Secretele Eldoriei
În orașul Eldoria, o bijuterie înscrisă în filele vremii, umbrele întunericului ascundeau
povești nespuse și mistere nedescoperite. Acolo unde străzile păstrează ecouri ale
trecutului și arhitectura amintește de o eră demult apusă, magia a fost adusă în uitare,
existenta doar in legendele străbune. Totuși, într-o noapte în care stelele străluceau ca
diamantele în cerul fără nori, doi tineri curioși, cu o sete de cunoaștere rar
întâlnită,Alex și Maya, și-au luat inima în dinți și au ales să aducă din nou magia în
lumina zilei.
Locul ales pentru începutul acestei călătorii pline de descoperiri a fost Sanctuarul
Arcanelor, un refugiu vechi de secole în care se spune că magia își păstrase amprenta
prin pereții săi. O clădire în stil gotic ce datează de secole bune în centrul orașului, ce
are în interiorul ei inima lumii supranaturale, astfel în spatele ferestrelor înalte cu
vitralii superbe ce prezintă scene din viața mărilor vrăjitori ai vremii, de la Althea cu
părul ei precum focul care vindeca oamenii orbi în fața Catedralei sfidând clerul, la
Nyx care sacrifică tinerii și copiii pentru a obține tinerețe veșnică,se ascund secretele
unei lumi de mult timp uitate .În mâinile lor, torțele vechi luminau calea către o
bibliotecă aflată în adâncul sanctuarului,unde dacă știi unde să cauți și îți dedici tot
timpul, găsești răspunsul tuturor întrebărilor. Acolo, sub o lumină discretă, se afla
rafturi întregi pline de cărți, dar dintre toate capodoperele ce se află ascunse în spatele
paginilor, una este diferită, una este cea pe care cei doi o căutau și doreau să o obțină
cu orice preț.Cu o copertă care părea să vibreze în armonie cu sufletele celor doi
aventurieri curajoși și file fine îmbibate într-o cerneală ce pare a nu fi cerneală din
cauza modului în care enunțurile, cuvintele se așezau pe pagina, aproape plutind,
dansând sub ochii lor se ascunde misterioasa operă.
"Uita-te la asta, Maya," a șoptit Alex, cu ochii plini de uimire, privind coperta cărții
care pulsa în nuanțe de aur și ametist. "Am găsit ceea ce căutam. Sunt sigur."
Între cei doi prieteni are loc un schimb de priviri periculos, citindu-se cu ușurință:
teama, frica de a nu fi prinși, dar și extazul, bucuria, dorința de-a cunoaște istoria
locurilor natale și posibilul răspuns pentru întrebarea:,,De ce exist eu? Care este scopul
meu?”
În timp ce coperta cărții se deschidea, cuvintele aurii și cele albastre precum lapisul
începeau să danseze într-o coregrafie magica pe paginile ce păreau să adăpostească
secrete vechi, îngropate în timp. Ceea ce aveau să descopere în această carte avea să
redefinească nu doar cunoașterea lor despre magie, ci și cursul destinului lor.
Dintre cei doi Maya fusese mereu cea mai rezervată dintre ei, Alex era un amalgam de
emoții și de valori, dar cu siguranță cea care îl ghida era curajul, în schimb ceea ce a
urmat să se întâmple a întors lumea Mayei cu susul în jos, deoarece fără să aibă vreo
idee de ce, corpul ei a acționat pentru prima dată înaintea logicii. Această înșfacă din
piedestalul de clestar și foarte bine protejat artefactul. Dintr-o dată, un sunet înalt,
pițigăiat, ce semăna izbitor de mult cu țipatul unei păsări începe să răsune în sanctuarul
gol. Panicata, îl apucă de braț pe Alex și încep să alerge în spre ieșirea de urgență din
laterala sălii, rugându-se ca nimeni să nu-i fi văzut plecând cu manuscrisul în mâna.
Au luat-o o dată la stanga, de două ori la dreapta, iar restul indicațiilor sunt de prisos
pentru ca nici ei nu știau pe unde fugeau mai exact din cauza terorii de a nu fi prinși și
aruncați în temniță pentru tot restul vieții lor. Astfel, după ceea ce s-a simțit precum
ore de alergat în continuu ajung în pădurea din capătul orașului în dreptul unei sălcii
lângă care poposesc pentru a-și recupera respirația. Alex, cu mâinile tremurând lasă
cartea pe iarba verde și se aseaza lângă Maya la baza copacului, ascunzându-se de
soare și de restul societății. Nici nu apuca să închidă bine ochii ca manuscrisul are alte
planuri, astfel cu un sunet puternic paginile îmbătrânite s-au desfăcut, revelând o
poveste despre Eldoria în vremurile sale de glorie și despre amenințarea vrăjitorului
malefic Morgoroth.
Maya citește cu voce tare rândurile de care îi era și frică :,,Orașul prospera datorită
magiei, dar Morgoroth, cu dorințele sale întunecate, amenința să aducă haos și
distrugere. Marii vrăjitori ai vremii au decis atunci să interzică magia în întregul oraș
pentru a salva Eldoria.” ,,Ce crezi ca ar trebui să facem acum, Alex? Mai este vreo
șansă ca noi să putem readuce la viață ceva ce a fost ucis dintr-un motiv logic, bine
fondat?”
,,Continuă să citești, Maya. Vom vedea după ce reușim dacă se va întoarce și
Hodoronc-tronc asta”zice Alex ironic.
,,Alex te rog să nu razi, știi ca nu e de glumă din motiv ce oamenii ăștia au ales să
renunțe la tot ceea ce știau doar pentru a-l opri”.
Câteva clipe tensionate mai târziu, Maya cu un ton calm, serios, se uita la Alex,,Cred
ca am găsit ceva! Fii atent!Povestea străveche a inclus, de asemenea, mențiuni despre
o carte misterioasă numită "Cartea Interdicției", în care puterile magice au fost închise
și interzise sub pecetea autorității vrăjitorilor. Această carte a devenit străjerul
interdicției, iar cunoștințele și puterile magice conținute în ea erau atât o comoară, cât
și o bombă cu ceas pentru cei curajoși care îndrăzneau să o deschidă.”
,,Acum trebuie doar să găsim această carte și tot visul nostru va deveni realitate!”
Spune băiatul cu un ton jucăuș.”
Alex și Maya au înțeles în acel moment că ei au fost aleși să rupă lanțurile interdicției
și să aducă din nou magia în Eldoria. "Suntem, într-adevăr, pionierii unui destin
nescris," a spus Alex, privind spre Maya cu un zâmbet hotărât.
"Puterile magiei ne așteaptă, iar noi suntem pregătiți să le înțelegem și să le ghidăm
către un scop nobil.” Adaugă fata determinată să facă orice îi stă în putință pentru a-și
ajuta prietenul.
A început astfel o călătorie ce avea să-i poarte prin lumea magică, dezvăluindu-le
încetul cu încetul misterele și secretele pe care strămoșii lor le-au îngropat adânc.
Fiecare pas înainte era însoțit de descoperiri noi și de magie neexplorată. Într-o pădure
veche, unde razele soarelui pătrundeau printre frunzele dansatoare, au întâlnit spirite
luminoase care le-au oferit înțelepciunea naturii, așa-zisele zâne care le-au indicat
locuri de poposit, le-au explicat modul de preparare pentru diferite tincturi și le-au dat
cel mai bun sfat, acela de a rămâne împreună indiferent de ce s-ar întâmpla, deoarece
într-un final, a merge cu un prieten prin întuneric este mult mai bine decât a merge
singur prin lumină.
Conversațiile interminabile pe subiecte din toate sferele au devenit o parte esențială a
călătoriei, duoul fiind inseparabil.
Într-o seară pe malul unui râu magic, Alex i-a spus Mayei: “cred că magia este ca un
fluviu nesfârșit, iar noi suntem mici părți ale acestei ape ce se plimbă prin lume."
"Da, Alex. Și ca și fluviul, magia poate să aducă viață și cunoastere, evoluție sau să
alunge umbrele și să devasteze totul în calea sa. Depinde de noi cum o ghidăm."
Aventura lor i-a dus prin peisaje uluitoare, dar și prin provocări și încercări. Într-o
peșteră adâncă, unde lumina torțelor licărea pe pereții umed, au înfruntat spirite
întunecate care păzeau secrete vechi, dogme și legi uitate de secole. În aceste momente
de dificultate, sprijinul reciproc, conexiunea pe care o împărțeau le-a dat curajul și
puterea să continue. Alex o inspira pe Maya prin determinarea și neînfricarea sa, iar
Maya îl inspira pe el prin blândețea și luciditatea cu care trata subiectul. Cei doi erau
inseparabili, se cunoșteau după pași, se înțelegeau chiar și atunci când nu vorbeau, s-ar
fi recunoscut unul pe celălalt indiferent de condiții, fie ca erau orbiți sau surzi sau
privați de orice simt, erau convinși ca și-ar fi găsit drumul înapoi la celălalt într-un fel
sau altul.
După ce au străbătut pajiști pline de flori feerice și au escaladat vârfuri de munte
acoperite în ceață, au ajuns într-o lume magică, unde orizontul era întins și zăpezile
veșnice străluceau sub lumina unei luni imaculate. Într-o astfel de noapte, Alex și
Maya s-au oprit pentru a reflecta asupra călătoriei lor.
"Cred că fiecare provocare a fost o șansă pentru noi să ne descoperim și să ne întărim,"
a spus Alex, privind cerul senin. "simt că am ajuns la inima magiei. Aici, în acest loc
minunat, cred că putem elibera magia și putem schimba destine."
Maya a privit fântâna din fața ei și i-a răspuns: "Alex, suntem înaintea unei
responsabilități imense. Trebuie să ne asigurăm că această magie va aduce lumină și
nu întuneric."
Cu aceste gânduri în inimi, au hotărât să deschidă Cartea Interdicției în oaza magică
din fața lor. În timp ce paginile se desfășurau, lumina lunii și adierea vântului au
început să împletească magia în jurul lor. Cuvintele își schimbau nuanța, subliniind o
promisiune de echilibru și înțelepciune, în timp ce dansul lor îi fascinase pe cei doi
tineri până în măduva oaselor.
În acel moment, au început să recite incantații ancestrale, cuvinte ce nu fuseseră rostite
în Eldoria de secole. Fântâna a început să strălucească, emanând o lumină caldă și
reconfortantă. Magia eliberată nu era o forță brutală, ci mai degrabă o energie
înțeleaptă și iubitoare.
Odată cu această eliberare, Cartea Interdicției a fost însuflețită. Paginile ei au prins
viață, iar cuvintele au început să danseze în jurul fântânii. Alex și Maya au simțit o
forță magică înăuntrul lor, o conștiință superioară care îi îndemna să învețe, să
înțeleagă și să împărtășească cunoștințele magiei cu lumea.
Pe măsură ce lumina se risipea, iar fântâna recăpăta liniștea, cei doi tineri se priviră
unul pe altul cu bucurie și împlinire. În acel moment, au înțeles că nu doar au
redescoperit magia pentru Eldoria, ci și că li se încredințase o misiune mai mare: să
devină gardieni ai înțelepciunii magice și să o împărtășească cu lumea, îndrumând-o
către echilibru și armonie.
Întorcându-se în orașul lor, au fost întâmpinați ca eroi, dar cu o misiune clară în inimi.
Împreună au fondat Academia Arcanelor, un loc unde tinerii învățau nu doar arta
magiei, ci și responsabilitatea și etica în utilizarea ei. În dialogurile lor, Alex și Maya
au devenit învățători iscusiți, împărtășind nu doar cunoștințele magiei, ci și lecții de
viață despre comunitate, empatie și respect pentru echilibru.
În seara în care au inaugurat academia, sub cerul stelat, Alex și Maya stăteau pe
treptele sale, privind linia orizontului. "Maya," a spus Alex cu vocea plină de emoție,
"cred că această călătorie a fost doar începutul. Suntem paznici ai magiei, dar și ghizi
pentru cei care vin după noi."
Maya a zâmbit și a adăugat: "Da, Alex. Dar suntem pregătiți. Înțelepciunea pe care am
acumulat-o, experiențele prin care am trecut și legătura noastră cu magia ne vor
călăuzi în continuare. Suntem împreună în această aventură. Și de data asta trebuie să o
facem într-un mod cinstit, nu precum strămoșii noștri, trebuie să ne supraveghem unul
pe celălalt pentru a nu lua decizia greșită, de acum nu mai suntem doar Alex sau doar
Maya, de acum suntem Alex și Maya, până la final."
Și astfel, Alex și Maya au trăit o viață dedicată înțelegerii, protejării și împărtășirii
magiei. Legenda lor s-a răspândit în toate colțurile Eldoriei și chiar dincolo de
granițele sale. Academia Arcanelor a devenit un far de lumină, iar generațiile care au
urmat au fost învățate să privească magia cu respect și responsabilitate, cei doi
urmărind cu atenție învățăceii din lumea de apoi și amintindu-și de vremea când și ei
erau în aceeași postură.
Realizat de:Agapie Daria-Andreea
Clasa a XI-a E