UNIVERSITATEA “OVIDIUS” DIN CONSTANȚA FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI STIINȚELE EDUCAȚIEI SPECIALIZAREA: PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ MAPA LOGOPEDICĂ A FONEMULUI “N” COORDONATOR STINȚIFIC: STUDENT Lect.univ.dr DAMIAN TOTOLAN NEAGU MIHAELA-GEORGIANA Constanța 2020 CUPRINS INTRODUCERE ...................................................................................................................................... 3 Tehnica pronunției ............................................................................................................................. 5 Metode și procedee pentru emiterea sunetului .................................................................................. 5 Segmentul consonantic simplu "n" .................................................................................................... 5 ETAPELE CORECTĂRII SUNETULUI................................................................................................. 8 ETAPA DE IMPOSTARE .................................................................................................................... 8 ETAPA DE CONSOLIDARE .............................................................................................................. 9 ETAPA DE DIFERENȚIERE ............................................................................................................ 12 ETAPA DE AUTOMATIZARE ......................................................................................................... 13 BLIOGRAFIE......................................................................................................................................... 15 2 INTRODUCERE Logopedia este ştiinţa care se ocupă de studiul limbajului şi al tulburărilor apărute în dezvoltarea acestuia. Terapia tulburărilor de limbaj cuprinde evaluarea logopedică şi ulterior dezvoltarea unui program, aplicarea exerciţiilor specifice fiecărui diagnostic logopedic, în vederea corectării, îmbunătăţirii sau reducerii efectelor negative care pot inerveni în dezvoltarea complexă a individului. Se recomandă să fie începută cât mai devreme, dar există şi cazuri în care adulţii necesită intervenţii specifice (în special în urma unor accidente care conduc la afectarea centrului vorbirii sau a unor părţi componente ale întregului sistem implicat în vorbire). Această terapie este executată de către logoped, dar există şi alţi specialişti care au competenţe de acest gen (psiholog, psihopedagog). Important pentru a putea practica logopedia este ca această disciplină să fie studiata în cadrul studiilor universitare/postuniversitare. Pronunțarea fonemului „n” nu este însoțită de vibrații laringiene care se amplifică prin rezonanța cavității bucale și a cavității nazale, de aceea fonemul „n” este sonant. El este nazal deoarece drumul urmat de curentul de are, în expirație, este faringe, coane, narine. La pronunțarea sunetului „n” participă în mod activ partea dorsală a limbii, clasificându-se astfel în grupa consoanelor antero-linguale-dorsale, este dental-alveolară, pentru că arcada dentară superioară (partea alveolară) constituie organul pasiv în procesul pronunției. Prin urmare, după particularitățile fonetice, consoana „n” este un fonem sonant, nazal, antero-lungual-dorsal și dental-alveolar. Frecvența în limba a acestui fonem este de 6,49%. 3 Fonemul “N” în alfabetul dactil Fonemul “N” în alfabetul Braille Fonemul “N” în scrierea de mână 4 Tehnica pronunției În pronunțarea fonemului „n”, aspectul general al feței și poziția organelor de fonare sunt aceleași ca în pronunția sunetelor t și d. Din această cauză, în procesul citirii pe buze, acesta se confundă ușor. Poziția organică în pronunția fonemului „n” – limba este plasată cu marginile ei pe coroana alveolară a arcadei dentare superioare. Vălul palatin este coborât, astfel curentul de aer, în expirație, are calea deschisă spre cavitatea nazală, ieșind prin narile, ale căror vibrații pot fi percepute. Metode și procedee pentru emiterea sunetului Demonstrarea poziției organice a sunetului se face în fața oglinzii de articulație. În același timp se intuiesc palatograma și lingograma. Pentru diferențierea sunetului „n” de sunetul „t” se demonstrează caracterul specific sunetului „n”; se procedează similar și în cazul diferențierii de celălalte consoane cu care se poate confunda. După realizarea poziției organice, profesorul pronunță model în timp ce elevii îl imită. Apoi, fonemul „n” se detașează din cuvântul în care a fost prezentat cu acesta și se fac exerciții de pronunțare, fără ca limba să se deplaseze de la locul de articulație. În continuare se pronunță înglobat în grupe de silabe sau în cuvinte (în poziție inițială, mediană sau finală). Pentru pronunția corectă și clară a consoanei „n” urmată de „t” în cuvinte, ca „dental, frontal, cantitate, cântec, cântar, etc.” se fac exerciții și de articulație a grupului consonantient articulând pe „n” până când limba fără a se desprinde de palatal dur, ajunge în regiunea de articulație a sunetului „t”. Odată cu închiderea cavității rino-faringiene se opresc vibrațiile, iar aerul înmagazinat în cavitatea bucală este eliminat brusc, prin desprinderea limbii din poziția de articulație a sunetului „t” și așezarea ei pe planșeul bucal. Numai așa elevii surzi reușesc să nu intercaleze între consoanele „n” și „t” (fenomen ce alterează claritatea vorbirii). Segmentul consonantic simplu "n" Modul de producere: 1. Corzile vocale sunt închise şi vibrează producând un sunet specific sonantelor care sunt combinaţii de zgomote şi tonuri, predominând tonurile, ceea ce le apropie din punct de vedere acustic de vocale. 2. Vălul palatin nu este ridicat, curentul de aer, de o intensitate slabă, trece prin nas. 3. Limba are aproximativ aceeaşi poziţie ca în pronunţarea oclu- sivelor „t" şi „d". Există o mică deosebire. Atingerea dintre limbă şi dinţi este mai slabă. în pronunţia silabei "na", la trecerea spre vocala „a" nu se mai produce explozia ci numai o simplă deschidere. 5 Fig. 1. Poziţia organelorfonatoare Fig.2. Secţiune sagitală prin cavitatea la emiterea consoanei „n” bucală în pronunţia consoanei „n” Fig. 3. Poziţia buzelor. Fig. 4. Palatograma la emiterea consoanei „n”. Emiterea Ca şi la „m" se poate pleca de la silaba inversă „an". în silaba inversă, sunetul „n" este pronunţat mai uşor de copii, decât în silaba directă. în pronunţia silabică de multe ori „n" este însoţit de „d" sau „t". Dacă procedeul nu dă rezultate şi se pronunţă „al" în loc de „an", adică va fi lăsat aerul expirator să iasă pe lângă marginile limbii, atunci trebuie să se pornească de la pronunţarea lui „n" cu vârful limbii între dinţi: „an". După aceea limba se retrage în spatele incisivilor superiori. În emiterea lui „n" se poate pleca şi de la silaba „na" cu o ţinută lungă a lui „n" şi cu o detentă lentă în trecerea spre „a". în această trecere copilul va percepe vibraţiile bărbiei. După ce reuşeşte să pronunţe pe „n" în mod corect, se trece la: fixarea, diferenţierea şi automatizarea sunetului introducându1 în cât mai variate medii fonetice, în silabe simple directe, inverse precum şi în grupuri consonantice de 2-3 consoane, apoi în cuvinte. 6 Defecte de pronunţie Apare frecvent „nt" sau „nd" - Cauza: Vălul palatin se ridică în momentul detentei în aşa fel încât în partea finală a sunetului apare „t" sau „d", după cum corzile vocale nu mai vibrează sau mai vibrează încă. - Corectarea: Se cere copilului să pronunţe un „n" prelungind ţinuta consoanei şi realizând o trecere foarte lentă de la consoană la vocala "a". în acelaşi timp copilul poate intui cu mâna vibraţiile nazale. B. „d" în loc de „n". - Cauza: Ridicarea vălului palatin în aşa fel încât aerul nu pătrunde în cavitatea nazală adunându-se în cavitatea bucală, având o anumită presiune. Implicit şi limba îşi măreşte contracţia apăsând alveolele incisivilor superiori şi realizând o ocluzie totală în aşa fel încât are ca rezultat emiterea sunetului „d". - Corectarea: Se folosesc de regulă cele două procedee indicate la emitere pornind de la „an" sau de la „na". în ambele cazuri se intuieşte vibrarea nasului. C. „1" în loc de „n"; ex: nas, las. - Cauza: Ocluzia linguo-dentală nu este completă ceea ce face ca aerul expirator să treacă pe lângă marginile limbii auzindu-se astfel sunetul "1". Aerul, găsind această cale greşită reuşeşte în mod reflex să ridice vălul palatin. - Corectarea: începe cu pronunţare prelungită a sunetului „n" cu limba între dinţi. Pe măsură ce copilul se obişnuieşte cu această pronunţare independentă, limba se retrage în poziţie normală, adică în spatele incisivilor superiori. Ca material verbal se foloseşte atât silaba directă „na", cât şi cea inversă „an", prelungind în ambele cazuri ţinuta sunetului. D. „n" înmuiat. - Cauza: Contactul Iinguo-palatal este foarte întins. - Corectarea: Se va face scoţând limba printre dinţi şi emiţând un „n" interdental. Numai după ce copilul reuşeşte să pronunţe acest „n" interdental se trece la introducerea limbii în gură, în spatele incisivilor superiori. E. „n" în falset. - Corectarea: Se face prin procedeele indicate la corectarea vocii în falset. 7 ETAPELE CORECTĂRII SUNETULUI ETAPA DE IMPOSTARE Etapa de impostare (emitere a sunetului)- obținerea izolată a sunetului se face prin două procedee: Procedeul demonstraţiei articulatorii. Derivării sunetului din sunetele pronunţate corect . Onomatopee: Nino-nino, Na-na-na, Cling-cling, Ding-dong. 8 ETAPA DE CONSOLIDARE Etapa de consolidare – exersarea sunetului în silabe fără sens în care sunetul se află la început, la mijloc şi la sfârşit. Se realizează cu ajutorul cuvintelor pornind de la cele mai simple la cele mai complexe, cuvinte care conţin sunetul respectiv; este de preferat ca sunetul afectat să fie prezent de mai multe ori în cuvânt; apoi să se exerseze în propoziţii din ce în ce mai grele. Introducerea sunetului în silabe: - silabe ce conțin sunetul în poziția inițială: na, ne, ni, no, nu - silabe ce conțin sunetul în poziția finală: an, en, in, on, un - silabe ce conțin sunetul în poziția mediană: ana, ene, ini, ono, unu - silabe cu și fără sens ce conțin sunetul în poziția inițială: nar, net, nic, nun, nor, nas - silabe cu și fără sens ce conțin sunetul în poziția finală: san, ton, ren, tin, tan, ran - silabe dublate ce conțin sunetul în poziția inițială și mediană: nana, nene, nini, nono, nunu - -silabe ce conțin sunetul în poziția inițială și finală: nan, nen, nin, non, nun nas norocos fani tren creion neam ninge bani crin sapun nes nufar buni plin scaun nord nisip luni fin desen nod nectar rani lin vagon nuca nunta cana vin carton nor noros mana bon castan nota noapte luna con ciocan nou nebun tanar bun bazin nea nepot bunic tun camin nara noroi inel sun ecran nuc nasture caine pian stapan nava nume haina avion telefon negru ani han balcon biberon 9 11 ETAPA DE DIFERENȚIERE Etapa de diferențiere –când sunetul s-a consolidat se exersează sunetul alături de sunetele cu care se aseamănă în cuvânt şi silaba. Se diferenţiază de sunetul cu care îl confundă. Se introduc cuvinte în care se află sunete cu care se aseamănă. suma - suna nume - lume noi - moi ninge - minge pana - pata nor - mor nota - cota nai - mai nai - rai gem - gen munte - multe rama - rana meniu - mediu nod - mod bon nufar - cufar nod - pod nor - dor rana - rata noua bot bunic - buric cana casa - nor - por - cor - dor nora - hora nara - - pana – pata – cana – cada bara spada – para – mana – spate - roua carte – arde – carne -parte 12 ETAPA DE AUTOMATIZARE Ana are cinci baloane rotunde. Bunicul are o cana plina cu vin. Se aduna nori negri. Dana si Corina sunt prietene bune. Regina are o coroana cu diamante. Elena a cumparat un corn tare bun. Asistenta face injectii cu seringa. Nasturele de la haina trebuie intarit. Nimeni nu se naste invatat. Masina salvarii face nino- nino. Nicu nu are note in carnet. Trandafirul de la tine are spini. In perne sunt multe pene. La han muncitorii s-au oprit sa manance. Am fost nasa la nunta lui. Pacientul care a venit acum are multe rani. El s-a ranit si a sunat la Alina. Anul are doisprezece luni. Bunica sta pe scaunul negru. Cristinei ii plac trandafirii, crinii si narcisele. Luna este pe cer noaptea. Avionul zboara la mare altitudine. Pianistul canta la pianul din hol. Corina i-a frant inima lui Dorin. Ghicitori Cine nu poate alerga desi are doua picioare ? (Pantalonul) Ce seamana cu mana si nu e mana ? (manusa) Cine mananca fier ? (rugina) Ce porti cu tine si nu simti ? ( numele ) Ce nu poti cantari ? ( gandul ) Pe camasi, haine, flanele, Sunt banuti cu gaurele ! ( nasturii) Pe deasupra se arata, Munti de vata scarmanata ! ( norii ) 13 Poezie Numaratoarea Ninge, sania mea mica ! Catarat pe cos Si copii sunt afara Canta un cocos. Somnoroaso, ti-este frica Am acasa doi De ghetus ? De asta – vara Iepurasi de soi. Dormi in pod. Acum, hai fuga, Eu, Dan si Andrei Eu mi-am pus fularul, gluga… Ne jucam in trei. Prin troieni galagiosii Pe-un bilet de teatru Toti sunt cu obrajii rosii… Vrem sa intram patru. In vitrina-s cinci Rotunjoare mingi. Sase oi latoase Are unchiul Tase. Am in punga sapte Biscuiti cu lapte. Tata taie-n opt Pepenele copt. In cuibar sunt oua Zilnic, cate noua. Si deget cu deget Numar fara preget Si adun incet Zece in caiet. 14 BLIOGRAFIE 1. MARIA ANCA LOGOPEDIE, Cluj-Napoca : Presa Universitară Clujeană, 2007 2. Mini ghid de logopedie Gherle