Caracterizare personaj (model)
Text suport: „Kinderland”, Liliana Corobca
Personajul este o instanță narativă definitorie pentru textul narativ. La nivelul
discursului narativ, personajul este un element esențial, o entitate quasi-umană care
mobilează o lume ficțională. Este o existență fictivă, fiind prezentat în raporturile sale cu
intriga operei cu o anumită concepție de viață, cu celelalte personaje, având rolul de a pune în
mișcare acțiunea textului literar.
Personajul principal din secvența citată din opera „Kinderland”de Liliana Corobca
este Dan, imaginea copilului răsfățat, către care se îndreaptă toate firele narațiunii, care
prezintă o scenă de familie tipică pentru relațiile dintre frați cu valoare etică (fratele mai mic
primind o lecție de viață de la sora sa). Procedeul specific narativ prin care se constituie acest
personaj ca element al lumii imaginate este portretul, pus în lumină atât prin caracterizare
directă, cât și prin caracterizare indirectă.
Pe de o parte, Dan este caracterizat în mod direct, naratorul urmărind maniera în care
acesta este perceput de cei din jur. Semnificativă este aprecierea Cristinei, sora sa care în
consideră „mincinos și alintat”, întrucât dorea să fie mereu în centrul atenției, chiar dacă alți
membrii ai familiei aveau de suferit. Totodată, aflăm că mama este foarte îngăduitoare cu
Dan și se sensibilizează mereu de plânsul său prefăcut. Tot în mod direct este redat și
portretul fizic al copilului prin comparația „mai era și gras ca o gogoașă, mai mult se
rostogolea decât mergea”.
Pe de altă parte, un rol sugestiv în conturarea personajului îl are caracterizarea
indirectă, rezultată din fapte, atitudini, relațiile cu alte personaje și din limbaj. Astfel, textul
prezintă o întâmplare elocventă pentru caracterul lui Dan, care avea obiceiul de a minți și a
exagera. Comportamentul lui este tipic unui copil răsfățat și alintat: după ce sparge o cană,
Dan o ascunde sub masă și dă vina pe sora lui „a așteptat ca mama să măture și s-a apucat
să strige, arătând cu degetul la mine”. E sigur de slăbiciunea mamei față de el, e
manipulator, atitudinile sale fiind relevante. Chiar începe să-și imite mama pe ascuns,
provocându-și sora pentru propriul amuzament „el o imita pe mama care dădea din deget a
mustrare”. Limbajul îi relevă șiretenia, curajul, dorința de a manipula și răsfățul: „-Poate tu,
Dan?/ -Nu, Tina, Tina.” Totuși, reacția sa din momentul demascării minciunii dovedește
faptul că lecția primită de la mamă și de la soră ar putea să dea roade „când a început Dan a
plânge, nu-l mai puteam ogoi”.
Prin urmare personajul Dan este unul complex, având o bogată viață interioară și o
unitate de caracter, respectând totodată și cele trei statuturi proprii oricărui personaj: cel
iconic (fiind o imagine, o reprezentare care mobilează universul diegetic), cel actanțial (fiind
actant într-o desfășurare de fapte și acțiuni) și cel de locutor (emite acte locuționare/vorbește).