elementelor de activ şi de pasiv în bilanţ, există două scheme de bilanţ:
 schema bilanţului orizontal:
-presupune gruparea elementelor de activ şi de pasiv în două coloane distincte:
 partea stângă = Activ
 partea dreaptă = Pasiv
Egalitatea
bilanţieră
TOTAL ACTIV = TOTAL PASIV
 schema bilanţului vertical:
-se prezintă sub forma unei liste în care sunt desfăşurate mai întâi elementele de activ, urmate
de elementele de pasiv.
Egalitatea
bilanţieră
TOTAL ACTIV - TOTAL DATORII = TOTAL CAPITALURI PROPRII
 Variaţia posturilor bilanţiere:
Indiferent de modificările generate în structura patrimoniului de către operaţiunile conomico-financiare,
egalitatea între cele două structuri bilanţiere (Activ şi Pasiv) trebuie să se menţină.
Având în vedere ecuaţia generală a patrimoniului (Activ = Pasiv), au loc următoarele tipuri de
modificări:
1).Activ + X = Pasiv + X
 operaţiunea economico-financiară generează modificări concomitent şi cu aceeaşi sumă X, atât în
structura cât şi în volumul elementelor patrimoniale din Activul şi Pasivul bilanţului, în sensul creşterii unui
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
element de Activ şi a unui element de Pasiv, totalul modificându-se şi el în acelaşi sens, dar menţinându-se
egalitatea bilanţieră.
Exemplu:
Se consideră următorul bilanţ iniţial:
Activ
Imobilizări corporale
Mărfuri
Clienţi
Conturi la bănci în lei
Casa în lei
Total
Sume
19.000
6.500
3.000
4.000
5.000
37.500
Pasiv
Furnizori
Credite bancare pe termen lung
Personal - salarii datorate
Capital subscris vărsat
Rezerve
Total
Sume
3.500
7.000
4.000
22.000
1.000
37.500
-operaţiunea economico-financiară: primirea în contul de la bancă a unui credit bancar pe termen lung în
valoare de 6.000 RON.
A + X = Conturi la bănci în lei + 6.000 = 4.000 + 6.000 = 10.000 RON
P + X = Credite bancare pe termen lung + 6.000 = 7.000 + 6.000 = 13.000 RON
Activ
Imobilizări corporale
Mărfuri
Clienţi
Conturi la bănci în lei
Casa în lei
Total
Sume
19.000
6.500
3.000
10.000
5.000
43.500
Pasiv
Furnizori
Credite bancare pe termen lung
Personal - salarii datorate
Capital subscris vărsat
Rezerve
Total
Sume
3.500
13.000
4.000
22.000
1.000
43.500
2).Activ - X = Pasiv - X
 operaţiunea economico-financiară generează modificări concomitent şi cu aceeaşi sumă X, atât în
structura cât şi în volumul elementelor patrimoniale din Activul şi Pasivul bilanţului, în sensul diminuării unui
element de Activ şi a unui element de Pasiv, totalul modificându-se şi el în acelaşi sens, dar menţinându-se
egalitatea bilanţieră.
-operaţiunea economico-financiară: se achită salariile angajaţilor în valoare de 4.000 RON prin casieria unităţii.
A - X = Casa în lei - 4.000 = 5.000 - 4.000 = 1.000 RON
P - X = Personal - salarii datorate - 4.000 = 4.000 - 4.000 = 0 RON
Activ
Imobilizări corporale
Mărfuri
Clienţi
Conturi la bănci în lei
Casa în lei
Total
Sume
19.000
6.500
3.000
10.000
1.000
39.500
Pasiv
Furnizori
Credite bancare pe termen lung
Personal - salarii datorate
Capital subscris vărsat
Rezerve
Total
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
Sume
3.500
13.000
22.000
1.000
39.500
lOMoARcPSD|6616279
3).Activ + X - X = Pasiv
 operaţiunea economico-financiară generează modificări numai în structura elementelor de Activ, în
sensul creşterii unui element de Activ şi al diminuării altui element de Activ, concomitent şi cu aceeaşi sumă X,
totalul Activului rămânând nemodificat, deci menţinându-se egalitatea bilanţieră.
-operaţiunea economico-financiară: se încasează de la clienţi prin contul de la bancă suma de 3.000 RON.
A + X = Conturi la bănci în lei + 3.000 = 10.000 + 3.000 = 13.000 RON
A - X = Clienţi - 3.000 = 3.000 - 3.000 = 0 RON
Activ
Imobilizări corporale
Mărfuri
Clienţi
Conturi la bănci în lei
Casa în lei
Total
Sume
19.000
6.500
13.000
1.000
39.500
Pasiv
Furnizori
Credite bancare pe termen lung
Personal - salarii datorate
Capital subscris vărsat
Rezerve
Total
Sume
3.500
13.000
22.000
1.000
39.500
4).Activ = Pasiv + X - X
 operaţiunea economico-financiară generează modificări numai în structura elementelor de Pasiv, în
sensul creşterii unui element de Pasiv şi al diminuării altui element de Pasiv, concomitent şi cu aceeaşi sumă X,
totalul Pasivului rămânând nemodificat, deci menţinându-se egalitatea bilanţieră.
-operaţiunea economico-financiară: se înregistrează trecerea rezervelor în valoare de 1.000 RON la capitalul
social.
P + X = Capital subscris vărsat + 1.000 = 22.000 + 1.000 = 23.000 RON
P - X = Rezerve - 1.000 = 1.000 - 1.000 = 0 RON
Activ
Imobilizări corporale
Mărfuri
Clienţi
Conturi la bănci în lei
Casa în lei
Total
Sume
19.000
6.500
13.000
1.000
39.500
Pasiv
Furnizori
Credite bancare pe termen lung
Personal - salarii datorate
Capital subscris vărsat
Rezerve
Total
Sume
3.500
13.000
23.000
39.500
 Transpunerea şi ordonarea elementelor patrimoniale în bilanţ:
Bilanţul se întocmeşte pe baza soldurilor finale (debitoare şi creditoare) preluate din Balanţa de
verficare. Elementele bilanţiere de activ şi de pasiv se transpun în bilanţ după următoarele criterii:
 elementele de activ - după natură şi lichiditate;
 elementele de pasiv - după natură şi exigibilitate.
Lichiditatea = rapiditatea cu care elementele patrimoniale se transformă în bani pe parcursul circuitului
lor. Cu cât termenul de transformare este mai mic, cu atât lichiditatea este mai mare.
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
Exigibilitate crescătoare
Lichiditate crescătoare
Exigibilitatea = termenul de decontare al surselor de finanţare. Cu cât intmmmervalul de timp în care o
datorie va fi achitată este mai mic, cu atât gradul de exigibilitate este mai mare = > datoria este mai exigibilă.
1.Active imobilizate:
 imobilizări necorporale;
 imobilizări corporale;
 imobilizări.
2.Active circulante:
 stocuri;
 creanţe;
 investiţii pe termen scurt;
 disponibilităţi băneşti.
3.Cheltuieli înregistrate în avans
1.Datorii:
 curente
(sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la 1 an);
 pe termen lung
(sumele care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de 1 an);
2.Provizioane
3.Venituri înregistrate în avans
4.Capital şi rezerve
 Detalierea informaţiilor în cadrul bilanţului se face în funcţie de necesităţile de informare în trepte:
 grupe (se notează cu majuscule);
 subgrupe (se notează cu cifre romane);
 posturi bilanţiere (se notează cu cifre arabe).
 Distribuirea grupelor bilanţiere:
 grupa A = Active imobilizate;
 grupa B = Active circulante;
 grupa C = Cheltuieli în avans;
 grupa D = Datorii (sume care trebuie plătite într-o perioadă de până la 1 an);
 grupa E = Active circulante nete/Datorii curente nete;
 grupa F = Total active - Datorii curente;
 grupa G = Datorii (sume care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de 1 an);
 grupa H = Provizioane;
 grupa I = Venituri în avans;
 grupa J = Capital şi rezerve.
Elementele de activ = grupa A, grupa B, grupa C
Elementele de pasiv = grupa D, grupa G, grupa H, grupa I, grupa J
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
Grupa E = Active circulante nete/Datorii curente nete = Fond de rulment
Grupa E = oferă informaţii privind garanţia desfăşurării activităţii pe termen scurt.
Grupa E =
= grupa B (Active circulante)
+ grupa C (Cheltuieli în avans: sume care trebuie plătite într-o perioadă de până la 1 an)
- grupa D (Datorii: sume care trebuie plătite într-o perioadă de până la 1 an)
- grupa I (Venituri în avans: sume care trebuie plătite într-o perioadă de până la 1 an)
Grupa F = Total active - Datorii curente = Capital permanent sau capital angajat Grupa F
Grupa F = oferă informaţii privind garanţia desfăşurării activităţii p termen lung.
Grupa F =
= grupa A (Active imobilizate)
+ grupa C (Cheltuieli în avans: sume care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de 1 an)
+ grupa E
Exemplu:
Grupa A = Active imobilizate
Subgrupa II = Imobilizări corporale
Posturi bilanţiere = 1.Terenuri şi construcţii
2.Istalaţii tehnice şi maşini
3.Alte instalaţii, utilaje şi mobilier
4.Investiţii imobiliare
5.Imobilizări corporale în curs de execuţie
6.Investiţii imobiliare în curs de execuţie
7.Active corporale de exploatare şi evaluare a resurselor minerale
8.Active biologice productive
9.Avansuri
Exemplu:
Grupa C = Active circulante
Subgrupa I = Stocuri
Posturi bilanţiere = 1.Materii prime şi materiale cosumabile
2.Producţia în curs de execuţie
3.Produse finite şi mărfuri
4.Avansuri
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
1.2.2. Contul de profit şi pierdere
 Conturile de venituri şi cheltuieli nu apar în bilanţ, ci numai diferenţa dintre ele sub forma rezultatului
exerciţiului, care poate fi profit sau pierdere. Pentru a descrie şi analiza procesul de formare a rezultatului
exerciţiului se elaborează documentul de sinteză Cont de profit şi pierdere.
 Contul de profit şi pierdere:
 documentul de sinteză care măsoară performanţele financiare ale unei entităţi cu prezentarea
veniturilor, cheltuielilor şi a rezultatelor obţinute în cursul unei perioade date;
 se prezintă sub forma listă (pe verticală) - sunt prezentate mai întâi veniturile şi apoi cheltuielile.
Profitul sau pierderea este rezultatul diferenţei dintre ele;
 evidenţiază şi explică într-o formă analitică rezultatele exerciţiului financiar prin prisma raportului de
echilibru între venituri şi cheltuieli, potrivit ecuaţiei fundamentale:
±Rezultatul exerciţiului = Venituri - Cheltuieli
 Elemente de bază ale contului de profit şi pierdere:
 venituri;
 cheltuieli;
 profit;
 pierdere.
 Formele contului de profit şi pierdere:
 Cont de profit şi pierdere „forma lungă” (pentru entităţile mici, mijlocii şi mari precum şi pentru
entităţile de interes public;
 Cont de profit şi pierdere prescurtat (pentru microentităţi).
Pentru ambele forme:
 prezentarea informaţiilor se face cu date comparative pentru exerciţiul financiar încheiat
(N) şi exerciţiul financiar precedent (N-1);
 numerotarea poziţiilor se face cu cifre arabe;
 exprimarea datelor valorice se face în lei.
 Structura contului de profit şi pierdere:
 În Contul de profit şi pierdere, veniturile şi cheltuielile sunt grupate, în trepte, pe feluri de
activităţi: exploatare, financiară şi totală.
 activitatea de exploatare (activitatea principală, de bază):

cuprinde totalitatea operaţiunilor privind obiectul de activitate al întreprinderii;
Exemple: activităţi de producţie, comerţ, construcţii, agricultură, servicii, turism,
transporturi, telecomunicaţii etc.

generează venituri şi cheltuieli de exploatare.
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
±Rezultatul din exploatare (RE) = Venituri din exploatare (VE) - Cheltuieli de exploatare
(CE)
 activitatea financiară:

cuprinde totalitatea operaţiunilor cu caracter financiar, bancar, valutar;
Exemple: activităţi privind imobilizările financiare, investiţii pe termne scurt, credite
bancare, dobânzi etc.

generează venituri şi cheltuieli financiare.
±Rezultatul financiar (RF) = Venituri financiare (VF) - Cheltuieli financiare
(CF)
 Determinarea rezultatului exerciţiului:
1). Rezultatul din exploatare (RE)
±Rezultatul din exploatare (RE) = Venituri din exploatare (VE) - Cheltuieli de exploatare (CE)
2). Rezultatul financiar (RF)
±Rezultatul financiar (RF) = Venituri financiare (VF) - Cheltuieli financiare (CF)
3). Rezultatul brut (RB)
±Rezultatul brut (RB) = Venituri totale (VT) - Cheltuieli totale (CT)
±Rezultatul brut (RB) = (VE + VF) - (CE + CF)
sau
±Rezultatul brut (RB) = ±Rezultatul din exploatare (RE) ±Rezultatul financiar (RF)
4). Profit impozabil
Profit impozabil = Profit brut + Cheltuieli nedeductibile fiscal - Deduceri fiscale
5). Impozit pe profit
Impozit pe profit = Profit impozabil x 16%
6). Profit net
Profit net = Profit brut - Impozit pe profit
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
1.2.3. Situaţia modificărilor capitalului propriu
 Situaţia modificărilor capitalului propriu:
 formular distinct al Situaţiilor Financiare Anuale, în care se prezintă în mod detaliat toate variaţiile
capilalului propriu între momentul de început şi cel de sfârşit al exerciţiului financiar;
 în acest document se evidenţiază şi efectul cumulativ al modificărilor de politici contabile şi corecţii
ale erorilor contabile. Pentru fiecare element al capitalului propriu se prezintă datele privind soldul
iniţial, mişcările capitalului prin creşteri sau reduceri şi soldul final;
 se întocmeşte obligatoriu de către entităţile mijlocii şi mari precum şi de către entităţile de interes
public;
 se întocmeşte opţional de către entităţile mici.
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
1.2.4. Situaţia fluxurilor de trezorerie
 Situaţia fluxurilor de trezorerie:
 formular distinct al Situaţiilor Financiare Anuale, în care se prezintă modalitatea prin care o entitate
generează şi utilizează numerarul şi echivalentele de numerar;
 se întocmeşte obligatoriu de către entităţile mijlocii şi mari precum şi de către entităţile de interes
public;
 se întocmeşte opţional de către entităţile mici;
 reprezintă intrările şi ieşirile de numerar precum şi echivalentele de numerar într-o perioadă.
Numerarul
= disponibilităţile băneşti + depozitele bancare.
Echivalentele de numerar
= investiţiile financiare pe termen scurt foarte lichide şi care sunt uşor convertibile în numerar.
= fluxuri de trezorerie.
 Fluxurile de trezorerie:
 se calculează ca diferenţă între încasările şi plăţile perioadei, astfel:

încasări > plăţi = > trezorerie netă pozitivă (excedent);

încasări < plăţi = > trezorerie netă negativă (deficit).
Excedentul
= indică capacitatea entităţii de a-şi onora plăţile independent, fără a apela la active curente sau la credite.
Deficitul
= arată că o entitate cheltuieşte mai mult decât încasează din vânzări sau din alte tranzacţii, în timpul unui
exerciţiu financiar. Trezoreria negativă poate fi soluţionată prin acoperirea din credite bancare sau datorii
restante, altfel entitatea intră în faliment.
 Menţiune: trebuie să se facă distinţia între venituri şi cheltuieli (diferenţa dintre ele reprezintă profit sau
pierdere) şi încasări şi plăţi (diferenţa dintre ele reprezintă flux de trezorerie).
 Fluxurile de trezorerie se determină pe trei tipuri de activităţi:
 activitatea de exploatare;
 activitatea de investiţii;
 activitatea de finanţare.
a).Activitatea de exploatare (activitatea principală, de bază):
-cuprinde totalitatea operaţiunilor privind obiectul de activitate al întreprinderii;
-fluxurile de trezorerie din activitatea de exploatare = este indicatorul care arată posibilitatea menţinerii
capacităţii de funcţionare a entităţii, plata dividendeloe etc., fără a recurge la surse externe de finanţare.
b).Activitatea de investiţii:
-se referă la achiziţionarea şi vânzarea de active imobilizate şi alte investiţii;
-fluxurile de trezorerie din activitatea de investiţii = indică posibilitatea achiziţiilor de tehnologie nouă, utilaje,
instalaţii, construcţii etc.
c).Activitatea de finanţare:
-este determinată de modificări ale valorii şi structurii capitalurilor proprii şi împrumuturilor entităţii;
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
-fluxurile de trezorerie din activitatea de finanţare = permit estimarea fluxurilor de trezorerie pentru primiri
sau rambursări de credite, încasări din emisiuni de obligaţiuni sau alte titluri emise etc.
 Pentru întocmirea şi prezentarea documentului Situaţia fluxurilor de trezorerie, se pot folosi două metode:
directă şi indirectă.
a).Metoda directă = presupune delimitarea fluxurilor de încasări-plăţi pentru fiecare tip de activitate în parte: de
exploatare, de investiţii şi de finanţare.
b).Metoda indirectă = presupune corectarea rezultatului cu:
 influenţa veniturilor şi cheltuielilor asociate fluxurilor de numerar din investiţii sau finanţări;
 efectele tranzacţiilor care nu au caracter monetar.
a).Metoda directă
 Fluxuri de trezorerie din activitatea de exploatare
Intrările de numerar şi echivalente de numerar aferente activităţii de exploatare, includ:
 încasări în numerar de la clienţi;
 încasări în numerar din redevenţe, onorarii, comisioane;
 încasări în numerar din dobânzi;
 încasări în numerar din dividende;
 încasări în numerar din restituiri ale impozitului pe profit (venit).
Ieşirile de numerar şi echivalente de numerar aferente activităţii de exploatare, includ:
 plăţi în numerar către furnizori;
 plăţi în numerar către salariaţi;
 plăţi în numerar ale dobânzilor;
 plăţi privind impozite, taxe şi vărsăminte asimilate.
 Fluxuri de trezorerie din activitatea de investiţii
Intrările de numerar din activitatea de investiţii, includ:
 încasări în numerar din vânzarea de imobilizări;
 încasări în numerar din vânzarea de instrumente de capitaluri proprii;
 încasări în numerar din rambursarea avansurilor şi creditelor terţilor;
 încasări în numerar din dobânzi;
 încasări în numerar din dividende.
Ieşirile de numerar din activitatea de investiţii, includ:
 plăţi în numerar pentru achiziţionarea de imobilizări;
 plăţi în numerar pentru achiziţia de instrumente de capitaluri proprii;
 avansuri în numerar şi împrumuturi efectuate către terţi.
 Fluxuri de trezorerie din activitatea de finanţare
Intrări de numerar din activitatea de finanţare, includ:
 încasări în numerar din emisiunea de acţiuni sau alte instrumente de capital;
 încasări în numerar provenite din emisiunea titlurilor de creanţă, a împrumuturilor, datoriilor
neasigurate, obligaţiunilor, ipotecilor şi a altor împrumuturi pe termen scurt sau lung.
Ieşiri de numerar din activitatea de finanţare, includ:
 plăţi în numerar efectuate către proprietari pentru a răscumpăra acţiunile firmei;
 plăţi în numerar ale dividendelor către acţionari;
 plăţi în numerar efectuate pentru reducerea obligaţiilor aferente unui contract de leasing financiar;
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
 rambursări de numerar ale unor sume împrumutate.
b).Metoda indirectă
 Fluxurile de numerar din activităţi de exploatare
+ rezultatul înaintea impozitării;
+/– ajustări pentru elementele nemonetare şi alte elemente incluse la activităţile de investiţii sau de finanţare:
+ cheltuieli cu amortizările şi provizioanele;
– venituri din amortizări şi provizioane;
+ pierderi din diferenţe de curs valutar;
– câştiguri din diferenţe de curs valutar;
+ cheltuieli cu dobânzile;
– venituri din dobânzi
– modificările pe parcursul perioadei ale capitalului circulant;
– dobânzi şi dividende de plată;
+ dobânzi şi dividende de încasat;
– impozit pe profit plătit;
+/– alte încasări /plăţi privind veniturile şi cheltuielile.
 Fluxurile de numerar din activităţi de investiţii
– plăţile în numerar pentru achiziţionarea de terenuri şi mijloace fixe, active necorporale şi alte active pe
termen lung;
+ încasările de numerar din vânzarea de terenuri şi clădiri, instalaţii şi echipamente, active necorporale şi alte
active pe termen lung;
– plăţile în numerar pentru achiziţia de instrumente de capital propriu şi de creanţă ale altor întreprinderi;
+ încasările în numerar din vaâzarea de instrumente de capital propriu şi de creanţă ale altor întreprinderi;
– avansurile în numerar şi imprumuturile efectuate către alte părţi;
+ încasările în numerar din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor efectuate către alte părţi.
 Fluxurile de numerar din activităţi de finanţare
+ venituri în numerar din emisiunea de acţiuni şi alte instrumente de capital propriu;
– plăţile în numerar către acţionari pentru a achiziţiona sau a răscumpăra acţiunile întreprinderii;
+ veniturile în numerar din emisiunea de obligaţiuni, credite, ipoteci şi alte împrumuturi;
– rambursările în numerar ale unor sume împrumutate;
– plăţile în numerar ale locatarului pentru reducerea obligaţiilor legate de o operaţiune de leasing financiar.
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
1.2.5. Note explicative
 Note explicative:
 reprezintă un set de componente ale Situaţiilor Financiare Anuale care detaliază, suplimentează şi
comentează informaţiile prezentate în celelalte structuri ale documentului unitar de sinteză;
 se întocmesc obligatoriu de către entităţile mici, mijlocii şi mari precum şi de către entităţile de
interes public;
 trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
 să prezinte informaţiile despre reglementările contabile care au stat la baza întocmirii
Situaţiilor Financiare Anuale;
 să prezinte informaţii despre politicile contabile folosite;
 să ofere informaţii suplimentare relevante care nu sunt prezentate în Bilanţ, Contul de
profit şi pierdere şi după caz în Situaţia modificărilor capitalului propriu şi Situaţia
fluxurilor de trezorerie.
 Note explicative:
 Nota 1 = Active imobilizate;
 Nota 2 = Provizioane;
 Nota 3 = Repartizarea profitului;
 Nota 4 = Analiza rezultatului din exploatare;
 Nota 5 = Situaţia creanţelor şi datoriilor;
 Nota 6 = Pricipii, metode şi politici contabile;
 Nota 7 = Participaţii şi surse de finanţare;
 Nota 8 = Informaţii privind salariaţii, administratorii şi directorii;
 Nota 9 = Exemple de calcul şi analiză a principalilor indicatori economico-financiari;
 Nota 10 = Alte informaţii.
 Note explicative - secţiuni:
 Politici contabile;
 Prevederi generale;
 Informaţii referitoare la elementele din Bilanţ;
 Informaţii referitoare la elementele din Contul de profit şi pierdere.
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
Nota 1 = Active imobilizate
 Nota 1 - Active imobilizate
= prezintă elementele de structură, valoarea brută şi ajustările de valoare, pentru fiecare element al
imobilizărilor.
 Valoarea brută = este determinată la început şi la sfârşit de exerciţiu financiar.
Sold la sfârşitul exerciţiului financiar pentru valoarea brută =
= Sold la începutul exerciţiului financiar
+ Creşteri
- Cedări, transferuri sau alte reduceri
 Ajustări de valoare
= sunt determinate la început şi la sfârşit de exerciţiu financiar;
= se compun din:
 amortizări (imobilizări coporale şi necorporale);
 ajustări pentru depreciere (imobilizări necorporale, corporale şi imobilizări în curs de execuţie);
 ajustări pentru pierderea de valoare (imobilizări financiare).
Sold la sfârşitul exerciţiului financiar pentru ajustările de valoare =
= Sold la începutul exerciţiului financiar
+ Ajustări de valoare înregistrate în cursul exerciţiului financiar
- Reduceri sau diminuări ajustări de valoare
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
Nota 2 = Provizioane
 Nota 2 - Provizioane
= prezintă elementele de structură ale provizioanelor referitoare la situaţia de la începutul exerciţiului financiar,
creşteri, diminuări sau anulări în cursul exerciţiului financiar, precum şi situaţia de la sfârşitul anului.
= potrivit normelor legislative, provizioanele trebuie revizuite la data fiecărui bilanţ şi ajustare pentru a reflecta
cea mai bună estimare curentă.
Sold provizioane la sfârşitul exerciţiului financiar =
= Sold la începutul exerciţiului financiar
+ Transferuri în cont
- Transferuri din cont
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
Nota 3 = Repartizarea profitului
 Nota 3 - Repartizarea profitului
= prezintă elementele de structură privind:
 profitul net repartizat;
 destinaţiile de repartizare a profitului net;
 profitul net nerepartizat.
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
Nota 4 = Analiza rezultatului din exploatare
 Nota 4 - Analiza rezultatului din exploatare
= prezintă structura Rezultatului din exploatare pe baza elementelor de cheltuieli stabilite după destinaţie sau
funcţie. Informaţiile sunt preluate din contabilitatea internă de gestiune.
 Determinarea indicatorilor se face în trepte:
 stabilirea Cifrei de afaceri nete preluată din Contul de profit şi pierdere;
 determinarea Costului bunurilor şi al serviciilor prestate:
Costului bunurilor şi al serviciilor prestate =
= cheltuielile activităţii de bază;
+ cheltuielile activităţilor auxiliare;
+ cheltuielile indirecte de producţie.
 stabilirea Rezultatului brut aferent ciferi de afaceri:
Rezultatului brut aferent ciferi de afaceri =
= Cifra de afaceri netă
- Costului bunurilor vândute şi al serviciilor prestate
Rezultatului din exploatare =
= Rezultatului brut aferent cifrei de afaceri
- Cheltuieli de desfacere
- Cheltuieli generale de administraţie
+ Alte venituri din exploatare
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
Nota 5 = Situaţia creanţelor şi datoriilor
 Nota 5 - Situaţia creanţelor şi datoriilor
= prezintă structura:
 creanţelor după termenul de lichiditate (sub 1 an şi peste 1 an);
 datoriilor, după termenul de exigibilitate (sub 1 an, între 1 şi 5 ani şi peste 1 an).
 Aceste structuri aduc informaţii complementare elementelor de bilanţ, unde creanţele nu sunt împărţite pe
termene de lichiditate, iar datoriile sunt clasificate în datorii curente (sub 1 an) şi datorii necurente (peste 1
an).
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
Nota 6 = Principii, politici şi metode contabile
 Organizarea şi conducerea contabilităţii presupune realizarea unui set de proceduri pentru toate
evenimentele şi tranzacţiile derulate, pornind de la întocmirea documentelor justificative până la elaborarea
Situaţiilor Financiare Anuale.
 Baza legală:
= OMFP nr 1802/2014 pentru aprobarea reglementărilor contabile privind Situaţiile Financiare Anuale
individuale şi Situaţiile Financiare Anuale consolidate care se aplică de la 1 anuarie 2016 și OMFP 166/2017.
 Principii contabile:
1.Principiul continuităţii activităţii = presupune ca entitatea să îşi desfăşoare în mod normal activitatea, fără a
intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activităţii.
2.Principiul permanenţei metodelor = păstrarea de la un exerciţiu financiar la altul a metodelor contabile de
lucru privind evaluarea şi înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor economico-financiare, asigurând astfel
comparabilitatea în timp a informaţiei contabile.
3.Principiul prudenţei = constă în aprecierea cu precauţie a activelor, pasivelor, cheltuielilor şi veniturilor,
pentru a evita supraevaluarea rezultatului.
4.Principiul independenţei exerciţiului = stabileşte ca fiecărui exerciţiu financiar să i se atribuie cheltuielile şi
veniturile aferente lui, fără a se ţine cont de data plăţii sau încasării acestor cheltuieli şi venituri.
5.Principiul intangibilităţii = presupune ca bilanţul de deschidere al fiecărui exerciţiu financiar să coincidă cu
bilanţul de închidere al exerciţiului financiar precedent.
6.Principiul necompensării = interzice orice compensare între elementele de activ şi de datorii sau între
elementele de venituri şi cheltuieli.
7.Principiul conectării cheltuielilor cu veniturile = presupune asocierea sitematică a cheltuielilor cu veniturile
în vederea determinării profitului sau pierderii. Orice cheltuială presupune obţinerea unui venit şi orice venit
este determinat de efectuarea unei cheltuieli.
8.Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului = pentru a fi credibilă informaţia contabilă,
înregistrarea operaţiilor economice în contabilitate trebuie să fie în concordanţă cu realitatea economică şi nu
numai cu forma lor juridică.
9.Principiul pragului de semnificaţie (principiul importanţei relative) = stabileşte că orice element care are o
valoarea semnificativă trebuie prezentat distinct în Situaţiile Financiare, iar elementele cu valori
nesemnificative nu trebuie prezentate separat ci însumate.
 Politici contabile:
Moneda = Situatiile Financiare Anuale sunt întocmite şi exprimate în lei.
Imobilizările = sunt reflectate la costul de achiziţie minus amortizarea cumulată până la data bilanţului.
Amortizarea imobilizărilor = este calculată în conformitate cu durata lor de folosinţă. Metoda de amortizare
folosită este cea liniară.
Stocurile = sunt prezentate la costul de achiziţie; costul stocurilor se calculează cu metoda FIFO.
Creanţele şi datoriile = sunt înregistrate la valoarea recuperabilă, respectiv de plată. Diferenţele de curs valutar
aferente creantelor şi datoriilor în valută au fost recunoscute în contul de profit şi pierdere.
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
Salariile şi taxele salariale = cheltuielile cu salariile personalului sunt înregistrate lunar, conform ştatelor de
plată. Societatea calculează şi achită în termen datoriile către salariaţi şi către buget.
Veniturile şi cheltuielile = veniturile sunt considerate realizate la data emiterii facturilor prin care se atestă
transferul dreptului de proprietate sau prestarea de servicii către clienti. Cheltuielile se înregistreaza în
perioadele la care acestea se referă, pe baza documentelor justificative.
Taxa pe valoare adaugată = veniturile obţinute de societate sunt/nu sunt impozabile în România din punct de
vedere al TVA. Societatea respectă legislaţia în vigoare în ceea ce priveşte acest impozit.
Impozitul pe venit/profit = este calculat conform reglementărilor fiscale din România, cota de impozitare fiind
de 3%, respectiv 16%.
 Metodele contabile se conformează principiilor de lucru ale contabilităţi:
 principiul dublei reprezentări;
 principiul dublei înregistrări;
 principiul înregistrării cronologice şi sistematice;
 principiul înregistrării sintetice şi analitice;
 principiul generalizării şi sistematizării informaţiilor în documentele de sinteză care alcătuiesc
Situaţiile Financiare Anuale.
 Procedeele metodei contabilităţii se grupează în:
A).Procedee generale tuturor disciplinelor:
 Observaţia = procedeu care permite cunoaşterea operaţiilor economice în vederea înregistrării lor în
contabilitate.
 Raţionamentul = procedeu ce are la bază judecăţi logice care permit obţinerea de concluzii cu privire
la fenomenele şi procesele economice studiate.
 Comparaţia = procedeu prin care se stabilesc asemănările şi deosebirile între fenomenele şi procesele
economice ce permit formularea de concluzii.
 Clasificarea = presupune gruparea elementelor studiate pe categorii omogene ţinând seama de
anumite criterii.
 Analiza = procedeul prin care fenomenele şi procesele economice supuse înregistrării contabile sunt
studiate în mod amănunţit în vederea stabilirii formulelor contabile precum şi a altor struturi
contabile.
 Sinteza = oferă posibilitatea centralizării şi generalizării operaţiilor economice în vederea întocmirii
documentelor de sinteză şi determinării unor indicatori economici.
B).Procedee comune disciplinelor economice:
 Documentarea = orice operaţiune economico-financiară desfăşurată în cadrul unităţii patrimoniale
trebuie consemnată într-un document justificativ care stă la baza înregistrării ei în contabilitate.
 Evaluarea = constă în exprimarea valorică cu ajutorul etalonului bănesc (monetar) a operaţiilor
economice supuse înregistrării contabile.
 Calculaţia = presupune stabilirea în expresie bănească a mărimii cheltuielilor ce revin pe unitatea de
produs, pe serviciu prestat sau lucrare executată.
 Inventarierea = operaţiunea de constatare faptică şi încriere în listele de inventar a patrimoniului unei
persoane fizice sau juridice.
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
C).Procedee specifice contabilităţii:
 Contul
= procedeu de lucru al metodei contabilităţii destinat reflectării curente, cronologice şi sistematice, în expresie
valorică, după reguli determinate, a unui mijloc economic, sursă economică sau proces economic cu scopul
cunoaşterii în orice moment a existenţei şi modificării fiecărui element patrimonial reflectat.
 Balanţa de verificare
= procedeu al metodei contabilităţii care asigură legătura dintre cont care furnizează informaţii detaliate asupra
fiecărui element patrimonial şi bilanţ care furnizează informaţii generalizate asupra activităţii de ansamblu a
unităţii patrimoniale.
 Bilanţul
= procedeu specific metodei contabilităţii prin care se prezintă în mod generalizat activul şi pasivul unităţii
patrimoniale în etalon bănesc, precum şi rezultatele obţinute de o unitate patrimonială la un moment dat;
= documentul oficial de gestiune al unităţii patrimoniale;
= document de sinteză întocmit la sfârşitul exerciţiului financiar.
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
Nota 7 = Participaţii şi surse de finanţare
 Nota 7 - Participaţii şi surse de finanţare
= se vor prezenta următoarele informaţii:
 capialul subscris vărsat, numărul şi valoarea totală a fiecărui tip de acţiune sau parte socială emisă;
 acţiunile emise în timpul exerciţiului financiar şi acţiunile proprii răscumpărate;
 obligaţiunile emise.
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
Nota 8 = Informaţii privind salariaţii, administratorii şi directorii
 Nota 8 - Informaţii privind salariaţii, administratorii şi directorii
= se vor prezenta următoarele informaţii:
 indemnizaţii acordate membrilor organelor de administraţie şi conducere;
 obligaţii contractuale cu privire la plata pensiilor către foştii administratori şi directori;
 valoarea avansurilor şi creditelor acordate administratorilor şi directorilor în timpul exerciţiului
financiar;
 date privind salariaţii:
 numărul mediu cu defalcarea pe categorii de personal, salarii plătite sau de plătit;
 cheltuieli cu asigurările sociale;
 alte cheltuieli sociale;
 contribuţii pentru pensii.
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
Nota 9 = Exemple de calcul şi analiză a principalilor
indicatori economico-financiari
 Pe baza datelor preluate din Situaţiile Financiare Anuale se efectuează cercetarea mediului economic prin
analiza economico-financiară. Analiza foloseşte un ansamblu de metode, instrumente de lucru, prin care se
interpretează informaţia contabilă cu ajutorul unor indicatori specifici.
 Indicatori economico-financiari:
A).Indicatori de lichiditate
Lichiditatea
 arată puterea entităţii de a face faţă obligaţiilor financiare pe termen scurt, ca urmare a transformării activelor
circulante în disponibilităţi băneşti, în aceeaşi perioadă de timp;
 se analizează prin prisma indicatorilor lichiditatea curentă şi lichiditatea imediată.
Active curente
1.Lichiditatea curentă = Datorii curente
 lichiditatea curentă = reflectă măsura în care activele curente oferă garanţia acoperiri datoriilor curente;
 valoarea recomandată acceptabilă a acestui indicator este în jur de 2, valoare care oferă garanţia acoperirii
datoriilor curente din activele curente;
 datele sunt preluate din Bilanţ (rd. 09 şi rd. 13).
Active curente - Stocuri
2.Lichiditatea imediată = Datorii curente
 lichiditatea imediată = poate semnala o stare de lichiditate mai apropiată de semnificaţia termenului
lichiditate (proprietatea elementelor de activ de a se transforma în bani);
 se numeşte indicatorul test acid;
 valoarea recomandată acceptabilă a acestui indicator este mai mare de 1, valoare care oferă garanţia achitării
datoriilor scadente;
 datele sunt preluate din Bilanţ (rd. 05, rd. 09 şi rd. 13).
B).Indicatori de solvabilitate
Solvabilitatea
 este un indicator complex care reprezintă capacitatea entităţii de a plăti la scadenţă şi în orice condiţii toate
datoriile faţă de creditorii săi.
Capital propriu
x100
= Total capitaluri
1.Solvabilitatea patrimonială
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
 indică posibilitatea acoperirii datoriilor pe un termen mai îndepărtat;
 valoarea recomandată acceptabilă a acestui indicator este situată între 50 şi 100%;
 datele sunt preluate din Bilanț (rd. 46 şi rd. 49).
Total activ
= Total datorii
2.Solvabilitatea generală
 indică posibilitatea acoperirii datoriilor totale cu active totale;
 valoarea recomandată acceptabilă a acestui indicator este în jur de 2;
 datele sunt preluate din Bilanț (rd. 4, rd. 9, rd. 13 şi rd. 16).
C).Indicatori de risc
Capital împrumutat
x 100
Capital
propriu
1.Indicatorul gradului de îndatorare =
sau
Capital împrumutat
x 100
Indicatorul gradului de îndatorare = Capital angajat
 indicatorul stabileşte ponderea creditelor pe termen lung (capital împrumutat) în capitalul propriu sau
ponderea în capitalul angajat (capital propriu + capital împrumutat);
 nu trebuie să depăşească 40%;
 datele sunt preluate din Bilanţ (rd. 16 și rd. 46).
2.Indicatorul privind acoperirea dobânzilor =
Profit înaintea platii dobanzii şi a impozitului pe profit
= Cheltuieli cu dobanda
 indicatorul arată de câte ori entitatea poate achita cheltuielile cu dobânzile. Cu cât valoare indicatorului este
mai mică, cu atât poziţia entităţii este considerată mai riscantă în achitarea preţului creditului => dobânda;
 datele sunt preluate din Contul de profit şi pierdere (rd. 43 şi rd. 56).
D).Indicatori de activitate (indicatori de gestiune)
Cost vanzari
1.Viteza de rotaţie a stocurilor = Stocul mediu
 indicatorul arată numărul de rotaţii pe care le-a făcut stocul în cursul exerciţiului financiar.
Stoc mediu
x 365
= Cost vanzari
2.Numărul de zile de stocare
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
 indicatorul arată numărul de zile în care bunurile sunt stocate în unitate.
Sold mediu clienti
x 365
= Cifra de afaceri
3.Viteza de rotaţie a debitelor - clienţi
 indicatorul exprimă numărul de zile până la data la care debitorii îşi achită datoriile către entitate. O valoare
în creştere arată creanţe mai greu de încasat;
 datele sunt preluate din Balanţa de verificare (cont 4111) şi Contul de profit şi pierdere (rd. 01).
Sold mediu furnizori
x 365
4.Viteza de rotaţie a creditelor - furnizori = Cifra de afaceri
 indicatorul arată numărul de zile de creditare pe care entitatea îl obţine de la furnizorii săi prin credit
comercial;
 datele sunt preluate din Balanţa de verificare (cont 401) şi Contul de profit şi pierdere (rd. 01).
Cifra de afaceri
5.Viteza de rotaţie a activelor imobilizate = Active imobilizate
 indicatorul exprimă numărul de rotaţii efectuate de activele imobilizate pentru realizarea cifrei de afaceri. De
asemenea, se evaluează eficienţa managementului activelor imobilizate prin examinarea valorii cifrei de
afaceri generate prin exploatarea acestora;
 valoarea recomandată pentru acest indicator trebuie să fie cât mai superioară lui 1;
 datele sunt preluate din Contul de profit şi pierdere (rd. 01) şi Bilanţ (rd. 04).
Cifra de afaceri
6.Viteza de rotaţie a activelor totale = Active total
 indicatorul exprimă în ce proporţie volumul cifrei de afaceri este generat de o anumită valoare a activelor;
 datele sunt preluate din Contul de profit şi pierdere (rd. 01) şi Bilanţ (rd. 04, rd. 09 şi rd. 10).
E).Indicatori de profitabilitate
Profit înaintea platii dobanzii şi a impozitului pe profit
1.Rentabilitatea capitalului angajat = Capital angajat
 indicatorul reprezintă profitul pe care îl obţine entitatea din banii investiţi în afacere;
 datele sunt preluate din Contul de profit şi pierdere (rd. 43) şi Bilanţ (rd. 16 și rd. 46).
Profit brut din vanzari
x 100
2.Marja brută din vânzări = Cifra de afaceri
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
 indicatorul arată care este procentul de profit brut obţinut din vânzări, care revine cifrei de afaceri sau
valoarea profitului obţinut la 100 RON vânzări;
 datele sunt preluate din Contul de profit şi pierdere (rd. 64 şi rd. 01).
Nota 10 = Alte informaţii
 Nota 10 - Alte informaţii
= se vor prezenta următoarele informaţii:
 informaţii privind entităţile afiliate, asociate sau controlate în comun;
 bazele de conversie valutară dacă exprimarea iniţială a fost în valută;
 onorariile plătite auditorilor, cenzorilor, consultanţilor fiscali pentru serviciile în domeniul
contabilităţii;
 efectele comerciale neajunse la scadenţă;
 angajamentele şi alte elemente extrabilanţiere;
 prezentarea oricăror detalieri complementare ale elementelor din Situaţiilor Financiare Anuale
precum şi alte informaţii, dacă acestea sunt relevante.
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
1.2.6. Anexe la Situaţiile Financire Anuale
 Anexe la Situaţiile Financiare Anuale:
 Date informative;
 Situaţia activelor imobilizate;
 Situaţia amortizării activelor imobilizate;
 Situaţia ajustărilor pentru depreciere;
 Declaraţie scrisă.
 Anexe la Situaţiile Financiare Anuale = se întocmesc şi se raportează de către toate entităţile indiferent de
mărimea lor.
A.Date informative:
 pentru entităţile mari, mijlocii şi mici - cuprinde 16 secţiuni numerotate de la I la XVI;
 pentru microentităţi - curpinde17 secţiuni numerotate de la I la XVII.
Pentru microentităţi apare un formular în plus: XVII = Situaţia veniturilor şi cheltuielilor.
I.
II.
III.
IV.
V.
VI.
VII.
VIII.
IX.
X.
XI.
XII.
XIII.
XIV.
XV.
XVI.
Date informative - număr formulare:
Date privind rezultatul înregistrat
Date privind plăţile restante
Număr mediu de salariaţi
Dobânzi, dividende şi redevenţe plătite în cursul perioadei de raportare
Subvenţii încasate şi creanţe restante
Tichete de masă
Cheltuieli efectuate pentru activitatea de cercetare-dezvoltare
Cheltuieli de inovare
Alte informaţii
Informaţii privind cheltuielile cu colaboratorii
Informaţii privind bunurile din domeniul public al statului
Informaţii privind bunurile din proprietatea privată a statului supuse inventarierii cf. OMFP
nr.668/2014
Capital social vărsat
Dividende/vărsăminte cuvenite bugetului de stat sau local, de repartizat din profitul exerciţiului
financiar de către companiile naţionale, societăţile naţionale, societăţile şi regiile autonome
Dividende/vărsăminte cuvenite bugetului de stat sau local, virate în perioada de raportare din
profitul companiilor naţionale, societăţilor naţionale, societăţilor şi al regiilor autonome
Creanţe preluate din cesionare de la persoane juridice
Venituri obţinute din activităţile agricole
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
XVII. Situaţia veniturilor şi cheltuielilor
B.Situaţia activelor imobilizate:
 cuprinde date referitoare la elementele de imobilizări, pentru care se determină la nivelul valorii
brute;
 fornularul include următoarele structuri de calcul:
 sold iniţial;
 creşteri;
 reduceri;
 sold final.
Soldul final = Sold iniţial + Creşteri - Reduceri total
 pentru reduceri se stabileşte separat valoarea pe total, din care se detaliază valoarea reducerilor
rezultate din dezmembrări şi casări;
 în conformitate cu normele legislative în vigoare privitoare la regulile de întocmire, informaţiile
înscrise în acest formular se înscriu la costul istoric sau la valoarea reevaluată, după caz.
C.Situaţia amortizării activelor imobilizate:
 este o continuare a formularului Situaţia activelor imobilizate şi cuprinde date referitoare la
elementele de imobilizări, pentru care se determină nivelul amortizării;
 fornularul include următoarele structuri de calcul:
 sold iniţial;
 amortizare înregistrată în cursul anului;
 amortizare aferentă imobilizărilor scoase din evidenţă în cursul anului;
 amortizare la sfârşitul anului.
Amortizare la sfârşitul anului =
= sold iniţial
+ amortizare înregistrată în cursul anului
- amortizare aferentă imobilizărilor scoase din evidenţă în cursul anului
D.Situaţia ajustărilor pentru depreciere:
 cuprinde date de structură privitoare la ajustările constituite pentru deprecierea activelor imobilizate,
alături de amortizare.
Amortizările sunt deprecieri ireversebile (definitive), iar ajustările sunt deprecieri reversibile
(temporare). Ajustările (corecţii temporare) se constituie pentru deprecieri temporare care ulterior se pot
majora, diminua sau anula;
În cazul reducerii (diminuării) sau anulării ajustărilor, conturile de ajustări se micşorează şi se face
trecerea la venituri din ajustări pentru deprecierea imobilizărilor.
E.Declaraţie scrisă:
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
 formular prin care persoanele juridice îşi asumă răspunderea întocmirii Situaţiilor Financiare Anuale
şi confirmă că:
 Politicile contabile utilizate la întocmirea Situaţiilor Financiare Anuale sunt în conformitate cu
reglementările contabile aplicabile;
 Situaţiile Financiare Anuale oferă o imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei financiare şi a
celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată;
 Persoana juridică îşi desfăşoară activitatea în condiţii de continuitate.
2. Surse de finanţare ale entităţii
2.1. Conceptul de finanţare
 Conceptul de finanţare:
= Realizarea cu succes a oricărei activităţi necesită existenţa şi utilizarea unor resurse financiare care să
permită entităţii menţinerea şi apoi afirmarea pe piaţă. De modul cum sunt administrate aceste resurse, dar şi de
nivelul acestora depinde în mare măsură evoluţia ulterioară a activităţii economice desfăşurate. De aici rezultă
interesul deosebit pe care entităţile îl acordă problemei finanţării activităţii.
 Finanţarea activităţii entităţii:
 reprezintă procesul de asigurare a fondurilor băneşti necesare desfăşurării activităţii entităţii;
 totalitatea modalităţilor prin care entitatea reuşeşte să dispună în timp util de resursele financiare
necesare realizării proiectelor propuse în condiţii de eficienţă maximă;
 prezintă importanţă deosebită pentru supravieţuirea şi dezvoltarea activităţii entităţii.
 Sursele de finanţare:
 Scopul oricărei activităţi economice îl constituie maximizarea profitului. În acest sens, se procedează
la analiza financiară în vederea fundamentării unei noi strategii de menţinere şi de dezvoltare într-un
mediu concurenţial. Astfel, devine de mare importanţă identificarea tipurilor de surse de finanţare
care susţin activitatea economică respectivă.
 Finanţarea activităţii entităţii poate fi realizată prin surse de finanţare interne sau externe.
 Surse de finanţare interne:
o
capital propriu;
o
aport la capitalul social.
 Surse de finanţare externe:
o
credite bancare;
o
împrumuturi obligatare (din emisiunea de obligaţiuni);
o
fonduri europene.
 Avantajele surselor de finanţare interne:
 menţinerea independenţei şi autonomiei financiare;
 nu se creează obligaţii suplimentare (dobânzi, garanţii);
 asigură păstrarea capacităţii întreprinderii de a contracta credite;
 constituie un mijloc sigur de acoperire a necesităţilor financiare.
 Avantajele surselor de finanţare externe:

timp scurt de acces la resursele financiare necesare;

sunt accesibile în orice moment;
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279





pot fi obţinute într-un volum variabil de resurse financiare în funcţie de necesităţi;
posibilitatea de negociere a condiţiilor de rambursare;
pot fi finanţate activităţi fără să se consume resursele proprii.
 Sursele de finanţare interne:
 sunt nerambursabile şi se utilizează conform legislaţiei în vigoare;
 asigură finanţarea permanentă a entităţii.
 Sursele externe (cu excepţia fondurilor europene):
au caracter rambursabil şi sunt, de regulă, purtătoare de dobânzi;
asigură finanţarea temporară a entităţii.
2.2. Surse de finanţare interne
2.2.1. Capitalul propriu
 Capitalul propriu:
= dreptul acţionarilor sau asociaţilor asupra activelor unei entităţi, după deducerea tuturor datoriilor.
CAPITALURI PROPRII
Structuri capitaluri proprii
Capital social
Prime de capital
Rezerve din reevaluare
Rezerve
Acţiuni proprii
Acţiuni proprii existente
Câştiguri legate de vânzarea sau anularea instrumentelor de
capitaluri proprii
Pierderi legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu
tilu gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii
Rezultatul exerciţiului Profit curent
Pierdere curentă
Repartizarea profitului
Rezultatul reportat
Profit nerepartizat
Pierderea neacoperită
Semnul
algebric
+
+
+
+
+
+
+
-
1.Capital social:
= se constituie la înfiinţarea societăţii, fiind o condiţie a existenţei şi funcţionării acesteia;
= se poate majora sau diminua pe parcursul desfăşurării activităţii şi se lichidează atuncicând societatea îşi
încheie activitatea.
 Clasificarea capitalului social:
 Capital social subscris nevărsat (aporturile în bani şi/sau în bunuri promise de către
acţionari sau asociaţi la înfiinţarea societăţii şi neaduse încă la dispoziţia acesteia);
 Capital social subscris vărsat (aporturile în bani şi/sau în bunuri promise de către acţionari
sau asociaţi la înfiinţarea societăţii şi aduse la dispoziţia acesteia).
 În funcţie de tipul juridic de societate, capitalul social se împarte în:
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279

acţiuni:
-societate pe acţiuni (S.A.);
-societate în comandită pe acţiuni (S.C.A.).

părţi sociale:
-societate în comandită simplă (S.C.S.);
-societate cu răspundere limitată (S.R.L.);
-societate în nume colectiv (S.N.C.).
Valoare capital social = număr de acţiuni x valoare nominal
Valoare capital social = număr de părţi sociale x valoare nominală
Valoarea nominală = suma înscrisă pe acţiune sau pe partea socială în momentul înfiinţării societăţii.
Exemplu: La S.C. Omega S.A., se constituie capital social prin subscrierea de la mai mulţi acţionari a 24.000 de
acţiuni cu valoarea nominală a unei acţiuni de 5 RON.
Se cere: Calculaţi valoarea totală a capitalului social.
Rezolvare: Capital social = Număr de acţiuni x Valoarea nominală = 24.000 x 5 = 120.000 RON
Exemplu: La S.C. Alfa S.R.L., se constituie capital social prin subscrierea de la 8 asociaţi a 400 de părţi sociale
cu valoarea nominală a unei părţi sociale de 10 RON.
Se cere: Calculaţi valoarea totală a capitalului social.
Rezolvare:Capital social = Număr de părţi sociale x Valoarea nominală = 400 x 10 = 4.000 RON
2.Prime de capital:
= sunt determinate de opraţiunile de creştere a capitalului prin noi aporturi sau prin fuziuni.
 Clasificarea primelor de capital:
 Prime de emisiune = reprezintă diferenţa dintre valoare de emisiune (vânzare) a noilor
acţiuni (mai mare) şi valoarea nominală a acestora (mai mică);
 Prime de fuziune/divizare = reprezintă diferenţa dintre valoarea bunurilor primite de la
societatea absorbită şi suma cu care a crescut capitalul social al societăţii absorbante;
 Prime de aport = reprezintă diferenţa dintre valoarea bunurilor aduse ca aport şi valoarea
acţiunilor emise cu această ocazie;
 Prime de conversie a obligaţiunilor în acţiuni.
Exemplu: S.C. Omega S.A. are nevoie de resurse finaciare iar S.C. Alfa S.A. dispune de resurse băneşti. S.C
Omega S.A. emite obligaţiuni iar S.C. Alfa S.A. le cumpără. În acest moment S.C. Omega S.A. face rost de
banii necesari, iar S.C. Alfa S.A. devine deţinător de obligaţiuni (obligatar). La scadenţă, când S.C. Omega S.A.
trebuie să îşi răscumpere obligaţiunile restituind astfel banii împrumutaţi lui S.C. Alfa S.A., îi propune acesteia
să transforme obligaţiunile în acţiuni devenind acţionar la S.C. Omega S.A. Diferenţa dintre valoarea
obligaţiunilor convertibile (mai mare) şi valoarea acţiunilor (mai mică) reprezintă prim a de conversie.
3.Rezerve din reevaluare:
= reprezintă plusul sau minusul de valoare creat prin reevaluarea elementelor de activ, de regulă, a
imobilizărilor corporale;
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
= se determină ca diferenţă între valoarea obţinută la reevaluare (valoare curentă, valoare justă) şi valoare de
înregistrare în contabilitate.
4.Rezerve:
= se constituie în scopul conservării capitalului când activitatea entităţii se încheie cu pierderi, precum şi în
scopul majorării capitalului social.
 Clasificarea rezervelor:
 Rezerve legale = se constituie în procent de 5% din profitul brut, dar fără să depăşească
20% din capitalul social;
 Rezerve statutaresau contractuale = se constituie din profitul net şi se utilizează potrivit
prevederilor din actul constitutiv;
 Alte rezerve = se constituie facultativ pe seama profitului net şi se utilizează potrivit
hotărârilor A.G.A.
5.Acţiuni proprii:
= instrumente de capitaluri proprii la societăţile pe acţiuni şi se concretizează în tilturi de valoare răscumpărate
de la proprii acţionari. Acestă răscumpărare se face numai în anumite condiţii prevăzute de normele legislative.
 Scopul răscumpărarii acțiunilor proprii poate fi:
 Reducerea sau anularea capitalului;
 Revânzarea către proprii acţionari;
 Regularizarea cursului acţiunilor proprii pe piaţa financiară.
 În funcţie de perioada de deţinere, acţiunile proprii se clasifică în:

acţini proprii deţinute pe termen scurt (< 1 an);

acţiuni proprii deţinute pe termen lung (> 1 an).
 Răscumpărarea acțiunilor proprii se face, de obicei, la un preţ de răscumpărare diferit de valoarea
nominală şi se vând la o altă valoare denumnită preţ de vânzare.
Dacă:
-Preţul de vânzare > Preţul de răscumpărare => diferenţe favorabile (câştig)
-Preţul de vânzare <Preţul de răscumpărare => diferenţe nefavorabile (pierdere)
 Pentru stabilirea capitalurilor proprii, acţiunile proprii existente la entitate şi care nu au fost
soluţionate se însumează cu minus ca şi corecţie a capitalului propriu, câştigurile legate de vânzarea sau
anularea instrumentelor de capitaluri proprii se însumează cu plus, iar pierderile legate de emiterea,
răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri se însumează cu
minus.
6.Rezultatul exerciţiului:
= poate fi:
-profit (venituri > cheltuieli)
-pierdere(venituri < cheltuieli)
7.Rezultatul reportat:
= reprezintă profitul nerepartizat sau pierderea neacoperită din exerciţiile financiare precedente. Profitul
urmează să fie repartizat, iar pierderea urmează să fie acoperită în exerciţiile financiare următoare.
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
2.2.2. Aportul la capitalul social
 Capitalul unei societăţi poate fi modificat prin voinţa comună a asociaţilor.
 Societatea are nevoie de un capital mai mare atunci când doreşte consolidarea situaţiei financiare sau
doreşte o întărire a credibilităţii sale faţă de terţi sau salariaţii proprii.
 Modalităţi de majorare a capitalului social:
 noi aporturi în numerar şi în natură;
 operaţiuni interne: încorporarea primelor legate de capital, rezervelor, rezervelor din reevaluare,
rezultatului reportat sau a rezultatului curent;
 conversia datoriilor în acţiuni.
1.Majorarea capitalului social prin noi aporturi în numerar şi în natură
 Prin această modalitate de majorare, societatea urmăreşte să obţină anumite bunuri corporale sau
disponibilităţi băneşti necesare desfăşurării sau extinderii activităţii sale.
 Recurgând la majorare, societatea este scutită de un efort financiar imediat sau care depăşeşte
posibilităţile sale financiare.
 Scopul creşterii capitalului social prin noi aporturi în numerar şi în natură este:

atragerea de noi resurse în vederea finanţării operaţiilor de investiţii;

consolidarea situaţiei financiare.
 Creşterea capitalului social pe această cale se realizează prin:
 emisiunea de noi acţiuni pentru aportul în numerar şi în natură, la aceeaşi valoare cu a
vechilor acţiuni, dar la un preţ de emisiune cuprins între valoare nominală şi valoarea
matematică contabilă;
 prin majorarea valorii nominale a acţiunilor existente; acest ultim procedeu poate fi aplicat
numai cu acordul tuturor acţionarilor.
 Emisiunea noilor acţiuni la un preţ mai mic decât valoarea matematică contabilă determină o
depreciere a vechilor acţiuni. Din acest motiv, vechii acţionari trebuie protejaţi prin distribuirea unor
drepturi de subscriere (DS-uri) - titluri de valoare care intră în paritate cu vechile acţiuni. Fiecare
potenţial cumpărător trebuie să indemnizeze cu valoarea DS-ului un număr de acţiuni vechi egal cu
raportul de paritate pentru a obţine o acţiune nouă.
Actiuni noi
Raport de paritate = Actiuni vechi
DS = Valoarea contabilă veche - Valoare contabilă nouă
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
 Teoretic, un DS este egal cu pierderea de valoarea înregistrată de o acţiune veche. În realitate, DSurile sunt titluri negociabile, unele cotate la bursă şi, ca urmare, valoarea lor este mai mare sau mai
mică decât pierderea înregistrată de acţiuni.
2.Majorarea capitalului social prin operaţiuni interne
 Creşterea capitalului social prin operaţiuni interne se realizează prin încorporarea în capitalul social
a celorlalte structuri ale capitalurilor proprii:

prime de capital;

rezerve;

rezerve din reevaluare;

rezultatul reportat;

rezultatul exerciţiului.
 Scopul creşterii capitalului social prin opreraţiuni interne = stabilizarea resurselor deja existente în
întreprindere (stabilitatea capitalului social este mai mare decât aceea a rezervelor şi profitului, care
pot fi distribuite oricând acţionarilor sub formă de dividende).
 Creşterea capitalului social pe această cale se realizează prin:
 emisiunea de noi acţiuni şi distribuirea lor în mod egal vechior acţionari proporţional cu
numărul acţiunilor deţinute;
 prin majorarea valorii nominale a acţiunilor existente; acest ultim procedeu poate fi aplicat
numai cu acordul tuturor acţionarilor.
 Emisiunea noilor acţiuni la un preţ mai mic decât valoarea matematică contabilă determină o
depreciere a vechilor acţiuni. Din acest motiv, vechii acţionari trebuie protejaţi prin distribuirea unor
drepturi de atribuire (DA-uri) - titluri de valoare care intră în paritate cu vechile acţiuni. Fiecare
potenţial cumpărător trebuie să indemnizeze cu valoarea DA-ului un număr de acţiuni vechi egal cu
raportul de paritate pentru a obţine o acţiune nouă.
Actiuni noi
Raport de paritate = Actiuni vechi
DA = Valoarea contabilă veche - Valoare contabilă nouă
 Teoretic, un DA este egal cu pierderea de valoarea înregistrată de o acţiune veche. În realitate, DAurile sunt titluri negociabile, unele cotate la bursă şi, ca urmare, valoarea lor este mai mare sau mai
mică decât pierderea înregistrată de acţiuni.
3.Majorarea capitalului social prin conversia datoriilor
 Creşterea capitalului social prin conversia datoriilor implică transferul la capitalurile proprii a unei
sume care figura anterior în conturile de datorii, fără a modifica mărimea globală a surselor de
finanţare. Conversia are loc numai cu acordul creditorilor care devin acţionari, iar acţiunile emise
trebuie să aibă o valoare apropiată de cea a obligaţiunilor.
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
 Diferenţa dintre valoarea nominală totală şi cea a acţiunilor noi emise se va înregistra în contabilitate
la prima de conversie.
 Scopul creşterii capitalului social prin conversia datoriilor:

diminuarea datoriilor fără a se apela la trezorerie;

reconstituirea capacităţii de îndatorare;

reconstituirea capacităţii de finanţare.
 Creşterea capitalului social pe această cale se realizează prin:
 emisiunea de acţiuni noi şi distribuirea lor în mod gratuit deţinătorilor de obligaţiuni
convertibile, diferenţa dintre valoarea obligaţiunilor şi cea a acţiunilor înregistrându-se la
prima de conversie.
2.3. Surse de finanţare externe
2.3.1. Creditele bancare
 Credite bancare pe termen scurt, mediu şi lung
 Creditul bancar:
= reprezintă încrederea pe care o persoană (creditorul) o manifestă faţă de o altă persoană (debitorul) prin
împrumutarea banilor ce-i vor fi restituiţi la o anumită dată denumită scadenţă, împreună cu o anumită taxă
denumită dobândă.
 Creditele bancare pe termen scurt se contractează de la bănci, pe o perioadă < 1 an şi sunt purtătoare
de dobânzi.
 Credite bancare pe termen mediu şi lung se contractează de la bănci, pe o perioadă > 1 an şi sunt
purtătoare de dobânzi.
 Trăsăturile creditului bancar:
 credibilitatea = este suportul moral, elementul psihologic fără de care creditul nu poate exista.
Încrederea se referă la calităţile morale şi profesionale ale împrumutatului, la relaţiile lui cu partenerii de
afaceri, precum și la situaţia sa patrimonială şi financiară.
 rambursabilitatea = întoarcerea mijloacelor băneşti după expirarea perioadei pentru care au fost
împrumutate.
 caracter plătibil = pentru beneficierea de credit debitorul achită o taxă, denumită dobândă. Dobânda
este caracteristica definitorie a creditului şi prezintă interesul care stă la baza oricărei operaţii de credit.
 garantarea creditului = orice credit trebuie garantat cu bunuri mobile şi imobile, titluri de valoare etc.
pentru diminuarea riscului insolvabilităţii în rambursarea creditului.
 riscul de nerambursare = constă în probabilitatea întârzierii plăţii sau a incapacităţii de
plată a debitorului datorită diferitelor conjuncturi nefavorabile la un moment dat;
 riscul de imobilizare = apare la bancă în situaţia în care aceasta nu reuşeşte să gestioneze
corect depozitele pe care le constituie şi creditele pe care le acordă. Rezultă necesitatea ca
banca să-şi întărească poziţia sa de creditor pe piaţă. Acest lucru se realizează prin
solicitarea şi obţinerea de garanţii personale şi reale.
 destinaţia = trăsătură care obligă împrumutatul să utilizeze creditul în concordanţă cu scopul pentru
care a fost acordat şi, totodată, dă băncii posbilitatea să urmărească respectarea modului de utilizare.
 acordarea la scadenţă = principiul conform căruia creditul se acordă pentru o anumită perioadă
determinată, stabilită de subiecţii tranzacţiei şi se rambursează la termenii prescrişi în contractul de creditare.
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
 consemnarea creditului = presupune ca toate operaţiile de credit şi garanţiile să fie consemnate în
documente contractuale din care să rezulte clar toate condiţiile împrumutului.
 Elementele creditelului bancar:
1.subiecţii creditului = sunt persoane fizice sau juridice, care apar în una din cele două ipostaze posibile
(împrumutător şi împrumutat sau creditor şi debitor).
 Creditorul = subiectul care are excedent provizoriu de mijloace băneşti şi, din diferite motive, poate
să le acorde pentru o anumită perioadă şi în anumite condiţii, unei alte persoane.
 Debitorul = subiectul care are deficit provizoriu de mijloace băneşti şi, în anumite condiţii, se
împrumută pentru o anumită perioadă şi în anumite condiţii.
2.obiectul creditului = îl constituie banii, care sunt în excedent provizoriu la creditor şi, în acelaşi timp, sunt în
deficit provizoriu la debitor.
3.garanţia creditului
 Garanţia personală = angajamentul pe care şi-l ia o terţă persoană (girant) de a plăti în locul
debitorului în cazul în care la un moment dat acesta se află în incapacitate de plată.
 Garanţii reale:
 reţinerea = dreptul de reţinere asigură creditorului posibilitatea de a reţine un bun corporal
aparţinând debitorului, atâta timp cât el nu a fost achitat în întregime, dar în anumite
condiţii: bunul deţinut de debitor să aibă legătură cu creanţa, iar aceasta să fie certă şi
exigibilă;
 gajarea = actul prin care debitorul remite creditorului un bun pentru garanţia creditului;
 ipoteca = actul prin care debitorul acordă creditorului dreptul supra unui imobil fără
deposedare, dar dacă debitorul nu-şi achită datoria creditorul poate vinde imobilul
respectiv;
 privilegiul = dreptul pe care îl acordă legea unor creditori de a fi mai întâi plătiţi atunci
când dispun de o garanţie asupra unei părţi sau asupra întregii averi a debitorului.
4.dobânda = reprezintă prețul care trebuie plătit pentru împrumutarea, respectiv utilizarea, unei sume de bani
pentru o anumită perioadă, mai precis suma pe care un împrumutat (debitor) o plătește unui împrumutător
(creditor), pentru banii împrumutați, fiind menţionată în cadrul contractului de credit.
 Tipurile dobânzii:
 fixă = presupune păstrarea nivelului dobânzii convenit la acordarea creditului pe toată
durata de rambursare a acestuia, indiferent de evoluţia ce se va înregistra pe piaţa naţională
sau internaţională monetară;
 variabilă = presupune modificarea periodică a ratelor de dobândă în funcţie de nivelul
dobânzii pe piaţă (ROBOR, EURIBOR etc.).
 Modalitate de calcul a dobânzii:

dobânda simplă:

pentru creditele acordate pe o perioadă < 1 an:
Dobânda simplă = Credit x procent dobândă x perioada de creditare
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
Numar luni acordare credit
12
Perioada de creditare =

pentru creditele acordate pe o perioadă > 1 an:
Dobânda simplă = Credit x procent dobândă
 dobânda compusă = calculată prin aplicarea ratei dobânzii la suma reprezentând capitalul
depus inițial și dobânda obținută pentru perioada anterioară.
Dobânda compusă = Cf - C
Cf = C (1+ d%)n
unde:
Cf = capital final
C = capital împrumutat iniţial
d = procent dobândă
n = număr de ani acordare credit
Rata = partea din creditul primit care trebuie rambursat potricit graficului de rambursare prevăzut în contract.
Anuitate = Rata + Dobânda
5.scadenţa = indică termenul, data de rambursare a creditului şi de achitare a dobânzii.
6.responsabilităţile subiecţilor = reprezintă totalitatea obligaţiilor subiecţilor creditului ce ţin de volumul
creditului, mărimea dobânzii, scadenţă etc. Nerespectarea legislaţiei în vigoare şi a condiţiilor contractuale
atrage după sine aplicarea unui şir de sancţiuni cum ar fi amenzi, punerea sechestrului pe unele bunuri etc.
7.contractul de credit = reprezintă acordul scris al subiecţilor creditului care prevede condiţiile acordării şi
rambursării creditului, responsabilităţile părţilor contractuale şi alte clauze.
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
2.3.2. Împrumuturile obligatare (din emisiunea de obligaţiuni)
 Obligaţiunile:
= titluri de valoare negociabie, titluri de credit pe baza cărora întreprinderea împrumută sume pe piaţa de
capital;
= dovedesc calitatea deţinătorului de creditor al societăţii şi îi dau dreptul de a încasa o dobândă indiferent de
situaţia economico-financiară a emitentului;
 Obligațiunile conţin următoarele date:
 numele firmei emitente;
 rata dobânzii (rata cuponului = cotă procentuală din valoare nominală ce urmează să fie
plătită în mod regulat deţinătorului obligaţiunii);
 scadenţa (durata la care obligaţiunea va fi răscumpărată);
 valoare nominală a obligaţiunii;
 semnătura persoanei autorizate de emitent;
 imprimări speciale pentru a împiedica falsificarea.
 Emitentul obligaţiunilor se obligă să răscumpere la scadenţă obligaţiunile.
 Dobânda se calculează în funcţie de rata anuală a dobânzii şi de valoarea nominală, indiferent de preţul de
emisiune sau de răscumpărare.
 Valoarea de emisiune a obligaţiunilor poate fi egală cu valoarea nominală (la paritate) sau mai mică decât
valoarea nominală (subpari) pentru a face împrumutul mai atractiv în vederea imobilizării rapide de resurse
de finanţare.
 Decizia pentru emisiunea de obligaţiuni estde luată de A.G.A.
 Emisiunea şi vânzarea obligaţiunilor se face prin instituţii de credit care pot să acţioneze ca intermediar, în
nume propriu sau ca garant al emisiunii. Dacă acţionează în nume propriu, instituţia de credit cumpără
obligaţiunile respective.
Prima de emisiune = Valoarea nominală - Valoarea de emisiune
Prima de rambursare = Valoarea de rambursare - Valoarea nominală
 Rambursarea împrumutului obligatar:
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
 Rambursarea unui împrumut obligatar se poate face prin mai multe modalităţi, în funcţie de ceea ce
prevede contractul de emisiune:

prin amortizări constante şi anuităţi variabile
- societatea rambursează în fiecare an tranşe egale de împrumut.
 prin amortizări variabile şi anuităţi constante
Cxr
-n
A = 1 - (1+r )
D=Cxr
unde:
A = anuitate de rambursat
C = împrumut rambursat la valoare actuală
r = rata dobânzii
n = durata împrumutului
 integral la scadenţă
- societatea rambursează împrumutul obligatar în ultima zi a duratei acestuia şi este cea mai folosită din motive
de simplificare a gestiunii financiare.
 prin răscumpărări la Bursă
- răscumpărarea la bursă prezintă interes pentru societatea emitentă de obligaţiuni aunci când cursul bursier al
acestora este mai mic faţă de valoarea de rambursat (formată din valoarea nominală + prima de rambursat).
Există însă limite legale privind numărul de obligaţiunui ce pot fi răscumpărate la Bursă.
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
2.3.3. Fondurile europene (structurale)
 Fondurile europene sunt instrumente financiare, administrate de către Comisia Europeană, al căror scop
este să acorde sprijin la nivel european (structural). Sprijinul financiar din Fondurile Europene este destinat,
în principal, regiunilor mai puțin dezvoltate, în scopul de a consolida coeziunea economică și socială în
Uniunea Europeană.
 Uniunea europeană oferă finanțare pentru o gamă largă de proiecte și programe care acoperă domenii
precum:
 dezvoltarea regională și urbană;
 ocuparea forței de muncă și incluziunea socială;
 agricultura și dezvoltarea rurală;
 politicile în domeniul maritim și al pescuitului;
 cercetarea și inovarea;
 ajutorul umanitar.
 Finanțarea este nerambursabilă și este gestionată în baza unor reguli stricte, pentru a garanta faptul că se
aplică un control riguros asupra modului în care sunt utilizate fondurile și că banii sunt cheltui ți în mod
transparent și responsabil.
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
3. Prezentarea, calcularea și analizarea indicatorilor
economico-financiari
 Pe baza datelor preluate din Situaţiile Financiare Anuale se efectuează cercetarea mediului economic prin
analiza economico-financiară. Analiza foloseşte un ansamblu de metode, instrumente de lucru, prin care se
interpretează informaţia contabilă cu ajutorul unor indicatori specifici.
 Indicatori economico-financiari:
A).Indicatori de lichiditate
Lichiditatea
 arată puterea entităţii de a face faţă obligaţiilor financiare pe termen scurt, ca urmare a transformării activelor
circulante în disponibilităţi băneşti, în aceeaşi perioadă de timp;
 se analizează prin prisma indicatorilor lichiditatea curentă şi lichiditatea imediată.
Active curente
1.Lichiditatea curentă = Datorii curente
 lichiditatea curentă = reflectă măsura în care activele curente oferă garanţia acoperiri datoriilor curente;
 valoarea recomandată acceptabilă a acestui indicator este în jur de 2, valoare care oferă garanţia acoperirii
datoriilor curente din activele curente;
 datele sunt preluate din Bilanţ (rd. 09 şi rd. 13).
Active curente - Stocuri
2.Lichiditatea imediată = Datorii curente
 lichiditatea imediată = poate semnala o stare de lichiditate mai apropiată de semnificaţia termenului
lichiditate (proprietatea elementelor de activ de a se transforma în bani);
 se numeşte indicatorul test acid;
 valoarea recomandată acceptabilă a acestui indicator este mai mare de 1, valoare care oferă garanţia achitării
datoriilor scadente;
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
 datele sunt preluate din Bilanţ (rd. 05, rd. 09 şi rd. 13).
B).Indicatori de solvabilitate
Solvabilitatea
 este un indicator complex care reprezintă capacitatea entităţii de a plăti la scadenţă şi în orice condiţii toate
datoriile faţă de creditorii săi.
Capital propriu
x100
Total
capitaluri
=
1.Solvabilitatea patrimonială
 indică posibilitatea acoperirii datoriilor pe un termen mai îndepărtat;
 valoarea recomandată acceptabilă a acestui indicator este situată între 50 şi 100%;
 datele sunt preluate din Bilanț (rd. 46 şi rd. 49).
Total activ
= Total datorii
2.Solvabilitatea generală
 indică posibilitatea acoperirii datoriilor totale cu active totale;
 valoarea recomandată acceptabilă a acestui indicator este în jur de 2;
 datele sunt preluate din Bilanț (rd. 4, rd. 9, rd. 13 şi rd. 16).
C).Indicatori de risc
Capital împrumutat
x 100
Capital
propriu
1.Indicatorul gradului de îndatorare =
sau
Capital împrumutat
x 100
Indicatorul gradului de îndatorare = Capital angajat
 indicatorul stabileşte ponderea creditelor pe termen lung (capital împrumutat) în capitalul propriu sau
ponderea în capitalul angajat (capital propriu + capital împrumutat);
 nu trebuie să depăşească 40%;
 datele sunt preluate din Bilanţ (rd. 16 și rd. 46).
2.Indicatorul privind acoperirea dobânzilor =
Profit înaintea platii dobanzii şi a impozitului pe profit
= Cheltuieli cu dobanda
 indicatorul arată de câte ori entitatea poate achita cheltuielile cu dobânzile. Cu cât valoare indicatorului este
mai mică, cu atât poziţia entităţii este considerată mai riscantă în achitarea preţului creditului => dobânda;
 datele sunt preluate din Contul de profit şi pierdere (rd. 43 şi rd. 56).
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
D).Indicatori de activitate (indicatori de gestiune)
Cost vanzari
1.Viteza de rotaţie a stocurilor = Stocul mediu
 indicatorul arată numărul de rotaţii pe care le-a făcut stocul în cursul exerciţiului financiar.
Stoc mediu
x 365
= Cost vanzari
2.Numărul de zile de stocare
 indicatorul arată numărul de zile în care bunurile sunt stocate în unitate.
Sold mediu clienti
x 365
= Cifra de afaceri
3.Viteza de rotaţie a debitelor - clienţi
 indicatorul exprimă numărul de zile până la data la care debitorii îşi achită datoriile către entitate. O valoare
în creştere arată creanţe mai greu de încasat;
 datele sunt preluate din Balanţa de verificare (cont 4111) şi Contul de profit şi pierdere (rd. 01).
Sold mediu furnizori
x 365
4.Viteza de rotaţie a creditelor - furnizori = Cifra de afaceri
 indicatorul arată numărul de zile de creditare pe care entitatea îl obţine de la furnizorii săi prin credit
comercial;
 datele sunt preluate din Balanţa de verificare (cont 401) şi Contul de profit şi pierdere (rd. 01).
Cifra de afaceri
5.Viteza de rotaţie a activelor imobilizate = Active imobilizate
 indicatorul exprimă numărul de rotaţii efectuate de activele imobilizate pentru realizarea cifrei de afaceri. De
asemenea, se evaluează eficienţa managementului activelor imobilizate prin examinarea valorii cifrei de
afaceri generate prin exploatarea acestora;
 valoarea recomandată pentru acest indicator trebuie să fie cât mai superioară lui 1;
 datele sunt preluate din Contul de profit şi pierdere (rd. 01) şi Bilanţ (rd. 04).
Cifra de afaceri
6.Viteza de rotaţie a activelor totale = Active total
 indicatorul exprimă în ce proporţie volumul cifrei de afaceri este generat de o anumită valoare a activelor;
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
 datele sunt preluate din Contul de profit şi pierdere (rd. 01) şi Bilanţ (rd. 04, rd. 09 şi rd. 10).
E).Indicatori de profitabilitate
Profit înaintea platii dobanzii şi a impozitului pe profit
1.Rentabilitatea capitalului angajat = Capital angajat
 indicatorul reprezintă profitul pe care îl obţine entitatea din banii investiţi în afacere;
 datele sunt preluate din Contul de profit şi pierdere (rd. 43) şi Bilanţ (rd. 16 și rd. 46).
Profit brut din vanzari
x 100
2.Marja brută din vânzări = Cifra de afaceri
 indicatorul arată care este procentul de profit brut obţinut din vânzări, care revine cifrei de afaceri sau
valoarea profitului obţinut la 100 RON vânzări;
 datele sunt preluate din Contul de profit şi pierdere (rd. 64 şi rd. 01).
4. Reprezentarea grafică şi interpretarea indicatorilor
 Reprezentarea grafică este o metodă de prezentare a analizei și interpretării datelor statistice care oferă o
imagine intuitivă și imediată asupra datelor studiate. Această reprezentare grafică poate fi realizată printr-o
diagramă structurală care poate fi de mai multe feluri:
 Histograma = grafic care reprezintă prin dreptunghiuri o distribuție statistică (matematică).
 Poligonul frecvențelor = grafic care reprezintă prin intermediul unei curbe o distribuție statistică
(matematică).
 Cercul de structură (diagrama circulară) = este o reprezentare grafică a informațiilor cantitative prin
intermediul unui cerc împărțit în sectoare, în care dimensiunile relative ale sectoarelor corespund
proporțiilor cantităților. Această diagramă arată relaţia procentuală dintre părţi comparate cu întregul.
 Dreptunghiul de structură = grafic care constă în desenarea unui dreptunghi cu înălțimea de 100 de
unități și divizarea dreptunghiului cu ariile proporționale fiecărei frecvențe.
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)
lOMoARcPSD|6616279
Downloaded by Sorina Cosma (sorinachis03@gmail.com)