Raportul de cercetare: Stress, reziliență și satisfacția cu viața
Abstract
Acest studiu corelațional și-a propus să urmărească asocierile dintre reziliența vazută ca
trăsătură de personalitate, stresul perceput și satisfacția cu viața.
Cercetarea s-a desfășurat pe un eșantion format din 341 studenți, dintre care 259 de gen
feminin și 81 de gen masculin, de la mai multe facultăți, pe baza datelor culese în urma administrării
instrumentelor de cercetare utilizate în studiul de față, care au fost centralizate, prelucrate statistic
și interpretate.
Pentru a colecta date au fost folosite Scala de reziliență la studenți, Scala de stres perceput și
Scala satisfacției cu viața. Rezultatele au arătat că reziliența și stresul perceput sunt legate de
satisfacția vieții. Rezultatul regresiei multiple a arătat că rezistența psihologică și reacția la stres
prezic satisfacția cu viața. Rezultatele au mai aratat că creșterea rezilienței și scăderea stresului duce
la mai multă satisfacție. De asemenea, stresul este legat negativ de satisfacția de viață.
Cuvinte cheie: reziliență, satisfacție cu viața, stress
1. Introducere/Fundamentare teoretică:
Satisfacția cu viață este definită ca fiind o evaluare conștientă și cognitivă a unui individ
asupra calității vieții sale (Headey & Wearing, 1992) și poate arată o evaluare din anumite aspecte
are ale vieții. Satisfacția vieții este văzută ca fiind influențată de factorii de personalitate, dar și de
autoeficacitatea, așteptările de rezultat și resurse de mediu. De asemenea, satisfacția cu viața este
influențată de anumite variabile de personalitate, de satisfacție în domeniile centrale ale vieții (muncă,
familie), de progresul în îndeplinirea obiectivelor personale importante și de nivelul de rreziliență
Lent et al, 2009).
Anumite studii (Gilman & Huebner, 2003; Huebner, 2004) au evidențiat importanța satisfacției
vieții asupra adaptarea pozitivă a adolescenților. S-a constatat astfel că satisfacția de viață se corelează
pozitiv cu inclusiv stima de sine (Dew & Huebner, 1994), cu relațiile interpersonale (Huebner, 2004),
precum și cu capacitatea și adaptarea academică (Leung & Leung, 1992). Pe de altă parte satisfacția
cu viața corelează nnegative cu depresia și anxietatea (Gullone & Cummins, 1999).
Psihologul Popescu-Neveanu (1978, p. 621) definește reziliența ca fiind ”rezistenta, capacitate
globala constand din mentinerea echilibrului psihic in fata unor suprasolicitari”.
Ca trăsătură de
personalitate, reziliența este văzută ca și capacitate a indivizilor de a face față adversității și de a
1
obține o adaptare pozitivă (Connor $ Davidson , 2003). Ca și proces, reziliența este privită ca un proces
interactiv care contribuie la rezultate pozitive asupra sănătății, chiar și în fața factorilor de stres și a
provocărilor de mediu [Rutter, 2004]. Diferite surse sunt văzute că contribuie la dezvoltarea rezilienței:
factori personali (autoeficacitatea, stima de sine și optimismul), biologici și de mediu [Herrman et all,
2011]. O revizuire sistematică a 60 de studii a arătat că reziliența a avut o corelație pozitivă cu
indicatorii de sănătate mintală pozitivă și starea de bine, cum ar fi afectul pozitiv și satisfacția cu viața
(Hu, Zsang and Wang, 2015)
De asemenea și alte studii mai recente (Abolghasemi & Taklavi, 2010; Cazan, Truta 2015;)
Civitci, 2015; Erdogan et al, 2015; Klainin-Yobas et al, 2021) au arătat fost că factorii de stress
mediază relația dintre reziliență, reacții la stres și satisfacția vieții.
2. Obiective și ipoteze
Obiectivul studiului a fost de a investiga asocierile dintre rezistență, stres și satisfacție de viață.
Ipotezele de cercetare ale prezentului studiu experimental sunt:
 Reziliența ridicată prezice satisfacția cu viata ridicată ;
 Reziliența și reactiile la stres prezic satisfactia cu viata ;
 Un nivel ridicat al stresului prezice satisfacția cu viata scăzută ;
3. Metode
Pentru studiul de față s-a utilizat față s-a utilizat un studiu corelațional între variabilele
reziliența, reactiile la stres și satisfacția cu viața. Pentru variabile s-au utilizat scale standardizate.
3.1Participanți
Cercetarea s-a desfășurat pe un eșantion format din 341 studenți (N=341), dintre care 259 de
gen feminin și 81 de gen masculin, de la 5 facultăți, provenind atât din mediul urban, cât și din cel
rural. Subiecții sunt studenți cu vârste cuprinse între 18 și 49 de ani, cu nivel intelectual mediu sau
2
ridicat, fără antecedente psihiatrice, selectați în mod aleatoriu.Vârsta medie a participanților este de
20,65 ani.
3.2. Instrumente
Scala de rezistență a adolescenților (Oshio et al., 2002)
Constă în 21 de itemi care acoperă trei factori: căutarea noutății, reglarea emoțională și
orientare pozitivă spre viitor. Căutarea noutății se referă la capacitatea de a manifesta interes și
preocupare pentru pentru o mare varietate de evenimente. Reglarea emoțională este o trăsătură a
indivizilor care dau dovadă de calm și își controlează emoțiile interne. Orientare pozitivă spre viitor
se referă la abordarea obiectivelor în viitor (Nakaya, Oshio, & Kaneko, 2006). Scara a fost tradusă și
adaptată pentru populația românească iar analiza psihometrică a evidențiat coeficienți înalți de
fiabilitate pentru toate dimensiuni: coeficienții Alpha sunt: .76 pentru căutarea noutății, .70 pentru
reglarea emoțională, .82 pentru orientare pozitivă spre viitor și .81 pentru întreaga scară. Scala
cuprinde cinci itemi, fiecare item fiind cotat pe o scală Likert în 5 trepte, 1 reprezentând un “puternic
dezacord” iar 5 un “total accord”, reprezentând nivelul de percepție a satisfacției cu viața a
respondentului
Student-life Stress Inventory (SSI) (Gadzella, 1994) măsoară nivelul academic și reacțiile la
factorii de stres. Subscala de stresori academici evaluează cinci categorii de stresori: frustrări,
conflicte, presiuni, schimbări și autoimpunerile. Reacțiile la factorii de stres se referă la patru categorii
care descriu reacții la factori fiziologici, stresori emoționali, comportamentali și cognitivi. Cei 51 de
itemi
folosesc o scală Likert în 5 trepte. Coeficientul Alfa Cronbach arată bune proprietăți
psihometrice, variind între .70 și .84.
Scala satisfactiei cu viata (Diener, Emmons, Larsen și Griffin, 1985) este una dintre cele mai
utilizate scale pentru măsurarea stării de bine. Scala include cinci itemi evaluați pe o scală Likert de
șapte puncte (1 = Total dezacord, 7 = Total de acord). Scala de satisfacție cu viața a fost dezvoltat
pentru a evalua satisfacția față de viața a respondenților în ansamblu. Scorurile mai mari indică o
satisfacție mai mare cu viața. Studii anterioare folosind versiunea în limba română a SWLS a raportat
proprietăți psihometrice bune, coeficientul Alfa Cronbach obţinut pentru întreaga scară fiind de .82
(Cazan, 2014).
3
3.3 Procedura de lucru
Participanții au fost informați despre obiectivele studiului și confidențialitatea acestuia.
Participanții au răspuns la chestionare după completarea formularele de consimțământ informat.
4. Rezultate
Datele culese în urma aplicării chestionarelor vor fi prelucrate statistic pentru testarea
ipotezelor.
În urma aplicării chestionarului celor 341 studenți, datele au fost prelucrate în aplicația SPSS
pentru testarea ipotezelor formulate. Toate datele au fost utilizate.
S-au determinat media, mediana, abaterea standard, indicatorii de distribuție pentru N=341
pentru a se verifica îndeplinirea condițiilor pentru aplicarea testelor parametrice.
-
N > 30, condiția este îndeplinită; N = 341 (259 de gen feminin și 81 de gen masculin);
-
Variabilele supuse comparației sunt numerice adică sunt măsurate pe o scală de interval;
-
S-a verificat forma distribuției datelor (simetria și boltirea cu indicatorii Skewness,
Kurtosis).
Tabel 1 - Indicatori statistici descriptivi pentru variabilele incluse în cercetare
rezilienta_total
Mean
Mediana
Std. Deviation
Skewness
Std. Error of Skewness
Kurtosis
Std. Error of Kurtosis
78.28
78.85
8.88
-0.18
.132
.083
.263
satisfactia_cu_viata
Reactii_stres
25.01
30.38
5.51
-0.60
.132
.296
.264
58.91
212.36
14.57
0.44
.132
-.198
.264
În funcție de rezultatele obținute în Tabel 1, pentru fiecare dintre ipoteze au fost calculate
testele specifice: corelații, regresia liniară simplă șsi regresia liniară multiplă.
 Ipoteza nr.1 Reziliența ridicată prezice satisfacția cu viata ridicată ;
4
Au fost luate in considerare două variabile: Variabila predictor ( independent) = Reziliența și
Variabila criteriu ( dependentă) = Satisfactia cu viata ridicată.
În figura 1 se poate vedea și linia de regresie.
Figura 1. Reprezentarea grafică a corelației
Tabel 2 Coeficientii de corelatie Pearson obtinuti intre cele două variabile
5
satisfactia_cu_viata
Pearson Correlation
rezilienta_total
1
Sig. (2-tailed)
N
Pearson Correlation
.382**
.000
340
340
.382**
1
Sig. (2-tailed)
.000
N
340
341
**. Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).
În tabelul 2 avem rezultatul la aplicarea metodei corelației între satisfacția cu viața și
reziliență. Prin interpretarea coeficientului de corelație putem spune că există colerație pozitivă intre
cele două variabile(r=0.382 p>0,05) – o creștere a valorilor variabilei rezilienta este asociată cu o
creștere a valorilor variabilei satisfactiei_cu_viata.
Tabelul 3. Predictia satisfacției cu viața e in functie de rezilientă
Coeficienti de regresie Coeficienti de regresie
nestandardizati
standardizati
Model
B
Std. Error
Beta
(Constant)
6.47
2.45
Rezilienta total .23
.03
.38
2
VD = Satisfactia cu viata, R = .14 , F=57.76, p < .001
t
2.63
7.60
p
.009
<.001
Din tabelul 3 putem extrage informația că rezilienta prezice 14% din satisfactia cu viata, modelul de
regresie fiind semnificativ statistic, deci ipoteza se confirmă.
Ecuatia de regresie obtinuta este urmatoarea : Satisfacția cu viața = 6.47 + .23* Reziliența
Interpretarea psihologică : că cu cât mai rezistenți sunt indivizii și cred în capacitatea lor de a-și
controla mediul cu atât au un nivel mai ridicat al satisfacției cu viața.
 Ipoteza nr. 2 Reziliența și reactiile la stres prezic satisfactia cu viața
6
Au fost luate in considerare trei variabile: Variabila predictor ( independent) = Reziliența și
reactiile la stres; Variabila criteriu ( dependentă) = Satisfactia cu viata ridicată.
Tabel 4 Coeficientii de corelatie Pearson obtinuti intre variabilele cercetarii
satisfactia_cu_viata
rezilienta_total
Reactii_stres
.382**
-.324**
0
0
340
340
340
.382**
1
-.346**
Pearson Correlation
1
Sig. (2-tailed)
N
Pearson Correlation
Sig. (2-tailed)
0
N
Pearson Correlation
0
340
341
340
-.324**
-.346**
1
0
0
340
340
Sig. (2-tailed)
N
340
**. Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).
În tabelul 4 avem rezultatul la aplicarea metodei corelației între toate cele 3 variabile. Prin
interpretarea coeficientului de corelație putem spune că există colerație intre cele două variabile (
r=0. 324; p>0,05) .
Tabel 5 Analiza de regresie multiplă
Coef. nestandarizati
B
Std. Error
Model
1
2
(Constant)
rezilienta_total
(Constant)
rezilienta_total
Reactii_stres
6.473
.237
14.989
.190
-.082
2.454
.031
3.150
.032
.020
Coef.
standradizati
Beta
.382
.307
-.218
t
2.637
7.601
4.758
5.861
-4.167
p
.009
<.001
<.001
<.001
<.001
Model 1
Dependent Variable: Satisfactia cu viata
R2 = .14, F =57.66, p < .001
Model 2
Dependent Variable: Satisfactia cu viata
R2 =.18, F =38.96, p < .001
R 2 changed = .04, F changed = 17.36, p < .001
7
Analiza de regresie multiplă prin metoda ierarhică evidențiază că atat rezilienta cat si
reactiile la stres prezic satisfactia cu viata. (tabel 5)
 Ipoteza 3 : Un nivel ridicat al stresului prezice satisfacția cu viata scăzută
Au fost luate in considerare două variabile: Variabila predictor ( independent) = stresul și
Variabila criteriu ( dependentă) = Satisfactia cu viata scăzută.
Tabel 6 Coeficientii de corelatie Pearson obtinuti intre cele doua variabile cercetarii
satisfactia_cu_viata Reactii_stres
Pearson Correlation
1
-.324**
Sig. (2-tailed)
.000
N
340
340
Pearson Correlation
-.324**
1
Sig. (2-tailed)
.000
N
340
340
**. Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).
În tabelul 6 avem rezultatul la aplicarea metodei corelației între satisfacția cu viața și nivelul
de stress. Prin interpretarea coeficientului de corelație putem spune că există o corelație intre cele
două variabile(r = -0,324, p>0,05).Astfel o creștere a valorilor variabilei stress este asociată cu o
scădere a valorilor variabilei satisfacției cu viața.
5. Concluzii
Una dintre concluziile semnificative ale acestui studiu a fost ca există o relație între nivelul
stresului, rezistența și satisfacţia cu viața la studenți. Experiențele pozitive la școală ajută la
construirea unei perspective pozitive și atenuează stresul.
Constatarea este că rezistența și stresul perceput au reprezentat o variație semnificativă a
satisfacției vieții studenților și poate avea implicații importante.
Rezultatele au arătat că studenții care sunt satisfăcuți cu viața au un nivel al stresului mai scăzut
și reziliență mai mare decat studenții care au nivel scăzut al satisfacției cu viața.
Se pare că gestionarea rezilienței și a stresului perceput sunt foarte importante pentru creșterea
satisfacției vieții la studenți. Astfel, este important din punct de vedere academic să se evalueze factorii
psihologici care contribuie la satisfacția vieții la studenți.
8
Bibliografie:
A. Civitci, Perceived Stress and Life Satisfaction in College Students: Belonging and Extracurricular
Participation as Moderators, Procedia - Social and Behavioral Sciences,2015, 205: 271-281,
https://doi.org/10.1016/j.sbspro.2015.09.077.
A. Abolghasemi, S. Taklavi Varaniyab, Resilience and perceived stress: predictors of life satisfaction
in the students of success and failure, Procedia - Social and Behavioral Sciences, 2010, 5:
748-752, https://doi.org/10.1016/j.sbspro.2010.07.178.
Cazan, A.-M. (2014). The Romanian version of the Satisfaction with Life Scale. Romanian Journal of
Experimental Applied Psychology, 5(1), 42-47.
Cazan, A.M., Truta, C. (2015). Stress, Resilience and Life Satisfaction in College Students. Revista de
Cercetare si Interventie Sociala, 48, 95-108.
Connor KM, Davidson JR. Development of a new resilience scale: the Connor-Davidson resilience
scale (CD-RISC). Depress Anxiety. 2003;18(2):76–82. https://doi.org/10.1002/da.10113.
Dew, T., & Huebner, E.S. (1994). Adolescents’ perceived quality of life: An exploratory investigation.
Journal of School Psychology, 33, 185– 199.
Diener, E., Emmons, R. A., Larsen, R. J., & Griffin, S. (1985). The Satisfaction with Life Scale.
Journal of Personality Assessment, 49, 71-75.
E. Erdogan, O. Ozdogan, M Erdogan, University Students’ Resilience Level: The Effect of Gender
and Faculty, Procedia - Social and Behavioral Sciences. 2015,186: 1262-1267,
https://doi.org/10.1016/j.sbspro.2015.04.047.
Gadzella, B. M. (1994). Student-life Stress Inventory: Identification of and reaction to stressors.
Psychological Reports, 74, 395-490.
9
Gilman, R., & Huebner, E.S. (2003). A review of life satisfaction research with children and
adolescents. School Psychology Quarterly, 18, 192–205.
Gullone, E., & Cummins, R.A. (1999). The Comprehensive quality of life scale: A psychometric
evaluation with an adolescent sample. Behaviour Change, 16, 127–139.
Headey, B., & Wearing, A.(1992). Understanding happiness: a theory of subjective well–being.
Longman Cheshire: Melbourne, Victoria, Australia.
Herrman H, Stewart DE, Diaz-Granados N, Berger EL, Jackson B, Yuen T. What is resilience? Can J
Psychiatr. 2011;56(5):258–65. https://doi.org/10.1177/070674371105600504.
Hu T, Zhang D, Wang JA. Meta-analyses of the trait resilience and mental health. Pers Individ Differ.
2015;76:18–27. https://doi.org/10.1016/j.paid.2014.11.039.
Huebner, E.S. (2004). Research on assessment of life satisfaction of children and adolescents. Social
Indicators Research, 66, 3–33.
Klainin-Yobas, P., Vongsirimas, N., Ramirez, D.Q. et al. Evaluating the relationships among stress,
resilience and psychological well-being among young adults: a structural equation modelling
approach. BMC Nurs 20, 119 (2021). https://doi.org/10.1186/s12912-021-00645-9.
Lent, R.W., Taveira, M., B, Sheu, H.B., Singley, D. (2009). Social cognitive predictors of academic
adjustment and life satisfaction in Portuguese college students: A longitudinal analysis, Journal
of Vocational Behavior, 74, 190–198.
Leung, J.P., & Leung, K. (1992). Life satisfaction, self-concept, and relationship with parents in
adolescence. Journal of Youth and Adolescence, 21, 653–665.
Oshio, A., Kaneko, H., Nagamine, S., & Nakaya, M. (2003). Construct validity of the Adolescent
Resilience Scale. Psychological Reports, 93, 1217-1222.
Popescu-Neveanu, P. (1978). Dicționar de Psihologie, (p. 208-209). București: Albatros.
Rutter M. Implications of resilience concepts for scientific understanding. Ann N Y Acad Sci.
2006;1094(1):1–12. https://doi.org/10.1196/annals.1376.002.
10