Universitatea din București
Facultatea de Istorie
Master Istorie Contemporană
Instaurarea regimului comunist în Polonia
Student: Rusu Oana
Semestrul II, Anul II
Instaurarea regimului comunist în Polonia
Înainte de a vorbi despre instaurarea regimului comunist în Polonia, trebuie să trecem în
revistă climatul politic polonez interbelic. Pe lângă ND (Uniunea Națională Populară), mai
existau și o serie de grupări de stânga dintre care cea mai puternică era PSP (Partidul Socialist
Polonez). Comuniștii, la fel ca și în România și în aproape în toate statele estice, erau foarte
slabi. Slabiciunea lor se datora faptului că nu își găsiseră consonanță în masele populare
deoarece respingeau ideea independenței naționale, militând pentru încorporarea în lumea nouă a
bolșevicilor1. El a fost interzis în Polonia în 1919.
În al doilea rând trebuie adusă în discuție și problema guvernului din exil. Acest guvern, format
din membri ai Frontului de la Morges și Partidul Socialist Polonez, cu sediul la Londra după
capitularea Franței, avea autoritatea, în termen de morală, de a reprezenta țara în rela țiile cu
aliații, autoritate ce se întărea pe faptul că polonezii rămași în țară refuzau să formeze o
administrație sub naziști. Principala sa preocupare o reprezenta relația cu URSS, ea fiind oprită
după evenimentele de la 17 septembrie 1939 și urmările lui, când mii de polonezi au fost
deportați în Siberia. Relațiile au fost reluate după ce Germania a atacat URSS, reprezentativ fiind
acordul Sikorski-Maiski, semnat la Londra în iunie 1941. Acest acord a fost criticat dur de
adversari2.
Următoarele evenimente notabile în relațiile polono-ruse din timpul celui de-al Doilea Război
Mondial au loc la începutul anului 1943, când sovieticii insistau să păstreze teritoriile poloneze
cucerite în 1939. Polonezii se opun și în plus cer o anchetă a Crucii Roșii cu privire la o groapă
comună descoperită de germani, în care s-ar fi crezut ca au fost înmormânta ți ofi țeri polonezi
ucuși de serviciile ruse. Toate aceste lucruri îl vor deranja pe Stalin, care va întrerupe din nou
relațiile cu guvernul polonez din exil, care îl avea în frunte pe agrarianul Stanislaw Mikolajczyk,
iar de comandant suprem pe generalul Kazimierz Sosnkowski, adversar al rușilor3.
1 R. J. Crampton, Europa Răsăriteană în secolul al XX-lea...și după , trad. Cornelia Bucur,
București, Curtea Veche, 2002, p. 61.
2 Ibidem, p. 223.
3 Ibidem, p. 223.
Din păcate pentru Polonia, ca de altfel pentru toate țările estice care vor intra în sfera de influență
rusă, s-a hotărât în conferința de la Teheran că URSS va păstra regiunile anexate în 1939, iar
Polonia va primi ca și compensație teritorii în vest luate de la Germania4.
Pe lângă guvernul de la Londra, în țară acțiunile antinaziste au fost duse de formațiunea militară
AK. Strategia pe termen lung a AK și a guvernului din exil era aceea de a conserva principalul
efort militar pentru momentul când armatele eliberatoare ajungeau în Polonia. Strategia aceasta a
fost pusă sub semnul îndoielii după ce Armata Roșie a trecut granița în ianuarie 1944, arestând
sau forțând ofițeri AK să se alăture armatei prosovietice a generalului Berling, formată din
polonezi din URSS. Problema a fost parțial soluționată la sfârșitul lunii martie 1944, AK trecând
sub comanda Armatei Roșii. În iulie AK au colaborat cu rușii la cucerirea unor orașe, dar au
descoperit că după capturare, sovieticii lichidau sau rețineau ofițeri din trupele poloneze5.
În acestă perioadă, comuniștii dn Polonia deveniseră un element politic important. Partidul
dizolvat de Comintern în 1938 a fost reconstruit în ianuarie 1942. Au fost para șuta ți agen ți în
Varșovia pentru a crea organizații și pentru a recruta membri. Chiar se formase o unitate de
patrioți care contestau deciziile guvernului din exil și militau pentru susținearea forțeolor de
stânga. Acest comitet era pregătit evident pentru a prelua puterea. Stalin a înfiin țat în iulie 1944
la Lublin6 un comitet de eliberare națională, care era în fond un guvern provizoriu, urmând să fie
instalat după ce Armata Roșie intra în Varșovia7.
Dar fiind faptul că armata roșie înainta, guvernul din exil și-a dat seama că risca ca Var șovia să
fie ocupată de ruși care își vor impune guvernul sovietic. Va avea loc ceea ce istoriografia
notează ca insurecția de la Varșovia, realitatea fiind scoasă la iveală după cădearea
comunismului8.
4 A. Kemp-Welch, Poland under Communism. A Cold War History, Cambridge University Press,
2008, p.1-3.
5 F.G. Dreyfus, A. Jourcin, P. Thibault, P. Milza, Istorie Universală, vol III „Evoluția lumii
contemporane”, București, Editura Univers Enciclopedic, 2006, p. 486.
6 Tony judt, Epoca postbelică. O istorie a Europei după 1945, Iași, Polirom, 2008, p. 134.
7 R. J. Crampton, op. cit., p. 226.
8 A se vedea Norman Davies, Varșovia. Insurecția din 1944, Trad. Diana Elana Pușcașu,
București, Editura Rao, 2006.
Revenind la instaurarea regimului comunist, comuniștii au ieșit întăriți în urma revoltei din
capitala Poloniei. La sfârșitul lui decembrie 1944, sovieticii au recunoscut guvernul de la Lublin,
iar acesta s-a instalat la Varșovia la 19 ianuarie 1945, după ce tot orașul fusese eliberat.
Urma ca acum să fie lichidate toate forțele democratice ceea ce s-a și produs când în
martie 1945 comandantul trupelor AK, generalul Okulicki, și reprezentantul din Polonia al
guvernului din exil, împreună cu alți paispezece figuri marcante, au fost atrași într-o cursă și
arestați, duși în URSS, unde au fost acuzați ca au colaborat cu germanii împotriva Armatei Ro șii.
Generalul Okulicki declara din boxa acuzațiilor în procesul public care a început din iunie 1945
că era un proces politic al cărui obiectiv era de a ponegri numele forțelor AK și al mi șcării de
rezistență necomuniste9.
În țară noua administrație era formată din PPR, PPS, Partidul Democrat, Partidul Muncitoresc și
Partidul Țărănesc. Din cei 22 de membri ai cabinetului actual 14 făcuseră parte din guvernul de
la Lublin. PPR, Partidul Comunist, era cu foarte puțini membri, la fel ca și în România de altfel,
dar se bucura de sprijinul sovieticilor. PPS, care era mult mai numeros, era tolerant și a lăsat
PPR-ului rolul de conducător al coaliției, iar celelelte partide erau prea mici și prea docile pentru
a-și spune puntul de vedere10.
În 3 noiembrie 1946 se dă un decret de naționalizare, bancile și intreprinderile industriale
devenind proprietatea guvenului.
La fel ca și la noi, au luat ființă grupări de rezintență împotriva puterii comuniste.
Aproape 35 de mii de activiști s-au retras în mlaștini sau păduri încercând eliberarea țării de sub
puterea comunistă. Sub acestă amenințare, noua putere a întărit serviciile de securitate și au creat
un nou organ Biroul Securității sau UB. În aprilie 1946 s-a înființat For ța de rezervă a Mili țiilor
Cetățenești Voluntare care a vea în subordinea sa 100 de mii de membri. Acesta era de fapt o
armată personală a PPR. De asemenea au mai creat un Corp de Securitate Internă 11. Toate aceste
organizații au fost organe de represiune folosite în mare consfruntare ce avea să urmeze între
comuniști și agrarieni.
9 R. J. Crampton, op. cit., p. 246.
10 David Priestland, Steagul roșu. O istorie a comunismului, București, Editura Litera, 2012,
p.277.
11 R. J. Crampton, op. cit., p. 247.
În plan politic au încercat să submineze organizația de partid a agrarienilor. Revenirea în țară a
lui Mikolajczyk a pus capăt tentativelor comuniste de a reconstitui Partidul Țărănesc. Acesta se
desprinde și formează Partidul Țărănesc Polonez (PSL), care număra 600 de mii de membrii, cel
mai numeros partid. El cerea respect pentru lege, independență juridică, autoguvernare locală, o
reformă socială radicală și alegeri generale organiza înainte de luna iulie 194612.
Alegerile trebuia să fie în acel moment bătălia finală între comuniști și agrarieni. Comuni știi au
propus PSP-ului să intre într-un Bloc Democrat, coaliție ce avea să participe la alegeri pe liste
comune. Mikolajczyk a acceptat punând condiția să îi revină trei sferturi din locurile câ știgate de
bloc. Comuniștii au refuzat ducând apoi o campanie de intimidare la adresa aliților săi politici.
Au fost arestați 100 de mii de activiști agrarieni. PSL-ului i s-au limitat accesul la radio, au fost
intetentate procese politice, s-au organizat raiduri la sediile de partid ale adversarilor,
Mikolajczyk a fost acuzat că ar fi agent străin.
Alegerile s-au ținut în ianuarie 1947. În unele circumscripții votul a fost deschis și bande
de muncitori au terorizat alegătorii. Rezultatul a arătat astfel: Blocul Democrat 80,1 %, PSL doar
10,3 % și independenții 9,6%.
În urma alegerilor liderul socialist Cyrankiewicz a fost numit prim ministru, iar pe data
de 19 februarie a fost pusă în aplicare noua constituție. Avea multe asemănări cu cea a URSS, dar
cea a cu adevarat în stil sovietic nu a fost introdusă decât în 1951, când întreaga structură a țării a
fost refăcută pe principii comuniste. Mikolajczyk a fost supus abuzurilor, la fel ca și liderii
țărăniști români, și a plecat din nou în exil. Practic după plecarea lui coumiștii nu mai avea
niciun adversar politic. Ceea ce mai rămăsese din PSL a fost absorbit de comuniști.
Cu toate aceste evenimente, etapa finală a preluării puterii, sovietizarea nu a fost la fel de
intensă ca celeleate țări est-europene. Unul dintre adversari a
fost și Biserica Catolică,
comuniștii realizând că nu trebuie să intre în conflict cu această instituție.
12 Ibdem, p. 248.
Bibliografie
1. Crampton, R.J., Europa Răsăriteană în secolul al XX-lea...și după, trad. Cornelia Bucur,
București, Curtea Veche, 2002;
2. Davies, Norman , Varșovia. Insurecția din 1944, Trad. Diana Elana Pușcașu, București,
Editura Rao, 2006;
3. Dreyfus F.G., Jourcin A., Thibault P, Milza P., Istorie Universală, vol III „Evoluția lumii
contemporane”, București, Editura Univers Enciclopedic, 2006;
4. Judt, Tony , Epoca postbelică. O istorie a Europei după 1945, Iași, Polirom, 2008;
5. Priestland, David, Steagul roșu. O istorie a comunismului, București, Editura Litera, 2012;
6.
Kemp-Welch, A., Poland under Communism. A Cold War History, Cambridge University
Press, 2008;
Surse web :
7. http://www.scritub.com/istorie/Instaurarea-regimurilor-comuni1317241423.php
8. http://ro.scribd.com/doc/58245593/Comunismul-in-Polonia#scribd