Acum 35 de ani, la ora 01:23 în noaptea de 26 aprilie 1986, un test
de siguranță banal la centrala nucleară de la Cernobîl a scăpat de
sub control, provocând cel mai mare dezastru nuclear civil din
istorie.
O centrală nucleară funcționează similar cu un motor cu aburi: reacția
uraniului generează căldură, care evaporă apa, iar vaporii antrenați în turbine
generează electricitate. Un mecanism de siguranță este introdus în zona cu
uraniu, pentru a încetini reacția - barele de control sunt făcute din bor, care
încetinește fisiunea nucleară, însă vârful de grafit al acestor bare crește rata
fisiunii. Un alt mecanism pompează apă în jurul sistemului de reacție pentru a
preveni supraîncălzirea.
La începutul testului efectuat în noaptea dintre 25-26 aprilie 1986, însă,
mecanismul de siguranță a fost îndepărtat și tehnicienii au pierdut controlul
asupra lichidului de răcire, ceea ce a dus la creșterea temperaturii, care a dus
la topirea miezului.
Când a explodat, reactorul 4 a aruncat în aer 8 tone de deșeuri radioactive. 115
mii de oameni au fost evacuați din jurul centralei, iar peste 500 de mii de
oameni au contribuit timp de peste 15 zile la gestionarea accidentului. Se știe
de 31 de victime, 28 dintre care au fost „lichidatori”, primii care au intervenit
la fața locului - însă nu se știe cât de mulți oameni au murit sau au avut
probleme medicale în urma expunerii la radiație.
Norul de radiație s-a răspândit peste Europa. Accidentul de la Cernobîl a
emanat de 400 de ori mai multe radiații toxice decât bomba de la Hiroshima.
Teritoriul Belarusului a primit 60% din impactul inițial, iar deși Uniunea
Sovietică a încercat să ascundă accidentul, autoritățiile suedeze au raportat
nivelurile ridicate de radiație.
Inițial, s-a construit un sarcofag de beton pentru a închide reactorul înăuntrul său rămân 200 de tone de combustibil radioactiv. Celelalte
reactoare au rămas în funcțiune până în 2000.
Odată ce sarcofagul a început să se degradeze, comunitatea internațională a
construit o structură de închidere pentru reactorul 4, care a fost pusă peste
reactorul 4 în 2016.
Peste 2.500 de km pătrați de teritoriu au fost izolați în zona de excludere, pe o
rază de 30 de kilometri în jurul centralei.