Mircea-Constantin Sinescu DREPT PENAL Partea specială II - suport de curs - EDITURA UNIVERSITĂŢII „NICOLAE TITULESCU” BUCUREŞTI 2020 Acest material este destinat uzului studenţilor, forma de învăţământ la distanţă. Conţinutul cursului este proprietatea intelectuală a autorului/autorilor; designul, machetarea şi transpunerea în format electronic aparţin Departamentului de Învăţământ la Distanţă al Universităţii „Nicolae Titulescu” din Bucureşti. Acest curs este destinat uzului individual. Este interzisă multiplicarea, copierea sau difuzarea conţinutului sub orice formă. UNIVERSITATEA „NICOLAE TITULESCU” DIN BUCUREŞTI DEPARTAMENTUL PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL LA DISTANŢĂ Mircea-Constantin Sinescu Drept penal. Partea specială II Editura Universităţii „Nicolae Titulescu” Calea Văcăreşti, nr. 185, sector 4, Bucureşti Tel./fax: 0213309032/0213308606 Email: editura@univnt.ro ISBN: 978-606-751-820-7 Unitatea de învăţare nr. I – Infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei TEST DE AUTOEVALUARE Unitatea de învăţare nr.II – Infracţiuni de corupţie și de serviciu TEST DE AUTOEVALUARE Unitatea de învăţare nr.III – Infracţiuni de fals TEST DE AUTOEVALUARE Unitatea de învăţare nr.IV – Infracţiuni care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială TEST DE AUTOEVALUARE BIBLIOGRAFIE BIBLIOGRAFIE 1. 2. 3. V. Dobrinoiu, N. Neagu, ” Drept penal. Partea speciala. Teorie si practica judiciara”, Ed. Universul Juridic, București, 2014 (cota 343.3/.7/D59); Vasile Dobrinoiu, Ilie Pascu, Traian Dima, Costică Păun, Mirela Gorunescu, Mihai Adrian Hotca, Ioan Chiș, Maxim Dobrinoiu, Noul Cod penal comentat, partea specială, Editura Universul Juridic, București, revăzută şi adăugită, vol. II, Bucureşti, 2014 (cota 343C/N89); M Hotca și colectiv, Instituții de drept penal, Editura Universul Juridic, București, 2014 (cota 343/I-57). 5 Unitatea de învăţare nr. I INFRACŢIUNI CONTRA ÎNFĂPTUIRII JUSTIŢIEI Cuprins: Cuprins 1. Infracţiunea de Nedenunţare, art. 266 CP ; 2. Infracţiunea de Omisiunea sesizării, art. 267 CP ; 3. Infracţiunea de Inducere în eroare a organelor judiciare, art. 268 CP ; 4. Infracţiunea de Favorizare a făptuitorului, art. 269 CP ; 5. Infracţiunea de Tăinuire, art. 270 CP ; 6. Infracţiunea de Influenţare a declaraţiilor, art. 271 CP ; 7. Infracţiunea de Mărturie mincinoasă, art. 273 CP ; 8. Infracţiunea de Răzbunare pentru ajutorul dat justiţiei, art. 274 CP ; 9. Infracţiunea de Sustragere sau distrugere de probe sau de înscrisuri, art. 275 CP ; 10. Infracţiunea de Ultraj judiciar, art. 279 CP; 11. Infracţiunea de cercetare abuzivă, art. 280 CP; 12. Infracţiunea de supunere la rele tratamente, art. 281 C.P. 13. Infracţiunea de Asistenţă şi reprezentare neloială, art. 284 C.P; 14. Infracţiunea de Evadare, art. 286 CP; 6 15. Infracţiunea de Înlesnire a evadării, art. 287 CP; 16. Infracţiunea de Nerespectare a hotărârilor judecătoreşti, art. 287 CP; 17. Infracţiunea de Neexecutare a sancţiunilor penale. 1.1. Obiectivele unităţii de învăţare Scopul acestei unităţi de învăţare este de a oferi o bază adecvată de învăţare a infracţiunilor îndreptate împotriva înfăptuirii justiţiei. 1.2. Competenţele unităţii de învăţare După studiul acestei unităţi de învăţare veţi fi capabili să analizaţi fiecare infracţiune îndreptată împotriva înfăptuirii justiţiei din punct de vedere al condiţiilor preexistente, al conţinutului constitutiv ; veţi reuşi să identificaţi formele şi modalităţile infracţiunii, sancţiunile, precum şi aspectele procesuale. Pentru studiul acestei unităţi de învăţare veţi avea nevoie de circa 600 de minute. 7 1. NEDENUNŢAREA 1. Conţinutul legal Practică judiciară 2. Condiţii preexistente Art. 266 C.pen. - " fapta persoanei care, luând cunoştinţă de comiterea unei fapte prevăzute de legea penală contra vieţii sau care a avut ca urmare moartea unei persoane, nu înştiinţează de îndată autorităţile " A comis această infracţiune inculpatul S.F. care a omis să încunoştinţeze autorităţile despre o infracţiune de omor săvârşită chiar în prezenţa sa. A. Obiectul infracţiunii a) Obiectul juridic special constă pe de o parte, A. Obiectul infracţiunii Juridic generic Juridic special Material B. Subiecţii infracţiunii Subiectul activ Subiectul pasiv relaţiile sociale cu privire la înfăptuirea rapidă şi promptă a activităţii organelor judiciare, iar pe de altă parte, relaţiile sociale care asigură drepturile persoanelor protejate de lege împotriva omisiunii denunţării despre comiterea unor fapte penale grave îndreptate împotriva vieţii persoanei. b)Obiectul material lipseşte. B.Subiecţii infracţiunii a) Subiectul activ nu este calificat, ci poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege şi comite o asemenea faptă, bineînţeles cu excepţia participanţilor la infracţiunea nedenunţată, întrucât legiuitorul a stabilit obligaţia denunţării şi nu a autodenunţării unor infracţiuni. 8 Participaţia penală este posibilă numai sub forma instigării sau complicităţii morale, nu şi a coautoratului, întrucât, obligaţia denunţării prevăzută de lege are caracter personal. a) Subiect pasiv principal statul ca titular al valorii sociale ocrotite. 3. Conţinutul constitutiv A.Latura obiectivă Elementul material Urmarea imediată Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă Vinovăția A. Latura obiectivă a)Elementul material elementul material se realizează prin forma unei atitudini pasive, respectiv, subiectul activ omite (inacţiune) să înştiinţeze de îndată autorităţile despre comiterea vreuneia dintre infracţiunile enumerate limitativ de text. Obligaţia de denunţare există pentru toate faptele prevăzute de legea penală contra vieţii sau care au avut ca urmare moartea unei persoane şi nu doar pentru faptele intenţionate contra vieţii. În consecinţă, va exista obligaţia de denunţare atât a infracţiunilor contra vieţii prevăzute în Titlul I, Capitolul I din Partea Specială a Codului penal (art. 188-192 - omorul, omorul calificat, uciderea la cererea victimei, determinarea sau înlesnirea sinuciderii, uciderea din culpă), cât şi a oricărei alte infracţiuni care are ca urmare moartea unei persoane (spre exemplu, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte – art. 195 C. pen., încăierarea – art. 198 alin. (3) C. pen., violenţa în familie – art. 199 teza I C. pen., uciderea nou-născutului de către mamă – art. 200 alin. (1) C. pen., lipsirea de libertate în mod ilegal – art. 205 alin. (4) C. pen., violul – art. 218 alin. (4) C. pen., agresiunea sexuală – art. 219 alin. (3) C. pen., tâlhăria sau pirateria urmată de moartea victimei – art. 236 C. pen., distrugerea calificată – art. 254 C. pen., distrugerea din culpă – art. 255 alin. (2) C. pen., tortura – art. 282 alin. (3) C. pen., nerespectarea atribuţiilor privind verificarea tehnică ori efectuarea reparaţiilor – art. 340 alin. (2) teza a II-a C. pen., nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materii radioactive – art. 345 alin. (4) C. pen., nerespectarea regimului materiilor explozive – art. 346 9 alin. (4) C. pen., transmiterea sindromului imunodeficitar dobândit – art. 354 alin. (3) şi (4) C. pen. etc.). b) Urmarea imediată în cazul comiterii infracţiunii de nedenunţare constă în aceea că se creează o stare de pericol pentru înfăptuirea justiţiei, producându-se întârzierea descoperirii faptelor prevăzute de legea penală, a făptuitorilor, precum şi a tragerii la răspundere penală a acestora. Infracţiunea subzistă indiferent dacă s-a produs sau nu o întârziere sau împiedicare a urmăririi şi judecării faptei comise, întrucât textul incriminator nu face nicio precizare în acest sens. Legătura de cauzalitate. Între inacţiunea făptuitorului şi urmarea imediată există în mod firesc o legătură de cauzalitate, aceasta rezultând din materialitatea faptei. B.Latura subiectivă Infracţiunea se comite cu intenţie care poate fi directă sau indirectă. 4.Forme. Sancţiuni Actele preparatorii Tentativa Consumarea Sancţiuni A.Forme Nedenunţarea, comiţându-se prin omisiune, nu este susceptibilă de tentativă. Consumarea faptei are loc în momentul când a trecut intervalul de timp în care subiectul activ, deşi avea posibilitatea de a denunţa fapta autorităţilor, nu şi-a îndeplinit această obligaţie C.Sancţiuni Infracţiunea de nedenunţare, prevăzută de art. 266 C. pen., se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă. Cauze de nepedepsire În alin. (2) al art. 266 C. pen., este prevăzută o cauză de nepedepsire pentru membrul de familie al făptuitorului, 10 raţiunea acestei prevederi constând în afecţiunea ce se presupune că există între aceste persoane şi cel ce a comis infracţiunea. De asemenea, potrivit alin. (3) al art. 266 C. pen., nu se pedepseşte persoana care, înainte de punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva unei persoane pentru săvârşirea faptei nedenunţate, încunoştinţează autorităţile competente despre aceasta sau care, chiar după punerea în mişcare a acţiunii penale, a înlesnit tragerea la răspundere penală a autorului sau a participanţilor 5. Aspecte procesuale Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 2. OMISIUNEA SESIZĂRII 1. Conţinutul legal Art. 267 C.pen. - "(1) Funcţionarul public care, luând cunoştinţă de săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală în legătură cu serviciul în cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile, omite sesizarea de îndată a organelor de urmărire penală. Varianta atenuată există, potrivit art. 267 alin. (2) C. pen., atunci când fapta este săvârşită din culpă. 08:00 Practică judiciară În practica judiciară s-a reţinut că numitul I.O., funcţionar la o unitate publică, a avut nişte simple bănuieli că o persoană încadrată în acea unitate a comis un furt. Nefiind sigur, respectiv neavând date şi cunoştinţe certe, ci numai simple bănuieli, nu a sesizat organele abilitate procuror sau organele de cercetare penală despre fapta respectivă. În lipsa unor asemenea reprezentări, s-a impus soluţia de achitare. 11 2. Condiţii preexistente A.Obiectul infracţiunii a)Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale cu privire la prompta înfăptuire a justiţiei prin obligaţia funcţionarilor publici de a aduce de îndată la cunoştinţa organelor abilitate infracţiunea despre care a aflat în legătură cu serviciul în cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile profesionale. b)Obiectul material lipseşte. B. Subiecţii infracţiunii a)Subiectul activ nu poate fi decât un funcţionar public, în sensul art. 175 C.pen.. sub forma instigării sau a complicităţii morale. Textul legal prevede o condiţie de timp, respectiv ca sesizarea să se facă de îndată. b)Subiectul pasiv este statul. 3. Conţinutul constitutiv A.Latura obiectivă Elementul material A.Latura obiectivă a)Elementul material constă într-o inacţiune. Omisiunea la care se referă textul incriminator trebuie să aibă în vedere comiterea unei infracţiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruia subiectul activ îşi îndeplineşte sarcinile. Infracţiunea subzistă numai atunci când făptuitorul a avut cunoştinţe certe, nu simple bănuieli, despre infracţiunea în legătură cu serviciul în cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile. Nu este necesar ca făptuitorul să fi cunoscut pe acela ce a comis infracţiunea. 12 Obligaţia de sesizare a organelor judiciare trebuie făcută de îndată, adică neîntârziat. Urmarea imediată Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă Vinovăţia b)Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru desfăşurarea normală a activităţii de înfăptuire a justiţiei, iar, în secundar, din împiedicarea realizării în condiţii legale a activităţii unităţilor prevăzute în art. 176 C. pen. (autorităţi publice, instituţii publice etc.), neavând relevanţă dacă s-a produs sau nu o împiedicare ori o întârziere a urmăririi infracţiunii comise, fiind necesar doar să fie creată posibilitatea de care am menţionat. c) Legătura de cauzalitate. Între acţiunea făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. Aceasta rezultă, de regulă, din materialitatea faptei. B.Latura subiectivă Infracţiunea se comite cu directă sau indirectă sau din culpă. 4.Forme. Sancţiuni intenţie A.Forme Actele pregătitoare şi tentativa nu sunt posibile. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care făptuitorul, având posibilitatea de a sesiza organele judiciare, nu îşi îndeplineşte această obligaţie. În situaţia când omisiunea sesizării se prelungeşte şi după consumarea faptei, avem de a face cu o infracţiune continuă, epuizarea având loc în momentul când încunoştinţarea a devenit inutilă. 13 Sancţiuni B. Sancţiuni - alin.1 - închisoare de la 3 luni la 3 ani sau amendă - alin.2 - închisoare de la 6 luni la 1 an sau amendă 5. Aspecte procesuale Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 3. INDUCEREA ÎN EROARE A ORGANELOR JUDICIARE 1. Conţinutul legal 07:00 Art. 268 C.pen. - "(1)Sesizarea făcută prin denunţ sau plângere, cu privire la existenţa unei fapte prevăzute de legea penală ori în legătură cu săvârşirea unei asemenea fapte de către o anumită, cunoscând că aceasta este nereală, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. (2)Producerea ori ticluirea de probe nereale, în scopul de a dovedi existenţa unei fapte prevăzute de legea penală ori săvârşirea acesteia de către o anumită persoană, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani. (3)Nu se pedepseşte persoana care a săvârşit inducerea în eroare a organelor judiciare, dacă declară, înainte de reţinerea, arestarea sau de punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva celui faţă de care s-a făcut denunţul sau plângerea ori s-au produs probele, că denunţul, plângerea sau probele sunt nereale." 14 Practică judiciară 2. Condiţii preexistente A.Obiectul infracţiunii Juridic generic Juridic special Material B. Subiecţii infracţiunii Subiectul activ Subiectul pasiv S-a reţinut infracţiunea de denunţare calomnioasă în cazul inculpatei B.E. care deşi cunoştea că faptele relatate nu sunt adevărate a formulat o plângere către organele de poliţie susţinând că vecinul ei pe nume CI. deţinea la domiciliul său arme şi muniţie militară adusă de cetăţeni sârbi. A.Obiectul infracţiunii a)Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale referitoare la îndeplinirea în bune condiţii a activităţii de înfăptuire a justiţiei. Obiectul juridic secundar (adiacent) constă în relaţiile sociale cu privire la apărarea cinstei, onoarei, demnităţii şi libertăţii persoanei. b)Obiectul material nu există. B.Subiecţii infracţiunii a)Subiect activ poate fi orice persoană fizică. Nu comite această infracţiune acela care se autoînvinuieşte mincinos sau produce ori ticluieşte probe mincinoase împotriva sa. În literatura juridică se arată că în cazul în care o persoană face plângere pentru o altă persoană (de exemplu soţul pentru celălalt soţ) vor fi amândouă sau numai una dintre ele autor, după cum amândouă sau numai una cunoaşte că învinuirea este mincinoasă. Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale. În situaţia în care o persoană învinuieşte pe nedrept prin denunţ sau plângere pe o altă persoană de comiterea unei fapte penale, iar un alt făptuitor produce sau ticluieşte probe în sprijinul învinuirii nedrepte arătate, 15 fiecare va fi tras la răspundere penală în calitate de autor. b)Subiectul pasiv principal este statul. Subiectul pasiv secundar poate fi orice persoană fizică care prin activitatea infracţională a subiectului activ este învinuită pe nedrept de comiterea unei fapte penale, legea necerând vreo calitate sau condiţie specială referitoare la subiectul pasiv secundar. A. Latura obiectivă 3. Conţinutul constitutiv A.Latura obiectivă Elementul material a) Elementul material constă într-o acţiune de formulare a unei sesizări mincinoase prin care se acuză o anumită persoană de comiterea unei fapte prevăzute de legea penală (alin.1- forma tip). Elementul material constă în producerea ori ticluirea de probe mincinoase în sprijinul unei învinuiri nedrepte (alin.2 - varianta asimilată, mai gravă). Nu orice învinuire denaturată, mincinoasă, realizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii de inducere în eroare a organelor judiciare, ci numai acele sesizări care se referă la fapte care, potrivit legilor penale, ar putea constitui infracţiuni. Sesizarea cu privire la săvârşirea unei alte fapte decât a unei posibile infracţiuni, de exemplu a unei abateri, fapt civil, contravenţie, chiar dacă are caracter mincinos, nu realizează conţinutul infracţiunii de inducere în eroare a organelor judiciare. Infracţiunea nu subzistă în situaţia când sesizarea se referă la o faptă penală pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Pentru existenţa infracţiunii în forma propriu-zisă (forma tip) se mai cere ca sesizarea 16 să se refere la o persoană determinată individual (nominal sau prin elemente de identificare certă) care să existe în realitate şi să fie în viaţă. Nu este îndeplinită această cerinţă dacă învinuirea nu se referă la nicio persoană ori se referă la o persoană imaginară. Atunci când învinuirea priveşte mai multe persoane, ne aflăm în faţa unui concurs omogen de infracţiuni, situaţia fiind similară şi atunci când învinuirea se face succesiv contra mai multor persoane. În cazul alin.2 se cere ca probele produse sau ticluite să fie "nereale" şi să fie făcute în scopul de a dovedi existenţa unei fapte prevăzute de legea penală ori săvârşirea acesteia de către o anumită persoană ". Când producerea de probe sau ticluirea lor constituie prin ea însăşi o infracţiune, se aplică regulile referitoare la concursul de infracţiuni. b) Urmarea imediată, în ambele modalităţi, constă în crearea unei stări de pericol pentru buna desfăşurare a activităţii de înfăptuire a justiţiei. Urmarea periculoasă secundară este vătămarea efectivă adusă persoanei nevinovate. B. Latura subiectivă Vinovăţia c) Legătura de cauzalitate. Între activitatea subiectului activ şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate care rezultă, de obicei, din materialitatea faptei. B. Latura subiectivă Infracţiunea se comite cu intenţie directă sau indirectă. 17 4.Forme. Modalităţi. Sancţiuni A.Forme Actele pregătitoare şi tentativa nu se pedepsesc. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care sesizarea, respectiv probele mincinoase sunt aduse la cunoştinţa autorităţilor. Epuizarea are loc în momentul comiterii ultimului act de învinuire mincinoasă sau al producerii sau ticluirii de probe mincinoase. Fapta poate lua forma unei infracţiuni continuate. B.Modalităţi Infracţiunea se comite în două modalităţi normative, corespunzătoare celor două variante, varianta tip (directă) şi varianta asimilată (indirectă), aceasta din urmă având două subvariante. Atunci când se comit simultan diferite modalităţi normative, există o infracţiune unică şi nu o pluralitate de infracţiuni. Sancţiuni C.Sancţiuni - alin. 1 - închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă - alin.2 - închisoare de la 1 la 5 ani - alin.3 – cauza de nepedepsire. 5. Aspecte procesuale Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 18 4. FAVORIZAREA FĂPTUITORULUI 1. Conţinutul legal 08:30 2. Condiţii preexistente Art. 269 C.pen. - "(1) Ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă. (2)Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârşită de autor. (3)Favorizarea săvârşită de un membru de familie nu se pedepseşte." A.Obiectul infracţiunii a) Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale cu privire la înfăptuirea justiţiei penale prin asigurarea descoperirii, cercetării şi judecării celor care au comis infracţiuni şi a executării sancţiunilor penale aplicate acestora. b) Obiectul material. Favorizarea nu are obiect material. B. Subiecţii infracţiunii a)Subiectul activ poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale. b)Subiectul pasiv este statul sau persoana ale cărei interese au fost prejudiciate prin comiterea faptei. 3. Conţinutul constitutiv A. Latura obiectivă a)Elementul material. În cazul infracţiunii de favorizarea făptuitorului, elementul material constă în 19 activitatea de a da ajutor unui făptuitor, pentru a împiedica sau îngreuna cercetările într-o cauză penală, tragerea la răspundere penală, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate, fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul comiterii infracţiunii. A.Latura obiectivă Elementul material Urmarea imediată Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă Vinovăţia Elementul material poate consta şi într-o omisiune. b)Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru înfăptuirea justiţiei penale. c) Legătura de cauzalitate. Între acţiunea făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. Aceasta rezultă, de regulă, din materialitatea faptei. B. Latura subiectivă 4.Forme. Modalităţi. Sancţiuni Infracţiunea directă. A. Forme se comite cu intenţie Actele pregătitoare şi tentativa nu sunt incriminate. Consumarea infracţiunii are loc în momentul când activitatea de ajutor a fost realizată şi s-a produs urmarea imediată. B.Modalităţi Infracţiunea este incriminată în două modalităţi normative cărora le pot corespunde multiple modalităţi faptice. Sancţiuni C.Sancţiuni -alin. 1 - închisoare de la 1 la 5 ani 20 -alin.2 - pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. D.Cauza de nepedepsire Alin.3 prevede că favorizarea săvârşită de soţ sau o rudă apropiată nu se pedepseşte. 5. Aspecte procesuale Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 8. TĂINUIREA 1. Conţinutul legal 06:00 Practică judiciară 2. Condiţii preexistente Art. 270 C.pen. - „(1)Primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificării unui bun, de către o persoană care fie a cunoscut, fie a prevăzut din împrejurările concrete că acesta provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar fără a cunoaşte natura acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă. (2)Pedeapsa aplicată tăinuitorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârşită de autor. (3)Tăinuirea săvârşită de un membru de familie nu se pedepseşte." A comis această infracţiune numitul I.O., care a valorificat mai multe bunuri furate de prietenul său din diverse pieţe şi târguri, cunoscând provenienţa acestora pentru care a obţinut diferite sume de bani. A. Obiectul juridic a)Obiectul juridic special este complex şi constă, pe de o parte, în relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei care sunt lezate prin comiterea faptei de tăinuire, 21 iar, pe de altă parte, din relaţiile sociale de ordin patrimonial b)Obiectul material constă în bunul tăinuit. B. Subiecţii infracţiunii Subiectul activ Subiectul pasiv B. Subiecţii infracţiunii a)Subiectul activ al infracţiunii de tăinuire poate fi orice persoană, cu excepţia soţului sau a unei rude apropiate făptuitorului (alin.2). Participaţia este posibilă sub oricare din formele sale. Subiectul pasiv principal este statul, ca titular al valorii sociale ocrotite, iar secundar este persoana fizică sau juridică privată sau publică faţă de care s-a săvârşit fapta prevăzută de legea penală din care provine bunul tăinuit. c) . 3. Conţinutul constitutiv A.Latura obiectivă Elementul material Urmarea imediată Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă Vinovăţia A. Latura obiectivă a)Elementul material constă în una din următoarele acţiuni: primirea, dobândirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea valorificării lui. „Primirea" presupune că făptuitorul acceptă cu orice titlu să deţină bunul ce provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală (de ex.: îl primeşte în gaj, depozit etc). Prin „dobândire" se înţelege situaţia când tăinuitorul devine proprietarul bunului în cauză prin cumpărare, donaţie, dare în plată, schimb etc. „Transformarea" presupune o modificare a substanţei bunului sau a formei sale, tăinuitorul folosindu-se de o serie de mijloace cum ar fi: topire, montare, vopsire, turnare în forme etc. 22 „Înlesnirea valorificării" înseamnă a ajuta la înstrăinarea bunului în vederea obţinerii unor foloase. Pentru existenţa infracţiunii de tăinuire este necesar ca bunul să provină din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. b) Urmarea imediată constă în trecerea bunului ce provine dintr-o faptă prevăzută de legea penală în altă sferă patrimonială ori prin modificarea substanţei şi formei sale, prin aceasta reducânduse posibilitatea de recuperare a acelui bun de către cei cărora le aparţinea. c) d) Legătura de cauzalitate dintre acţiune şi consecinţă rezultă din însăşi materialitatea faptei, adică din chiar acţiunea de primire, transformare etc. a bunului. B. Latura subiectivă Elementul subiectiv constă în intenţie directă calificată prin scop. Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca făptuitorul să cunoască că bunul provine dintr-o faptă prevăzută de legea penală. 4.Forme. Modalităţi. Sancţiuni A.Forme Infracţiunea de tăinuire este susceptibilă de acte pregătitoare şi de tentativă, dar acestea nu se pedepsesc. 23 Actele preparatorii Tentativa Consumarea Consumarea infracţiunii are loc în momentul executării oricăreia dintre acţiunile specifice: primirea, dobândirea, transformarea, înlesnirea valorificării bunului provenit din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, făptuitorul cunoscând provenienţa acelui bun. Tăinuirea se poate comite în forma infracţiunii continuate atunci când ea vizează un complex de bunuri provenite din aceeaşi faptă prevăzută de legea penală sau din diferite fapte sau în varianta în care acţiunea de transformare a bunului tăinuit presupune mai multe activităţi ce pot fi executate la diferite intervale de timp. În astfel de cazuri, tăinuirea se epuizează odată cu efectuarea ultimului act din componenţa activităţii făptuitorului, iar pedepsirea acesteia se va face prin raportarea la acest moment. B.Modalităţi Infracţiunea de tăinuire se prezintă sub forma mai multor modalităţi normative: tăinuirea prin primirea bunului sau prin dobândirea lui ori transformarea acestuia, sau prin înlesnirea valorificării lui. Modalităţilor normative pot să le corespundă o varietate de modalităţi faptice. Sancţiuni B. Sancţiuni - alin.1 - închisoare de la 1 la 5 ani (fără ca sancţiunea aplicată să poată depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea din care provine bunul tăinuit). - alin.3 - nu se sancţionează tăinuirea săvârşită de soţ sau de o rudă apropiată. 24 5. Aspecte procesuale Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 6. INFLUENŢAREA DECLARAŢILOR 1. Conţinutul legal 07:30 2. Condiţii preexistente Art. 272 C.pen. - "(1)Încercarea de a determina sau determinarea unei persoane, indiferent de calitatea acesteia, prin corupere, prin constrângere ori prin altă faptă cu efect vădit intimidant, săvârşită asupra sa ori asupra unui membru de familie al acesteia, să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declaraţii, să îşi retragă declaraţiile, să dea declaraţii mincinoase ori să nu prezinte probe, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă actul de intimidare sau corupere constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni. (2)Nu constituie infracţiune înţelegerea patrimonială dintre infractor şi persoana vătămată, intervenită în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângere prealabilă sau pentru care intervine împăcarea. A.Obiectul infracţiunii a)Obiectul juridic special constă în relaţiile sociale privitoare la buna înfăptuire a justiţiei, prin garantarea accesului liber la justiţie prin protejarea libertăţii oricărei persoane de a se adresa justiţiei şi de a da declaraţiile ori de a înfăţişa probele pe care le consideră necesare în raport de interesele sale, independent de orice formă de presiune exercitată din partea vreunui terţ, fie asupra sa, fie asupra membrilor de familie. b)Obiectul material lipseşte. 25 B.Subiecţii infracţiunii B. Subiecţii infracţiunii Subiectul activ Subiectul pasiv a)Subiectul activ poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, necerându-se vreo calitate specială sau vreo limitare în acest sens. Participaţia penală este posibilă în toate formele sale: coautorat, instigare sau complicitate. b)Subiect pasiv principal nu poate fi decât statul, întrucât prin influenţarea declaraţiilor pericolul creat vizează statul ca titular al dreptului de a înfăptui justiţia. În secundar se aduce atingere şi persoanei constrânse sau asupra căreia se exercită o altă faptă cu efect vădit intimidant. Nu are relevanţă calitatea subiectului pasiv secundar (spre exemplu, persoana vătămată, martor, expert, interpret, persoana care a luat cunoştinţă despre săvârşirea unei fapte prevăzută de legea penală etc.). Nu există condiţii speciale de loc sau timp cerute de textul legal. 3. Conţinutul constitutiv A.Latura obiectivă Elementul material A. Latura obiectivă a) Elementul material: Fapta se realizează din punct de vedere al elementului material printr-o acţiune a făptuitorului care încearcă să determine sau determină o persoană prin constrângere sau corupere, ori prin altă faptă cu efect vădit intimidant să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declaraţii, să îşi retragă declaraţiile, să dea declaraţii mincinoase ori să nu prezinte probe, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară. Încercarea de a determina presupune încercarea de a convinge o persoană să acţioneze într-un anumit fel, ori să rămână în pasivitate. Determinarea presupune că acţiunea făptuitorului a reuşit să trezească ecou în mintea persoanei determinate, care a luat hotărârea să îndeplinească cerinţa făptuitorului. 26 Urmarea imediată Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă Vinovăţia b) Urmarea imediată constă în starea de pericol pentru buna desfăşurare a activităţii de înfăptuire a justiţiei. c) Legătura de cauzalitate. Între fapta comisă şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate, aceasta legătură rezultând din însăşi materialitatea faptei. B. Latura subiectivă Forma de vinovăţie este intenţia directă. 4.Forme. Modalităţi. Sancţiuni Sancţiuni 5. Aspecte procesuale A.Forme Actele pregătitoare şi tentativa nu se pedepsesc. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care făptuitorul a realizat una dintre modalităţile alternative prevăzute în norma de incriminare. C.Sancţiuni -alin.1 - închisoare de la 1 la 5 ani alin.2 - Nu constituie infracţiune înţelegerea patrimonială dintre infractor şi persoana vătămată, intervenită în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângere prealabilă sau pentru care intervine împăcarea. Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 7. MĂRTURIA MINCINOASĂ 1. Conţinutul legal Art. 273 C.pen. - "(1)Fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă 27 07:30 Practică judiciară 2. Condiţii preexistente procedură în care se ascultă martori, face afirmaţii mincinoase ori nu spune tot ce ştie în legătură cu faptele sau împrejurările esenţiale cu privire la care este întrebat se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. (2)Mărturia mincinoasă săvârşită: a)de un martor cu identitate protejată ori aflat în Programul de protecţie a martorilor; b)de un investigator sub acoperire; c)de o persoană care întocmeşte un raport de expertiză ori de un interpret; d)în legătură cu o faptă pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă ori închisoarea de 10 ani sau mai mare se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. (3)Autorul nu se pedepseşte dacă îşi retrage mărturia, în cauzele penale înainte de reţinere, arestare sau de punerea în mişcare a acţiunii penale ori în alte cauze înainte de a se fi pronunţat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluţie, ca urmare a mărturiei mincinoase. Martorul I.G., în cadrul procedurii succesorale desfăşurate în faţa notarului, a făcut afirmaţii mincinoase cu privire la numărul succesorilor. A.Obiectul infracţiunii a)Obiectul juridic special constă în relaţiile sociale privitoare la buna înfăptuire a justiţiei. Infracţiunea poate avea şi un obiect juridic secundar, şi anume relaţiile sociale privitoare la anumite atribute esenţiale ale persoanei (demnitatea, libertatea) sau relaţiile sociale cu caracter patrimonial. b)Obiectul material lipseşte. 28 B.Subiecţii infracţiunii B. Subiecţii infracţiunii Subiectul activ Subiectul pasiv a)Subiectul activ este calificat şi nu poate fi decât cel care are calitatea de martor, expert sau interpret. În cazul variantei agravate, subiectul activ este un martor cu identitate protejată ori aflat în Programul de protecţie a martorilor, de un investigator sub acoperire, de o persoană care întocmeşte un raport de expertiză ori de un interpret. Nu are calitate procesuală de martor şi nu poate fi subiect al infracţiunii de mărturie mincinoasă persoana obligată a păstra secretul profesional - fiind vorba de fapte sau împrejurări de care a luat cunoştinţă în exerciţiul profesiei, fără încuviinţarea persoanei sau unităţii faţă de care este obligată a păstra secretul (un medic care are obligaţia de a păstra secretul profesional). Nu dobândesc calitatea de martor, şi ca atare nu pot fi subiecţi activi ai infracţiunii de mărturie mincinoasă, nici persoanele care sunt părţi în proces. Infracţiunea exclude participaţia penală sub forma coautoratului. La comiterea faptei pot participa însă alte persoane în calitate de instigatori sau complici. Pentru instigator şi complice nu se cere o calitate specială. Coautoratul va fi posibil în cazul experţilor care în comun pot redacta un raport de expertiză necorespunzător adevărului. b)Subiect pasiv principal este statul. Subiect pasiv secundar este persoana fizică sau juridică parte în proces ale cărei interese şi drepturi sunt lezate sau vătămate prin săvârşirea infracţiunii. În cazul acestei infracţiunii nu sunt prevăzute condiţii speciale referitoare la timpul şi locul comiterii faptei. 29 3. Conţinutul constitutiv A. Latura obiectivă Elementul material Urmarea imediată Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă Vinovăţia A. Latura obiectivă a) Elementul material se realizează prin două modalităţi alternative: fie se fac afirmaţii mincinoase, fie că nu se spune tot ce se ştie asupra împrejurărilor esenţiale într-o cauză judiciară. Are semnificaţie penală numai acea omisiune, care este de natură să inducă în eroare organul judiciar. Afirmaţiile sau omisiunile martorului trebuie să se refere la împrejurări esenţiale. Prin "împrejurări esenţiale" trebuie să se înţeleagă situaţii şi împrejurări care se referă la faptul principal al cauzei şi nu la aspecte adiacente ce nu au legătură cu aceasta, de exemplu elementele constitutive şi circumstanţele atenuante sau agravante dintr-un proces penal. Pentru a fi realizat elementul material este necesar ca martorul să fi fost întrebat de către organul abilitat sau de către părţi privind împrejurările esenţiale. Nu interesează dacă martorul a depus mărturie în favoarea sau în defavoarea unei persoane. Simpla contradicţie între ceea ce relatează martorul şi ceea ce s-a întâmplat nu este o dovadă că afirmaţiile acestuia au un caracter mincinos, deoarece uneori realitatea se poate percepe în mod deformat, în sensul că se pot uita anumite aspecte care sunt esenţiale. d) Urmarea imediată constă în starea de pericol pentru buna desfăşurare a activităţii de înfăptuire a justiţiei. 30 e) Legătura de cauzalitate. Între fapta comisă şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate, aceasta legătură rezultând din însăşi materialitatea faptei. B. Latura subiectivă Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă. 4.Forme. Modalităţi. Sancţiuni Practică judiciară A. Forme Actele pregătitoare şi tentativa nu se pedepsesc. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care făptuitorul a realizat una dintre modalităţile alternative prevăzute în norma de incriminare. În practica judiciară s-a decis că infracţiunea se consumă în momentul în care martorul semnează declaraţia după ce audierea s-a terminat. Infracţiunea se consumă în cazul expertului nu după întocmirea raportului de expertiză şi semnarea lui, ci în momentul în care acest raport a fost depus la organul judiciar care a cerut efectuarea expertizei, întrucât numai din acest moment poate să influenţeze o cauză penală, civilă etc. În cazul unei traduceri scrise, infracţiunea se consumă în momentul când traducerea a fost depusă la organul judiciar. Infracţiunea subzistă, nefiind necesar să se fi pronunţat o hotărâre ilegală sau dacă s-a dat o soluţie nedreaptă, fiind suficientă existenţa pericolului de producere a unor asemenea consecinţe. 31 Sancţiuni 5. Aspecte procesuale C.Sancţiuni -alin.1 - închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă - alin.2 – închisoare de la 1 la 5 ani - alin 3 - mărturia mincinoasă nu se pedepseşte dacă în cauzele penale mai înainte de a se produce arestarea inculpatului, ori în toate cauzele, mai înainte de a se fi pronunţat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluţie ca urmare a mărturiei mincinoase, martorul îşi retrage măturia. Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 8. RĂZBUNAREA PENTRU AJUTORUL DAT JUSTIŢIEI 1. Conţinutul legal 07:30 2. Condiţii preexistente Art. 274 C.pen. - " Săvârşirea unei infracţiuni împotriva unei persoane ori a unui membru de familie al acesteia, pe motiv că a sesizat organele de urmărire penală, a dat declaraţii ori a prezentat probe într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură dintre cele prevăzute în art. 273, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.” A.Obiectul infracţiunii a)Obiectul juridic special constă în relaţiile sociale privitoare la buna înfăptuire a activităţii judiciare, referitoare la protejarea libertăţii de voinţă a persoanelor care sprijină activitatea de înfăptuire a justiţiei prin sancţionarea mai severă a actelor de răzbunare comise prin săvârşirea unor infracţiuni împotriva unei 32 persoane ori a unui membru de familie al acesteia pe motiv că a sesizat organele de urmărire penală, a dat declaraţii ori a prezentat probe într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară. Obiectul juridic secundar constă în relaţiile sociale afectate prin săvârşirea infracţiunii absorbite. Acestea pot consta, după caz în relaţiile sociale privind atribute ale persoanei, inclusiv patrimoniul acesteia, dar chiar şi relaţii sociale care privesc alte categorii de valori sociale, protejate în alte titluri ale părţii speciale a codului penal, cum ar fi înfăptuirea justiţiei, serviciul, încrederea publică, sănătatea publică, convieţuirea socială etc. b)Obiectul material. În principiu, obiectul material al infracţiunii de răzbunare pentru ajutorul dat justiţiei este identic cu obiectul material al infracţiunii absorbite, depinzând de natura acestuia (spre exemplu, corpul persoanei în cazul unei infracţiuni de omor, bunul distrus în cazul unei infracţiuni de distrugere etc.). C. Subiecţii infracţiunii B. Subiecţii infracţiunii Subiectul activ Subiectul pasiv a)Subiectul activ poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, necerându-se vreo calitate specială sau vreo limitare în acest sens. Participaţia penală este posibilă în toate formele sale: coautorat, instigare sau complicitate. b)Subiect pasiv principal al infracţiunii este statul care administrează şi răspunde de buna înfăptuire a activităţii justiţiei, iar subiectul pasiv secundar este persoana care a sesizat organele de urmărire penală, a dat declaraţii ori a prezentat probe într-o cauză penală, civilă 33 sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, împotriva căreia s-a săvârşit infracţiunea în scop de răzbunare. 3. Conţinutul constitutiv A.Latura obiectivă Elementul material Urmarea imediată Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă Vinovăţia A. Latura obiectivă a) Elementul material: Infracţiunea se realizează sub aspectul elementului material printr-o acţiune de săvârşirea unei infracţiuni împotriva unei persoane ori a unui membru de familie al acesteia. În ceea ce priveşte sfera de cuprindere a infracţiunilor care pot fi săvârşite în realizarea elementului material al prezentei infracţiuni, în principiu este vorba de orice infracţiune care este comisă datorită mobilului explicit şi în realizarea scopului implicit prevăzut în norma de incriminare. Aceasta poate consta într-o infracţiune contra persoanei (omor, lovire, lipsire de libertate în mod ilegal, şantaj, ameninţare, violare de domiciliu etc.), dar nu este exclusă nicio infracţiune contra patrimoniului (furt, tâlhărie, abuz de încredere, distrugere etc.), ori o altă infracţiune (spre exemplu, o infracţiune contra înfăptuirii justiţiei – inducerea în eroare a organelor judiciar, represiunea nedreaptă, ori o infracţiune de serviciu – abuz în serviciu, purtare abuzivă, o infracţiune contra încrederii publice – fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual, o infracţiune contra sănătăţii publice – contaminarea venerică sau transmiterea sindromului imunodeficitar dobândit, etc.). Urmarea imediată constă în perturbarea activităţii de înfăptuire a justiţiei în condiţii legale şi în încălcarea unor drepturi ale persoanelor care ajută la înfăptuirea justiţiei. b) Legătura de cauzalitate. Între fapta comisă şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate, aceasta legătură rezultând din însăşi materialitatea faptei. B. Latura subiectivă Forma de vinovăţie este intenţia directă. 34 4.Forme. Modalităţi. Sancţiuni Sancţiuni 5. Aspecte procesuale A.Forme Actele pregătitoare şi tentativa nu se pedepsesc. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care făptuitorul a realizat una dintre modalităţile alternative prevăzute în norma de incriminare. C.Sancţiuni -alin.1 – pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea comisă, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 9. SUSTRAGEREA ORI DISTRUGEREA DE PROBE SAU ÎNSCRISURI 1. Conţinutul legal 07:30 2. Condiţii preexistente Art. 275 C.pen. - "(1) Sustragerea, distrugerea, reţinerea, ascunderea ori alterarea de mijloace materiale de probă sau de înscrisuri, în scopul de a împiedica aflarea adevărului într-o procedură judiciară, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani. (2)Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează împiedicarea, în orice alt mod, ca un înscris necesar soluţionării unei cauze, emis de către un organ judiciar sau adresat acestuia, să ajungă la destinatar.” A.Obiectul infracţiunii a)Obiectul juridic special constă în relaţiile sociale privitoare la înfăptuirea justiţiei care implică respectarea tuturor măsurilor referitoare la securitatea şi integritatea 35 mijloacelor materiale de probă sau înscrisurilor prin a căror sustragere, distrugere, reţinere, ascundere sau alterare este împiedicată aflarea adevărului într-o cauză penală, ori a mijloacelor de probă sau a înscrisurilor aflate dintr-un dosar penal. b)Obiectul material îl constituie mijloacele materiale de probă şi înscrisurile necesare aflării adevărului şi soluţionării unei cauze.. B.Subiecţii infracţiunii B. Subiecţii infracţiunii Subiectul activ Subiectul pasiv a)Subiectul activ poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, necerându-se vreo calitate specială sau vreo limitare în acest sens. Participaţia penală este posibilă în toate formele sale: coautorat, instigare sau complicitate. b)Subiect pasiv. În cazul infracţiunii prevăzute în art. 275 C. pen., subiect pasiv principal este statul, ca titular al valorii social ocrotite (buna desfăşurare a activităţii de înfăptuire a justiţiei). Putem întâlni şi un subiect pasiv secundar (adiacent), respectiv o persoană fizică sau juridică ale căror interese sunt lezate, fie prin aceea că este lipsită de un obiect care constituie mijloc material de probă, ori un act cu valoare materială probatorie deosebită, fie pentru că organul de jurisdicţie, lipsit de înscrisul reţinut sau distrus, a dat o hotărâre nedreaptă cauzatoare de prejudicii. 3. Conţinutul constitutiv A.Latura obiectivă Elementul material A. Latura obiectivă a) Elementul material: În cazul infracţiunii de sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri, elementul material constă în sustragerea, distrugerea, reţinerea, alterarea ori ascunderea de mijloace materiale de probă sau de înscrisuri. 36 În varianta asimilată elementul material constă în acţiunea de împiedicare, în orice alt mod, ca un înscris necesar soluţionării unei cauze, emis de către un organ judiciar sau adresat acestuia, să ajungă la destinatar. Urmarea imediată Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă Vinovăţia b) Urmarea imediată constă în starea de pericol pentru buna desfăşurare a activităţii de înfăptuire a justiţiei. c) Legătura de cauzalitate. Între fapta comisă şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate, aceasta legătură rezultând din însăşi materialitatea faptei. B. Latura subiectivă Forma de vinovăţie este intenţia directă. 4.Forme. Modalităţi. Sancţiuni Sancţiuni A.Forme Actele pregătitoare şi tentativa nu se pedepsesc. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care făptuitorul a realizat una dintre modalităţile alternative prevăzute în norma de incriminare. C.Sancţiuni -alin.1 şi 2 - închisoare de la 6 luni la 5 ani Acţiunea penală se pune în mişcare din 5. Aspecte procesuale oficiu. 37 10.ULTRAJUL JUDICIAR 1. Conţinutul legal 2. Condiţii preexistente 00:30 Art. 279 C.pen. - "(1) Ameninţarea, lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul, săvârşite împotriva unui judecător sau procuror aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu jumătate. (2)Săvârşirea unei infracţiuni împotriva unui judecător sau procuror ori împotriva bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu jumătate. (3)Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează faptele comise în condiţiile alin. (2), dacă privesc un membru de familie al judecătorului sau al procurorului. (4)Dispoziţiile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător şi faptelor comise împotriva unui avocat în legătură cu exercitarea profesiei.” A.Obiectul infracţiunii a)Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale privitoare la respectul datorat înfăptuirii justiţiei, care presupune stimă şi respect faţă de judecătorul sau procurorul care exercită o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii statului, precum şi faţă de avocatul care participă la procesul de înfăptuire a justiţiei. Considerăm că prin incriminarea separată a infracţiunii de ultraj judiciar nu se schimbă în esenţă obiectul juridic al infracţiunii, ci doar se particularizează autoritatea de stat căreia i se aduce atingere prin săvârşirea acestei infracţiuni (în acest caz, justiţia). 38 b)Obiectul material. În situaţia când fapta se comite prin ameninţare, infracţiunea de ultraj este lipsită de obiect material. În cazul comiterii faptei prin loviri, alte violenţe ori vătămări, obiectul material îl formează corpul persoanei împotriva căreia se îndreaptă acţiunea infracţională. B.Subiecţii infracţiunii B. Subiecţii infracţiunii Subiectul activ Subiectul pasiv a)Subiect activ poate fi orice persoană responsabilă penal, cetăţean sau străin, persoană fară cetăţenie care săvârşeşte o asemenea faptă. Infracţiunea de ultraj poate fi comisă şi de un funcţionar faţă de un alt funcţionar cu condiţia să fie îndeplinite şi celelalte cerinţe ale legii pentru existenţa acestei infracţiuni. Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale. b)Subiect pasiv principal este statul ca garant al înfăptuirii justiţiei. În secundar se aduce atingere unui judecător, procuror, avocat sau membru de familie al acestora. Nu are relevanţă natura cauzei în care este implicat judecătorul, procurorul sau avocatul (penală, civilă, etc.), nici calitatea pe care aceştia o au (judecător de drepturi şi libertăţi, judecător de cameră preliminară, judecător în completul care compune instanţa, avocat ales sau din oficiu etc.). Esenţial este ca fapta să aibă legătură cu atribuţiile de serviciu ale acestora sau să se comită în timpul când aceştia sunt în exercitarea atribuţiilor de serviciu. Dacă fapta nu are legătură cu atribuţiile de serviciu, va constitui o infracţiune de drept comun, ori o altă infracţiune contra înfăptuirii justiţiei 3. Conţinutul constitutiv A.Latura obiectivă a)Elementul material. 39 A.Latura obiectivă Elementul material Urmarea imediată Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă Vinovăţia În cazul variantei tip [art. 279 alin. (1) C. pen.], elementul material se realizează printr-o acţiune corespunzătoare uneia din următoarele infracţiuni contra persoanei: ameninţare, lovire sau alte violenţe, vătămare corporală, loviri sau vătămări cauzatoare de moarte sau omor. În consecinţă, pentru explicaţii privind elementul material al infracţiunii de ultraj judiciar în varianta tip trimitem la explicaţiile date cu ocazia analizei infracţiunilor mai sus menţionate. Elementul material al infracţiunii de ultraj judiciar presupune două elemente de diferenţiere în raport cu infracţiunea de ultraj (art. 257 C. pen.). În primul rând, nu se cere ca ameninţarea să fie comisă nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă. În accepţiunea art. 279, ameninţarea poate fi comisă şi prin alte mijloace de transmitere, esenţial fiind ca aceasta să ajungă la cunoştinţa judecătorului, procurorului sau avocatului şi să fie de natură să alarmeze. O altă condiţie diferenţă în ceea ce priveşte varianta tip se referă la cerinţa privind legătura între infracţiunile comise şi atribuţiile de serviciu ale persoanei ultragiate. Astfel, dacă la ultraj, o condiţie esenţială pentru întrunirea elementelor constitutive ale variantei tip o constituia ca fapta să fie comisă împotriva unui funcţionar public aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, pentru existenţa infracţiunii de ultraj judiciar în varianta tip este necesar ca fapta să fie comisă împotriva unui judecător sau procuror aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu. b) Urmarea imediată. Prin săvârşirea infracţiunii de ultraj judiciar se creează o stare de pericol pentru autoritatea cu care este învestit organul din care face parte subiectul pasiv al ultrajului, şi implicit pentru înfăptuirea justiţiei, iar ca urmare adiacentă, o lezare a libertăţii, integrităţii corporale, sănătăţii sau vieţii judecătorului, procurorului, avocatului sau membrului de familie al acestuia. 40 c) Legătura de cauzalitate. Între acţiunea incriminată şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. În variantele agravate legătura trebuie stabilită în fiecare caz în parte. B.Latura subiectivă Infracţiunea se comite cu intenţie directă sau indirectă, iar uneori şi cu praeterintentie. Trebuie însă ca făptuitorul să fi ştiut, să fi cunoscut, că ofensa sau agresiunea este îndreptată împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte (în acel moment) o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat sau că activitatea ilicită ce i se aduce este în legătură cu fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii. A. Forme 4.Forme. Modalităţi. Sancţiuni Sancţiuni Actele preparatorii şi tentativa nu se pedepsesc. Consumarea infracţiunii are loc în momentul comiterii uneia din acţiunile incriminate şi producerii urmării imediate. Infracţiunea poate fi în unele situaţii continuă sau continuată. B.Sancţiuni - limitele pedepsei se majorează cu jumătate 5. Aspecte procesuale Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 41 11. CERCETAREA ABUZIVĂ 1. Conţinutul legal 07:30 2. Condiţii preexistente 280 C.pen. - "(1)Întrebuinţarea de promisiuni, ameninţări sau violenţe împotriva unei persoane urmărite sau judecate într-o cauză penală, de către un organ de cercetare penală, un procuror sau un judecător, pentru a o determina să dea ori să nu dea declaraţii, să dea declaraţii mincinoase ori să îşi retragă declaraţiile, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică. (2)Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează producerea, falsificarea ori ticluirea de probe nereale de către un organ de cercetare penală, un procuror sau un judecător. Art. A.Obiectul infracţiunii a)Obiectul juridic special constă în relaţiile sociale privitoare la activitatea de înfăptuire a justiţiei, activitate a cărei desfăşurare normală este incompatibilă cu folosirea mijloacelor ilegale (promisiuni, ameninţări etc.) împotriva persoanelor urmărite sau judecate într-o cauză penală. Cercetarea abuzivă are şi un obiect juridic special secundar (adiacent), care constă în relaţiile sociale privitoare la libertatea psihică, morală sau integritatea corporală, întrucât, prin comiterea faptei, se poate aduce atingere şi acestor relaţii sociale. b)Obiectul material constă de cele mai multe ori (în varianta întrebuinţării de violenţe) în corpul persoanei împotriva căreia se săvârşesc aceste fapte. B.Subiecţii infracţiunii B. Subiecţii infracţiunii Subiectul activ Subiectul pasiv a)Subiectul activ. Infracţiunea de cercetare abuzivă poate fi comisă numai de către un funcţionar public care, potrivit atribuţiilor sale, desfăşoară activităţi de cercetare sau urmărire penală ori judecată. Acesta este 42 expres indicat în norma de incriminare: organ de cercetare penală, procuror sau judecător. b)Subiect pasiv principal al faptei de cercetare abuzivă este statul, ca titular al valorii sociale, al înfăptuirii justiţiei penale apărată prin incriminarea din text. În cazul infracţiunii de cercetare abuzivă, subiectul pasiv secundar este cel care se află în curs de urmărire penală sau de judecată. În funcţie de faptul dacă s-a pus în mişcare sau nu acţiunea penală împotriva acestuia, acesta are calitatea de suspect sau inculpat. Dacă fapta se îndreaptă asupra altei persoane decât suspectul sau inculpatul (spre exemplu, martor, expert, interpret, parte vătămată etc.), fapta nu va constitui infracţiunea de cercetare abuzivă, ci eventual infracţiunea de influenţarea declaraţiilor (art. 272 C. pen.). 3. Conţinutul constitutiv A.Latura obiectivă Elementul material Urmarea imediată Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă Vinovăţia A. Latura obiectivă a) Elementul material: Fapta se realizează prin următoarele trei acţiuni alternative: promisiuni, ameninţări sau violenţe exercitate faţă de o persoană aflată în curs de urmărire ori de judecată, în scopul determinării acesteia să dea ori să nu dea declaraţii, să dea declaraţii mincinoase ori să îşi retragă declaraţiile. Elementul material al variantei asimilate constă în producerea, falsificarea ori ticluirea de probe nereale de către un organ de cercetare penală, un procuror sau un judecător. Nu se cere, în cazul variantei asimilate, ca acţiunea să se desfăşoare asupra, în favoarea sau defavoarea suspectului sau inculpatului, fapta constituind infracţiune independent de aceste variabile. Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru desfăşurarea normală a activităţii de înfăptuire a justiţiei. Cercetarea abuzivă are şi o urmare imediată adiacentă, în sensul că se pot aduce prejudicii persoanei faţă de care s-a declanşat activitatea ilegală, fiind vorba deci, de provocarea unor suferinţe morale sau fizice 43 (privarea de libertate, suferinţele fizice sau psihice determinate de acţiunea violentă a subiectului activ, etc.). b) Legătura de cauzalitate. Între fapta comisă şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate, aceasta legătură rezultând din însăşi materialitatea faptei. B. Latura subiectivă Forma de vinovăţie este intenţia directă calificată prin scop. 4.Forme. Modalităţi. Sancţiuni Sancţiuni 5. Aspecte procesuale A.Forme Actele pregătitoare şi tentativa nu se pedepsesc. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care făptuitorul a realizat una dintre modalităţile alternative prevăzute în norma de incriminare. C.Sancţiuni -alin.1şi 2 - închisoare de la 2 la 7 ani Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 12. CERCETAREA ABUZIVĂ 1. Conţinutul legal Art. 281 C.pen. - "(1)Supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, măsuri de siguranţă sau educative în alt mod decât cel prevăzut de dispoziţiile legale se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică. 44 07:30 (2)Supunerea la tratamente degradante ori inumane a unei persoane aflate în stare de reţinere, deţinere ori în executarea unei măsuri de siguranţă sau educative, privative de libertate, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică. » 2. Condiţii preexistente A.Obiectul infracţiunii a)Obiectul juridic special constă în relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare şi înfăptuire a justiţiei, care este incompatibilă cu supunerea la executarea în alt mod decât prevăd dispoziţiile legale, respectiv cu aplicarea de tratamente inumane sau degradante celor aflaţi în stare de reţinere, deţinere ori în executarea unei măsuri de siguranţă sau educative. Prin comiterea infracţiunii sunt lezate, în secundar (adiacent) şi relaţiile sociale privind demnitatea sau integritatea corporală ori sănătatea persoane b)Obiectul material. În situaţia când relele tratamente aplicate privesc corpul persoanei, acesta formează obiectul material al infracţiunii B.Subiecţii infracţiunii B. Subiecţii infracţiunii Subiectul activ Subiectul pasiv a)Subiectul activ. Infracţiunea pe care o analizăm poate fi comisă numai de un subiect activ calificat, fiind vorba de un funcţionar public cu atribuţii de serviciu pe linia organizării, conducerii, supravegherii, tratamentului, ori a altor activităţi ce se desfăşoară în legătură cu cei aflaţi în stare de reţinere, deţinere ori în executarea unei măsuri de siguranţă sau educative, privative de libertate. b)Subiect pasiv principal este statul ca titular al valorilor sociale protejate şi ocrotite prin incriminarea faptei. În cazul infracţiunii de supunere la rele tratamente avem şi un subiect pasiv secundar (adiacent), adică persoana aflată în stare de reţinere, deţinere ori în executarea unei măsuri de siguranţă sau educative privative de libertate. 45 3. Conţinutul constitutiv A.Latura obiectivă Elementul material A. Latura obiectivă a) Elementul material: Modul de executare a pedepselor, măsurilor de siguranţă şi educative privative de libertate este prevăzut de Codul penal şi de legea privitoare la executarea pedepselor. Este vorba de pedeapsa închisorii sau detenţiunii pe viaţă, măsura educativă a internării într-un centru educativ şi cea a internării într-un centru de detenţie, precum şi măsura de siguranţă a internării medicale. Acestea trebuie executate în alt mod decât cel prevăzut în dispoziţiile legale (spre exemplu, executarea pedepsei închisorii în regim de maximă siguranţă în condiţiile în care legea prevede, în raport cu sancţiunea aplicată în concret şi persoana condamnată, executarea în regim semideschis). În acelaşi timp, modalitatea de executare impusă nu trebuie să constituie un tratament inuman sau degradant, deoarece în aceste condiţii vor fi îndeplinite elementele constitutive ale variantei agravate. Elementul material al variantei agravate constă în supunerea la tratamente degradante ori inumane a unei persoane aflate în stare de reţinere, deţinere ori în executarea unei măsuri de siguranţă sau educative, privative de libertate. Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca, în prealabil, organul judiciar (de exemplu: poliţistul, procurorul, judecătorul) să fi emis o ordonanţă de reţinere ori un mandat de arestare sau de executare a unei măsuri de siguranţă sau educative. Urmarea imediată Legătura de cauzalitate Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru normala desfăşurare a activităţii de înfăptuire a justiţiei. Sunt, de asemenea, lezate şi relaţiile sociale referitoare la demnitatea, integritatea fizică sau sănătatea persoanei supusă unor rele tratamente. B. Latura subiectivă Vinovăţia b) Legătura de cauzalitate. Între fapta comisă şi urmarea imediată trebuie să existe 46 o legătură de cauzalitate, aceasta legătură rezultând din însăşi materialitatea faptei. B. Latura subiectivă Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă. 4.Forme. Modalităţi. Sancţiuni Sancţiuni 5. Aspecte procesuale A.Forme Actele pregătitoare şi tentativa nu se pedepsesc. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care făptuitorul a realizat una dintre modalităţile alternative prevăzute în norma de incriminare. C.Sancţiuni -alin.1 închisoare de la 6 luni la 3 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică. - alin 2 – închisoare de la 1 la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică. Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 13. ASISTENŢA ŞI REPREZENTAREA NELOIALĂ 1. Conţinutul legal Art. 284 C.pen. - "(1) Fapta avocatului sau a reprezentantului unei persoane care, în înţelegere frauduloasă cu o persoană cu interese contrare în aceeaşi cauză, în cadrul unei proceduri judiciare sau 47 07:30 2. Condiţii preexistente notariale, vatămă interesele clientului sau ale persoanei reprezentate se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. (2)Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează înţelegerea frauduloasă dintre avocat sau reprezentantul unei persoane şi un terţ interesat de soluţia ce se va pronunţa în cauză, în scopul vătămării intereselor clientului sau ale persoanei reprezentate. (3)Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.” A. Obiectul infracţiunii a)Obiectul juridic special. În cazul faptei de asistenţă şi reprezentare neloială obiectul juridic special constă în relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei în bune condiţiuni, caracterizată prin respectarea deontologiei profesionale în materie de asistenţă şi reprezentare, iar în secundar cele referitoare la protejarea dreptului la apărare ori a intereselor juridice ale clientului sau persoanei reprezentate. b)Obiectul material lipseşte. B.Subiecţii infracţiunii B. Subiecţii infracţiunii Subiectul activ Subiectul pasiv a)Subiectul activ. În cazul acestei infracţiuni, subiectul activ nemijlocit este calificat, acesta având calitatea de avocat ori de reprezentant legal al unei persoane. b)Subiect pasiv principal este statul ca titular al valorii sociale ocrotite, înfăptuirea justiţiei. Subiect pasiv secundar este persoana fizică sau juridică reprezentată sau asistată, ale cărei interese au fost vătămate sau puse în pericol. 48 3. Conţinutul constitutiv A.Latura obiectivă Elementul material A. Latura obiectivă a) Elementul material: În cazul variantei tip a infracţiunii, elementul material se realizează prin fapta avocatului sau a reprezentantului unei persoane care, în înţelegere frauduloasă cu o persoană cu interese contrare în aceeaşi cauză, în cadrul unei proceduri judiciare sau nota¬riale, vatămă interesele clientului sau ale persoanei reprezentate. În varianta asimilată, elementul material constă în înţelegerea frauduloasă dintre avocat sau reprezentantul unei persoane şi un terţ interesat de soluţia ce se va pronunţa în cauză, în scopul vătămării intereselor clientului sau ale persoanei reprezentate. Diferenţa faţă de varianta tip constă în persoana cu care se încheie înţelegerea frauduloasă (care nu mai este partea adversă, ci un terţ interesat în soluţia ce se va pronunţa în cauză), şi lipsa condiţiei vătămării intereselor clientului sau persoanei reprezentate. Terţul interesat reprezintă orice persoană care beneficiază de pe urma soluţiei favorabile părţii cu interese contrare celei reprezentate fraudulos, în procedura judiciară sau notarială (spre exemplu, moştenitorul sau un creditor al acesteia, care beneficiază indirect de pe urma dobândirii unui drept sau un alt avantaj de către partea cu interese contrare celei reprezentate fraudulos). Urmarea imediată Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă Vinovăţia b) Urmarea imediată. În principal, urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru desfăşurarea activităţii de înfăptuire a justiţiei în bune condiţii şi în conformitate cu prevederile legale. În secundar sunt vătămate (în varianta tip) sau puse în pericol (în varianta asimilată) interesele persoanei reprezentate sau asistate. b) Legătura de cauzalitate. Între fapta comisă şi urmarea imediată trebuie să existe o 49 legătură de cauzalitate, aceasta legătură rezultând din însăşi materialitatea faptei. B. Latura subiectivă Infracţiunea de asistenţă şi reprezentare neloială se comite din punct de vedere al elementului subiectiv, cu intenţie directă sau indirectă, infracţiunea subzistând în condiţiile unei înţelegeri frauduloase între avocat sau reprezentantul legal al unei persoane şi persoana cu interese contrare în cauză, făptuitorul prevăzând că prin înţelegerea frauduloasă va vătăma interesele persoanei reprezentate, punând astfel în pericol înfăptuirea justiţiei şi urmărind sau acceptând producerea acestei urmări. În varianta asimilată forma de vinovăţie este intenţia calificată prin scop, făptuitorul acţionând în scopul vătămării intereselor clientului sau ale persoanei reprezentate. 4.Forme. Modalităţi. Sancţiuni Sancţiuni 5. Aspecte procesuale A.Forme Actele pregătitoare şi tentativa nu se pedepsesc. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care făptuitorul a realizat una dintre modalităţile alternative prevăzute în norma de incriminare. C.Sancţiuni -alin.1 şi 2- închisoare de la 3 luni la 1 an sau amenda Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. 50 14. EVADAREA 1. Conţinutul legal 09:00 Practică judiciară Art.285 C.pen. - "(1) Evadarea din starea legală de reţinere sau de deţinere se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani. (2)Când evadarea este săvârşită prin folosire de violenţe sau arme, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. (3)Se consideră evadare: a)neprezentarea nejustificată a persoanei condamnate la locul de deţinere, la expirarea perioadei în care s-a aflat legal în stare de libertate; b)părăsirea, fără autorizare, de către persoana condamnată, a locului de muncă, aflat în exteriorul locului de deţinere. (4)Pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de evadare se adaugă la restul rămas neexecutat din pedeapsă la data evadării. (5)Tentativa la infracţiunile prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) se pedepseşte.” A comis infracţiunea de evadare numitul I.G. care, aflându-se în executarea unei pedepse privative de libertate la Penitenciarul Slobozia, a profitat de neatenţia unui subofiţer şi a escaladat gardul unităţii, ascunzându-se apoi într-o pădure. A. Obiectul infracţiunii 2. Condiţii preexistente A.Obiectul infracţiunii Juridic generic Juridic special Material a)Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale privind autoritatea organelor judiciare şi respectarea stării legale de reţinere sau deţinere la care o persoană este supusă. Când fapta se comite în condiţiile alin.2 poate să apară şi un obiect juridic special secundar 51 care constă în relaţiile sociale privitoare la integritatea corporală sau sănătatea persoanei. b)Obiectul material. Atunci când se folosesc anumite violenţe, obiectul material constă în corpul persoanelor vătămate ori eventual bunul distrus sau alte bunuri. B. Subiecţii infracţiunii B. Subiecţii infracţiunii Subiectul activ Subiectul pasiv a) Subiectul activ este o persoană aflată în stare legală de reţinere sau deţinere. Este în stare de reţinere persoana împotriva căreia s-a luat în mod concret, efectiv, măsura privativă de libertate a reţinerii în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală. Se află în stare de deţinere cel care este privat de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă sau a unui mandat de executare a pedepsei închisorii. Nu se află în stare de deţinere persoanele supuse internării medicale ca măsură de siguranţă sau ca măsură educativă privativă de libertate. Părăsirea acestor locuri în mod ilegal atrage răspunderea penală pentru săvârşirea infracţiunii de neexecutare a sancţiunilor penale [art. 288 alin. (1) și (2) C. pen.]. Participaţia este posibilă sub forma coautoratului şi a instigării, nu a complicităţii, deoarece înlesnirea evadării constituie o infracţiune autonomă. Coautoratul la această infracţiune este prevăzut ca formă agravată. b) Subiectul pasiv principal este statul, iar subiect pasiv secundar este persoana care, în cazul formelor agravate, suferă anumite violenţe sau unitatea unde a fost reţinut sau deţinut legal făptuitorul, când prin comiterea faptei s-au 52 produs distrugeri sau degradări în paguba acesteia. 3. Conţinutul constitutiv A.Latura obiectivă Elementul material Urmarea imediată Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă Vinovăţia A.Latura obiectivă a)Elementul material se realizează prin acţiunea de evadare a persoanei care se află în stare legală de reţinere sau deţinere. Infracţiunea de evadare subzistă şi când reţinutul sau deţinutul fuge dintr-un punct de lucru situat în afara penitenciarului sau dintr-un alt loc în care se găseşte (de exemplu din spital). Atunci când evadarea se comite printr-un mijloc fraudulos (înşelăciune, mituire etc.) care constituie prin el însuşi o infracţiune, va exista concurs de infracţiuni între infracţiunea de evadare şi acea infracţiune. Infracţiunea subzistă şi când cel deţinut sau reţinut în mod legal fuge de sub escortă. Întrucât şi reţinerea pentru cercetări trebuie făcută în condiţiile prevăzute de lege, dacă reţinerea s-a făcut în aceste condiţii, fapta constituie infracţiunea de evadare. Fapta constituie infracţiunea de evadare şi în situaţia când ulterior s-a dovedit că persoana reţinută sau arestată preventiv nu este vinovată de infracţiunea a cărei comitere a determinat luarea măsurii, deoarece ceea ce interesează este ca în momentul evadării persoana să fi fost lipsită de libertate în mod legal. Se consideră evadare şi: a) neprezentarea nejustificată a persoanei condamnate la locul de deţinere, la expirarea perioadei în care s-a aflat legal în stare de libertate; b) părăsirea, fără autorizare, de către persoana condamnată, a locului de muncă, aflat în exteriorul locului de deţinere. b)Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol, de periclitare a bunei desfăşurări în 53 condiţii legale a activităţii de înfăptuire a justiţiei penale. În situaţia când infracţiunea s-a comis în forma agravată, se creează o stare de pericol pentru viaţa, integritatea corporală sau sănătatea unei persoane. c)Legătura de cauzalitate. Între elementul material şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. Aceasta rezultă, de regulă, din materialitatea faptei. B.Latura subiectivă Forma vinovăţiei constă în intenţie directă sau indirectă. 4.Forme. Modalităţi. Sancţiuni Actele preparatorii Tentativa Consumarea A.Forme Actele pregătitoare nu se sancţionează. Tentativa este sancţionată. Nu constituie tentativă, ci acte pregătitoare, distrugerea unui pat pentru a scoate un fier cu ajutorul căruia să perforeze zidul sau faptul tăierii păturii pentru a face o funie. Constituie tentativă însă spargerea uşii sau plafonului camerei pentru a evada, fiind vorba de un început de executare. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care acţiunea de evadare este comisă în mod concret, efectiv, evadatul reuşind să înlocuiască starea de deţinere, în care se afla în mod legal, cu starea de libertate, neavând relevanţă cât a durat această stare de libertate după evadare. Activitatea infracţională nu poate continua după consumarea infracţiunii, neputând astfel îmbrăca forma infracţiunii 54 continue sau infracţiunii continuate, epuizarea având loc în momentul consumării infracţiunii. Sancţiuni 5. Aspecte procesuale 1. Conţinutul legal B. Sancţiuni - alin.1 - închisoare de la 6 luni la 3 ani - alin.2 - închisoare de la 1 la 5 ani şi interzicerea unor drepturi - alin.3 - pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de evadare se adaugă la pedeapsa ce se execută, fără a se depăşi maximul general al pedepsei imediat superioare. Când făptuitorul a evadat din starea de reţinere ori de arestare preventivă, infracţiunea de evadare se află în concurs cu infracţiunea pentru care evadatul fusese arestat preventiv. Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 14. ÎNLESNIREA EVADĂRII Art.286 C.pen. - "(1)Înlesnirea prin orice mijloace a evadării se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. (2)Înlesnirea evadării: a)săvârşită prin folosire de violenţe, arme, substanţe narcotice sau paralizante; b)a două sau mai multor persoane în aceeaşi împrejurare; c)unei persoane reţinute sau arestate pentru o infracţiune sancţionată de lege cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă ori cu pedeapsa închisorii de 10 ani sau mai mare ori condamnate la o astfel de pedeapsă se sancţionează cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. 55 09:00 (3)Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) sunt săvârşite de o persoană care avea îndatorirea de a-l păzi pe cel reţinut sau deţinut, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime. (4)Înlesnirea evadării, săvârşită din culpă, de către o persoană care avea îndatorirea de a-l păzi pe cel care a evadat, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani. (5)Tentativa la infracţiunile prevăzute în alin. (1)-(3) se pedepseşte.” A. Obiectul infracţiunii 2. Condiţii preexistente A.Obiectul infracţiunii Juridic generic Juridic special Material a)Obiectul juridic special îl constituie . Atunci însă când fapta se săvârşeşte prin folosire de violenţe, de arme sau de substanţe narcotice sau paralizante [art. 286 alin. (2) lit. a) C. pen.] există şi un obiect material, acesta constând în corpul persoanei ori vreun bun împotriva căruia se îndreaptă infracţiunea. b)Obiectul material, de regulă, lipseşte. Atunci însă când fapta se săvârşeşte prin folosire de violenţe, de arme sau de substanţe narcotice sau paralizante [art. 286 alin. (2) lit. a) C. pen.] există şi un obiect material, acesta constând în corpul persoanei ori vreun bun împotriva căruia se îndreaptă infracţiunea. B. Subiecţii infracţiunii B. Subiecţii infracţiunii Subiectul activ Subiectul pasiv a) Subiectul activ. În cazul variantei tip şi a primei variante agravate, subiectul activ poate fi orice persoană (cu excepţia celui care evadează) care îndeplineşte condiţiile cerute de lege şi comite o asemenea faptă [art. 286 alin. (1) şi (2) C. pen.]. În situaţia variantei agravate prevăzute în alin. (3), precum şi în varianta atenuată din alin. (4) (în cazul înlesnirii evadării săvârşite din culpă), subiect activ nu poate fi decât o persoană care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat (de pildă, un subofiţer de la un loc de 56 deţinere care păzea sau supraveghea ori escorta pe cei arestaţi preventiv ori condamnaţi). b) Subiectul pasiv. În cazul acestei infracţiuni, subiect pasiv este statul ca titular al dreptului de a înfăptui prin unităţile sale justiţia. În unele situaţii poate fi şi un subiect pasiv secundar (de pildă, când au fost folosite violenţe şi s-au cauzat anumite vătămări ale integrităţii corporale sau sănătăţii persoanei). 3. Conţinutul constitutiv A.Latura obiectivă Elementul material A.Latura obiectivă a)Elementul material. Infracţiunea pe care o analizăm se realizează, sub aspectul elementului material, în varianta tip, prin înlesnirea evadării, act ce presupune existenţa unei persoane legal reţinută sau deţinută şi un act de ajutor dat acesteia pentru a putea părăsi ilegal locul unde se afla privată de libertate. Se reţine infracţiunea de înlesnirea evadării şi în cazul în care ajutorul este dat persoanei condamnate pentru a nu se prezenta nejustificat la locul de deţinere, la expirarea perioadei în care s-a aflat legal în stare de libertate, precum şi persoanei condamnate, pentru a părăsi locul de muncă aflat în exteriorul locului de deţinere. Înlesnirea evadării poate să constea într-o acţiune (comisiune, acte pozitive) dar poate să îmbrace şi forma unei inacţiuni - omisiune (de pildă, încălcarea atribuţiilor de pază şi supraveghere a celor reţinuţi sau deţinuţi, printr-o omisiune), în cazul variantei agravate prevăzute în alin. (3). Înlesnirea evadării poate interveni înainte sau în timpul evadării. Ajutorul dat unui infractor după evadare nu constituie infracţiunea de înlesnire a evadării, ci infracţiunea de favorizarea făptuitorului. Între activitatea de înlesnire şi evadare trebuie să existe un raport de cauzalitate. Înlesnirea evadării este mai gravă conform art. 286 alin. (2) C. pen., în trei ipoteze. Prima se referă la înlesnirea evadării săvârşită prin folosire de violenţe, arme, substanţe narcotice sau paralizante. Agravanta se justifică prin mijloacele 57 Urmarea imediată Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă Vinovăţia periculoase folosite în procesul evadării. Agravanta se reţine atât în situaţia în care se înlesneşte evadarea unei persoane, cunoscând că aceasta va folosi violenţa, armele, substanţele narcotice sau paralizante, cât şi în situaţia în care aceste instrumente sau mijloace sunt folosite de către cel care înlesneşte evadarea. Într-o altă opinie, în ceea ce priveşte violenţele, acestea trebuie să fie folosite de cel care evadează, fiind indiferent dacă le-a folosit sau nu şi cel care înlesneşte evadarea. A doua ipoteză de agravare [alin. (2) lit. b)] se referă la înlesnirea evadării a două sau mai multor persoane în aceeaşi împrejurare. Nu are relevanţă dacă unele din persoanele ajutate au reuşit să evadeze şi altele nu, agravanta urmând să se reţină dacă ajutorul este acordat la cel puţin două persoane în aceeaşi împrejurare O a treia ipoteză de agravare, potrivit alin. (2) lit. c), se reţine dacă se înlesneşte evadarea unei persoane reţinute sau arestate pentru o infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 10 ani, sau condamnate la o asemenea pedeapsă. Această agravantă are în vedere periculozitatea deosebită a persoanei a cărei evadare se înlesneşte, periculozitate dată de caracterul grav al infracţiunii săvârşite. b)Urmarea imediată. În cazul infracţiunii de înlesnire a evadării, urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru desfăşurarea în bune condiţiuni a activităţii de înfăptuire a justiţiei, fiind vorba de o evadare din starea legală de reţinere sau deţinere ori încercarea de evadare. Urmarea imediată se produce implicit odată cu acţiunea incriminată, întrucât textul nu condiţionează existenţa infracţiunii de producerea unui rezultat determinat. c)Legătura de cauzalitate. Între elementul material şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. Aceasta rezultă, de regulă, din materialitatea faptei. 58 B.Latura subiectivă Forma vinovăţiei constă în intenţie directă sau indirectă. Mai trebuie subliniat că prin art. 286 alin. (4) C. pen., este incriminată ca variantă atenuată înlesnirea evadării din culpă, însă numai atunci când aceasta este săvârşită de către o persoană care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat (de exemplu, a fost comisă de un subofiţer din cadrul penitenciarului, care păzea pe cel condamnat). 4.Forme. Modalităţi. Sancţiuni Actele preparatorii Tentativa Consumarea Sancţiuni 5. Aspecte procesuale A.Forme Actele pregătitoare nu se sancţionează. Tentativa este sancţionată. Infracţiunea de înlesnire a evadării se consumă în momentul în care executarea acţiunii de înlesnire dusă până la capăt a avut ca efect evadarea sau tentativa de evadare şi s-a produs deci urmarea imediată, adică crearea stării de pericol pentru relaţiile sociale privind înfăptuirea justiţiei B. Sancţiuni - alin.1 - închisoare de la 1 la 5 ani - alin.2 - închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi - alin.3 – limitele se majorează cu o treime. Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 59 16. NERESPECTAREA JUDECĂTOREŞTI 1. Conţinutul legal 09:30 HOTĂRÂRILOR Art. 287 C.pen. - "(1)Nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti săvârşită prin: a)împotrivirea la executare, prin opunerea de rezistenţă faţă de organul de executare; b)refuzul organului de executare de a pune în aplicare o hotărâre judecătorească, prin care este obligat să îndeplinească un anumit act; c)refuzul de a sprijini organul de executare în punerea în aplicare a hotărârii, de către persoanele care au această obligaţie conform legii; d)neexecutarea hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus reintegrarea în muncă a unui salariat; e)neexecutarea hotărârii judecătoreşti privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de către partea interesată; f)nerespectarea hotărârilor judecătoreşti privind stabilirea, plata, actualizarea şi recalcularea pensiilor; g)împiedicarea unei persoane de a folosi, în tot sau în parte, un imobil deţinut în baza unei hotărâri judecătoreşti, de către cel căruia îi este opozabilă hotărârea, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. (2)În cazul faptelor prevăzute în lit. d)- g), acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate." Practică judiciară S-a comis această infracţiune în următorul caz: inculpaţii au fost obligaţi printro sentinţă civilă rămasă definitivă să lase în posesia reclamanţilor din procesul civil două suprafeţe de teren pe care inculpaţii le ocupau fără drept. La prezentarea executorului judecătoresc pentru a pune în executare acea sentinţă civilă, inculpaţii au ameninţat organul 60 de executare şi au refuzat să pună la dispoziţia persoanelor vătămate terenurile respective pe care acestea din urma le deţin în mod legal. 2. Condiţii preexistente A.Obiectul infracţiunii Juridic generic Juridic special Material B. Subiecţii infracţiunii Subiectul activ Subiectul pasiv A.Obiectul infracţiunii juridic special. Infracţiunea de nerespectarea hotărârilor judecătoreşti are ca obiect juridic special relaţiile sociale care asigură autoritatea hotărârilor judecătoreşti, fiind vorba deci, de relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei. Pe de altă parte, obiectul juridic special secundar (adiacent) constă şi în relaţiile sociale privitoare la drepturile cetăţenilor care se realizează prin hotărâri judecătoreşti a)Obiectul b)Obiectul material îl constituie corpul persoanei, atunci când împotrivirea se exercită prin acte de violenţă. Dacă actele de violenţă se realizează contra bunurilor, obiectul material este format din acele bunuri, din imobile sau părţi ale unor imobile. B.Subiecţii infracţiunii a) Subiectul activ. În cazul infracţiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) lit. a) C. pen., subiect activ poate fi, de regulă, orice persoană. Nu este necesar ca făptuitorul (subiectul activ) să fi avut calitatea de parte în procesul civil în care s-a pronunţat hotărârea respectivă, fiind suficient să existe o hotărâre judecătorească definitivă prin care s-a recunoscut un drept şi ca făptuitorul să fi ştiut că acea hotărâre a fost pusă în executare. În celelalte variante normative subiectul activ nemijlocit este calificat, acesta fiind organul de executare [lit. b)], ori persoanele care au obligaţia de a sprijini organul de executare în punerea în aplicare a hotărârii [lit. c)], angajatorul [lit. d) şi e)], casa publică de pensii sau administratorul fondului privat de pensii [lit. f)], ori persoana căreia îi este opozabilă hotărârea [lit. g)]. 61 Participaţia penală este posibilă în toate formele sale: coautorat, instigare sau complicitate. Ajutorul dat unui infractor care se împotriveşte la hotărârea judecătorească constituie acte de complicitate la infracţiunea de nerespectarea hotărârilor judecătoreşti şi nu infracţiunea de favorizarea făptuitorului. b) Subiectul pasiv principal este statul. Subiect pasiv secundar (adiacent) este cel al cărui drept se valorifică prin punerea în executare a hotărârii judecătoreşti. În variantele normative prevăzute la lit. d)-g), subiectul pasiv secundar poate fi un salariat a cărui reintegrare în muncă a fost dispusă [lit. d)], angajatul al cărui salariu s-a dispus să fie plătit de angajator [lit. e)], pensionarul [lit. f)], cel ce deţine un imobil în baza unei hotărâri judecătoreşti [lit. g)]. 3. Conţinutul constitutiv A.Latura obiectivă Elementul material A. Latura obiectivă a)Elementul material. Din analiza noţiunii infracţiunii de nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, rezultă că aceasta este prevăzută de art. 287 C. pen. în şapte variante alternative de comitere. În cazul primei variante [art. 287 alin. (1) lit. a) C. pen.], elementul material constă într-o acţiune de împotrivire la executarea unei hotărâri judecătoreşti prin opunere de rezistenţă faţă de organul de executare, fiind vorba de orice act prin care subiectul activ se opune la executarea acelei hotărâri. Infracţiunea subzistă indiferent dacă opunerea s-a exercitat de la început sau mai târziu, în cursul executării hotărârii. În varianta normativă prevăzută la alin. (1) lit. b), fapta se săvârşeşte prin refuzul organului de executare de a pune în aplicare o hotărâre judecătorească, prin care este obligat să îndeplinească un anumit act. În varianta normativă prevăzută la alin. (1) lit. c, fapta se săvârşeşte prin refuzul de a sprijini organul de executare în punerea în aplicare a hotărârii, de către persoanele care au această obligaţie conform legii. Varianta normativă prevăzută în alin. (1) lit. d) constă în neexecutarea hotărârii judecătoreşti prin care 62 A.Latura obiectivă Elementul material Urmarea imediată Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă Vinovăţia s-a dispus reintegrarea în muncă a unui salariat. Aceasta presupune obligaţia din partea angajatorului de a reintegra în muncă un salariat, pe aceeaşi poziţie şi la acelaşi loc de muncă avut anterior, indiferent dacă poziţia este liberă sau ocupată de o altă persoană, ori dacă a fost desfiinţată sau nu. Varianta normativă prevăzută în alin. (1) lit. e) constă în neexecutarea hotărârii judecătoreşti privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de către partea interesată. Potrivit art. 159 din Codul muncii, salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă. Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri (art. 160 din Codul municii). Infracţiunea constă în neplata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresată angajatorului de către partea interesată. Drepturile cuvenite salariatului, altele decât salariul, inclusiv drepturi băneşti, avantaje în natură pentru formarea profesională etc., nu intră sub incidenţa acestei incriminări, ci numai cele care potrivit legii, constituie salariul datorat angajatului. Varianta normativă prevăzută în alin. (1) lit. f) constă în nerespectarea hotărârilor judecătoreşti privind stabilirea, plata, actualizarea şi recalcularea pensiilor. În varianta normativă prevăzută în alin. (1) lit. g, elementul material al infracţiunii de nerespectare a hotărârii judecătoreşti constă în împiedicarea unei persoane de a folosi, în tot sau în parte, un imobil deţinut în baza unei hotărâri judecătoreşti, de către cel căruia îi este opozabilă hotărârea. Această activitate de împiedicare constă, de exemplu, în fapta subiectului activ de a pune un obstacol în aşa fel încât cel în drept să nu poată pătrunde în locuinţă sau să introducă mobilier în toate camerele, încuierea uşilor etc. Pentru existenţa infracţiunii se cere ca mijloacele folosite de făptuitor să fie apte de a împiedica folosirea imobilului. O condiţie esenţială pentru existenţa acestei infracţiuni este ca fapta să fie săvârşită de cel căruia îi este opozabilă hotărârea. Dacă fapta este săvârşită de altă persoană constituie o infracţiune de drept comun sau o faptă care nu este prevăzută de legea penală. 63 Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru desfăşurarea normală a activităţii de înfăptuire a justiţiei, prin subminarea autorităţii hotărârilor judecătoreşti. În secundar, ca urmare imediată poate să apară şi o vătămare a drepturilor unei persoane recunoscute printr-o hotărâre judecătorească. b) Legătura de cauzalitate. Între elementul material şl urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. Aceasta rezultă, de regulă, din materialitatea faptei. B. Latura subiectivă Forma vinovăţiei constă în intenţie directă sau indirectă. În situaţia în care făptuitorul nu cunoştea calitatea oficială a persoanei, se va reţine după caz infracţiunea de loviri sau alte violenţe ori de ameninţare etc. 4.Forme. Modalităţi. Sancţiuni Sancţiuni A.Forme Actele de pregătire şi tentativa nu se pedepsesc. C.Sancţiuni - 3 luni la 2 ani sau amendă 5. Aspecte procesuale Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu pentru toate variantele normative, mai puţin pentru cea din art. 287 lit. d)-g) unde acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. În cazul variantei de la lit. h) împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. 64 17. NEEXECUTAREA PENALE 1. Conţinutul legal 09:30 2. Condiţii preexistente SANCŢIUNILOR Art. 288 C.pen. - "(1) Sustragerea de la executare ori neexecutarea conform legii a unei pedepse complementare ori accesorii sau a măsurii de siguranţă prevăzute în art. 108 lit. b) şi lit. c), de către persoana fizică faţă de care s-au dispus aceste sancţiuni, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă. (2)Sustragerea de la executarea unei măsuri educative privative de libertate prin părăsirea fără drept a centrului educativ sau a centrului de detenţie ori prin neprezentarea după expirarea perioadei în care s-a aflat legal în stare de libertate se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. (3)Neexecutarea, de către mandatar sau administrator, a pedepselor complementare aplicate unei persoane juridice dintre cele prevăzute în art. 141 se pedepseşte cu amendă." A.Obiectul infracţiunii a)Obiectul juridic special constă în relaţiile sociale care asigură înfăptuirea justiţiei, relaţii protejate prin executarea sancţiunilor penale conform prevederilor legale. A.Obiectul infracţiunii Juridic generic Juridic special Material B. Subiecţii infracţiunii Subiectul activ Subiectul pasiv b)Obiectul material lipseşte. B. Subiecţii infracţiunii a) Subiectul activ. În cazul infracţiunii prevăzute de art. 288 C. pen., subiect activ este calificat în toate variantele de comitere. Astfel, în varianta tip, subiectul activ nemijlocit poate fi numai persoana condamnată la o pedeapsă complementară sau accesorie 65 sau faţă de care s-a dispus o măsură de siguranţă din cele prevăzute în art. 108 lit. b) şi lit. c) C. pen. (internarea medicală, respectiv interzicerea ocupării unei funcții sau a exercitării unei profesii) În prima variantă atenuată [art. 288 alin. (2)] subiect activ nemijlocit poate fi numai o persoană condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni în timpul minorităţii la o măsură educativă privativă de libertate, indiferent dacă la data sustragerii de la executarea măsurii acesta este minor sau major. În varianta atenuată reglementată în alin. (3) al art. 288 subiect activ nemijlocit poate fi numai mandatarul sau administratorul persoanei juridice faţă de care s-a dispus vreuna din pedepsele complementare şi împotriva căreia nu se pot dispune pedepsele complementare ale dizolvării sau suspendării activităţii persoanei juridice, potrivit prevederilor art. 141 C. pen. (instituţiile publice, partidele politice, sindicatele, patronatele şi organizaţiile religioase ori aparţinând minorităţilor naţionale, constituite potrivit legii, persoanele juridice care îşi desfăşoară activitatea în domeniul presei). În principiu, participaţia penală nu este posibilă în forma coautoratului, chiar şi în condiţiile îndeplinirii condiţiilor impuse de norma de incriminare de către toţi participanţii, fiind vorba de o obligaţie personală de executare a sancţiunii penale (principiul răspunderii penale personale). Coautoratul este posibil în varianta normativă prevăzută în alin. (3), atunci când persoana juridică este reprezentată de mai multe persoane fizice, care împreună decid să nu execute pedepsele complementare aplicate persoanei juridice. Instigarea sau complicitatea sunt posibile, necerându-se vreo calitate specială pentru instigator sau complice. b) Subiectul pasiv este statul. 3. Conţinutul constitutiv A. Latura obiectivă a)Elementul material. Din analiza noţiunii infracţiunii de neexecutarea sancţiunilor penale, rezultă că aceasta este prevăzută de art. 288 C. pen. în trei variante normative. 66 A.Latura obiectivă Elementul material A.Latura obiectivă Elementul material Urmarea imediată Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă Vinovăţia În cazul variantei tip [art. 288 alin. (1) C. pen.], elementul material constă în sustragerea de la executare ori neexecutarea conform legii a unei pedepse complementare ori accesorii sau a măsurii de siguranţă prevăzute în art. 108 lit. b) şi lit. c) C. pen. Elementul material al primei variante atenuate constă în sustragerea de la executarea unei măsuri educative privative de libertate prin părăsirea fără drept a centrului educativ sau a centrului de detenţie ori prin neprezentarea după expirarea perioadei în care s-a aflat legal în stare de libertate. Prin incriminarea acestei fapte s-a dorit instituirea unui regim mai blând decât în cazul infracţiunii de evadare, neexecutarea sancţiunilor penale în această variantă de comitere constituind o variantă atenuată specială a infracţiunii de evadare, cu referire la persoane condamnate pentru fapte săvârşite în timpul minorităţii la executarea unor măsuri educative privative de libertate, drept pentru care trimitem la explicaţiile date la elementul material al infracţiunii de evadare. Elementul de diferenţiere îl constituie natura sancţiunii aplicate, care nu mai este o măsură preventivă sau o pedeapsă privativă de libertate, ci o măsură educativă privativă de libertate. În varianta normativă prevăzută în alin. (3), fapt se săvârşeşte prin inacţiune, respectiv neexecutarea, de către mandatar sau administrator, a pedepselor complementare aplicate unei persoane juridice dintre cele prevăzute în art. 141 C. pen. Este vorba de pedepsele complementare aplicabile persoanelor juridice care sunt exceptate de la dizolvare sau suspendarea activităţii (instituţiile publice, partidele politice, sindicatele, patronatele şi organizaţiile religioase ori aparţinând minorităţilor naţionale, constituite potrivit legii, persoanele juridice care îşi desfăşoară activitatea în domeniul presei). Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol o stare de pericol pentru desfăşurarea normală a activităţii de înfăptuire a justiţiei, prin subminarea inevitabilităţii executării sancţiunilor penale şi a măsurilor de siguranţă luate de instanţă. Legătura de cauzalitate. Între elementul material şl urmarea imediată trebuie să existe o 67 legătură de cauzalitate. Aceasta rezultă, de regulă, din materialitatea faptei. B. Latura subiectivă Forma vinovăţiei constă în intenţie directă sau indirectă. În situaţia în care făptuitorul nu cunoştea calitatea oficială a persoanei, se va reţine după caz infracţiunea de loviri sau alte violenţe ori de ameninţare etc. 4.Forme. Sancţiuni A.Forme Actele de pregătire şi tentativa nu se pedepsesc. Sancţiuni C.Sancţiuni - Alin. 1 - 3 luni la 2 ani sau amendă - Alin. 2 – 3 lui la 1 an sau amendă - Alin. 3 - amendă 5. Aspecte procesuale TEST DE AUTOEVALUARE Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. TEST DE AUTOEVALUARE 1. Este o cerinţă esenţială a infracţiunii de inducrere în eroare a organelor judiciare: a) învinuirea mincinoasă trebuie să fie făcută prin denunţ sau plângere; 68 b) învinuirea mincinoasă trebuie să privească săvârşirea unei contravenţii; c) învinuirea mincinoasă trebuie să privească o persoană determinată. 2. Infracţiunea de mărturie mincinoasă: a) are subiect activ calificat; b) nu are obiect juridic; c) se comite numai prin inacţiune. 3. Retragerea mărturiei mincinoase, dacă intervine în cauzele penale după ce s-a produs arestarea inculpatului, constituie: a) cauză de reducere a pedepsei; b) cauză de nepedepsire; c) circumstanță atenuantă judiciară. 4. Nedenunţarea unor infracţiuni: a) este o infracţiune comisivă; b) se poate comite numai cu intenţie; c) se poate comite atât cu intenţie, cât şi din culpă. 5. Nu se poate reţine infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti atunci când: a). împotrivirea se face prin simple afirmaţii; b). este vorba de o parte a unui imobil; c). opunerea s-a exercitat în cursul executării hotărârii şi nu de la început. BIBLIOGRAFIE 1. BIBLIOGRAFIE V. Dobrinoiu, N. Neagu, ” Drept penal. Partea speciala. Teorie si practica 69 judiciara”, Ed. Universul Juridic, București, 2014 (cota 343.3/.7/D59); 2. Vasile Dobrinoiu, Ilie Pascu, Traian Dima, Costică Păun, Mirela Gorunescu, Mihai Adrian Hotca, Ioan Chiș, Maxim Dobrinoiu, Noul Cod penal comentat, partea specială, Editura Universul Juridic, București, revăzută şi adăugită, vol. II, Bucureşti, 2014 (cota 343C/N89); M Hotca și colectiv, Instituții de drept penal, Editura Universul Juridic, București, 2014 (cota 343/I-57). 70 Unitatea de învăţare nr. II INFRACŢIUNI DE CORUPŢIE ŞI DE SERVICIU Cuprins: A. Infracțiuni de corupție Cuprins 1. Infracţiunea de Luare de mită, art. 289 CP ; 2. Infracţiunea de Dare de mită, art. 290 CP ; 3. Infracţiunea de Trafic de influenţă, art. 291 CP; 4. Infracţiunea de Cumpărare de influenţă, art. 292 CP; 5. Fapte săvârşite de către membrii instanţelor de arbitraj sau în legătură cu aceştia 6. Fapte săvârşite de către funcţionari străini, art. 294 CP; B. Infracțiuni de serviciu 1. Art. 295: Delapidarea 2. Art. 296: Purtarea abuzivă 3. Art. 297: Abuzul în serviciu 4.Art. 298: Neglijenţa în serviciu 5. Art. 299: Folosirea abuzivă a funcţiei în scop sexual 6. Art. 300: Uzurparea funcţiei 7. Art. 301: Conflictul de interese 8. Art. 306: Obţinerea ilegală de fonduri 9. Art. 307: Deturnarea de fonduri 10. Art. 308: Infracţiuni de corupţie şi de serviciu comise de alte persoane 11. Art. 309: Faptele care au produs consecinţe deosebit de grave 1.1. Obiectivele unităţii de învăţare 71 Această unitate de învăţare are drept obiective înţelegerea de către student a infracţiunilor de corupţie şi de serviciu şi crearea capacităţii de a delimita aceste infracţiunii de altele precum cele îndreptate împotriva patrimoniului. 1.2. Competenţele unităţii de învăţare După studiul acestei unităţi de învăţare veţi reuşi să analizaţi fiecare infracţiune de serviciu şi de corupţie din punct de vedere al condiţiilor preexistente, al conţinutului constitutiv ; veţi reuşi să identificaţi formele şi modalităţile infracţiunii, sancţiunile, precum şi aspectele procesuale. Pentru studiul acestei unităţii de învăţare aveţi nevoie în medie de 120 de minute. 1. LUAREA DE MITĂ 1. Conţinutul legal Art. 289 C.pen. –„(1)Fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta. (2)Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2), constituie infracţiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri. 72 (3)Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent. " Practică judiciară A comis infracţiunea de luare de mită şeful biroului parcaje din cadrul Administraţiei Domeniului Public al sectorului 4 Bucureşti, care a pretins şi primit bani pentru a aviza favorabil obţinerea unei autorizaţii de parcare. A. Obiectul infracţiunii 2. Condiţii preexistente Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţii de seviciu a organelor de stat publice, ori a altor persoane juridice, precum şi cele referitoare la realizarea activităţilor de serviciu în condiţii legale. Infracţiunea nu are obiect material. B. Subiecţii infracţiunii a) Subiectul activ este calificat şi poate fi numai un funcţionar public (art. 175 C.pen.) sau un funcţionar privat, în accepţiunea dată prin art. 308C.pen. Au calitatea de subiect al infracţiunilor de serviciu şi funcţionarii nelegal învestiţi, adică cei ale căror forme de învestire sunt în curs de îndeplinire sau nu sunt valabile, fiind făcute cu încălcarea unor prevederi legale, ori de către organe sau persoane incompetente, cu condiţia de a fi exercitat în mod efectiv o însărcinare în interesul unei unităţi publice. În principiu, elevii şi studenţii practicanţi pot fi asimilaţi cu „funcţionarii" în sensul Codului penal şi pot fi pasibili de răspundere penală pentru luare de mită. 73 Avocatul nu poate fi subiect activ al infracţiunii de luare de mită deoarece el nu îndeplineşte o însărcinare de serviciu. Infracţiunea de luare de mită poate fi săvârşită în oricare formă a participaţiei penale, coautorii trebuie însă să aibă calitatea cerută de lege. Instigator sau complice poate fi orice persoană, pentru aceştia necerându-se vreo calitate specială. Cel care dă mită nu este participant la infracţiunea de luare de mită, ci autor al unei infracţiuni distincte de dare de mită. Va exista complicitate numai din partea persoanei prin intermediul căreia suma de bani ajunge la funcţionarul mituit. Chiar dacă prin activitatea sa, intermediarul înfăptuieşte acţiunea constitutivă a infracţiunii de luare de mită, această activitate fiind prestată pentru altul iar nu pentru sine, fapta nu poate fi caracterizată decât ca un act de ajutor, deci de complicitate. Nu va exista luare de mită dacă cererea de bani sau alte foloase făcută prin intermediar nu a ajuns la cunoştinţa persoanei căreia îi era adresată deoarece intermediarul nu a transmis-o. b) Subiectul pasiv. În cazul luării de mită, subiectul pasiv este autoritatea publică, instituţia publică, instituţia ori altă persoană juridică de interes public, ori persoana juridică privată în serviciul căreia făptuitorul realizează îndatoririle de serviciu. Dacă obţinerea mitei este rezultatul constrângerii exercitate de funcţionar asupra unei persoane fizice, aceasta va fi subiect pasiv secundar al infracţiunii de luare de mită. 74 3. Conţinutul constitutiv A. Latura obiectivă a) Elementul material se poate realiza prin acţiune. Elementul material se realizează printr-o acţiune de pretindere sau primire de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin subiectului, ori de acceptare a promisiunii unor astfel de foloase. "A pretinde ceva" presupune a cere cuiva ceva, respectiv a formula o anumită pretenţie; pretinderea nu implică neapărat satisfacerea pretenţiei făptuitorului. În caz de pretindere, iniţiativa aparţine întotdeauna funcţionarului, elementul obiectiv al infracţiunii fiind realizat independent de acceptarea sau neacceptarea cererii de către cel căruia i se adresează. Fapta se poate comite prin cuvinte, gesturi, scrisori sau prin orice alt mijloc de comunicare, însă intenţia trebuie înţeleasă de către cel căruia i se adresează. "A primi" înseamnă a lua în posesie, a prelua un obiect care se înmânează, se dăruieşte ori a încasa o sumă de bani. Primirea implică o dare corelativă şi, prin urmare, aparţine mituitorului. Acţiunea de primire trebuie să fie voluntară şi spontană. Spontaneitatea presupune şi o relativă concomitenţă între acceptarea propunerii şi primire, acceptarea şi primirea nu se pot produce însă decât în acelaşi timp deoarece, dacă ar fi avut loc o acceptare a unei promisiuni de bani ori alte foloase anterior primirii acestora, infracţiunea de luare de mită s-ar fi consumat în momentul acceptării. Dacă funcţionarul nu refuză folosul, dar nici nu-şi manifestă voinţa de a-l primi (de exemplu lasă pe masă banii, biletul de avion sau de 75 teatru etc.) existând posibilitatea de a beneficia oricând de folosul respectiv, va exista o primire în sensul legii chiar dacă între timp, avantajul respectiv a încetat a mai putea fi valorificat (de exemplu data biletului de avion a expirat). În cazul în care banii sau foloasele au ajuns la funcţionar prin poştă sau în alt mod, pentru a se exclude ideea primirii, destinatarul trebuie săşi manifeste cât mai neîntârziat voinţa de a nu le accepta. Primirea se poate realiza nu numai ca urmare a remiterii banilor, bunurilor ori altor foloase, dar chiar şi fără o înmânare materială a acestora, de exemplu: în cazul înmânării cheilor clădirii unde se află obiectul care se da ca mită. "A accepta promisiunea" înseamnă a consimţi, a aproba, a fi de acord cu această promisiune, cu oferta. Se înţelege că în acest caz iniţiativa aparţine mituitorului, iar funcţionarul, fiind pus în faţa promisiunii, o acceptă. Acceptarea promisiunii poate fi expresă sau tacită, rezultând din anumite manifestări care indică neîndoielnic acceptarea. Pentru existenţa infracţiunii de luare de mită nu interesează dacă subiectul activ săvârşeşte actele incriminate direct, adică el însuşi, sau indirect, prin intermediul unei alte persoane, în ambele situaţii el are calitatea de autor. Pretinderea, primirea sau acceptarea promisiunii trebuie să aibă ca obiect bani sau alte foloase. Prin expresia „alte foloase" se înţeleg orice fel de avantaje patrimoniale, dar şi nepatrimoniale. Banii sau celelalte foloase pretinse ori primite sau a căror promisiune a fost acceptată ori nu a fost respinsă, trebuie să fie necuvenite, să nu fie legal datorate. 76 Banii sau foloasele sunt necuvenite nu numai atunci când pentru îndeplinirea unui act gratuit se pretinde sau se primeşte o retribuţie, ci şi atunci când se primeşte ceva peste ceea ce legalmente este datorat sau se acceptă, ori nu se refuză, o promisiune care depăşeşte ceea ce se datorează, în acelaşi timp, banii sau alte foloase trebuie să fie pretinse, primite etc, cu titlu de contraechivalent al conduitei pe care făptuitorul se angajează să o aibă pentru îndeplinirea, neîndeplinirea sau întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu ori pentru efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri. Dacă făptuitorul pretinde, primeşte etc. o sumă de bani sau alte foloase, nu cu acest titlu, ci cu titlu de obligaţie care trebuie îndeplinită de cel care solicită efectuarea actului, deşi o asemenea obligaţie nu este impusă de lege, fapta nu constituie luare de mită, ci abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Actul pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire etc. se pretinde, se primeşte, se acceptă sau nu se respinge promisiunea unor foloase, să facă parte din sfera atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului, adică să fie un act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau un act contrar acestor îndatoriri. b)Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale referitoare la normala activitate a organelor, instituţiilor publice sau a altor persoane juridice. Când mituitorul dă mită din proprie iniţiativă, fără a i se fi pretins, nu se poate vorbi de o pagubă în patrimoniul acestuia, fapta sa constituie infracţiune, iar diminuarea patrimoniului suferită nu se află în raport cauzal cu acţiunea celui mituit. 77 Acest rezultat, adiacent şi eventual, este irelevant sub aspectul existenţei infracţiunii de luare de mită. c)Legătura de cauzalitate. Între elementul material şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. Aceasta derivă din însăşi materialitatea faptei săvârşite. B. Latura subiectivă Infracţiunea de luare de mită se comite cu intenţie directă calificată prin scopul urmărit. Termenul „scop" este folosit în accepţiunea sa strictă, de finalitate ce se situează în afara infracţiunii. Ca urmare, este suficient să se constate că finalitatea a fost urmărită de făptuitor, indiferent dacă s-a realizat sau nu, pentru existenţa intenţiei calificate şi a infracţiunii de luare de mită. 4.Forme. Modalităţi. Sancţiuni A.Forme Infracţiunea este susceptibilă de toate formele de participaţie penală. Din cele trei modalităţi de săvârşire, una, respectiv „acceptarea" este în esenţă act pregătitor al primirii ilicite a banilor sau a foloaselor care însă au fost incriminate autonom, fiind plasate pe acelaşi plan cu luarea de mită propriu-zisă. Infracţiunea fiind o infracţiune cu consumare anticipată, nu sunt incriminate nici actele pregătitoare, nici tentativa. Consumarea infracţiunii are loc în momentul pretinderii ori primirii banilor sau altor foloase ori acceptării promisiunii sau nerespingerii acesteia, fiind deci o infracţiune instantanee. Nu are importanţă pentru existenţa infracţiunii dacă cel ce a făcut promisiunea a dus-o la îndeplinire. 78 În situaţia în care banii sau alte foloase sunt remise în rate succesive, fapta are caracterul de infracţiune continuată. A. Modalităţi Infracţiunea de luare de mită în oricare din variantele sale are două modalităţi. Practică judiciară Sancţiuni În practica judiciară s-a decis că există infracţiunea de luare de mită chiar dacă făptuitorul restituie folosul primit ori refuză să primească folosul promis, sau dacă ulterior acceptării promisiunii, el este înlăturat din funcţia pe care o ocupă. Sancţiuni - Închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi -alin. 3 - banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. 5. Aspecte procesuale Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 8. DAREA DE MITĂ Art. 290 C.pen. – „(1)Promisiunea, oferirea sau darea 05:00 de bani ori alte foloase, în condiţiile arătate în art. 289, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani. (2)Fapta prevăzută în alin. (1) nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita. 79 1. Conţinutul legal Practică judiciară 2. Condiţii preexistente (3)Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta. (4)Banii, valorile sau orice alte bunuri date se restituie persoanei care le-a dat, dacă acestea au fost date în cazul prevăzut în alin. (2) sau date după denunţul prevăzut în alin. (3). (5)Banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau date sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent. A comis infracţiunea de dare de mită numitul I.V. care a oferit o sumă de bani numitului S.l. pentru a-l determina să abandoneze cercetările ce se efectuau cu privire la un transport de marfă importată de societatea comercială reprezentată de inculpat. A.Obiectul infracţiunii a)Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale referitoare la combaterea faptelor de corupţie. b)Obiectul material. Infracţiunea de dare de mită nu are obiect material. A.Obiectul infracţiunii Juridic generic Juridic special Material B. Subiecţii infracţiunii Subiectul activ Subiectul pasiv B.Subiecţii infracţiunii a) Subiectul activ poate fi orice persoană fizică. Infracţiunea poate fi săvârşită şi de un funcţionar public sau funcţionar însă, în această situaţie, el acţionează în raport cu funcţia sau serviciul pe care îl îndeplineşte funcţionarul mituit ca o persoană particulară. Darea şi luarea de mită, fiind două fapte distincte, oricare din ele cu subiect activ (autor nemijlocit) propriu, cel care dă mită (mituitorul) trebuie socotit întotdeauna ca autor al infracţiunii 80 de dare de mită şi nu ca instigator sau complice la infracţiunea corelativă. În acelaşi timp, funcţionarul corupt (mituit) va avea calitatea de autor al infracţiunii de luare de mită şi nu instigator sau complice la darea de mită. Darea de mită poate fi comisă de autor nu numai nemijlocit, direct, ci şi mediat, indirect, adică printr-un intermediar, legea asimilând actele de săvârşire directă cu cele săvârşite prin intermediar, atât unele cât şi celelalte având valoarea juridică a unor acte de autorat. Persoana interpusă (intermediarul) va fi considerată complice. Darea de mită, comisă prin intermediar, constituie infracţiune numai dacă promisiunea, oferta sau folosul ajunge la funcţionarul public sau funcţionar, nu şi atunci când acţiunea tipică (necunoscută funcţionarului) se opreşte la intermediar. Atunci când chiar intermediarul l-a determinat pe mituitor să săvârşească fapta prin intermediul său, el va fi socotit instigator la fapta de dare de mită în care se absoarbe, dacă este cazul, complicitatea, deoarece instigarea ca formă de participaţie principală absoarbe complicitatea, formă de participaţie secundară. b) Subiectul pasiv. În cazul infracţiunii de dare de mită, subiectul pasiv îl constituie orice autoritate publică, instituţii publice, instituţii sau alte persoane juridice publice ori private din al căror personal face parte funcţionarul public sau funcţionarul privat căruia i se dă mită. 3. Conţinutul constitutiv A. Latura obiectivă a) Elementul material al acestei infracţiuni constă în promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte 81 A.Latura obiectivă Elementul material foloase ce nu se cuvin unui funcţionar public sau unui alt funcţionar, direct sau indirect, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini sau întârzia îndeplinirea unui act privitor la atribuţiile sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor atribuţii. Prin „promisiune" se înţelege angajamentul, făgăduiala, obligaţia pe care şi-o asumă o persoană faţă de un funcţionar public sau funcţionar de a remite în viitor o sumă de bani sau alte foloase dacă va acţiona sau nu va acţiona în sensul urmărit şi dorit de mituitor. Promisiunea presupune un act unilateral al mituitorului, neimplicând neapărat actul corelativ al acceptării sau nerespingerii de către funcţionarul public sau de către alt funcţionar ori alt salariat. Mijloacele prin care se face promisiunea sunt multiple. Aceasta se poate face verbal, în scris, precum şi în orice alt mod; ea trebuie însă să ajungă la cunoştinţa destinatarului, neavând relevanţă dacă acesta o acceptă sau o respinge. Prin „oferire" se înţelege activitatea de prezentare funcţionarului public sau altui funcţionar a banilor sau folosului pe care acesta urmează să îl primească, în scopurile precizate prin textul incriminator, infracţiunea de dare de mită subzistând chiar dacă oferta nu este acceptată. Pentru existenţa infracţiunii se cere ca oferta să fie precisă, neechivocă, să se concretizeze într-o acţiune efectivă şi reală. Atunci când oferta este precedată de promisiune, infracţiunea se consumă odată cu formularea promisiunii, fără însă ca oferta consecutivă să fie lipsită de orice consecinţe de ordin juridic. Ceea ce caracterizează oferta este prezentarea banilor sau foloaselor ce constituie obiectul mitei, ori posibilitatea ca acestea să fie imediat remise, prin urmare oferta nu este afectată de vreun termen. 82 A.Latura obiectivă Elementul material A.Latura obiectivă Elementul material Urmarea imediată Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă Vinovăţia Spre deosebire de ofertă, promisiunea priveşte sume de bani sau foloase viitoare, în sensul că nu sunt prezentate sau puse la dispoziţia funcţionarului public sau funcţionarului în momentul formulării sale, ea fiind deci afectată de un termen. "A da" bani sau alte foloase presupune a preda efectiv, a remite funcţionarului banii sau foloasele. Infracţiunea de dare de mită subzistă chiar dacă nu s-a realizat actul pentru care s-au dat banii sau foloasele, infracţiunea consumându-se odată cu activitatea de predare, de înmânare a banilor sau a altor foloase, nereprezentând importanţă nici dacă darea a avut loc în mod efectiv. Pentru existenţa infracţiunii de dare de mită se cer a fi întrunite mai multe cerinţe esenţiale. Prima condiţie constă în aceea ca promisiunea, oferirea sau darea de mită să aibă ca obiect banii sau alte foloase. A doua condiţie este aceea ca banii sau foloasele promise, oferite sau date, să fie necuvenite, să nu fie datorate potrivit legii, deci să aibă caracter de retribuţie, să constituie plata (sau răsplata) în vederea unui act determinat, arătat în mod explicit. Foloasele sunt necuvenite atunci când se promite, se oferă sau se dă peste ceea ce este datorat în mod legal. A treia condiţie este aceea că promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase să se fi comis anterior îndeplinirii sau neîndeplinirii de către funcţionarul public, funcţionarul sau alt salariat a actului în vederea căruia mituitorul a acţionat, sau cel mai târziu în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu. Atunci când elementul material s-a realizat prin promisiune de bani sau alte foloase, darea 83 efectivă a acestora poate să se facă şi după ce se execută actul de serviciu cerut, deoarece infracţiunea s-a consumat deja în momentul când a avut loc promisiunea. Ultima condiţie este aceea ca actul pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire etc, subiectul activ promite, oferă sau dă bani ori alte foloase să fie un act privitor la îndatoririle de serviciu ale funcţionarului sau a altui salariat ori un act contrar acestor îndatoriri. Nu interesează deci dacă actul în vederea căruia sa dă mita este licit sau ilicit. Nu va constitui dare de mită atunci când funcţionarul căruia i s-au promis, oferit sau dat foloasele nu are competenţa de a efectua actul în vederea căruia particularul a comis fapta de mai sus. b) Urmarea imediată constă în posibilitatea obţinerii unor servicii din partea funcţionarului prin mijloace ilicite şi prin aceasta crearea unei stări de pericol pentru buna desfăşurare a serviciului. c) Legătura de cauzalitate. Între elementul material şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. De regulă, aceasta rezultă din însăşi materialitatea faptei. B. Latura subiectivă Fapta se comite cu intenţie directă calificată prin scop. Dacă făptuitorul nu a avut conştiinţa că săvârşeşte una din acţiunile incriminate, fapta sa nu constituie infracţiunea de dare de mită. De asemenea, nu este realizat elementul subiectiv al infracţiunii de dare de mită nici în 84 ipoteza în care făptuitorul s-a aflat în eroare de fapt cu privire la caracterul actului solicitat funcţionarului. În cadrul laturii subiective a faptei de dare de mită se include şi cerinţa unui scop urmărit de subiectul activ şi anume îndeplinirea, neîndeplinirea sau întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle de serviciu ale celui asupra căruia se comite actul de corupere, ori efectuarea unui act contrar îndatoririlor sale de serviciu, fiind vorba deci de o intenţie calificată. Nu are relevanţă cu privire la existenţa infracţiunii dacă actul pentru a cărei îndeplinire făptuitorul săvârşeşte fapta de corupere este legal sau ilegal. C.Cauze care exclud existenţa infracţiunii Potrivit art.290 alin.2 C.pen. darea de mită nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mită. În această situaţie ne aflăm în faţa unei cauze speciale de neimputabilitate. Trebuie subliniat faptul că între constrângerea prevăzută în art.25 C.pen. şi cea prevăzută în art.290 alin.2 C.pen. există unele deosebiri de exprimare a legiuitorului. În cazul constrângerii reglementate de art. 25 C.pen., mijlocul de înfăptuire îl constituie numai ameninţarea cu un pericol grav, în timp ce, potrivit art.290 alin.2 C.pen., constrângerea se efectuează prin orice mijloace, chiar printr-un refuz al funcţionarului de a îndeplini actul cerut de solicitant, fără acordarea de bani sau alte foloase, perspectivă de natură a crea în psihicul celui constrâns o presiune puternică, determinându-l să dea foloasele sau banii. 85 De asemenea, dacă valoarea periclitată prin activitatea făptuitorului în cazul constrângerii din art.25 C.pen. ar putea să fie numai o valoare legată de persoana omului (viaţa, sănătatea, integritatea corporală, libertatea etc), în cazul reglementat de art.290 alin.2 C.pen., poate fi orice valoare de interes deosebit pentru cel constrâns, inclusiv valorile de ordin patrimonial. A.Forme 4.Forme. Modalităţi. Sancţiuni Din examinarea în esenţa lor a celor trei acţiuni ce realizează elementul material al infracţiunii de dare de mită, se poate constata că una dintre acestea promisiunea de bani ori alte foloase - reprezintă un act de pregătire al dării de mită, incriminat însă autonom ca infracţiune consumată. În legătură cu tentativa, trebuie precizat că legea noastră penală nu o sancţionează în cazul dării de mită. Consumarea infracţiunii de dare de mită are loc instantaneu (momentan) în momentul săvârşirii oricăreia dintre acţiunile tipice. Infracţiunea poate subzista sub forma infracţiunii continuate. B.Modalităţi Infracţiunea se poate săvârşi în trei modalităţi normative. Acestora pot să le corespundă multiple modalităţi de fapt. Sancţiuni C. Sancţiuni - alin.1 - închisoare de la 2 la 7 ani - alin.4 - banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul dării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la 86 plata echivalentului lor în bani, chiar dacă oferta nu a fost urmată de acceptare. Măsura confiscării speciale operează în cazul dării de mită numai atunci când fapta se săvârşeşte prin oferire şi prin dare de bani sau alte foloase, nu însă şi în modalitatea normativă a comiterii infracţiunii prin promisiunea de bani sau alte foloase. D.Cauză de nepedepsire Potrivit art.290 alin.3 C.pen., mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea infracţiune. Cauza de nepedepsire operează numai atunci când sunt îndeplinite o serie de condiţii: - este necesar ca mituitorul să denunţe fapta. Nu constituie însă o denunţare recunoaşterea făcută de făptuitor în faţa organului de urmărire penală care a constatat săvârşirea de către acesta a infracţiunii de dare de mită. - denunţarea să fie făcută unei autorităţi - denunţul să fie făcut mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la fapta de mituire 5. Aspecte procesuale Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu 10. TRAFICUL DE INFLUENŢĂ 1. Conţinutul legal Art. 291 C.pen. - "(1)Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de 87 06:30 Practică judiciară 2. Condiţii preexistente către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani. (2)Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent." A comis infracţiunea de trafic de influenţă inculpatul care, într-o perioadă de timp, a pretins şi primit de la 11 persoane sumele de 2160 DM si 91 lei, lăsând să se înţeleagă că are pe lângă preşedintele sindicatului influenţă în legătură cu selecţionarea şi trimiterea cu prioritate a persoanelor respective pe bază de contract de muncă în străinătate. A.Obiectul infracţiunii a)Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale referitoare la activitatea unităţilor publice sau private. b)Obiectul material lipseşte. A.Obiectul infracţiunii Juridic generic Juridic special Material B. Subiecţii infracţiunii Subiectul activ Subiectul pasiv B. Subiecţii infracţiunii a) Subiect activ poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile generale ale răspunderii penale. În principiu, se prevalează de influenţă asupra unui funcţionar public sau funcţionar cei care sunt cunoştinţe, rude sau prieteni cu funcţionarul. În afara subiectului nemijlocit (autor), la comiterea infracţiunii pe care o analizăm pot contribui şi alţi subiecţi activi care au calitatea de instigatori sau complici. 88 Când cel care a conceput infracţiunea de trafic de influenţă este chiar intermediarul, el va răspunde numai pentru instigare. Persoana care cumpără influenţa reală sau presupusă a autorului infracţiunii de trafic de influenţă nu are calitatea de subiect activ şi nu răspunde penal. b) Subiectul pasiv este autoritatea publică, instituţia publică sau orice altă persoană juridică în al cărei serviciu se găseşte funcţionarul public, funcţionarul sau alt salariat pentru a cărui influenţare făptuitorul primeşte ori pretinde foloase sau acceptă daruri, şi în ale căror atribuţii de serviciu intră efectuarea unui act pentru care este real interesată persoana căreia i se promite intervenţia. A. Latura obiectivă 3. Conţinutul constitutiv A.Latura obiectivă Elementul material a)Elementul material constă în acţiunea de traficare a influenţei care se poate realiza în una din următoarele modalităţi alternative: pretinderea de la o persoană interesată a unei sume de bani sau a unui alt folos pentru a interveni pe lângă un funcţionar asupra căruia subiectul are sau lasă să se creadă că are influenţă; primirea de la o persoană interesată, în acelaşi scop, a unei sume de bani sau a altor foloase; acceptarea de promisiuni făcute în scopul menţionat de către o persoană interesată; acceptarea de daruri oferite, în vederea aceleiaşi finalităţi de persoana interesată. „A primi bani sau alte foloase" înseamnă preluarea de către făptuitor a unei sume de bani, a unui bun etc, iar „a pretinde bani sau alte foloase" presupune formularea de către subiectul activ 89 A.Latura obiectivă Elementul material nemijlocit, în mod expres sau tacit, a unei cereri de a i se da o sumă de bani, un bun sau alte valori. „A accepta promisiunea" înseamnă a manifesta acordul cu privire la promisiunile făcute sau darurile oferite. Termenii folosiţi de lege ("pretindere", "primire" etc.) au înţelesul din vorbirea curentă şi nu diferă de sensul termenilor utilizaţi la infracţiunea de luare de mită. Pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă se cer să fie îndeplinite mai multe cerinţe esenţiale: în primul rând, se cere ca subiectul activ să aibă influenţă ori lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar sau alt salariat. A avea influenţă asupra unui funcţionar sau alt salariat înseamnă a avea trecere, a se bucura în mod real de încrederea acestuia, a fi în mod real în bune relaţii cu el. Făptuitorul va lăsa să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar atunci când, fără a avea trecere pe lângă acesta, creează persoanei falsa impresie că se bucură de această trecere, că este în bune relaţii cu funcţionarul, că se bucură de încrederea acestuia. Cerinţa este realizată şi în cazul în care făptuitorul nu dezminte afirmaţiile făcute de o altă persoană că ar avea influenţă asupra funcţionarului. Nu are relevanţă dacă făptuitorul a precizat ori nu numele funcţionarului asupra căruia are influenţă, suficient fiind să-l fi determinat numai prin calitatea acestuia. De asemenea, nu interesează dacă făptuitorul atribuind un nume acelui funcţionar, numele atribuit este real sau fictiv. Prin urmare, esenţial este ca influenţa făptuitorului sa fi constituit pentru persoana interesată motivul determinant al tranzacţiei. 90 a doua condiţie constă în aceea ca subiectul activ să promită intervenţia sa pe lângă un funcţionar public sau funcţionar spre a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu. Dacă nu intră în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului public sau funcţionarului, fapta va constitui infracţiunea de înşelăciune. altă cerinţă esenţială constă în aceea ca acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii să fie realizată mai înainte ca funcţionarul, pe lângă care s-a promis că se va interveni, să fi îndeplinit actul ce constituie obiectul intervenţiei sau cel mai târziu în timpul îndeplinirii acestuia. b) Urmarea imediată constă în realizarea unor operaţii ilicite pe seama funcţionarului public sau funcţionarului şi prin aceasta crearea unei stări de pericol în ceea ce priveşte buna desfăşurare a activităţii unei autorităţi, instituţii publice sau altei persoane juridice în serviciul căreia se află funcţionarul public sau funcţionarul care este solicitat de făptuitor. c) Legătura de cauzalitate. Între activitatea desfăşurată de făptuitor şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. Aceasta rezultă, de regulă, din materialitatea faptei (ex re). A. Latura subiectivă Infracţiunea se comite numai cu intenţie directă calificată prin scop. 91 A. Forme 4.Forme. Modalităţi. Sancţiuni Unele acte de pregătire, cât şi actele de executare sunt asimilate formei consumate. Astfel, acceptarea de promisiuni nu este altceva decât un act pregătitor al primirii efective a unor foloase necuvenite. De asemenea, promisiunea de bani sau alte foloase reprezintă un act de pregătire al traficului de influenţă. B.Modalităţi Traficul de influenţă poate fi săvârşit în două modalităţi normative. Pot exista o multitudine de modalităţi de fapt. C. Sancţiuni Sancţiuni 5. Aspecte procesuale Închisoare de la 2 la 7 ani. Alin.2 - banii, valorile sau orice alte bunuri se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. Banii, valorile sau alte bunuri se confiscă de la persoana care le deţine, indiferent dacă aceasta este inculpatul sau o altă persoană. Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 11. CUMPĂRAREA DE INFLUENŢĂ 1. Conţinutul legal Art. 292 C.pen. - "(1)Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul, direct ori indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, 92 06:30 Practică judiciară 2. Condiţii preexistente A.Obiectul infracţiunii Juridic generic Juridic special Material B. Subiecţii infracţiunii Subiectul activ Subiectul pasiv să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. (2)Făptuitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta. (3)Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, dacă au fost date după denunţul prevăzut în alin. (2). (4)Banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse confiscării, iar dacă acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent." A comis infracţiunea de cumpărare de influenţă inculpatul P.O. care, alături de martorii denunţători A.E. şi A.D.L., a acceptat cererea coinculpaţilor P.A.V. şi S.L.M., oferind acestora din urmă suma de 25.000 dolari S.U.A. pentru cumpărarea influenţei afirmate de inculpaţii amintiţi asupra unor funcţionari din conducerea M.A.N. în vederea facilitării adjudecării prin firma SC F.T. SRL Bacău, administrată de către soţia inculpatului P.O. a licitaţiei de achiziţie combustibil organizată de UM XXXXX Bucureşti prin procedura derulată în data de 26 aprilie 20041 A.Obiectul infracţiunii a)Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale referitoare la activitatea unităţilor publice sau private şi care exclud orice încercare de a crea suspiciune în legătură cu corectitudinea funcţionarului public sau persoanei care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute în art. 175 alin. (2) C. pen. sau în cadrul oricărei persoane juridice. 1 Î.C.C.J., secţ. pen., dec. nr. 2143/2009, www.scj.ro. 93 c) Obiectul material lipseşte. B. Subiecţii infracţiunii a) Subiect activ poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile generale ale răspunderii penale. Subiect activ poate fi chiar un funcţionar public, dar într-o asemenea ipoteză, acesta apare ca un simplu terţ în raport cu funcţionarul public care ar urma să îndeplinească actul de serviciu solicitat de cumpărătorul de influenţă. b) Subiectul pasiv. Cumpărarea de influenţă fiind o infracţiune de corupţie şi în acelaşi timp o infracţiune în legătură cu serviciul poate avea ca subiect pasiv, în principal, organul de stat, instituţia publică sau orice altă persoană juridică în al cărei serviciu se găseşte funcţionarul public ori persoana prevăzută în art. 308 C. pen. pentru a cărui influenţare făptuitorul promite, oferă sau dă bani ori alte foloase, iar în secundar, cei menţionaţi mai sus, în ale căror atribuţii de serviciu intră efectuarea unui act pentru care este real interesată persoana căreia i se promite intervenţia şi asupra căreia fapta aruncă suspiciune. În varianta tip, subiect pasiv secundar este funcţionarul public a cărui influenţă este traficată. În varianta atenuată subiectul pasiv secundar este persoana care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute în art. 175 alin. (2) C. pen. sau în cadrul oricărei persoane juridice şi asupra căreia subiectul activ pretinde că are influenţă. Sfera subiecţilor pasivi secundari se extinde şi în cazul infracţiunii de cumpărare de influenţă asupra persoanelor prevăzute în art. 1 din Legea nr. 78/2000 şi art. 294 C. pen. Pentru explicaţii privind categoriile de persoane care alcătuiesc subiectul pasiv secundar în aceste variante de comitere, trimitem la explicaţiile de la subiectul activ la infracţiunea de luare de mită. 94 La fel ca la infracţiunea de trafic de influenţă, şi la infracţiunea de cumpărare de influenţă legiuitorul a ales să lase în afara incriminării cumpărarea influenţei persoanelor prevăzute în art. 293 C. pen. (persoanelor care, pe baza unui acord de arbitraj, sunt chemate să pronunţe o hotărâre cu privire la un litigiu ce le este dat spre soluţionare de către părţile la acest acord, indiferent dacă procedura arbitrală se desfăşoară în baza legii române ori în baza unei alte legi). A. Latura obiectivă 3. Conţinutul constitutiv a) Elementul material al infracţiunii prevăzute în art. 292 C. pen. îl constituie promisiunea de bani sau alte foloase unei persoane care are sau lasă să se creadă că are influenţă pentru a interveni pe lângă un funcţionar public sau persoană prevăzută în art. 308 C. pen.; oferirea, în acelaşi scop, a unei sume de bani sau a altor foloase; darea de bani ori alte foloase în scopul menţionat. Pentru întregirea laturii obiective a infracţiunii de cumpărare de influenţă este necesară îndeplinirea unor condiţii esenţiale şi anume: a. Ca oricare din acţiunile de promitere, oferire sau dare să fie săvârşită ca urmare a influenţei pe care vânzătorul de influenţă pretinde că o are asupra unui funcţionar public sau persoană prevăzută în art. 308 C. pen. b. Ca acţiunea ce realizează elementul material (promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase), să fie săvârşită de către autor pentru intervenţia traficantului pe lângă un funcţionar public sau persoana prevăzută în art. 308 C. pen., spre a-l determina să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri. Pentru existenţa infracţiunii de cumpărare de influenţă, este necesar, deci, pe de o parte, ca unitatea din care face parte funcţionarul public sau persoana prevăzută în art. 308 C. pen. asupra căruia traficantul pretinde că ar avea influenţă să fie competentă a efectua actul în vederea căruia se trafică influenţa, iar, pe de altă parte, ca 95 A.Latura obiectivă Elementul material A.Latura obiectivă Elementul material funcţionarul public sau persoana prevăzută în art. 308 C. pen., făcând parte din acea unitate, să aibă competenţa funcţională de a înfăptui actul solicitat. Dacă funcţionarul public sau persoana prevăzută în art. 308 C. pen. nu este competentă să efectueze actul în vederea căruia se trafică influenţa, fapta cumpărătorului nu va constitui infracţiune, neîntrunindu-se elementele constitutive cerute de norma de incriminare. Fapta vânzătorului de influenţă va constitui în acest caz infracţiunea de înşelăciune. c. Ca acţiunea care constituie elementul material al infracţiunii să fie realizată mai înainte ca funcţionarul public sau persoana prevăzută în art. 308 C. pen. pe lângă care s-a promis că se va interveni să fi îndeplinit actul ce intră în atribuţiunile sale de serviciu sau cel mai târziu în timpul îndeplinirii acestuia. Dacă fapta se săvârşeşte ulterior, aceasta nu mai prezintă elementele constitutive ale unei infracţiuni, constituind o simplă gratificare a persoanei care, prin influenţa sa, a făcut posibilă rezolvarea cererii gratificatorului. Neexistând o înţelegere anterioară îndeplinirii actului, chiar dacă se exercită influenţa asupra unui funcţionar public sau persoană prevăzută în art. 308 C. pen. pentru a-şi îndeplini într-o anumită manieră îndatoririle de serviciu, nu se poate vorbi despre traficarea influenţei, şi nici despre cumpărarea de influenţă. Urmarea imediată constă în realizarea unor operaţii ilicite pe seama funcţionarului public sau persoanei prevăzută în art. 308 C. pen. şi prin aceasta crearea unei stări de pericol în ceea ce priveşte buna desfăşurare a activităţii unei autorităţi, instituţii publice sau altei persoane juridice în serviciul căreia se află funcţionarul public sau persoana prevăzută în art. 308 C. pen. care este solicitată de făptuitor. d) Legătura de cauzalitate. Între activitatea desfăşurată de făptuitor şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. Aceasta rezultă, de regulă, din materialitatea faptei (ex re). 96 B. Latura subiectivă Infracţiunea se comite numai cu intenţie directă calificată prin scop. A. Forme 4.Forme. Modalităţi. Sancţiuni Infracţiunea de cumpărare de influenţă fiind o infracţiune cu consumare anticipată, unele actele de pregătire cât şi actele de executare sunt asimilate formei consumate. Astfel, promisiunea de bani sau alte foloase reprezintă un act de pregătire al cumpărării efective de influenţă. Simpla promisiune, oferire sau dare de bani sau alte foloase este suficientă pentru a se consuma infracţiunea fără a fi nevoie de un acord de voinţă între cumpărătorul şi vânzătorul de influenţă. Cumpărarea de influenţă constituie o infracţiune cu conţinut alternativ, faptele prin care se concretizează două sau chiar toate acţiunile (promisiunea, oferirea sau darea) comise de aceeaşi persoană, neîntrerupt şi cu aceeaşi ocazie, reprezintă în ansamblu o unitate infracţională naturală. B.Modalităţi Cumpărarea de influenţă poate fi săvârşit în două modalităţi normative. Pot exista o multitudine de modalităţi de fapt. C. Sancţiuni Sancţiuni Închisoare de la 2 la 7 ani. Alin.2 – Făptuitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta. Alin. 3 - Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, dacă au fost date după denunţul prevăzut în alin. (2). 97 Alin. 4 banii, valorile sau orice alte bunuri se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. Banii, valorile sau alte bunuri se confiscă de la persoana care le deţine, indiferent dacă aceasta este inculpatul sau o altă persoană. 5. Aspecte procesuale Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 12. Fapte săvârşite de către membrii instanţelor de 1. Conţinutul legal arbitraj sau în legătură cu aceştia Art. 293: Dispoziţiile art. 289 şi art. 290 se aplică în mod corespunzător şi persoanelor care, pe baza unui acord de arbitraj, sunt chemate să pronunţe o hotărâre cu privire la un litigiu ce le este dat spre soluţionare de către părţile la acest acord, indiferent dacă procedura arbitrală se desfăşoară în baza legii române ori în baza unei alte legi. Art. 294: Fapte săvârşite de către funcţionari străini sau în legătură cu aceştia Prevederile prezentului capitol se aplică în privinţa următoarelor persoane, dacă, prin tratatele internaţionale la care România este parte, nu se dispune altfel: a)funcţionarilor sau persoanelor care îşi desfăşoară activitatea pe baza unui contract de muncă ori altor persoane care exercită atribuţii similare în cadrul unei organizaţii publice internaţionale la care România este parte; b)membrilor adunărilor parlamentare ale organizaţiilor internaţionale la care România este parte; c)funcţionarilor sau persoanelor care îşi desfăşoară activitatea pe baza unui contract de muncă ori altor persoane care exercită atribuţii similare, în cadrul Uniunii Europene; d)persoanelor care exercită funcţii juridice în cadrul instanţelor internaţionale a căror competenţă este 98 acceptată de România, precum şi funcţionarilor de la grefele acestor instanţe; e)funcţionarilor unui stat străin; f)membrilor adunărilor parlamentare sau administrative ale unui stat străin. g)juraţilor din cadrul unor instanţe străine. Ambele texte de lege realizează o extindere a sferei subiectului infracțiunilor de corupție. B.INFRACȚIUNI DE SERVICIU 1. DELAPIDAREA 1. Conţinutul legal Art. 295 C.pen. - "(1)Însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică. (2)Tentativa se pedepseşte." 04:30 Practică judiciară 2. Condiţii preexistente Au comis această infracţiune inculpaţii în următoarele împrejurări: în intervalul anilor 1999/2001, inculpatul N.A. fiind şeful biroului energetic la U.M. 02397 Timişoara, dispunea de combustibilul lichid al unităţii. În această calitate el a trimis cantităţi superioare celor necesare, gestionarului, cazarman, inculpatul P.V., de la U.M. 01970 Săcălaz, ceea ce a creat condiţii optime de sustragere, prin intermediul folosirii unor acte întocmite în fals (procesul verbal de custodie, fictiv, ex.) În aceste condiţii au fost sustrase 8,174 tone de combustibil lichid C.L.U. tip III, în valoare de 47.419.417 lei. A.Obiectul material Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale privind buna desfăşurare a activităţii de serviciu a unităţilor publice, ori a altor persoane juridice. În secundar se aduce atingere şi relaţiilor sociale de ordin 99 A.Obiectul infracţiunii Juridic generic Juridic special Material B. Subiecţii infracţiunii Subiectul activ Subiectul pasiv patrimonial care trebuie protejate împotriva faptelor de sustragere săvârşite de către cei care administrează sau gestionează bunurile ce aparţin sau interesează o persoană juridică publică sau privată. a) Obiectul material pot fi banii, valori sau alte bunuri pe care făptuitorul le gestionează sau administrează. C. Subiecţii Infracţiunii a)Subiectul activ Infracţiunea de delapidare nu poate fi comisă decât de către o persoană care are calitatea de funcţionar public şi care, în această calitate gestionează sau administrează bunuri. Prin urmare, delapidarea este o infracţiune proprie, cu subiect calificat care trebuie să aibă o dublă calitate: aceea de funcţionar public şi aceea de gestionar ori administrator. Cele două calităţi trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ, deoarece absenţa uneia dintre ele duce la inexistenţa infracţiunii de delapidare. În acest sens, un funcţionar public care a contribuit prin activităţi directe şi nemijlocite la sustragerea unor bani sau altor bunuri fără a avea calitatea de gestionar sau administrator, alături de o persoană (funcţionar public) care îndeplineşte aceste condiţii, nu va fi considerat coautor al infracţiunii de delapidare, ci complice. Noţiunea de „funcţionar public” este explicată în art. 175 C. pen. Calitatea subiectului activ nemijlocit în cazul infracţiunii de delapidare este circumscrisă numai la acei funcţionari publici care au atribuţii de gestionare sau administrare. Dacă subiectul activ nemijlocit este administratorul judiciar ori lichidatorul averii unui debitor, în sensul Legii nr. 85/2014, precum şi orice reprezentant sau prepus al acestuia, fapta reprezintă o variantă agravată a infracţiunii de gestiune frauduloasă, iar nu delapidare. În cazul delapidării, participaţia este posibilă sub toate formele sale: coautorat, instigare şi complicitate. Pentru coautorat se cere ca toţi participanţii să aibă calitatea de funcţionari (gestionari sau administratori). 100 b) Subiectul pasiv al infracţiunii de delapidare nu poate fi decât o persoană juridică publică sau privată, care a fost prejudiciată prin săvârşirea faptei. În general, subiectul activ fiind un funcţionar public, subiectul pasiv este o persoană juridică publică. Datorită specificului noţiunii de funcţionar public şi a separării definiţiei de cea a noţiunii de „public” prevăzută în art. 176 C. pen., este posibil ca un funcţionar public, în sensul art. 175 C. pen. să desfăşoare activitatea în cadrul unei persoane juridice de drept privat (cum ar fi, spre exemplu, administratorul în cadrul persoanelor declarate de utilitate publică, dar care nu sunt persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, autorităţi sau instituţii publice). Subiect pasiv al variantei atenuate a infracţiunii va fi o persoană juridică, alta decât cele prevăzute la art. 176 C. pen., sau una din persoanele care desfăşoară un serviciu de interes public, potrivit art. 175 alin. (2) C. pen. 3. Conţinutul constitutiv A.Latura obiectivă Elementul material Urmarea imediată Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă Vinovăția A. Latura obiectivă a) Elementul material al infracţiunii de delapidare constă în acţiunea de sustragere, care se realizează prin trei variante alternative: însuşirea, folosirea şi traficarea. Însuşirea constă în scoaterea unui bun din posesia sau detenţia unei persoane juridice şi trecerea acestuia în stăpânirea făptuitorului care poate dispune de el, adică poate să-l consume, să-l utilizeze ori să-l înstrăineze. Folosirea presupune scoaterea temporară a bunului aflat în gestionarea sau administrarea făptuitorului şi utilizarea lui ilicită, spre deosebire de situaţia în care făptuitorul ia bunul în stăpânire şi dispune de acesta. Traficarea constă într-o speculare, o exploatare a bunului pe care făptuitorul îl are în gestiunea sau administrarea sa. În cazul traficării, bunul este scos din patrimoniul unităţii şi supus temporar unor operaţiuni speculative, autorul însuşindu-şi profitul realizat în acest mod. 101 b)Urmarea imediată. În cazul infracţiunii de delapidare, urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru relaţiile de serviciu. În secundar se poate produce şi un prejudiciu patrimoniului persoanei juridice în cadrul căreia lucrează funcţionarul public. În cazul variantei agravate prevăzute în art. 309 C. pen., fapta trebuie să aibă ca urmare producerea unor consecinţe deosebit de grave. Potrivit art. 183 C. pen., prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 2.000.000 lei. b) Infracţiunea de delapidare subzistă atunci când există şi o legătură de cauzalitate între acţiunea de însuşire, folosire sau traficare şi urmarea imediată, deposedarea unităţii publice sau private de acel bun. c) Latura subiectivă Infracţiunea de delapidare se comite cu intenţie, de regulă intenţie directă, dar nu este exclusă nici cea indirectă. Făptuitorul prevede urmările faptei sale periculoase, respectiv că produce prin acţiunea sa prejudicii patrimoniului public sau privat şi urmăreşte sau acceptă acest rezultat. Simpla lipsă din gestiune nu înseamnă neapărat delapidare, ci trebuie demonstrată intenţia de însuşire, ori de folosire sau traficare de bani, valori sau alte bunuri. Mobilul faptei nu are importanţă în realizarea laturii obiective, atâta vreme cât făptuitorul a fost determinat de dorinţa de a realiza avantaje pe seama patrimoniului unităţii prejudiciate, mobilul va contribui, însă, la determinarea pericolului concret al infracţiunii şi la individualizarea pedepsei. În varianta agravată (art. 309 C. pen.) fapta se poate comite cu intenţie directă, indirectă sau cu intenţie depăşită. Astfel, făptuitorul urmăreşte producerea rezultatului iniţial, dar în realitate se produce un rezultat mai grav (consecinţe deosebit de grave), rezultat pe care făptuitorul fie îl urmăreşte (intenţie directă), fie îl acceptă (intenţie indirectă), dar există şi posibilitatea culpei făptuitorului în raport cu rezultatul mai grav (intenţie depăşită). 102 A. Forme 4.Forme. Sancţiuni Delapidarea este susceptibilă de toate formele imperfecte, însă actele pregătitoare, deşi posibile, nu sunt incriminate. În situaţia în care prin actul pregătitor respectiv se realizează conţinutul unei alte infracţiuni, făptuitorul va răspunde din punct de vedere penal pentru aceasta. De exemplu, dacă în vederea săvârşirii unei infracţiuni de delapidare s-au falsificat unele facturi sau alte documente contabile, autorul va fi tras la răspundere penală pentru fals în înscrisuri. Tentativa este posibilă în raport cu toate modalităţile normative şi se pedepseşte potrivit art. 295 alin. (2) C. pen. C.Sancţiuni Sancţiuni 5. Aspecte procesuale Infracţiunea de delapidare în varianta sa simplă se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică. Potrivit art. 308 C. pen., în cazul variantei atenuate a infracţiunii de delapidare, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime. Atunci când a produs consecinţe deosebit de grave (varianta agravată) limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege în art. 295 C. pen. se majorează cu jumătate. Tentativa la infracţiunea de delapidare indiferent de varianta acesteia se pedepseşte potrivit art. 33 alin. (2) C. pen. raportat la art. 295 alin. (2) C. pen. Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 2. PURTAREA ABUZIVĂ 1. Conţinutul legal Art. 250 C.pen. - "(1)Întrebuinţarea de expresii jignitoare faţă de o persoană, de către un funcţionar public in exerciţiul atribuţiilor de 103 serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă. (2)Ameninţarea săvârşită de către un funcţionar public, în condiţiile alin (1), se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda. (3) Lovirea sau alte acte de violenţă săvârşite de către un funcţionar public, în condiţiile alin. (1) se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. (4)Vătămarea corporală săvârşită de către un funcţionar public, în condiţiile alin. (1) se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 6 ani. (5)Vătămarea corporală gravă săvârşită de către un funcţionar public, în condiţiile alin. (1) se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 12 ani.” Practică judiciară 2. Condiţii preexistente A.Obiectul infracţiunii Juridic generic Juridic special Material B. Subiecţii infracţiunii Subiectul activ Subiectul pasiv A comis infracţiunea de purtare abuzivă inculpatul N.C., gardian public în Corpul Gardienilor Publici, care, aflându-se în serviciul de pază, a surprins partea vătămată pescuind fără permis şi într-o perioadă interzisă. Deoarece partea vătămată a refuzat să-l însoţească la administraţia parcului din apropiere pentru întocmirea procesului-verbal de contravenţie, inculpatul a lovit-o. A. Obiectul infracţiunii a) Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale referitoare la comportarea corectă, decentă şi cuviincioasă a funcţionarilor publici cât şi a celorlalţi funcţionari în raport cu persoanele cu care aceştia vin în contact în exerciţiul atribuţiilor de serviciu. 104 b) Obiectul material există numai în cazul modalităţii agravate (alin.2). În acest caz obiectul material este format din corpul persoanei vătămate. B. Subiecţii infracţiunii a)Subiect activ nemijlocit nu poate fi decât un funcţionar public sau un funcţionar (subiect activ calificat) care se găseşte în exerciţiul funcţiunii. Participaţia penală este posibilă. Coautoratul însă există numai dacă toţi făptuitorii au calitatea specială (funcţionari publici/funcţionari) cerută de textul legal pentru autor. Persoana care comite acte de executare, fără să aibă această calitate, va fi trasă la răspundere penală pentru complicitate concomitentă la săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă. Instigator sau complice poate fi orice persoană. b)Subiectul pasiv principal este autoritatea publică a cărei activitate a fost lezată prin activitatea abuzivă desfăşurată de către subiectul activ. Subiect pasiv secundar este orice persoană împotriva căreia s-au întrebuinţat expresii jignitoare ori s-au folosit loviri sau alte violenţe. A. Latura obiectivă 3. Conţinutul constitutiv a)Elementul material se realizează fie prin întrebuinţarea de expresii jignitoare faţă de o persoană (în varianta simplă), fie prin lovire sau alte violenţe (în varianta agravată). Expresiile jignitoare utilizate de un funcţionar public pot fi proferate în scris, oral, prin gesturi etc, cerându-se ca victima să fie prezentă, în caz contrar fapta ar putea eventual fi considerată calomnie sau insultă. 105 A.Latura obiectivă Elementul material Urmarea imediată Termenul "violenţă" are o sferă mai largă decât cea la care se referă art.193 C.pen., înţelegându-se şi violenţele comise asupra obiectelor aparţinând unei persoane (de exemplu: îmbrâncirea unei persoane în aşa fel încât i-au căzut ochelarii şi s-au spart sau i s-a descusut haina; ruperea unei petiţii şi aruncarea ei în faţă celui tratat abuziv). Actele săvârşite de făptuitor, chiar dacă întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută în art.193 C.pen., acestea se absorb în conţinutul infracţiunii prevăzută în art.296 alin.2 C.pen., neaplicându-se prevederile privind concursul de infracţiuni. Între infracţiunea prevăzută în art.194 C.pen. va exista concurs de infracţiuni. b)Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol care lezează prestigiul şi buna desfăşurare a activităţii unei unităţi publice în care subiectul activ îşi exercită atribuţiile de serviciu, iar pe de B. Latura subiectivă altă parte onoarea şi demnitatea persoanei împotriva căreia a fost îndreptată fapta. Vinovăţia În cazul formei agravate, urmarea constă într-o vătămare efectivă cauzată prin lovire sau alte violenţe. A.Latura obiectivă Legătura de cauzalitate 4.Forme. Modalităţi. Sancţiuni c) Legătura de cauzalitate. Între acţiunea făptuitorului şi urmarea produsă, trebuie să existe o legătură de cauzalitate. În situaţia când elementul material constă în întrebuinţarea de expresii jignitoare, sau în amenințare legătura de cauzalitate rezultă implicit din săvârşirea faptei (ex re). În cazul când elementul material este realizat prin loviri sau alte violenţe, legătura de cauzalitate trebuie stabilită. B. Latura subiectivă 106 Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. A.Forme Infracţiunea este susceptibilă de tentativă, dar este incriminată numai forma consumată. Momentul consumării faptei este momentul în care făptuitorul întrebuinţează expresii jignitoare ori comite loviri sau alte violenţe asupra persoanei vătămate. Infracţiunea poate fi săvârşită şi în forma continuată, epuizarea având loc în momentul săvârşirii ultimei acţiuni. B.Modalităţi Sancţiuni În cazul variantei tip există o singură modalitate normativă, iar în cazul variantelor agravate subzistă 4 modalităţi normative. Acestora le pot corespunde multiple modalităţi de fapt. C.Sancţiuni - alin.1 - închisoare de la o lună la 6 luni - alin 2 – limitele de pedeapsă se majorează cu o treime 5. Aspecte procesuale Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 3. ABUZUL ÎN SERVICIU 1. Conţinutul legal Art. 297 C.pen. - "(1)Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei 107 persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică. (2)Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, îngrădeşte exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situaţie de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA." Practică judiciară 2. Condiţii preexistente A săvârşit, printre altele, şi infracţiunea de abuz în serviciu, numitul L.V., ofiţer în cadrul Poliţiei municipiului Timişoara, B.P.E.F., care a percheziţionat sediul firmei SC M.I. SRL fără a avea autorizaţie de percheziţie, ocazie cu care acesta a bruscat-o pe M.I., asociată la SC M.I. SRL Timişoara, şi i-a cauzat leziuni ce au necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale. Inculpatul L.V., a procedat la percheziţionarea spaţiilor şi a ridicat documente în ciuda opoziţiei părţii vătămate M.I., încălcând astfel prevederile Codului procedură penală şi cauzând o vătămare intereselor legale ale părţilor vătămate, astfel încât se reţine în sarcina inculpatului infracţiunea de abuz în serviciu. De asemenea, prin faptul că acelaşi inculpat a exercitat violenţe asupra părţii vătămate M.I., în exercitarea atribuţiilor de serviciu, iar prin aceasta i-a cauzat leziuni ce au necesitat pentru vindecare 1-2 zile de îngrijiri medicale, se reţine că a săvârşit şi infracţiunea de purtare abuzivă1 A.Obiectul infracţiunii a) Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale privitoare la buna desfăşurare şi realizare a activităţii de serviciu, activitate a cărei bună desfăşurare presupune executarea îndatoririlor de serviciu în mod cinstit şi corect, precum şi relaţiile sociale privind apărarea drepturilor şi intereselor oricărei persoane, 1 Î.C.C.J., sec.pen., dec. nr. 1228/2006, www.ctce.ro. 108 împotriva abuzului funcţionarilor publici sau altor persoane în exercitarea atribuţiilor de serviciu. În varianta asimilată s-a avut în vedere, în secundar, să se ocrotească şi protejeze penal drepturile cetăţenilor, fiindu-le recunoscută şi garantată deplina egalitate în drepturi. Potrivit art. 16 alin. (1) din Constituţie, „cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”. A.Obiectul infracţiunii Juridic generic Juridic special Material B. Subiecţii infracţiunii Subiectul activ Subiectul pasiv b) Infracţiunea este de regulă lipsită de un obiect material. Când fapta se realizează însă asupra unui bun (lucru), obiectul material este acel bun (de exemplu redactarea ilegală a unui act). B.Subiecţii infracţiunii a)Subiectul activ. În cazul infracţiunii de abuz în serviciu, subiect activ este calificat, acesta trebuind să fie un funcţionar public, în sensul art. 175 C. pen., în varianta tip şi varianta asimilată, sau o persoană din cele prevăzute în art. 308 C. pen., în varianta atenuată. b)Subiect pasiv principal este autoritatea sau instituţia publică, persoana care exercită un serviciu de interes public sau orice altă persoană juridică în serviciul căreia făptuitorul şi-a îndeplinit abuziv îndatoririle de serviciu. Subiectul pasiv secundar al infracţiunii poate fi orice persoană fizică sau juridică, chiar şi un funcţionar public sau persoană prevăzută în art. 308 C. pen. ale căror drepturi şi interese sunt lezate prin comportarea şi activitatea abuzivă a subiectului activ. În cazul variantei asimilate subiect pasiv secundar este persoana căreia i se îngrădeşte folosinţa sau exerciţiul unor drepturi ori i se creează o situaţie de inferioritate, pe temeiurile enumerate anterior. 109 3. Conţinutul constitutiv A.Latura obiectivă Elementul material Urmarea imediată Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă Vinovăţia A. Latura obiectivă a) Elementul material. În cazul infracţiunii de abuz în serviciu varianta tip, elementul material se poate manifesta, fie printr-o inacţiune (neîndeplinirea unui act), fie printr-o acţiune (îndeplinirea defectuoasă a unui act etc.). Termenul „act” utilizat de textul incriminator (art. 297) are înţelesul de operaţie pe care subiectul activ trebuie să o efectueze în virtutea atribuţiilor de serviciu. În acest sens, prin neîndeplinirea unui „act” se înţelege omisiunea făptuitorului de a efectua acea activitate, acea operaţie pe care era obligat să o facă, iar prin „îndeplinirea în mod defectuos a unui act” se înţelege efectuarea unei operaţii în mod abuziv, respectiv altfel de cum trebuia făcută, adică în alte condiţii decât prevede legea Urmarea imediată constă în cauzarea unei vătămări intereselor legale ale persoanei, prin săvârşirea faptei ştirbindu-se în orice mod drepturile şi interesele acelei persoane. b) Legătura de cauzalitate. Între elementul material şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate, însă de regulă aceasta rezultă din materialitatea faptei. A. Latura subiectivă Infracţiunea se comite numai cu intenţie directă sau indirectă. 4.Forme. Modalităţi. Sancţiuni A.Forme Actele pregătitoare, deşi posibile în modalitatea « îndeplinirii defectuase a atribuţiilor de serviciu », nu sunt incriminate. De asemenea, legea nu prevede sancţionarea tentativei. Consumarea infracţiunii are loc instantaneu, fie la data neîndeplinirii actului, fie la 110 Actele preparatorii Tentativa Consumarea data expirării termenului pentru efectuarea lui, fie în momentul îndeplinirii defectuoase a actului. B.Modalităţi Fapta se comite în două modalităţi normative. Acestora le corespund diferite modalităţi de fapt. Sancţiuni 5. Aspecte procesuale C.Sancţiuni Infracţiunea de abuz în serviciu este sancţionată în varianta tip şi varianta asimilată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică. În varianta atenuată, pedeapsa se stabileşte potrivit prevederilor art. 297 C. pen., limitele speciale reducându-se cu o treime. În varianta agravată, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate. Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 3. NEGLIJENȚA ÎN SERVICIU 1. Conţinutul legal Practică judiciară Art. 298 C.pen. – „Încălcarea din culpă de către un funcţionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă." A comis această infracţiune inculpata P.L., angajată la Staţia CF Tecuci, care avea ca atribuţii de serviciu verificarea lunară a 111 gestiunii staţiei, predarea zilnică a numerarului din încasări, întocmirea şi înaintarea conturilor de gestiune şi verificarea inopinată a caselor de bilete. Neîndeplinindu-şi corespunzător aceste atribuţii, mai ales prin neefectuarea verificărilor lunare a gestiunii casei de bilete, inculpata P.L. a înlesnit păgubirea părţii civile de către casieri care, în perioada 1998-1999 şi-au însuşit din gestiune contravaloarea unui mare număr de bilete vândute1. 2. Condiţii preexistente A.Obiectul infracţiunii a) Obiectul juridic special este complex şi constă, pe de o parte, în relaţiile sociale privitoare la desfăşurarea în bune condiţiuni a activităţii oricărei autorităţi, instituţii publice, persoane juridice cu capital majoritar sau integral de stat sau persoane juridice private ori persoane care exercită un serviciu de interes public, relaţii periclitate prin îndeplinirea neglijentă a atribuţiilor de serviciu a unei persoane din subordine, iar pe de altă parte, şi în relaţiile sociale referitoare la interesele legale ale cetăţenilor b) De regulă, obiectul material lipseşte. În situaţia însă în care neglijenţa în serviciu s-a comis asupra unui lucru (bun), de exemplu, redactarea defectuoasă a unui înscris, neglijenţa în întrebuinţarea unor bunuri (aparate, maşini, animale, instalaţii, produse industriale de orice fel etc.), atunci acel lucru va constitui obiectul material al infracţiunii B. Subiecţii infracţiunii a) Subiectul activ este calificat, acesta trebuind să fie un funcţionar public, în sensul art. 175 C. pen., în varianta tip, sau o persoană din cele prevăzute în art. 308 C. pen., în varianta atenuată. 1 C.S.J., secţ. pen., dec. nr. 2575/2002, în RDP nr. 2/2004, p. 156. 112 b) Subiect pasiv principal este autoritatea ori instituţia publică, persoana juridică publică sau privată în serviciul căreia acţionează funcţionarul public sau funcţionarul privat. Subiectul pasiv secundar al infracţiunii poate fi orice persoană (chiar şi un funcţionar public sau funcţionar) ale cărei drepturi şi interese sunt lezate prin comportarea şi activitatea abuzivă a subiectului activ. 3. Conţinutul constitutiv A.Latura obiectivă Elementul material Urmarea imediată Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă Vinovăţia A. Latura obiectivă a) Elementul material. Infracţiunea de neglijenţă în serviciu constă, sub aspectul elementului material, în încălcarea unei îndatoriri de serviciu prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, încălcare prin care s-a realizat una din urmările stabilite prin textul incriminator. Prin „îndatorire de serviciu”, se înţelege tot ceea ce cade în sarcina unui funcţionar public sau a altei persoane potrivit normelor care reglementează serviciul respectiv, ori care sunt inerente naturii acelui serviciu Urmarea imediată. Pentru existenţa laturii obiective este necesar ca prin fapta comisă să se fi produs una dintre urmările prevăzute în art. 298 C. pen.: să cauzeze o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice. c) Legătura de cauzalitate. Între elementul material şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate, însă de regulă aceasta rezultă din materialitatea faptei. B. Latura subiectivă Infracţiunea se comite din culpă. A.Forme 113 4.Forme. Modalităţi. Sancţiuni Sancţiuni Infracțiunea nu este susceptibilă de tentativă. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care se produce rezultatul socialmente periculos, mai precis, în momentul când s-a executat acţiunea prevăzută de lege sau în momentul în care a expirat termenul în care actul trebuia să fie efectuat şi s-a produs vreuna din urmările imediate ale faptei (paguba sau vătămarea unui drept sau a unui interes legal al unei persoane fizice sau juridice). C.Sancţiuni În varianta simplă, neglijenţa în serviciu este pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă când infracţiunea este săvârşită de un funcţionar public. Potrivit art. 308 C. pen., dacă fapta este comisă de o persoană care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute în art. 175 alin. (2) sau în cadrul oricărei persoane juridice, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime. În varianta agravată (atunci când, indiferent de calitatea subiectului activ, se produc consecinţe deosebit de grave), limitele de pedeapsă prevăzute, după caz, în art. 298 sau 308 C. pen. se majorează cu jumătate. 5. Aspecte procesuale Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 4. FOLOSIREA ABUZIVĂ A FUNCȚIEI ÎN SCOP SEXUAL Art. 299 C.pen. – „(1)Fapta funcţionarului 1. Conţinutul legal public care, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, a urgenta ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor 114 îndatoriri, pretinde ori obţine favoruri de natură sexuală de la o persoană interesată direct sau indirect de efectele acelui act de serviciu se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia ori activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta. (2)Pretinderea sau obţinerea de favoruri de natură sexuală de către un funcţionar public care se prevalează sau profită de o situaţie de autoritate ori de superioritate asupra victimei, ce decurge din funcţia deţinută, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta." Practică judiciară 2. Condiţii preexistente A.Obiectul infracţiunii Juridic generic Juridic special Material B. Subiecţii infracţiunii Subiectul activ Subiectul pasiv Ar putea comite această infracţiune un judecător care solicită reclamantei să întreţină relaţii sexuale pentru a da o hotărâre favorabilă în cauză, ori un profesor care întreţine raporturi sexuale cu o studentă pentru a o declara promovată la materia sa, sau un director care îşi presează secretara să întreţină relaţii sexuale, amenințând-o cu concedierea. A.Obiectul infracţiunii Obiectul juridic special este complex, deoarece prin fapta examinată se vatămă ori se pun în pericol mai multe categorii de relaţii sociale. În principal, relaţiile sociale vătămate sau ameninţate sunt acele relaţii privitoare la serviciu aşa cum au fost ele stabilite prin normele dreptului muncii, prin regulamente, instrucţiuni, carta universitară, regulamente privind funcţionarea şcolilor, norme de ordine interioară care asigură bunul mers al unităţilor publice sau private. b) În secundar se aduce atingere vieţii sexuale a persoanei, legea penală ocrotind prin incriminarea folosirii abuzive a funcţiei în scop sexual libertatea acestor relaţii la adăpost de orice abuz al unei persoane în sau pentru exercitarea atribuţiilor de serviciu 115 c) Infracţiunea este lipsită de un obiect material. B.Subiecţii infracţiunii a)Subiectul activ. Condiţia cerută în mod explicit la dispoziţiile legale pentru autorul infracţiunii de folosire abuzivă a funcţiei în scop sexual este ca acesta să fie un funcţionar public (în varianta tip) sau o persoană din cele prevăzute în art. 308 C. pen. (în varianta atenuată). Pentru explicaţii privind aceste categorii de persoane, trimitem la infracţiunea de luare de mită. b)Subiect pasiv. În principal se aduce atingere autorităţii, instituţiei publice, persoanei care exercită un serviciu de interes public ori persoanei juridice cu capital integral sau majoritar de stat ori persoanei juridice private în subordinea căreia lucrează funcţionarul public sau persoana din cele prevăzute în art. 308 C. pen. care îşi exercită abuziv funcţia. În secundar se poate aduce atingere persoanei care este obligată să presteze sau să ofere favorurile sexuale, dacă nu este participant la fapta săvârşită de subiectul activ. În cazul variantei atenuate subiectul pasiv secundar este calificat, fiind vorba de o persoană asupra căreia subiectul activ are autoritate ori superioritate în virtutea atribuţiilor de serviciu. 3. Conţinutul constitutiv A.Latura obiectivă Elementul material Urmarea imediată Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă Vinovăţia A. Latura obiectivă a) Elementul material se poate manifesta printr-o acţiune de pretindere ori obţinere de favoruri de natură sexuală. A „pretinde ceva”, presupune a cere cuiva în mod stăruitor, respectiv, se formulează o anumită pretenţie. Această pretindere însă nu implică neapărat satisfacerea pretenţiei formulate de făptuitor. „Obţinerea de favoruri de natură sexuală” semnifică atât satisfacerea pretenţiei formulate de făptuitor, cât şi oferirea de favoruri de natură sexuală urmată de acceptarea acestora de către făptuitor. Făptuitorul poate obţine favorurile de natură sexuală, în varianta tip, de la persoana interesată direct de îndeplinirea unui act în legătură cu serviciul acestuia, sau indirect, cu sau fără 116 mijlocirea persoanei interesate direct (spre exemplu, soţia întreţine relaţii sexuale cu şeful soţului său pentru a-l determina pe acesta să-i promoveze soţul, cu sau fără ştirea acestuia, ori persoana direct interesată propune făptuitorului serviciile sexuale ale altei persoane pentru rezolvarea unei probleme de serviciu etc.). b)Urmarea imediată. Săvârşirea infracţiunii de folosire abuzivă a funcţiei în scop sexual are ca urmare imediată crearea unei stări de pericol pentru buna desfăşurare a relaţiilor de serviciu în unitatea publică sau privată unde îşi exercită atribuţiile de serviciu făptuitorul. În secundar se aduce atingere libertăţii sexuale a persoanei interesate direct sau indirect de îndeplinirea atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului public sau persoanei prevăzute în art. 308 C. pen., ori care se află în raport de subordonare sau sub autoritatea acestuia în virtutea funcţiei. Legătura de cauzalitate. Existenţa legăturii de cauzalitate între fapta care constituie elementul material al hărţuirii sexuale şi urmarea imediată rezultă din însăşi săvârşirea acţiunii incriminate. C. Latura subiectivă În varianta tip, fapta se săvârşeşte cu intenţie directă calificată prin scop. Astfel, fapta se săvârşeşte în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, a urgenta ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri de către funcţionarul public sau persoana prevăzută în art. 308 C. pen. Nu este necesar ca acest scop să fie realizat, ci doar ca favorurile de natură sexuală să fie pretinse ori obţinute în vederea realizării acestuia. Dacă realizarea scopului în sine întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni, se vor reţine regulile de la concursul de infracţiuni (spre exemplu, abuz în serviciu, fals intelectual, favorizarea făptuitorului, etc.). În varianta atenuată fapta se realizează cu intenţie directă sau indirectă. Aceasta implică cunoaşterea de 117 către făptuitor a împrejurării că pretinderea sau obţinerea de favoruri de natură sexuală au loc împotriva voinţei victimei, pentru a o determina să coopereze în vederea obţinerii de către autor a unor satisfacţii de natură sexuală, autorul urmărind în mod expres periclitarea relaţiilor de serviciu şi atingerea adusă libertăţii sexuale a victimei, ori acceptând posibilitatea survenirii acestui rezultat. A.Forme 4.Forme. Modalităţi. Sancţiuni Actele preparatorii Tentativa Consumarea Sancţiuni Infracţiunea de folosire abuzivă a funcţiei în scop sexual este o infracţiune cu consumare anticipată, unele actele de pregătire cât şi actele de executare sunt asimilate formei consumate. Astfel, pretinderea de favoruri de natură sexuală reprezintă un act de pregătire al obţinerii efective a acestor favoruri. Simpla pretindere este suficientă pentru a se consuma infracţiunea fără a fi nevoie de un acord de voinţă între funcţionar şi persoana căreia i se pretind favorurile de natură sexuală. Consumarea infracţiunii are loc deci în momentul pretinderii sau obţinerii de favoruri de natură sexuală. Infracţiunea este susceptibilă de forma continuată, dacă sunt cerute aceleiaşi persoane, la intervale de timp diferite, favoruri de natură sexuală în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în acest caz epuizarea având loc atunci când activitatea făptuitorului de pretindere sau obţinere de favoruri de natură sexuală încetează. C.Sancţiuni Pedeapsa pentru săvârşirea infracţiunii în varianta tip este închisoarea de la 6 luni la 3 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia ori activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta. Varianta atenuată prevăzută în alin. (2) al art. 299 C. pen. se sancţionează cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta. 118 Varianta atenuată comună (dacă fapta prevăzută în art. 299 C. pen. este săvârşită de unele din persoanele prevăzute în art. 308 C. pen.) se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în art. 299 C. pen., ale cărei limite se reduc cu o treime. 5. Aspecte procesuale Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 5.UZURPAREA FUNCȚIEI 1. Conţinutul legal Art. 300 C.pen. – „Fapta funcţionarului public care, în timpul serviciului, îndeplineşte un act ce nu intră în atribuţiile sale, dacă prin aceasta s-a produs una dintre urmările prevăzute în art. 297, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă. " 2. Condiţii preexistente A.Obiectul infracţiunii Juridic generic Juridic special Material B. Subiecţii infracţiunii Subiectul activ Subiectul pasiv A.Obiectul infracţiunii a) Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale privitoare la corecta îndeplinire a atribuţiilor de serviciu în cadrul persoanelor juridice publice sau private ori în serviciul persoanelor care exercită un serviciu de interes public, prin apărarea acestor relaţii contra actelor de uzurpare. Aceasta înseamnă că dreptul de a îndeplini atribuţiile de serviciu, indiferent dacă este vorba de o funcţie publică sau privată, aparţine exclusiv persoanei care este învestită cu acea calitate, iar uzurparea acesteia aduce atingere unităţii publice sau private respective, tulburând bunul mers al relaţiilor de serviciu. b) Infracţiunea pe care o analizăm este de regulă lipsită de un obiect material. În unele cazuri însă, cum ar fi atunci când fapta se realizează asupra unui bun (lucru), obiectul material este acel bun - de pildă, redactarea 119 ilegală a unui act sau sechestrarea ori ridicarea abuzivă de obiecte, valori sau înscrisuri etc B.Subiecţii infracţiunii a)Subiectul activ. În cazul infracţiunii de uzurparea funcţiei, subiectul activ este calificat, acesta trebuind să fie un funcţionar public, în sensul art. 175 C. pen., în varianta tip, sau o persoană din cele prevăzute în art. 308 C. pen., în varianta atenuată. Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale: coautorat, instigare, complicitate. Pentru existenţa coautoratului în varianta asimilată este necesar ca toţi coautorii să îndeplinească condiţia prevăzută de lege pentru calificarea subiectului activ nemijlocit. b) Subiect pasiv principal nu poate fi decât autoritatea sau instituţia publică, persoana care exercită un serviciu de interes public sau orice altă persoană juridică în serviciul căreia făptuitorul a uzurpat funcţia. Subiectul pasiv secundar al infracţiunii poate fi orice persoană fizică sau juridică, chiar şi un funcţionar public sau persoană prevăzută în art. 308 C. pen. ale căror drepturi şi interese sunt lezate prin comportarea şi activitatea subiectului activ de uzurpare a funcţiei. 3. Conţinutul constitutiv A.Latura obiectivă Elementul material Urmarea imediată Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă Vinovăţia A. Latura obiectivă a) Elementul material se poate manifesta printr-o acţiune de îndeplinire a unui act ce nu face parte din atribuţiile funcţionarului public ori persoanei prevăzute în art. 308 C. pen. Îndeplinirea vreunui act legat de calitatea uzurpată presupune efectuarea unui act ce intră în atribuţiile funcţiei sau însărcinării pe care o implică calitatea pretinsă de făptuitor. Îndeplinirea unui act ce nu face parte din atribuţiile funcţionarului poate fi conformă cu aceste atribuţii ori o îndeplinire defectuoasă a atribuţiilor uzurpate. 120 Urmarea imediată constă în producerea uneia din urmările prevăzute în art. 297 C. pen. (abuzul în serviciu). În cazul variantei tip şi variantei atenuate, urmarea imediată constă în cauzarea unei pagube ori a unei vătămări intereselor legale ale persoanei, prin săvârşirea faptei ştirbindu-se în orice mod drepturile şi interesele acelei persoane, urmare care de altfel este descrisă în mod expres în textul incriminator. d) În varianta agravată urmarea imediată constă în producerea unor consecinţe deosebit de grave care, potrivit art. 183 C. pen., constau într-o pagubă materială mai mare de 2.000.000 lei.. e) Legătura de cauzalitate. Între fapta comisă (inacţiune sau acţiune) şi urmarea produsă în mod efectiv, trebuie să existe o legătură de cauzalitate (de la cauză la efect), în sensul că activitatea infracţională să fi constituit cauza determinantă a vătămării sau pagubei produse, fiind vorba de o infracţiune de rezultat. D. Latura subiectivă Infracţiunea se comite cu intenţia directă sau indirectă. În varianta agravată (art. 309 C. pen.) fapta se poate comite cu intenţie directă, indirectă sau cu intenţie depăşită. Astfel, făptuitorul urmăreşte producerea rezultatului iniţial, dar în realitate se produce un rezultat mai grav (consecinţe deosebit de grave), rezultat pe care făptuitorul fie îl urmăreşte (intenţie directă), fie îl acceptă (intenţie indirectă), dar există şi posibilitatea culpei făptuitorului în raport cu rezultatul mai grav (intenţie depăşită). A.Forme 4.Forme. Modalităţi. Sancţiuni Actele pregătitoare şi tentativa, deşi posibile, sunt lăsate în afara incriminării de către legiuitor. Consumarea infracţiunii are loc în urma îndeplinirii actului care nu 121 intră în atribuţiile de serviciu, dacă s-a produs o pagubă ori vătămarea intereselor legale ale unei persoane. Sancţiuni B.Sancţiuni Infracţiunea în varianta tip, prevăzută de art. 300 C. pen., se sancţionează cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă. Având în vedere că fapta produce urmările prevăzute la art. 297 C.pen. (abuz în serviciu), este criticabilă opțiunea legiuitorului de a sancționa diferit și atenuat infracțiunea de uzurparea funcției. Varianta atenuată prevăzută în art. 308 C. pen. se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în art. 300 C. pen., ale cărei limite se reduc cu o treime. Varianta agravată se sancţionează în limitele de pedeapsă prevăzute pentru varianta tip sau varianta atenuată, care se majorează cu jumătate (art. 309 C. pen.). 5. Aspecte procesuale Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 6. FOLOSIREA FUNCȚIEI PENTRU FAVORIZAREA UNOR PERSOANE 1. Conţinutul legal Art. 301 C.pen. – „Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act prin care s-a obţinut un folos patrimonial pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică pe o perioadă de 3 ani. (2)Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazurile în care actul sau decizia se referă la următoarele situaţii: 122 a)emiterea, aprobarea sau adoptarea actelor normative; b)exercitarea unui drept recunoscut de lege sau în îndeplinirea unei obligaţii impuse de lege, cu respectarea condiţiilor şi limitelor prevăzute de aceasta." 2. Condiţii preexistente A.Obiectul infracţiunii Juridic generic Juridic special Material B. Subiecţii infracţiunii Subiectul activ Subiectul pasiv A.Obiectul infracţiunii a)Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţii de serviciu, activitate care presupune o comportare corectă a celui care exercită o activitate în cadrul unei autorităţi publice, instituţii publice, persoană juridică de drept public, persoană care exercită un serviciu de interes public sau persoană juridică privată, fiind exclusă favorizarea rudelor sau persoanelor cu care acesta a avut raporturi comerciale. b)Infracţiunea este lipsită de un obiect material. B.Subiecţii infracţiunii a)Subiectul activ este calificat, fiind un funcţionar public. Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale. În cazul coautoratului se cere ca toţi participanţii să aibă calitatea cerută de textul legal. b) Subiect pasiv principal este persoana juridică de drept public căreia i se aduce atingere prin îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu de către persoanele din subordine. 3. Conţinutul constitutiv A. Latura obiectivă a) Elementul material constă în acţiunea de îndeplinire a unui act ori de participare la luarea 123 A.Latura obiectivă Elementul material Urmarea imediată Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă Vinovăţia unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos patrimonial. Prin îndeplinirea unui act se înţelege efectuarea oricărui act ce face parte din îndatoririle de serviciu ale subiectului activ, indiferent dacă este vorba de întocmirea unui înscris sau de realizarea unei acţiuni la care acesta este ţinut în virtutea atribuţiilor sale. b)Urmarea imediată constă în punerea în pericol a relaţiilor de serviciu prin îndeplinirea unor acte care facilitează obţinerea de foloase patrimoniale de către anumite persoane, şi implicit periclitarea bunului mers al activităţii unor persoane juridice publice sau private. c)Legătura de cauzalitate. Între elementul material şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate, însă de regulă aceasta rezultă din materialitatea faptei. 4.Forme Sancţiuni B.Latura subiectivă Infracţiunea se comite numai cu intenţie directă sau indirectă. A.Forme Actele pregătitoare şi tentativa incriminate şi ca atare nu sunt sancţionate. Sancţiuni nu sunt B.Sancţiuni Infracţiunea este sancţionată cu pedeapsa închisorii de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică. 5. Aspecte procesuale Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 124 7. OBȚINEREA ILEGALĂ DE FONDURI 1. Conţinutul legal Art. 306 C.pen. – „(1)Folosirea ori prezentarea de 2. Condiţii preexistente A.Obiectul infracţiunii a)Obiectul juridic special îl constituie relaţiile A.Obiectul infracţiunii Juridic generic Juridic special Material B. Subiecţii infracţiunii Subiectul activ Subiectul pasiv 3. Conţinutul constitutiv documente sau date false, inexacte ori incomplete, pentru primirea aprobărilor sau garanţiilor necesare acordării finanţărilor obţinute sau garantate din fonduri publice, dacă are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani. (2)Tentativa se pedepseşte." sociale privind interesele financiare naţionale, reflectate în corectitudinea utilizării conform destinaţiei iniţiale a fondurilor obţinute sau garantate din bugetul de stat. b)Obiectul material este constituit din documentele sau declaraţiile date pentru obţinerea de fonduri, supuse acţiunii de falsificare sau care sunt inexacte sau incomplete. B.Subiecţii infracţiunii a)Subiectul activ este necircumstanţiat, putând fi orice persoană fizică responsabilă penal. b)Subiect pasiv. În principal, subiect pasiv este constituit de statul român, ca principal garant sau finanţator al programului. În secundar se poate aduce atingere instituţiei care gestionează bugetul afectat. A. Latura obiectivă a) Elementul material constă în acţiunea de folosire sau prezentare de documente ori date false, inexacte sau incomplete, pentru primirea aprobărilor sau 125 A.Latura obiectivă Elementul material Urmarea imediată Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă Vinovăţia garanţiilor necesare acordării finanţărilor obţinute sau garantate din fonduri publice. Folosirea semnifică utilizarea sau întrebuinţarea documentelor ori datelor false, inexacte sau incomplete. Prezentarea unor astfel de documente sau date presupune înfăţişarea acestora pentru a fi examinate. b)Urmarea imediată constă în obţinerea ilegală de fonduri din bugetul de stat sau obţinerea ilegală de garanţii de stat pentru acordarea de fonduri din alte surse. Ca o condiţie esenţială pentru existenţa infracţiunii trebuie ca aceste fonduri să fie obţinute pe nedrept. În varianta agravată prevăzută în art. 309 C. pen., fapta trebuie să producă consecinţe deosebit de grave. Prin consecinţe deosebit de grave se înţelege, potrivit art. 183 C. pen., o pagubă materială mai mare de 2.000.000 lei. c)Legătura de cauzalitate. Între acţiunea incriminată şi urmarea produsă trebuie să existe o legătură de cauzalitate. Această legătură trebuie stabilită în fiecare caz în parte. B.Latura subiectivă Infracţiunea se comite cu intenţie directă calificată prin scop. Făptuitorul prevede că prin săvârşirea faptei va obţine ilegal fonduri sau garanţii publice şi urmăreşte producerea acestui rezultat. A.Forme 4.Forme.. Sancţiuni Actele pregătitoare, deşi posibile, nu sunt incriminate, şi ca atare nu sunt pedepsite. Tentativa se pedepseşte [art. 306 alin. (2) C. pen.]. Există tentativă atunci când s-au prezentat documentele sau datele false, inexacte sau incomplete, dar nu s-a reuşit obţinerea pe nedrept a fondurilor. C.Sancţiuni Pedeapsa pentru persoana fizică pentru varianta normative simplă [alin. (1)] este închisoarea de la 2 la 7 126 ani. Dacă se produc consecinţele prevăzute în art. 309 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute în art. 306 se sporesc cu jumătate Dacă fapta este comisă de un funcţionar public închisoare de la 6 luni la 3 ani Dacă fapta este comisă de un funcţionar - maximul pedepsei se reduce cu o treime. 5. Aspecte procesuale Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. ABUZUL ÎN SERVICIU INTERESELOR PERSOANELOR 1. Conţinutul legal 2. Condiţii preexistente A.Obiectul infracţiunii Juridic generic Juridic special Material B. Subiecţii infracţiunii Subiectul activ Subiectul pasiv CONTRA Art. 307 C.pen. – „(1)Schimbarea destinaţiei fondurilor băneşti ori a resurselor materiale alocate unei autorităţi publice sau instituţii publice, fără respectarea prevederilor legale, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. (2)Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor provenite din finanţările obţinute sau garantate din fonduri publice. (3)Tentativa se pedepseşte." A.Obiectul infracţiunii Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale privind disciplina financiară a cărei respectare impune folosirea fondurilor băneşti şi a resurselor materiale în conformitate cu dispoziţiunile legale în vigoare. Infracţiunea poate avea şi un obiect juridic secundar (adiacent) care constă în relaţiile sociale cu privire la îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, deoarece prin comiterea faptei în varianta tip se poate aduce atingere şi acestor relaţii sociale. 127 b) . Infracţiunea de deturnare de fonduri are ca obiect material fondurile băneşti ori resursele materiale care au fost deturnate prin fapta săvârşită. B.Subiecţii infracţiunii a)Subiectul activ. Textul incriminator nu condiţionează existenţa infracţiunii de vreo calitate a subiectului activ. Considerăm însă că, în varianta tip, fapta nu poate fi săvârşită decât de funcţionarul public care îndeplineşte o însărcinare în cadrul unei autorităţi publice sau instituţii publice. De altfel, varianta tip a infracţiunii este singura care ar justifica oarecum includerea acesteia în cadrul infracţiunilor de serviciu. În varianta asimilată fapta se poate comite de orice persoană care a obţinut fonduri provenite din finanţări obţinute sau garantate din fonduri publice. Participaţia este posibilă în toate formele sale. b)Subiect pasiv este statul ca titular al bugetului şi care a fost prejudiciat prin săvârşirea faptei. În secundar se poate aduce atingere bunei desfăşurări a activităţii de serviciu a uneia din persoanele juridice prevăzute în art. 176 C. pen. 3. Conţinutul constitutiv A.Latura obiectivă Elementul material Urmarea imediată Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă Vinovăţia A. Latura obiectivă a) Elementul material constă în acţiunea de a schimba destinaţia fondurilor sau a resurselor materiale, respectiv, în utilizarea lor în alt scop decât cel stabilit. Această infracţiune există numai dacă schimbarea destinaţiei acestor fonduri sau resurse se face fără respectarea prevederilor legale. altfel de cum trebuia făcută, adică în alte condiţii decât prevede legea. c)Urmarea imediată constă într-o stare de pericol privind desfăşurarea activităţii economico-financiare ce implică fonduri publice. În 128 varianta agravată urmarea constă în producerea unor consecinţe deosebit de grave, în sensul art. 183 C. pen. c)Legătura de cauzalitate. Între elementul material şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate, însă de regulă aceasta rezultă din materialitatea faptei. B.Latura subiectivă Infracţiunea se comite numai cu intenţie directă sau indirectă. A.Forme 4.Forme. Sancţiuni Sancţiuni Deturnarea de fonduri, deşi este susceptibilă de forme imperfecte, legea nu sancţionează actele pregătitoare. Tentativa se pedepseşte. C.Sancţiuni Sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea de deturnare de fonduri în varianta tip şi varianta asimilată este închisoare de la unu la 5 ani, iar pentru varianta agravată limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate. Potrivit dispozitiilor art.1121 din Codul penal, instanța va putea dispune măsura de siguranță a confiscării extinse dacă va constata îndeplinirea condițiilor legale. 5. Aspecte procesuale Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 129 TEST DE AUTOEVALUARE TEST DE AUTOEVALUARE 1. Latura subiectivă a infracţiunii de abuz în serviciu (art. 297 C.pen.) constă : a). numai în intenţie directă; b). în intenţie directă, intenţie indirectă sau culpă; c). în intenţie directă sau intenţie indirectă. 2. Varianta agravată a infracţiunii de purtare abuzivă constă în: a). producerea unei pagube mai mari de 5.000 lei; b). vătămarea intereselor legale ale unei persoane; c). lovirea sau alte acte de violenţă faţă de o persoană. 3. Latura subiectivă a infracţiunii de luare de mită (art. 289 C.pen.) constă în: a). intenţie indirectă; b). intenţie directă, calificată prin scop; c). intenţie directă sau indirectă. 4. Fapta unei persoane de a da bani unui funcţionar ca să falsifice un înscris oficial cu ocazia întocmirii acestuia constituie infracţiunea de : a). instigare la fals intelectual; b). dare de mită; c). instigare la fals material în înscrisuri oficiale. 130 5. Infracţiunea de dare de mită (art. 290 C. pen.): a) este o infracţiune de corupţie; b) este o infracţiune de consumare anticipată; c) este prevăzută cu o cauză de reducere a pedepsei. BIBLIOGRAFIE V. Dobrinoiu, N. Neagu, ” Drept penal. Partea speciala. Teorie si practica judiciara”, Ed. Universul Juridic, București, 2014 (cota 343.3/.7/D59); 4. Vasile Dobrinoiu, Ilie Pascu, Traian Dima, Costică Păun, Mirela Gorunescu, Mihai Adrian Hotca, Ioan Chiș, Maxim Dobrinoiu, Noul Cod penal comentat, partea specială, Editura Universul Juridic, București, revăzută şi adăugită, vol. II, Bucureşti, 2014 (cota 343C/N89); M Hotca și colectiv, Instituții de drept penal, Editura Universul Juridic, București, 2014 (cota 343/I-57). 3. BIBLIOGRAFIE 131 Unitatea de învăţare nr.III INFRACŢIUNI DE FALS ÎN ÎNSCRISURI Cuprins: Cuprins 1. Infracţiunea de Fals material în înscrisuri oficiale, art. 320 CP ; 2. Infracţiunea de Fals intelectual, art. 321 CP ; 3. Infracţiunea de Fals în înscrisuri sub semnătură privată, art. 322 CP ; 4. Infracţiunea de Uz de fals, art. 323 CP ; 5. Infracţiunea de Fals în declaraţii, art. 326 CP; 6. Infracțiunea de fals privind identitatea, art. 327 CP. 1.1. Obiectivele unităţii de învăţare Scopul acestei unităţi de învăţare este de a familiariza studenţii cu infracţiunile de fals, în modalităţile diverse prezentate în continuare. 1.2. Competenţele unităţii de învăţare După studiul acestei unităţi de învăţare veţi reuşi să analizaţi fiecare a infracţiune de fals din perspectiva condiţiilor preexistente şi al conţinutului constitutiv ; veţi face diferenţa între un înscris oficial şi un înscris sub semnătură privată ; veţi reuşi să 132 identificaţi formele şi modalităţile infracţiunii, precum şi aspectele procesuale. Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 360 de minute. 1. FALSUL MATERIAL ÎN ÎNSCRISURI OFICIALE 1. Conţinutul legal 03:00 Practică judiciară Art. 320 C.pen. – „(1)Falsificarea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani. (2)Falsul prevăzut în alin. (1), săvârşit de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. (3)Sunt asimilate înscrisurilor oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate producătoare de consecinţe juridice." A comis această infracţiune inculpatul care a înmânat unei persoane neidentificate certificatul de înmatriculare al autoturismului pentru a fi aplicată o folie falsă care indica efectuarea inspecţiei tehnice periodice, fapta sa fiind considerată complicitate la fals material în înscrisuri oficiale. A.Obiectul infracţiunii 2. Condiţii preexistente a) Obiectul juridic special constă în relaţiile sociale referitoare la încrederea publică care se acordă autenticităţii înscrisurilor oficiale, considerându-se că ele exprimă numai adevărul. 133 A.Obiectul infracţiunii Juridic generic Juridic special Material B. Subiecşii infracţiunii Subiectul activ Subiectul pasiv b) Obiectul material va fi înscrisul oficial asupra căruia se exercită acţiunea făptuitorului, respectiv înscrisul care este supus acţiunii de falsificare, indiferent dacă fapta se comite prin contrafacere sau prin alterare. Înscrisul oficial în viziunea dreptului penal sunt şi originalul şi duplicatul, cât şi triplicatul precum şi copiile legalizate sau certificate. Pentru a putea constitui obiectul material al infracţiunii, înscrisurile oficiale trebuie să fie susceptibile să producă consecinţe juridice. B.Subiecţii infracţiunii a)Subiectul activ poate fi orice persoană în cazul modalităţii prevăzute în alin.1. În varianta prevăzută în alin.2 subiectul activ nu poate fi decât persoana care are calitatea de funcţionar public şi care comite fapte în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu. Infracţiunea poate fi comisă de mai mulţi subiecţi activi. b)Subiectul pasiv este entitatea căreia i se atribuie în mod nereal înscrisul oficial falsificat. Subiect pasiv adiacent (secundar) poate fi şi o persoană fizică sau juridică prejudiciată în propriile sale interese şi faţă de care se produc consecinţe juridice în urma contrafacerii sau alterării înscrisurilor oficiale. 3. Conţinutul constitutiv A. Latura obiectivă a) Elementul material constă în acţiunea de falsificare care poate îmbrăca, fie forma contrafacerii scrierii ori a subscrierii, fie forma alterării în orice mod. 134 A.Latura obiectivă Elementul material Urmarea imediată Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă Vinovăţia Contrafacerea scrierii presupune „stricto senso" plăsmuirea, confecţionarea sau ticluirea unui înscris fictiv prin imitare, dându-i aparenţa unui înscris oficial autentic. Contrafacerea subscrierii sau semnăturii constă în executarea semnăturii unei persoane reale sau fictive prin reproducerea semnăturii originale sau prin semnătura fictivă. Falsul material în înscrisuri oficiale prin contrafacerea subscrierii se va reţine şi atunci când este contrafăcută amprenta unei ştampile aplicate pe un înscris oficial. Prin alterarea unui înscris adevărat preexistent, înţelegem denaturarea materială fizică a scrierii de pe un înscris prin diverse mijloace şi procedee de înlăturare, modificare, schimbare, transformare sau adăugire de text, de natură a afecta conţinutul scrierii. Acţiunea de falsificare va constitui elementul material al infracţiunii numai în măsura în care vor fi îndeplinite două cerinţe esenţiale şi anume: înscrisul să facă parte din categoria înscrisurilor oficiale, iar pe de altă parte înscrisul oficial falsificat să fie susceptibil să producă consecinţe juridice. Falsificarea unui înscris oficial lovit de nulitate relativă constituie infracţiunea prevăzută în art. 320 C.pen., deoarece un astfel de înscris, producându-şi efectele până în momentul când anularea lui este cerută de cel îndreptăţit şi pronunţată prin hotărâre judecătorească, fapta îndeplineşte condiţia cerută de lege pentru existenţa acestei infracţiuni, adică este de natură să producă consecinţe juridice. b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale referitoare la încrederea publică ce se acordă înscrisurilor oficiale, autenticităţii şi sincerităţii acestora. 135 c) Legătura de cauzalitate. Între activitatea făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. Aceasta rezultă din materialitatea faptei. B. Latura subiectivă Infracţiunea se comite cu intenţie directă sau indirectă. A.Forme 4.Forme. Modalităţi. Sancţiuni Actele pregătitoare nu sunt incriminate şi implicit nu sunt pedepsite. Tentativa la această infracţiune se sancţionează. Consumarea infracţiunii are loc în momentul când executarea acţiunii ilegale a fost dusă până la capăt, a fost încheiată şi s-a produs urmarea imediată, adică întocmirea unui înscris oficial fals care prezintă aparenţa unui înscris autentic şi prin aceasta crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică. B.Modalităţi Infracţiunea se prezintă sub forma unei variante simple şi a unei variante agravate, deosebirea dintre acestea constând în calitatea subiectului activ care în cazul formei calificate, trebuie să fie un funcţionar sau alt salariat care a comis fapta în exerciţiul atribuţiunilor de serviciu. În ambele cazuri infracţiunea poate fi comisă prin una din cele trei modalităţi normative redate în mod expres în text, cărora pot să le corespundă o multitudine de modalităţi faptice. Sancţiuni C.Sancţiuni 136 - art. 320 alin.1 - închisoare de la 6 luni la 3 ani - art. 320 alin.2 - închisoare de la 1 an la 5 ani (în cazul formei agravate) 5. Aspecte procesuale Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 2. FALSUL INTELECTUAL 1. Conţinutul legal Practică judiciară 2. Condiţii preexistente A.Obiectul infracţiunii Juridic generic Juridic special Material B. Subiecţii infracţiunii Subiectul activ Subiectul pasiv Art. 321 C.pen. – „(1) Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar aflat in exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau imprejurări, se pedepseşte cu închisoare de la 1la 5 ani. (2) Tentativa se pedepseşte." A comis această infracţiune numitul I.O. care, în calitate de şef de tură, la vama Nădlac a falsificat trei chitanţe pentru a permite înscrierea în circulaţie prin eludarea dispoziţiilor legale a unui număr de trei autoturisme. A.Obiectul infracţiunii a) Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale referitoare la încrederea ce trebuie acordată valabilităţii şi autenticităţii înscrisurilor oficiale şi a activităţii desfăşurate de funcţionarii publici sau de alte categorii de funcţionari pentru întocmirea acestor înscrisuri. b) Obiectul material poate fi numai un înscris oficial asupra căruia se realizează în mod nemijlocit activitatea de falsificare. 137 B.Subiecţii infracţiunii a)Subiectul activ nu poate fi decât o persoană care are o anumită calitate, aceea de funcţionar şi care săvârşeşte infracţiunea în exerciţiul atribuţiilor de serviciu. Fapta poate fi comisă şi în participaţie. b)Subiectul pasiv este unitatea sau instituţia în cadrul cărora s-a săvârşit falsul, întrucât prestigiul şi eventual autoritatea lor sunt compromise prin faptul că un înscris emis de un funcţionar public, funcţionar sau alt salariat al lor aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu este afectat de o alterare a realităţii pe care trebuie să o exprime. Subiectul pasiv secundar al falsului intelectual este persoana fizică sau juridică ale cărei interese au fost periclitate prin comiterea faptei. Falsul intelectual nu poate fi săvârşit decât în timpul cât se întocmeşte înscrisul şi implicit la locul unde s-a procedat la întocmirea acestuia. 3. Conţinutul constitutiv A.Latura obiectivă Elementul material A. Latura obiectivă a)Elementul material presupune o activitate de falsificare a unui înscris oficial în conţinutul său, prin două modalităţi alternative: fie prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, fie prin omisiunea cu intenţie de a insera unele date sau împrejurări care au avut loc în realitate şi care ar fi trebuit să fie constatate. Infracţiunea este comisivă, dar poate fi săvârşită atât prin comisiune, cât şi prin omisiune. Atestarea înseamnă arătarea că o anumită faptă sau împrejurare a existat sau există cu menţionarea datelor necesare pentru identificarea şi caracterizarea acelei fapte sau împrejurări. Atestarea este necorespunzătoare adevărului şi deci mincinoasă, atunci când prin 138 Urmarea imediată Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă Vinovăţia aceasta se arată în mod denaturat fapta sau împrejurarea asupra căreia poartă atestarea. Omisiunea constă dintr-o inacţiune voită, adică făptuitorul cu intenţie nu inserează unele date, fapte sau împrejurări în înscrisul oficial cu prilejul întocmirii acestuia, aspecte de care avea cunoştinţă şi pe care avea obligaţia de serviciu să le menţioneze, respectiv să le treacă în acel înscris care este destinat să facă proba. Prin urmare, în cazul omisiunii făptuitorul nu alterează cu nimic forma înscrisului, aspectul său fizic, ci numai conţinutul înscrisului care, în final, nu mai corespunde total sau parţial realităţii. Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca activitatea ilegală desfăşurată de către făptuitor să îndeplinească anumite cerinţe esenţiale. În primul rând, falsul intelectual trebuie să se realizeze cu prilejul întocmirii înscrisului oficial; în al doilea rând, falsificarea trebuie săvârşită de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu. Legiuitorul român nu a prevăzut în textul incriminator condiţia ca falsificarea înscrisului oficial să fie de natură a produce efecte, consecinţe juridice, însă considerăm că pentru îndeplinirea elementelor constitutive ale infracţiunii cerinţa de mai sus trebuie îndeplinită. b)Urmarea imediată constă în atingerea adusă încrederii publice acordate înscrisurilor oficiale. c)Legătura de cauzalitate. Între activitatea făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. Aceasta, de regulă, rezultă din materialitatea faptei. B. Latura subiectivă Infracţiunea se comite cu intenţie directă sau indirectă. 139 4.Forme. Modalităţi. Sancţiuni A.Forme Actele pregătitoare nu sunt incriminate şi implicit nu sunt pedepsite. Tentativa la această infracţiune se sancţionează, atunci când fapta se comite printr-o acţiune. Infracţiunea se consumă în momentul în care se termină, se finalizează întocmirea înscrisului oficial fals respectiv, atunci când a fost perfectat prin aplicarea ştampilei sau a sigiliului, nefiind necesar ca înscrisul falsificat să fi fost folosit, fiind suficientă doar producerea unei stări de pericol. B.Modalităţi Infracţiunea cunoaşte două modalităţi normative, cărora le pot corespunde o varietate de modalităţi faptice. Sancţiuni C.Sancţiuni - art.321 C.pen. - închisoare de la 1 la 5 ani. 5. Aspecte procesuale Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 3. FALSUL ÎN ÎNSCRISURI SEMNĂTURĂ PRIVATĂ 1. Conţinutul legal 140 SUB 05:00 Practică judiciară 2. Condiţii preexistente A.Obiectul infracţiunii Juridic generic Juridic special Material B. Subiecţii infracţiunii Subiectul activ Subiectul pasiv Art. 322 C.pen. – „(1) Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 320, art. 321, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. (2) Tentativa se pedepseşte." A comis această infracţiune numita I.R. care, în timpul procesului de partaj cu fostul ei soţ, a redactat o declaraţie în care a menţionat nereal că acesta este de acord cu acţiunea şi că nu are nicio pretenţie la apartamentul din litigiu. După completarea înscrisului respectiv, l-a prezentat instanţei de judecată. A.Obiectul infracţiunii a)Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale referitoare la încrederea publică în adevărul pe care trebuie să îl exprime înscrisurile sub semnătură privată producătoare de consecinţe juridice, atunci când sunt folosite sau încredinţate altuia spre folosire. b)Obiectul material îl constituie înscrisurile sub semnătură privată. B.Subiecţii infracţiunii a)Subiectul activ poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă sub toate formele ei : coautorat, instigare şi complicitate. b)Subiectul pasiv este persoana fizică sau juridică ale cărei interese au fost ori ar urma să fie lezate. 141 3. Conţinutul constitutiv A.Latura obiectivă Elementul material Urmarea imediată Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă Vinovăţia A. Latura obiectivă a) Elementul material constă în 2 acţiuni comisive succesive: o acţiune de falsificare a înscrisului (prin contrafacerea scrierii şi subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod) şi o acţiune de folosire a înscrisului falsificat ori încredinţarea sa spre folosire altei persoane. Prin acţiunea de contrafacere a scrierii se înţelege imitarea, reproducerea frauduloasă a scrierii unui act sub semnătură privată în vederea demonstrării că scrierea, în felul cum a fost imitată, este cea originală şi exprimă voinţa autorului actului. În cazul falsificării înscrisului prin contrafacere, esenţială este contrafacerea subscrierii, adică a semnăturii, deoarece ceea ce dă caracter veridic înscrisului sub semnătură privată constă tocmai în semnătură. Alterarea înscrisului sub semnătură privată presupune denaturarea, modificarea, schimbarea sau transformarea acestui înscris în altul, contrar realităţii. Infracţiunea există numai dacă acţiunea de falsificare este urmată de acţiunea posterioară de folosire sau încredinţare spre folosire a înscrisului falsificat; simpla falsificare a înscrisului sub semnătură privată nu constituie infracţiune. În ipoteza încredinţării înscrisului altei persoane este necesar ca încredinţarea să se fi făcut în scopul folosirii acelui înscris şi nu în vreun alt scop. Pentru existenţa infracţiunii se cere ca înscrisul falsificat să aibă aparenţa unui act veritabil, cu o anumită semnificaţie juridică şi capabil să aibă o putere probatorie. b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică acordată valorii probante a unor asemenea înscrisuri. 142 c) Legătura de cauzalitate. Între activitatea făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. Aceasta rezultă din materialitatea faptei. B. Latura subiectivă Infracţiunea se comite cu intenţie directă, intenţie care priveşte atât acţiunea de falsificare, cât şi pe cea de folosire sau încredinţare unei alte persoane în vederea folosirii. A.Forme 4.Forme. Modalităţi. Sancţiuni Actele pregătitoare nu sunt incriminate şi implicit nici pedepsite. Tentativa la această infracţiune se sancţionează. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care înscrisul falsificat este folosit de către autor ori este încredinţat de acesta altei persoane pentru a-l folosi. B.Modalităţi Infracţiunea prezintă în primul rând modalităţiile normative specifice infracţiunii prevăzute de art.322 C.pen. (contrafacerea), iar în completarea acestora, succesiv, modalitatea folosirii înscrisului fals de către făptuitor şi modalitatea încredinţării înscrisului unei alte persoane pentru a-l folosi. În realitate pot să apară o varietate de modalităţi faptice. 143 Sancţiuni C.Sancţiuni - art.322 - închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă. 5. Aspecte procesuale Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 4. UZUL DE FALS 1. Conţinutul legal Practică judiciară 2. Condiţii preexistente 05:30 Art. 323 C.pen. - " Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, in vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani când înscrisul este oficial şi cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă când înscrisul este sub semnătură privată." A comis această infracţiune inculpatul care a folosit un certificat eliberat de administraţia financiară - în care se menţiona neconform cu realitatea că figurează în evidenţele fiscale cu un imobil pentru care a plătit impozit din anul 1993 în vederea obţinerii hotărârii judecătoreşti civile prin care să se constate că prin uzucapiune a devenit proprietarul imobilului. A. Obiectul infracţiunii a) Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale referitoare la încrederea acordată unui înscris oficial sau sub semnătură privată producătoare de consecinţe juridice, atunci când sunt folosite. b) Obiectul material îl constituie înscrisul fals care este folosit în scopul producerii de consecinţe juridice. 144 B. Subiecţii infracţiunii a)Subiectul activ poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale. b)Subiectul pasiv este persoana fizică sau juridică ale cărei interese au fost lezate prin săvârşirea infracţiunii. A.Latura obiectivă 3. Conţinutul constitutiv A.Latura obiectivă Elementul material Urmarea imediată Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă Vinovăţia a)Elementul material constă în acţiunea de folosire a unui înscris oficial sau sub semnătură privată care este fals. Acţiunea de folosire presupune a-l prezenta, a-l utiliza, a-l înfăţişa unei unităţi, autorităţi. Simpla afirmare făcută de o persoană că poate dovedi cu acte, fără a prezenta un înscris fals, nu constituie o folosire. Infracţiunea subzistă numai atunci când înscrisul falsificat a fost folosit în vederea producerii unor consecinţe juridice. b) Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea ce se acordă înscrisurilor oficiale sau sub semnătură privată. c) Legătura de cauzalitate. Între activitatea făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. Aceasta rezultă din materialitatea faptei. B.Latura subiectivă Infracţiunea se comite cu intenţie directă, calificată prin scop. 145 4.Forme. Modalităţi. Sancţiuni A.Forme Actele pregătitoare şi tentativa nu se sancţionează. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care înscrisul falsificat este efectiv folosit, adică este depus, prezentat sau invocat ca dovadă a conţinutului său, în acest moment producându-se şi urmarea imediată. În măsura în care acţiunea de folosire a înscrisului se repetă, va exista o infracţiune continuată sau un concurs real de infracţiuni în raport de unicitatea sau pluralitatea rezoluţiilor infracţionale. B.Modalităţi Infracţiunea prezintă două modalităţi normative, cărora le pot corespunde o varietate de modalităţi faptice. Sancţiuni C.Sancţiuni -art.323 - închisoare de la 3 luni la 3 ani (dacă înscrisul este oficial). -art.323 - închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă (dacă înscrisul este sub semnătură privată). 5. Aspecte procesuale Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 5. FALSUL ÎN DECLARAŢII 1. Conţinutul legal Art. 326 C.pen. "Declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituţii de stat ori unei alte unităţi dintre cele la care se referă art. 175 sau în 146 cadrul unei unități în cadrul căreia își desfășoară activitatea, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte pentru producerea acelei consecinţe, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. " Practică judiciară 2. Condiţii preexistente A comis această infracţiune inculpatul I.O. care, pentru a obţine o locuinţă în centrul civic al municipiului Bucureşti, într-o perioadă de o lună de zile a dat mai multe declaraţii scrise, prezentate atât la Primăria Municipiului Bucureşti cât şi la ICRAL Berceni, în care a arătat în mod neadevărat că locuieşte într-o garsonieră de 10 m.p. împreună cu soţia, mama şi doi copii minori, când în realitate inculpatul avea locuinţă proprietate personală, era divorţat, iar soţia şi copiii încredinţaţi acesteia locuiau în altă parte. A.Obiectul infracţiunii a)Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale referitoare la încrederea acordată declaraţiilor făcute în faţă unei autorităţi sau instituţii publice, susceptibile să producă consecinţe juridice. b)Obiectul material nu există. B.Subiecţii infracţiunii a)Subiectul activ poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă sub toate formele ei: coautorat, instigare şi complicitate. b)Subiectul pasiv este persoana fizică sau juridică ale cărei interese au fost lezate prin comiterea faptei. 147 A. Latura obiectivă 3. Conţinutul constitutiv A.Latura obiectivă Elementul material Urmarea imediată Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă Vinovăţia a)Elementul material se realizează prin acţiunea de a face o declaraţie care, în totalitate sau în parte, nu corespunde adevărului. Declaraţia poate fi făcută la iniţiativa autorului sau la solicitarea unităţii, instituţiei competente; ea poate fi făcută oral sau în scris, nemijlocit, de către făptuitor sau transmisă prin intermediar, în limba română sau într-o limbă străină. Dacă legea prevede o anumită procedură, anumite condiţii de formă privind modul în care se ia ori se dă declaraţia, nerespectarea acestor cerinţe exclude incidenţa legii penale. Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca acţiunea de declarare necorespunzătoare a adevărului să fi fost făcută unei autorităţi sau instituţii publice, competentă să primească o astfel de declaraţie. De asemenea, se mai cere ca declaraţia neadevărată să fie aptă, potrivit legii ori împrejurărilor, să servească pentru producerea acelor consecinţe juridice pe care subiectul activ le urmăreşte. În fine, o altă cerinţă esenţială este aceea ca declaraţiile susceptibile de a produce consecinţe juridice să nu aibă, potrivit legii, o reglementare penală specială, în aceste cazuri, fapta primind o altă încadrare juridică (de ex., infracţiunea de mărturie mincinoasă). b) Urmarea imediată constă în denaturarea realităţii unei situaţii în faţa autorităţii şi prin aceasta în crearea unei stări de pericol pentru valoarea socială protejată de legea penală. c) Legătura de cauzalitate. Între activitatea făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe o 148 legătură de cauzalitate. Aceasta rezultă din materialitatea faptei. B Latura subiectivă Infracţiunea se comite cu intenţie directă calificată prin scop. 4.Forme. Modalităţi. Sancţiuni A. Forme Actele pregătitoare nu sunt incriminate şi implicit nu sunt pedepsite. Tentativa la această infracţiune nu se sancţionează. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care declaraţia sa scrisă a fost primită sau declaraţia falsă făcută oral a fost consemnată de către funcţionarul competent într-un înscris apt să servească la producerea unei consecinţe juridice. B.. Modalităţi 06:00 Sancţiuni Infracţiunea prezintă o singură modalitate normativă, căreia pot să-i corespundă o varietate de modalităţi de fapt. C.Sancţiuni - art.326 - închisoare 3 luni la 2 ani sau amendă 5. Aspecte procesuale Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 149 6. FALSUL PRIVIND IDENTITATEA 1. Conţinutul legal Art. 326 C.pen. – „(1)Prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identităţi altei persoane, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau transmisă unei unităţi în care aceasta îşi desfăşoară activitatea prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat, pentru a induce sau a menţine în eroare un funcţionar public, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine ori pentru altul, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani. (2)Când prezentarea s-a făcut prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani. (3)Încredinţarea unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile spre a fi folosit fără drept se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă." Practică judiciară A săvârşit această infracţiune numitul I.O. în următoarele împrejurări: inculpatul, iniţial, şi-a însuşit buletinul de identitate aparţinând cumnatului său, cu ale cărui trăsături se asemăna. Cu acel buletin, cu fotografii şi o cerere, inculpatul s-a prezentat la serviciul de paşapoarte şi a obţinut paşaport pe numele cumnatului său, dar cu fotografia proprie, pe care l-a folosit de mai multe ori, trecând graniţa în Bulgaria, Turcia şi Iugoslavia. În sarcina inculpatului nu s-a reţinut şi infracţiunea de uz de fals, întrucât această faptă este o componentă a infracţiunii prevăzute de art. 327 C. pen. fiind absorbită în conţinutul laturii obiective a acesteia 2. Condiţii preexistente A.Obiectul infracţiunii a)Obiectul juridic special. Falsul privind identitatea are ca obiect juridic special relaţiile sociale privitoare la încrederea publică în adevărul privind identitatea persoanelor, respectiv în concordanţa dintre identitatea sub care se prezintă în faţa unui funcţionar public, în 150 sensul art. 175 C. pen. ori în faţa unităţii în care acesta îşi desfăşoară activitatea şi identitatea lor reală b)Obiectul material. În cazul acestei infracţiuni, obiectul material îl formează înscrisul fals [alin. (1)] sau înscrisul încredinţat spre a fi folosit pe nedrept [alin. (2)] cum ar fi: cartea de identitate, paşaportul, carnetul de student, legitimaţia de salariat, tichetul sau ecusonul de acces într-o instituţie sau orice alt mijloc de care s-a folosit făptuitorul pentru a se prezenta sub o identitate falsă. B.Subiecţii infracţiunii a)Subiectul activ poate fi orice persoană. Participaţia penală este posibilă sub toate formele ei: coautorat, instigare şi complicitate. b)Subiectul pasiv. Infracţiunea de fals privind identitatea are ca subiect pasiv funcţionarul public sau unitatea din care face parte acesta, care a fost indusă în eroare prin comiterea faptei penale. Subiect pasiv poate fi şi persoana fizică a cărei identitate a fost uzurpată prin substituire de persoane. 3. Conţinutul constitutiv A. Latura obiectivă a)Elementul material. În cazul variantei tip [art. 327 alin. (1) C. pen.], elementul material se realizează prin două variante alternative, respectiv sub forma acţiunii de prezentare sub o identitate falsă sau sub forma unei acţiuni de atribuire a unei identităţi false altei persoane. O persoană se prezintă sub o identitate falsă atunci când în faţa unui funcţionar public, în sensul art. 175 C. pen., fiind este necesar să-i facă cunoscută identitatea, se dă drept altă persoană, se recomandă sub o identitate falsă, face declaraţii false privind identitatea. A atribui o identitate falsă altei persoane înseamnă a afirma, a declara, a atesta în faţa funcţionarului public ori a transmite unităţii din care acesta face parte că acea persoană are o identitate diferită de cea reală, care în realitate nu este a sa, alterându-se în acest fel adevărul, 151 prin folosirea frauduloasă de acte de identificare, legitimare sau pentru dovedirea stării civile ori prin folosirea de astfel de acte falsificate. În varianta atenuată, falsul privind identitatea se realizează prin acţiunea de încredinţare a unui înscris care serveşte la identificare (carte de identitate, paşaport etc.), legitimare (legitimaţii, tichete, ecusoane de serviciu etc.), ori la dovedirea stării civile (certificate de naştere, de căsătorie etc.), în vederea folosirii pe nedrept. Prin urmare, înscrisurile de altă natură care privesc o anume persoană (de exemplu, diplomă de orice fel, brevete, livrete militare, librete CEC etc.) nu sunt cuprinse în sfera obiectului material al acestei variante a infracţiunii. A încredinţa înscrisul unei persoane înseamnă a-l preda, a-l da, a-l remite acesteia fie direct, fie indirect, în scopul de a-l folosi pe nedrept. b)Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru încrederea pe care persoanele o acordă identităţii cetăţenilor, astfel cum este stabilită de autorităţile competente. Prin aceste fapte se creează posibilitatea obiectivă de a se ajunge la constatări eronate, false, neconcordante cu realitatea, cu privire la identitatea diferitelor persoane. c)Legătura de cauzalitate. Între activitatea făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. Aceasta rezultă din materialitatea faptei. B Latura subiectivă Infracţiunea se comite cu intenţie directă calificată prin scop. 4.Forme. Sancţiuni Sancţiuni A. Forme Actele pregătitoare nu sunt incriminate şi implicit nu sunt pedepsite. Tentativa la această infracţiune nu se sancţionează. C. Sancţiuni 152 Potrivit art. 327 alin. (1) C. pen. infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Varianta agravată prevăzută în alin. (2) se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la 5 ani. Varianta atenuată [alin. (3)] se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. 5. Aspecte procesuale Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. TEST DE AUTOEVALUARE TEST DE AUTOEVALUARE 1. Subiect activ al infracţiunii de fals intelectual (art. 321 C.pen.) poate fi : a). orice persoană care răspunde penal ; b). numai un funcţionar ; c). numai un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu. 2. Tentativa în cazul infracţiunii de fals intelectual (art. 321 C.pen.) : a). este posibilă şi se pedepseşte ; b). este posibilă, dar nu se pedepseşte ; c). nu este posibilă. 3. Consumarea infracţiunii de uz de fals (art. 323 C.pen.) are loc atunci când : a). se produce înscrisul falsificat ; b).înscrisul falsificat intră în posesia făptuitorului ; c).făptuitorul depune sau invocă înscrisul falsificat. BIBLIOGRAFIE BIBLIOGRAFIE 1. V. Dobrinoiu, N. Neagu, ” Drept penal. Partea speciala. Teorie si practica judiciara”, Ed. Universul Juridic, București, 2014 (cota 343.3/.7/D59); 153 Unitatea de învăţare nr.4 INFRACŢIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELAŢII PRIVIND CONVIEŢUIREA SOCIALĂ 2. 3. Vasile Dobrinoiu, Ilie Pascu, Traian Dima, Costică Păun, Mirela Gorunescu, Mihai Adrian Hotca, Ioan Chiș, Maxim Dobrinoiu, Noul Cod penal comentat, partea specială, Editura Universul Juridic, București, revăzută şi adăugită, vol. II, Bucureşti, 2014 (cota 343C/N89); M Hotca și colectiv, Instituții de drept penal, Editura Universul Juridic, București, 2014 (cota 343/I-57). Cuprins: Cuprins 1. Infracțiunea de Constituire a unui grup infracțional organizat, art. 367 CP; 2. Infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice, art. 371 CP; 3. Infracțiunea de Port sau folosire fără drept de obiecte, art. 372 CP; 4. Infracțiunea de Bigamie, art. 376 CP; 5. Infracțiunea de incest, art. 377 CP; 6. Infracţiunea de Abandon de familie, art. 378 CP; 7. Infracţiunea de Nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului, art. 379 CP. 1.1. Obiectivele unităţii de învăţare Parcurgerea acestei unităţi de învăţare conduce la însuşirea infracţiunilor îndreptate împotriva convieţuirii sociale, dar şi la distincţia între acestea şi alte infracţiuni cu care au puncte de similaritate. 154 1.2. Competenţele unităţii de învăţare După studiul acestei unităţi de învăţare veţi fi capabili să analizaţi fiecare infracţiune din punct de vedere al condiţiilor preexistente, al conţinutului constitutiv ; veţi reuşi să identificaţi formele şi modalităţile infracţiunii, sancţiunile, precum şi aspectele procesuale. Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 120 de minute. 1. CONSTITUIREA UNUI INFRACȚIONAL ORGANIZAT 1. Conţinutul legal GRUP Art. 367 C.pen. – „(1)Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. (2)Când infracţiunea care intră în scopul grupului infracţional organizat este sancţionată de lege cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. (3)Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni. (4)Nu se pedepsesc persoanele care au comis faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2), dacă denunţă autorităţilor grupul infracţional organizat, înainte ca acesta să fi fost descoperit şi să se fi început săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile care intră în scopul grupului. (5)Dacă persoana care a săvârşit una dintre faptele prevăzute în alin. (1)-(3) înlesneşte, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup 155 infracţional organizat, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate. (6)Prin grup infracţional organizai se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni. " Practică judiciară 2. Condiţii preexistente S-a reţinut această infracţiune în cazul asocierii inculpaţilor pentru a fura obiecte de cult din bisericile situate într-o anumită zonă, care şi-au organizat activitatea pentru a procura unelte necesare pătrunderii prin efracţie în incinta acestora şi autoturisme necesare deplasărilor, pentru programarea spargerilor şi valorificarea obiectelor de cult sustrase A.Obiectul infracţiunii a)Obiectul juridic special. În cazul infracţiunilor din prezentul titlu, obiectul juridic generic îl constituie relaţiile sociale privind apărarea unor reguli de convieţuire socială referitoare la ordinea şi liniştea publică, relaţiile de familie, libertatea religioasă şi respectul datorat persoanelor decedate Obiectul juridic specific este reprezentat de relaţiile sociale referitoare la convieţuirea socială, ordinea şi liniştea publică periclitate prin crearea unor astfel de grupări infracţionale. Mai pot fi periclitate şi relaţiile sociale (obiect juridic secundar) care constituie obiectul juridic al infracţiunilor a căror comitere constituie scopul asocierii. b)Obiectul material nu există. B.Subiecţii infracţiunii a)Subiectul activ poate fi orice persoană. b)Subiectul pasiv este statul ca titular al valorilor ocrotite de lege. 156 A. Latura obiectivă 3. Conţinutul constitutiv a)Elementul material. Constituirea unui grup infracţional organizat se poate realiza sub aspectul elementului material prin una din următoarele acţiuni: iniţierea constituirii unui grup infracţional în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, constituirea având acelaşi scop, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup. Acţiunile enumerate sunt redate în textul incriminator alternativ, pentru existenţa infracţiunii fiind suficient să se comită numai una dintre ele. Potrivit textului legal [art. 367 alin. (6)], prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni. Din punct de vedere al elementului material, prin iniţiere se înţelege acea activitate prin care ideea este comunicată altor persoane, cât şi propunerea către persoanele cărora li se face această comunicare de a adera la ideea grupului. Vor intra în noţiunea de iniţiere toate actele întreprinse în vederea constituirii grupului1. Acţiunea de constituire în scopul comiterii uneia sau a mai multor infracţiuni presupune activitatea de asociere, prin consensul mai multor persoane, într-un nucleu autonom, în scopul de a fiinţa în timp şi de a pregăti, organiza şi duce la îndeplinire planurile de comitere a unor infracţiuni. Infracţiunea subzistă indiferent dacă obiectivul care a determinat constituirea grupului se realizează sau nu din punct de vedere faptic. Constituirea presupune o pluralitate constituită de făptuitori, supuşi unei discipline interne, unor reguli privind ierarhia şi rolurile membrilor în realizarea planurilor infracţionale adoptate 1 V. Dongoroz, S. Kahane, I. Oancea, I. Fodor, N. Iliescu, C. Bulai, R. Stănoiu, V. Roşca, Explicaţii teoretice ale Codului penal român, vol. IV, Partea specială, Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti, 1972, p. 689. 157 În fine, sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, presupune diverse ajutoare morale sau materiale, care se acordă pentru a înlesni sau a asigura menţinerea sau desfăşurarea activităţii organizaţiei pe parcursul existenţei sale. Este vorba deci de o persoană sau de mai multe persoane care, deşi nu fac parte din grup, ajută sau înlesnesc această organizaţie să fiinţeze sau chiar să pregătească comiterea faptei (faptelor) penale în vederea căreia a fost constituită. b) Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru relaţiile de convieţuire socială şi pentru ordinea de drept. Este vorba de o ameninţare cu săvârşirea infracţiunii sau infracţiunilor ce fac parte din programul grupului infracţional organizat. c) Legătura de cauzalitate. Între activitatea făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. Aceasta rezultă din materialitatea faptei. B Latura subiectivă Infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat se comite cu intenţie directă. 4.Forme. Sancţiuni A. Forme Atât actele pregătitoare cât şi tentativa, deşi posibile, nu sunt sancţionate. C. Sancţiuni Sancţiuni. Infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat se pedepseşte în varianta tip cu închisoare de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. Varianta agravată se sancţionează cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. În situaţia reţinerii cauzei de reducere a pedepsei prevăzute în alin. (5), limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate. 158 Dacă fapta de constituirea unui grup infracţional organizat a fost urmată de săvârşirea uneia din infracţiunile ce intră în scopul grupului, se aplică celor care au săvârşit infracţiunea respectivă, pedeapsa pentru acea infracţiune în concurs cu pedeapsa prevăzută pentru constituirea grupului infracţional organizat [art. 367 alin. (3) C. pen.]. Potrivit dispozitiilor art.1121 din Codul penal, instanța va putea dispune măsura de siguranță a confiscării extinse dacă va constata îndeplinirea condițiilor legale. 5. Cauze de nepedepsire sau de reducere a pedepsei Potrivit art. 367 alin. (4) C. pen., nu se pedepsesc persoanele prevăzute în alin. (1) şi (2) dacă denunţă autorităţilor grupul infracţional organizat, înainte ca acesta să fi fost descoperit şi să se fi început săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile care intră în scopul grupului. În tăcerea legii, considerăm că denunţarea poate fi făcută oricărei autorităţi, respectiv oricărui organ al puterii sau administraţiei, al justiţiei etc. Din analiza textului legal rezultă că denunţarea trebuie făcută înainte ca grupul infracţional organizat să fi fost descoperit şi înainte de a se fi început săvârşirea infracţiunii ce intră în scopul grupului. Deoarece aceste condiţii sunt prevăzute în mod cumulativ, lipsa oricăreia dintre ele exclude aplicarea art. 367 alin. (4) C. pen. Cauza de nepedepsire are caracter personal şi profită numai denunţătorului. Potrivit art. 367 alin. (5) C. pen., constituie cauză de reducere a pedepsei dacă persoana care a săvârşit una dintre faptele prevăzute în alin. (1)-(3) înlesneşte, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracţional organizat. Prezentarea unor informaţii sau date vagi care nu satisfac cerinţele legii nu atrag aplicarea cauzei de reducere a sancţiunii. Sancţiuni. Infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat se pedepseşte în varianta tip cu închisoare de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. 159 Varianta agravată se sancţionează cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. În situaţia reţinerii cauzei de reducere a pedepsei prevăzute în alin. (5), limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate. Dacă fapta de constituirea unui grup infracţional organizat a fost urmată de săvârşirea uneia din infracţiunile ce intră în scopul grupului, se aplică celor care au săvârşit infracţiunea respectivă, pedeapsa pentru acea infracţiune în concurs cu pedeapsa prevăzută pentru constituirea grupului infracţional organizat [art. 367 alin. (3) C. pen.]. Potrivit dispozitiilor art.1121 din Codul penal, instanța va putea dispune măsura de siguranță a confiscării extinse dacă va constata îndeplinirea condițiilor legale. 5. Cauze de nepedepsire sau de reducere a pedepsei Potrivit art. 367 alin. (4) C. pen., nu se pedepsesc persoanele prevăzute în alin. (1) şi (2) dacă denunţă autorităţilor grupul infracţional organizat, înainte ca acesta să fi fost descoperit şi să se fi început săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile care intră în scopul grupului. În tăcerea legii, considerăm că denunţarea poate fi făcută oricărei autorităţi, respectiv oricărui organ al puterii sau administraţiei, al justiţiei etc. Din analiza textului legal rezultă că denunţarea trebuie făcută înainte ca grupul infracţional organizat să fi fost descoperit şi înainte de a se fi început săvârşirea infracţiunii ce intră în scopul grupului. Deoarece aceste condiţii sunt prevăzute în mod cumulativ, lipsa oricăreia dintre ele exclude aplicarea art. 367 alin. (4) C. pen. Cauza de nepedepsire are caracter personal şi profită numai denunţătorului. Potrivit art. 367 alin. (5) C. pen., constituie cauză de reducere a pedepsei dacă persoana care a săvârşit una dintre faptele prevăzute în alin. (1)-(3) înlesneşte, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracţional organizat. Prezentarea unor informaţii 160 sau date vagi care nu satisfac cerinţele legii nu atrag aplicarea cauzei de reducere a sancţiunii. Sancţiuni. Infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat se pedepseşte în varianta tip cu închisoare de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. Varianta agravată se sancţionează cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. În situaţia reţinerii cauzei de reducere a pedepsei prevăzute în alin. (5), limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate. Dacă fapta de constituirea unui grup infracţional organizat a fost urmată de săvârşirea uneia din infracţiunile ce intră în scopul grupului, se aplică celor care au săvârşit infracţiunea respectivă, pedeapsa pentru acea infracţiune în concurs cu pedeapsa prevăzută pentru constituirea grupului infracţional organizat [art. 367 alin. (3) C. pen.]. Potrivit dispozitiilor art.1121 din Codul penal, instanța va putea dispune măsura de siguranță a confiscării extinse dacă va constata îndeplinirea condițiilor legale. 5. Cauze de nepedepsire sau de reducere a pedepsei Potrivit art. 367 alin. (4) C. pen., nu se pedepsesc persoanele prevăzute în alin. (1) şi (2) dacă denunţă autorităţilor grupul infracţional organizat, înainte ca acesta să fi fost descoperit şi să se fi început săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile care intră în scopul grupului. În tăcerea legii, considerăm că denunţarea poate fi făcută oricărei autorităţi, respectiv oricărui organ al puterii sau administraţiei, al justiţiei etc. Din analiza textului legal rezultă că denunţarea trebuie făcută înainte ca grupul infracţional organizat să fi fost descoperit şi înainte de a se fi început săvârşirea infracţiunii ce intră în scopul grupului. Deoarece aceste condiţii sunt prevăzute în mod cumulativ, lipsa oricăreia dintre ele exclude aplicarea art. 367 alin. (4) C. pen. Cauza de nepedepsire are caracter personal şi profită numai denunţătorului. 161 Potrivit art. 367 alin. (5) C. pen., constituie cauză de reducere a pedepsei dacă persoana care a săvârşit una dintre faptele prevăzute în alin. (1)-(3) înlesneşte, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracţional organizat. Prezentarea unor informaţii sau date vagi care nu satisfac cerinţele legii nu atrag aplicarea cauzei de reducere a sancţiunii. Sancţiuni. Infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat se pedepseşte în varianta tip cu închisoare de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. Varianta agravată se sancţionează cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. În situaţia reţinerii cauzei de reducere a pedepsei prevăzute în alin. (5), limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate. Dacă fapta de constituirea unui grup infracţional organizat a fost urmată de săvârşirea uneia din infracţiunile ce intră în scopul grupului, se aplică celor care au săvârşit infracţiunea respectivă, pedeapsa pentru acea infracţiune în concurs cu pedeapsa prevăzută pentru constituirea grupului infracţional organizat [art. 367 alin. (3) C. pen.]. Potrivit dispozitiilor art.1121 din Codul penal, instanța va putea dispune măsura de siguranță a confiscării extinse dacă va constata îndeplinirea condițiilor legale. 5. Cauze de nepedepsire sau de reducere a pedepsei Potrivit art. 367 alin. (4) C. pen., nu se pedepsesc persoanele prevăzute în alin. (1) şi (2) dacă denunţă autorităţilor grupul infracţional organizat, înainte ca acesta să fi fost descoperit şi să se fi început săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile care intră în scopul grupului. În tăcerea legii, considerăm că denunţarea poate fi făcută oricărei autorităţi, respectiv oricărui organ al puterii sau administraţiei, al justiţiei etc. Din analiza textului legal rezultă că denunţarea trebuie făcută înainte ca grupul infracţional organizat să fi fost descoperit şi înainte de a se fi început săvârşirea infracţiunii ce intră în scopul grupului. Deoarece aceste 162 condiţii sunt prevăzute în mod cumulativ, lipsa oricăreia dintre ele exclude aplicarea art. 367 alin. (4) C. pen. Cauza de nepedepsire are caracter personal şi profită numai denunţătorului. Potrivit art. 367 alin. (5) C. pen., constituie cauză de reducere a pedepsei dacă persoana care a săvârşit una dintre faptele prevăzute în alin. (1)-(3) înlesneşte, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracţional organizat. Prezentarea unor informaţii sau date vagi care nu satisfac cerinţele legii nu atrag aplicarea cauzei de reducere a sancţiunii. Sancţiuni. Infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat se pedepseşte în varianta tip cu închisoare de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. Varianta agravată se sancţionează cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. În situaţia reţinerii cauzei de reducere a pedepsei prevăzute în alin. (5), limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate. Dacă fapta de constituirea unui grup infracţional organizat a fost urmată de săvârşirea uneia din infracţiunile ce intră în scopul grupului, se aplică celor care au săvârşit infracţiunea respectivă, pedeapsa pentru acea infracţiune în concurs cu pedeapsa prevăzută pentru constituirea grupului infracţional organizat [art. 367 alin. (3) C. pen.]. Potrivit dispozitiilor art.1121 din Codul penal, instanța va putea dispune măsura de siguranță a confiscării extinse dacă va constata îndeplinirea condițiilor legale. 5. Cauze de nepedepsire sau de reducere a pedepsei Potrivit art. 367 alin. (4) C. pen., nu se pedepsesc persoanele prevăzute în alin. (1) şi (2) dacă denunţă autorităţilor grupul infracţional organizat, înainte ca acesta să fi fost descoperit şi să se fi început săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile care intră în scopul grupului. 163 În tăcerea legii, considerăm că denunţarea poate fi făcută oricărei autorităţi, respectiv oricărui organ al puterii sau administraţiei, al justiţiei etc. Din analiza textului legal rezultă că denunţarea trebuie făcută înainte ca grupul infracţional organizat să fi fost descoperit şi înainte de a se fi început săvârşirea infracţiunii ce intră în scopul grupului. Deoarece aceste condiţii sunt prevăzute în mod cumulativ, lipsa oricăreia dintre ele exclude aplicarea art. 367 alin. (4) C. pen. Cauza de nepedepsire are caracter personal şi profită numai denunţătorului. Potrivit art. 367 alin. (5) C. pen., constituie cauză de reducere a pedepsei dacă persoana care a săvârşit una dintre faptele prevăzute în alin. (1)-(3) înlesneşte, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracţional organizat. Prezentarea unor informaţii sau date vagi care nu satisfac cerinţele legii nu atrag aplicarea cauzei de reducere a sancţiunii. Sancţiuni. Infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat se pedepseşte în varianta tip cu închisoare de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. Varianta agravată se sancţionează cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. În situaţia reţinerii cauzei de reducere a pedepsei prevăzute în alin. (5), limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate. Dacă fapta de constituirea unui grup infracţional organizat a fost urmată de săvârşirea uneia din infracţiunile ce intră în scopul grupului, se aplică celor care au săvârşit infracţiunea respectivă, pedeapsa pentru acea infracţiune în concurs cu pedeapsa prevăzută pentru constituirea grupului infracţional organizat [art. 367 alin. (3) C. pen.]. Potrivit dispozitiilor art.1121 din Codul penal, instanța va putea dispune măsura de siguranță a confiscării extinse dacă va constata îndeplinirea condițiilor legale. 5. Cauze de nepedepsire sau de reducere a pedepsei 164 Potrivit art. 367 alin. (4) C. pen., nu se pedepsesc persoanele prevăzute în alin. (1) şi (2) dacă denunţă autorităţilor grupul infracţional organizat, înainte ca acesta să fi fost descoperit şi să se fi început săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile care intră în scopul grupului. În tăcerea legii, considerăm că denunţarea poate fi făcută oricărei autorităţi, respectiv oricărui organ al puterii sau administraţiei, al justiţiei etc. Din analiza textului legal rezultă că denunţarea trebuie făcută înainte ca grupul infracţional organizat să fi fost descoperit şi înainte de a se fi început săvârşirea infracţiunii ce intră în scopul grupului. Deoarece aceste condiţii sunt prevăzute în mod cumulativ, lipsa oricăreia dintre ele exclude aplicarea art. 367 alin. (4) C. pen. Cauza de nepedepsire are caracter personal şi profită numai denunţătorului. Potrivit art. 367 alin. (5) C. pen., constituie cauză de reducere a pedepsei dacă persoana care a săvârşit una dintre faptele prevăzute în alin. (1)-(3) înlesneşte, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracţional organizat. Prezentarea unor informaţii sau date vagi care nu satisfac cerinţele legii nu atrag aplicarea cauzei de reducere a sancţiunii. Sancţiuni. Infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat se pedepseşte în varianta tip cu închisoare de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. Varianta agravată se sancţionează cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. În situaţia reţinerii cauzei de reducere a pedepsei prevăzute în alin. (5), limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate. Dacă fapta de constituirea unui grup infracţional organizat a fost urmată de săvârşirea uneia din infracţiunile ce intră în scopul grupului, se aplică celor care au săvârşit infracţiunea respectivă, pedeapsa pentru acea infracţiune în concurs cu pedeapsa prevăzută pentru constituirea grupului infracţional organizat [art. 367 alin. (3) C. pen.]. Potrivit dispozitiilor art.1121 din Codul penal, instanța va putea dispune măsura de siguranță a 165 confiscării extinse dacă va constata îndeplinirea condițiilor legale. 5. Cauze de nepedepsire sau de reducere a pedepsei Potrivit art. 367 alin. (4) C. pen., nu se pedepsesc persoanele prevăzute în alin. (1) şi (2) dacă denunţă autorităţilor grupul infracţional organizat, înainte ca acesta să fi fost descoperit şi să se fi început săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile care intră în scopul grupului. În tăcerea legii, considerăm că denunţarea poate fi făcută oricărei autorităţi, respectiv oricărui organ al puterii sau administraţiei, al justiţiei etc. Din analiza textului legal rezultă că denunţarea trebuie făcută înainte ca grupul infracţional organizat să fi fost descoperit şi înainte de a se fi început săvârşirea infracţiunii ce intră în scopul grupului. Deoarece aceste condiţii sunt prevăzute în mod cumulativ, lipsa oricăreia dintre ele exclude aplicarea art. 367 alin. (4) C. pen. Cauza de nepedepsire are caracter personal şi profită numai denunţătorului. Potrivit art. 367 alin. (5) C. pen., constituie cauză de reducere a pedepsei dacă persoana care a săvârşit una dintre faptele prevăzute în alin. (1)-(3) înlesneşte, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracţional organizat. Prezentarea unor informaţii sau date vagi care nu satisfac cerinţele legii nu atrag aplicarea cauzei de reducere a sancţiunii. Sancţiuni. Infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat se pedepseşte în varianta tip cu închisoare de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. Varianta agravată se sancţionează cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. În situaţia reţinerii cauzei de reducere a pedepsei prevăzute în alin. (5), limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate. Dacă fapta de constituirea unui grup infracţional organizat a fost urmată de săvârşirea uneia din infracţiunile ce intră în scopul grupului, se aplică celor care au săvârşit infracţiunea respectivă, pedeapsa pentru 166 acea infracţiune în concurs cu pedeapsa prevăzută pentru constituirea grupului infracţional organizat [art. 367 alin. (3) C. pen.]. Potrivit dispozitiilor art.1121 din Codul penal, instanța va putea dispune măsura de siguranță a confiscării extinse dacă va constata îndeplinirea condițiilor legale. 5. Cauze de nepedepsire sau de reducere a pedepsei Potrivit art. 367 alin. (4) C. pen., nu se pedepsesc persoanele prevăzute în alin. (1) şi (2) dacă denunţă autorităţilor grupul infracţional organizat, înainte ca acesta să fi fost descoperit şi să se fi început săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile care intră în scopul grupului. În tăcerea legii, considerăm că denunţarea poate fi făcută oricărei autorităţi, respectiv oricărui organ al puterii sau administraţiei, al justiţiei etc. Din analiza textului legal rezultă că denunţarea trebuie făcută înainte ca grupul infracţional organizat să fi fost descoperit şi înainte de a se fi început săvârşirea infracţiunii ce intră în scopul grupului. Deoarece aceste condiţii sunt prevăzute în mod cumulativ, lipsa oricăreia dintre ele exclude aplicarea art. 367 alin. (4) C. pen. Cauza de nepedepsire are caracter personal şi profită numai denunţătorului. Potrivit art. 367 alin. (5) C. pen., constituie cauză de reducere a pedepsei dacă persoana care a săvârşit una dintre faptele prevăzute în alin. (1)-(3) înlesneşte, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracţional organizat. Prezentarea unor informaţii sau date vagi care nu satisfac cerinţele legii nu atrag aplicarea cauzei de reducere a sancţiunii. Sancţiuni. Infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat se pedepseşte în varianta tip cu închisoare de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. Varianta agravată se sancţionează cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. 167 În situaţia reţinerii cauzei de reducere a pedepsei prevăzute în alin. (5), limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate. Dacă fapta de constituirea unui grup infracţional organizat a fost urmată de săvârşirea uneia din infracţiunile ce intră în scopul grupului, se aplică celor care au săvârşit infracţiunea respectivă, pedeapsa pentru acea infracţiune în concurs cu pedeapsa prevăzută pentru constituirea grupului infracţional organizat [art. 367 alin. (3) C. pen.]. Potrivit dispozitiilor art.1121 din Codul penal, instanța va putea dispune măsura de siguranță a confiscării extinse dacă va constata îndeplinirea condițiilor legale. 5. Cauze de nepedepsire sau de reducere a pedepsei Potrivit art. 367 alin. (4) C. pen., nu se pedepsesc persoanele prevăzute în alin. (1) şi (2) dacă denunţă autorităţilor grupul infracţional organizat, înainte ca acesta să fi fost descoperit şi să se fi început săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile care intră în scopul grupului. În tăcerea legii, considerăm că denunţarea poate fi făcută oricărei autorităţi, respectiv oricărui organ al puterii sau administraţiei, al justiţiei etc. Din analiza textului legal rezultă că denunţarea trebuie făcută înainte ca grupul infracţional organizat să fi fost descoperit şi înainte de a se fi început săvârşirea infracţiunii ce intră în scopul grupului. Deoarece aceste condiţii sunt prevăzute în mod cumulativ, lipsa oricăreia dintre ele exclude aplicarea art. 367 alin. (4) C. pen. Cauza de nepedepsire are caracter personal şi profită numai denunţătorului. Potrivit art. 367 alin. (5) C. pen., constituie cauză de reducere a pedepsei dacă persoana care a săvârşit una dintre faptele prevăzute în alin. (1)-(3) înlesneşte, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracţional organizat. Prezentarea unor informaţii sau date vagi care nu satisfac cerinţele legii nu atrag aplicarea cauzei de reducere a sancţiunii. Sancţiuni. 168 Infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat se pedepseşte în varianta tip cu închisoare de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. Varianta agravată se sancţionează cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. În situaţia reţinerii cauzei de reducere a pedepsei prevăzute în alin. (5), limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate. Dacă fapta de constituirea unui grup infracţional organizat a fost urmată de săvârşirea uneia din infracţiunile ce intră în scopul grupului, se aplică celor care au săvârşit infracţiunea respectivă, pedeapsa pentru acea infracţiune în concurs cu pedeapsa prevăzută pentru constituirea grupului infracţional organizat [art. 367 alin. (3) C. pen.]. Potrivit dispozitiilor art.1121 din Codul penal, instanța va putea dispune măsura de siguranță a confiscării extinse dacă va constata îndeplinirea condițiilor legale. 5. Cauze de nepedepsire sau de reducere a pedepsei Potrivit art. 367 alin. (4) C. pen., nu se pedepsesc persoanele prevăzute în alin. (1) şi (2) dacă denunţă autorităţilor grupul infracţional organizat, înainte ca acesta să fi fost descoperit şi să se fi început săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile care intră în scopul grupului. În tăcerea legii, considerăm că denunţarea poate fi făcută oricărei autorităţi, respectiv oricărui organ al puterii sau administraţiei, al justiţiei etc. Din analiza textului legal rezultă că denunţarea trebuie făcută înainte ca grupul infracţional organizat să fi fost descoperit şi înainte de a se fi început săvârşirea infracţiunii ce intră în scopul grupului. Deoarece aceste condiţii sunt prevăzute în mod cumulativ, lipsa oricăreia dintre ele exclude aplicarea art. 367 alin. (4) C. pen. Cauza de nepedepsire are caracter personal şi profită numai denunţătorului. Potrivit art. 367 alin. (5) C. pen., constituie cauză de reducere a pedepsei dacă persoana care a săvârşit una dintre faptele prevăzute în alin. (1)-(3) înlesneşte, în 169 cursul urmăririi penale, aflarea adevărului şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracţional organizat. Prezentarea unor informaţii sau date vagi care nu satisfac cerinţele legii nu atrag aplicarea cauzei de reducere a sancţiunii. Sancţiuni. Infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat se pedepseşte în varianta tip cu închisoare de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. Varianta agravată se sancţionează cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. În situaţia reţinerii cauzei de reducere a pedepsei prevăzute în alin. (5), limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate. Dacă fapta de constituirea unui grup infracţional organizat a fost urmată de săvârşirea uneia din infracţiunile ce intră în scopul grupului, se aplică celor care au săvârşit infracţiunea respectivă, pedeapsa pentru acea infracţiune în concurs cu pedeapsa prevăzută pentru constituirea grupului infracţional organizat [art. 367 alin. (3) C. pen.]. Potrivit dispozitiilor art.1121 din Codul penal, instanța va putea dispune măsura de siguranță a confiscării extinse dacă va constata îndeplinirea condițiilor legale. 5. Cauze de nepedepsire sau de reducere a pedepsei Potrivit art. 367 alin. (4) C. pen., nu se pedepsesc persoanele prevăzute în alin. (1) şi (2) dacă denunţă autorităţilor grupul infracţional organizat, înainte ca acesta să fi fost descoperit şi să se fi început săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile care intră în scopul grupului. În tăcerea legii, considerăm că denunţarea poate fi făcută oricărei autorităţi, respectiv oricărui organ al puterii sau administraţiei, al justiţiei etc. Din analiza textului legal rezultă că denunţarea trebuie făcută înainte ca grupul infracţional organizat să fi fost descoperit şi înainte de a se fi început săvârşirea infracţiunii ce intră în scopul grupului. Deoarece aceste condiţii sunt prevăzute în mod cumulativ, lipsa oricăreia dintre ele exclude aplicarea art. 367 alin. (4) C. pen. 170 Cauza de nepedepsire are caracter personal şi profită numai denunţătorului. Potrivit art. 367 alin. (5) C. pen., constituie cauză de reducere a pedepsei dacă persoana care a săvârşit una dintre faptele prevăzute în alin. (1)-(3) înlesneşte, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracţional organizat. Prezentarea unor informaţii sau date vagi care nu satisfac cerinţele legii nu atrag aplicarea cauzei de reducere a sancţiunii. 5. Aspecte procesuale 1. Conţinutul legal Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 2. TULBURAREA PUBLICE ORDINII ȘI LINIȘTII Art. 371 C.pen. – „Fapta persoanei care, în public, prin violenţe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin ameninţări sau atingeri grave aduse demnităţii persoanelor, tulbură ordinea şi liniştea publică se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă." Practică judiciară Au comis această infracțiune inculpaţii P.G.R. şi P.P., ambii într-o avansată stare de ebrietate, participând neinvitaţi la o nuntă în comuna N., au început să se lege de martori, ameninţându-i cu bătaia şi proferând tot felul de cuvinte obscene, au lovit cu piciorul în spate victima C.T., iar la intervenţia martorei B.St., aceasta a fost înjurată şi ameninţată că va fi lovită cu sticla în cap, au lovit cu palma peste ceafă pe numitul C.N., s-au urcat pe mese, au ameninţat cu moartea pe nuntaşi, au cerut orchestrei să cânte numai pentru ei, astfel că nuntaşii, de frica acestora, au început să plece unul câte unul. La un moment dat inculpatul P.P. s-a aşezat în uşa Căminului cultural, a scos un cuţit din buzunar şi a început să-l treacă printre dinţi şi să-i lingă lama, strigând în gura 171 mare că acel cuţit doreşte sânge. Inculpaţii au plecat în cele din urmă atunci când au văzut că nuntaşii au rămas în număr foarte mic. 2. Condiţii preexistente A.Obiectul infracţiunii a)Obiectul juridic special. În cazul acestei infracţiuni, obiectul juridic special îl constituie relaţiile de convieţuire sociale referitoare la ordinea şi liniştea publică, cărora li se aduce atingere prin comiterea infracţiunii. Ordinea şi liniştea publică, în sensul art. 371 C. pen., este acel atribut al vieţii sociale în care raporturile dintre oameni, comportarea lor, şi în genere, activităţile lor atunci când participă la forme de viaţă în comun, în public se desfăşoară în mod paşnic, după norme de respect reciproc, de securitate personală, de încredere în atitudinea şi faptele celorlalţi oameni. b)Obiectul material. Infracţiunea are şi un obiect material, însă numai în cazul când acţiunea făptuitorului se răsfrânge asupra corpurilor persoanelor sau asupra altor bunuri. Cu alte cuvinte, obiect material există numai în situaţia în care fapta se comite prin acte materiale fizice şi constă fie în corpul persoanelor, fie în obiectele materiale asupra cărora se exercită actele de violenţă (mese, scaune, pahare într-un local care sunt distruse etc.). B.Subiecţii infracţiunii a)Subiectul activ. Infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice poate fi comisă de orice persoană responsabilă penal, textul incriminator neprevăzând vreo condiţie specială cu privire la subiectul activ. Participaţia penală este posibilă sub toate formele sale: coautorat, instigare sau complicitate. b)Subiectul pasiv. Infracţiunea are ca subiect pasiv principal statul, iar ca subiect pasiv secundar (adiacent), apar persoanele cărora li s-a adus atingere prin acţiunea violentă, ameninţarea sau atingerea adusă demnităţii. 172 A. Latura obiectivă 3. Conţinutul constitutiv A.Latura obiectivă Elementul material A.Latura obiectivă Urmarea imediată Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă Vinovăţia a) Elementul material. Infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice se săvârşeşte printr-o acţiune care se materializează în acte de violenţă comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin ameninţări sau atingeri grave aduse demnităţii persoanelor. Din analiza textului incriminator rezultă că legiuitorul a indicat în conţinutul acestuia, limitativ, acţiunile prin care se poate realiza tulburarea ordinii şi liniştii publice. Actele de violenţă comise împotriva persoanelor sau bunurilor semnifică toate manifestările brutale, constrângerile fizice de orice natură, care ar putea cauza suferinţe fizice (de exemplu, lovirea, tragerea de păr sau de ureche, târârea, punerea unei piedici urmată de cădere, asmuţirea unui câine sau lansarea asupra victimei a unui animal periculos care o trânteşte de pământ sau o muşcă, aruncarea de apă fierbinte asupra victimei), ori acte de distrugere, alterare sau aducere în stare de neîntrebuinţare a unor bunuri (spargerea unor geamuri, tăierea anvelopelor maşinii, ruperea indicatoarelor de circulaţiei, distrugerea unor mese, scaune sau bănci etc.). Ameninţările constau în insuflarea temerii uneia sau mai multor persoane că vor fi supuse unui pericol sau că o altă persoană apropiată va suferi un rău, realizată prin orice mijloace de comunicare: cuvinte, gesturi, fapte etc. Prin atingeri grave aduse demnităţii persoanelor înţelegem atingerea adusă onoarei ori reputaţiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocură, atribuirea unui defect, boală sau infirmitate, ori afirmarea sau imputarea unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară ori dispreţului public. b)Urmarea imediată. Infracţiunea de care ne ocupăm există numai atunci când prin manifestările săvârşite în public s-a tulburat ordinea şi liniştea publică.. 173 b) Legătura de cauzalitate. Între activitatea infracţională şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. B. Latura subiectivă Infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă, deoarece nu este necesar ca făptuitorul să fi urmărit să tulbure ordinea şi liniştea publică, fiind suficient ca el să fi fost conştient că săvârşind în public acţiunile care realizează elementul material al infracţiunii, se va produce un asemenea rezultat şi să fi acceptat posibilitatea survenirii lui. A.Forme 4.Forme. Sancţiuni Actele pregătitoare şi tentativa nu sunt incriminate şi prin urmare nu se sancţionează. B.Sancţiuni Sancţiuni Pedeapsa în cazul săvârşirii infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice este închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă. 5. Aspecte procesuale Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 3. PORTUL SAU FOLOSIREA FĂRĂ DREPT DE OBIECTE PERICULOASE 1. Conţinutul legal Art. 372 C.pen. – „(1)Fapta de a purta fără drept, la adunări publice, manifestări cultural-sportive, în locuri special amenajate şi autorizate pentru distracţie ori agrement sau în mijloace de transport în comun: 174 a)cuţitul, pumnalul, boxul sau alte asemenea obiecte fabricate sau confecţionate anume pentru tăiere, înţepare sau lovire; b)arme neletale care nu sunt supuse autorizării ori dispozitive pentru şocuri electrice; c)substanţe iritant-lacrimogene sau cu efect paralizant se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. (2)Folosirea, fără drept, la adunări publice, manifestări cultural-sportive, în locuri de distracţie ori agrement sau în mijloace de transport în comun a obiectelor sau substanţelor prevăzute în alin. (1) se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă. (3)Portul, fără drept, al obiectelor sau substanţelor prevăzute în alin. (1) în sediul autorităţilor publice, instituţiilor publice sau al altor persoane juridice de interes public ori în spaţiile rezervate desfăşurării procesului electoral se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă." Practică judiciară 2. Condiţii preexistente S-a reţinut această infracţiune în cazul asocierii inculpaţilor pentru a fura obiecte de cult din bisericile situate într-o anumită zonă, care şi-au organizat activitatea pentru a procura unelte necesare pătrunderii prin efracţie în incinta acestora şi autoturisme necesare deplasărilor, pentru programarea spargerilor şi valorificarea obiectelor de cult sustrase A.Obiectul infracţiunii a)Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale referitoare la securitatea membrilor societăţii, la menţinerea ordinii şi liniştii publice. În secundar sunt ocrotite prin această incriminare viaţa şi integritatea corporală a persoanei, împotriva faptei de purtare şi de folosire fără drept de obiecte periculoase. b)Obiectul material îl constituie armele albe, armele neletale supuse notificării, dispozitivele 175 pentru şocuri electrice ori substanţele iritant-lacrimogene sau cu efect paralizant. Sunt arme albe cuţitul (unealta de tăiat formată dintr-o lamă metalică fixată la un mâner) pumnalul (armă formată dintr-o lamă scurtă cu două tăişuri şi cu vârf ascuţit prinsă de un mâner), boxul (armă albă, alcătuită dintr-o placă de metal cu găuri pentru degete şi cu o creastă de sinuozităţi, cu care se atacă ţinând pumnul strâns), şişul (un fel de pumnal cu lamă lungă şi îngustă ascunsă într-un baston), castetul (armă portabilă a cărei extremitate este acoperită cu plumb sau cu cuie; baston noduros mult mai gros la un capăt decât la celălalt folosit ca armă contondentă încă din antichitate) sau alte asemenea obiecte periculoase (care de regulă sunt fabricate sau confecţionate anume pentru tăiere, înţepare sau lovire ca de ex.: o sabie, spadă, baionetă etc. . B.Subiecţii infracţiunii a)Subiectul activ poate fi orice persoană. b)Subiectul pasiv principal este statul ca titular al valorilor sociale ocrotite de lege. Ca subiect pasiv secundar ar putea fi persoanele fizice ameninţate prin portul sau folosirea fără drept a obiectelor periculoase. A. Latura obiectivă 3. Conţinutul constitutiv a)Elementul material în varianta tip constă din acţiunea de a purta fără drept obiectele periculoase la adunări publice, manifestări cultural-sportive, în locuri special amenajate şi autorizate pentru distracţie ori agrement sau în mijloace de transport în comun. Acţiunea de a purta obiecte periculoase înseamnă a avea asupra sa respectivele obiecte, indiferent de timpul cât durează purtarea lor. De asemenea nu interesează pentru existenţa faptei în discuţie dacă portul acestora este pe faţă sau pe ascuns. Pentru ca infracţiunea să subziste este necesar ca aceasta să fie comisă în anumite locuri expres prevăzute de textul de lege: la adunări publice, manifestări cultural-sportive, în locuri special amenajate şi autorizate 176 pentru distracţie ori agrement sau în mijloace de transport în comun. Se observă că este vorba de locuri unde în mod inevitabil se adună un număr mare de persoane, portul de obiecte periculoase în asemenea locuri creând premisa punerii în pericol a ordinii şi liniştii publice prin posibilitatea folosirii acestora. Varianta agravată prevăzută în alin. (2) se caracterizează prin folosirea fără drept a obiectelor sau substanţelor periculoase, în locurile enumerate la varianta tip. Acţiunea de folosire presupune orice formă de întrebuinţare în starea în care se găsesc a materialelor la care se referă incriminarea. Aşa de exemplu, se poate face vinovat de comiterea acestei infracţiuni o persoană care fără niciun motiv acţionează în stradă o armă cu tranchilizante. Varianta agravată prevăzută în alin. (3) se raportează la acelaşi element material ca şi varianta tip, diferind doar locurile unde nu este permis portul obiectelor periculoase. Astfel, portul obiectelor periculoase are caracter mai grav dacă fapta este comisă în sediul autorităţilor publice, instituţiilor publice sau al altor persoane juridice de interes public ori în spaţiile rezervate desfăşurării procesului electoral. b)Urmarea imediată. Oricare dintre acţiunile care constituie elementul material al infracţiuni are ca urmare imediată crearea unei stări de pericol pentru siguranţa persoanei şi pentru ordinea şi liniştea publică. c)Legătura de cauzalitate. Între acţiunea incriminată şi starea de pericol produsă prin aceasta trebuie să existe o legătură de cauzalitate. Aceasta rezultă, de regulă, din însăşi săvârşirea faptei incriminate. B Latura subiectivă Elementul subiectiv al acestei infracţiuni constă în intenţie care poate fi directă sau indirectă. 4.Forme. Sancţiuni A. Forme Fapta este susceptibilă de a parcurge toate fazele obişnuite de desfăşurare a unei activităţi infracţionale, însă nici actele preparatorii şi nici 177 tentativa nu sunt incriminate şi ca atare nu se sancţionează. Consumarea infracţiunii analizate are loc în momentul în care ca urmare a acţiunii infracţionale s-a produs urmarea imediată, respectiv s-a creat starea de pericol pentru ordinea şi liniştea publică; după momentul consumării fapta prelungindu-se în timp (portul de arme albe) până la încetarea acţiunii fie prin voinţa făptuitorului fie prin intervenţia autorităţii, infracţiunea are şi o fază a epuizării. C. Sancţiuni 5. Aspecte procesuale Varianta tip a infracţiunii se sancţionează cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. Varianta agravată prevăzută în alin. (2) se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă, iar varianta agravată prevăzută în alin. (3) cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă. Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 1. Conţinutul legal Practică judiciară 4. BIGAMIA Art. 376 C.pen. - "(1)Încheierea unei noi căsătorii de către o persoană căsătorită se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. (2)Persoana necăsătorită care încheie o căsătorie cu o persoană pe care o ştie căsătorită se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă." A comis această infracţiune numitul I.N., care, fiind căsătorit în mod legal, a încheiat o nouă căsătorie, fapta consumându-se în momentul încheierii celei de a doua căsătorii 178 2. Condiţii preexistente A.Obiectul infracţiunii a)Obiectul juridic special Infracţiunea de bigamie are ca obiect juridic special relaţiile sociale de convieţuire socială privind familia, relaţii care se referă la asigurarea caracterului monogam al căsătoriei, adică respectarea limitelor morale şi juridice ale încheierii căsătoriei. b)Obiectul material. Bigamia, săvârşindu-se prin întocmirea unui act de natură civilă, nu are obiect material, acest act fiind o probă a faptei comise. B.Subiecţii infracţiunii 3. Conţinutul constitutiv a)Subiectul activ Infracţiunea de bigamie poate fi comisă numai de către o persoană căsătorită, fiind vorba de două persoane de sex opus. În cazul când ambele persoane sunt căsătorite, ele răspund penal pentru comiterea infracţiunii de bigamie în calitatea de coautori, iar când unul din subiecţi este căsătorit, iar celălalt subiect nu este căsătorit, subiectul calificat (cel căsătorit) este autor al variantei tip, iar celălalt subiect (cel necăsătorit) este autor al variantei atenuate (care nu este bigam, ci părtaş la fapta de bigamie). Ca atare, din analiza prevederilor art. 376 alin. (2) C. pen., rezultă că prin acest text nu se incriminează o infracţiune de sine stătătoare (autonomă), ci se prevede numai un mod atenuat de pedepsire a unui anumit făptuitor: persoana necăsătorită cu care soţul bigam perfectează căsătoria, aflându-ne în prezenţa unei pedepse mai mici decât cea prevăzută pentru persoana deja căsătorită. b)Subiectul pasiv. În cazul faptei de bigamie, subiect pasiv este soţul autorului infracţiunii, respectiv soţul bigamului. Atunci când ambii subiecţi activi sunt căsătoriţi, subiecţi pasivi sunt soţii respectivi. . A. Latura obiectivă Infracţiunea de bigamie se realizează prin acţiunea de încheiere a unei noi căsătorii de către o persoană care este căsătorită, fiind vorba de un act de căsătorie valabil încheiat de către ofiţerul de stare civilă a) Elementul material. A.Latura obiectivă Elementul material 179 în urma consimţământului viitorilor soţi care semnează actul respectiv. A.Latura obiectivă Urmarea imediată Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă Vinovăţia c) Urmarea imediată constă în lipsirea de întreţinere la care are dreptul o persoană în raport cu care subiectul activ era obligat să acorde această întreţinere. d) Legătura de cauzalitate. Între activitatea infracţională şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. B. Latura subiectivă Sub acest aspect, infracţiunea se comite cu intenţie directă sau indirectă. Făptuitorul cunoaşte, ştie că prima căsătorie nu este desfăcută legal şi voieşte în aceste împrejurări, pe baza consimţământului dat, încheierea celei de-a doua căsătorii. A.Forme 4.Forme. Sancţiuni Sancţiuni Bigamia este susceptibilă atât de acte de pregătire, cât şi de tentativă, însă, aceste forme imperfecte nu sunt sancţionate de textul legal, deoarece nu prezintă un pericol social deosebit. Putem totuşi exemplifica drept acte de pregătire, efectuarea unor demersuri pentru încheierea unei noi căsătorii sau drept tentativă, situaţia când se introduce o declaraţie la oficiul stării civile, însă, datorită unor cauze independente de voinţa făptuitorului, noua căsătorie nu a fost perfectată. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care s-a încheiat noua căsătorie, fapta existând deci din acest moment. B.Sancţiuni Infracţiunea de bigamie, varianta tip, se sancţionează în ceea ce priveşte persoana căsătorită conform art. 376 alin. (1) C. pen. cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Pentru varianta atenuată prevăzută în art. 376 alin. (2) C. pen., pedeapsa este închisoarea de la o lună la un an sau amendă, sancţiune 180 mai uşoară, având în vedere că participantul necăsătorit, deşi contribuie nemijlocit la comiterea faptei, nu încalcă vreo obligaţie personală privind relaţiile de familie, acesta nefiind bigam. 5. Aspecte procesuale 1. Conţinutul legal Practică judiciară 2. Condiţii preexistente Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 5. INCESTUL Art. 377 C.pen. - " Raportul sexual consimţit, săvârşit între rude în linie directă sau între fraţi şi surori, se pedepseşte cu închisoarea de la un an la 5 ani." A săvârşit această infracţiune inculpatul P.A., care locuia în comuna P., sat T. împreună cu mama sa, victima P.I., într-o casă cu o singură încăpere. Printre locuitorii satului, ce formează o comunitate rurală destul de restrânsă, era de notorietate faptul că inculpatul şi mama sa P.I., întreţin relaţii sexuale, aspecte ce au fost confirmate de declaraţiile martorilor audiaţi în cauză A.Obiectul infracţiunii a)Obiectul juridic special este format din relaţiile sociale privitoare la viaţa de familie, care trebuie să se desfăşoare în condiţii care să nu afecteze calităţile biologice ale existenţei umane. Raţiunea textului incriminator este aceea de a se proteja şi ocroti starea de sănătate biologică şi perpetuarea speciei, împotriva raporturilor sexuale primejdioase pentru specia umană. b)Obiectul material. În actuala reglementare, fiind vorba despre un raport sexual voluntar şi cunoscând relaţiile de rudenie între participanţii la incest, obiectul material al infracţiunii va fi corpul 181 ambilor parteneri ai relaţiilor incestuoase, acţiunea delictuoasă răsfrângându-se deopotrivă asupra trupurilor acestora. B.Subiecţii infracţiunii a)Subiectul activ este calificat în sensul că trebuie să aibă calitatea de rudă apropiată, dar numai în gradul prevăzut de art. 377 C. pen. (rudă în linie directă) sau de frate sau soră. Conceptele de frate şi soră nu comportă nicio explicaţie, fiind de reţinut doar că legea penală include în această sferă nu numai fraţii şi surorile între care sunt legături primare, ci şi legături consangvine sau uterine (sunt rude numai după tată sau numai după mamă). b)Subiectul pasiv este statul, ca titular al valorii sociale ocrotite. 3. Conţinutul constitutiv A.Latura obiectivă Elementul material A. Latura obiectivă a) Elementul material. Infracţiunea se realizează prin comiterea unui raport sexual. Este vorba de relaţii sexuale normale şi între sexe diferite, relaţiile sexuale nefireşti nefiind incriminate. b)Urmarea imediată constă în crearea unei A.Latura obiectivă Urmarea imediată Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă Vinovăţia stări periculoase de ordin biologic. Datorită redactării textului de incriminare, care face referire numai la raportul sexual consimţit şi la concluzia logică care decurge de aici, respectiv periclitarea perpetuării speciei şi prezervării calităţilor biologice ale existenţei umane, rezultă că faptele care nu sunt apte să creeze o astfel de stare de pericol nu constituie infracţiune. c)Legătura de cauzalitate este prezumată şi rezultă din însăşi materialitatea faptei. B. Latura subiectivă Sub acest aspect, infracţiunea se comite cu intenţie directă sau indirectă, făptuitorul urmărind sau acceptând 182 prin raporturile sexuale consimţite cu partenerul raportului sexual periclitarea perpetuării speciei şi prezervării calităţilor biologice ale existenţei umane. A.Forme 4.Forme. Sancţiuni Actele pregătitoare şi tentativa sunt lăsate în afara incriminării de către legiuitor. Infracţiunea se consumă prin realizarea raportului sexual. Dacă fapta este săvârşită repetat, la diferite intervale de timp în baza aceleiaşi rezoluţii, infracţiunea este continuată. B.Sancţiuni Sancţiuni Persoana fizică se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani. 5. Aspecte procesuale 1. Conţinutul legal Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. 6. ABANDONUL DE FAMILIE Art. 378 C.pen. – „(1)Săvârşirea de către persoana care are obligaţia legală de întreţinere, faţă de cel îndreptăţit la întreţinere, a uneia dintre următoarele fapte: a)părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferinţe fizice sau morale; b)neîndeplinirea, cu rea-credinţă, a obligaţiei de întreţinere prevăzute de lege; c)neplata, cu rea-credinţă, timp de 3 luni, a pensiei de întreţinere stabilite pe cale judecătorească, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. (2)Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează neexecutarea, cu rea-credinţă, de către cel 183 condamnat a prestaţiilor periodice stabilite prin hotărâre judecătorească, în favoarea persoanelor îndreptăţite la întreţinere din partea victimei infracţiunii. (3)Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. (4)Fapta nu se pedepseşte dacă, înainte de terminarea urmăririi penale, inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile. (5)Dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile, instanţa dispune, după caz, amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru aceasta." Practică judiciară 2. Condiţii preexistente A comis această infracţiune numitul G.C. care nu a plătit niciodată pensia de întreţinere stabilită pentru cei doi minori rezultaţi din relaţia de concubinaj întreţinută de inculpat cu partea vătămată P.V. deşi avea posibilităţi materiale. A.Obiectul infracţiunii a)Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale privitoare la obligaţia legală de întreţinere în baza căreia membrii familiei trebuie să îşi acorde întreţinere şi sprijin material şi moral. b)Obiectul material. Infracţiunea nu are obiect material B.Subiecţii infracţiunii 184 a)Subiectul activ poate fi numai o persoană care are obligaţia legală de întreţinere. Obligaţia de întreţinere are caracter concret, ea fiind acea obligaţie impusă de lege unei persoane de a furniza alteia mijloace de trai. Această obligaţie este în principiu un efect al rudeniei şi al căsătoriei. Legea stabileşte însă obligaţia de întreţinere şi între persoane care nu sunt rude între ele. La comiterea infracţiunii de abandon de familie pot participa în calitate de instigatori sau complici cei care nu au faţă de persoana vătămată o astfel de obligaţie. b)Subiectul pasiv este persoana îndreptăţită la întreţinere. 3. Conţinutul constitutiv A.Latura obiectivă Elementul material A. Latura obiectivă a) Elementul material constă din comiterea anumitor acţiuni sau inacţiuni din cadrul diferitelor variante normative. În cazul primei modalităţi, elementul material constă în fapta de părăsire, alungare sau lăsare fără ajutor a celui îndreptăţit la întreţinere, expunându-l la suferinţe fizice sau morale. Nu este obligatoriu ca suferinţele să fi intervenit în mod efectiv, dar trebuie să existe o mare probabilitate de realizarea a lor. Prin părăsire se înţelege abandonarea celui îndreptăţit la întreţinere. Făptuitorul se mută în altă localitate ori se mută în aceeaşi localitate unde locuieşte victima, dar la alt domiciliu. Acţiunea de alungare presupune izgonirea, îndepărtarea de la domiciliu, de la locuinţa victimei, făptuitorul folosind diverse mijloace ca de exemplu, prin constrângere morală sau fizică, în acest fel urmărind să se sustragă de la obligaţiile stabilite. Lăsarea fără ajutor presupune o inacţiune din partea subiectului activ: chiar dacă victima 185 A.Latura obiectivă Urmarea imediată Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă Vinovăţia rămâne în aceeaşi locuinţă, nu primeşte întreţinere, mijloace de trai etc. În cazul când părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor a celui îndreptăţit la întreţinere nu l-a expus pe acesta la suferinţe fizice sau morale, fapta nu constituie infracţiunea de abandon de familie. Elementul material în cazul celei de-a doua variante normative constă în neîndeplinirea cu reacredinţă a obligaţiei de întreţinere prevăzute de lege (lit.b). Este vorba de acele cazuri la care obligaţia de întreţinere care operează în virtutea legii, nu implică o determinare bănească sub forma unei pensii, ci prestarea directă a celor necesare traiului cotidian. Dacă obligaţia de întreţinere există, aceasta are caracter de continuitate, trebuie îndeplinită în orice moment. Cea de-a treia modalitate de realizare a elementului material al faptei de abandon de familie constă într-o inacţiune - respectiv, neplata cu rea-credinţă timp de două luni a pensiei de întreţinere, stabilite pe cale judecătorească. Termenul de trei luni curge de la data când hotărârea a rămas definitivă sau cu execuţie provizorie privind pensia de întreţinere. Dacă s-au plătit unele sume şi apoi, au încetat, termenul curge de la data ultimei plăţi. O plată parţială înseamnă o neplată. e) Urmarea imediată constă în lipsirea de întreţinere la care are dreptul o persoană în raport cu care subiectul activ era obligat să acorde această întreţinere. f) Legătura de cauzalitate. Între activitatea infracţională şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. 186 B. Latura subiectivă Infracţiunea de abandon de familie se comite cu intenţie directă sau indirectă, în funcţie de formele infracţiunii. A.Forme 4.Forme. Modalităţi. Sancţiuni Actele preparatorii Tentativa Consumarea Sancţiuni Tentativa, deşi posibilă, nu este incriminată. Consumarea faptei prevăzute în art.378 lit.a C.pen., are loc în momentul când cel îndreptăţit la întreţinere este părăsit, alungat sau lăsat fără ajutor. Infracţiunea prevăzută la lit.b are caracter continuu şi se consumă în momentul neîndeplinirii obligaţiei de întreţinere, epuizându-se în momentul încetării activităţii ilicite. În situaţia modalităţii prevăzute de lit.c fapta se consumă după trecerea a cel puţin două luni de când făptuitorul nu a plătit, cu rea-credinţă, pensia de întreţinere şi se epuizează atunci când se pune capăt infracţiunii, fie prin îndeplinirea obligaţiei de întreţinere, fie prin condamnarea făptuitorului. B. Sancţiuni - închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă - alin. 4 Fapta nu se pedepseşte dacă, înainte de terminarea urmăririi penale, inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile 5. Aspecte procesuale Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. 187 Potrivit art.378 alin.5 C.pen., Dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile, instanţa dispune, după caz, amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru aceasta.. 7. NERESPECTAREA MĂSURILOR PRIVIND ÎNCREDINȚAREA MINORULUI 1. Conţinutul legal Practică judiciară 2. Condiţii preexistente Art. 379 C.pen. – „(1)Reţinerea de către un părinte a copilului său minor, fără consimţământul celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredinţat minorul potrivit legii, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă. (2)Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta persoanei căreia i s-a încredinţat minorul prin hotărâre judecătorească spre creştere şi educare de a împiedica, în mod repetat, pe oricare dintre părinţi să aibă legături personale cu minorul, în condiţiile stabilite de părţi sau de către organul competent. (3)Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate." A comis această infracţiune numita I.M., căreia i s-a încredinţat prin hotărâre judecătorească de divorţ spre creştere şi educare minorul, cu obligaţia de a permite tatălui său să-l viziteze la anumite date determinate. Cu toate demersurile făcute de fostul soţ, făptuitoarea l-a împiedicat în mod repetat să ia legătura cu minorul în condiţiile stabilite prin hotărârea judecătorească. A.Obiectul infracţiunii juridic special. Infracţiunea de nerespectare a măsurilor privind încredinţarea minorului are ca obiect juridic special relaţiile sociale referitoare la ocrotirea creşterii şi educării minorilor şi la asigurarea legăturii personale dintre părinţi şi copii, chiar şi atunci a) Obiectul 188 A.Obiectul infracţiunii Juridic generic Juridic special Material B. Subiecţii infracţiunii Subiectul activ Subiectul pasiv 3. Conţinutul constitutiv A.Latura obiectivă Elementul material Urmarea imediată Legătura de cauzalitate B. Latura subiectivă Vinovăţia când părinţii sunt despărţiţi. Scopul urmărit de legiuitor este de a incrimina nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului şi de a asigura apărarea eficientă a drepturilor prevăzute în art. 48 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia „familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor” b)Obiectul material. Această infracţiune nu are obiect material. B.Subiecţii infracţiunii a)Subiectul activ este calificat în sensul că poate fi numai părintele minorului sau persoana căreia i s-a încredinţat minorul spre creştere şi educare. b)Subiectul pasiv este părintele sau persoana căreia i s-a încredinţat minorul în varianta reglementată în alin. (1) al art. 379 C. pen. sau părinţii minorului în modalitatea prevăzută în alin. (2) al art. 379 C. pen., respectiv în cazul când minorul a fost încredinţat unei alte persoane decât părinţilor pentru creştere şi educare. A.Latura obiectivă a) Elementul material. Sub aspectul elementului material, infracţiunea se realizează în varianta prevăzută în alin. (1) al art. 379 C. pen. prin acţiunea de reţinere a minorului de către un părinte, iar în situaţia redată în alin. (2) al textului prin acţiunea de împiedicare în mod repetat a oricăruia dintre părinţi de a avea legătură cu minorul. Este necesar ca reţinerea minorului să se facă fără consimţământul celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredinţat minorul. În cazul când părintele sau persoana căreia i-a fost încredinţat minorul a consimţit ca acesta să fie reţinut, fapta nu constituie infracţiune. Reţinerea nu trebuie confundată cu răpirea minorului b)Urmarea imediată. În cazul variantei tip [art. 379 alin. (1) C. pen.], urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru creşterea şi educarea minorilor. 189 În situaţia variantei asimilate, urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru legăturile dintre copil şi părinte, influențând astfel creşterea şi educarea normale a minorilor. b) Legătura de cauzalitate. Pentru existenţa infracţiunii se cere să existe o legătură de cauzalitate între acţiunea sau inacţiunea făptuitorului şi urmarea imediată. B.Latura subiectivă Infracţiunea se comite cu intenţie directă sau indirectă. 4.Forme. Modalităţi. Sancţiuni Sancţiuni 5. Aspecte procesuale A.Forme Atât actele pregătitoare cât şi tentativa, deşi posibile, nu sunt însă încriminate. Infracţiunea se consumă în momentul când s-a produs reţinerea sau împiedicarea repetată a minorului de a avea legături cu părinţii. În varianta prevăzută în alin. (1) al art. 379 fapta constituie o infracţiune continuă, existând în consecinţă şi un moment al epuizării, respectiv al încetării reţinerii minorului B. Sancţiuni Pedeapsa în cazul acestei infracţiuni este închisoarea de la o lună la 3 luni sau amendă Acţiunea penală în cazul acestei infracţiuni se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. 190 TEST DE AUTOEVALUARE TEST DE AUTOEVALUARE 1. În cazul infracţiunii de abandon de familie subiecţi activi pot fi : a). numai părinţii şi cei care înfiază; b).numai părinţii, cei care înfiază şi bunicii; c). persoanele care au obligaţia legală de întreţinere. 2. Neplata timp de 3 luni a pensiei de întreţinere stabilite pe cale judecătorească de către tatăl şomer şi care mai are în întreţinere alţi trei copii minori: a) nu constituie infracţiune, pentru că nu a fost comisă cu rea-credinţă; b) constituie infracţiunea de abandon de familie în orice condiții; c) constituie infracţiunea de abandon de familie în varianta mai gravă, pentru că s-au depăşit cele 2 luni impuse ca termen legal de lege. 3. Infracţiunea de abandon de familie: a) poate avea subiect activ nemijlocit persoana care are obligaţia legală de întreţinere faţă de o altă persoană; b) poate fi săvârşită şi prin comisiune; c) poate fi comisă şi din culpă. 4. Infracţiunea de bigamie: a) poate fi comisă şi de către o persoană necăsătorită; b) are o cauză specială care înlătură caracterul penal al faptei când una dintre căsătorii este declarată nulă pentru alt motiv decât bigamia; c) are tentativă pedepsibilă. 5. Reţinerea la şcoală a copilului de către un profesor al său, fără acordul părintelui, reprezintă: a) infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal; b) infracţiunea de nerespectare a măsurilor privind încredinţarea minorului; 191 c) concurs între cele două infracţiuni. BIBLIOGRAFIE BIBLIOGRAFIE 1. 2. 3. BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE V. Dobrinoiu, N. Neagu, ” Drept penal. Partea speciala. Teorie si practica judiciara”, Ed. Universul Juridic, București, 2014 (cota 343.3/.7/D59); Vasile Dobrinoiu, Ilie Pascu, Traian Dima, Costică Păun, Mirela Gorunescu, Mihai Adrian Hotca, Ioan Chiș, Maxim Dobrinoiu, Noul Cod penal comentat, partea specială, Editura Universul Juridic, București, revăzută şi adăugită, vol. II, Bucureşti, 2014 (cota 343C/N89); M Hotca și colectiv, Instituții de drept penal, Editura Universul Juridic, București, 2014 (cota 343/I-57). BIBLIOGRAFIE 1. CODUL PENAL ROMÂN 1. 2. V. Dobrinoiu, N. Neagu, ” Drept penal. Partea speciala. Teorie si practica judiciara”, Ed. Universul Juridic, București, 2014 (cota 343.3/.7/D59); Vasile Dobrinoiu, Ilie Pascu, Traian Dima, Costică Păun, Mirela Gorunescu, Mihai Adrian Hotca, Ioan Chiș, Maxim Dobrinoiu, Noul Cod penal comentat, partea specială, Editura Universul Juridic, București, revăzută şi 192 3. adăugită, vol. III, Bucureşti, 2016 (cota 343C/N89); M Hotca și colectiv, Instituții de drept penal, Editura Universul Juridic, București, 2014 (cota 343/I-57). 193 CUPRINS CUPRINS Unitatea de învăţare nr. I ............................ 6 1.2. Competenţele unităţii de învăţare 7 TEST DE AUTOEVALUARE ..................... 68 Unitatea de învăţare nr. II ......................... 71 1.2. Competenţele unităţii de învăţare 72 TEST DE AUTOEVALUARE ................... 130 Unitatea de învăţare nr.III ...................... 132 1.2. Competenţele unităţii de învăţare 132 Unitatea de învăţare nr.4 ......................... 154 TEST DE AUTOEVALUARE .................. 191 BIBLIOGRAFIE .................................... 192 CUPRINS ............................................... 194 194