Moara cu noroc
de Ioan Slavici
Specia literară a nuvelei începe să fie abordată în literatura română cu precădere în a doua
jumătate a secolului al XIX-lea.În epoca marilor clasici, tipurile de nuvelă vor fi diversificate, astfel
vom avea nuvela filosofico-fantastică a lui Mihai Eminescu, nuvela realistă a lui Ioan Slavici şi nuvela
psihologică a lui Caragiale.
Creatorul nuvelei realist-psihologice în literatura română este Ioan Slavici, autorul volumului
„Novele din popor”, publicat în anul 1881.
„Moara cu noroc ” de Ioan Slavici este o nuvelă realist-psihologică.
Nuvela este o specie a genului epic cu un singur fir narativ, cu puține personaje, conflict concentrat
care prezintă fapte versosimile.
„Moara cu noroc” se încadrează în proza realistă prin temă( efectele dezumanizante ale
dorinței de înavuțire), prin reflectarea veridică a realității, prin prezentarea unor relații familiale
degradate,și prin obiectivitate. Nuvela se înscrie în realism și prin structura simetrică, circulară.
Nuvela este psihologică pentru că accentul se pune pe conflictul interior trăit de personajul
principal Ghiță care este frământat de dorințe contradictorii: dorința de îmbogățire, pe de o parte și
dorința de a rămâne om cinstit, pe de altă parte.Conflictul exterior este de natură socială între Ghiță și
Lică Sămădăul.
Perspectiva narativă este obiectivă, narațiunea se realizează la persoana a treia de către un
narator omniscient și omniprezent.
Tema nuvelei este realistă, efectele dezumanizante pe care le are dorința de înavuțire asupra
personajului.
Compozițional nuvela este alcătuită din 17 capitole.Simetria dintre incipit și final se realizează
prin cuvintele soacrei. În incipit ea afirmă:„Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci dacă e vorba, nu
bogăția, ci liniștea colibei tale te fac fericit.” Prin aceste cuvinte este anticipată destrămarea familiei lui
Ghiță.În finalul nuvelei cuvintele soacrei au rolul de concluzie moralizatoare: „ Se vede că au lăsat
ferestrele deschise...simțeam eu că nu are să iasă bine, dar așa le-a fost data.”
Titlul nuvelei se referă la numele hanului unde au loc evenimentele, unde s-au întâmplat fapte
imorale, necinstite. Este un titlu ironic, deoarece vom afla că moara aduce nenoroc, ghinion, este
locul unor abateri etice grave ( neleguire, crimă).
Din expozițiune aflăm că Ghiță, un cizmar sărac, dar onest și muncitor ia în arendă
cârciuma de la Moara cu noroc pentru a se pune pe picioare, să ofere familiei sale o viață mai
bună.El se mută la han împreună cu soția sa, Ana, copiii și socra sa.
La început lucrurile merg bine, familia este fericită, trăiește în armonie și se bucură de banii
câștigați pe care îi numără la fiecare final de săptămână.
Intriga este marcată de apariția la han a lui Lică Sămădăul, șeful porcarilor și al turmelor de
porci.Lică este portretizat în manieră realistă printr-o descriere detaliată: are treizeci și șase de ani,
este înalt și uscățiv, supt la față cu ochi mici și verzi, sprâncene împreunate la mijloc.Poartă cămașă
de mătase și pieptar cu bumbi de argint. Lică este stăpânul absolut al locurilor.Ana intuiește că este
un om rău.
Desfășurarea acțiunii prezintă înstrăinarea lui Ghiță de familia sa. El se aliază cu Lică și
devine violent, îi plac jocurile primejdioase, are gesturi de brutalitate față de Ana și față de copiii
săi.Ajunge să regrete că are familie.Se implică în afacerile necurate ale lui Lică, devine complicele
acestuia în jefuirea arendașului, în uciderea femeii în negru.Depune jurământ fals la tribunal în
favoarea lui Lică.
După un timp începe, totuși, să aibă remușcări și din această cauză se aliază cu jandarmul
Pintea, să-l dea pe Sămădău pe mâna lui.
Punctul culminant reprezintă ultima treaptă a degradării morale a lui Ghiță.Dornic de
răzbunare își aruncă soția în brațele lui Lică. Ana dezgustată de lașitatea soțului său i se dăruiește
acestuia, iar Ghiță în momentul în care realizează cele întâmplate își ucide soția.Aceasta este ultima
treaptă a degradării sale morale, el devenind un criminal.Ghiță este ucis de către Răuț din porunca lui
Lică care se întoarce la han după șerparul cu bani.Ana cu ultimele puteri și în semn de răzbunare își
infige unghiile în obrazul lui Pintea.
Deznodământul este tragic, Moara cu noroc este incendiată și arde din temelii. Lică urmărit
de Pintea se sinucide izbindu-și capul de trunchiul unui stejar.
Finalul este moralizator destinul vinovaților nu se poate schimba, sancționarea este pe măsura
faptelor săvârșite, după cum afirmă și soacra lui ghiță, cae devine un simbol al înțelepciunii
bătrânești.Vor rămâne în viață copii și ea, iar focul purifică locul de toate relele petrecute acolo.
„Moara cu noroc” este o nuvelă realistă, a capodoperă a nuvelisticii lui Slavici prin conflictul
psihologic, faptele verosimile prezentae, prin conturarea în manieră realistă a personajelor.
( 755 cuvinte)