Baltagul
de Mihail Sadoveanu
- Comentariu literar roman interbelic, obiectiv, realist, mitic şi tradiţional.
Opera ,,Baltagul’’ de Mihail Sadoveanu a apărut în anul 1930, este un roman interbelic,
obiectiv, realist, mitic şi tradiţional. Are ca surse de inspiraţie trei balade: ,,Dolca’’, ,,Salga’’ şi
,,Miorita’’.
Romanul este specia genului epic, în proză, de mari dimensiuni, cu o acţiune complexă,
desfăşurată pe mai multe planuri, în timp şi în spaţiu precizate, antrenând un număr mare de
personaje puternic individualizate. Prin multitudinea aspectelor înfăţişate, romanul oferă o
imagine amplă asupra vieţii.
Fiind un roman al perioadei de maturitate, marile teme sunt: viaţa pastorală, natura, călătoria,
miturile, iubirea, familia, arta povestirii, înţelepciunea.
Tema textului şi două secvenţe sugestive
Tema rurală a romanului tradiţional este dublată de tema călătoriei iniţiatice şi
justiţiare.
O primă secvenţă sugestivă o constituie dorinţa Vitoriei de a pleca în căutarea soţului, de a-i
urma traseul, deoarece întârziase 73 de zile, iar acest gând o neliniştea. Îi urmează întocmai
traseul împreună cu fiul ei, Gheorghită, călătorie educativă pentru el, iniţiatică conferindu-i
operei caracter de bildungsroman. Vitoria parcurge simultan două lumi: spaţial real, concret şi
comercial şi o lume ,,de semne şi minuni’’, al căror sens ea ştie să-l descifreze.
Totodată, romanul prezintă şi monografia satului moldovenesc de la munte, lumea arhaică a
păstorilor, având în prim-plan căutarea şi pedepsirea celor care l-au ucis pe Nechifor Lipan.
O a doua secvenţă o constituie coborârea în râpă, reprezintă o scenă semnificativă pentru
maturizarea tânărului și pentru evoluția relației dintre cele două personaje. Când, ajutați de
câinele Lupu, mama și fiul găsesc locul unde fusese prăvălit Nechifor de ucigași, între Suha și
Sabasa, în dreptul Crucii Talienilor. La ordinul repetat al mamei: ,,Coboară-te în râpă îți spun!’’.
Gheorghiță găsește rămășițele tatălui, iar Vitoria pleacă să anunțe autoritățile și să pregătească
toate cele necesare înmormântării și îl lasă pe flăcău să vegheze lumânarea aprinsă lângă trupul
neînsuflețit al lui Nechifor. Inițierea presupune o probă a curajului bărbătesc. Gheorghiță nu s-a
maturizat pe deplin și, de aceea, caută să se îndepărteze de locul încremenit unde se aflau
rămășițele pământești ale tatălui său.
Nu în ultimul rând, parastasul lui Lipan este o scenă simbolică, întrucât Vitoria reconstituie scena
morții soțului ei și o povestește în fața sătenilor. Îi cere baltagul lui Calistrat Bogza și îl acuză
indirect: ,,Gheorghiță-vorbi cu mirare femeia-mi se pare că pe baltag e scris sânge și acesta-i
omul care a lovit pe tatu-tău.’’ Bogza își pierde cumpătul, se repede la flăcău ca să-și ia arma și
este lovit cu propriul baltag. Astfel, tânărul răzbună moartea tatălui său și restabilește dreptatea.
Inițierea flăcăului este desăvârșită: el este acum pregătit să-și asume rolul de cap al familiei, în
locul lui Nechifor.
Evidenţierea elementelor de structură, de compoziţie şi de limbaj ale textului narativ
studiat, semnificative pentru tema şi viziunea despre lume
Un prim element de structură îl constituie titlul, care are valoarea simbolică: în sensul său
propriu, baltagul este un topor cu două tăişuri, iar în sensul său figurat este arma crimei şi
instrumentul actului justiţiar, reparator. Baltagul tânărului Gheorghită se păstrează neatins de
sângele ucigaşilor.( simbol al vieții și al morții)
Perspectiva narativă este obiectivă, iar naraţiunea se realizează la persoana a III-a, de către
un narator omniscient, obiectiv. Deşi naratorul este omniscient, el este unic la parastasul soţului,
Vitoria preia rolul naratorului, deoarece inteligentă şi calculată, ea reconstituie crima şi îi
determină pe Calistrat Bogza şi pe Ilie Cutui să-şi recunoască vina.
Reperele spatio-temporale sunt vagi precizate: ,,aproape de Sf. Andrei’’, în ,,Postul Mare’’,
,,10 Martie’’, în secolul al XX-lea, lucru reieşit din menţionarea trenului şi a telefonului în zona
Moldovei, dar Vitoria trăieşte într-un timp mitic. Spaţiul este vast, Măgura Tarcăului, zona
Dornelor şi a Bistriţei, Balta Jijiei, Suha, Sabasa, Cruci, Crucea Talienilor (unde sunt găsite
osemintele lui Nechifor).
Romanul este structurat în şaisprezece capitole, cu o acţiune desfăşurată cronologic,
urmărind momentele subiectului. În raport cu tema călătoriei, capitolele pot fi grupate în trei
părţi: I. constatarea absenţei şi pregătirile de drum; II. căutarea soţului dispărut; III. găsirea celui
căutat, înmormântarea şi pedepsirea făptaşilor.
Acțiunea
Este complexă, sunt povestite, în principal, acțiunile Vitoriei Lipan de a afla adevărul despre
absența soțului ei și de a împlini dreptatea, prin pedepsirea răufăcătorilor.
Conflictul interior al eroinei este ilustrat prin zbuciumul profund al sufletului ei chinuit de
incertitudine, în care se manifestă un drum lăuntric sinuos, de la neliniște la adevăr, numit
labirint interior.
Prima parte cuprinde capitolele 1-6 ce corespund expozițiunii și intrigii romanului. Aflăm
că, stand singură pe prispă și torcând, Vitoria își amintește de povestea auzită de soțul ei de la un
baci bătrân și spusă la cumetrii și nunți, despre viața și psihologia oamenilor de la munte.
Soțul ei plecase să cumpere oi și nu se mai întorsese, ea își amintea de anii trăiți împreună,
precum și de realizările lor- doi copii, Minodora care rămăsese cu ea acasă și Gheorghiță, care
acum se afla cu oile la Cristești, de unde o informează că Nechifor Lipan nu ajunsese nici acolo.
Apropiindu-se sărbătorile, Gheorghiță se întorce acasă și mama lui hotărăște să plece
împreună în căutarea lui Nechifor, însă, înainte de plecare , după Bobotează, face un drum la
Mănăstirea Bistrița, unde se roagă la icoana Sf. Ana. La Piatra Neamț ia legătura cu prefectul,
care o îndeamnă să scrie o plângere pentru a face cercetări, dar , neavând încredere în autorități,
ea pleacă cu Gheorghiță în căutarea soțului. Înainte de plecare, îi face lui Gheorghiță un baltag,
pe care îl sfințește preotul Dănilă, iar pe Minodora o duce la Mănăstirea Văratic.
Partea a doua a romanului o constituie capitolele 7-13 și reprezintă desfășurarea acțiunii
determinate de hotărârea Vitoriei de a pleca în căutarea soțului. Mai întâi merge la biserică, apoi
vinde o parte din produse pentru a face rost de bani, pleacă la Dorna, însoțindu-l pe negustorul
David, apoi trec apa Bistriței și se opresc seara la Bicaz, la hanul Donea, unde află că soțul ei a
trecut pe acolo, apoi ajung la Călugăreni, după care trec prin Fărcașa, unde îl întâlnesc pe
subprefectul Anastase Bolonez și pe Moș Pricop, care își amintește trecerea lui Lipan prin acele
locuri.
La Borca participă la un botez, la Cruci întâlnesc o nuntă, iar în Țara Dornelor află că târgul
de oi a fost trei sute de oi în luna noiembrie, în prima duminică, din care a vândut o sută și a
coborât cu cei doi ciobani, apucând drumul spre Negrea. Se semnalează prezența acestora în
localitățile Broșteni și Borca, apoi ajung la Sabasa, la dl. Toma, și în cele din urmă în satul Suha,
la hanul lui Iorgu Vasiliu, unde află că în preajma zilelor Sf. Mihail și Gavriil au făcut popas doi
ciobani și o turmă de oi. Aceștia erau Calistrat Bogza și Ilie Cuțui. Munteanca își dă seama că că
Nechifor a fost ucis de cei doi însoțitori. Ea îl găsește pe câinele Lupu în curtea unui localnic și
cu ajutorul lui va descoperi osemintele soțului său într-o prăpastie.
Partea a treia a romanului reprezintă punctul culminant și deznodământul cuprinse între
capitolele 14-16.
Vitoria îndeplinește datinile creștine ale cinstirii mortului, iar prin inteligență și abilitate,
femeia reușește să reconstituie faptele, dându-și seama de adevăr.Ultimul capitol se încheie cu
prasnicul de după înmormântarea lui Nechifor și demascarea vinovaților, îndeplinindu-se astfel
actul justițiar. La prasnic, Vitoria îi invită pe cei doi ciobani, pe preot și subprefect, reconstituie
momentele crimei și astfel Calistrat Bogza se înfurie asupra lui Georghiță, este lovit de băiat cu
Baltagul și atacat de câinele Lupu. Calistrat Bogza își recunoaște faptele și vina înainte de a
muri, iar Ilie Cuțui este arestat. Atingându-și scopul, femeia se reîntoarce acasă reluându-și viața
de unde a lăsat-o.
Concluzia
Romanul ,,Baltagul’’, rămâne inedit prin tema ancestrală a păstrării tradiţiilor şi a setei de a
face dreptate, dar şi prin viziunea realistă asupra lumii, reuşeşte să păstreze anumite simboluri,
tradiţii şi să reliefeze faptul că ţinerii pot fi receptivi la noutăţile civilizaţiei; iar ,,baltagul’’ poate
fi asociat cu arma crimei, obiectul justiţiar, menit să păstreze dreptatea şi cinstea. Manolescu
afirmă că ,,Baltagul este un roman realist în sensul cel mai propriu’’ şi alege ca pretext situaţia
din balada ,,Miorița’’.