Sistemul osos Clasa a XI-a M4 Bucur Ionuț Crăciun Daniel Dobre Bianca Iordache Gabriela Maniu Ștefan Neagu Annelisse Tudor Maria Scheletul oasele + articulaţiile Sistemul Osos este format din totalitatea oaselor(aproximativ 206) care articulate în poziție naturală formează scheletul. Oasele sunt alcătuite din mai multe ţesuturi,principalul fiind țesutul conjunctiv dur, cu o structură organică de colagen. După formă și dimensiune, oasele pot fi: Oasele lungi sau cilindrice, sunt alungite, ușor curbate, au rolul de a amortiza șocurile, din această categorie fac parte oasele gambei, brațului, degetelor. Corpul unui os lung se numește diafiză și este aproape cilindric. Cele două extremitați, care sunt mai voluminoase, se numesc epifize. Oasele scurte, (cubice) sunt colțuroase, groase: oasele carpiene și tarsiene. Oasele neregulate, au forme și dimensiuni variate, formează unele părți ale feței și a spatelui. Oasele late, coastele, craniul, spata - reprezintă scuturi ale organelor vitale. Oase pneumatice în jurul foselor nazale, frontal, maxilar, sfenoid, etnoid . Reprezentarea schematică a structurii os lung diafizei unui Structura osului Periost – acoperă la exterior osul Strat celular de creştere si reparare ţesut osos compact – în diafiză, strat foarte dur cu: celule osoase, vase de sânge, oseina impregnată cu calciu şi fosfor ţesut osos spongios – la capetele oaselor (epifize) sunt multe spaţii mici – areole – densitatea osului fiind mai mică cavitatea medulară – zonă în mijlocul diafizei oaselor lungiconţine măduvă osoasă galbenă. Imagini elecronomicroscopice ale ţesutului osos Măduva roşie – produce celule ale sângelui şi Măduva oaselor factori de coagulare - se găseşte în humerus, femur, stern, coaste, vertebre,oasele coxale - produce 2 milioane de celule noi (globule roşii) pe secundă Măduva galbenă (depozit de lipide) - se găseşte în foarte multe oase Structura osului Osul este alcătuit din 2 tipuri de țesut: Țesut osos compact - cel mai dur țesut al corpului omului. Partea de mijloc a osului lung, numită corpul osului sau diafiză. La exterior există o membrană, numită periost, pe seama căruia osul crește în grosime. În interiorul diafizei avem un canal care străbate diafiza în lungimea ei, numit canal medular în care se găsește măduva hematogenă cu rol în producerea elementelor figurate ale sângelui (eritrocite, leucocite, trombocite). De menționat faptul că la copii toate oasele produc această măduvă și va avea o culoare roșie, la adult doar oasele late și va fi galbenă iar la vârstnici va fi gri-cenușie și va fi nefuncțională. Țesut osos spongios - o structură relativ ușoară, mai puțin dura și rezistentă. Extremitățile osului lung (numit și os tubular), sunt numite epifize. Formate din 95% țesut osos spongios la interior și 5% țesut osos compact spre exterior. Între epifiză și diafiză se află metafiza, sau cartilajul de creștere epifizo-diafizar pe seama căruia osul lung crește în lungime. Creșterea va fi dinspre epifize spre diafiză. Suprafața de articulare a epifizei este formată dintr-un strat subțire de țesut cartilaginos hialin. Compoziția osului Osul este format din 25% apă și 75% reziduu uscat. Este alcătuit dintr-o matrice organică solidă, care este întărită de depozitele de săruri de calciu. Matricea organică a osului Este alcătuită din 90-95% fibre de colagen, iar restul este un mediu omogen numit subsțantă fundamentală, împreună constituiind oseină. Fibrele de colagen se extind în primul rând de-a lungul liniilor de forța de tensiune și dau osului marea sa rezistență la tensiune. Sărurile minerale Sunt reprezentate în special de fosfatul de calciu (CaPO4), iar cea mai importantă substanță cristalină e hidroxiapatita (Ca5(PO4)3OH). La nivelul oaselor au loc procese metabolice similare celorlaltor organe. O particularitate metabolică o constituie marea afinitate a substanței fundamentale față de sărurile minerale. Notiuni elementare de igiena si patologie 1. Scolioza Scolioza este o deformare permanentă a coloanei vertebrale, legată de o torsiune a vertebrelor una față de cealaltă, în cele trei planuri ale spațului (sus-jos, dreapta-stânga, față-spate). Aceasta deviere a coloanei vertebrale este legată de o rotație a vertebrelor una față de cealaltă. În cazul acestei afecțiuni, coloana vertebrală prezintă o răsucire. Curburile sale naturale, înainte și înapoi, sunt modificate. Cauze: -Carență de vitamina D -poziția incorectă a corpului. Prevenire -regim alimentar bogat în vitamine și săruri minerale - adoptarea unei pozitii corecte la birou sau la scoala; -practicarea unor exerciții fizice pentru menținerea sănătății oaselor și mușchilor; 2.Cifoza Cifoza reprezintă o curbare antero posterioara a coloanei vertebrale toracale cu proiecția gâtului în fața și rotunjirea toracelui posterior. Cauze Degenerare a discurilor intervertebrale care apare odata cu inaintarea in varsta; Sindromul Marfan si boala Prader-Willi; Afectiunile tumorale si tratamentele chimioterapice/radioterapice ale acestora predispun coloana vertebrala la fracturi de compresie care duc la aparitia cifozei; Adoptarea frecventa a unei posturi vicioase, neadecvate, determina in timp deformarea coloanei vertebrale cu aparitia cifozei. Simptome Dureri de spate; Rigiditatea coloanei vertebrale; Oboseala musculara; Dificultăți de respiratie, insuficiență pulmonară sau cardiaca în cazurile de cifoza accentuată, severă. Prevenire adoptarea unei poziții corecte la birou sau la scoala; practicarea unor exercitii fizice pentru menținerea sănătății oaselor și mușchilor; distribuirea egală a greutății - de exemplu, în cazul copiilor care poartă ghiozdan sau al adulților care cară obiecte grele; consumul de alimente bogate in calciu. Lordoza Lordoza este o modificare a curburii coloanei vertebrale în zona cervicală și lombară cu convexitatea anterioară. Simptome -atacuri de durere la întoarcerea capului în lateral -apariția unei curbe la nivelul coloanei cervicale și capul avansat în față. Cauze -poziția incorectă a corpului. Prevenire -adoptarea unei poziți corecte la birou sau la școală; -practicarea unor exerciții fizice pentru menținerea sănătății oaselor Fracturile Fracturile constau în ruperea sau fisurarea oaselor și pot fi închise sau deschise. In cazul fracturilor închise pielea rămâne intactă; în cazul fracturilor deschise sunt afectati muschii și pielea iar capetele osului ies la exterior. Cauzele sunt politraumatisme și accidente.Se manifestă prin dureri, echimoze (vânătăi), deformarea și scurtarea regiunii. Entorsele Se caracterizează prin întinderea sau ruperea ligamentelor dintr-o articulație.Sunt cauzate de miscari bruște, necontrolate și traumatisme.Se manifesta prin dureri locale, echimoze si umflaturi ale articulatiei Luxațiile Se caracterizează prin dislocări ale elementelor componente ale unei articulații, în special a suprafețelor osoase articulare • Metabolismul oaselor este reprezentat de totalitatea proceselor chimice care stau la baza formarii si distrugerii tesutului osos. Procesele metabolice se desfasoara sub actiunea catalitica a enzimelor elaborate de celulele osoase. • Procesul de formare a sarurilor minerale complexe, din elementele chimice aduse de sange si depunerea lor in oase se numeste mineralizare. • Descompunerea sarurilor minerale complexe insolubile, in forme simple, solubile si trecerea lor in sange poarta numele de demineralizare. • Intre procesele de mineralizare si demineralizare exista, in cazuri normale, un echilibru dinamic, asigurandu-se astfel integralitatea tructurii si functiei tesutului osos. • Metabolismul oaselor este foarte complex si strans legat de procesele metabolice din intregul organism si in special de echilibrul fosfocalcic. • Acest echilibru nu poate fi inteles decat daca stim ca fosforul si calciul se gasesc in organism, in cea mai mare parte sub forma de saruri insolubile (in oase si dinti) si in foarte mici cantitati in forma solubila (in lichidele din corp). • Concentratia lor in sange poarta numele de calcemie si, respectiv, fosfatemie. Ea reprezinta o valoare relativ constanta. • Echilibrul fosfocalcic este riguros controlat pe cale sangvina de catre unele glande endocrine, printre acestea amintim: paratiroidele care elibereaza parathormonul si tiroida prin hormonul calcitonina. • In mentinerea echilibrului fosfocalcic un rol important revine vitaminei D, care controleaza absorbtia calciului la nivelul intestinului subtire si influenteaza pozitiv procesele metabolice la nivelul oaselor.