Mijloace specifice de investigație în ortodonție
1. examen fotografic
2. studiul de model
3. examen radiologic
1. Examenul fotografic
Pentru examenul facial se utilizează trei incidențe:
- normă frontală
- normă laterală dreaptă
- surâs, din normă frontală sau semiprofil
Distanță: 60-70 cm
Tot campul trebuie sa fie Iluminat corespunzător
Pozitia pacientului trebuie sa fie corecta(orizontala de la F perpendiculara, ... ) ,
pozitia celui care face poza (perpendicular pe planul fetei)
Pentru examenul endobucal se utilizează cinci incidențe: (se face in pozitie IM)
- arcadele în poziția de ocluzie habituală din normă frontală
- arcadele în poziția de semiprofil dreapta (să se vadă relațiile ocluzale de la nivelul
M1)
- arcadele în ocluzie din semiprofil stânga
- arcada superioară privită dinspre ocluzal
- arcada inferioră privită dinspre ocluzal
Fotografia de față evidențiază:
- simetria facială
- proporția etajelor figurii (pe fotografie nu masuram etajele in valoare absoluta, nu
este valoarea adevarata. Doar putem sa apreciem daca sunt proportionate)
- regiunea labială, forma și aspectul buzelor, etc.
(putem aprecia pe foto si daca are facies adenoidian :tegum palide, fata lunga si
ingusta, fanta labiala deschisa, narinele pensate)
Fotografia de profil evidențiază (după ce se trasează planurile Dreyfus și Simon):
- poziția în plan sagital a celor două maxilare, evidențiată prin aspectul profilului
- proporția etajelor
- divergența facială (planurile orizontale ale fetei , oriz F si planul bazal
mandibular sunt usor convergente spre D
- treapta buzelor
- conturul labio-mentonier să fie cuprins între cele două planuri (porțiunea
anterioară a câmpului de profil facial)
Avantaje ale fotografiei :
- se pot vizualiza aspecte ...
- document medico-legal
Dezavantaje :
-pot sa apara elemente de eroare, legate de imprecizia marcarii punctelor
antropometrice
- trebuie sa fie foarte corect facute, altfel apar erori
2. Studiul de model
- examen specific ortodonției
- amprenta în ortodonție
- model de studiu și model de lucru
- soclu realizat în condiții standardizate
- modalități de realizare a soclului
Amprenta în ortodonție – caracteristici –
- cu lingură universală (cu perforatii, retentive) și alginat
- câmp de amprentare retentiv – material de amprentă elastic
- pacient = copil (explicații ale procedurii, reflexul exagerat de vomă – ideal: se ia
amprenta dimineața)
- înregistrarea arcadelor dentare și alveolare până în fundurile de sac
- ordine: inferioară mai ușoară decât cea superioară
- poziția medicului: amprenta superioară – în dreapta și în spatele pacientului
- alginat: amestec pulbere + apă = consistență crescută
- alegerea portamprentei: cuprinde arcadele în totalitate, iar între marginile
portamprentei și proceselor alveolare să rămână 5 mm
- portamprente cu retenții! – o fâșie de leucoplast
Amprenta superioară (pozitia medicului: in fata si in dreapta pacientului, apoi ne
mutam in spatele pac )
- aplicarea materialului de amprentă la rasul lingurii
- obs! : boltă palatină adâncă: aplicarea materialului de amprentă cu degetul
- se trage cu mâna stângă de comisura dreaptă și cu portamprenta se îndepărtează
comisura stângă, se centrează portamprenta, se aplică dinspre posterior spre
anterior
- pacientul flexează capul și efectuează manevra Valsalva (refluarea excesului de
material) + diminuarea senzatiei de voma
- se scoate lingura de la mâner, în funcție de axul incisivilor
- daca II sunt inclinati P miscarea de scoatele este dinspre A-P , daca sunt II spre V
,invers
(- daca luam amprenta cu aparat fix, scoatem arcul inainte, bracketii sunt foarte
retentivi, lingura mai groasa de 5mm, o scoatem din aproape in aproape tinand de
margine nu de maner deoarece se poate desprinde amprenta din lingura) SAU
putem aplica ceara pe bracket ca sa ii facem mai putin retentivi
Amprenta inferioară
- poziția medicului: în fața și în dreapta pacientului
- la centrare se cere pacientului ridicarea limbii în cerul gurii (ca sa nu presam
lingura pe marginile limbii) , la fel se preseaza dinspre P-A
- mișcările funcționale ale limbii + modelarea zonei vestibulare
Modelul de studiu va prezenta un soclu realizat in conditii standardizate, care sa
ajute la evidentierea corecta a pozitiei dd, sa evite ca prin forma si inclinatie sa
simuleze anomalii care nu exista si sa permita o manipulare si depozitare usoara.
 De obicei soclul se taie in mod simetric fata de linia mediana a arcadei
 Se considera ca planul de ocluzie este paralel cu suprafata superioara a
modelului superior
 Forma soclului este poligonala, cu varful corespunzator rafeului median
 Fata posterioara se realizeaza in unghi drept fata de linia mediana a
modelului superior
 Inaltimea totala a unei perechi de modele este standardizata si nu poate
depasi : - 4 cm pt arcadele temporare , - 5cm pentru arcadele permanente
Realizarea soclurilor poate fi facuta prin mai multe metode,fiind necesara
inregistrarea ocluziei habituale cu ajutorul cerii de ocluzie :
- Prin turnarea soclurilor in conformatoarea speciale ( soclatoare) din cauciuc,
metal,plastic
- Prin fasonare cu ajutorul unui motor special
Soclul realizat în condiții standard:
- soclul simetric
- formă: trapez – inferior, pentagon – superior
- suprafața superioară paralelă cu planul de ocluzie (PO)
- suprafața posterioară perpendiculară pe planul de ocluzie astfel încât modelele
așezate pe partea posterioară sunt în ocluzie
- înălțime: 4-5 cm pentru arcade permanente și 3 cm pentru cele temporare
- realizarea soclului: soclator
Analiza modelului cuprinde:
- numărul, forma, poziția dinților și eventual bilanțul de spațiu al dinților aflați în
malpoziții
- aprecierea formei arcadelor
- aprecierea simetriei arcadelor
- analiza dezvoltării arcadelor în cele trei planuri: vertical (în corelație cu
dimensiunea etajului inferior al feței), trasnversal și sagital
- aprecierea bazei apicale comparativ cu baza coronară
Pentru a se determina dacă este modificată în zona frontală sau laterală trebuie să
ținem cont și de dimensiunea etajului inferior al feței. Modificările din zona
laterală modifică etajul inferior al feței – suprapoziție / infrapoziție în funcție de
planul de ocluzie.
Baza apicală – fundurile de sac vestibulare
Baza coronară – coroanele dinților
Distanța liniară 2-6
Indicele Bolton
Analiza ocluziei statice
Analiza spațiului total în corelație cu teleradiografia de profil
Distanța liniară 2-6
- se face în dentiția mixtă după erupția molarului de 6 ani și a incisivilor pentru a
vedea dacă există spațiu suficient pe arcadă pentru erupția caninului și a
premolarilor
- constă în măsurarea în linie dreaptă a distanței dintre fața distală a incisivului
lateral și fața mezială a molarului de 6 ani
SI = 28-33 mm – 21 mm
SI > 33 mm – 22-23 mm
Indicele Bolton =indice dento-dentar
Trebuie sa avem concordanta intre dimensiunile M-D ale dd superiori cu dim M-D
ale dd inferiori
Valori:
- toți dinții până la molarul unu: 91,3%
- dinții frontali: 77,2%
*stripping - șlefuiri ale fețelor proximale pentru obținerea de spațiu; justificat în
discrepanțe dento-dentare și la dinții de formă tronconică
- servește la apropierea raportului dimensional dintre dinții arcadei superioare și
inferioare
Pentru a se obține rapoarte ocluzale neutrale este necesar să existe concordanță
dento-dentară.
- doar pentru dinții frontali: C-C: suma diametrelor maxime ale dd inferiori / suma
diametrelor maxime ale dd superiori x 100 = 77,2%
- pentru toți dinții până la molarul de 6 ani:
Suma diametrelor mezio-distale ale dd inferiori (inclusiv molarul de 6 ani) / suma
diametrelor mezio-distale ale dd superiori x 100 = 91%
3. Examenul radiologic
Tipuri de radiografii utilizate în ortodonție:
- radiografia endobucală, retroalveolară, izometrică și ortoradială
- tehnica Clark
- radiografia cu film mușcat
- ortopantomografia
- teleradiografia
Radiografia retroalveolară
Avantaje:
- oferă informații foarte precise, inclusiv despre spațiul periodontal
- raporturi reciproce ale diferitelor structuri
- permite efectuarea de măsurători, de exemplu, lungimea rădăcinilor, raportul
dinților temporari cu cei permanenți
Dezavantaje:
- limitată, nu se poate vedea pe aceeași radiografie o leziune mai întinsă
- nu permite aprecierea raporturilor în sens vestibulo-oral
Tehnica Clark
- principiul paralaxei
- două radiografii retroalveolare: una ortoradială și una excentrică (mezio- sau
disto-)
Se efectuează două radiografii retroalveolare: una ortoradială și una excentrică.
Dintele sau formațiunea care pe a doua radiografie apare deplasat/ă în acest sens în
care s-a deplasat conul de radiații este situat mai departe de acesta, deci spre oral.
Radiografia cu film mușcat
- se folosește în cazul în care există dinți sau formațiuni incluse, pentru aprecierea
poziției acestora în sens vestibulo-oral
- se utilizează două incidențe, perpendiculare pe planul de ocluzie:
- Belot, centrată pe linia mediană, pentru incisivi
- Simson, deplasată lateral și centrată pe elementele de radiografiat.
Dezavantajul este că în cazul incluziei bilaterale sunt necesare două radiografii.
Ortopantomografia
Etimologie: orto + pan + tomograma
Pe OPG se evidențiază:
- maxilarul superior și inferior
- mugurii aflați în formare în interiorul proceselor alveolare
- cele două arcade și raporturile dintre ele, atunci când filmul a fost realizat în
ocluzie habituală
- sinusul maxilar și raportul acestuia cu arcada superioară
- ATM, mărimea și direcția de creștere a condilului, raportul cu tuberculul
articular, spațiul articular
Pe OPG se urmărește:
- pentru dinții care sunt erupți: gradul de formare a rădăcinii pentru dinții
permanenți, gradul de resorbție radiculară pentru dinții temporari
- pentru dinții situați intraosos: dimensiune (raportată la dinții temporari de pe
arcadă), formă, poziție preeruptivă, rotații, înclinații (imagine în buchet – imagini
suprapuse – a caninului, premolarilor; resorbția radiculară distală a molarului doi;
semne de incongruență)
- prezența dinților supranumerari, localizarea lor
- anodonția
- incluzia dentară, poziția dintelui inclus și unele din cauzele incluziei: anomalii de
formă ale dintelui inclus, obstacole în calea erupției, capac osos dens
- la diastemă: orientarea apexurilor incisivilor, existența unui sept fibros
- prezența, poziția și perspective de erupție ale molarului de minte (nu se vede
înainte de 10-11 ani, mai există și creastă osoasă)
- leziuni dentare, procese apicale, tratamente odontale incorecte
- parodontită marginală: nu se vede spațiul periodontal, eventuale lărgiri; se vede
doar ciupirea septului interdentar
- fracturi, tumori
Tipuri de rotație mandibulară (previziuni de creștere)
- Rotația de tip posterior, la care dimensiunea anterioară a craniului facial crește
mai mult decât cea posterioară, profilul se alungește, mentonul alunecă în jos și
înapoi
- Rotația de tip anterior, în care mentonul se deplasează înainte și în sus, înălțimea
anterioară a feței se reduce
Pe OPG, semnele rotației de tip anterior sunt:
- unghi mandibular accentuat
- condil înalt, cu dezvoltare anterioară
- curbură preangulară ștearsă
- ramura ascendentă lungă
- canal mandibular angulat
- lățimea ramului orizontal micșorată
Pe OPG, semnele rotației de tip posterior sunt:
- condil subțire și cu creștere în sus și înapoi
- canal mandibular drept
- unghi mandibular deschis
- ancoșă preangulară marcată
- simfiză de dimensiune mare
- ram vertical scurt și îngust
- ramura orizontală lată și înclinată
OPG în ocluzie, în IM:
- se evidențiază relațiile de ocluzie
- apare un grad de suprapunere în plan vertical, atât în zona frontală, cât și laterală
- condilul mandibulei este plasat în cavitatea glenoidă
- nu se evidențiază foarte precis leziunile odontale, datorită suprapunerii
Pe OPG în propulsie în cap-la-cap:
- nu se evidențiază relațiile ocluzale: se observă coroanele dinților superiori și
inferiori, raportul volumetric dintre ele, leziunile odontale
- zonele laterale, cu un spațiu de inocluzie verticală
- condilul situat în zona tuberculului articular
Teleradiografia
- condiții de realizare
- tipuri de teleradiografii
- tehnici de interpretare (Tweed)
- oferă informații de dezvoltare și poziții reciproce ale celor două maxilare în sens
sagital și vertical
- teleradiografia de față: vertical + transversal (pentru asimetrii)
- teleradiografia axială (se fac mai ales la chirurgie, sa vad ramurile orizontale ale
mand)
Puncte antropometrice – rx: care se marcheaza pe telerx
- sellae
- nasion
- orbitale
- porion – tragion
- SNA
- SNP
- A (punctul A al lui Down)
- B (punctul B al lui Down)
Planuri:
- planum (planul bazei craniului)
- baza craniului: S-N – bazal mandibular
- orizontala de la Frankfurt (orbitale-porion)
- planul de ocluzie
Analiza lui Tweed:
- Orizontala de la F
- Planul bazal mandibular
- Axul incisivului inferior
Pentru pozitia bazelor osoase in sens A-P se folosesc :
- Unghiul SNA (82): determina gradul de protruzie sau retruzie a maxilarului
fata de baza craniului
- Unghiul SNB (78) : determina gradul de protruzie sau de retruzie a
mandibulei fata de baza craniului
- Unghiul ANB (2-4) : arata decalajul dintre bazele osoase (anomalii clasa
1,2,3 osoase)
- Distanta Ao-Bo : arata decalajul dintre bazele osoase proiectat pe planul de
ocluzie
TOMOGRAFIA
AXIALA
TOMODENSITOMETRIE)
COMPUTERIZATA
(CT
,
SCANNER,
 Obtinerea unei imagini radiologice cu ajutorul unui fascicul de radiatii
Roentgen prin tomografierea in sectiuni, straturi perpendiculare pe axul
longitudinal al organismului , implicit al craniului si prelucrarea datelor
cuantificate in computer
Avantaje CT :
-
Analiza extrem de fina a diferentelor de atenuare caracteristice partilor moi
Se pot sesiza diferente imagistice intre lichide, muschi, tesut adipos etc
Detecteaza leziuni osoase incipiente insotite de pierderi minerale reduse
Permite eliminarea suprapunerii altor structuri
Dezavantaje CT :
- Acces limitat ( aparate relativ putine)
- Pret mare
- Doza de radiatii mare
TOMOGRAFIA COMPUTERIZATA
FASCICUL CONIC (CBVI)
VOLUMETRICA
DIGITALA
CU
 Fasciculul conic permite obtinerea integrala volumetrica, 3D, a imaginiii
unei regiuni anatomice
 Factorul decisiv nu este geometria imaginii, ci metodele folosite pentru
reconstructia 3D, care difera fata de cele folosite la CT
Avantaje CBVI :
- Imaginea generata este 3D, in marime naturala, iar clinicianul are o imagine
mult mai exacta
- Medicul poate prezenta pacientului datele in urma scanarii si poate procesa
interactiv aceste imagini, accentuand structuri anatomice specifice
Dezavantaje CBVI : pret de cost crescut
CURS 2 ORTODONTIE
COMPRESIA DE MAXILAR
Sindromul de compresie de maxilar: deficit de crestere in plan transversal, cel mai
frecvent la nivelul maxilarului superior si/sau mandibular. Compresia la mandibula apare de
obicei, dupa un traumatism in perioada de crestere, ce blocheaza cresterea condiliana.
Clasificare: Forma 1 : cu prodentie – mai frecvent, cu cele mai multe modificari
Forma 2: cu inghesuire
Dupa Angle: Este o anomalie de clasa II, subdiviziunea 1: unilateral neutral/ unilateral
distalizat
Clasificare Scoala Franceza:
ENDOGNATIE = ingustare de baza de maxilar
ENDOALVEOLIE = ingustarea proceselor alveolare
ENDODENTIE = ingustarea arcadelor dentare
Cand prodentia este foarte accentuata se poate asocia cu plasarea anterioara a maxilarului
superior si dupa Scoala Franceza se numeste „ prognatie maxilara” (in plan sagital)
Este anomalia cea mai frecventa, atat in randul copiilor cu anomalii (58%), cat si pe un lot
populational luat la intamplare.
FORME CLINICE:
1. Cu prodentie a) si aliniere b). si inghesuire c) si spatiere (substrat osos foarte redus)
2. Cu inghesuire (se intalneste mai rar, are transmitere ereditara, mai refractara la
tratament cu tendinta la recediva). Diferit fata de forma cu prodentie, axul IC este
normal
Factorii etiologici:
1. Influente din perioada prenatala:
 Alimentatia insuficient calitativ a mamei in timpul sarcinii poate duce la
cresterea plasticitatii scheletale a fatului, determinand deformari scheletale (
exmplu; compresia de maxilar)
 Factori de ordin mecanic (compresie intrauterina a masivului facial) : fibroame
uterine car comprima zonele de crestere; anumite pozitii ale fatului;
2. Influente din prima copilarie:
 Lipsa alimentatiei natural nu favorizeaza alimentatia fizionomica a
mandibulei: mandibular ramane in pozitie posterioara si nu stimuleaza
cresterea maxilarului.
Rahitismul : determina o plasticitate foarte mare a structurii scheletale – sub
actiunea muschilor faciale apare o evazare a ramului mandibular si o ingustare
foarte mare a maxilarului.
Tiparul constitutional
 Tipar de crestere dolicocefal (specific rasei nordice) – se caracterizeaza printro crestere predominant longitudinala, in detrimentul cresterii transversale
 Tipar de crestere elastopat: mobilitate extrema articulara, prezinta ingustarea
maxilarelor, laxitate crescuta, ingustarea spatiului faringian, modificarea
curburilor coloanei vertebrale, deformarea cutiei toracice.
 Tip metabolic fosfocalcic
Obiceiuri vicioase :
 Sugerea degetului/degetelor;
 Este important sa specificam varsta la care s-a desfasurat obiceiul vicios, zona
pe care actioneaza si directia de presiune
 Are la baza 2 mecanisme:
i. a) presiune mecanica directa (ceea ce determina predentia frontalilor
superiori; uneori prin sprijin pe mandibulam rezulta o parghie ce
impinge mandibula spre posterior;
ii. b) prin sugerea degetului apare succiune ce detrmina scaderea presiunii
din cavitatea bucala – presiunea atmosferica fiind mai mare duce la
compresia maxilarului;
 Alte exemple : dormitul cu pumnul intre fata si perna; dormitul cu capul in
hiperextensie (favorizeaza deplasarea spre posterior a mandibulei, cu aparitia
micrognatiei si indirect determina compresia de maxilar)
Respiratia orala – poate fi patologica si reprezinta principalul factor etiologic in
compresia de maxilar cu prodentie.
 De asemenea, se considera obicei vicios atunci cand desi caile aeriene
superioare au fost permeabilizate, dar copilul continua sa respire pe gura
 Mecanismele prin care respiratia orala determina compresia de maxilar:
 Atunci cand gura este deschisa, muschii fetei comprima fetele laterale
ale maxilarelor. Hipotonia orbicularului buzei lasa incisivii superiori sa
se duca in prodentie.
 Respiratia pe gura antreneaza aerul din sinusurile maxilare -presiunea
atmosferica devine mai mare decat presiunea intersinusala si apasa pe
fetele laterale ale maxilarului determinand compresia acestuia.
Interactiunea dinti-maxilar: orice modificare de pozitie a mugurilor dentari poate
determina compresie. De exmplu: formarea mugurilor dentari in palato-pozitie (in
special dintii laterali, dar si frontali)
 In compresia de maxilar exista o discrepanta intre varsta dentara (care este
precoce) si varsta biologica, ducand la o eruptie dentara precoce peun suport
scheletal insuficient dezvoltat ( apare inclinarea dintilor)
Influenta grupelor musculare antagoniste
 Exista un echilibru intre musculatura externa (circumorala) si cea intraorala
(musculatura limbii)
i. Hipotonia grupelor externe + hipertonia musculaturii limbii =>
compresie cu prodentie

3.
4.
5.
6.
7.
ii. Hipertonia grupelor externe + hipotonia musculaturii limbii =>
compresie cu inghesuire
8. Relatiile intre ocluzie si cresterea maxilo-mandibulara
 Un maxilar ingust nu lasa mandibula sa se dezvolte
 O mandibula mica ( Ex: ca urmare a unui traumatism ATM, cu afectarea
zonelor de crestere) determina compresia maxilarului
SEMNE CLINICE PENTRU SINDROMUL DE COMPRESIE CU PRODENTIE
1. Pentru ca respiratia orala este cauza cea mai frecventa, unul din semnele clinice este :
„ FACIESUL ADENOIDIAN”:
 Fata ingusta si prelunga
 Orificii narinare inguste (test Gudin pozitiv)
 Paloare tegumentara
 Cearcane
 Fanta labiala deschisa in repaus ( se vad incisivii superiori in prodentie, uneori cu
leziuni carioase atipice)
 Uneori poate aparea si aplatizarea etajului mijlociu
2. Fata ingusta si prelunga
3. Profil convex prin plasarea punctului Gn posterior de planul Simon – fie prin
micrognatie mandibulara sau prin pozitia posterioara a mandibulei
 Diagnosticul diferential intre micrognatie mandibulara si plasarea posterioara
a acesteia se face prin testul de propulsie al mandibulei (vezi LP).
i. Test pozitiv:normalizarea aspectului in timpul propulsiei =>
modificare functionala (plasarea post a mandibulei)
ii. Test partial pozitiv : se atenueaza aspectul
iii. Test negativ – nu poate face propusia - in micrognatiile post traumatice
4. Menton ascutit, in general
5. Celelate semne faciale depind de tiparul de rotatie al mandibulei
 Tipar hipodivergent ( unghi mandibular micsorat) – etaj inf micsorat
 Tipar hiperdivergent (unghi mandibular marit) – etaj inferior marit
6. Buza iferioara se insinueaza in spatele incisivilor superiori
7. Treapta buzelor este accentuata, buza superioara scurta (parca atarna de philtrumul
nazal, hipotona, in prochilie) – conformatie a buzei specifica respiratorului oral
 In compresia de maxilar cu inghesuire – buza superioara este normo/hipotona, iar modificarile sunt minime + modificari scheletale mai reduse
SEMNE CLINICE INTRAORALE
1. Modificari de dezvoltare a arcadelor
 La arcada superioara: semnele ingustarii a arcadei : forma de V, U, Ω. Arcada
poate fi ingustata sau alungita.


Arcada inferioara: specifica compresiei de maxilar: forma de trapez (buza
interpusa intre arcadele dentare, aplatizeaza zona frontala). Arcada poate fi
ingustata
In plan vertical:
o In forma de compresie cu prodentie si hipodivergenta :
infraalveolodentie laterala – mandibula nu se dezvolta in plan vertical,
frontalii inferiori migreaza ajungand in contact cu bolta palatina =>
supraalveolodentie frontala inferioara. Curba Spee se accentueaza
foarte mult. La nivelul arcadei superioare apare supraalveolodentie
frontala superioara.
2. Modificari de eruptie si aliniere dentara
 V – O pozitiii
 M – D pozitii
 Dinti ramasi in incluzie
 Rotatii dentare
 Transpozitii
 Ectopii
 Varsta dentara precoce de eruptie in raport cu varsta osoasa = > suport
scheletal insuficient dezvoltat, baza alveolara apicala este ingusta in raport cu
perimetrul dentar: dintii pot fi in prodentie si aliniati/ in prodentie cu
inghesuire/ prodentie cu spatiere ( forma cea mai severa de compresie :
dezvoltarea osoasa redusa determina inclinarea dintilor „in evantai” –
radacinile sunt convergente, iar coroanele sunt divergente)
 Intarzieri de eruptie, cand dintii raman in incluzie
3. Modificari de conformatie a boltii palatine
 Bolta este adanca/ foarte adanca/ ogivala (specifica)
 Peretii laterali ai boltii sunt aproape paraleli in compresiile severe si se
asociaza cu o ingustare foarte mare a foselor nazale
4. Modificari de ocluzie
 In plan sagital:
i. ocluzie distalizata (la nivel molar si canin) – se realizeaza testl de
propulsie pentru a se determina cauza;
ii. Inocluzie sagitala
 In plan transversal:
i.
In compresia de maxilar: ocluzie inversa unilaterala/bilaterala. Ocluzia
inversa unilaterala se asociaza uneori cu devieri ale mandibulei ce se
pot anatomiza, devenind laterognatie
ii.
In compresia de mandibula: ocluzie lingualizata
 In plan vertical:
i.
Ocluzie adanca in formele cu hipodivergenta
ii.
Ocluzie deschisa in formele cu hiperdivergenta
iii. In compresia cu prodentie este especifica ocluzia adanca in acoperis
CONSECINTE FUNCTIONALE
1. Masticatie deficitara: nu poate sa faca incizia/ triturarea alimentelor (preferinta pentru
alimentele moi)
2. Apar modificari de fonatie, deglutiei
3. Tonicitate musculara : hipotonia orbicularului buzei si hipotonia m. Pterigoidian
lateral ( deoarece mandibula este posterior/mica)
4. Tuburari fizionomice
INVESTIGATII COMPLEMENTARE
1. Modele de studiu : pe care se fac masuratori
2. OPT – se vad dintii si pozitia lor; curba Spee accentuata; tiparul de rotatie
mandibulara
3. Teleradiografia de profil – arata dezvoltarea in plan sagital
4. Teleradiografia de fata – indicata in compresiile severe si in laterognatii
DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL
Compresia de maxilar cu prodentie
1. OCLUZIE DISTALIZATA GENUINA – se caracterizeaza prin prodentie si ocluzie
distalizata, dar nu apare ingustarea maxilarului si nici micrognatia mandibulara.
2. CONSTRICTIA SI ANCHILOZA ATM – lipsa de mobilitate mandibulara si
imposibilitatea deschiderii gurii
3. BIPROALVEOLODENTIA LUI KASE - specifice rasei neroide
4. PRODENTIA DIN :
 SDR DOWN – macrogolosia determina prodentia
 Macroglosia
 Prodentia constitutionala
 Prodentia cauzata de boala parodontala
 Hipotiroidism
Compresia de maxilar cu inghesuire
1. Macrodontia absoluta/relativa
2. Meziopozitia generalizata
OBIECTIVE TERAPEUTICE
1. Profilactice si interceptive:
 Alimentatia corecta a mamei in timpul sarcinii
 Profilaxia rahitismului
 Alimentatia naturala in primele luni de viata
 Deconditionarea obiceiurilor vicioase
 Deconitionarea respiratiei orale
2. Tratament ortodontic propriu-zis
 In perioada de crestere: Stimularea cresterii maxilarului superior in plan
transversal cu retrudarea grupului frontal si propulsia terapeutica a mandibulei.
Se face cu:
i. Placi cu surub median, ancorate pe gutiere
ii. Aparate fixe de tip disjunctor, ancorate pe gutiere
iii. De electie: aparate functionale : monobloc activator – stimuleaza
cresterea maxilarului, arcul V aliniaza frontal, masa interocluzala
aduce mandibula in propulsie.
iv. Aparate functionale scheletizate – indeparteaza zonele hipertone (
muschii obrazului) si pune in actiune zonele hipotone (buzele). Ex:
Frankle, Balters
 Pentru tratamentul la adolescenti : aparate fixe cu mecanica de clasa a Iia. In
compresiile severe se recomanda largirea maxilara asistata chirurgical +
tratament ortodontic
 Pentru tinerii adulti : chirurgie ortognata: remodelarea functionala a
mandibulei/ maxilarului + tratament ortodontic fix
SINDROMUL DE OCLUZIE ADÂNCĂ ACOPERITĂ
Definiție: Sindromul de ocluzie adâncă acoperită reprezintă o anomalie care presupune
retrodenție superioară sau bimaxilară, rapoarte sagitale molare distalizate și supraacoperire
frontală mai mare de ½.
Terminologie:
Școala americană: clasa a II-a diviziunea 2 (clasificare sagitală)
Școala germană: sindrom în plan vertical
Frecvență:
- cea mai frecventă anomalie în România; aproximativ 10% din totalul anomaliilor
- mai mult de 10% din populație prezintă această anomalie; în 75% din cazuri prezintă
transmitere ereditară
- 6,21% din anomalii
- 3,45% între 4-7 ani populațional
- recogniscibilă la momentul nașterii
- rezistentă la tratament
- tratament de lungă durată
- contenție de lungă durată
Caracteristicile formei ereditare:
- la naștere: arcade adentate al nou-născutului în ”capac de cutie”
- pe măsură ce individul crește, apare siderarea fenomenului de creștere verticală
Forma dobândită:
- apare frecvent în timpul permutării dentare când se pierd mai mulți dinți simultan la nivelul
zonelor de sprijin și se interpun părțile moi la acest nivel (limba, mucoasa jugală) care
deformează curbele de ocluzie ale dinților în erupție
Manifestări clinice:
1. Extraorale:
- etaj inferior micșorat
- adâncirea șanțurilor periorale – îmbătrânire facială
- este un sindrom care feminizează!
- șanțul nazo-labial depinde de raportul dintre piramida nazală și buza superioară
- buze subțiri
- piramidă nazală proeminentă
- examinare din normă laterală:
- profil convex per ansamblu
- Gnathion posterior de planul Simon
Detaliat: profil convex-concav (menton proeminent) – etajul inferior concav
- piramida nazală proeminentă
- șanț/unghi nazo-labial accentuat (mai ușor de tratat)
- treapta labială accentuată
- buze subțiri
- unghiul mandibulei micșorat
- tangenta mandibulei trece sub scuama occipitală
= tipar hipodivergent
Tipare faciale:
- frecvent hipodivergent: etajul inferior micșorat, unghiul mandibulei redus, rotație mandibulară
de tip anterior
- normodivergent
- rar hiperdivergent
2. Intraorale:
a) arcada superioară:
- patognomonic: formă de M, rar W sau trapez
- retrodenție superioară
- proalveolie
- bolta palatină adâncă (frecvent versant anterior abrupt +/- versanți laterali abrupți)
- în forma ereditară: modificarea axelor incisivilor (axul corono-radicular)
- zona laterală: plan transversal: endodenție +/- endalveolie
b) arcada inferioară:
- frecvent formă de trapez
- axele incisivilor: verticale sau retrodenție
- zona laterală: endodenție și endalveolie
c) curbe de ocluzie accentuate: cel puțin prin infrapoziție laterală la care se poate supraadăuga
supraocluzie frontală
- conturul alveolar urmărește aceeași curbă (Spee), remarcându-se și pe imaginea radiologică
- fațete de abraziune:
- fețele palatinale ale dinților frontali superiori și fețele vestibulare ale dinților frontali
inferiori
- dinți lipsiți de cingulum – ameloplastie de adiție
- rapoarte lingualizate laterale: fețele vestibulare ale dinților laterali inferiori și
corespondentul lor la nivelul dinților laterali superiori
- relief ocluzal cuspidat pentru că mișcările ocluzale corespund tiparului de tip tocător pentru că
supraocluzia blochează sagital ocluzia
Ocluzal: malocluzie distalizată, adâncă, cu posibilitatea existenței rapoartelor lingualizate
Parodontal:
- retracții gingivale la grupurile frontale și canin-premolar
- frecvent: mici față de gravitatea anomaliei
Funcțional:
1. masticație afectată: blocarea mișcărilor masticatorii, zone de suprasarcină, transmiterea
forțelor ocluzale paraaxial (modificarea axului dintelui, incongruențe) – complicații parodontale
2. deglutiție palatală: cu vârful limbii în punctul cel mai înalt și posterior al bolții palatine –
permanentizarea anomaliei existente
Examene complementare: fotografii și radiografii
Rx: OPG și teleradiografii
1. OPG: în propulsie – se dezoclude – vizibilitatea dinților frontali bimaxilar: contur, grad de
afectare parodontală, tipul structurii osoase (mult mai dens)
În forma ereditară: hipodezvoltare ereditară în zona laterală inferioară (pm1 – m2) și posibile
semne de afectare articulară
2. Teleradiografie:
- unghiul mandibulei micșorat
- condil lung, gracil, orientat vertical, corespunde unei cavități glenoide adânci
- tubercul articular abrupt
- ramul vertical: lățime crescută antero-posterior
- ramul orizontal: dimensiune redusă în plan vertical
- conturul marginii inferioare a ramului orizontal și canalul mandibular au o plasare orizontală
sau chiar concavă către planul de ocluzie
Diagnostic diferențial: între forma ereditară și forma dobândită, pe baza simptomatologiei
Tratament – Principii generale:
Forma scheletală:
- trebuie început cât mai devreme
- deformări importante
- de lungă durată
- contenție îndelungată, uneori dublă față de durata tratamentului
- se pot asocia elemente de hipercorecție (ceva diferit de anomalia pe care o tratează)
Ocluzia deschisă (Carabelli)
Definiție: existența unui spațiu în plan vertical între arcadele dentare fie în regiunea anterioară,
fie în regiunea laterală, fie la nivelul tuturor dinților când pacientul închide în intercuspidare
maximă.
Din punct de vedere al spațiului de inocluzie verticală (dimensiunea orizontală și verticală):
1. ocluzia deschisă totală
2. ocluzia deschisă parțială (frecvent dinții frontali): frecvent, în zona laterală se întâlnesc dinții
Ocluzia deschisă totală = ocluzie deschisă dismetabolică – intervine mecanismul etiopatogenic
Ocluzia deschisă parțială = ocluzie disfuncțională – mecanism: interpoziții
Gravitate – prognostic – intervenții terapeutice:
1. ocluzia deschisă gravă (dismetabolică)
2. ocluzia deschisă ușoară (disfuncțională)
Ocluzia deschisă:
- simetrică
- asimetrică
Ocluzia deschisă totală – se păstrează simetria
Ocluzia deschisă parțială – nu există simetrie!!!
Ocluzia deschisă disfuncțională prin interpoziții – frecvent zona frontală, dar și în regiunea
posterioară
Ocluzia deschisă laterală / posterioară
Ocluzia deschisă frontală
Ocluzie deschisă:
- ușoară (dinți frontali)
- medie, în funcție de întindere (dinți frontali & premolari)
- gravă (toată arcada)
Etiopatogenie:
1. Ocluzia deschisă totală dismetabolică:
1)
- în principal, rahitismul
- tulburări metabolice cu origine în prima copilărie: plasticitate osoasă crescută
- dacă rahitismul este tratat în primii ani de viață, se reduce la zero riscul dezvoltării anomaliei
- mandibula este expusă afecțiunii metabolice, care este rezultatul acțiunii antagonice a
mușchilor mobilizatori ai mandibulei – facies alungit
2) caracter ereditar
3) genetic: tipar de creștere în plan vertical (procese normale) – tipar primar dictat genetic
2. Ocluzia deschisă parțială disfuncțională:
1) în principal, interpoziții:
a. autotrope (din cavitatea bucală)
b. heterotrope (din exteriorul cavității bucale)
- lasă falsa impresie că dinții se intâlnesc unii cu alții
- pe segmentele respective se opresc dinții din creștere
- cea mai frecventă interpoziție: deglutiția de tip infantil = poziționarea limbii între arcade în
regiunea anterioară sau reapariția acestei deglutiții (în cursul permutării dentare) – efect de tip
obicei vicios
- frecvent: sugerea degetelor – oprește întâlnirea dinților în plan vertical
! Involuția deglutiției se poate asocia cu imaturitatea psihică / neuro-musculară.
Deglutiția infantilă poate fi cauză sau efect.
Este dificil de decondiționat obiceiurile vicioase.
2) dinții ”uită” să-și caute întâlnirea cu antagoniștii (oprirea potențialului eruptiv al unor dinți)
3) este posibil să existe ocluzie deschisă și în prezența formațiunilor adenoidiene – respirație
orală – interpunerea limbii înte arcade
4) supraacoperirea frontală mică / rapoarte ocluzale cap-la-cap labiodont, dar nu au erupt molarii
de minte / ultima înălțare de ocluzie
5) ocluzia deschisă parțială – când ne dorim în scop ortodontic (e mai ușor de armonizat
maxilarele pe rând) – tehnica ortodontică – etapă terapeutică
Manifestări clinice:
1) Extraorale:
* anomalie scheletală
1. fanta labială deschisă, nu se văd ICS / se văd ICS dacă în timpul funcțiilor buza superioară
este proiectată în sus
2. buza superioară este scurtată – incontinență salivară
3. etajul inferior al feței mult mărit
4. unghiul mandibulei mult mărit (>135-137̊)
5. ramul orizontal al mandibulei are oblicitate crescută în jos
6. preangular pe marginea inferioară a mandibulei: ancoșă preangulară
7. toate unghiurile de pe teleradiografie sunt mărite
- unghiul bazelor (normal 20̊) >> 20̊ (cu cât este mai mărit, cu atât ne apropiem mai mult de
forma gravă)
- unghiul Tweed (planul Frankfurt cu planul mandibulei) – normal: 22-25̊; în ocluzia deschisă
este foarte crescut
8. ramul ascendent micșorat față de ramul orizontal
2) Intraorale:
- bolta palatină îngustată cu versant anterior abrupt, reduce spațiul limbii care se interpune între
arcade
- semnul cel mai caracteristic este la nivel ocluzal și al arcadelor:
- spațiu de inocluzie verticală – trebuie descris ca întindere (dimensiune verticală și
orizontală)
- modificarea sistemului dentar la nivelul structurii dentare, formei dinților și
dimensiunilor
- la nivel structural:
- displazii dentare: cor. în suprafețe mari, pe grupe dentare: mulți dinți, grupuri extinse de
dinți
-formă:
- dinți nanici
- modificări dimensionale
- IC de mărimea IL și invers
- forma arcadelor:
- superioară: în trapez sau în V
- inferioară: frecvent, în trapez – incisivii inferiori în linie dreaptă: semn patognomonic
Gussel-Bowel
- la nivelul arcadelor dentare: în plan vertical – cele mai importante modificări
Obiective terapeutice:
1. tulburări dismetabolice: prevenirea rahitismului, profilaxie
2. tulburări funcționale: deglutiția – decondiționarea deglutiției infantile
3. egresiunea dinților care nu își întâlnesc antagonistul
4. scuturi (paravane) ce asigură ținerea la distanță a limbii față de dinții care nu-și întâlnesc
antagoniștii
Curs 5
SINDROMUL PROGENIC
Denumirea apartine Scolii Germane, care include in acest sindrom mai multe tipuri de anomalii dentomaxilare care au ca element comun rapoarte inverse la nivel dentar si/sau alveolar si/sau la nivel de
baza scheletala.
Clasificarea sindromului progenic:
1) Prognatii mandibulare adevarate= prognatii mandibulare anatomice.Se caracterizeaza prin
exces de crestere la nivelul mandibulei.
2) Pseudoprognatii=prognatii false,la randul lor de 3 tipuri:
 a)Prin retrognatism maxilar(deficit de dezvoltare a maxilarului superior)
 b)Pseudoprognatii de conducere(prin pozitionarea anterioara a mandibulei)-care se
impart in:
-pseudoprognatii de conducere condiliana/articulara
-preudoprognatii de conducere cuspidiana
 c)Prin modificarea axelor dentare:
-cu angrenaj invers
-cu ocluzie inversa
Dupa clasificarea Scolii Americane,sindromul progenic se incadreaza la anomaliile de clasa a IIIa
Angle,ce presupun raport mezializat la nivelul M6ani,iar clasificarea a fost extinsa si la nivel scheletal
si anume pozitia punctului A si B, adica un unghi ANB < 4 grade sau negative.
1) Unghi SNB = 78-80 grade (normal)
2) Unghi SNA = 80-82 grade (normal)
3) Unghi ANB = 2-4 grade (normal)
A=limita intre procesul alveolar si baza scheletala maxilara
B= limita intre procesul alveolar si baza scheletala mandibulara
In mod normal A se afla in fata lui B
N=nasion
S=sellae
Factori etiopatogenici in prognatismul adevarat:
-ereditatea (ex: sindromul progenic in familia de Habsbourg)
-sindroame endocrine:



Hipersecretie STH  acromegalie juvenila la adolescent sau acromegalie la
tanar/adult
Hiposecretie de tiroxina  mixedem juvenil
Hipersecretie de hormoni gonadici
-tulburari psihice la copii
-transformarea unei pseudoprognatii in prognatie adevarata prin inversarea presiunilor care se
exercita asupra maxilarului,respectiv mandibulei.
Etiopatogenie in preudoprognatii prin retrognatism maxilar:
Poate avea componenta ereditara(sa fie constitutional).Ex: asiaticii (etajul mijlociu este hipodezvoltat)
-anodontii (ex: IL superior)  deficient de crestere ale maxilarului superior
-vegetatii adenoide,care prin respiratie orala inhiba dezvoltarea maxilarului
-despicaturi labio-maxilo-palatine
-cicatrici la nivelul maxilarului de alta natura decat despicaturi (traumatisme,infectii)
-transformarea unui alt tip de prognatism(prognatismul de conducere sau prognatismul prin
modificarea axelor dentare) in hipodezvoltare maxilara
-modificari de pozitie a mugurilor dentari la maxilarul superior(orice pozitie cu tendinta palatinala a
mugurilor creeaza deficite de dezvoltare)
Etiopatogenie in pseudoprognatism de conducere condiliana/articulara:
-obiceiuri vicioase de propulsie fortata a mandibulei (copiii imita pe cineva din familie)
-inflamatiile inelului limfatic Waldeyer,hipertrofia amigdaliana(se ingusteaza spatial faringian 
restrictioneaza respiratia  adduce mandibular in propulsie pentru a-si mari diametrul faringian  se
permanentizeaza)
-dormitul in decubit ventral in hiperflezie( favorizeaza alunecarea mandibulei)
-parotidita epidemica la varste mici(  hipertrofia parotidei care preseaza pe articulatia temporomandibulara  reflexoavansarea mandibulei,care se permanentizeaza)
Etiopatogenie in pseudoprognatism de conducere cuspidiana:
(*)contact prematur in dentitia temporara
-lipsa abraziunii fiziologice la nivelul Caninului temporar
-migrarea dintilor temporari in spatial de edentatie (consecutiv extractiei precoce) , in special
migrari cu componenta vertical
-obturatii ocluzale in exces pe dintii temporari
Etiopatogenie in pseudoprognatism cu modificarea axelor dentare:
A.Cu ocluzie inversa:
-pierderea precoce a frontalilor superiori temporari si sub actiunea limbii se produce vestibuloinclinarea frontalilor inferiori (ex:caria de biberon pierderea frontalilor superiori  limba se sprijina
pe frontalii inferiori  ocluzie inversa pe dintii temporari si apoi in final pe cei permanenti)
-macroglosia
-pozitionarea limbii in pozitia joasa in interiorul arcului mandibular de obiceidin cauza unui fren
lingual foarte scurt
-modificari de pozitie a mugurilor incisivilor superiori care se formeaza mai palatinal
-obiceiul vicios de sugere a degetului cu presiune oro-vestibulara pe frontalii inferiori
B.Cu angrenaj invers:
-lipsa de spatiu in special la maxilarul superior  incisivul erupe palatinal
-persistenta dintelui temporar
-existenta unui dinte supranumerar ce ocupa spatiul dintilor definitivi
-formarea mugurelui in pozitie palatinala
-cicatrici pe creasta
SEMNE CLINICE
A.Semne Faciale
1- In prognatismul mandibular adevarat:




Profil facial accentuat concave
Plasarea punctului Gn anterior de planul Simon(orbito-frontal);punctul Sn theoretic este pe
planul Dreyfus
Etaj inferior marit,menton proeminent,sant labio-mentonier sters,treapta buzelor inversata
Unghiul mandibular marit si divergenta mare a ramului orizontal al mandibulei
2-In pseudoprognatism prin retrognatism maxilar:




Profil drept/concav ,dar cu o concavitate mai redusa decat in prognatismul adevarat,care apare
prin deplasarea punctului Sn posterior de planul Dreyfus;theoretic punctual Gn este pe planul
Simon.
Infundare in etajul mijlociu al figurii (regiunea maxilara si a oaselor malare)
Treapta buzelor inversata,dar unghiul mandibulei foarte putin modificat sau deloc
Etajul inferior usor marit,la limita
3-In pseudoprognatism de conducere:




Profil drept/usor concav ,dar fara modificari de unghi,de divergenta a ramului orizontal pentru
ca teoretic mandibular e dezvoltata normal
Punctul Sn pe planul Dreyfus
Punctul Gn usor anterior de planul Simon
Treapta buzelor dreapta/usor inversata
4-In preudoprognatism cu modificarea axelor dentare:


Nici o modificare scheletala
Treapta buzelor inversata/dreapta
B.Semne Intraorale
MODIFICARI DE ARCADA SI EVOLUTIE DENTARA
1- In prognatismul mandibular adevarat:







Decalaj mare intre maxilar si mandibular la nivel dentar,de process alveolar si de baza
scheletala
Poate aparea eruptia precoce a dintilor permanenti la nivelul mandibulei
Existent unor spatii mari intre dintii temporari inferiori(diastemizarea fiziologica exagerata),
in special distal de caninul temporar inferior
Radiologic se observa spatieri mari intre mugurii dintilor permanenti inferiori
In general exista o disociere de dezvoltare intre mandibular si maxilar,in favoarea mandibulei
si defavoarea maxilarului
Poate aparea macroglosia
Arcada inferioara e alungita si largita
2-In pseudoprognatism prin retrognatism maxilar:




Apar semne de deficit de dezvoltare :inghesuirea dintilor,in special frontalii superiori,vizibila
si radiologic prin suprapunerea mugurilor dintilor permanenti
Semnele caracteristice despicaturii labio-maxilo-palatine,semnele de anodontie IL superior sau
alte anodontii
Daca exista o vestibulo-inclinare compensatorie a incisivilor superiori care de cele mai multe
ori compenseaza ocluzia inversa frontal,atunci retrognatia e de cauza primara
Arcada superioara e scurtata
3-In pseudoprognatism de conducere:




In etapele initiale ale anomaliei nu prea sunt semne de arcada
Lipsa de abraziune fiziologica (in special caninul temporar)
Migrari ale dintilor temporari
Obturatii ocluzale in exces
4-In preudoprognatism cu modificarea axelor dentare:



De obicei retrodentia frontalilor superiori si inghesuirea acestora
La nivelul frontalilor inferiori,atat in ocluzia inversa cat si in raport invers apare
retractile dingivala cu halou inflamator
In etapa incipienta,daca se corecteaza ocluzia inversa,se restabileste complet insertia
parodontala
MODIFICARI MORFOLOGICE SI FUNCTIONALE ALE LIMBII




Macroglosie in multe dintre sindroamele progenice
In prognatismul adevarat apare si amprenta dintilor laterali pe marginea limbii
Limba are o tonicitate crescuta
Modificari de pozitie(predomina pozitia joasa in interiorul arcului mandibular,de multe ori
favorizata si de fren lingual scurt  necesara frenectomia)


Modificari de dinamica:in deglutitie varful limbii nu mai ia contact cu zona retroincisiva
superioara  retrodentie superioara si nu favorizeaza coborarea boltii palatine,cu ingustarea ei
Macroglosia  vestibulo-inclinarea frontalilor inferiori
TULBURARI DE OCLUZIE
A.In plan sagital




Ocluzie mezializata ( mezializarea raportului molar si canin) in prognatismul adevarat si in cel
de conducere.
Rapoarte mezializate la canin si de obicei neutral la molar in pseudoprognatism prin
retrognatism maxilar si uneori in cel prin modificarea axelor dentare(ocluzie inversa)
La nivelul frontalilor principal caracteristica e ocluzia inversa cu inocluzie sagitala in
prognatismul adevarat mandibular
In prognatismul adevarat mandibular apare de obicei ocluzie mezializata + ocluzie inversa
totala
De obicei in prognatiile anatomice(prognatism adevarat si retrognatism maxilar) apare o
inclinare compensatorie a frontalilor  incisivii superiori se vestibulo-inclina
Incisivii inferiori se linguo-inclina
B.In plan transversal


In special in prognatismul adevarat se combina frecvent cu laterognatii (asimetrii de
dezvoltare mandibulara)
De obicei ocluzia inversa laterala e mai accentuate pe partea devierii si mai atenuata pe partea
opusa
C.In plan vertical


In formele severe:supraacoperire mica sau inocluzie vertical
Cand avem supraacoperire inversa accentuate e un semn favorabil pentru prognosticul si
evolutia terapeutica.Argument:
1.Arata ca sindromul e mai putin de cauza mandibulara,pentru ca nu e semn de
crestere in exces a mandibulei
2.Prin saltul articular therapeutic se reduce supraacoperirea si ce ramane,cu cat e
mai mare,cu atat realizeaza mai bine contentia naturala.
(*)Asa cum in anomaliile scheletale de clasa a IIa este important testul de propulsie,in clasa a
IIIa e important testul de retropulsie(medical incearca sa conduca mandibular pacientului in
pozitie posterioara)
(*)Daca profilul si ocluzia se normalizeaza,testul de retropulsie este pozitiv,dar de obicei
testul e partial pozitiv(se amelioreaza profilul si ocluzia).In prognatismul adevarat testul e
negative, in prognatismul de conducere testul e pozitiv,in prognatism prin retrognatie maxilara
testul e partial pozitiv.
INVESTIGATII COMPLEMENTARE


OPG pentru toate semnele specific dentare
Teleradiografie de profil pentru analiza decalajului maxilo-mandibular in plan sagital , dar si
pentru dezvoltarea vertical


Teleradiografia frontal(ant-post) –in general in formele cu laterognatie sau la adulti in forme
ce implica tratament orthodontic+chirurgical ortognat
CBCT ,mai ales pentru formele chirurgicale
TRATAMENT






Profilactic si interceptiv de la sugar pana la copilul mic(profilaxia rahitismului,
deconditionarea obiceiurilor vicioase)
Profilaxia cariei la dintii temporari
Permeabilizarea cailor respiratorii superioare (deconditionarea respiratiei orale
cronice)
(*)masuri terapeutice interceptive in formele usoare
Exercitii de muscare a buzei inferioare (buza de sus pe buza de jos)
Barbita si capelina (limiteaza cresterea mandibulei prin presiune la nivelul
mentonului,cu directive mai mult posterior sau mai mult vertical)
Exercitii linguale de reluare a dinamicii normale, cu varful limbii sprijinit in zona
retroincisiva superioara
Tratament ortodontic propriu-zis:





D.p.d.v. terapeutic reprezinta o urgenta orice forma de ocluzie sau angrenaj invers
deoarece,prezente in fazele incipiente de crestere,orice forma usoara se anatomizeaza
 se folosesc in perioada de crestere aparatele care stimuleaza cresterea maxilarului superior
in plan sagital si transversal (ex:placi despicate median/in trapez/in Z/disjunctoare ,de obicei
se asociaza cu masca Delaire ,aparat intra-extraoral eficient in cresterea maxilarului superior)
Si in perioada de tratament ortodontic propriu-zis se folosesc barbital+capelina
La adolescent: aparate fixe cu mecanica clasa a IIIa (cu tractiune oblica dinspre anterior spre
posterior)
In formele ereditare/cand anomalia e diagnosticata prea tarziu,se asociaza obligatoriu
tratament ortodontic cu tratament chirurgical ortognat(care poate fi unis au bimaxilar)
(*)Unimaxilar: avansarea maxilarului in fata prin LeFort I
Plasarea mandibulei in spate prin BSSO (Bilateral Sagittal Split
Osteotomy)
(*)Bimaxilar: combinatie intre cele 2
In cazul tratamentelor ce decurg in timpul cresterii,e necesara mentinerea
rezultatului.Anomalia are un character de recidiva,deoarece cresterea condiliana se manifesta
in perioada puberala.
Dezvoltarea si eruptia M3 pot declansa recidiva,deoarece mandibula mai creste putin.
Pentru tratamentul din perioada de crestere se pot folosi si aparate functionale.
Despicăturile labio-maxilo-palatine (DLMP)
DLMP
- malformații congenitale
! sechele după despicături – anomalii, în clinică
- tulburări ce apar în perioada de organogeneză – primele 3 luni intrauterine
Etiologie:
- factori chimici (medicamente)
- factori fizici (radiații)
- factori mecanici (poziție anormală a embrionului)
- factori biologici (virusuri)
- factori nutriționali (alcoolism, avitaminoze)
- factori ereditari (transmitere după un model neelucidat)
Mecanism de apariție:
- formarea palatului primar și secundar prin mezodermizare
- absența procesului de mezodermizare duce la DLMP
- în funcție de acțiunea agentului teratogen, în timp apar despicături totale sau parțiale
Clasificare:
DLMP
1. parțiale
1) anterioare
a) incomplete: buză și prag narinar
b) complete: buză, prag narinar și creasta alveolară
2) posterioare
a) incomplete: văl palatin / luetă
b) complete: văl palatin și boltă palatină
!între IL și C
2. totale: buza superioară, podeaua nazală, procesul alveolar, bolta palatină, văl palatin, lueta
-unilaterale: buza și procesul alveolar unilateral
-bilaterale: toate structurile bilateral
Manifestări clinice:
- se asociază cu probleme generale / psihice / intelectuale
- aspect facial diferit după intervenția chirurgicală
- sunt sechele după intervenții, iar gravitatea depinde de tipul DLMP, tehnica chirurgicală
- prin țesuturile cicatriciale și absența unor centri de creștere apare un deficit de dezvoltare a
maxilarului în toate sensurile
Examen facial:
- profil concav, Subnasale posterior de planul Dreyfuss
- treapta buzelor inversată
- se pot asocia semne de prognație mandibulară
- cicatricea de la nivelul buzei superioare
- aspectul caracteristic al nasului
- în despicăturile parțiale, aspectul facial este mai puțin modificat
Examenul endobucal:
- maxilar insuficient dezvoltat în toate sensurile
- bolta palatină plată, cu cicatrici și eventuale comunicări buco-nazale
- arcada superioară cu forme anormale, asimetrică în formele unilaterale
- lipsa de continuitate la nivelul procesului alveolar
- buza cicatricială cu bride și vestibul puțin adânc
- anomalii dentare în zona despicăturii: anodonții, dinți supranumerari, nanici, malpoziții
- dinții pot prezenta distrofii, deficite de mineralizare și o implantare deficitară
- tulburări de ocluzie accentuate
- mandibula scapă de sub controlul maxilarului și apar semne de exces de creștere mandibulară
Tulburări funcționale:
- fizionomia
- fonația (voce nazonată)
- masticația
- dinamica mandibulară
Tratament – pluridisciplinar:
- chirurgical: 6 luni pentru refacerea continuității structurilor afectate, ceea ce va avea ca rezultat
refacerea funcțiilor
- ortodontic
- chirurgie ortognată
- protetic
- chirurgie plastică
Obiectivele tratamentului ortodontic:
- stimularea dezvoltării arcadei superioare în toate sensurile
- controlarea ritmului de dezvoltare a mandibulei
- corectarea malpozițiilor dentare
- obținerea unor ocluzii funcționale
- obținerea continuității arcadei maxilare
! în dentiție definitivă INDICAT
Tipuri de dispozitive:
- aparate mobilizabile în dentiția mixtă
- disjuncția: - posibilitate de ancorare
- la vârste înaintate
- stabilitatea rezultatului
- aparate fixe – dinți permanenți
- chirurgie ortognată pentru rezolvarea decalajelor
- tratament protetic pentru contenție și fizionomie
TRIUNGHIUL LUI TWEED
- orizontala de la Frankfurt
- planul bazal mandibular
- axul incisivului inferior
-unghiul FMA (25̊) = F1 + planul bazal
-unghiul FMIA (67̊) = F1 + axul incisivului inferior
-unghiul IMPA (88̊) = axul incisivului inferior + planul bazal
- dau informații privind dezvoltarea în plan vertical (hiper / hipodivergent)
În sens antero-posterior:
SNA (82̊) = grad de protruzie / retruzie a maxilarului
SNB (78̊) = grad de protruzie / retruzie a mandibulei
ANB (2-4̊) = decalajul dintre bazele osoase
- poziția maxilarului (A) și a mandibulei (B) față de baza craniului
! între Sn și punctele A și B ale lui Down
Tratamentul ortodontic
Obiective:
1. normalizarea relațiilor intermaxilare
2. asigurarea stării de sănătate a aparatului dento-maxilar
3. asigurarea condițiilor normale pentru desfășurarea funcțiilor aparatului dento-maxilar
Posibilități terapeutice:
1. modalități profilactice
2. modalități interceptive
3. tratament ortodontic curativ propriu-zis
4. stabilitatea rezultatelor obținute (contenție) – anomalii cu tendință la recidivă
1. Terapia profilactică
- mijloace terapeutice medicale generale
- mijloace funcționale
- mijloace terapeutice locale buco-dentare
- mijloace biomecanice
- terapia chirurgicală sau ortopedică
1) Tratamentul preventiv
- măsurile luate pentru a păstra integritatea a ceea ce pare a fi o ocluzie normală la un anumit
moment (Graber)
- prevenirea potențialelor interferențe în dezvoltarea ocluziei (Profit și Ackerman, 1980)
- monitorizarea atentă a evoluției dentiției la copil și aplicarea măsurilor adecvate pentru
menținerea ocluziei normale
2) Tratamentul interceptiv
- ”surprinderea în mers” a unei tulburări
- surprinderea unor forme incipiente sau ușoare de anomalii dento-maxilare prin depistări active
- instituirea unor măsuri prin care se previne instalarea unor malocluzii sau se reduce tratamentul
ortodontic la unele terapii simple
- ”eliminarea oricărui factor patogen existent și reducerea la minim a consecințelor nocive ale
factorilor etiologici asupra dentiției” – Graber
- ”prima etapă obligatorie în terapia complexă a anomaliilor dento-maxilare” – Lorette
3) Tratamentul curativ
- tratamentul propriu-zis al anomaliilor dento-maxilare
- ortodontic sau asociat
Coordonate:
- vârsta
- tipul anomaliei dento-maxilare
- reactivitatea individuală
- relația medic-pacient
- interrelația cu alte specialități
Tratamentul ortodontic la copil:
- dentiție temporară / mixtă
- creștere scheletală
- disfuncții frecvente: respirație, deglutiție, fonație, masticație, obiceiuri vicioase
- psihic: ”psihicul copilului este în general destul de favorabil unui tratament prezentat cu
simplitate și bonomie” – Julien Philippe
- tratament: preventiv, interceptiv, curativ, de menținere
Tratamentul ortodontic la adolescent:
- dentiție permanentă ”nouă”
- creștere scheletală prepubertară (favorabilă pentru clasa a II-a, defavorabilă pentru clasa a III-a)
- patologie parodontală
- patologie articulară
- psihic: instabil
Tratamentul ortodontic la adult:
- dentiție permanentă: dinți uzați / dinți absenți
- creștere scheletală
- afectare parodontală
- patologia ATM
- psihic: dificil (condiționări estetice maxime)
!Momentul începerii tratamenului ortodontic: ”Cu cât mai devreme, cu atât mai bine.”
Primul consult ortodontic: în jurul vârstei de 7 ani:
- instituire imediată a tratamentului ortodontic
- monitorizarea pacientului la 6 luni
!Trinomul ortodontic (Nevreze):
1. punctul de aplicare al forței (zona)
2. punctul de sprijin al forței (zona)
3. forța (tip, intensitate, amplitudine)
Clasificarea aparatelor ortodontice:
1. după modul cum sunt repartizate zonele de sprijin și aplicare a forței:
1) aparate intraorale
- monomaxilare
- cu acțiune reciprocă
- intermaxilare
2) aparate intra-extraorale
3) aparate extraorale
2. după natura forțelor:
1) aparate mecanice / active
2) aparate funcționale
3) aparate pasive
4) aparate mixte
3. după modul cum se racordează la arcadele dentare:
1) aparate fixe
2) aparate mobilizabile
3) aparate mobile
Obiectivele tratamentului ortodontic:
1. normalizarea relațiilor intermaxilare
2. asigurarea stării de sănătate a aparatului dento-maxilar
3. asigurarea condițiilor normale pentru desfășurarea funcțiilor aparatului dento-maxilar
Factori care au legătură cu medicul (esențiali pentru ca reactivitatea terapeutică să fie îndreptată
spre succes):
- investigația
- diagnosticul: ”diagnosticul rămâne o artă” (Brodie)
- cunoașterea și monitorizarea pacientului
- terapia ortodontică și specificitatea ei
- relația medic-pacient
Procesul de creștere și dezvoltare / vârstă:
Fazele creșterii (Bjork, 1972):
- pacientul copil: puseu de creștere rapidă (măsuri preventive)
- pacientul prepubertate: rata creșterii scade la minim (măsuri interceptive)
- pacientul puber: puseu de creștere maximă (tratament ortodontic activ)
- pacientul postpubertate: creșterea diminuează / încetează (stabilizarea rezultatelor)
- nu există un tipar de creștere universal valabil
- nu este uniform, are perioade de accelerare și încetinire
- puseul maxim de creștere este în perioada pubertală (predicționare dificilă)
Particularități:
- diferențe de creștere în funcție de gen, ca ritm și intensitate (apare mai târziu la băieți, dar are o
magnitudine crescută la fete)
- diferențe de creștere între maxilar și mandibulă, ca evoluție și direcție
- evoluția: accelerarea creșterii apare mai târziu la mandibulă decât la maxilar
Tabloul clinic al anomaliei:
Anomalie
Vârstă redusă
Gravitate redusă
Consecințe scăzute
Reactivitate mare
Anomalie
Vârstă crescută
Gravitate crescută
Consecințe ridicate
Reactivitate redusă
Particularitățile anomaliei:
1. Anodonția – opoziție crescută la mezializare, similară celei din distalizare
2. Ocluzia adâncă acoperită – tendință foarte redusă a egresiunii dinților laterali
3. Ocluzia deschisă (dismetabolică) – lipsă de reactivitate în plan vertical la dinții frontali
4. Prognatism mandibular – creștere permanentă a mandibulei prin cartilajul condilian
5. Reincluzia dentară – tendința de căutare a antagonistului este anihilată
Particularitățile de răspuns terapeutic în funcție de tratamentul ortodontic:
- tratamentul ortodontic (aparat ortodontic) – modifică echilibrul forțelor dento-faciale existente
Trinomul ortodontic ≠ Trinomul forțelor mecanice
- mecanica furnizează mijloace prin care se realizează obiectivele terapeutice
- biologia – impune limite în terapia ortodontică
Aparat ortodontic – forțe ortodontice
!Forțele ortodontice (forțe artificiale):
- sunt de intensitate mică
- acționează prin incitație biologică / efect la distanță
- sunt potențate / influențate ca acțiune de:
- fenomenele generale de creștere
- puseul de creștere al zonei respective
- rezistența pe care o opune dintele
- adiționarea lor unor forțe naturale
- forțe continue / discontinue
- declanșează forțe atât timp cât sunt purtate
Tratamentul ortodontic:
- modifică poziția dinților și a proceselor alveolare
- induce modificări reduse în baza maxilarelor
- NU modifică tiparul primar de creștere
! tratamentul ortodontic NU influențează procesul de creștere.
Curs 8 – Tratamentul interceptiv
Tratamentul curativ:
-
Implica o anomalie déjà constituita
Vizeaza corectarea tulburarilor morfologice si functionale
Obiective tratamentul profilactic:
-
Dezvoltarea echilibrata (fizica si psihca)
Asigura dezvoltarea echilibrata a maxilarului si mandibulei
Obtinerea starii de sanatate
Prevenirea bolilor infecto-contagioase
Evitarea traumatismelor
Educarea pentru realizarea sanogenezei orale a mamei
Igiena generala, igiena stomatologica
In perioada intrauterine si in momentul nasterii:
-
Regimul de viata si de munca al mamei gravid
Evitarea mediului de munca toxic
Igiena alimentara
Combaterea alcoolismului
Copilul:
-
Asigurarea nasterii eutocice cu evitarea traumatismelor
Depistarea dezechilibrelor generale si ale aparatului dento-maxilar (anomalii ereditare si
congenitale)
De la nastere la 6 luni:
-
Alimentatia naturala
Alimentatia mixta sau artificial corespunzatoare
Prevenirea imbolnavirii generale, rahitism
Igiena riguroasa a sugarului
De la 6 luni -> 2 ani:
-
Combaterea imbolnavirilor generale
Supravegherea eruptiei
Igiena orala riguroasa
Profilaxia nutritional
De la 2 ani si ½ -> la 6 luni:
-
Combaterea imbolnavirii generale
-
Supravegherea cresterii bazelor oaselor maxilare si dezvoltarea dintilor si ai ocluziei
Masuri de igiena orala
Profilaxia nutritionala (combinarea alimentelor cariogene)
Profilaxia functionala (echilibrul functiilor, combaterea obiceiurilor vicioase)
Profilaxia cariei (fluorizari, sigilari)
Controlul starii de sanatate la 3-6 luni
Tratamente curative de reconstructie odontala sau refacerea integritatii arcadei dento-alveolare
prin mentinatoare de spatiu
Supravegherea eruptiei
De la 6 ani -> 9 ani:
-
Combaterea imbolnavirii generale
Supravegherea cresterii bazelor oaselor maxilare si dezvoltarea dintilor si ai ocluziei
Mentinerea starii de sanatate odontala si parodontala si a echilibrului ocluzo-articular
Urmarirea exfolierii dintilor temporari si eruptiei dintilor permanenti
Urmarirea eruptiei dintilor permanenti
Mentinerea starii de sanatate a dintilor din zona de sprijin
Profilaxia nutritionala si functionala
Profilaxia cariei dentare
Refacerea integritatii arcadei dentare
De la 9 -> 12 ani:
-
Combaterea imbolnavirii generale
Supravegherea cresterii bazelor oaselor maxilare si dezvoltarea dintilor si ai ocluziei
Mentinerea starii de sanatate odontala si parodontala si a echilibrului ocluzo-articular
Urmarirea exfolierii dintilor temporari si eruptiei dintilor permanenti
Urmarirea eruptiei dintilor permanenti
Mentinerea starii de sanatate a dintilor din zona de sprijin
Profilaxia nutritionala si functionala
Profilaxia cariei dentare
Refacerea integritatii arcadei dentare
Controlul starii de sanatate la 3-6 luni
Masuri de ortodontie interceptiva si curativa
Tratamentul interceptiv:
Parte a ortodontiei care se ocupa cu recunoasterea si eliminarea neregularitatilor aparute in cadrul unui
complex dento-facial aflat in crestere.
-
Se evita evolutia malocluziei spre o gravitate mai mare
Scade necesitatea unui tratament complex, cu extractii sau chirurgie ortognata
Poate fi util in unele cazuri, dar rareori este efficient
Complexitatea interventiei este variata, unele putand fi realizate chiar de catre stomatologul
generalist
-
Necesita urmarirea continua a copilului de catre un specialist pentru a se supraveghea cresterea
Atitudinea specialistilor este variata:
-
-
Exista autori care prefera sa asteapte eruptia dintilor permanenti pentru a stabili un tratament
précis pe o perioada bine determinata in timp.
Nu se risca astfel de evolutii nedorite legate de tipare aberante
Alti autori prefera interventii in dentitia mixta pentru a elimina modificarile scheletale, musculare
si dento-alveolare inaintea eruptiei dintilor permanenti.
O problema o reprezinta comunicarea cu pacientul:
-
Capacitatea copilului de a suporta manevrele terapeutice si purtarea aparatului
Perioada indelungata de colaborare medic-pacient-parinte, existand riscul de abandonare a
tratamentului
Este necesara o expunere foarte detaliata a planului de tratament (atat din pdv al dispozitivelor,
cat si a duratei totale a tratamentului)
Momentul instituirii tratamentului interceptiv:



In anomaliile de clasa I cu incongruenta: la 8-9 ani dupa eruptia incisivilor inferiori si a incisivilor
centrali superiori
In anomaliile de clasa a III a: cat de poate de devreme, posibil in momentul permutarii incisivilor
Anomaliile de clasa a II a: in perioada puseului prepuberal de crestere (10-11 ani la fete, 12-13 ani la
baieti)
Obiectivele tratamentului interceptive:
1. Depistarea dezechilibrelor dintre bazele maxilarului, indepartarea agentilor determinanti si
obtinerea unor RIM normale, fie prin stimularea dezvoltarii maxilarului deficitar, fie prin franarea
cresterii maxilarului dezvoltat in exces
2. Depistarea dereglarilor aparute in perioada de exfoliere a dintilor temporari si de eruptie a celor
permanenti, prin extractii de dinti temporari, supravegherea zonelor de sprijin
3. Depistarea dezechilibrelor ocluzo-articulare si reechilibrarea ocluziei, prin identificarea si
eliminarea eventualelor contacte premature care pot devia drumul mandibulei sau prin modificari
ale axelor dentare care pot avea acelasi effect (ocluzie sau angrenaj invers)
4. Tratamentul obiceiurilor vicioase si reechilibrarea functiilor, deconditionarea obiceiurilor
vicioase in colaborare cu parintii si educatorii, fiind unul dintre cele mai valoroase servicii
ortodontice interceptive
Tratamentul dezechilibrelor bazelor maxilarului:
-
-
Anomaliile dento-maxilare scheletale sunt acele anomalii care nu prezinta numai malpozitie
dentara la nivelul unor oase maxilare bine proportionate ci si dezechilibre intre dimensiunea si
pozitia reciproca a bazelor scheletale maxilare
Pot aparea in toate cele 3 planuri ale spatiului
In plan SAGITAL:
1. Clasa a IIa cand mandibula este situate POSTERIOR fata de maxilar
2. Clasa a IIIa cand mandibula este situate ANTERIOR fata de maxilar
In plan VERTICAL:
1. Ocluzie deschisa scheletala
2. Ocluzie adanca scheletala
In plan TRANSVERSAL:
Laterognatii
Conduitele terapeutice in cazul dezechilibrelor bazelor maxilare sunt:
1. Modificarea … unuia dintre maxilare
2. Camuflareadiscrepantelor scheletale prin deplasarea ortodontica a dintilor (extractii)
3. Tratament chirurgical ortognatic
In anomalii de clasa aIIa:
-
Stimularea cresterii mandibulei – aparate functionale
Franarea cresterii maxilarelor – dispozitive extraorale
In anomalii de clasa a IIIa :
-
Stimularea cresterii maxilriului – masca Delaire
Franarea cresterii mandibulei – masca Delaire; barbita si capelina
Tratamentul permutarilor aparute in perioada permutarilor dentare:
-
Pierderea precoce a dintilor temporary
Persistent pe arcada a dintilor temporary
Incongruenta la nivelul incisivilor (diferite grade)
Diastema interincisica
Anomalii dentare de numar
Tratamentul dezechilibrelor ocluzo-articulare:
-
Contacte premature care pot determina devierea mandibulei spre anterior sau lateral
Lipsa de abraziune a caninilor temporari
Ingustari ale maxilarului cu devierea mandibulei
Angrenaje inverse
Ocluzii inverse frontale
Deconditionarea obiceiurilor vicioase si reeducare functionala:
obiceiurile vicioase sunt activitati care intereseaza dintii si zonele inconjuratoare, care sunt practicate
suficient de frecvent…
Interpozitiile intre arcade cu sau fara succiune:
-
Sugerea policelui
Utilizarea suzetei
Deglutitie anormala
Respiratie orala
Dezechilibru muscular (miogimnastica) …
Tratamentul ortodontic, profilactic și interceptiv
Tipuri de tratament ortodontic:
1) profilactic – preventiv (2-6 ani)
2) interceptiv
3) curativ
4) contenție
- profilactic = eliminarea tuturor cauzelor / tulburărilor care pot produce anomalii
- interceptiv = eliminarea factorilor cauzali și tratarea anomaliei în fază incipientă
- se acționează în momentul depistării dezechilibrului
- urmărește redirijarea proceselor de creștere și dezvoltare
-curativ
- implică o anomalie deja constituită
- vizează corectarea tulburărilor morfologice și funcționale printr-o multitudine de
mijloace
Obiective:
- dezvoltare echilibrată (fizic și psihic)
- asigurarea dezvoltării echilibrate a maxilarelor și a dinților
- obținerea stării de sănătate
- menținerea stării de sănătate
În perioada intrauterină și în momentul nașterii:
- regimul de viață și muncă al femeii gravide
- evitarea mediilor de muncă toxice (iradieri, substanțe toxice)
- igiena alimentației
- combaterea alcoolismului, tabagismului
- prevenirea bolilor infecto-contagioase
- evitarea traumatismelor
- educarea pentru realizarea sanogenezei orale a mamei
- igiena generală și stomatologică
Copilul:
- asigurarea nașterii eutocice cu evitarea traumatismelor
- depistarea dezechilibrelor generale și ale aparatului dento-maxilar (anomalii ereditare și
congenitale exprimate la naștere)
Profilaxia de la naștere la 6 luni:
- alimentarea naturală
- alimentația mixtă sau corespunzătoare artificială
- prevenirea îmbolnăvirilor generale, rahitismul
- igiena orală riguroasă a sugarului
Profilaxia în perioada de la 6 luni la 2 ½ ani:
- combaterea îmbolnăvirilor generale
- supravegherea erupției dentare
- igiena orală riguroasă
- profilaxia nutrițională
Profilaxia în perioada 2 ½ - 6 ani:
- combaterea îmbolnăvirilor generale
- supravegherea creșterii bazelor osoase maxilare și dezvoltarea dinților și ocluziei
- măsuri de igienă orală în colectivitate și familie
- profilaxie nutrițională (combaterea alimentației cariogene, reducerea abraziunii dinților)
- profilaxie funcțională (echilibrul funcțiilor, combaterea obiceiurilor vicioase)
- profilaxia cariei (fluorizări, sigilări)
- controlul stării de sănătate la 3-6 luni
- tratamentele curative de reconstrucție odontală sau refacere a intergității arcadelor dentoalveolare prin menținătoare de spațiu
- supravegherea erupției dinților permanenți
Profilaxia în perioada 6-9 ani:
- combaterea îmbolnăvirilor generale
- supravegherea creșterii bazelor osoase maxilare, a dezvoltării dinților și a ocluziei
- menținerea stării de sănătate odonto-parodontale și a echilibrului ocluzo-articular
- urmărirea exfolierii dinților temporari
- urmărirea erupției dinților permanenți
- menținerea stării de sănătate a dinților din zona de sprijin
- profilaxia nutrițională și funcțională
- profilaxia cariei dentare
- refacerea integrității arcadelor dentare
Profilaxia în perioada 9-12 ani:
- combaterea îmbolnăvirilor generale
- supravegherea creșterii bazelor osoase maxilare, a dinților și a ocluziei
- menținerea stării de sănătate odonto-parodontale și a echilibrului ocluzo-articular
- urmărirea exfolierii dinților temporari și a erupției dinților permanenți
- măsuri de igienă orală
Tratamentul interceptiv:
- se ocupă cu recunoașterea și eliminarea neregularităților apărute în cadrul unui complex dentofacial aflat în creștere
- se evită evoluția malocluziei spre forme mai grave
- scade necesitatea unui tratament complex cu extracții / chirurgie ortognată
- poate fi util în unele cazuri, dar rareori suficient
- complexitatea intervențiilor e variată, unele putând fi realizate chiar de către medicul
stomatolog generalist
- necesită urmărirea continuă a copilului de către un specialist pentru a se supraveghea creșterea
- unii medici / autori preferă să aștepte erupția dinților permanenți pentru a stabili un tratament
precis, pe o perioadă bine determinată de timp. Nu se riscă astfel evoluții nedorite legate de
tipare aberante de creștere.
- alți autori preferă intervenția în dentiția mixtă pentru a elimina modificări scheletale, musculare
și dento-alveolare înaintea erupției dinților permanenți
!Problema o reprezintă colaborarea pacientului:
- capacitatea copilului de a suporta manevrele terapeutice și purtarea aparatelor
- perioada îndelungată de colaborare medic-pacient-părinți – există riscul de abandonare a
tratamentului
- este necesară o expunere foarte detaliată a planului de tratament (atât din punct de vedere al
dispozitivului, cât și al duratei totale de tratament)
Momentul instaurării tratamentului:
- în anomaliile de clasa I cu incongruență la 8-9 ani, după erupția incisivilor inferiori și a ICS
- pentru clasa a III-a, cu cât mai devreme, cu atât mai bine
Angrenajul invers = urgență ortodontică !!!!!
- în anomaliile de clasa a II-a: în perioada puseului prepubertal de creștere (10-11 ani la fete, 1213 ani la băieți)
OBIECTIVELE:
1. depistarea dezechilibrelor dintre bazele maxilare, îndepărtarea agenților determinanți și
obținerea unor relații intermaxilare normale, fie prin stimularea dezvoltării maxilarului deficitar,
fie prin frânarea creșterii maxilarului dezvoltat în exces
2. depistarea dereglărilor apărute în perioada de exfoliere a dinților temporari și de erupție a celor
permanenți, prin extracții ale dinților temporari (unde este cazul), supravegherea zonelor de
sprijin, menținerea sau reobținerea spațiului necesar erupției dinților permanenți
3. depistarea dezechilibrelor ocluzo-articulare și reechilibrarea ocluziei prin identificarea și
eliminarea eventualelor contacte premature care pot devia drumul mandibulei sau prin modificări
ale axelor dentare care pot avea același efect (ocluzii sau angrenaje inverse, laterodeviații
mandibulare)
4. tratamentul obiceiurilor vicioase și reechilibrarea funcțiilor, decondiționarea obiceiurilor
vicioase în colaborare cu părinții și educatorii, fiind unul dintre cele mai valoroase servicii
ortodontice interceptive
Tratamentul dezechilibrelor bazelor maxilare:
- anomaliile dento-maxilare scheletale sunt acele anomalii care nu prezintă numai malpoziții
dentare la nivelul unor oase maxilare bine proporționate, ci și dezechilibre între dimensiunea și
poziția reciprocă a bazelor scheletale maxilare
- pot apărea în toate cele trei planuri ale spațiului:
- în plan sagital:
1. clasa a II-a, când mandibula este situată posterior de maxilar
2. clasa a III-a, când mandibula este situată anterior de maxilar
- în plan vertical:
1. ocluzii deschise scheletale
2. ocluzii adânci scheletale
- în plan transversal: laterognații
Conduitele terapeutice în cazul dezechilibrelor bazelor maxilare sunt:
1. modificarea creșterii unuia dintre maxilare
2. complicarea discrepanțelor scheletale prin deplasări ortodontice ale dinților (ceea ce, de cele
mai multe ori, necesită extracții)
3. tratamentul chirurgical ortognatic
În anomaliile de clasa a II-a:
- stimularea creșterii mandibulei – aparate funcționale
- frânarea creșterii maxilarului – dispozitive extraorale (headgear)
În anomaliile de clasa a III-a:
- stimularea creșterii maxilarului – masca Delaire
- frânarea creșterii mandibulei – masca Delaire, bărbița și capelină
Tratamentul despicăturilor din perioada permutărilor dentare:
- pierderea precoce a dinților temporari
- persistența pe arcadă a dinților temporari
- incongruențe la nivelul incisivilor (diferite grade)
- diastema interincisivă
- anomalii dentare de număr
Tratamentul dezechilibrelor ocluzo-articulare:
- contacte premature care pot determina devierea mandibulei spre anterior / lateral
- lipsa de abraziune a caninilor temporari
- îngustări ale maxilarului cu devierea mandibulei
- angrenaje inverse
- ocluzii inverse frontale
Decondiționarea obiceiurilor vicioase și reeducarea funcțiilor:
- obiceiurile vicioase sunt activități care interesează dinții și zonele înconjurătoare, care sunt
practicate suficient de frecvent pentru a fi considerate obiceiuri și care produc deformări ale
aparatului dento-maxilar
Tipuri de obiceiuri vicioase:
- interpoziții între arcade cu sau fără succiune:
- sugerea policelui
- utilizarea suzetei
- interpoziția buzei inferioare
- roaderea unghiilor
- deglutiția anormală
- respirația orală
- dezechilibre musculare (miogimnastică)
Terapia funcțională
Generalități:
- este concepută ca să susțină ortopedia dento-facială (dar nu toate aparatele funcționale sunt
folosite în scop ortopedic)
- aparatele funcționale pot fi folosite de sine stătător (întreg tratamentul ortodontic și ortopedic),
ca etapă intrmediară și cu succes foarte mare ca etapă finală de precontenție și contenție,
aproximativ indiferent de vârsta pacientului și de tratamentul anterior  ceea ce putem realiza
cu ele în aceste etape:
Obiective:
1. reechilibrarea pantelor cuspidiene
2. finalizarea modificărilor ocluzale funcționale
3. decondiționarea parafuncțiilor/ obiceiurilor vicioase
4. antrenament muscular
5. stabilizarea unor relații intermaxilare scheletale
6. reechilibrarea și reconformarea ATM (și la adult)
-aparatele funcționale folosesc forțe funcționale sau naturale care sunt forțe generate în timpul
exercitării funcțiilor aparatului dento-maxilar, care preluate de dispozitivul funcțional total mobil
în cavitatea bucală sunt orientate selectiv către anumite zone unde se doresc modificări dentoalveolare, respectiv maxilare, producând fie efecte ortodontice, fie ortopedice, fie amândouă.
Aceste forțe sunt amplificate din design-ul și concepția dispozitivului, marea majoritate fiind
realizate după o etapă suplimentară numită înregistrarea ocluziei construite/corectate sau
existente. Această etapă realizată de medic presupune înregistrarea unei relații intermaxilare
corectate parțial sau total prin intermediul unui val de ocluzie, care va fi transferată ulterior prin
montare în articulator relației intermaxilare inclusă în dispozitiv. Pentru a determina contracția
musculară reflexă, în special a mm. ridicători, propulsori, de lateralitate a mandibulei, dar și a
mm. orbiculare, dimensiunea verticală a masei ocluzale, respectiv ocluzia construită, trebuie să
fie mai mare decât spațiul de inocluzie fiziologică de repaus (cu 2-3 mm mai mare) – este
individualizată pentru fiecare pacient
Matrice funcțională = spațiul sau culoarul circumscris sau delimitat de mm. externă circumorală
și mm. internă, linguală. Echilibrul normal/patologic dintre aceste grupe musculare antagoniste
se materializează/exprimă în forma și dimensiunea arcadelor dento-alveolare.
Dispozitivele funcționale sunt:
1. monoblocul
2. activatorul
3. activatorul fenestrat
4. bionatorul Balters
5. aparatul Frankel
Există alte zeci de tipuri, majoritatea derivate din acestea.
1. Monoblocul
-este un aparat bimaxilar dintr-o singură piesă, care are o placă palatinală, o placă linguală, unite
printr-o masă ocluzală
-de asemenea, poate avea 2 arcuri vestibulare. În original, conform lui Pierre Roven, conținea și
un arc Coffin pentru a corecta glosoptoza; Andersen l-a patentat pentru ortopedie.
*la aparatele fixe, apare rizaliza; la cele funcționale, utilizate corect, nu există rizaliză
Acțiuni generale:
1. decondiționarea obiceiurilor vicioase de tipul respirației orale și a interpozițiilor interne și
externe
2. din design/construcție  propulsie/centrarea mandibulei
3. face antrenament muscular pentru ridicători, propulsori, orbicular (când se centrează
mandibula, facem și pentru pterigoidieni și temporali)
4. nivelarea ocluziei și reconfigurarea spațială a pantelor cuspidiene
5. reconformarea ATM
6. acțiuni în cele 3 planuri:
a) în plan sagital: propulsia mandibulei; prin șlefuiri retroincisive și activarea unuia sau a
ambelor arcuri vestibulare: derotare și retrudare. Când facem retrudare – efect de scurtare a
arcadelor
b) în plan transversal: toate aparatele funcționale care arată așa (care au o astfel de construcție),
acționează după principiul planulurilor înclinate, dispuse peste tot în plan transversal/sagital
- acționzează (cel mai ușor) pe dinții în erupție, șlefuiri în plan înclinat; șlefuiri de erupție,
corectare de poziție transversală/sagitală, cu tot cu proces alveolar (efect ortopedic)
c) în plan vertical: egresiune prin șlefuiri succesive, ingresiune, mult mai greu de obținut, dar
posibilă și fără fenomenul de rizaliză – se face prin adăugarea pe fața ocluzală a aparatului, de
gutapercă, care în mediul umed își mărește volumul (din altă sursă: adăugare de gutapercă pe
suprafața dintelui de ingresat)
Cel mai mic efect este considerat a fi în plan transversal, astfel că monoblocului i s-a adăugat un
șurub, devenind activator (are element de expansiune mecanică).
2. Activatorul
Indicații:
1. în toate anomaliile cu etiologie disfuncțională, cu rezerve mari în ce privește prognatismul
mandibular pentru că forțele sunt foarte mari și dacă pacientul nu (s-)a prezentat la control își
poate induce prognatismul mandibular adevărat (tratamentul incorect condus duce la prognatism
adevărat)
2. în dentiția mixtă (cu condiții precare de ancorare pentru alt tip de aparat), pentru dirijarea
erupției corecte a dinților permanenți
3. în etapa de contenție și precontenție, în cea mai mare parte a tratamentelor ortodontice pentru
că poate face toate acțiunile generale menționate mai sus
4. unele tipuri de aparate se poartă 14-16 ore/zi, timpul de purtare trebuie să depășească timpul
de nepurtare
5. dacă există elemente secundare de acțiune, ele sunt activate doar de către medic, la 3
săptămâni – 1 lună
Un tip particular de activator este activatorul Petrik, conceput pentru tratamentul ocluziei adânci
acoperite.
- masa ocluzală are dimensiune mult mai mare pentru că spațiul de inocluzie fiziologică este mai
mare la ocluzia adâncă acoperită
- din masa ocluzală frontal pornește o pelotă acrilică până în fundul de sac vestibular inferior –
reconformarea șanțului labiomentonier și reconformează inserțiile musculare (pătrat, orbicular),
care în general sunt hipertoni și cu inserție înaltă
- în zona laterală, la nivelul nișelor masticatorii, există tije de ghidaj cu scop în redimensionarea
prin creșterea DVO / egresiune laterală, prin șlefuiri ample din masa ocluzală la acest nivel,
uneori, până la desființarea cu totul a masei ocluzale la acest nivel
- toate arcurile / elementele metalice se realizează dintr-o sârmă mai groasă, 0.8 mm, pentru a
rezista forțelor
3. Activatorul fenestrat
- fenestrările sunt în zona anterioară
- masa ocluzală este înlocuită oral de aplicarea unor arcuri cel mai frecvent de formă dublu S sau
ciupercă; probleme: pe zona pe care renunțăm la masa ocluzală și pe care punem arcul dispare
forța activă (în această zonă dispare efectul ortopedic)
4. Bionatorul Balters
- aparat ce face trecerea de la aparatura funcțională plină la aparatura funcțională scheletizată și
în afară de principiul planului înclinat începe a folosi un alt principiu care presupune menținerea
la distanță a zonelor musculaturii hipertone pentru crearea unui nou echilibru între musculatura
externă și internă
- față de activator sau monobloc, în alcătuirea generală are două pelote palatinale acrilice care se
continuă cu o porțiune laterală ocluzală, unite printr-un arc transpalatinal cu grosime între 1.2-2
mm în diametru
- dacă privim din normă frontală / vestibular, design-ul arcului este foarte diferit față de ce ne-am
obișnuit și diferă și în funcție de clasa de anomalie pe care o tratăm
- pe zonele laterale conformate ca niște pelote care mențin la distanță musculatura hipertonă
5. Aparatul Frankel
- acționează doar prin punerea în acțiune la distanță a zonelor musculare hipertone și antrenarea
zonelor hipotone
a) Tipul I are următoarea alcătuire:
- 2 pelote laterale vestibulare acrilice, care se întind din fundul de sac vestibular superior până în
cel vestibular inferior
- un arc vestibular superior
- un arc vestibular inferior, cu două pelote parafrenulare acrilice
- un arc lingual
- două cârlige de ancorare pe canini
- un arc gros transpalatinal, cu diametrul de 1.5 până la 2 mm, pentru a fi foarte puțin deformabil
Principiu general de funcționare:
- pelotele laterale acrilice sunt conformate la distanță de arcada dento-alveolară, deci mențin la
distanță o musculatură externă hipertonă – trage (și) de inserțiile musculare, deci de periost – rol
osteogen
- arcul vestibular superior (în clasa a II-a diviziunea 1) prin activare aliniază dinții frontali
- cârligele de canin pot fi pasive sau active și ajută la pozițonarea în ectopia de canin
- arcul vestibular inferior:
Caz 1: în clasa a II-a diviziunea 1 cu biproalveolie (?), activează arcul vestibular cu care
retrudăm, iar cu cel lingual se realizează reeducarea poziției linguale
Caz 2: în clasa a II-a diviziunea 1 cu retrolveolie inferioară, cu șanț labiomentonier accentuat și
retropoziția buzei inferioare, cu arcul lingual activare succesivă pentru vesibularizarea incisivilor
inferiori, iar arcul vestibular în poziție la distanță = menține buza la distanță, iar cu pelotele
reconformează șanțul labiomentonier și tracționează inserțiile musculare – expansiune sagitală
- poate fi purtat tot timpul, mai puțin la masă sau în timpul periajului
- dintr-un astfel de aparat vizibil, montăm cele două arcuri vestibulare (?)
b) Tipul II – se adresează anomaliilor de clasa a II-a diviziunea 2
c) Tipul III – clasa a III-a
d) Tipul IV – design special pentru ocluzia deschisă
6. Activatorul cu head-gear – de tracțiune extraorală, activator special
- față de activatorul obișnuit, are inclus în masa ocluzală în zonele laterale niște tubușoare în care
se inseră dispozitivul de tracțiune intra-extraorală
- în zona superioară, de obicei pe toți incisivii, există câte o ansă care pornește din masa ocluzală,
numită ansă de torque
- dispozitiv extraoral de tipul unei capeline
- tracțiunea este orientată vestibular
- acțiune de rotare a maxilarului față de baza osoasă, fără osteotomie LeFort
- pe dinți, actțiunea tubului să fie față de osul alveolar
- ansele de torque se opun mișcărilor de torsiune vestibular-radiculare, antrenând o mișcare
corporeală a dinților în sensul opus
Tratamentul interdisciplinar
Există situații în care:
a) ortodonția completează alte discipline
b) alte discipline completează ortodonția (viceversa)
1. Situații în care ortodonția completează parodontologia, implantologia, protetica
1) Parodontologie:
- micșorarea unei coroane clinice mărite
- obținerea unor arcade mai favorabile pentru dinții cu suferințe parodontale – încetinirea unei
boli parodontale
- când cauza bolii parodontale este o anomalie – tratament propriu-zis
- anterior debutului tratamentului este necesară o etapă de stabilizare parodontală – igienizare de
foarte bună calitate
- în cazul unor dinți migrați patologic vertical, putem, dacă există răspuns pozitiv, realiza o
ușoară ingresiune; pentru un parodontopat, ingresiunea este o mișcare cu care ne adresăm unor
dinți fără speranță
2) Pentru implantologie și protetică putem face ceva mai variat ce ține de etapa preprotetică:
- paralelizarea unor dinți stâlpi
- redistribuirea unor breșe edentate
- corectarea blocajelor ocluzale: angrenaje inverse sau lingualizate înainte de faza protetică
- normalizarea unor curbe ocluzale fără sacrificiu dentar, adresându-ne unor dinți cel mai
frecvent în suprapoziție
- închiderea unor breșe/ deschiderea acestora – să transformăm sau să facem să dispară breșe sau
edentații
- putem să mutăm limita subgingivală a unui rest radicular într-o poziție supragingivală și să
realizăm reconstituirea mai corect, când avem pârghie alveolară suficientă
- putem atenua sau elimina prezența unor contacte ocluzale traumatizante sau care au creat
premisele unui bruxism, situație în care putem elimina necesitatea unor șlefuiri de echilibrare
ocluzală
- mutarea unor breșe se poate face în scopul obținerii unei breșe mai posterioare din motive
estetice sau pentru a obține un os pe care nu îl avem, ceea ce înseamnă că nu a existat un defect
osos, ba mai mult, se întind niște fibre transseptale, care mențin înălțimea de os; excepție:
anadonția de ICI – mutăm ILI în locul ICI și protezăm pe implanturi breșa de ILI
- o altă variantă în care putem să creăm os este transformarea unei atrofii verticale într-o atrofie
orizontală, prin transformarea unei pungi parodontale a unui dinte ce poate fi înclinat într-o
atrofie orizontală – încercăm să verticalizăm sau să îndreptăm dintele spre spațiul cu mai mult
țesut dentar
- contrazicând teoria, dinții devitali se pot muta și nu fac rizaliză
- redimensionarea etajului inferior, crearea unui spațiu vertical pentru aplicarea unor lucrări
2. Situații în care alte specialități susțin tratamentul ortodontic
1) Parodontologie & pedodonție
- prezervarea zonelor de sprijin Korkhaus, cu refacerea corectă verticală care previne
modificarea planului de ocluzie și instalarea unor anomalii verticale, dar și în sens mezio-distal,
prevenind instalarea unor dizarmonii cu înghesuire, implicit ectopii și incluzii
- ca regulă, nu se aplică un aparat ortodontic fix pe dinți cu afectare odontală nerezolvată; această
etapă se realizează cu materiale care să nu compromită integritatea dintelui – în general, nu cu
compozit pentru că există riscul ca la îndepărtarea aparatului să existe și mai multe carii; se pun
inele ortodontice
- din punct de vedere al ajutorului pe care parodontologul ni-l poate oferi, mizăm pe o igienă
prelabilă și periodică, mai ales la pacienții cu aparate fixe
- mai ales când patologia parodontală este avansată, avem nevoie de o stabilizare preortodontică
- cel mai frecvent, este vorba despre chirurgia parodontală, în recesiuni mari care corespund unor
corticale subțiri – aplicarea unui lambou conjucntivo-epitelial, dacă considerăm că deplasările
ortodontice la nivelul acelui dinte vor agrava manifestările. Dacă se poate, preferăm ca
intervenția să se facă la finalul tratamentului și nu la început.
Mai ales la pacienții adulți, unde există boala parodontală în desfășurare, operația cu lambou se
va face în finalul tratamentului și lucrurile să fie menținute până atunci printr-o igienizare
periodică de foarte bună calitate.
2) Chirurgie:
a) intervenții asupra părților moi
b) intervenții asupra proceselor alveolare
c) intervenții asupra bazelor maxilarelor
d) intervenții asupra dinților
a) Intervenții chirurgicale asupra părților moi
- frenectomia: simplă / cu frenoplastie / cu frenoplastie și rezecția septului fibros intermaxilar
(pentru frenul labial superior, mai rar frenul labial inferior) – se practică, oride câte ori există un
fren gros sau jos inserat care produce diastemă sau când un fren tracționează de mucoasa
interincisivă, fiind scurt și cu inserție joasă și care în timp chiar determină modificări parodontale
(dacă este observat de mic, e foarte bine să se facă intervenția din timp); când există fren lingual
scurt, este recomandat să nu abordăm această formațiune din cauza riscurilor mari de fenomene
hemoragice (sângerare masivă), dar pot apărea hiposensibilități
- mai puțin frecvent, intervențiile asupra unor cicatrici de tip cheloid: intervenții care se practică
în diferite etape de dezvoltare, de la naștere până la încheieierea completă a dezvoltării, cicatrici
ce apar în corecția unor sindroame genetice ce afectează și părțile moi intraorale (macrostomia
din sindromul de arc 1-2 branhial – suturarea incorectă a aperturii bucale e realizată pe
viscerocraniu foarte mic – chiar și la 7 ani e mic, se apropie de dimensiunea normală la 12 ani,
ajunge la maturitate la 18 ani - se fac operații succesive la 2 ani) – aceste cicatrici se elimină
succesiv 2-3 ani
- intervenții ce țin de chirurgia parodontală
b) Intervenții chirurgicale asupra proceselor alveolare
- descoperirea, tunelizarea, ancorarea unui canin inclus, foarte frecvent
- inserarea unor mini-implanturi ortodontice care ne pot ajuta să suplimentăm zona de sprijin
pentru a interveni asupra zonei de acțiune (pentru a putea acționa mai bine forțele ortodontice)
- corticotomia, corticoseptotomia / corticoseptotomia cu repoziționare; corticotomie &
corticoseptotomie – intervenții asupra corticalelor, frecvent externe, în scopul maleabilizării
suportului osos în vederea unor mutări dentare / cu tot cu alveolă pentru micșorarea tensiunii la
nivelul fibrelor (ex: arcadă scurtată maxilară – individ tipar carbocalcic pentru a micșora
tensiunea pe dinți – corticotomie vestibulară / corticoseptotomie și interdentar între toți dinții; în
varianta cu prezervarea nu e necesară sutură)
*pachetul vasculo-nervos mentonier = nu se poate tăia la incizia orizontală, alunecă pe fibrele
conjunctive
- corticoseptotomia cu repoziționare – decuparea dintelui cu tot cu fragment osos și
repoziționare; imobilizare ca în fractură, timp de 6 luni, scos din ocluzie total; ne folosim de
noua poziție, îl extruzăm în funcție de acea poziție
(ex: - canin inclus la adult, unde nu există șansa de redresare – se decupează cu os, repoziționare,
imobilizare
- molar inferior pe mandibulă lată – angrenaj invers total, nu se poate oraliza – e mai simplu să îl
decupăm, decât să îl linguoînclinăm – paro prof.)
- adiții de os – în niciun caz înainte de tratament, e nevoie de timp
c) Intervenții chirurgicale asupra bazelor maxilare
- chirurgia ortognată: intervenții de la simple osteotomii remodelante sau repoziționare a
mentonului, intervenții efectuate la finalul unui tratament al unei ocluzii adânci acoperite sau al
unui prognatism mandibular rezolvat ortopedic / ortodontic, cu singur element inconvenabil
rămas: poziția mentonului (când am rămas cu un menton proeminent); corectarea unei
retropoziții a mandibulei
- osteotomie de bloc incisiv: intervenție care se practică, de regulă, în alveolele postextracționale
cel mai frecvent în alveolele premolarilor 1 superior și inferior, în decalajele importante sagitale
- când anomalia scheletală e mai importantă se face osteotomia bimaxilare în linii multiple –
LeFort repoziționare verticală și sagitală
d) Intervenții asupra dinților
- de tip conservativ: separație dentară, premolarizare (transformarea unui molar în doi premolari /
separație & extracția uneia dintre rădăcini) – utilă în perforația podelei camerei pulpare,
expunerea mare a unei furcații, dinți cu coroane cu limită supracervicală, coroane solidarizate
- neconservativ: odontectomia cu replantare (autotransplantul: se ia un dinte / mugure dintr-un
loc și se pune într-un alt loc)
Ex: pacient cu molar de minte și extracție de molar de 6 ani – se consideră un succes când dintele
rămâne pe arcadă 3-5 ani
- replantarea – în cazul avulsiei traumatice a unor dinți – foarte limitată – apare resorbția
radiculară în reimplantare
- extracția dentară
Aparate ortodontice
- aparate mobilizabile care sunt menținute în cavitatea bucală prin elemente de ancorare
- aparate mobilizabile care pot să fie scoase din cavitatea orală
Principalele aparate:
- plăcile ortodontice
- acțiune mecano-ortodontică
1. intervin asupra osului (lărgire)
2. deplasare dentară
3. pot avea acțiune funcțională
4. pasive – de exemplu, placa de contenție
Elemente componente:
1. baza plăcii
2. elementele de ancorare
- prelungire ocluzală
- gutiere
- semigutiere
- croșete: ortodontice sau protetice
3. a) elemente de acțiune mecanice: principale și secundare
- principale: șurub ortodontic, arc Coffin, arc vestibular
- secundare: arcuri secundare, resorturi secundare
b) elemente de acțiune funcționale:
- platou retroincizal: ex. înălțarea ocluziei în ocluzia adâncă acoperită
- plan înclinat
- menținător de spațiu
- masa interocluzală
*aparatele în perioade de creștere și dezvoltare
*se pot folosi pentru copii și adulți
Extracția dentară
- poate implica dinți temporari și dinți permanenți din punct de vedere ortodontic
- generic = mijloc de obținere temporară / definitivă de spațiu pentru rearanjarea dinților restanți
1) Extracția dinților temporari
Elemente generale:
- cât mai aproape de perioada permutării fiziologice: 6 luni / un an înainte de înlocuirea cu
succesorul
- dacă este necesar să fie făcută cu mai mult timp înainte, se recurge la aplicarea menținătorului
de spațiu în plan sagital și vertical pentru a nu induce ulterior modificări ocluzale ce nu se pot
corecta
- este important ca extracția DT să fie realizată într-o manieră cât mai simplă, cu manopere cât
mai non-invazive pentru a crea deja premisele pierderii ulterioare a pacientului
- instrumentar adecvat acestei vârste
- există o serie de indicații pentru extracția DT (în ordinea frecvenței):
1. traumatisme (zona frontală maxilară): luxații, intruzii cu și fără lezarea unor părți moi +/fractura unor fragmente osoase
Intruzie – totală / parțială
Protocol general:
- dacă sunt implicate și părțile moi: toaleta plăgilor părților moi
- se evaluează gradul de interesare sau nu a proceselor alveolare
- control radiologic
*variante:
1) dacă dinții sunt complet avulsionați, toaleta plăgilor părților moi și monitorizarea erupției
succesionalilor, urmărind apariția proceselor septice la nivelul acestora
2) dacă DT sunt luxați, se urmărește scoaterea lor din traumă ocluzală = punerea în repaus
Este posibil ca mobilitatea lor să se reducă și să-și reia pentru o vreme funcția pe arcada dentară.
Idem pentru intruzia parțială.
Elementul esențial: se scoate din traumă ocluzală și se ține sub observație: apariția proceselor
septice, menținerea igienei foarte bune, modificarea ritmului de rizaliză al DT (pierdere precoce),
urmarirea înlocuirii lui cu ghidarea erupției dintelui succesional (poate apărea o leziune de tip
cicatriceal)
2. caria dentară și complicațiile ei
- caria dentară pe DT evoluează mult mai rapid, în profunzimea structurilor dentare, se complică
mai ușor
- tratament dificil (vârsta pacientului, morfologia DT, evoluția sistemului dentar temporar)
- tratamentul necesită ședințe dese, repetate, compromisuri terapeutice mai mici sau mai mari –
risc: nu există complianță suficientă sau pierderea pacientului
- particularitățile patologiei odontale a DT: asigurarea ritmului și tiparului de rizaliză a DT
comparabil cu cel pe care l-ar fi avut în absența patologiei odontale
- boală de focar, infecții de vecinătate – extracția DT & menținător de spațiu (când sunt mai mult
de 6 luni / un an până la apariția succesionalului)
! Precauții deosebite la extracția molarului doi temporar inferior: există posibilitatea de a afecta /
antrena în extracție și mugurele premolarului doi
3. modificările de număr dentar
- ating în special DP
- sunt în plus (dinți supranumerari)
- poate deveni necesară extracția unor DT pentru a se facilita erupția celor permanenți și a
micșora gradul de incongruență, ca apoi să se decidă din seria permanentă cine urmează să
rămână și unde să se efectueze extracțiile
- anodonții: ILS/ICI – extracția IL temporar si evoluția C temporar în funcție de relația dintre
acesta dinți cu caninul permanent
* cuspidul caninului permanent evoluează mezial de caninul temporar – extracție precoce IL
temporar, iar caninul temporar se menține cât mai mult pentru dirijarea caninului permanent întro poziție cât mai mezială
* caninul permanent evoluează distal de caninul temporar – extracția precoce IL temporar și C
temporar pentru a permite reducerea / închiderea breșei adentate (închidere biologică)
Anodonția ICI: similar ILS
- referitor și la IC temporar, IL temporar, C temporar
- analizând IL permanent și evoluția C permanent față de DT corespunzători
4. modificările de erupție dentară
1) reincluzia dentară însoțită mereu de anchiloză
- când se apropie de vârsta de permutare dentară, se extrage DT pentru a facilita erupția DP
2) un DT poate determina incluzia unui DP în lipsa rizalizei / existența unui tipar atipic de
rizaliză
- extracția DT cauzator și facilitează erupția și corectarea DP
3) modificări de grup dentar: inocluzii sagitale ale DT sau ocluzii inverse
Ex: inocluzie sagitală DT
- dacă la arcada superioară DP se formează oral de DT, se menține cât mai multă vreme pe
arcadă DT pentru a micșora decalajul sagital
- dacă se formează vestibular, DT se extrag cât mai precoce pentru a permite corectarea către
oral a poziției DP
- la arcada inferioară: raționament invers
- DP – vestibular, se mențin DT cât mai mult
- DP – oral, extracție rapidă a DT pentru evoluția DP spre oral
Ocluzia inversă: analog invers
5. modificări de permutare dentară
- întârzierea vârstei dentare
- localizată
- generalizată – greu de presupus că se poate ameliora prin extracție (cauză generală:
hormoni, administrare în exces de calciu)
6. conduită terapeutică preventivă vizavi de instalarea compresiei de maxilar / incongruenței
dento-alveolare cu înghesuire – extracția seriată / dirijată: DT – DP
2) Extracția dinților permanenți
! Teoria matricei funcționale
- este mai bine să menținem ceea ce a devenit o a doua natură; mai puțin timp, este mai stabil –
NOT! – arcade dentare discontinue – dezordini ocluzale
- extracția ortodontică: simetrice, bilaterale pentru echilibrarea relațiilor ocluzale
Criterii generale de alegere a dinților pentru extracția ortodontică:
1. valoarea dento-parodontală a dintelui de extras cât mai mică
2. valoarea estetică cât mai mică
3. valoarea protetică cât mai mică
4. dinții restanți să poată fi aliniați într-un ax cât mai favorabil în urma extracției cu o deplasare
cât mai mică la nivel apical
5. dintele de extras să fie cât mai aproape de focarul de incongruență
Pentru fiecare maxilar există dinți preferați pentru a fi extrași.
1. maxilarul superior:
- ordinea preferată: premolarul unu, incisivul lateral, premolarul doi, molarul de 6 ani
Premolarul unu
- aproape de focarul de incongruență
- valoare dento-parodontală mică
- atipii radiculare
- dezavantaje fizionomice (adâncirea șanțurilor labio-geniene – prăbușirea arhitecturii faciale –
zâmbet nefiresc)
Incisivul lateral
- aproape de focarul de incongruență
- valoare estetică crescută (prejudicii fizionomice)
- nu se poate corecta malpoziția caninului (mezio-poziție, disto-înclinare) decât prin extracția IL
Premolarul doi
- nevoia de spațiu nu foarte mare
- nevoia de spațiu antrenează zona frontală și laterală
- extracția cel mai ușor de manageriat estetic și funcțional
- pe primul loc înaintea premolarului unu și incisivului lateral
- la distanță de focarul de incongruență
Molarul de 6 ani
- patologia molarului de 6 ani
- nu se mai extrage altceva
2. mandibulă: premolarul unu, incisivul central (nu avem nevoie de spațiu foarte mult),
premolarul doi, molarul de 6 ani
Nu este o ordine obligatorie.
În hipodivergența facială se evită extracția, asemănător edentației totale.
În hiperdivergența facială: extracții în funcție de profil (se evită la hiperdivergenții cu profil
drept).
Extracții – conduite preventive, interceptive:
1. principiu: structura particulară a molarului de 6 ani
- a face extracția precoce a molarului de 6 ani elimină riscul apariției unor incongruențe dentoalveolare și elimină patologia odontală generată de molarul de 6 ani
- pentru a beneficia de închiderea biologică a unei breșe foarte mari (10-12 mm pe fiecare
arcadă), această extracție se face cât mai repede după erupția molarului de 6 ani – edentația
terminală a unui sistem dentar în formare: a doua înălțare de ocluzie, conturarea curbelor de
ocluzie, stâlp de rezistență facială – modificarea aspectului: gracil, extracția cât mai aproape de
vârsta de 6 ani, rotații intraosoase
- ideal: 6-8 ani
- 8-10 ani: premolarul doi se deplasează mult distal și se înclină
- după 10 ani: înclinarea premolarului doi și a molarului doi
2. molarul de 12 ani
- argument: reducerea incongruenței anterior de el și se evită apariția unor accelerări eruptive
determinate de molarul 3
3. extracția dirijată / de pilotaj / seriată (1780)
- descrisă de Hunter & Hotz
- tehnică cu debut în dentiția temporară
- efectuată în 4 etape:
1) extracția IL temporar pentru a face loc IC permanent
2) extracția C temporar pentru a face loc IL permanent
3) extracția M1 temporar pentru a face loc premolarului unu
4) extracția premolarului unu pentru a face loc caninului permanent și premolarului doi
- tehnica presupune monitorizarea pe 4-5 ani a pacientului la care nu se aplică aparat
- odată începută, trebuie încheiată (de la prima extracție, se creează premisele incongruenței
dento-alveolare)
- trebuie să ne asigurăm că viziunea obținerii spațiului va fi soluția pentru acel caz