Povestea prințului-curcan
Rabbi Nachman din Breslov
A fost odată ca niciodată un prinț care trăia o viață strălucită cu părinții lui, regele și regina.
A beneficiat de cea mai bună creștere și educație.
Spre consternarea părinților, într-o zi prințul a trecut printr-o criză și a început să se poarte
ca un nebun, crezând că el nu este om ci un curcan. La început, regele și regina au crezut că prințul
se ține de glume. Dar prințul nu a mai participat la splendidele ospețe împărătești date la palat, mai
mult s-a dezbrăcat de haine și s-a așezat gol sub masă și nu mânca nimic ci doar ciugulea grăunțe.
Regele și regina și-au dat seama că lucrurile sunt serioase.
Bineînțeles, comportamentul straniu al prințului a pricinuit multă îngrijorare pentru părinții
lui, dar și o mare rușine pentru întreaga dinastie regală. Regele a cheltuit sume imense de bani și
nu a cruțat niciun efort pentru a găsi o persoană capabilă să îi vindece fiul. Cei mai buni medici și
psihiatri ai regatului au venit și au încercat să îl vindece pe prinț, dar fără rezultat.
Regele era distrus. În cele din urmă un înțelept blând a venit la palat și a intrat la rege
spunând: „Eu mă ofer să îl vindec pe prinț, gratuit. Singura mea condiție este ca nimeni și nu
intervină în ceea ce voi face.”
Intrigați și disperați, regele și regina au fost de acord. De îndată înțeleptul s-a dezbrăcat și
el de haine, s-a așezat gol sub masă, lângă prinț, și a început și el să ciugulească grăunțe. Prințulcurcan l-a întrebat pe înțelept: „Cine ești și ce faci aici?” Înțeleptul a răspuns: „Dar tu cine ești și
ce faci aici?” Prințul a răspuns cu emfază „Sunt un curcan.” Înțeleptul a spus atunci „Și eu sunt un
curcan.” Și îndată a început să scoate sunete ca de curcan și să ciugulească din grăunțele de pe
podea. Prințul a fost convins. Așadar ambii curcani au stat împreună așa câteva zile, până ce s-au
obișnuit unul cu celălalt.
Într-o dimineață înțeleptul a făcut un semn regelui ca să îi dea o cămașă. Înțeleptul i-a spus
prințului-curcan: „Nu văd niciun motiv pentru care un curcan nu ar putea purta o cămașă.” Prințul
s-a gândit și a fost de acord și în curând ambii purtau câte o cămașă.
Au mai trecut câteva zile și înțeleptul a făcut un semn regelui și a primit o pereche de
pantaloni pe care i-a îmbrăcat și a spus prințului: „Crezi că unui curcan nu îi este permis să poarte
pantaloni? Chiar dacă se îmbracă și pantaloni, el poate fi un bun curcan.” Prințul a fost de acord
cu afirmația înțeleptului și a îmbrăcat și el o pereche de pantaloni și mai târziu a fost de acord să
poarte și alte haine.
După ce înțeleptul a văzut toate astea, i-a spus prințului: „Crezi că un curcan trebuie să stea
numai sub masă? Nu prea! Un curcan poate merge unde vrea el și nimeni nu îl oprește.” Apoi,
înțeleptul a cerut ca pe masă să se servească mâncare obișnuită. Înțeleptul a mâncat puțin din ea și
i-a spus prințului: „Crezi că unui curcan nu îi este îngăduit să mănânce mâncare bună? Poți mânca
ceva bun și în același timp să rămâi curcan.” Prințul a fost de acord și a început să mănânce ca un
om.
Prințul a cugetat la toate astea și era de acord cu înțeleptul. Deși prințul continua să susțină
că este un curcan, el se purta și umbla ca un om obișnuit.