Despre empatie
Primul moment de maxima intensitate pentru aceasta preocupare a fost in anii 1960 si
la inceputul anilor 1970, cand a existat o importanta activitate de cercetare, care urmarea
testare ipotezei lui Carl Rogers, conform careia trei conditii terapeutice erau necesare si
suficiente pentru schimbare:
-
atitudinea pozitiva neconditionata (este sustinuta si de privire pozitiva – nu
posedam clientii, nu ii controlama).
-
empatia
-
autenticitatea sau congruenta (are dimensiune interioara si exterioara). – atentie –
asta nu inseamna ca lasam totul sa iasa la iveala.
Primele cercetari indicau corelatii intre empatie si autenticitate.
Pentru Rogers, empatia reprezenta o capacitate – de a percepe cadrul intern de
referinta al celuilalt, cu acuratete si cu toate componentele si semnificatiile emotionale care ii
apartin, ca si cum ai fi cealalta persoana, dar fara a pierde conditia lui – ca si cum.
Cum ne dam seama ca reusim sa empatizam? Daca reusesti sa empatizezi, clientul
va spune – da, asta este, asa ma simt, asta am vrut sa spun.
Cercetarile recente iau in considerare o perspective diferita asupra empatiei – cleintii
au fost solicitati sa descrie cum au perceput empatia.
Exista patru tipuri de empatie descrise de client:
-
cognitiva (adica terapeutul intelege experienta clientului)
-
afectiva (tine de senzatia ca terapeutul impartasea aspect din experienta afectiva)
-
impartasita (isi arata empatia prin autodezvaluire)
-
de sustinere (terapeutul este atent, suportiv)
De ce este imprtanta pentru client? Empatia a fost importanta pentru client – ei
simtindu-se in siguranta, - autovalidare, facilitarea explorarii etc.
Perceptia clientului asupra empatiei depinde in parte de o serie de comportamente
nonverbal ale terapeutului – aspectele nonverbal conteaza de 2 ori mai mult decat measjul
verbal – tepper si haase.
!!! Scala empatiei – antipatie – indiferenta – EMPATIA – simpatia – identificarea.
Relatia umana in psihoterapie este amenintata sa dispara sub ofensiva tratamentului
standard.