Identificarea carbonului și hidrogenului Substanțe: o combinație organică puțin colatilă (zahăr, naftalină, glicerină, etc); oxid de cupru (în praf); soluție saturată de Ca (OH)2 sau Ba (OH) 2. Mod de lucru: Se amestecà circa 0,2-0,4 g din substanța lichidă sau solidă cercetată cu 1-2 g praf de oxid de cupru, pe o plǎcuță de sticlă sau pe o hârtie. Amestecul se toarnă într-o eprubetă uscată care se închide bine cu un dop străbătut de un tub pentru evacuarea gazelor. Eprubeta se fixează în clema unui stativ aproape orizontal, si capătul tubului se introduce într'o altă eprubetă, care conține 2-3 cm³ apă de var sau soluție Ba (OH), limpede, astfel încât tubul abia să atingă suprafața lichidului. Amestecul se încălzeşte la început uşor, apoi mai puternic. Formarea apei se observă prin apariția picăturilor de apă pe pereţii reci ai eprubetei şi tubului, iar formarea de bioxid de carbon prin depunerea unui precipitat greu solubil de carbonat de calciu (sau de bariu). Prezența carbonului în substanțele organice nu poate fi totdeauna identificată prin încălzire (prin carbonizare), în timp ce calcinarea cu oxid de cupru transfromă rapid tot carbonul conținut în stabstanță în CO2, iar hidrogenul în H₂O. Oxidul de cupru, oxidând substanța organică, el însuşi până la cupru metalic se reduce.