Stază splenică
Splina este un organ limfoid dezvoltat, foarte intens vascularizat, alcătuit din capsulă şi
parenchim. Imaginea de ansamblu este conturată cu ajutorul capsulei splenice formată din
ţesut conjunctiv dens neorientat, bogat în fibre de colagen, fibre elastice şi celule musculare
netede. Din capsulă pornesc trabeculele, prevăzute cu artere trabeculare, ce delimitează
compartimentele intercomunicante sau lojele splenice, ocupate de parenchim. Parenchimul
splenic apare dens, intens vascularizat, alcătuit din pulpa roşie şi pulpa albă.
Pulpa roşie este formată din cordoane splenice şi sinusuri venoase căptuşite de celule
endoteliale ce integrează fagocite.
Pulpa albă este formată din limfocite şi celule înrudite, dispuse organizat într-o reţea de
celule şi fibre reticulare, periarteriolare limfonodulii splenici.
Hiperemia înseamnă ,,sânge prea mult" și se referă la aportul sporit de sânge în lumenul
vascular dintr-un anumit teritoriu tisular.
Hiperemia, mult timp a avut ca sinonim termenul de congestie, dar în ultimul timp cei doi
termeni se utilizează pentru a defini mecanisme diferite. Astfel, hiperemia este un mecanism
activ în care este implicat teritoriul arteriolar, în timp ce congestia (stază sanguină) are la bază
un mecanism pasiv cu implicarea segmentului venos.
Hiperemia pasivă (staza) cronică generalizată semnifică fie o suferință cardiacă, regăsinduse și sub denumirea de insuficiență cardiacă congestivă, fie o suferință gravă pulmonară, când
oxigenarea sângelui nu se produce corespunzător.
Congestia constă în dilatarea venulelor și capilarelor, datorită încetinirii vitezei de
circulație a sângelui venos. La animalele in viață teritoriile cu stază capătă o culoare roșie
inchis, vineție, purtând denumirea de cianoză (piele și mucoase).
Macroscopic, organele sunt roșii-negricioase, tumefiate, iar la secționare se exprimă o
cantitate mare de sânge venos.
Microscopic, în capilarele ectaziate sunt vizibile eritrocite grupate în rulouri sau fisicuri
neuniform colorate.
În leziunile vechi apar modificări specifice hipoxiei tisulare, asociate cu degradări
eritrocitare și eliberare de pigmenți hemoglobinici.
Un obstacol aflat la nivelul fluxului venos splenic, produs de diferite tulburări la nivelul
circulației hepato-porto-splenice, determină staza splenică (stagnarea sângelui la nivelul
vaselor sangvine ale splinei). Dacă stagnarea sângelui la nivelul venei splenice are loc pe
parcursul unui timp mai îndelungat, se produce distensia sinusurilor splenice urmată de
hemoragii. Totodată are loc înmulțirea rapidă a celulelor reticulare și limfatice ale splinei.
Toate acestea determină în cele din urmă apariția splenomegaliei și a hipersplenismului.
Staza splenica se poate manifesta sub forma de splenomegalie, cu ramolismentul pulpei
splenice, mimand aspectul de splenită acută septicemică. Splenomegalia, leziune
diagnosticabilă clinic şi post-mortem, are cauze multiple, pentru elucidarea cărora se recurge
la investigaţii complexe care se referă strict la splină sau la investigarea altor ţesuturi şi
organe pentru depistarea leziunilorde corelaţie.
Bibliografie: https://www.slideshare.net/SowmyaSrinivas5/cvc-lung-liver-and-spleen
,https://www.alphega-farmacie.ro/articole/afectiuni/splina-bolile-splinei ,
https://ntp.niehs.nih.gov/nnl/immune/spleen/congest/index.htm ,Militaru Manuella, Ciobotaru
Emilia, Dinescu Georgeta, Soare Teodoru (2008) – Noţ iuni practice de histopatologie
veterinară, Editura Elisavaros, Bucureş ti , Militaru Manuella, Ciobotaru Emilia, Dinescu
Georgeta, Soare Teodoru (2006) – Anatomie patologica generală veterinară , Manual
Histologie Veterinară
SPLINA
Figura 5.12. Histostructura splinei/ob. 3x preparat histotecă FMVB/
foto şi prelucrare dr. I. Cazimir)
1.Capsulă; 2. Trabecule; 3.Arteră trabeculară;4. Limfonoduli; 5. Arteriolă limfonodulară;
6.Pulpa roşie.
STAZĂ SPLINĂ