Universitatea Tehnică a Moldovei
LUNGU Valeriu
Dr., conf. univ.
Noţiuni generale
Scopul disciplinei:
Formarea unui ansamblu integrat de
cunoștințe cu privire la organizarea
sistemului de reparații a autovehiculelor
Noţiuni generale
Bibliografia:
LISNIC, A.
Reparația automobilelor. Curs universitar.
Chișinău. UTM.2006.
Noţiuni generale
Bibliografia:
LISNIC, A.
Recondiționarea pieselor auto. Curs universitar.
Chișinău. UTM.2007, p. I, 2008, p. II.
Noţiuni generale
Bibliografia:
LUNGU V., CEBAN V.
Tehnologia Reparării autovehiculelor.
Îndrumar de laborator.
Chișinău. UTM. 2020.
Istoria dezvoltării
Istoria dezvoltării
Leonardo da Vinci(1542-1519)
Istoria dezvoltării
1769
Nicolas Joseph Cugnot (1725-1804)
Istoria dezvoltării
2015 – 1,2 mlrd.
2035 – 2,0 mlrd.
Schimbarea stării tehnice a mașinilor
Un automobil modern este format din 15-18 mii de piese, dintre care 7-9 mii își
pierd proprietățile originale în timpul funcționării, iar aproximativ 3-4 mii au o
durată de viață mai scurtă decât o mașină.
Dintre acestea, 80-100 piese afectează siguranța traficului, 200-400 de părți
sunt „critice” în fiabilitate, mai des decât altele necesită înlocuire.
În timpul funcționării, automobilul
interacționează cu mediul înconjurător, iar
elementele sale interacționează între ele.
Aceasta provoacă încărcarea pieselor,
deplasările lor reciproce, frecare, încălzire,
schimbarea procesului de lucru a cantităților
fizice și a parametrilor constructivi (structurali):
dimensiuni, goluri etc.
Schimbarea stării tehnice a mașinilor
Schimbarea stării tehnice a mașinilor
Schimbarea stării tehnice a mașinilor
Schimbarea stării tehnice a mașinilor
Schimbarea stării tehnice a mașinilor
Schimbarea stării tehnice a mașinilor
O schimbare a stării tehnice a vehiculului are loc sub influența cauzelor care
acționează constant, de funcționarea proprie a mecanismelor, de cauze aleatorii,
precum și de condițiile externe în care vehiculul funcționează și este depozitat.
Principalele motive (permanente): uzură, deformări plastice, fracturi de
oboseală, coroziune, modificări fizico-chimice și de temperatură în materiale și
piese.
Uzura este procesul de modificare progresivă a dimensiunii unei părți în
timpul frecării, datorită deformării sau a separării materialului de suprafața de
frecare.
Cauzele aleatorii sunt defecte latente, supraîncărcări structurale care
depășesc limitele admise.
Schimbarea stării tehnice a mașinilor
Factorii care afectează funcționarea automobilului:
Constructivi:
➢ Proiectare;
➢ Materiale;
➢ Tehnologia de fabricație.
De exploatare:
➢ Condiții rutiere;
➢ Condiții de trafic;
➢ Condiții de transport;
➢ Condiții climatice;
➢ Condiții de sezon;
➢ Condiții de deservire.
Schimbarea stării tehnice a mașinilor
Starea tehnică a vehiculului este definit printr-un set de parametri
constructivi.
Posibilitatea de a măsura direct parametrii structurali fără o demontare parțială sau completă a
agregatelor este limitată.
În acest caz, sunt utilizate valori indirecte sau așa-numiții parametri de diagnostic, care sunt asociați
cu constructivul și care oferă unele informații despre acestea (de exemplu, puterea, consum de ulei,
compresie etc).
Se disting:
- parametrii proceselor de lucru de ieșire care determină proprietățile
-
funcționale de bază ale mașinii (putere, spațiul de frânare);
parametrii proceselor de însoțire (încălzire, vibrații, conținutul
produselor de uzură în ulei);
parametrii geometrici (structurali) care determină relația dintre piesele
din agregate (mecanism) și între agregate și mecanismele separate (luft,
cursă, tip de montaj etc.).
Indicatori de fiabilitate
Fiabilitatea este o proprietate complexă ce caracterizează calitatea oricărui
produs tehnic.
Sensul fizic al fiabilității constă în capacitatea mașinii de a-și menține
caracteristicile tehnice inițiale în timp.
GOST 27.002-2015 Fiabilitate in tehnica. Termeni și definiții.
Fiabilitatea este proprietatea unui obiect de a păstra în timp capacitatea de a
îndeplini funcțiile cerute în modurile și condițiile specificate de utilizare,
întreținere, depozitare și transportare.
Indicatori de fiabilitate
Fiabilitatea este o proprietate complexă, care, în funcție de scopul obiectului și
de condițiile de utilizare a acestuia, poate include:
▪ funcționalitate,
▪ mentenabilitate,
▪ recuperabilitate,
▪ durabilitate,
▪ menținerea,
▪ disponibilitatea,
sau anumite combinații ale acestor proprietăți.
Indicatori de fiabilitate
Funcționalitate: Proprietatea obiectului de a menține continuu capacitatea
să îndeplinească funcțiile cerute pentru o anumită perioadă de timp sau timp de
funcționare în modurile și condițiile de utilizare stabilite.
Mentenabilitate: Proprietatea unui obiect de a menține și a restabili starea
în care obiectul este capabil să îndeplinească funcțiile cerute, prin întreținere și
reparație.
Recuperabilitate: Proprietatea unui obiect, de a recupera capacitatea dupа
defecțiune fără reparații, în rezultatul eliminării cauzelor defecțiunii.
Durabilitate: Proprietatea unui obiect, de a îndeplini funcțiile de moduri
și condiții de utilizare stabilite, întreținere și reparare până la atingerea stării
tehnice limită.
Indicatori de fiabilitate
Conservabilitatea: Proprietatea unui obiect de a menține capacitatea de a
Executa funcțiile necesare după depozitare și (sau) transportare în termini și
condiții specificate de depozitare și (sau) transportare.
Disponibilitatea: Proprietatea unui obiect sa să se afle într-o stare în care să
poată îndeplini funcțiile cerute în modurile și condițiile de utilizare, întreținere
și reparații date cu presupunerea că sunt furnizate toate resursele externe
necesare.
Stare bună: starea obiectului în care îndeplinește toate cerințele stabilite în
documentația respectivă.
Stare defectă: starea obiectului în care nu se îndeplinește cel puțin una dintre
cerințele stabilite în documentație pentru aceasta.
Indicatori de fiabilitate
Stare funcționabilă: Starea a obiectului în care el este în măsură să își
îndeplinească funcțiile necesare.
Stare nefuncționabilă: Starea unui obiect în care acesta nu este capabil să
îndeplinească cel puțin o funcție necesară din motive care depind de aceast sau
din cauza întreținerii.
Stare de lucru: Starea obiectului în care îndeplinește o funcție necesară.
Stare de repaus: Starea unui obiect în care nu îndeplinește niciuna dintre
funcțiile necesare.
Indicatori de fiabilitate
Stare limită: Starea obiectului în care exploatarea lui în continuare este
inacceptabilă sau impracticabilă, sau restabilirea stării sale operaționale este
imposibilă sau impracticabilă.
Stare periculoasă: Starea obiectului în care se apere risc inacceptabil de
vătămare a oamenilor sau a mediului sau pierderi materiale semnificative sau alte
consecințe.
Stare tehnică: Starea obiectului caracterizată prin un set de parametri stabiliți
în documentația care descrie capacitatea sa de a îndeplini funcțiile cerute în
condițiile date.
Timpul de operare: durata sau volumul activității a obiectului.
Indicatori de fiabilitate
Durata până la refuz: durata funcționării obiectului de la începutul exploatării
sau de la data recuperării sale până la refuz.
Resursă: Timpul total de funcționare a obiectului de la începutul exploatării sale
sau reluarea acesteia după reparație până la starea limită.
Resursă reziduală: Timpul total de operare al obiectului de la momentul
monitorizării stării sale tehnice până la momentul atingerii stării limită.
Durata de viață: Durata calendaristică a funcționării de la începutul exploatării
obiectului sau reluarea acestuia după reparații până la atingerea stării limită.
Indicatori de fiabilitate
Timpul de reparație (durata): timpul petrecut direct pentru a efectua
operațiuni de reparare a obiectului.
Refuz: eveniment de întrerupere stării funcționabile a obiectului.
Refuz de resursă: refuz din cauza căruia obiectul ajunge starea limită.
Refuz brusc: Refuz caracterizat printr-o tranziție bruscă a unui obiect în stare
nefuncțională.
Indicatori de fiabilitate
Refuz progresiv: Refuz ca rezultat din modificarea progresivă a valorilor
unuia sau mai multor parametri ai unui obiect.
Refuz sistematic: Refuz care este cauzat în mod unic de o cauză specifică,
care poate fi eliminată numai modificând proiectarea sau procesul de producție,
regulile de exploatare și documentația.
Criticitatea refuzului: set de indici caracteristici consecințelor refuzului.
Clasificarea refuzurilor în funcție de criticitate: critic, necritic
(de exemplu, prin nivelul pierderilor directe și indirecte asociate cu apariția
refuzului sau prin complexitatea recuperării) este stabilită de documentația
bazată pe analiza tehnică și economică.
Indicatori de fiabilitate
Deranjament (pană): O eroare auto-rezolvabilă sau o eroare, eliminată prin
intervenție minoră a operatorului.
Refuz explicit: O eroare detectată vizual sau prin metode și mijloace regulate
de monitorizare și diagnosticare la pregătirea unui obiect pentru utilizare sau în
timpul utilizării sale.
Refuz latent: O defecțiune care nu este detectată vizual sau prin metode și
mijloace regulate de monitorizare și diagnostic, dar detectată în timpul
întreținerii sau prin metode speciale de diagnostic.
Refuz constructiv: O defecțiune care se datorează unei imperfecțiuni sau
încălcării regulilor stabilite și (sau) a standardelor de proiectare și construcție.
Indicatori de fiabilitate
Refuz de producție: O defecțiune care apare din cauza unei imperfecțiuni sau
a încălcării procesului de fabricație sau de reparație efectuat la o întreprindere
de reparații.
Refuz operațional: Refuz apărut din cauza încălcării regulilor și / sau a
condițiilor de exploatare.
Refuz de degradare: Refuz datorat proceselor naturale de îmbătrânire, uzură,
coroziune și oboseală, la respectarea tuturor regulilor și (sau) standardelor de
proiectare, fabricație și funcționare stabilite.
Refuzuri generale: Refuzuri ale diferitelor obiecte caracterizate prin același
tip de refuz.
Indicatori de fiabilitate
Defect: discrepanța parametrilor obiectului cu cerințele stabilite de
documentație.
Deteriorare: eveniment care încalcă starea operațională a unui obiect,
menținând în același timp starea de funcționare.
Indicatori de fiabilitate
Deservire tehnică, recondiționare și reparație
Sistem de deservire tehnică și reparații: Complex de surse, documentație
de deservire tehnică întreținere și reparații, precum și executanți necesari pentru
întreținerea și restabilirea stării de lucru a obiectului.
Deservire tehnică: Un set de măsuri organizatorice și operațiuni tehnice
menite să mențină operabilitatea (funcționarea) a unui obiect și să reducă
probabilitatea defecțiunilor sale, atunci când este utilizat în scopul prevăzut,
depozitat și transportat.
Deservire tehnică programată (preventivă, reglementată) - întreținere, care se realizează în
conformitate cu cerințele documentației;
Deservire tehnică neprogramată (corectivă, nereglementată) - întreținere tehnică, care se
efectuează în conformitate cu condiția tehnică fără numire prealabilă.
Indicatori de fiabilitate
Obiect deservibil: Obiect pentru care deservire tehnică a este prevăzută de
documentația tehnică.
Obiect nedeservibil : Obiect pentru care deservire tehnică nu este prevăzută
de documentația tehnică.
Recondiționare: Un proces, eveniment constând în tranziția unui obiect de la
o stare inoperativă la una operațională.
Autorecodiționare: restabilirea unui obiect fără intervenție externă.
Indicatori de fiabilitate
Obiect recondiționabil: Un obiect, a cărui restabilire este prevăzută în
documentație.
Obiect nerecondiționabil : Un obiect, a cărui restabilire nu este prevăzută
în documentație.
Reparație: Operațiuni tehnice și acțiuni organizaționale pentru a restabili
starea de lucru a unui obiect și a restabili resursa obiectului sau părților
componente ale acestuia.
Reparații programate - reparații efectuate conform planului, în conformitate cu cerințele documentației.
(Curentă, mijlocie și capitală).
Reparații neprogramate - reparații neplanificate.
Reparațiile neprogramate pot fi cauzate de defectarea obiectului, de deteriorare), de încălcarea
regulilor de exploatare.
(Reparații accidentare).
Indicatori de fiabilitate
Obiect reparabil: obiect al cărui reparație este prevăzut de documentație și
este posibil în condiții specificate.
Obiect neraparabil: obiect al cărui reparație nu este prevăzut în documentație.
Monitorizarea stării tehnice: Parte integrantă a întreținerii, care constă în
monitorizarea obiectului pentru a obține informații despre starea tehnică și
parametrii de funcționare.
Înlocuire: Procedura de întreținere sau restabilire a obiectului prin instalarea
unei piese de schimb în locul unui articol defectat sau uzat.
Piesă de schimb: un ansamblu, dispozitiv sau componentă, proiectat pentru
a înlocui componentele uzate, defecțate sau deteliorate ale unui obiect pentru
a-și menține sau restabili starea de lucru.
Indicatori de fiabilitate
Indicator de fiabilitate: Caracteristică cantitativă a uneia sau mai multor
proprietăți care alcătuiesc fiabilitatea unui obiect.
Indicator specific de fiabilitate: Indicator de fiabilitate care caracterizează
una dintre proprietățile care alcătuiesc fiabilitatea unui obiect.
Indicatori specifici de fiabilitate sunt indicatori: nedefectare, reparabilitate, durabilitate, conservabilitate
și nu sunt indicatori de funcționalitate.
Indice de fiabilitate integrat: Indice de fiabilitate, caracterizând în comun
mai multe proprietăți specifice care alcătuiesc fiabilitatea unui obiect.
Indicatori de fiabilitate
Probabilitatea nedefectării: Probabilitatea ca un obiect să nu se defecteze
într-un anumit timp de operare.
Timpul mediu între refuzuri: Așteptarea matematică a timpului dintre
refuzurile obiectului.
Intensitatea refuzurilor: Densitatea condițională a probabilității de defectare
a obiectului, care este determinat cu condiția ca până la moment nu au avut loc
refuzuri.
Indicatori de fiabilitate
Probabilitatea restabilirii: probabilitatea ca timpul până la restabilirea stării
de lucru a obiectului nu depășește valoarea specificată.
Timpul mediu de restabilire: Așteptarea matematică a timpului de
restabilire.
Intensitate restabilirii: Densitatea condițională a probabilității de
restabilire a stării operaționale a unui obiect, determinată pentru un moment
dat în timp, cu condiția ca restabilirea nu s-a finalizat înainte de acel moment.
Indicatori de fiabilitate
Rezultatele încercărilor pentru determinarea fiabilității N0 elemente în timpul t.
La sfârșitul încercărilor au rămas Nf (funcționabile) и Nr (cu refuzuri) elemente,
De aceia:
probabilitatea refuzurilor
În caz că încercările sunt efectuate cu scopul de a prognoza fiabilitatea, θ(t) poate fi considerată
ca probabilitatea refuzurilor elementelor de tip dat (la un număr mare N0).
Indicatori de fiabilitate
Probabilitatea funcționării fără refuz
deoarece funcționarea fără refuz și eșecul sunt stări reciproc opuse ale produsului, prin urmare
suma lor este egală cu unu:
P(t ) + (t ) = 1
Indicatori de fiabilitate
Caracterul modificării probabilității Р(L) de funcționare a obiectului fără refuz,
în dependență de durata funcționării(L)