Particular Particularită ități de constru construccție a persona personajulu juluii dramatic dramatic Zoe Trahanache O scrisoare pierdută, I.L. Caragiale (comedie) Comedie de moravuri, care dezvăluie viaţa publică publică şi de familie a unor politicieni care, ajunşi la putere şi roşi de ambiţie, sunt caracterizaţi de o creştere bruscă a instinctelor de parvenire, O scrisoare pierdută se înscrie în seria operelor caragialiene care au ca temă vanitatea. cţiunea se desfăşoară în „capitala unui jude de munte!, pe fondul agitat al unei campanii electorale. Timpul şi spaţiul acţiunii " capitala unui jude de munte, spre sf#rşitul secolului al $I$%lea, în timpul unui proces electoral " sugerea&ă uni'ersalitatea situaiilor situaiilor pre&entate şi accentuea&ă caracterul morali&ator al intrigii şi al situaiilor situaiilor pre&entate. ici are loc conflictul dintre amiiosul a'ocat *ae Caa'encu, Caa'encu, din „opo&iie!, care aspiră spre o carieră politică, şi grupul conducerii locale ( prefectul +tefan ipătescu, „pre&identul! -aaria raanace ). Pentru a%şi fora ri'alii să%l propună candidat în locul lui /arfuridi, Caa'encu amenină cu un şantaj. Instrumentul de şantaj este „o scrisorică de amor! a lui ipătescu, trimisă doamnei -oe raanace, soia „pre&identului!0 pierdută de -oe, scrisoarea este găsită de un cetăean turmentat şi sutili&ată de Caa'encu. +antajul o sperie pe -oe, care, pentru a nu fi compromisă pulic, e1ercită presiuni asupra celor doi „conducători! ai judeului şi oine promisiunea candidaturii lui Caa'encu. C#nd conflictul pro'ocat de scrisoarea pierdută pare să fie re&ol'at, urmea&ă o „lo'itură de teatru!2 de la 3ucureşti se cere, fără e1plicaii, să fie trecut pe lista candidailor un nume necunoscut % gamemnon 4andanace. 5eaciile celor din jur sunt diferite2 -oe e disperată, Caa'encu " ameninător, /arfuridi şi 3r#n&o'enescu " satisfăcui că ri'alul lor a pierdut, ipătescu " ner'os. raanace este sigurul personaj care nu%şi pierde cumpătul, a'#nd „puintică rădare! şi g#ndindu%se la un mod de re&ol'are a conflictului fără a contesta ordinele „de sus!. !nteresele contrare determină un conflict deschis în timpul şedinei de numire oficială a candidatului, c#nd Pristanda pune la cale un scandal menit să%l aniile&e pe Caa'encu. 6n încăierare, acesta pierde pălăria în care era ascunsă scrisoarea şi dispare, pro'oc#ndu%i emoii intense „coanei 7oiica!. 4andanace, sosit de la 3ucureşti, îşi de&'ăluie strategia politică, asemănătoare cu aceea a lui *ae Caa'encu, numai că la un ni'el mult mai înalt şi cu mai multă ticăloşie. *ae Caa'encu scimă tactica par'enirii, flat#nd%o pe -oe, generoasă după ce îşi recapătă scrisoarea cu ajutorul cetăeanului turmentat. 6n final, toată lumea se împacă, „micile pasiuni! dispar ca prin farmec, 4andanace e ales „în unanimitate!, *ae Caa'encu ine un discurs anal, dar &gomotos la serarea populară determin#nd reconcilierea foştilor ad'ersari. tmosfera e de carna'al, de mascaradă, fiind accentuată de mu&ica săltăreaă condusă de Pristanda. 4acă la personajele comediilor anterioare ( O noapte furtunoasă, Conu Leonida faţă cu Reacţiunea ) posiilitatea şi dorina de a%şi depăşi mediul mediul erau limitate limitate sau ine1isten ine1istente, te, condiia condiia eroilor eroilor din O scrisoare pierdută se distinge, dimpotri'ă, printr%un printr%un acces mai lier la treptele superioare ale ierariei social%politice şi legat de aceasta printr%o puternică puternică de&'oltare a instinctelor par'enirii. 6n O noapte furtunoasă 'anitatea apare mai ales ca automulumire0 în Conu Leonida faţă cu Reacţiunea % ca autoînşelare. 6n Scrisoarea pierdută, 'anitatea de'ine sinonimă cu amiia. ceastă pornire ocupă primul plan al ateniei. Pentru Pentru desfăşurarea desfăşurarea ei, este ales un mom moment ent de ma1imă ma1imă încordare încordare a amiiilo amiiilor, r, care se măsoară măsoară şi se definesc definesc reciproc, reciproc, stailind o dată cu aceasta cele mai însemnate repere de caracter. O primă categorie de amiioşi reuneşte c#te'a figuri su semnul tendinei de a păstra o situaie statornică, de a%şi apăra po&iia socială. 6n această serie se înscriu -aaria raanace, -oe raanace şi +tefan ipătescu. Zoe Trahanache este unul dintre personajele principale ale te1tului, cea mai distinsă dintre toate personajele feminine ale teatrului caragialian. *imic nu o încadrea&ă în categoria ignorantelor sau a femeilor 'ulgare, deşi acest personaj feminin repre&intă tipul cochetei şi al adulterinei . -oe raanace are un rol esenial în construirea conflictului comic, dat fiind faptul că ea pierde scrisoare de dragoste pe care i%o adresea&ă ipătescu. 4e la acest e'eniment anal, intriga comediei 'a lua amploare, tenica alcătuirii conflictului fiind aceea a „ulgărelui de &ăpadă! în rostogolire. Ca statut social, -oe are o po&iie importantă, fiind soia unuia dintre cei mai respectai oameni din jude. Ciar dacă respectul pentru raanace este numai o aparenă, în conformitate cu con'eniile speciei în care se încadrea&ă personajul, -oe ine la acest statut social şi nu 'rea să se compromită. 4esigur, morala care i% ar fi cerut să%i fie fidelă soului îi lipseşte, dar, ca orice personaj comic comic al lui Caragiale, -oe e foarte sensiilă la aspectele sociale. 4e aceea, rolul ei în aciune este foarte important. Insistentă şi energică, -oe îşi afirmă punctul de 'edere cu otăr#re, capailă să suordone&e totul. 8cena 9I din actul II al comediei aduce în prim plan amiia ei socială2 „4a, sunt otăr#tă, dar nu 'oi să mor p#nă nu 'oi fi luptat cu toate împrejurările ( cu energie crescândă ) şi am să lupt:! Zoe este un personaj voluntar , care joacă o comedie a slăiciunii feminine. 8periată de şantajul lui Caa'encu, încearcă să%l con'ingă pe ipătescu să accepte condiiile a'ocatului, făc#nd u& de lacrimi, leşinuri şi de şantaj sentimental. ; Ciar dacă amiia lui ipătescu îl împinge să nu ia în seamă preteniile lui Caa'encu ( a respinge preteniile lui Caa'encu ar însemna s%o compromită pe -oe şi să%şi distrugă orice po&iie în politica locală0 a le satisface " să ridice împotri'ă%i toate forele centrale, rat#ndu%şi astfel definiti' ascensiunea, p#nă atunci numai am#nată ), ambiţia lui -oe se impune, pentru că ea nu are nici un moti' să dorească a'ansarea lui pătescu, fiind preocupată numai de meninerea funciei lui actuale ( „Cum o să mai poată răm#ne /ănică prefect<! ). 5estul îi apare deri&oriu în raport cu pericolul care o p#ndeşte2 „4acă amiia ta, dacă nimicurile tale politice le pui mai presus de ruşinea mea, de 'iaa mea, lasă%mă: 8ă mor=! 4e aici e1asperarea ei în faa re&istenei prefectului şi otăr#rea înfr#ngerii încăpă#nării lui cu orice pre. 8ituaia do#ndeşte accente dramatice. -oe adoptă 'ocaularul specific unei eroine de dramă romantică, dar 'orele ei sunt lipsite cu desă'#rşire de suportul emoti' adec'at2 „Omoară%mă pe mine, care te%am iuit, care am jertfit totul pentru tine=! 6n realitate, eroina nu a jertfit dec#t o fidelitate conjugală precară, singurul „sacrificiu! 'eritail aparin#ndu%i lui ipătescu, rămas în jude la insistenele ei. Contradicia apare cu at#t mai pregnantă, cu c#t -oe do'edise puin înainte că nu e dispusă să renune la nici unul dintre atriutele po&iiei sale în societate. 8cenele înt#lnirilor dintre -oe şi ipătescu parodia&ă toposuri din dramele romantice (fuga perecii de îndrăgostii, ruperea legăturilor cu un mediu ostil, care se opunea împlinirii sentimentelor). 8cena 9I din actul II al comediei este ilustrati'ă în acest sens. ipătescu îi face declaraii înfocate, dar -oe e preocupată de aparenele sociale. Considerentele de reputaie socială şi carieră politică şi%au suordonat în întregime sentimentul, care " pentru o mai pregnantă ilustrare a ceii comice " se e1primă prin epistole de un gust îndoielnic („*u mă aştepta prin urmare şi 'ino tu la cocoşelul tău, care te adoră, ca totdeauna, şi te sărută de o mie de ori!) şi prin fra&e care îşi trădea&ă originea li'rescă („:... cum pot să iuesc pe omul ăsta:!). 6n aceeaşi notă comică se înscriu leşinurile lui -oe şi re'enirile instantanee. Cu asemenea manifestări ce demonstrea&ă cele mai ad#nci trăiri de care sunt capaili, -oe şi ipătescu păstrea&ă unitatea de atmosferă a comediei, ferind%o de orice alunecare sentimentală. Cuplul conferă di'ersitate tipurilor de personaje ilustrate şi astfel 'i&iunea de ansamlu a comediei c#ştigă în oiecti'itate. -oe raanace este caracteri&ată mai ales indirect, deoarece această modalitate de caracteri&are este specifică genului dramatic. Personajul dramatic se defineşte prin aciunile sale, prin atitudini, prin limaj. 5elaia lui -oe cu ipătescu o încadrea&ă în tipul cocetei adulterine, care acionea&ă în conformitate cu datele caracterologice impuse de acest tip. >a e ambiţioasă, voluntară, obişnuită să domine şi să-şi impună voinţa . 4e altfel, i se suordonea&ă ipătescu, raanace şi, diplomatic, ciar Caa'encu, unul dintre personajele care îneleg e1act rolul ei în 'iaa pulică a reşedinei judeului de munte. Caracteri&area directă re&ultă din relaiile pe care le staileşte cu celelalte personaje, din ale căror cu'inte se desprind şi alte trăsături de caracter, susin#nd comicul de situaie şi comicul de intenie. -aaria o crede fragilă, sensiilă şi 'rea să o proteje&e de 'estea şantajului2 „3iata 7oiica: 8ă nu cum'a să%i spui, să nu cum'a să afle: Cum e ea simitoare:...! Caa'encu şi%o doreşte aliat în lupta electorală, conştient de puterea ei2 „?adam, madam raanace, eşti un înger=! Cetăeanul turmentat are, în finalul piesei, o replică insinuantă la culme, suger#nd ironia autorului la adresa propriilor personaje2 „6n sănătatea coanii 7oiicii: Că e (sughite) damă ună:! (actul I9, scena $I9). utocaracteri&area susine acelaşi comic de intenie, accentu#nd contrastul dintre imaginea personajului despre sine şi imaginea reală2 „>şti un om rău= mi%ai do'edit%o= >u sunt o femeie ună= am să i%o do'edesc=! 4idascaliile consemnea&ă mai ales aciunile personajului, care se do'edeşte foarte activ, agitat, implicat în conflicte. lte indicaii scenice oferă date despre trăirile şi sentimentele personajului2 „cu dignitate!, „pl#nge!, „se plimă agitată!. -oe e ridicolă prin manifestări, dar, spre deoseire de alte personaje feminine din teatrul lui I. L. Caragiale, nu e ironi&ată p#nă la sarcasm. 6ntr%o oarecare măsură, reaciile ei se justifică dacă se ine seama de po&iia socială do#ndită cu efort şi de dorina ei ar&ătoare de a nu%şi pierde influena de care este conştientă. 8pre deoseire de ?ia 3aston sau de 4idina ?a&u, -oe raanace a depăşit stadiul maalalei şi nu mai 'rea să se întoarcă acolo. @