Rațiune și emoție - Ce sunt emoțiile și la ce sunt bune? - De ce simțim și cum ne pot influența emoțiile comportamentul? - Există vreun clivaj între „creierul rațional” și „creierul emoțional”? Expresii faciale universale ale emoțiilor Supraviețuire și reproducere De la începutul vieții pe Pământ, organismele au fost înzestrate cu mecanisme pentru menținerea automată a proceselor vitale, care includ: - Răspunsuri imune, reflexe necondiționate, reglări metabolice ce mențin echilibrul chimic interior; - Sistemele de plăcere și durere, care determină automat ce trebuie căutat și ce trebuie evitat; - Apetituri, incluzând foamea, setea, curiozitatea; - Emoțiile, care reprezintă „bijuteria” acestor mecanisme de reglare a vieții, și sentimentele. O definiție evoluționistă - Creierul a evoluat ca un sistem de mecanisme de procesare a informației è emoțiile sunt programe de procesare a informațiilor cu funcții selectate natural, proiectate pentru a rezolva o problemă adaptativă specifică; - Mai mult, emoțiile sunt programe supraordonatoare, care înlocuiesc și dezactivează alte programe sau care coordonează activarea unui set specific de programe: - Ex.: dezactivarea programului de somn atunci când este activat programul de evitare a unui pericol; Ex.: evitarea unui pericol poate necesita schimbări simultane la nivelul bătăilor inimii sau acuității auditive. Cum operează o emoție? - Fiecare emoție a evoluat pentru a face față unui tip particular de situație, recurentă din punct de vedere evolutiv; Orice situație recurentă are semne/repere/stimuli care îi semnalizează prezența; Prezența și detectarea acestor semnale implică emoția ca program supra-ordonator, a cărui funcție este aceea de a coordona activitățile și interacțiunile dintre subprogramele ce guvernează percepția, atenția, inferența, învățarea, memoria, alegerea obiectivelor, prioritățile motivaționale, reacțiile fiziologice, reflexele, sistemul motor, alegerea unui răspuns comportamental, nivelul energiei și alocarea efortului, procesele de comunicare etc. Frica – mod de operare Situația recurentă din punct de vedere ancestral este aceea de a fi singur în noapte, iar un circuit de detectare a situației percepe semne ce indică posibila prezență a unui pericol (prădător). Emoția este frica de a fi urmărit. 1. Au loc schimbări la nivelul percepției și atenției: erori fals pozitive (false positive biases); 2. Obiectivele și motivațiile se modifică: siguranța devine prioritate; 3. Sunt redirecționate programele de strângere de informații și procesele cognitive: cine mă poate proteja?; 4. Cadrele conceptuale se modifică, impunându-se automat categorii precum „periculos” sau „sigur”: este acel copac sigur?; Frica – mod de operare 5. Procesele memoriei sunt direcționate spre noi sarcini de regăsire a informațiilor memorate: unde este acel copac în care m-am cățărat anterior?; 6. Procesele de comunicare se modifică: strigăt de alarmă sau incapacitate de a vorbi; 7. Sunt activate sistemele specializate de inferență: având în vedere situația, este mai bine să fug sau să lupt?; 8. Sistemele specializate de învățare sunt activate: condiționarea fricii; 9. Schimbări fiziologice: nivelul adrenalinei crește; ritmul cardiac crește; circulația sângelui este direcționată spre periferie etc.; 10. Sunt activate mecanismele de alegere a unui răspuns comportamental: ascundere, fugă, auto-apărare, imobilitate etc. Emoții și sentimente Procese emoționale ascunse versus sentimente evidente - O emoție este rezultatul combinației dintre un proces evaluativ mintal, simplu sau complex, și răspunsurile dispoziționale față de acel proces, rezultând într-o stare emoțională și schimbări mintale adiționale; - Ne naștem cu capacitatea (wired) de a răspunde cu/printr-o emoție, într-o manieră pre-organizată, atunci când anumiți stimuli exogeni sau endogeni sunt percepuți. - Un sentiment este percepția/experiența tuturor schimbărilor ce reprezintă răspunsul emoțional; - „Simțirea” stării emoționale, conștientizarea emoției, permite unui organism să răspundă, într-o manieră flexibilă, în funcție de istoria particulară a interacțiunii cu mediul. Tipuri de emoții - Emoții primare: înnăscute, pre-organizate, universale: fericire, tristețe, furie, teamă, dezgust, uimire; - Emoții secundare/emoții de rang superior: variații în intensitate ale emoțiilor primare, care sunt reglate de experiență și cultură: euforia sau extazul sunt variații ale fericirii; melancolia și nostalgia sunt variații ale tristeții; panica și timiditatea sunt variații ale fricii; - Emoții de fundal/dispoziții (background emotions): nu sunt nici pozitive, nici negative, deși pot fi percepute ca preponderent plăcute sau neplăcute; sunt experimentate cel mai adesea de-a lungul vieții. Emoții primare și secundare Caracteristici ale emoțiilor Emoțiile primare, de bază sunt: - involuntare, automate și, de regulă, neconștientizate; - în principal „susținute” de sistemul limbic, în special amigdala; - subiectul nu este conștient de majoritatea proceselor emoționale primare. Emoțiile secundare: - apar atunci când subiectul începe să experimenteze sentimentele și să formeze conexiuni sistematice între categorii de obiecte și situații pe de o parte, și emoții primare pe de altă parte; - în principal „susținute” de cortexul prefrontal și cortexul somatosenzorial. În general, emoțiile nu sunt subiective și „private”, ci obiective și „publice”; ele se reflectă în expresia feței, postură, voce și/sau comportamente specifice. Ele implică un anumit ritm cardiac, tensiune arterială, conductanță electrică a pielii, răspunsuri endocrine etc. Rațiunea - Abilitatea de a raționa – proces în baza căruia individul își folosește gama largă de cunoștințe pentru rezolvarea de probleme, prin deducerea de concluzii specifice din convingeri generale sau invers, prin inferarea generalului din particular – și luarea deciziilor. - Tipuri de raționalitate: - - Raționalitatea instrumentală (practică) – „utilitate așteptată/ estimată” – susține că ființele umane dau dovadă de raționalitate atunci când își optimizează comportamentele îndreptate către atingerea unor scopuri, acționând în așa fel încât să obțină exact ceea ce își doresc, date fiind resursele (fizice și mentale) de care dispun; Raționalitatea epistemică (teoretică) – se referă la actele de cunoaștere ale individului, privitoare la relațiile dintre convingerile sale și realitate sau structura lumii înconjurătoare. Rațiunea - - Deși sunt diferite, cele două tipuri de raționalitate se află în relație, dat fiind faptul că atingerea oricărui scop presupune acțiuni care sunt întemeiate pe convingeri ce trebuie să fie puse în acord cu realitatea. „Raționalitatea epistemică privește ceea ce este adevărat, iar raționalitatea instrumentală are de-a face cu ceea ce e de făcut. Pentru a fi raționale, convingerile noastre trebuie să corespundă modului în care este lumea – trebuie să fie adevărate. Pentru ca acțiunile noastre să fie raționale, ele trebuie să fie cele mai bune mijloace de a ne atinge scopurile – trebuie să fie cel mai bun lucru pe care-l putem face” pentru îndeplinirea acelui obiectiv, în condițiile specifice ale unei situații date (K.E. Stanovich, Decision Making and Rationality in the Modern World, New York, Oxford: Oxford University Press, 2010). Emoțiile și rațiunea - Mintea unui individ nu este goală de conținut la începutul procesului de judecată, ci este saturată cu o mare varietate de informații și imagini, „activate” de situațiile cu care se confruntă, deși individul poate să nu fie conștient de acestea; - Indiferent cât de bună/superioară poate părea, metoda rațională implică un cost intrinsec substanțial: rezolvarea unei probleme analitic implică un consum uriaș de energie; - Mai mult, biologia influențează sistemul cognitiv prin componente consumatoare de energie precum emoțiile; - Chiar mai important, cunoașterea și rațiunea nu sunt suficiente pentru a lua decizii benefice și, prin urmare, rolul emoțiilor în procesul de luare a deciziilor a fost subestimat. Rolul emoțiilor în luarea deciziilor - Datorită istoriei noastre evolutive și a structurii cognitive, emoțiile inconștiente vor preceda și vor influența deciziile raționale; - Procesul de activare a emoțiilor are o influență puternică asupra proceselor cognitive; - Atenția, percepția, memoria, capacitatea de a raționa și rezultatele conștiente ale fiecăruia dintre aceste procese sunt influențate de stările emoționale, având în vedere că procesul de activare a emoțiilor organizează și coordonează activitatea creierului. Cele două sisteme ale minții - - Sistemul 1: operează automat și rapid, impulsiv, fără efort (sau cu un efort minim), fără control voluntar (non-conștient), contextualizat, fără apel la memoria de lucru (de scurtă durată). Sistemul 2: implică activități mentale care reclamă efort și atenție, inclusiv calcule sau evaluări complexe, este lent, controlat, conștient, decontextualizat și dependent de memoria de lucru. Operațiunile Sistemului 2 sunt adesea asociate cu experiența subiectivă a intenționalității, alegerii și concentrării. Când ne gândim la propriile persoane, ne identificăm cu Sistemul 2, partea conștientă a minții care are credințe, face alegeri și decide ce trebuie făcut. În realitate, în Sistemul 1 își au originea impresiile și sentimentele care sunt principalele surse ale credințelor explicite și alegerilor deliberate ale Sistemului 2. Operațiunile automate ale Sistemului 1 generează modele complexe de idei și gânduri, însă doar Sistemul 2, mai lent, poate „construi” gânduri într-o serie ordonată de etape. Sistemul 1 - Capabilitățile Sistemului 1 includ îndemânări înnăscute, prezente la toate speciile: • Ne naștem pregătiți să percepem lumea din jurul nostru, să recunoaștem obiecte, să ne orientăm atenția, să evităm pierderile, să ne temem de păianjeni etc.; • Alte activități mentale devin automate și rapide prin practică, experiență prelungită; • Atunci când funcționează, Sistemul 1 face apel la memoria asociativă (asocieri învățate între idei/obiecte) și la cunoașterea stocată (abilități dobândite care ne ajută să „citim” și să înțelegem situațiile sociale); • Cunoștințele sunt stocate în memorie și accesate fără intenție sau fără efort. Sistemul 2 - Operațiunile diverse ale Sistemului 2 necesită imperativ atenție și sunt perturbate atunci când atenția se pierde; - În mod obișnuit, Sistemul 1 funcționează automat, în vreme ce Sistemul 2 se află în „expectativă” (stand-by); - Sistemul 1 generează continuu „sugestii” pentru Sistemul 2: impresii, intuiții, intenții și emoții; dacă sunt susținute de Sistemul 2, intuițiile și emoțiile se transformă în credințe, iar impulsurile se transformă în acțiuni voluntare (în general, preluăm/ne bazăm pe impresii și acționăm în funcție de dorințe); - Sistemul 2 preia „comanda” atunci când lucrurile devin dificile, când situația este inedită iar Sistemul 1 nu are un răspuns sau când un eveniment detectat „violează” regulile (modelul despre lume cu care operează Sistemul 1). Relația dintre S1 și S2 - Diviziunea muncii între Sistemul 1 și Sistemul 2 este, de regulă, eficientă: minimizează efortul și optimizează performanța; - Sistemul 1 este, în general, bun în ceea ce face: modelele sale cu privire la situațiile familiare sunt relativ precise, predicțiile pe termen scurt sunt, de obicei, corecte, iar reacțiile inițiale în fața provocărilor sunt, de cele mai multe ori, rapide și adecvate; - Cu toate acestea, Sistemul 1 are prejudecăți și este predispus la erori sistematice în anumite circumstanțe. Cele două sisteme ale minții Sistemul 1 Sistemul 2 Vechi din punct de vedere Recent din punct de evolutiv vedere evolutiv Non-conștient, preconștient Conștient Cunoaștere implicită Cunoaștere explicită Automat Controlat Rapid Lent Capacitate ridicată Capacitate redusă Intuitiv Reflexiv Asociativ Bazat pe reguli Concluzii - Operăm, în general, cu „vechiul” creier, care este activat de emoții, iar emoțiile au un impact direct asupra modului în care gândim și acționăm; - „Non-conștientul” emoțional este mai puternic decât conștientul rațional: canalele neuronale ce urcă dinspre centrii emoționali ai creierului spre centrii cognitivi sunt mai dense și mai robuste decât canalele care coboară și care au rol de inhibare și controlare a emoțiilor; - Preferințele inconștiente și predispozițiile emoționale exercită o influență mult mai mare asupra gândurilor și comportamentelor decât prioritățile conștiente; - „Nu suntem mașinării gânditoare care simt, suntem mașinării simțitoare care gândesc” (Antonio Damasio).