Alexandru Lăpușneanul de Costache Negruzzi- nuvelă istorică, romantică, realistă Particularităţi ale unui text s tudiat, aparţinând lui Costache Negruzzi (perioada paşoptistă), (nuvelă istorică, romantică, realistă) Prima nuvelă istorică din literatură română, ,,Alexandru Lăpusneanul’’aparţine prozei romantice, fiind publicată în perioadă paşoptistă, în primul număr al revistei ,,Dacia Literară’’1840. Este inspirată din istoria naţională, potrivit recomandărilor formulate de Mihail Kogălniceanu în manifestul literar al romantismului românesc, articolul-program intitulat INTRODUCŢIE. ,,Alexandru Lăpusneanul’’ este o nuvelă, definiție- deoarece are o construcţie riguroasă, epică, în proză, cu un singur fir narativ central şi cu un conflict concentrat. Se observă concizia intrigii, tendinţa de obiectivare a perspectivei narative şi de asigurare a verosimilităţii faptelor prezentate. Personajele relativ puţine şi sunt caracterizate succint si pun în lumină trăsăturile personajului principal. Este o nuvelă romantică prin tema de inspiraţie istorică, apar personajele excepţionale în situaţii excepţionale, construite în antiteză (blândeţea doamnei şi cruzimea domnitorului), culoarea epocii în descrieri cu valoare documentară (de exemplu: portretul fizic al doamnei în capitolul al doilea, vestimentaţia domnitorului în biserică, masa domnească), gesturile spectaculoase şi replicile devenite celebre. Nuvelă istorică este o specie literară cultivată de romantici, care se inspiră din trecutul istoric ( Evul Mediu) în ceea ce priveşte tema, subiectul, personajele şi culoarea epocii (mentalităţi, comportamente, relaţii sociale, obiceiuri, vestimentaţie, limbaj). Nuvela istorică are ca temă evocarea celei de a doua domnii a lui Alexandru Lăpuşneanul (15641569). Lupta pentru impunerea autorităţii domneşti şi consecinţele deţinerii puterii de către un domnitor crud se raportează la realităţile social-politice din Moldova secolului al XVI-lea. Două episoade care înfăţişează tema luptei pentru putere în epoca medievală sunt notabile, unul concentrat în replica rostită de domnitor ,,Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu... ‚’’, la întâlnirea lui cu solia boierilor, în capitolul I, şi scena uciderii celor 47 de boieri în capitolul al III-lea, ilustrativă pentru cruzimea tiranului medieval. Un prim element de structură îl evidenţiază titlul, care ilustrează personalitatea puternică a personajului principal, excepţional (ieşit din comun) prin hotărârea şi cruzimea sa. Perspectiva narativă este obiectivă, iar naraţiunea la persoana a III-a (viziunea ,,dindărăt’’) aminteşte prin concizie de relatarea cronicarilor. Naratorul omniscient, omniprezent, sobru, detaşat intervine, rareori, prin epitetele de caracterizare, prin care precizează ipostazele personajului (,,vodă’’, ,,domnul’’, ,,tiranul’’, ,,bolnavul’’). Conflictul nuvelei pune în lumină personajul principal. Conflictul principal politic relevă lupta pentru putere dintre domnitor şi boieri. Conflictul secundar, răzbunarea domnitorului împotriva vornicului Motoc (boierul care îl trădase în prima domnie), se declanşează în primul capitol şi se încheie în capitolul al treilea. Conflictul social dintre boieri şi popor, este limitat la revolta mulţimii din capitolul al treilea. Timpul şi spaţiul sunt precizate şi conferă verosimilitate naraţiunii. Nuvela începe cu întoarcerea lui Alexandru pe tronul Moldovei în a doua sa domnie, acţiunea desfăşurându-se apoi la curtea domnească şi apoi la mitropolie. Ultimul capitol redă moartea domnitorului, patru ani mai târziu, în cetatea Hotinului. Din punctul de vedere al compoziţiei, naraţiunea romantică se desfăşoară liniar, cronologic, prin înlănţuirea secvenţelor narative şi a episoadelor. Incipitul şi finalul se remarcă prin sobrietate. Echilibrul compoziţional, clasic, este realizat prin organizarea textului narativ în patru capitole, care fixează momentele subiectului. Capitolele poartă câte un motto cu rol rezumativ, fiind replici importante rostite de personaje; capitolul I (expoziţiunea şi intriga)- ,,Dacă voi nu mă vreţi, eu va vreu...’’ răspunsul dat de domnitor soliei de boieri. Capitolul al II-lea (desfăşurarea acţiunii)- ,, Ai să dai samă, doamnă!’’ -avertismentul adresat de văduva unui boier decapitat doamnei Ruxanda, pentru că nu opreşte crimele soţului ei. Capitolul al III-lea (punctul culminant)-,,Capul lui Moțoc vrem...’’ cererea norodului revoltat. Capitolul al IV-lea (deznodământul)- ,, De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu...’’ amenintarea împotriva tuturor rostită de Lăpuşneanul care, bolnav, fusese călugărit şi pierduse astfel puterea domnească. Concluzie Nuvelă de inspiraţie istorică ,,Alexandru Lăpusneanul’’ de Costache Negruzzi ilustrează principiile ideologiei paşoptiste şi ale romantismului românesc, potrivit recomandărilor din ,,Introductie’’ în ,,Dacia literară’’. Negruzzi face din personajul Alexandru Lăpuşneanul un tiran de o cruzime ieşită din comun, ca un advertisment adresat contemporanilor şi reconstituie culoarea de epocă în aspectul ei documentar. Nuvelă istorică ,,Alexandru Lăpusneanul’’ deschide drumul observaţiei realiste, prin tehnica detaliului semnificativ şi prin surprinderea psihologiei mulţimii.