Creativitatea profesorului la clasă:
Ora de curriculum la decizia școlii - oportunitate
pentru predarea transdisciplinară
prof. Popescu Mădălina
prof. Chiriță Simona
Liceul Tehnologic ”Constantin Ianculescu” Cârcea
Reformele sistemelor de învăţământ europene au fixat ca finalitate formarea unor
competenţe transversale: a învăţa să ştii, a învăţa să faci, a învăţa să trăieşti împreună cu ceilalţi, a
învăţa să fii, care sunt rezultatul unei învăţări eficiente, achiziţia devenind suficient de mobilă pentru
a permite transferul. Aceasta este de fapt esența predării transdisciplinare pe care școala românească
se străduiește să o implementeze după modelul școlilor europene.
Abordarea unor teme complexe din perspectiva transdisciplinară şi-a câştigat un loc în
practica mea şcolară pe măsură ce am înţeles că elevii devin mai implicaţi în procesul de învăţare
atunci când au posibilitatea de a analiza, de a cerceta probleme complexe, provocatoare, în contexte
care se aseamănă cu cele din viaţa reală. Am observat că învăţarea integrată merge dincolo de trezirea
interesului elevilor și încurajează investigaţia activă şi dezvoltarea capacităţilor cognitive. Abilităţile
elevilor de a înţelege lucruri noi sunt mai mari atunci când sunt legate de activităţi semnificative de
rezolvare a problemelor, iar elevii sunt ajutaţi să înţeleagă de ce, când şi cum aceste fapte şi
competenţe capătă sens și utilitate.
Pentru a asigura aceste repere de calitate a predării, am propus elevilor un curriculum la
decizia școlii Învăţare eficientă. Am pornit în desfășurarea acestui proiect de la o problemă fără
răspuns predeterminat (cum să învățăm mai repede și mai ușor), de la existența unei atmosfere de
tolerare a greşelii (majoritatea elevilor nu repetă acasă informația predată) şi dorința schimbării
(învățarea chiar din clasă). Disciplina opţională și-a dorit să acopere această problemă importantă a
şcolarului mic, şi anume eficienţa învăţării. Centrarea pe elev a fost pilonul principal al programei de
opţional. Sub supravegherea profesorului, elevii și-au asumat responsabilitatea propriei învăţări,
dezvoltându-şi pe parcursul acestui proces competenţe metacognitive şi autoevaluative. Rolul
activităţilor a fost acela de a da sens unor sarcini de lucru care, de multe ori, în absenţa contextualizării
învăţării, demotivează elevii. Altfel spus, s-au regândit sarcini de lucru, ordonând etapele şi tehnicile
ce trebuie parcurse de elevi în rezolvarea unor sarcini. S-a acordat atenție contextualizării învățării
din clasă.
S-au propus situaţii şi activităţi de învăţare favorabile obţinerii unor performanţe
diferenţiate, putând defini trasee particulare de învăţare (teoria inteligenţelor multiple) care au
încurajat elevul, l-au motivat pentru învăţare, l-au îndemnat să descopere propriile valori, i-au oferit
posibilităţi variate de demonstrare a abilităţilor şi competenţelor dobândite prin sarcinile didactice.
Pentru a avea cu adevărat o abordare transdisciplinară a conținuturilor învățării, profesorul
îndeplineşte roluri cu mult mai nuanţate decât în şcoala tradiţională. Succesul la clasă depinde de
competenţele cadrului didactic de a crea oportunităţile optime de învăţare sau de exersare cu ajutorul
celor mai inovative metode de investigație împrumutate de la discipline diferite. Ele au un impact
extraordinar asupra elevilor datorită caracterului ludic şi oferă alternative de învăţare cu ,,priză” la
elevi.
Pentru desfășurarea lecțiilor de opțional propus am ales acele activități prin care elevii
lucrează productiv unii cu alţii, îşi dezvoltă abilităţi de colaborare şi ajutor reciproc dar în același
timp îndeplinesc obiective cognitive specific didactice:

Exerciţii de descoperire şi fixare a obiectivelor învăţării.

Prezentarea şi analiza unor cazuri concrete, lecturi prezentând modele pozitive /negative din
viaţa de școlar a copiilor.

Crearea unor situaţii problemă referitoare la diferite tipuri de atitudini faţă de învăţare.

Aplicaţii practice vizând stabilirea unui program de organizare a timpului de învăţare, a
timpului liber, zilnic şi săptămânal.

Exerciţii de ordonare a etapelor ce trebuie parcurse în rezolvarea unei sarcini .

Exerciţii de identificare şi aplicare corectă a metodelor de învăţare eficientă (repetarea,
memorarea inteligentă, rezolvarea de probleme, învățarea unui coleg, crearea unor produse
noi, autoevaluarea).

Exerciţii de realizare a unor mijloace specifice (notiţe, fişe de studiu, hărţi conceptuale, plan
de idei, rezumate, jurnale, planşe).

Aplicaţii practice de raportare a metodelor de învăţare eficientă la specificul disciplinei de
studiu;

Schimburi de informaţii pe diferite teme.

Observaţii în natură. Investigații în natură sau la biblioteca școlii/laboratorul de informatică
al școlii.

Notarea rezultatelor investigațiilor în tabele, diagrame date de învățător sau elev. Prezentarea
lor în fața clasei

Interpretarea rezultatelor testelor de evaluare; identificarea cauzelor insuccesului/succesului.
Reluarea itemilor greșiți.

Exerciţii de autoevaluare a învăţării ca urmare a aplicării unei liste de verificare oferite de
învățător.
Caracterul transdisciplinar al opționalului mi-a permis gruparea logică a deprinderilor ce
urmau a fi exersate după finalitatea vizată, și anume creșterea eficienței învățării, astfel:
1. Rolul învăţării şcolare, programul zilnic şi cel săptămânal, contextul învățării acasă
2. Metode de învăţare eficientă :
a. Repetarea inteligentă
b. Memorarea cu ajutorul schemelor sau a hărților conceptuale
c. Memorarea cu ajutorul cartonașelor cu întrebări și răspunsuri
d. Studiul individual
e. Rezolvarea problemelor - gândirea critică si imaginativă
3. Tehnici de învăţare eficientă
a. Luarea notiţelor
b. Planul de idei
c. Rezumatul
d. Invățarea unui coleg
4. Interpretarea testelor de evaluare
5. Autoevaluarea rezultatelor la învăţătură
6. Comunicarea orală și vizuală cu profesorul și colegii în timpul unei prezentări
7. Comunicarea scrisă (redactarea temelor, redactarea scrierii imaginative, redactarea scrierii
persuasive, corectarea și rescrierea/reformularea)
Se observă cu ușurință că aceste deprinderi pot fi exersate în cadrul oricărei discipline din
planul cadru al claselor gimnaziale. Astfel, disciplina opţională propusă a devenit o modalitate de
stimulare a capacităţii creatoare a elevului, un mod de cultivare şi de exersare a capacităţilor de
gândire critică şi divergentă, fiind în măsură să-l ajute pe acesta să utilizeze, în diferite contexte reale
sau imaginate, cunoştinţele şi competenţele dobândite în procesul de predare-învăţare.
Transdisciplinaritatea disciplinei opționale se observă și în atitudinile și valorile formate:
-
cultivarea sentimentelor de prietenie, cooperare, întrajutorare prin acceptarea necondiționată
a colegilor ca parteneri de echipă
-
cultivarea gustului estetic pentru frumos prin stimulare dorinței de realizare a unor produse
ale învățării foarte bune
-
cultivarea gustului estetic prin exersarea creațiilor literare în proză și în versuri;
-
exersarea bunelor maniere și a manifestării unor anumite trăsături morale pozitive
-
încurajarea spontaneității și a creativității prin acceptarea tuturor formelor de imaginație.
Metodele au fost alese de la toate disciplinele claselor gimnaziale:

discuţii, dezbateri în grup

joc de rol/ joc-simulare Roata emoțiilor, Roata soluțiilor

rebusuri

realizarea unor colaje, desene, postere pe teme date;

metode interactive de grup: brainstorming, Philips 66;

completarea unor fişe de lucru, chestionare;

exerciţii de comunicare asertivă şi provocare personală;

comentarea şi evaluarea unor situatii problematice;
O atenție deosebită am acordat modalităților de evaluare împrumutate de la diferite tipuri de
activități, didactice sau educative, curricuare sau extracurriculare: probe orale: exerciţii, concursuri,
probe practice : confecționarea unui Jurnal de elev , observarea sistemică a comportamentului elevilor
şi a ritmului propriu de învăţare în sarcini variate după o listă de verificare: atitudinea elevilor față
de sarcină, concentrare asupra sarcinii de rezolvat; implicarea activă în rezolvarea sarcinii;
cooperarea pentru realizarea sarcinii, manifestarea interesului față de mesaje audiate cu ajutorul
computerului; formularea de răspunsuri adecvate la întrebări; executarea unor sarcini conform
comenzilor primite, menținerea interesului pentru dialog; acceptarea punctelor de vedere diferite în
cadrul grupului; transmiterea de stări,
sentimente, idei; comportamentul de ascultător activ
(menținerea contactului vizual, mimica feței);
respectarea instrucțiunilor date de învățător;
finalizarea sarcinii.

chestionare, interviuri

eseuri;

portofoliu cu lucrările realizate
Consider că prin intermediul acestui curs opțional derulat cu elevii de clasa a patra, aceștia
au învățat să-şi asume roluri şi responsabilităţi, să ia decizii pentru eficiența propriei formări, să
răspundă rapid şi bine la diversele provocări ale vieţii; succesul şi performanţa apar doar dacă ei deţin
cunoştinţe integrate, dacă privesc realitatea ca o imagine unitară şi dacă gândesc flexibil şi creator,
traversând toate disciplinele dincolo de ele.
Bibliografie
Jinga I, Negreţ I
Învăţarea eficientă, Editura Edis, Bucureşti, 1 994
Ionescu, M
Demersuri creative în predare şi învăţare, Editura Presa
Universitară Clujeană, 2000
Cuciinic, Constanţa
Cum să învăţ, metode de învăţare eficientă, Editura Aramis, 2000
Horațiu Șerbănescu și colectiv, 100 idei de educație nonformală, Asociația Creativ, 2010