Oase
Totul inghetase in jur, iar Soroc de-abia reusea sa tina lumanarea in mana. Nu mai reusise sa-si
simta degetele de cateva ore bune, dar cine se putea sau era lasat sa se planga? Astazi urma sa-l
intalneasca pe “Marele Mahar”, “Marele Broscoi” cum mai era cunoscut printre invidiosi. Nu ca nu
arata ca unul, ci ca oricat de adevarat e adevarul, nu trebuie niciodata, nici macar sa te imaginezi in
postura altuia mai bogat decat tine. Insa, inteleptii stiau ca aceste bunuri vin cu un pret. Lu' Mm. Nu I
se dadusera sanse, inca din fasa, sa se indragosteasca cineva de el. Copilul de el era slut, nu putea sa
vorbeasca, chiar daca nici nu trebuia s-o faca pentru ca era prea mic, dar nici dupa nu s-a dovedit a fi
un maestru al oratoriei. In schimb avea alte calitati (nu cat sa merite intreaga lui avere): avea darul
nemaivazut de a descanta lumea, caci mana lui era intr-atat de mare incat putea suge in ea un intreg
ocean, sa nu mai vorbim de un intreg clan de draci. Joaca de copii. O alta calitate a lui uimea pe toata
lumea: stia cum sa faca cei mai pai cartofi pai din tot taramul, iar ca un bun crestin nu-i manca
niciodata singur. Doar ca sa fie laudat sau nu, nu vom sti niciodata sigur. Cum nu vom sti nici daca
chiar erau cei mai pai deoarece nimeni nu avea bani sa mearga la restaurant ca sa compare.
In fine, omul era un mit. Se comporta ca un mit, se imbraca, dormea, facea dragoste, gandea ca un
mit, dar nu arata ca unul. Cand l-a vazut pentru prima data, Soroc era cat un muc de tigara si a fugit
speriat inapoi acasa si s-a urcat in pod pentru ca stia ca broscoii nu sar atat de sus. Acum, cand cobora
din caleasca nu era un alt om, era chiar mai vechi decat fusese inainte. Cum ii placea lui Mat, prietenul
din copilarie al lui Soroc, sa zica: “Omul asta e intr-un proces de expirare si noi il scoatem la aer curat,
cand el vrea doar sa putrezeasca langa oua, lapte, slanina si orice se mai gaseste in bucataria unei
gospodine fara copii.”. Si Mat avea dreptate, ca de fiecare data cand era beat. Mm. era considerat si cel
mai ingandurat si trist om din oraselul lor. Multi credeau ca se gandeste la cum sa isi cheltuie averea,
dar el se gandea in secret la cum s-o piarda incat sa moara mai repede de nevoi.
Mm. era un barbat descurcaret asa ca-si convertise nenorocirea lui in nenorocirea altora... asta era
singura solutie dupa socotelile lui. Planul lui era sa fileze cate-un nenorocit ca Soroc si-l trimitea in
locuri care mai de care mai nelumesti. Soroc nu avea habar cand a construit Dumnezeu atatea moduri
prin care poti tortura un om, dar isi pleca capul caci el era doar un calugar despre care nimeni nu stia ca
citise doar cinci pagini din Biblie si citind-o adormise cu bale la gura.
Nu putem zice mare lucru despre Soroc: era iliterat, labagiu, nu avea niciun prieten decat cadelnita
lui si singura rugaciune pe care o stia era cea pentru usurarea sufletului la intristari, spaima, ganduri si
vise urate, chiar daca era prea lipsit de griji pentru asa ceva. Era atat de napastuit incat nici singura
rugaciune pe care o stia nu-l ajuta la nimic.
In acea zi insa, Mm., se gandise sa-i faca un mic cadou micutului sau calugar devotat. Avea sa-i
arate el ce inseamna suferinta ca toate rugaciunile sa aiba sens si sa inteleaga si el rostul lumii. Soroc
nu stia de surpriza, dar ii soptise o pasarica, adica o maica, ca Mm. se cobora in sat doar pentru el ceea
ce insemna ceva avand in vedere ca lui Mm. nu ii placea deloc viata de la sat cu gaurile alea de bude,
mancarea prea neindestulatoare si cu prea multa paine. In general lipsa de conditii... orice conditie. Se
mandrea mereu prin sat ca de aceea ii daduse Dumnezeu noroc in viata pentru ca el nu ar fi putut
niciodata sa se descurce cu atata ghinion.
Tot spilul era ca voia sa-l salveze pe Soroc doar pentru ca isi pierduse cateva petice de pamant si
unul dintre fiii nenascuti la un joc de “cine gaseste acul in carul cu fan”. O mare dezamagire pentru el,
dar o mare bucurie pentru Soroc care avea sa fie biletul lui spre izbavire.
Asadar pornise grabit spre iad, adica spre sat, unde il gasi pe Soroc pupand capra-n bot la coltul
casei:
-Ce faci acolo, fiule, nu ti s-a urat sa tot confectionezi peruci pentru capre?
-Nu, pupa-v-as marele dumneavoastra noroc. Astazi, Dolly a mea e mai frumoasa decat originala.
-Hm... ai scoate bani frumosi pe capre gonflabile, mai ales aici in sat hehe.
Soroc se multi doar sa zambeasca caci el stia doar a dezmierda nu si a fute.
-Nu stiu despre ce vorbiti, n-am vazut niciodata bani, am auzit cate ceva. Daca as avea bani cred ca i-as
vinde ca sa-mi iau mai multi bani.
-Iti dau el unul daca faci ce-ti spun.
Atunci ochii ii sclipira lui Soroc, nu stia de ce, dar ii sclipira.
-Fie, mare baftosule ce esti tu baftos. Spune-mi dorinta ta.
-Astazi Soroc e ziua ta norocoasa. O sa iti ofer una dintre atributiile mele: o sa te duci sa sfintesti pe un
taram.
-Ce fel de taram?
-Eh... doar un taram al mortii si incepu sa isi scobeasca unghiile mirosind a carne si mujdei de usturoi.
-Moarte... si asta-mi suna cunoscut.
-Hehe, nu numai ca o sa iti sune cunoscut, fiule, dar o sa fii una cu moartea.
Iar Soroc rosi din nou la gandul de a fi una cu ceva si deodata nu mai vru a trai:
-As face orice sa fiu una cu orice, oh... baftosule!
-Atunci trebuie doar sa te urci in caleasca mea, dar ai grija sa nu tragi niciodata perdeaua pentru ca te
va vedea Dumnezeu si te va pedepsi pentru ca esti tu in locul meu.
-Am inteles, dadu din cap ascultator calugarul, as face orice pentru moarte.
-Asa te vreau, acum hopa sus, ai mult de mers, nu oricine intalneste moartea.
Il batu pentru fund, ii zambi larg si il urca in caleasca:
-S-o saluti din partea mea!
Si gusa lui salta in sus si in jos de bucurie in timp ce oasele lui Soroc trepidau de exaltare.