MANUAL PENTRU CLASA A X-A
C U P R I N S
Modulul I
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ ÎN SPAŢIUL CULTURII.
DEVENIREA CITITORULUI
➢ Vocabularul limbii române. Structura vocabularului........................................ 8
➢ Literatura și cultura ca semne distinctive ale umanului .................................. 15
➢ Ortografia limbii române. Dicţionarul ortografic ........................................... 24
➢ Cititorul și dialogul cu opera............................................................................. 30
➢ Lexicul operei literare ........................................................................................ 34
➢ Lectura ca mod de interiorizare și re-creare a operei ...................................... 37
• Apreciază-ţi competenţele: lectură–receptare–scriere ..................................... 42
Modulul II
CREATIVITATEA LINGVISTICĂ ŞI LITERARĂ
ÎN DEVENIREA GENURILOR ŞI SPECIILOR
➢ Genurile literare. Tipuri și forme ...................................................................... 46
➢ Vocabularul. Resurse stilistice ........................................................................... 49
Redactarea unei compoziţii-naraţiune ............................................................. 51
Unitatea didactică
1
GENUL EPIC
sau aventura omului în universul cunoaşterii
➢ Genul epic. Realitate și ficţiune în cîmpul comunicării .................................. 53
2
➢ Istorisirea Zahăriei Fîntînarul de Mihail Sadoveanu. Semnificaţia
componentelor structurale .................................................................................55
➢ Ispirescu și Creangă: doi povestitori în oglinzile basmului ..............................63
➢ Nuvela sau virtuţile genului scurt narativ .........................................................75
– Nuvela istorică: de la cronica lui Ureche la textul lui Negruzzi ....................76
Redactarea unui rezumat....................................................................................85
– Sărmanul Dionis de Mihai Eminescu: între realitate și iluzie.......................86
➢ Compunerea de utilitate socială. Curriculumul vitae și avizul ........................92
➢ Romanul între creaţie și analiză .........................................................................95
– Mara de Ioan Slavici. Polifonia unor destine ................................................99
– Enigma Otiliei de George Călinescu sau ostentaţia perspectivei realiste ...109
Redactarea unei compoziţii de caracterizare a personajului literar ..............118
– Pădurea spînzuraţilor de Liviu Rebreanu, romanul revelaţiilor tragice ......119
Redactarea unei compoziţii-descriere ............................................................ 127
➢ Compunerea de utilitate socială. Cererea și procura ..................................... 128
• Apreciază-ţi competenţele: lectură–receptare–scriere ................................... 130
Unitatea didactică
2
G E N U L D R A M AT I C
sau măştile şi rolurile fiinţei
➢ Stilurile funcţionale. Stilul individual și comunicarea de zi cu zi ................. 133
➢ Genul dramatic sau tensiunea dialogului scenic ............................................ 138
➢ Apus de soare de Barbu Ștefănescu-Delavrancea. Semnificaţia
componentelor structurale .............................................................................. 140
➢ O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale, un spectacol al spiritului critic ... 150
➢ Corespondenţa. Procesul-verbal ..................................................................... 163
➢ Timp și spaţiu în comedia O scrisoare pierdută ............................................. 167
Redactarea unei cronici teatrale ...................................................................... 169
3
➢ Cultura comunicării. Cum evităm greșelile ................................................... 170
➢ Păsările tinereţii noastre de Ion Druţă sau valoarea testamentară a tradiţiei...... 176
Redactarea unui eseu structurat ..................................................................... 183
➢ Cvartet pentru o voce și toate cuvintele de Maria Șleahtiţchi
și Nicolae Leahu ............................................................................................... 185
• Apreciază-ţi competenţele: lectură–receptare–scriere ................................... 190
Unitatea didactică
3
GENUL LIRIC
sau dialogul eului cu lumea
➢ Genul liric sau stările trăirii și ale expresiei ................................................... 193
➢ Limbaje ale poeziei. De la interbelici la contemporani.................................. 196
➢ Decor de George Bacovia. Semnificaţia componentelor structurale............. 203
➢ Lirica populară. Doina, o expresie a sensibilităţii .......................................... 207
➢ Corelaţia eros–thanatos în cîntecele populare ............................................... 210
➢ Noapte de Magda Isanos. Tensiunea și armoniile liricii culte ....................... 213
Redactarea unui comentariu poetic ................................................................ 215
➢ Dinamica eului liric în poezia contemporană ................................................ 216
– Colind de Arcadie Suceveanu. Emoţie și expresie...................................... 219
Redactarea unui eseu poetic ............................................................................ 223
– Cea de pe urmă noapte la Roma de Ovidiu sau metamorfozele durerii .... 224
– Elegia sau intersecţiile poeticii: Eminescu, Arghezi, Stănescu .................. 227
– La steaua de Mihai Eminescu sau discursul meditaţiei ............................. 232
– Reflecţia lirică în poezia cu formă fixă....................................................... 236
– Glossă de Mihai Eminescu. Jocul formei și al semnificaţiilor ................... 239
Redactarea unei compoziţii-raţionament....................................................... 243
➢ De la grafie la stil .............................................................................................. 244
• Apreciază-ţi competenţele: lectură–receptare–scriere ................................... 246
4
Explicarea formulelor-titlu distinctive
de lectură, receptare, predare, învăţare şi evaluare
A b initio
Fii motivat din start!
activităţi de prelectură: actualizare, evocare, personalizare a
cunoştinţelor şi a capacităţilor lingvo-literare.
S cripta manent
Cunoaşte resursele textului nonliterar şi universul operei literare!
modalităţi de lectură, negociere a sensurilor relevante pentru cititor la asigurarea comprehensiunii mesajelor.
S apere aude
Dezvoltă-ţi competenţa de cititor informat şi documentat!
exerciţii de postlectură: comentarea, interpretarea personalizată
a fenomenelor de limbă, discurs, comunicare a sensurilor şi a
semnificaţiilor desprinse, de către cititor, din opera literară.
L
abor omnia vincit
Manifestă-ţi competenţa de cititor avizat!
activităţi de relectură: generalizare, sinteză a achiziţiilor lingvoliterare şi integrarea ideilor în textele proprii.
N osce te ipsum
Apreciază-ţi competenţele!
evaluarea achiziţiilor școlare ce se referă la competenţele de lectură,
receptare, comunicare și de scriere.
ARS COLLABORANDI
Colaborînd, producem, inventăm!
lucru în perechi sau în echipe
ARS DISCENDI
Învaţă învăţînd!
activităţi pentru elaborare individuală acasă, la bibliotecă
LEGO, ERGO SUM
Citesc, deci exist!
texte pentru lectură şi reflecţie
SCRIBO, ERGO SUM
Scriu, deci exist!
redactarea compoziţiilor şcolare
5
M od
o d ul
u l ul
ul I
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ ÎN SPAŢIUL
CULTURII. DEVENIREA CITITORULUI
COMP E T E NŢ E
V I Z AT E
Dezvoltarea comunicării orale şi scrise:
• familiarizarea cu principiile ortografiei româneşti, cu rolul şi importanţa lexicului în
construirea mesajelor orale şi scrise;
• comentarea modalităţilor specifice de organizare a textelor de diferite tipuri, aplicînd
criterii şi tehnici variate de integrare a ideilor la construirea textului propriu.
Dezvoltarea abilităţilor de cititor:
• studierea diferitor puncte de vedere despre valoarea culturii şi a literaturii, rolul
cărţii şi al lecturii în formarea profilului
intelectual al cititorului;
• citirea unei varietăţi de texte literare şi
nonliterare, manifestînd competenţa de
cititor critic, re-creator al operei literare.
P ERSONALITATEA ÎN DEVENIRE
ŞI PASIUNEA CUNOAŞTERII
CUNO
ŞT
IN
Ţ
Dacă socotim cărţile fundamentale ca un izvor
nesecat de energie mentală, lectura ajunge o
problemă serioasă atît pentru individ, cît și
pentru societate. Fiecare om e dator să
aibă, cel puţin, cărţile fundamentale și
favorite. Nu ne este îngăduit să trecem prin viaţă, nefolosind energia
care stă condensată în cărţi.
Mircea ELIADE
Omul divers în raport cu
istoria, cu mutaţiile din
sfera realului, omul sacralizat și cel desacralizat, supus unui proces dramatic,
aceasta este dimensiunea
personalităţii umane propusă de universul imaginar
al literaturii noastre.
Constantin CIOPRAGA
•
A
• formarea personalităţii
culturale în devenire, cu
spirit de responsabilitate
faţă de cultura naţională
şi toleranţă pentru alte
culturi.
A PA C I TĂ
Ţ
• C
I
• dezvoltarea competenţei
de cititor cu viziune critică
asupra fenomenelor
lingvistice şi literare
cercetate;
E
• perceperea limbii române
ca parte a culturii spirituale
a poporului român şi ca
reprezentant al grupului de
limbi romanice;
Cugetul nostru caută să descifreze,
în frenezia cunoașterii, ceva din misterul vieţii. Omul caută totuși să înţeleagă esenţa lumii. Și literatura îi facilitează
această cale.
Mihai CIMPOI
T
IT
UD
INI
I
1
VOCABULARUL LIMBII ROM~NE.
STRUCTURA VOCABULARULUI
A b initio
Agenda cititorului
LITERĂ, LITERE
• Fiecare dintre semnele
grafice care alcătuiesc
alfabetul unei limbi;
slovă, buche.
• Fel de a scrie, scriere
(prin extindere).
• Caracter tipografic de
formă paralelipipedică, avînd la un capăt
relieful unei litere.
• Expresie textuală, sens
literal.
• Literatură, studiul
literaturii (la pl.).
• Ştiinţe umanistice, filologie (prin generalizare, la plural).
LITERATURĂ, LITERATURI
• Artă al cărei mijloc de
expresie este cuvîntul.
• Ansamblul operelor
scrise sau orale cărora
li se atribuie o finalitate estetică; beletristică
(ex.: literatura populară;
literatura cultă).
• Activitatea, meseria
omului de litere, a
scriitorului.
1. Citește definiţia de dicţionar a cuvîntului literă din Agenda cititorului. Studiază cîmpul etimologic al acestui lexem. Plasează, oral, în
contexte adecvate, cuvîntul cu fiecare dintre sensurile identificate.
CÎMP ETIMOLOGIC
LITERĂ.
Littera, -ae (lat.)
Literă
Literă
literal
literar
literat
literată
literalmente
literă mică
literă mare
litera cărţii
litera legii
literă moartă
literă cu literă
om de litere
literă de Evanghelie
facultate de litere
limbă literară
literatură de sertar
literatură de referinţă
literatură de ficţiune
literatură de popularizare
literatură de anticipaţie/ S.F.
literatură de graniţă
literatură de specialitate
istoria literaturii
teoria literaturii
a face literatură
club literar
atelier literar
critică literară
Litterae, -artum (lat.)
Scrieri
literatură
literaritate
literaţie
a literariza
a literaliza
literarizare
a literaturiza
a litera
literalitate
aliteraţie
cenaclu literar
concurs literar
salon literar
critic literar
comentariu literar
erou/ personaj literar
debut literar
gen literar
jurnal literar
gust literar
literar-artistic
literar-muzical
2. Numește litere din diferite sisteme alfabetice (latin, românesc,
grecesc etc.). Comentează utilizarea acestora în alte domenii
decît simpla redare a sunetelor dintr-un cuvînt.
£ @ © ® ¹ $ & € π Σ www.google.com E-uri
e-mail A-shirt T-shirt
8
RE P E R E :
2.1. Enumeră cîteva simboluri literale din domenii știinţifice (chimie, matematică, fizică, informatică ș.a.) și din comerţ (marca
produsului, componenţa lui).
2.2. Observă cum se schimbă modul de scriere (dimensiune, loc, poziţie în raport cu cifrele) de la un caz la altul.
2.3. Examinează eticheta unui produs sau ambalajul lui. Formulează
verbal, explicit, informaţia codificată în litere, cifre și simboluri.
3. Analizează Orarul zborurilor și formulează probleme autentice
pentru un călător: ce curse sînt indicate, în ce zile se efectuează zborurile, ce tip de avion este prevăzut?
Din Chișinău
Spre Chișinău
Nr. rută
Zile
Nr. rută
Zile
Tipul
navei
ATENA
9U 869
-2--5--
9U 870
-2--5--
A320
BUCUREȘTI (OTP)
9U 861
1-3-56--
9U 862
1-3-56-
E120
FRANKFURT
9U 863
1-3-567
9U 864
1-3-567
A320
ISTANBUL
9U 745
1234567
9U 746
1234567
A320
KIEV
TQ 135
---4---
TQ 136
---4---
AN 24
LARNACA
9U 873
-2--5--
9U 874
-2--5--
A320
LISABONA
9U 895
-----6-
9U 896
-----6-
A320
MOSCOVA (DME)
9U 173
1234567
9U 174
1234567
A320
MOSCOVA (DME)1
9U 175
1-3-5--
9U 176
1-3-5--
A320
PARIS
9U 883
-2--5--
9U 884
-2--5--
A320
PRAGA
9U 777
-2-4-67
9U 778
-2-4-67
E120
ROMA (FCO)
9U 891
-2-4-67
9U 892
-2-4-67
A320
VIENA
9U 867
1-3-5--
9U 868
1-3-5--
E120
Destinaţia
4. Accesează site-ul aeroportului din Chișinău (http://www.airport.
md). Examinează tabelul cu orarul zborurilor. Explică necesitatea informaţiei din fiecare coloană. Interpretează semnificaţia
cifrelor și mesajul semnelor convenţionale.
4.1. Determină, consultînd o hartă, care este cea mai lungă (ca durată de zbor) rută, care este cea mai frecventă (pe parcursul unei
săptămîni) și, respectiv, cea mai puţin frecventă rută.
4.2. Concluzionează: ce posibilităţi există de a călători din Republica
Moldova în Italia, Germania, Franţa, Turcia, Rusia.
4.3. Elaborează o alocuţiune în sprijinul călătoriei cu un anumit mijloc de transport (conform preferinţei tale), pe ruta Chișinău–
Timișoara.
9
I
S apere aude
Agenda cititorului
1. Acumulează în structură de clustering cuvinte-concepte care se
asociază cu noţiunea de literă. Explică oral asocierile.
2. Citește afirmaţia lingvistului și propune alte comparaţii sau metafore pentru noţiunea de limba scrisă.
Limba scrisă se poate asemăna cu hărţile unui atlas geografic: ele
dau mai puţin decît poate prinde ochiul în natură, căci în ele lipsește
jocul de lumini și umbră, culorile și perspectiva; dar dau și mai mult, de
exemplu, curbele de nivel, pe care nu le vedem cînd privim un peisaj.
Sextil PUŞCARIU
➢ Termenul alfabetizare
este concurat de termenul literaţie (calchiat recent după englezescul
literacy, care numeşte
abilitatea de a citi şi a
scrie).
➢ A litera – a pronunţa
cuvinte prin numirea
literelor iniţiale ale
unor nume proprii
foarte cunoscute.
Exemplu: Albina – Ana,
Lilia, Bogdan, Ion,
Nicolae, Ana.
➢ Literal, -i, literală, -e:
• care respectă strict
litera (unui cuvînt,
unui text); textual;
traducere literală, traducere făcută cuvînt
cu cuvînt;
• care conţine mărimi
notate cu litere (mat.).
➢ Literar, -i, literară, -e:
• care ţine de literatură,
referitor la literatură,
conform normelor,
exigenţelor literaturii;
• care cultivă literatura;
• normat, îngrijit, elegant;
• care aparţine limbii
literare.
3. Optează pro sau contra ideii că un popor poate avea literatură și
limbă literară doar dacă are scris.
4. Comentează conexiunea literă – cifră – număr; literă – font; literă – tastă.
5. Amintește-ţi și relatează cum ai învăţat a citi în limba maternă.
Ce dificultăţi ai întîmpinat iniţial la lectura într-o limbă străină?
Discută cu colegul și alcătuiţi o listă de deprinderi pe care le
poate căpăta doar o persoană care știe să citească și să scrie.
6. Consultă Agenda cititorului și realizează procedura de literare a
numelui și prenumelui pe care le porţi și/ sau a adresei electronice
pe care o ai.
7. Explică, în scris, sensul a două expresii din cîmpul etimologic al
cuvîntului literă din pagina 8.
8. Cercetează dicţionarul explicativ. Remarcă ce litere iniţiale formează cele mai multe cuvinte? Care este raportul vocală iniţială –
consoană iniţială? Cît de frecvente sînt cuvintele care încep cu
litere nespecifice limbii române: Y, W, Q, K?
9. Compară sensurile cuvintelor literal și literar din Agenda cititorului. Remarcă diferenţ a formală și cea semantică dintre acestea,
formînd enunţuri scrise cu cîte un sens relevant pentru tine.
10. Ia cunoștinţă de informaţia utilă unui vorbitor nativ de limbă
română.
Este normal ca un cuvînt derivat să preia de la cuvîntul-rădăcină și
sensurile pe care le are acesta. De exemplu, derivatele cu sufixul -re
numesc acţiunea propriu-zisă: a veni – venire, a dota – dotare etc.
Confuzia dintre sensurile cuvintelor derivate de la aceeași rădăcină
generează erori de expresie: persoanele neinstruite confundă arbitral
cu arbitrar, fracţional cu fracţionar etc.
10
10.1. Documentează-te în privinţa sensului derivatelor subliniate
în locuţiuni, explicînd, în cîte un enunţ, care este legătura
dintre verb și substantiv.
Luare-aminte, a se pierde cu firea, a nu mai avea stare, a se bucura la avere, dare de seamă, de-ale mîncării.
1. Informează-te referitor la vocabularul limbii române.
1.1. Concluzionează despre:
a) fondul lexical de bază;
b) vocabularul fundamental;
c) masa vocabularului.
Vocabularul limbii române este eterogen sub
aspectul vechimii, originii și frecvenţei cuvintelor.
Circa 1 500 de unităţi constituie fondul principal lexical sau fondul lexical de bază: sînt cuvintele cele
mai vechi, cele mai bogate semantic și avînd o mare
capacitate de derivare. Datorită acestei părţi a vocabularului – care îi asigură stabilitatea –, limba rămîne înţeleasă, deși evoluează.
Sînt cuvinte care numesc fiinţe (om, pește) și părţi
ale corpului (barbă, spate), plante și părţi ale lor (paie,
varză), elemente ale locuinţei și obiecte casnice (ușă,
casă, cheie), unelte (coasă, furcă), acţiuni și procese –
activităţi cotidiene (a chema, a vedea), noţiuni legate
de familie (mamă, tată, frate, soră), produse alimentare (aluat, sare), culori (alb, verde), caracteristici
L
abor omnia vincit
(aspru, dulce), elemente ale mediului înconjurător
(apă, stea), sînt indicii de spaţiu, de timp și de mod
(acolo, bine, greu).
Cele mai frecvente cuvinte – circa 3 000 de unităţi
din diferite stiluri – alcătuiesc vocabularul fundamental, care cuprinde substantive, adjective, verbe,
adverbe, pronume, numerale, prepoziţii, conjuncţii.
Cuvintele pe care le utilizează vorbitorii luaţi
aparte, în mediile lor de comunicare, constituie
masa vocabularului, partea lui variabilă. Unităţile de
vocabular respective pot fi caracteristice unei epoci
(arhaisme, istorisme, neologisme), specifice unei regiuni (regionalisme), cunoscute doar unui grup de
specialiști (profesionalisme), utilizate doar de anumite grupuri sociale (jargon, argou).
2. Analizează toate cuvintele din textul ce urmează, respectînd
algoritmul.
Respirăm aer. Ca să putem respira idei, ca să putem respira sentimente, trebuie să existe cuvinte.
Nichita STĂNESCU
• Concluzionează: care sînt părţile de vorbire cele mai frecvente?
• Există cuvinte fără care se poate comunica în limba română?
Fără care cuvinte comunicarea ar fi imposibilă?
• Scrie forma iniţială (de dicţionar) a fiecărui cuvînt. (Cuvintele
care se repetă scrie-le o singură dată.)
• Compară numărul cuvintelor din text şi suma formelor iniţiale.
Există o diferenţă? De ce?
• Indică în dreptul fiecărui cuvînt la ce parte de vorbire se referă.
• Determină pentru fiecare cuvînt dacă acesta:
a) face parte din vocabularul tău activ (îl utilizezi curent);
b) face parte din vocabularul tău pasiv (îi cunoşti sensul, dar nu-l
utilizezi);
c) face parte dintr-un vocabular terminologic (îl utilizezi doar cu
referire la anumite domenii ale ştiinţei).
11
I
3. Analizează literele și cifrele de pe coperta unei cărţi. Ce asocieri
și reacţii îţi produc?
4. Examinează o pagină de text scrisă de tine. Cum arată literele?
Cum ar fi același text scris la computer? Ce font, stil, dimensiuni
ai alege?
5. Citește textul și analizează aspectul lui grafic, determinînd:
• ce informaţii comportă schimbarea de caractere;
• ce marchează majusculele;
• care este inventarul semnelor ortografice și de punctuaţie utilizate;
• care este rolul parantezelor pătrate și al ghilimelelor.
Fără să fiu un tip precoce, știam să citesc înainte de-a merge la școală.
[...] Am citit de vreo treizeci de ori La Medeleni, am trecut selectiv prin
Jules Verne și am făcut un popas prelung în romanul de aventuri. Ani
de zile nimic nu m-a putut scoate din cărţile lui Dumas, din romanul
picaresc și din romanele cavalerești ale Spaniei. [...] Sigur, variantele de
loisir erau cu totul altele decît la ora asta. Fără calculator și internet, fără
televiziune prin cablu și DVD-uri, ce-ţi rămînea? Cititul sau joaca. De
fapt, cititul și joaca.
Radu PARASCHIVESCU
ARS COLLABORANDI
6. Parcurgeţi textul cărţii poștale.
Stimatã Doamnã,
Ieri dimineaþã, am sosit în Iaºi. Am gãsit o
carte poºtalã mai veche a dv., în care mã întrebaþi
de manuscript. Astãzi mi-a sosit a doua, ºi mã
grãbesc sã vã liniºtesc. Manuscriptul dv. e la mine
ºi am început a-l ceti. Ieri, a trecut pe la mine ºi
un domn locotenent, nepot al dv., care se interesa
iarãºi de soarta manuscriptului. I-am spus sã vã
transmitã un cuvînt bun. În aceste sãrbãtori voi avea
rãgaz sã cetesc tot ºi vã voiu comunica impresia mea
îndatã dupã asta.
Al dv., cu cele mai distinse sentimente,
Mihail Sadoveanu.
22 aprilie 1927
Copou-Iaºi
Dnei Henrietta Krupenski
6.1. Transformaţi textul într-o telegramă, fără utilizarea semnelor de
punctuaţie, dar păstrînd informaţia relevantă.
6.2. Reduceţi textul telegramei la volumul permis al unui SMS
(160 de semne). Confruntaţi variantele obţinute, alegeţi cea
mai elegantă formulă.
12
7. Citește adnotarea cărţii proaspăt traduse. Construiește portretul-robot al cititorului care, parcurgînd acest text, o va procura.
Raportează-te la portretul improvizat: te afli printre potenţialii
cumpărători ai romanului? De ce da? De ce nu?
Faceţi cunoștinţă cu Rebecca Bloomwood, o
tînără ziaristă elegantă și la modă. Își petrece viaţa
profesională spunîndu-le altora cum să-și gestioneze veniturile și cheltuielile. În timpul liber și chiar
în drum spre/ de la serviciu, Rebecca face cumpărături. Un articol-bombă publicat într-un ziar de
scandal îi schimbă viaţa în mod salvator. Invitată
la o emisiune TV să vorbească despre el, Rebecca
P
ROIECT
DE
devine în scurt timp guru în probleme financiare
al Marii Britanii și, evident, vedetă a televiziunii
naţ ionale. Evident, își găsește și marea dragoste,
un multimilionar aflat pe lista burlacilor celor mai
doriţi din ţară. Mă dau în vînt după cumpărături
a fost publicat în Marea Britanie în 2000, cu un
succes uriaș. Puţine clișee insulare scapă neridicularizate aici.
GRUP
• Examinează textul poeziei ca un produs al comunicării verbale
(o declaraţie de dragoste) și ca o formă de comunicare literară
(un mesaj liric transmis de poet eventualului său cititor).
S cripta manent
ACOLO SE NAȘTE LUMINA
acolo
unde gîndurile mele despre tine
se întîlnesc
cu gîndurile tale despre mine
acolo
se naște lumina
aici
la masa tăcută
ceștile noastre de cafea
se uită la noi
ca doi ochi negri miraţi
între acolo și aici
o divină melodie
în anDante
rotește sori și stele...
Vasile ROMANCIUC
1. Completează tabelul.
Factorii constitutivi ai comunicării
Contextul de comunicare (cum apare lumea în acest text, în ce circumstanţe are
loc comunicarea, cine sînt persoanele/ personajele, la ce se referă textul etc.)
Emiţătorul/ vorbitorul (cine emite acest mesaj, ce identitate își dezvăluie etc.)
Canalul de transmitere a informaţiei (pe ce cale, prin intermediul cui, cum se
transmite informaţia de la emiţător la receptor, ce relaţie există între ei etc.)
Codul utilizat (ce sistem de semne și de reguli folosește emiţătorul pentru a fi
înţeles de receptor, ce limbaj specific este actualizat, ce semne convenţionale
apar etc.)
Mesajul transmis (ce îi comunică emiţătorul receptorului, ce sens particular și
general are textul etc.)
Receptorul/ destinatarul (cui i se adresează emiţătorul, de cine vrea să fie înţeles etc.)
13
Comunicarea verbală
Comunicarea literară
I
Agenda cititorului
Cititorul, destinatarul
operei literare
• Distinge numai conţinutul în stare de materie,
tematica brută, ideea
prozastică sau poetică
ce se poate parafraza.
Pentru el, textul este
o succesiune de evenimente şi întîmplări,
trăiri şi sentimente ce
pot fi repovestite.
• Îşi dă seama de complexitatea de construcţie
a operei. Repovestind
textul, e atent şi la
structura acestuia, şi la
modalităţile de prezentare a personajelor. El nu
rezumă poezia lirică la
un caz epic.
• Recitînd o poezie, îi
simte metrul şi intonaţia; repovestind, e atent
la detalii şi la aspectul
verbal. Acest cititor
interpretează textul.
• Regăseşte elementele
artistice îndepărtate de
geneza textului, adică îl foloseşte pentru
un scop diferit de cel
pentru care a fost creat.
Numai acest cititor e în
stare să scrie scenariul
unui film, să regizeze
ecranizarea unui text;
aşa citeşte textul un pictor; aşa îl simte cel care
scrie muzica pentru un
balet etc.
ARS DISCENDI
2. Formulează-ţi așteptările, presupunînd că le vei găsi între coperţile unei cărţi care se numește:
• Lătrînd la lună (de Aureliu Busuioc)
• Enciclopedia zmeilor (de Mircea Cărtărescu)
• Aproape (de Grigore Vieru)
• De la verde pîn’ la verde (de Ion Druţă)
• Ghidul nesimţitului (de Radu Paraschivescu)
• Cinci nori coloraţi pe cerul de răsărit (de Florina Ilis)
• Arca lui Noe (de Nicolae Manolescu)
• Arca lui Noe (de Ionel Teodoreanu)
• Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent (de George
Călinescu)
• O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia (de Mihai
Cimpoi)
3. Alcătuiește o listă de pelicule cinematografice pe care le-ai vizionat. Referindu-te la filmele turnate după opere literare sau inspirate din cărţ i, alege varianta preferată; argumentează-ţi alegerea:
➢ prefer să citesc cartea și apoi să vizionez filmul;
➢ dacă vizionez filmul și mă impresionează, sînt interesat(ă) să citesc
cartea;
➢ după ce am citit cartea, sînt interesat(ă) să vizionez filmul;
➢ dacă am citit cartea, nu mai sînt interesat(ă) să vizionez filmul;
➢ dacă am vizionat filmul, nu mai sînt interesat(ă) să citesc cartea.
1. Elaborează un discurs de 4-5 minute în baza citatului, utilizînd
cuvintele-cheie. Ţine apoi discursul în faţa colegilor și ascultă
aprecierea lor.
Locul unde ne ducem să căpătăm cunoștinţe sînt înseși cărţile!
Depinde de ceea ce citim după ce tot felul de profesori și-au dat silinţa
pentru noi. Adevărata Universitate a zilelor noastre este o bibliotecă.
Thomas CARLYLE
2. Imaginează-ţi un schimb de mesaje electronice (e-mailuri) între
un scriitor consacrat și un debutant (operează cu nume și titluri
inventate): debutantul i-a transmis maestrului un manuscris și se
interesează de soarta lui. Maestrul îl încurajează și îi promite să-i
citească lucrarea în curînd. Scrie textul acestor mesaje.
OP ŢI ONAL
3. Studiază Agenda cititorului și generalizează-ţi experienţa de cititor. Formulează, într-un text coerent, un răspuns clar la întrebarea:
Cum reușești să treci de la ipostaza de consumator al textelor literare
la cea de interpret?
14
2
LITERATURA {I CULTURA CA SEMNE
DISTINCTIVE ALE UMANULUI
Motto:
Cultura este împlinirea chemării noastre omeneşti.
Mihai EMINESCU
1. Citește mottoul temei și explică-i sensul.
2. Identifică problema comună în fragmentele ce urmează și precizează:
• ideile pe care le împărtășești;
• ideile asupra cărora ai dori să reflectezi.
A
CE
initio
ESTE CULT UR A ?
Prin cultura unui popor pricepem suma întregii
sale vieţi spirituale; aspiraţiunile și făptuirile sale în
artă și știinţă, în modurile și obișnuinţele sale și gradul de cultură al poporului se măsoară poate după
numărul și valoarea productelor vieţii spirituale.
Cultura publică sau naţ ională consistă din
niște elemente foarte importante, care nu sînt
opera oamenilor singuratici, ci-s comune absolut
tuturor; acestea-s elemente ale spiritului poporului, pe care, comparîndu-l cu alte spirite ale popoarelor, îl numim cult. Precum sînt de exemplu
moravuri, religiuni, maniere de a privi lumea, și
îndeosebi limba, care-i agenda tuturor acestora;
un popor poate poseda o limbă foarte dezvoltată,
B
Ab
D E SPR E
cultă în sensul cel mai înalt; ea va fi semnul și
testimoniul cum că naţiunea este cultă.
Cultură se numește înainte de toate o anumită stare și grad de dezvoltare a inteligenţei...
o împletire a sufletului cu așa fel de obiecte ale
cunoștinţei care trec peste treburile vieţii cele nemijlocite și naturale... după aceea noţiunea culturii mai înseamnă și un mod anumit al acţ iunii,
conduitei și al manierelor; cu deosebire cerem
de la un om cult; cultura e privită ca un izvor
deosebit al moralităţii și ca un motiv propriu al
simţămintelor, totodată ea are multe în privirea
împlinirii chemării noastre omenești...
Mihai EMINESCU
CULT UR A M IN O RĂ Ș I C U LT U R A M AJ OR Ă
Filozofia contemporană face o deosebire între
culturile „minore” și culturile „majore”. Culturile
minore poartă și numele de culturi „etnografice”,
iar culturile majore sînt denumite și culturi „monumentale”.
Cultura minoră are ceva asemănător cu
structurile autonome ale copilăriei omenești. Iar
cultura majoră are ceva asemănător cu structurile autonome ale maturităţii omenești.
Astfel, cultura minoră este o cultură creată
prin prisma structurilor copilărești ale omului, și
ca atare ea poate să dăinuiască, să se perpetueze
indefinit. La fel, cultura majoră nu este vîrsta ine-
vitabilă a maturităţii unui pretins organism cultural suprapus omului; o cultură majoră este numai
creată prin dorurile și virtuţile maturităţii omului.
Prin încercările sale revelatorii, omul devine
însă creator, și anume creator de cultură în genere. Facem de aici o deducţie a condiţiilor culturii,
aducînd însă dimensiunile existenţiale ale omului. Cultura, în această perspectivă, nu este un lux
pe care și-l permite omul ca podoabă, care poate
să fie sau nu. Cultura rezultă din specificitatea
existenţei umane ca atare, care este existenţă în
mister și pentru revelare.
Lucian BLAGA
15
I
ARS COLLABORANDI
Agenda cititorului
• CULTURĂ
➢ totalitatea facultăţilor
spirituale deţinute
printr-un efort conştient:
se ocupă de cultura lui;
➢ bagaj de cunoştinţe variate în diverse domenii;
➢ nivel avansat de dezvoltare intelectuală;
➢ ansamblu al aspectelor
intelectuale ale unei
civilizaţii.
• UMANITATE
➢ ansamblu de calităţi
specifice naturii umane;
➢ omenie, bunătate.
• VALOARE
➢ ceea ce face ca o persoană să fie demnă de preţuire, de stimă etc., din
punct de vedere moral,
intelectual, profesional;
➢ importanţă, merit;
➢ persoană înzestrată cu
însuşiri deosebite;
➢ scală de valori, ierarhia
valorilor, judecată de
valoare.
• MONOCULTURAL,
care atestă manifestări
aparţinînd unei singure
culturi.
• MULTICULTURAL,
care conţine, relevă mai
multe culturi distincte.
• INTERCULTURAL, care
presupune interrelaţionarea manifestărilor
mai multor
culturi.
3. Formaţi două echipe și prezentaţi conceptul despre cultură al
unuia dintre scriitori, răspunzînd la următoarele întrebări:
E C H I PA 1
• Care este, în opinia lui Mihai Eminescu, scopul culturii?
• Ce trăsături definesc cultura unui popor?
• Ce trăsături definesc cultura naţională?
E C H I PA 2
• Cum explică Lucian Blaga valoarea unei culturi minore?
• Ce înseamnă cultura majoră? Exemplificaţi.
• Cum definește Lucian Blaga rolul culturii în raport cu dimensiunile
existenţiale ale omului?
4. Selectează, din fragmentele propuse, noţiunile pe care consideri
că e necesar să le cunoști, pentru a discuta la tema studiată.
A. Termeni cunoscuţi
B. Termeni noi
...............................................................
..............................................................
5. Determină care sînt, în opinia ta:
• calităţile unui om de cultură;
• condiţiile ce caracterizează o manifestare culturală.
5.1. Exemplifică răspunsul, utilizînd informaţia din fragmentele citite
anterior și din Agenda cititorului.
6. Explică, dezvoltînd idei relevante din afirmaţiile lui Eminescu și
Blaga, cum se poate defini individualitatea umană prin valorile
indicate în schema propusă.
OM
SUFLET
CULTURĂ
PROFESIE
7. Motivează, într-o compoziţie, necesitatea dobîndirii, de către tînărul contemporan, a unei culturi (alege):
• istorice;
• literare;
• religioase;
• lingvistice;
• filozofice;
• juridice;
• ecologice;
• sociologice.
8. Examinează imaginile din pagina următoare și definește, printr-un
titlu, evenimentul vizat de fiecare dintre ele.
8.1. Formulează un generic pentru întreaga compoziţie de imagini
și fragmente de text aparţinînd lui Mihai Eminescu.
9. Realizează un portret fizic și moral al tînărului contemporan care
s-ar deosebi printr-o cultură aleasă. Pentru a-ţi construi întemeiat
judecăţile, consultă Agenda cititorului și dicţionarul explicativ.
16
CULTURA ESTE ORIZONTUL TĂU SPIRITUAL
Cultura, ca esenţă, este receptivă. Din vorbirea, din scrierea unui om putem cunoaşte

gradul său de cultură.
Cultura e privită ca un izvor
deosebit al moralităţii şi ca un
motiv propriu al sentimentelor ,
o îmbinare deosebit de intimă cu
frumuseţea.

Podoaba cea mai nobilă a unui popor este
arta şi cel mai nobil simţ al omului este cel

estetic; însă cel mai elevat dintre toate cîte
sînt frumoase e sufletul frumos.

Fiece element al culturii însă trebuie să cultive în adevăr, trebuie
să formeze, să înnobileze fiinţa
internă şi arătarea exterioară a
personalităţii.

17
I
1. Discută despre nevoia de cultură, analizînd sensul cuvintelor și
al îmbinărilor de mai jos.
S apere aude
cult
incult
de succes
ordinar
mediocru
Om
Rîndur
i -Gîndu
ri
• Cultura e sufletul omenesc
în acţiune, tot mai departe și
mai sus.
Nicolae IORGA
Calităţi umane
Comunicare
morale
intelectuale
culturale
în dialog
în contradictoriu
în consens
familial
social
Context/
colegial
Mediu
oficial
cultural
1.1. Formulează o concluzie, dezvoltînd ideea lui Nicolae Iorga expusă în Rînduri-Gînduri.
2. Argumentează afirmaţia eminescologului Mihai Drăgan prin
2–3 informaţii elocvente din viaţa și activitatea poetului:
Eminescu este un model absolut în toate, un model de cultură, de
patriotism, de implicare totală în relaţiile vremii, un model de conștiinţă civică, de moralitate în faptele sale omenești, în imensa lui activitate
ziaristică.
3. Prezintă, în 6–8 enunţuri, o personalitate contemporană care îţi
servește drept model de om de cultură, urmărind reperele:
• calităţi umane;
• fapte, acţiuni;
• atitudini/ idealuri.
4. Examinează schema de mai jos și precizează din ce surse spirituale îţi vei putea extrage valorile dorite spre a-ţi asigura succesul
în viitoarea profesie/ activitate.
Civilizaţie
Tradiţii
Limbă
Literatură
Educaţie
CULTURĂ
Natură
Societate
Religie
Cultura, o permanentă
înălţare spirituală.
Viziune de Ion Puiu
Istorie
5. Notează cîte 1–2 calităţi din cinci domenii de valori incluse în schemă pe care dorești să le posezi pentru a-ţi forma personalitatea în
plan cultural. Argumentează-ţi răspunsul, utilizînd diverse informaţii din dicţionarul explicativ/ istorie/ geografie etc.
MODEL:
Natură – sentimentul legăturii cu natura plaiului prin cunoașterea
unor fenomene esenţiale caracteristice arealului geografic al Republicii
Moldova, pentru a-mi forma o cultură ecologică și a deveni un adept convins al mișcării ecologiste.
18
LITERATURA ESTE O EXPERIENŢĂ TRĂITĂ PRIN FICŢIUNE
6. Valorificînd achiziţiile de lectură pe care le ai pînă la acest moment, ce apreciezi mai mult într-un text literar? Răspunde dezvoltînd reperele:
• începutul;
• personajul;
• finalul;
• limbajul;
• plasarea în pagină;
• titlul.
7. Solicită opinia colegilor despre valoarea limbajului în realizarea
unui text literar propriu:
➢ cînd te exprimi în termeni concreţi, în mod direct;
➢ cînd recurgi la mijloace artistice (figuri de stil, imagini).
8. Exprimă-ţi opinia referitor la ideea poetului Grigore Vieru despre
condiţia scrisului său:
M-am ferit de vorbele găunoase și fără de rost și am găsit vreme și
dragoste să privesc în ochii cuvintelor, am plîns împreună cu ele – alte
secrete poezia mea n-a avut.
• Pune într-o relaţie logică ideile desprinse din citat cu titlul și mesajul poeziei propuse:
Viaţa metaforei, un leac divin.
S cripta manent
ARS POETICA
Merg eu dimineaţa, în frunte,
Cu spicele albe în braţe
Ale părului mamei.
Mergi tu după mine, iubito,
Cu spicul fierbinte la piept
Al lacrimii tale.
Vine moartea din urmă
Cu spicele roșii în braţe
Ale sîngelui meu –
Ea care nimic niciodată
Nu înapoiază.
Și toţi sîntem luminaţi
De-o bucurie neînţeleasă.
Grigore VIERU
9. Observă și precizează:
➢ cui i se adresează vocea poetului;
➢ timpul trăirii eului;
➢ cuvintele care vizează anumite realităţi;
➢ repetarea unui motiv dominant.
10. Identifică intenţia textului de a ne comunica:
• o altă experienţă, mult mai bogată decît a noastră;
• o șansă unică de a înţelege sentimentul eului.
19
Deschisă mi-i inima
ca braţele mamei.
I
11. Explică, utilizînd detalii contextuale:
- a ales dimineaţa ca moment iniţial al trăirii?
- poartă în braţe spicele albe?
de ce poetul
- merge în frunte, iar iubita după?
- afirmă că moartea este învinsă de lumină?
12. Comentează prin argumente concludente:
• faptul că verbele din text configurează ideea de proces al vieţii;
• ce a obţinut poetul/ eul liric în această călătorie iniţiatică;
• semnificaţia determinativelor pentru laitmotivul spic;
• ce tip de imagine artistică constituie aceste determinative (selectează variantele corecte din șirul următor):
➢ vizuală
➢ dinamică
➢ tactilă
➢ auditivă
➢ olfactivă
➢ cromatică
13. Utilizînd schema dată, analizează modul de amplasare, în text,
a motivului reluat.
Strofa I
spice albe
spicul fierbinte
Strofa II
spicele roşii
Motivul spicul
14. Interpretează relaţia de sens dintre simbolul spic ca obiect posedat și posesorii acestuia, completînd tabelul:
Simbolul: SPICELE
Fiinţe emblematice
15. Descifrează sugestia metaforei din finalul textului în raport cu
ideea de încredere în viaţă.
16. Sintetizează:
• sugestiile simbolului spic/ spice (într-un text
• rostul marilor/ micilor bucurii neînţelese pe
coerent de 3–4 rînduri), referindu-te la îmbicare le-ai trăit pînă acum;
nările de cuvinte: părul mamei, lacrimii tale,
• mesajul global al textului, interpretînd metasîngele mamei;
fora a fi luminat de o bucurie neînţeleasă, din
finalul poeziei.
• formulează 2–3 concluzii cu referire la ideea
din text că moartea face parte din viaţă;
17. Compară ideile despre viaţă, existenţă ale lui Mircea Eliade cu
cele ale lui Grigore Vieru, relevînd comuniunea dintre ele:
credinţa în lumina, bucuria vieţii.
Problema capitală a omului este căutarea sensului existenţei. Sînt întrebări pe care nu le poate ocoli nimeni: „Cine sînt? Ce sens are viaţa mea pe
pămînt? De ce m-am născut?” Asemenea întrebări și le-au pus oamenii de
la începutul istoriei și la ele trebuie să răspundă fiecare ins în parte.
Dacă oamenii s-ar gîndi mai des la viaţă, la dragoste și la moarte – la
aceste trei realităţi decisive și esenţiale – lumea contemporană ar fi, fără
îndoială, altfel.
Mircea ELIADE
20
LITERATURA ESTE O CUNOAȘTERE DEPLINĂ A VIEŢII
• Citește poezia și descoperă un simbol al spaţiului existenţial ce
domină viziunea poetului.
S cripta manent
AȘADAR
Această clipă a explorării mele în cuvînt
Nu e decît riscul de-a inventa piatra la modul pasăre,
Ca și cum în acest chip aș tinde mereu spre simplitate
Și bucurie – prin zbor și lumină.
Cugetată, piatra este modul concret al materiei prime
În punctul ei maxim de a se umaniza.
Imprimîndu-i fizionomia sentimentelor noastre,
Piatra devine unghi de vedere,
Concept
Și atitudine și poate fi citită cu inima – la
toate
timpurile...
Anatol CODRU
Mănăstirea rupestră
de la Ţipova
Complexul muzeal-arheologic
Orheiul Vechi
21
I
L
abor omnia vincit
Rîndur
i -Gîndu
ri
Omul îndrăznește să mănînce din pomul cunoașterii
și al curiozităţii.
Răpește din cer focul și,
tinzînd să devie egal zeilor,
încearcă să-și croiască el singur un scop vieţii și-un drum
în veșnicie.
Mihail SADOVEANU
1. Meditează și argumenează: poate fi considerat Complexul muzealarheologic Orheiul Vechi o adevărată carte de cunoaștere pentru
cultura ta generală?
2. Exprimă-ţi, într-un enunţ, impresiile postlectorale, pornind de la
titlu: Așadar... la prima lectură textul mi-a comunicat... .
3. Identifică cuvintele care se referă la conceptul de cunoaștere, construind un cîmp noţional.
4. Explică relaţia semantică a indiciilor textuali din schema propusă:
explorare
Cuvînt
invenţie
știinţifică
poetică
5. Formulează 2 concluzii la tema: Cunoașterea deschide orizonturile
și mă formează ca om cu un potenţial cultural necesar pentru viaţă.
Utilizează idei din Rînduri-Gînduri.
6. Raportează sensul expresiilor metaforice din text la variantele din
interpretare, marcîndu-le cu semnul [+] pe cele acceptate și cu
semnul [–] pe cele neacceptate. Argumentează-ţi opinia.
6.1. Stabilește la ce temă se referă expresiile metaforice din text.
EXPRESII METAFORICE:
• a inventa piatra la modul pasăre;
• piatra – modul concret al materiei prime;
• piatra – fizionomia sentimentelor
noastre.
O POSIBILĂ INTERPRETARE:
• simbolul dobîndește sens în felul cum îl înţelegem și ni-l reprezentăm;
• realitatea imaginară se creează prin limbaj;
• realitatea se re-gîndește din perspectiva autorului.
7. Dezvoltă, într-o explicaţie, sugestia contextuală a simbolurilor zbor
și lumină, utilizînd conceptul de ars poetica.
8. Comentează acţiunile eului liric, răspunzînd la întrebările:
Ce face?
Eul liric
Cum face?
8.1. Completează schema prin cuvîntul ce definește tipul de activitate a eului liric.
Toate-s un fel de-a zice
despre noi.
9. Reflectează asupra sensului comunicat în versurile:
Cugetată, piatra este modul concret al materiei prime
În punctul ei maxim de a se umaniza.
9.1. Pe baza imaginilor poetice, relatează în ce se poate transforma
piatra. Pronunţă-te cu referire la:
• cetate;
• mănăstirea rupestră;
• cruce.
9.2. Argumentează că piatra cetăţii e semn al existenţei poporului
în timp, piatra mănăstirii și a crucii sînt semne ale credinţ ei și
culturii unei naţiuni.
22
10. Pornind de la sugestiile poeziei, răspunde, într-un text de 10–12
rînduri, la întrebarea: Cînd un text poetic poate deveni un propriu unghi (de vedere) și o fizionomie a sentimentelor tale?
11. Scrie o compoziţie-meditaţie la tema: Opera poate fi citită cu
inima la toate timpurile, ea îmi formează competenţa culturală.
12. Citește poezia din Rînduri-Gînduri. Interpretează mesajul, raportîndu-l la alte texte cunoscute.
13. Contemplînd imaginea, identifică și comentează 2–3 detalii ce
particularizează arta lui Brâncuși.
13.1. Pune în relaţie de interferenţă cele două mesaje: al poeziei și al
sculpturii.
13.2. Definește starea de spirit a unui creator care poate da viaţă
unei pietre.
1. Citește poezia lui Lucian Blaga Eu nu strivesc corola de minuni a
lumii.
Măiastra
de Constantin Brâncuşi
LEGO, ERGO SUM
2. Rescrie textul poeziei, separînd versurile pe 2 centre semantice:
Lumina mea
..............
..............
..............
..............
..............
..............
Lumina altora
3. Comentează sugestiile metaforelor:
• corola de minuni;
• vraja nepătrunsului ascuns;
• fiori de sfînt mister.
4. Pornind de la reperul propus mai jos, formulează un concept propriu despre semnificaţia luminii.
Lumina, o metaforă a cunoașterii și a creaţiei
1. Scrie în caiet 2–3 definiţii ale noţiunii de cultură, care sînt mai
convingătoare pentru tine. Răspunde în scris la întrebarea: Cum
poate deveni omul contemporan un creator de cultură?
Rîndur
i -Gîndu
Nimic mai înălţător
Și mai profund,
Decît zborul Pietrei,
Decît albul ei înaripat
Al Brâncușiului,
Al Măiastrei,
Al Anei
Și al marelui necuprins
Care sîntem piatră în sine
Dar și Piatra – pentru mănăstire
Piatra – pentru mîntuire.
Anatol CODRU
2. Imaginează-te la finalul studiilor liceale și conturează-ţi, într-un
text coerent de 8–10 rînduri, un portret spiritual, moral, evidenţiind cîteva elemente de cultură care vor defini personalitatea ta.
OPŢ I O NA L
3. Scrie un eseu nestructurat cu tema: Un adevărat om de cultură
își reprezintă neamul (utilizează repere informative din cadrul
temei).
23
ri
ARS DISCENDI
I
3
ORTOGRAFIA LIMBII ROM~NE.
DIC|IONARUL ORTOGRAFIC
A b initio
Agenda cititorului
• TIMP, TIMPURI
1. Scurgere succesivă
de momente, durată,
perioadă măsurată în
minute, ore, zile, ani etc.
2. Moment prielnic, răstimp favorabil, potrivit
pentru desfăşurarea
unei acţiuni, pentru
efectuarea unei operaţii.
3. Interval necesar pentru
efectuarea unei acţiuni;
vreme disponibilă; răgaz.
4. Anotimp.
5. Durată cronometrată a
unei curse.
6. Mediu infinit în care se
succed evenimentele,
adesea considerat ca o
forţă care acţionează
asupra lumii şi fiinţelor.
7. Perioadă determinată
istoric; epocă; secol.
8. Categorie gramaticală
specifică verbului.
• CRONOS
În mitologia greacă, zeu
primordial, întruchipare
a timpului care distruge
totul. Cel mai tînăr dintre
titani, fiul lui Uranus şi al
Geei. Tatăl lui Zeus.
1. Citește aspecte din articolul de dicţionar al cuvîntului timp, prezentat în Agenda cititorului. Remarcă diferenţele dintre sensuri și
include cuvîntul în contexte potrivite, pentru a-i ilustra polisemia.
CÎMP ETIMOLOGIC
TIMP.
Tempus, temporis (lat.)
Chronos (gr.)
timp
timp, referitor la timp
Timp
timpuriu
anotimp
contratimp
temporal
temporalitate
contemporan
atemporal
a tempera
temperat
temperatură
temperament
• din timp în timp
• între timp
• de la un timp
• la timp
• din timp
• a-i veni timpul
• a nu avea timp
• pe timpuri
cronică
cronicar
cronicăresc
cronolog
cronologie
cronometru
cronometric
cronometraj
cronofag
sincronie
diacronie
pancronic
pancronism
• timp istoric
• timp calendaristic
• timp absolut
• timp mitic
• la timpul său/ lor
• era şi timpul
• a avea tot timpul să...
• din toate timpurile
2. Explică sensul a 5 expresii și locuţiuni care conţin lexemul timp.
3. Scrie denumirile a 5 perioade, epoci, evenimente istorice. Fii
atent(ă) la ortografie!
4. Prezintă în clustering diferite posibilităţi de a indica sau sugera
ideea de timp (inclusiv în texte artistice, spectacole, filme).
5. Propune 3–4 variante de exprimare a noţiunii de timp prin
numerale.
24
1. Asociază ideea de timp istoric cert cu diverse obiecte de cultură
materială, care îl reprezintă. Observă cum poate sugera timpul
design-ul obiectelor (de exemplu, al telefonului).
S apere aude
2. Analizează structura și sensul cuvintelor care au în componenţă
radicalul chronos. Concluzionează: de ce domenii ale știinţei ţin
termenii enumeraţi?
3. Comentează conexiunea dintre substantivul comun cronos și numele corespunzător al divinităţii. (Vezi informaţia din Agenda
cititorului, pagina anterioară)
4. Alcătuiește o listă de cuvinte ce marchează timpul în diferite limbi
pe care le studiezi, apoi completeaz-o cu denumirea și durata
unităţilor de timp în diferite competiţii sportive (de exemplu, în
fotbal: repriză, 2 x 45) .
5. Realizează o scriere liberă în baza afirmaţiei poetului Nichita
Stănescu:
Eu sînt timpul ce sare
Dintr-un ceas care se cristalizează.
6. Enumeră publicaţii și emisiuni ale căror denumiri conţin diferite
unităţi de timp. Explică de ce este populară ideea de a opera cu
asemenea titluri în mass-media.
Algoritm
7. Călăuzindu-vă de algoritmul de mai jos, elaboraţi macheta unei
reviste lunare ilustrate (de 12 pagini) pentru liceenii din Republica Moldova. Optaţi pentru un titlu care să reflecte, fără echivoc, locul și timpul publicării.
ARS COLLABORANDI
• Organizaţi-vă în echipe de cîte 5–6 elevi, după preferinţă.
• Discutaţi și decideţi: denumirea revistei, sigla sau emblema; stabiliţi ce rubrici va
avea publicaţia.
• Identificaţi problemele pe care le veţi trata.
• Elaboraţi macheta publicaţiei.
• Distribuiţi funcţiile și scrieţi materialele: reportaje, interviuri, articole de problemă,
schiţe, tablete, eseuri. Insistaţi ca materialele să fie originale.
• Verificaţi întreaga lucrare, ilustraţi publicaţia și, în ziua indicată, afișaţi-o în clasă.
8. Examinaţi și citiţi toate ofertele. Realizaţi autoevaluarea și evaluarea reciprocă.
GRILĂ DE EVALUARE
Echipa
Originalitatea machetei
și a articolelor (0–5)
Actualitatea problemelor abordate (0–5)
25
Corectitudinea gramaticală a textelor (0–5)
Ilustrarea
(0–5)
I
9. Analizează titlurile operelor literare pe care le-ai citit, încercînd
să explici legătura dintre timpul indicat în titlu și cronotopul
textului:
Lucian Blaga
TIMP F{R{ PATRIE
UN TIMP
FĂRĂ NUME
➢
➢
➢
➢
➢
➢
Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război de Camil Petrescu;
Ultima lună de toamnă de Ion Druţă;
Anul 93 de Victor Hugo;
A douăsprezecea noapte de William Shakespeare;
Sfîrșit de veac în București de Ion Marin Sadoveanu;
Noapte de decemvrie de Alexandru Macedonski.
10. Explicitează, consultînd plachetele de versuri respective,
imaginea artistică din titlurile:
• Timp fără patrie de Lucian Blaga
• Un timp fără nume de Vasile Romanciuc
11. Formulează, în scris, ce semnifică unităţile preluate din limba
engleză în diferite limbi ale lumii, inclusiv în limba română:
timer;
prime-time; time-out;
over-time;
time-keeper.
12. Informează-te cu referire la principiile ortografiei românești.
Concluzionează despre specificul fiecărui principiu și reţine
informaţia esenţială.
PRINCIPIILE ORTOGRAFIEI ROMÂNEŞTI ÎN VIGOARE
• FONETIC sau FONOLOGIC:
fiecare dintre sunetele-tip are o singură literă corespondentă. Este un principiu de bază; se respectă în majoritatea cazurilor: litera b marchează doar sunetul [b], iar sunetul dat nu se poate
reda prin alte litere.
• SILABIC:
unele litere au interpretări diferite în combinaţii (silabe) diferite. Este cazul literelor c, g, i, h,
care vor avea valori specifice în funcţie de litera
următoare.
• MORFOLOGIC:
scrierea cuvîntului este reglementată de structura lui sau de forma gramaticală în care se află.
Este cazul diferenţierii de gen și număr (ceea ceia), al scrierii cuvintelor compuse.
• SINTACTIC:
diferenţiază scrierea omofonelor după sensul lor
lexical și valorile lor gramaticale. Deși se rostesc
identic, secvenţele sonore odată și o dată, demult
și de mult se deosebesc la scriere.
• TRADIŢIONAL-ISTORIC:
se păstrează scrierea diferită de pronunţare, care
se motivează prin originea cuvintelor sau tradiţia de scriere a lor. Este cazul scrierii neologismelor recent împrumutate (computer, training,
design), al numelor proprii străine și românești,
care nu se subordonează principiului fonetic.
• SIMBOLIC:
recomandă scrierea aceluiași cuvînt fie cu literă
mică, fie cu majusculă, în funcţie de semnificaţia
pe care i-o atribuim.
13. Ilustrează, prin 7–10 cuvinte, aplicarea fiecărui principiu al ortografiei românești în vigoare.
26
1. Relevează cazurile de nerespectare a ortografiei în diverse domenii de activitate. Exprimă-ţi atitudinea faţă de necesitatea de a L abor omnia vincit
scrie corect oricînd, orice gen de text.
2. Scrie numele și prenumele a 5 vedete autohtone, în conformitate
cu sistemele grafice ale limbilor străine pe care le studiezi.
3. Comentează cum se scrie și se rostește prenumele și numele tău,
în conformitate cu normele altor limbi (franceză, engleză etc.).
4. Alcătuiește arborele genealogic al familiei tale. Indică, alături de numele persoanelor, data și locul nașterii. Ghidează-te după arborele
genealogic al limbii române.
Dia
lec
tul
aro
a le
mâ
ctu
n
l ist
Di
ale
roro
ctu
m
ân
lm
e
Di
a
ov
old
M
Transnistria
Bu
g
m Gr
ol ai
do ur
ve i
ne
ști
m Gra
un iu
te ri
ne
ști
Bucovina
Ban
at
M
ara
mu
reș
Cri
șan
a
i
anie
vei
ldo
Mo
Oltenia
ia
Sudul Transilvanie
i
l
du
Su
M
un
te
n
v
nsil
Tra
dul
Nor
L I T E R A R Ă
A
L I M B
Dialectul
dacoromân
Bate vînt de la origini,
Cerul scapără polei
Şi-o să-ncep şi eu a ninge
Peste toţi străbunii mei.
Anatol CODRU
glen
orom
ân
LIMBA
ROMÂNĂ
Concept de Lică SAINCIUC
5. Examinează sugestia metaforei grafice și pune-o în relaţie cu versul lui Anatol Codru. Scrie un eseu liber cu tema: Bunicii și părinţii
noștri sînt rădăcinile pe care ne ţinem și ne continuăm neamul.
6. Ilustrează regula de scriere pentru fiecare clasă de substantive
proprii:
• nume de familie/ de persoană;
• nume de localităţi/ de străzi;
• nume de instituţii/ organizaţii/ localuri.
7. Documentează-te cu referire la evoluţia normelor ortografice.
Reţine exemplele utile și consolidează informaţia dobîndită la
studierea temei.
27
I
EVOLUŢIA NORMELOR ORTOGRAFICE
Norma ortografică în vigoare este rezultatul generalizării pe care o fac lingviștii, analizînd funcţionarea limbii vii. Orice inovaţie lexicală – formarea
unui cuvînt pe teren românesc sau împrumutul
acestuia dintr-o altă limbă, diferenţ ierea unui cuvînt polisemantic în două omonime – implică și
precizări de ordin ortografic, ortoepic, morfologic.
Prima reglementare oficială a scrierii românești
cu litere latine a fost stabilită de Academia Română
în 1881. De atunci s-au produs cîteva reforme ortografice (1904, 1932, 1953, 1965), care au promovat
principiul fonetic, îmbinîndu-l cu cel morfologic și
tradiţional-istoric.
Astfel, cuvîntul mi ting – fiind împrumutat din
engleză – iniţial, se scria conform principiului tradiţional-istoric – meeting; actualmente, această or-
tografiere este considerată învechită și pedantă, iar
rostirea [meting] este incultă.
Ediţiile operelor literare păstrează deseori ortografia
timpului. În baza lor putem observa cum s-a schimbat norma ortografică. De exemplu, forma pe care o
aveau unele cuvinte pe timpul lui M. Sadoveanu și
L. Rebreanu, I. Teodoreanu și T. Arghezi nu mai este
actuală, dar anume aceste mostre nu pot fi adaptate la
regulile zilei de azi: orice intervenţie în text l-ar afecta.
Cuvîntul seif este substantiv neutru (pl. seifuri),
scris astfel și pronunţat într-o singură silabă, cu
diftongul [eĭ], deci cu i semivocalic ([seĭf], nu în
două silabe și cu accentul pe i: [seif]). Varianta grafică etimologică safe, folosită în trecut, a dat naștere
pronunţării incorecte [safe] și chiar variantei morfologice safeu.
8. Cercetează un dicţionar ortografic.
Constată:
➢ cum se construiește un articol?
➢ ce semne se utilizează?
➢ ce forme se oferă?
9. Consultă Agenda cititorului, formulează și ilustrează 3 reguli diferite de scriere a cuvintelor cu cratimă.
10. Numește 10 unităţi de măsură utilizate în chimie, fizică, matematică. Propune pentru fiecare unitate cîte 3 variante de scriere,
după modelul:
Singular
Joule
28
Forma abreviată/ simbolul
Plural
J
jouli
Algoritm
11. Transcrie un spot publicitar prezentat la radio, care conţine cuvinte împrumutate recent.
• Verifică dacă aceste cuvinte se află în dicţionarul
ortografic sau în dicţionarul explicativ.
• Cum crezi că ar trebui scrise cuvintele care încă nu
sînt atestate în dicţionare?
• Elaborează un text publicitar care să conţină cuvintele respective.
12. Citește fragmentul și comentează necesitatea utilizării semnelor ortografice și de punctuaţie.
TIPĂTESCU (luînd răvășelul și citind): Venerabilului d. Zaharia
Trahanache, prezident al Comitetului permanent, al Comitetului școlar, al Comitetului electoral, al Comiţiului agricol și al altor comitete
și comiţii… Loco. (Scoate hîrtia din plic.) Venerabile domn, în interesul onoarii d-voastre de cetăţean și de tată de familie, vă rugăm să
treceţi astăzi între orele 9 jum. și 10 a.m. pe la biuroul ziarului Răcnetul Carpaţilor și sediul Societăţii enciclopedice-cooperative Aurora
economică română, unde vi se va comunica un document de cea mai
mare importanţă pentru d-voastră… Al d-voastră devotat Caţavencu,
director-proprietar al ziarului Răcnetul Carpaţilor, prezident fundator
al Societăţii enciclopedice-cooperative Aurora economică română... Ei?
ce document?
Ion Luca CARAGIALE
P
ROIECT
DE
Agenda cititorului
Inventarul semnelor
ortografice aplicate în
limba română
• CRATIMA este semnul
care marchează rostirea
împreună a două sau a
mai multor cuvinte, fie
că lipseşte un sunet, fie
că nu lipseşte: spunîndumi-se; s-a dus, m-a văzut,
Păsări-Lăţi-Lungilă.
• APOSTROFUL marchează absenţa în rostire a unor sunete: las’ pe
mine, dom’le.
• PUNCTUL ca semn
ortografic se utilizează
la scrierea abrevierilor:
s.r.l., N.B., S.O.S., O.K.
• BLANCUL este spaţiul
alb dintre cuvinte, lipsa
oricărui semn – am
plecat, o dimineaţă,
nişte zile.
GRUP
1. Comparaţi 3–4 articole din dicţionarul explicativ și din cel ortografic. Analizaţi aspectul scris al textelor. Explicaţi ce semne, în
afară de semnele ortografice obișnuite, s-au aplicat? Ce coduri
cifrice/ numerice s-au utilizat?
2. Examinaţi toate numele de familie din catalogul clasei. Identificaţi cazurile cînd există o diferenţă între forma substantivului
comun și forma substantivului propriu. Analizaţi aspectul ortografic al acestora. Prezentaţi concluziile în cadrul lecţiei.
O PŢ I O NA L
3. Realizează un text argumentativ, susţinînd sau contestînd afirmaţia: Corectitudinea scrisului arată cultura omului.
29
ARS DISCENDI
I
4
CITITORUL {I DIALOGUL CU OPERA
Motto:
Cîţi lectori, atîtea păreri, atîtea sensibilităţi!
Nicolae BUSUIOC
initio
Agenda cititorului
• PLOAIA
➢ însetare spirituală;
➢ suferinţă sau ghinion,
forţă fertilizatoare de sus;
➢ sinecdocă pentru orice
vereme rea şi, de aceea,
un simbol al momentelor nefericite
ale vieţii.
2. Plasează-te pe un segment din graficul propus, determinîndu-ţi
nivelul de lector.
4
cu facultăţi creative
cu rafinament, gust estetic
cu viziunea întregului
iniţiat
C I T I T O R U L
Ab
1. Pornind de la experienţa ta de cititor de pînă acum, actualizează-ţ i un moment de satisfacţie pe care l-ai trăit în urma lecturii unei opere literare/ cărţi.
1.1. Numește titlul cărţii și factorii care ţi-au provocat aceste trăiri,
satisfacţii.
3
2
1
C
te
informează
A
R
îţi
conturează
o lume
T
îţi
provoacă
stări/ trăiri
E
A
îţi
dezvoltă
viziuni
și imaginaţ ia
2.1. Constată:
➢ la ce nivel te afli ca cititor?
➢ ce etape mai ai de parcurs ca să atingi un nivel superior?
➢ ce ai de făcut pentru a fi un cititor avizat, cu spirit critic?
S cripta manent
• Trăiește plăcerea lecturii, încercînd să vezi, să simţi, să auzi ploaia.
PLOUĂ
Plouă curat și sfînt,
Mai verde e pădurea,
Stropi blînzi rodesc lumini,
Descurajînd securea.
Plouă curat și sfînt
Și-a-ntinerit cetatea...
Nu e nimic mai nou
Decît Antichitatea.
Plouă curat și sfînt...
Eterna mea uimire:
Stropii nu-s stropi, ci sînt
Cuvinte de iubire.
Vasile ROMANCIUC
30
1. Valorifică-ţi capacitatea de receptare a textului poetic. Recitește-l prin prisma
S apere aude
unor parametri ce vor contura profilul de cititor-interpret al operei literare.
A
Manifestă-ţi competenţa de cititor în formare
I. Intenţionez să citesc textul dat, pentru că:
• sînt provocat de...
• vreau să cunosc...
• mă simt bine în atmosfera acestui text, deoarece...
II. Citesc în adevăr cînd:
• abandonez realitatea cotidiană și...
• mă interesează foarte mult textul, întrucît...
• dialoghez cu textul, urmărind...
III. Înţeleg textul, deoarece:
• îmi este clar lexicul ce...
B
• îmi pot reprezenta următoarele imagini...
• înţeleg starea eului liric, fiind...
• descifrez sensul unor imagini din text, ce relevă...
IV. Îmi imaginez situaţii similare...
V. Selectez și raportez la anumite situaţii de
viaţă idei și atitudini...
VI. Interpretez, din punctul meu de vedere, mesajul comunicat de text:...
VII. Generalizez informaţia, conștientizez atitudinile, împărtășind și alte opinii...
Evaluează-ţi competenţa de cititor avizat
I. Intenţionez să citesc pentru că:
• sînt provocat de titlu – PLOUĂ.
• intenţionez să cunosc o nouă informaţie cu referire la motivul ploii.
• mă simt bine în atmosfera acestui text, deoarece:
➢ Plouă curat și sfînt...
➢ Stropii (...) sînt cuvinte de iubire...
➢ Propune varianta ta.
II. Citesc în adevăr cînd:
• abandonez realitatea, sesizînd efectul unei ploi
cu soare;
• savurez mijloacele artistice utilizate de Vasile
Romanciuc;
• dialoghez cu textul, ajungînd să trăiesc starea de
uimire, surpriza textului.
III. Înţeleg textul, deoarece:
• îmi este clar lexicul;
• îmi pot reprezenta imaginile din text (ploaia, pădurea verde, lumina);
• înţeleg starea eului liric, de trăire plenară a frumuseţii și uimirii;
• descifrez sensul unor imagini din text:
➢ stropi blînzi rodesc lumini;
➢ a-ntinerit cetatea;
➢ plouă curat și sfînt;
➢ eterna uimire;
➢ stropii sînt cuvinte de iubire.
IV. Îmi imaginez situaţii similare:
• cînd plouă curat și sfînt și spusele mamei;
• cînd ascult o mărturisire de dragoste;
• cînd am satisfacţia unui succes.
V. Selectez și raportez la anumite situaţii de
viaţă idei și atitudini:
• cuvîntul purifică, reface o realitate, învinge
răul, cuvîntul e roditor de lumină;
• cuvîntul, ca și apa, are forţă de renaștere, reîntinerire, reactualizare;
• cele mai vechi cuvinte – cuvintele de iubire
– sînt și cele mai curate, mai noi și sfinte.
Fiecare om le rostește într-un mod propriu,
întrucît ele exprimă și un sentiment inedit.
VI. Interpretez, din punctul meu de vedere, mesajul comunicat de text:
Poezia mi-a oferit posibilitatea de a intra în lumea creată prin re-trăirea unei experienţe de viaţă:
bucuria unei ploi curate, cu soare, ce regenerează
întreaga natură. Dar, în adevăr, textul are o lume și
mai ascunsă: efectul de purificare și de înălţare spirituală a cuvintelor – idee ce se conţine în metafora
„stropi blînzi, cuvinte ce rodesc lumini...” Textul m-a
uimit prin această surpriză a descoperirii valorii cuvintelor ce pot lumina, pot înfrunta „securea”, întineri o cetate și construi noi lumi, în care ne-am simţi
realizaţi. Și toate acestea sînt rezultatele „cuvintelor
de iubire”.
31
I
C
I.
Dezvoltă-ţi competenţa de cititor cu spirit critic
Generalizez informaţia, conștientizez atitudinile, împărtășesc alte opinii:
• Poetul reia un laitmotiv universal – cuvîntul zidește omul și lumea –, comunicîndu-l, într-un mod
original, printr-o metaforă-simbol – PLOAIA.
• Modesta mea experienţă de viaţă confirmă sensul
general al acestei idei. Or, am învins întotdeauna,
atunci cînd m-am sprijinit pe forţa cuvîntului sincer, onest, plin de lumină și am devenit mai bogat
cînd am știut să utilizez cuvinte potrivite, continuînd un mesaj ce mi-a permis să le ofer lumea
mea spirituală oamenilor dragi.
L
abor omnia vincit
• M-a bucurat faptul că cele înţelese de mine se înscriu în aprecierea pe care a dat-o Mihai Cimpoi
valorii generale a poeziei lui Vasile Romanciuc: „El
este un organicist de speţă nouă, pledînd nu pur
și simplu pentru suflet, ci pentru suflet și iubire,
pentru suflet și credinţă, pentru suflet și lumină”.
În textul citit, semnificaţia metaforei „plouă curat
și sfînt” înglobează sensurile menţionate de consacratul critic, iar mesajul global este o pledoarie
pentru sufletul care are credinţă, lumină, iubire.
1. Poetul și prozatorul George Meniuc a meditat profund asupra
condiţiei devenirii unui receptor-creator al operei. Sugestiile sale
te vor ghida la elaborarea propriilor texte sau compoziţii. Citește
eseul și stabilește segmentele acestei căi de parcurs.
O „CHEIE” PENTRU UN CITITOR­CREATOR
Introducere
• Identifică ideea de început a eseului.
Dezvoltarea temei
• Rescrie cuvintele ce enunţă condiţiile care asigură
formarea unui receptor.
• Meditează asupra sensului întrebărilor retorice.
I. În arta contemporană e greu să vii cu ceva nebănuit și original, s-au
scris prea multe și mai bine, am auzit spunîndu-se într-un cerc de tineri
literaţi. Spusa lor, de la prima vedere, pare verosimilă.
II. Într-adevăr, după atîtea opere strălucite și variate, eterne în toate
privinţele, îţi vine nespus de greu să cutezi și tu o faptă mai adevărată în
ale creaţiei, cu atît mai mult cu cît fiecare se crede sortit să săvîrșească
fapta asta divină, dacă nu eroică. În zadar vei încerca „să te sui pe scara
cerului”, așteptînd să-ţi coboare întru ajutor Măria Sa Inspiraţia, făcătoarea de minuni. În artă se cere: studiu, o profundă studiere a problemelor,
talent înnăscut, experienţă de viaţă adecvată liniei tale în creaţia realistă,
stil individual. Toate acestea, luate împreună, trebuie să descopere viaţ a
și psihologia omului modern, fără invenţii supte din deget, fără scheme
apriorice, fără chipuri și imagini dinainte fixate (aidoma, se vede, Marelui Anonim, propus de Hegel); să ne dezvăluie omul real, în împrejurări
reale, pentru ca prin perfecţiunea și marele adevăr al operei sale să avem
omul tipic, în împrejurări tipice. Doar adevărurile, chiar dacă sînt abstracte, sînt concrete în necesitatea lor.
III. Acum să-l întrebăm pe cel ce pastișează în literatură: De ce scrii?
Ca să arăţi o bucată de viaţă? Dar îţi cunoști „bucata”, ai studiat-o adînc,
te-ai frămîntat în procesul cunoașterii, ai ajuns la anumite încheieri
32
filozofice? Arta fără gînd nu este artă. Dar gîndul acesta nu cumva e prea
minor, merită gîndul tău să fie dat în vileag, să fie dat publicităţii largi?
N-ai să te faci de rîs, expunîndu-l? De unde ești sigur că basmul tău în
versuri, ori cîntecul tău de dragoste, ori amintirile tale din anii războiului, pastișate după alţii în zeci și sute de variante, nu-s o aiureală curată,
dacă vorbim de valori în lumea literară? De ce crezi că opinia publică
va rămîne impresionată de „marile” tale gînduri, de „înaltele” tale sentimente? De ce scrii? Ești absolut sigur că lumea are nevoie de operele tale,
iar dacă n-are nevoie, de ce nu treci la altă meserie, ca să fii integru cu
tine însuţi și faţă de poporul tău... Arta include, prin urmare, și noţiunea
integrităţii absolute, ca o noţiune ce nu s-a despărţit niciodată de viaţa
oamenilor, de la sapa de lemn pînă la satelitul cosmic din zilele noastre.
IV. Cînd scriitorul se așază „la masa lui de brad” ca să plăsmuiască
o „istorie” ori, cum se zice la ţară, să ne povestească o „pătăranie”, după
mine, el are în faţa ochilor săi tabloul, imaginea lucrurilor ce le descrie
(termenul de „icoană” e prea oleografic). Această imagine, izvorîtă din
firea concretă a lumii înconjurătoare, trebuie să aibă trăsăturile unor fenomene reale, să le reprezinte de parcă există, chiar dacă n-au existat
niciodată, de fapt. Iar dacă ești sărac în ce privește viaţa multilaterală cu
trăirile ei puternice, dacă n-ai fost zguduit de nimic în viaţă, zguduit pînă-n
adîncul sufletului, dacă imaginile vieţii au trecut pe lîngă tine ca prin
faţa unei oglinzi de gheaţă, atunci, fiind sărac în aceste imagini și punînd
mîna pe condei, mai bine așterne „vreo istorie pe apă”, fă și tu ceva, cum
au mai făcut-o și alţii, „dedicînd broșuri la dame ai căror bărbaţi ei speră
c-ajungînd cîndva miniștri le-a deschide carieră”. Altă putinţă n-ai ca să
ieși din încurcătură, ca să scapi, vorba ceea, cu faţa curată. Totuși nu-mi
închipui să descrii destinele omenești fără să ai înmagazinate în tine imaginile unor oameni cunoscuţi de tine însuţi, să zugrăvești natura fără să
porţi în tine imaginile unor locuri geografice, „să faci” lirică intimă, dacă
n-ai avut sentimente nobile de iubire adevărată, să vorbești de-o înmormîntare, dacă la mort nu te-ai gîndit niciodată... Ce-ţi mai rămîne, dacă
n-ai toate acestea? Aha, rămîi cu talentul tău, talentul de a-i pastișa pe
alţii, care, slavă Domnului, au înmagazinat o sumedenie de imagini de
prisos. Ori îţi mai rămîne ceva: suflă în figurile de lut, în argilele arse și
le învie. Nimic mai simplu. Da, da. Însă după ce modele să-ţi faci figurile
tale de lut? Doar modelele le poate face numai creatorul...
V. Prin urmare, arta literară cere o muncă neprecupeţită în studierea
fenomenelor înconjurătoare, cere o mare apropiere de oamenii pămîntului natal, dacă vreţi să găsiţi cheile acelui „nebănuit și original”, la care
visează mulţi.
1. Urmează modelul propus în baza textului lui George Meniuc și
scrie un eseu în care să prezinţi:
• profilul unui cititor-receptor în propria viziune;
• opinia ta despre tema: Eu în dialog cu opera literară.
33
Dezvoltarea temei
• Selectează 2–3 întrebări
ce ţi-au suscitat interesul.
• Expune-ţi opinia despre
integralitatea absolută a
artei, condiţie ce spiritualizează viaţa omului.
• Raportează ideea de trăire
simţită, conștientă a împrejurărilor de viaţă la capacitatea proprie de receptare
a evenimentelor, sentimentelor dintr-o operă.
• Demonstrează, prin 2–3
exemple de opere ale unor
scriitori, că aceștia sînt
creatori de anumite modele; comentează de ce un
model trebuie să conţină
„acel inedit”, original.
George Meniuc
(1918–1987)
Concluzii
ARS DISCENDI
I
5
LEXICUL OPEREI LITERARE
A b initio
Agenda cititorului
• FOAIE, FOI
1. Frunză de plantă.
2. Ornament care imită
frunza.
3. Petală sau sepală.
4. Bucată dreptunghiulară
de hîrtie; coală; filă a
unei cărţi, a unui caiet,
a unui registru.
5. Ziar, revistă.
6. Bucată lată şi subţire
dintr-un material.
7. Bucată de material textil.
8. Strat de aluat subţiat,
din care se fac plăcinte,
tăieţei etc.
• PORTOFOLIUL la limba și
literatura română, în acest
an de studii, include:
1. Obiective: ce îţi propui să
acumulezi ca informaţii și
competenţe de comunicare.
2. Notele de lectură.
3. Fișele biobibliografice.
4. Schemele produse în urma lecturii textelor.
5. Agenda ortografică.
6. Agenda lexicală.
7. Lucrări proprii elaborate
pe parcurs.
8. Referinţe scrise ale colegilor și ale profesorului.
9.. Autoevaluări.
1. Citește articolul de dicţionar al cuvîntului foaie. Remarcă sensurile pe care nu le-ai știut anterior.
2. Observă și comentează legătura dintre sensurile cuvîntului foaie
și 5 unităţi din cîmpul etimologic de mai jos.
2.1. Explică sensul a 3 îmbinări sau expresii incluse în cîmpul etimologic.
CÎMP ETIMOLOGIC
FOAIE.
foaie verde
a întoarce foaia
a întoarce pe foaia cealaltă
a schimba foaia
foaie de zestre
foaie de drum
foaie de observaţie
foaie volantă
foaie de titlu
a număra foile în plăcintă
a lucra (pe cineva) în foi de
viţă
foicică
a foileta
a foi
a răsfoi
a înfoia
a desfoia
foiletare
foileton
foiletonism
foiletonist
foitaj
foiţă
foaie, foi
folium, -i/ folia, -arum
in folio
portofel
portofoliu
filă
file
3. Descrie cum arată diferite portofolii, inclusiv portofoliul pe care
îl elaborezi la o disciplină școlară. Vezi și Agenda cititorului.
4. Analizează articolul de mai jos, remarcînd cauzele polisemiei:
Portofoliu, portofolii
a) Titlu și funcţie de ministru (portofoliu ministerial); minister; departament ministerial; ministru fără portofoliu – ministru care nu
are în sarcină un anume minister.
b) Portofel (înv.).
c) Mapă, dosar etc. în care se păstrează acte, hîrtii de valoare etc. (înv.)
d) Totalitatea titlurilor financiare (acţiuni, obligaţiuni, certificate de depozit etc.) deţinute de o persoană și aflate în evidenţa unei bănci.
e) Totalitatea lucrărilor contractate de o editură, în scopul tipăririi lor.
4.1. Ce sensuri i se adaugă acestui cuvînt azi? Cunoști noţ iunea de
portofolio?
34
4.2. Compară cuvintele de mai jos, remarcînd elementul structural
comun și sensul/ sensurile pe care le au. În caz de necesitate,
consultă un dicţionar explicativ sau unul enciclopedic. Reţine
ortografia cuvintelor necunoscute anterior.
Portaltoi, portarmă, portavion, portavoce, portbagaj,
portbaionetă, portbebe, portbilet, portcart, portchei, portchibrituri,
portclișeu, portcontainer, portcreion, portcuţit, portdrapel,
portelicopter, portfard, porthartă, portmantou, portmanuscris,
portochelari, portprosop, portsabie, portsatelit, portschi, portţ igaret,
portunealtă, portvizit.
4.3. Indică domeniile din care fac parte cuvintele-termeni.
1. Acumulează (în clustering/ păienjeniș) unităţi de vocabular românești, care se asociază cu noţiunea de foaie.
1.1. Comentează relaţia dintre cuvinte: foaie–pagină–filă; foaie–blat.
Remarcă posibilitatea de substituţie reciprocă în contexte diferite.
S apere aude
2. Cercetează textul unui anunţ publicitar despre prestarea serviciilor de imprimare și xerocopiere. Remarcă modul de codare a
informaţ iei, de indicare a dimensiunilor foii.
3. Scrie și prezintă grafic un anunţ publicitar de tipărire sau copertare a lucrărilor.
4. Explică sensul cuvintelor marcate în proverbe. Observă ce sens s-a
actualizat în unitatea paremiologică. Comentează semnificaţia întregului enunţ.
➢ Pereţii au urechi și stradelele miros.
➢ Pereţii au urechi și stradelele ochi
ochi.
➢ Ferestrele au ochi și pereţii urechi
urechi.
➢ Cîmpu-i cu ochi
ochi, pădurea cu urechi
urechi.
➢ Zidul are urechi și gardul proptele.
➢ Pereţii au șoareci, iar șoarecii au urechi
urechi.
• Citește poezia ca o mărturisire. Comentează adecvat starea de spirit a eului liric.
S cripta manent
FLOAREA­SOARELUI
Mă-nvîrt, ca floarea-soarelui, pe cîmp,
După făptura ta strălucitoare,
Iar cînd apui în zarea călătoare,
Obrazul mi-l aplec către pămînt.
Sorb razele pe care le trimiţi
Pe cîmpul plin de-o harnică speranţă,
Și simt, treptat, cum nervii mei trudiţi
Se umplu de-o frenetică substanţă.
Stau noaptea-ntreagă aplecat așa
Și numai cînd răsari tu dimineaţa,
Descătușînd din neguri fruntea grea,
Eu îmi ridic setos spre tine faţa.
Aceasta îmi străbate trupu-ntreg
Și-mi urcă prin arterele rebele,
Pînă cînd, împlinit, rodesc și leg
Cu toate florile fiinţei mele.
Radu STANCA
35
I
L
abor omnia vincit
1. Comentează semantica adjectivelor din textul propus pe 3 coloane. În 2 coloane, delimitează sensurile proprii de cele figurate
ale aceluiași adjectiv; în ultima coloană arată sensul din context
al adjectivului.
Îmbinarea
Sensul propriu
Sensul figurat
Sensul contextual (în îmbinare)
Frunte grea
Care are greutate mare.
Care pare că
apasă.
Care dă senzaţia de apăsare din cauza
gîndurilor.
Agenda cititorului
• Grefa metaforică, o consecutivitate de metafore
condiţionate reciproc, o
metaforă construită pe
o altă metaforă, anterioară, în zona semantică
deschisă de aceasta.
• Numele personajului
reflectă originea etnică
a acestuia. Alegerea
lui – motivată de sensul
cuvîntului prin care se
poate descifra – permite
o interpretare în text (autorul explică de ce se numeşte aşa personajul) sau
în afara textului (cititorul
sesizează de ce autorul a
ales un atare nume).
Uneori, scriitorul mizează pe forma în care
apare numele propriu
al personajului (cea
hipocoristică: Agămiţă
din Agamemnon) sau pe
combinările prenume –
nume de familie (Edgar
Bostandache), nume de
familie – caracter (Zaharia Trahanache).
ARS DISCENDI
2. Analizează grefa metaforică, stabilind elementele comparate și
baza de comparaţie. Vezi informaţia utilă din Agenda cititorului.
Cum poate un copac să semene cu o catedrală; cum poate un arbore,
oricît de înalt și de maiestuos, să trezească acea senzaţ ie de timiditate și
smerenie, pe care numai operele ieșite dintr-o minte și o mînă de om o
pot trezi în sufletul, dornic să fie înfrînt, al celorlalţi; cum pot ramurile,
oricît de drepte și lungi, să fie asemeni coloanelor și lemnul blînd, oricît
de puternic, să pară măreţ și neîndurător ca piatra; cum poate un copac
să semene cu o catedrală, mă miram singură stînd sub acel castan imens
și rotund, asemenea unei bolţi de biserică înălţată unui zeu cu adevărat
viu, din moment ce pînă și lăcașurile de închinăciune îl respiră și pînă
și altarele îl tremură în vînt? Cred că metafora a început de la flori, de la
acele eflorescenţe albe orgolioase, de forma unor piramide lipsite de veșnicie, dar nu și de înţelegerea ei, semănînd atît de mult unor candelabre
cu lumînări fine și lungi, încît numai faptul că nu se stingeau putea să
trezească, abia îndrăznită, îndoiala.
Ana BLANDIANA
2.1. Amintește-ţi imaginile altor copaci: ce asociaţii îţi provoacă
ele? Ce comparaţii și metafore generează? Alege un nume de
copac și scrie un text propriu bazat pe grefa metaforică.
3. Prezintă o serie de nume proprii românești (prenume sau nume
de familie) pe care le cunoști și care provin, evident, de la numele
unor plante sau părţile acestora.
4. Narează povestea Fata babei și fata moșneagului. Studiază Agenda cititorului și alege nume potrivite pentru personajele anonime, comentîndu-ţi opţiunea.
1. Scrie o pagină de jurnal, împărtășindu-ţi experienţa personală la
tema: Cum am învăţat să citesc literatură.
R EP E RE . Amintește-ţi o experienţă, bunăoară:
➢ cum ai învăţat să citești cărţi, care este atitudinea ta actuală faţă de
lectură, în ce limbi citești fluent;
➢ cuvinte a căror scriere corectă îţi era cunoscută anterior; cuvinte
pe care le-ai ortografiat greșit sau ai avut dubii la scrierea lor.
➢ cuvinte și expresii celebre pe care le-ai asimilat.
36
6
LECTURA CA MOD DE INTERIORIZARE
{I RE–CREARE A OPEREI
Motto:
Interesul tînărului pentru literatură
provine din nevoia lui de viaţă.
Tudor VIANU
1. Urmărește imaginile alăturate și explică:
• Ce te impresionează mai ușor: sculptura, tabloul sau opera literară?
• Ce îţi sugerează fiecare dintre obiectele de artă reprezentate?
• Ce obiect de artă (sculptura, tabloul, cartea) îţi oferă mai multă informaţie, mai multe idei, gînduri, trăiri, sentimente?
• Ce rol atribui cărţ ilor, lecturii în instruirea ta?
Ab
initio
2. Imaginează-ţi un concurs al cărţilor consacrate, și tu jurizezi. Ce
cărţi ai accepta în competiţ ie și ce întrebări ai adresa: autorilor;
protagoniștilor; editorilor?
• Citește textul și regăsește-te în ipostaza de lector-receptor al
eului liric.
LEGĂMÎNT
Știu: cîndva, la miez de noapte,
Ori la răsărit de Soare,
Stinge-mi-s-or ochii mie
Tot deasupra cărţii Sale.
S-o lăsaţi așa, deschisă,
Ca băiatul meu ori fata
Să citească mai departe
Ce n-a reușit nici tata.
Am s-ajung atunce, poate,
La mijlocul ei aproape,
Ci să nu închideţi cartea
Ca pe recile-mi pleoape.
Iar de n-au s-auză dînșii
Al străvechii slove bucium,
Așezaţi-mi-o ca pernă
Cu toţi codrii ei în zbucium.
S cripta manent
Grigore VIERU
1. Meditează:
Legămîntul cu opera este o chemare interioară a fiinţei umane, în special a tînărului dornic de orizonturi spirituale.
2. Discutaţi în echipe, acumulînd, pentru afirmaţiile ce vizează mesajul poeziei, idei sau argumente în baza unor simboluri relevante.
Strofa 1:
Strofa 2:
Strofa 3:
Strofa 4:
Valoarea lecturii rezidă în continuitatea ei...
O lectură adevărată, profundă nu are nicicînd finitudine...
Omul este efemer, cartea este veșnică prin valoarea ei...
Un cititor neintenţionat ratează șansa de a fi receptor
al unor valori indispensabile vieţii umane...
37
S apere aude
I
Tu ştii
Că un cîntec frumos
Pentru copii
Poate salva în viitor o patrie.
Tu ştii
Că un copil
Nu merge nicicînd
Degeaba pe drum.
Grigore VIERU
3. Încadrează-te în dialogul propus în calitate de locutor. Ascultă
atent și încearcă să înţelegi tema discuţiei.
Mă uit în ochii cititorului meu și mă întreb: s-a schimbat ceva în el,
i-am mai dat prin cartea mea un dram de sărbătoare, de conștiinţă, de
elan?
Cristofor : Fără doar și poate. Odată, dacă-mi amintesc bine, N.
mi-a vorbit despre cele două contexte în care trebuie să se înscrie o operă
literară. Contextul vieţii și contextul literar.
Gabriel: Să precizăm termenul.
Cristofor : Context, în acest caz, înseamnă ambianţă, situaţie specifică, conjunctură, mediu sau starea de lucruri în care se încadrează un
fapt. Contextul vieţii ar fi: epoca, timpul în care trăiește scriitorul, problemele contemporanilor săi, luarea atitudinii faţă de ele, cu alte cuvinte,
înscrierea în ansamblul evenimentelor care se desfășoară concomitent cu
viaţa lui. Contextul literar, după el, e altceva și răspunde, aproximativ,
următoarelor întrebări: ce avea autorul să spună nou în comparaţie cu
ceea ce s-a făcut pînă la el în literatură? Cum va spune acest nou ca să fie
văzut, auzit, ca să poată fi deosebit de alţi scriitori contemporani? Pe cine
și-l aleagă de maestru, cu alte cuvinte, în ce companie va bate la porţile
literaturii? Prin aceste opţiuni ale sale se va vedea faţă de care stiluri sau
cărţi el e rece, de ce nu le acceptă ca fond.
Ștefan: Îmi cer iertare că te întrerup, dar cele spuse pînă aici eu leaș putea aplica și altor profesiuni, acolo unde lucrează adevăraţi meșteri, iar, după mine, între cuvintele meșter și maestru uneori distanţa
se micșorează atît de mult, că o noţiune poate trece în alta. Spunînd
aceasta, cred că nu atît trag jăratec pe turta mea, cît încerc să verific,
prin propria experienţă, niște date dintr-un domeniu pe care îl cunosc
destul de puţin.
Liviu DAMIAN, Dialoguri la marginea orașului
3.1. Examinează cele 2 noţiuni pe care se axează interlocutorii în raport cu un principiu propriu de valoare.
3.2. Formulează o replică prin care să confirmi justeţea și importanţa unei proprii viziuni asupra contextului.
3.3. Scrie în caiet noţiunile clarificate în următoarea ordine:
Definiţia 1
CONTEXTUL
VIEŢII
Definiţia 2
CONTEXTUL
LECTURII
Definiţia 3
CONTEXTUL
LITERAR
3.4. Argumentează definiţia contextul lecturii, relaţionînd-o cu celelalte două. Exemplifică prin expunerea convingerilor proprii
sau ale unor personalităţi.
38
1. Descoperă, în mărturisirile cititorului avizat din text, răspunsurile la întrebările ce urmează.
A
T IMPU L
L
abor omnia vincit
CĂ RŢII, T IM P UL C I TI TORU LU I
Știu cînd o carte e „bună”. Criteriul este simplu: ea trebuie să te mute în lumea pe care o deschide. Autorul trebuie să construiască din inteligenţa, fantezia, speculativitatea sau sensibilitatea
lui o lume care pînă atunci nu existase. Iar din
lumea aceasta, de îndată ce ai pus piciorul în ea,
tu ca cititor trebuie să nu mai poţi ieși.
Pentru că centrul fiinţei mele s-a mutat în lumea pe care cartea a deschis-o, cînd lectura ei s-a
încheiat, eu nu mai aparţin lumii de aici. Cărţile
acestea care intră în timpul tău cu propriul lor
timp pot fi citite chiar acolo unde ai apucat să le
deschizi, în picioare în mijlocul camerei, lîngă raftul unei librării sau la lumina unui felinar.
Gabriel LIICEANU
• Ce criterii ţi se propun pentru a aprecia o „carte bună”?
• Care sînt condiţiile de a deveni cititor pasionat?
• Ce cuvinte, sintagme concretizează un proces de formare a cititorului receptor?
• Ţi-ai simţit vreodată „centrul fiinţei tale”? Definește această stare,
fiind ajutat de text.
• Ce impact au cărţile „care intră în timpul tău cu propriul lor timp”?
Argumentează.
2. Continuă lectura prin identificarea și selectarea ideilor ce se referă la carte și lectură ca elemente indispensabile formării omului.
B
C ĂRŢ ILE,
UN IZ VO R N ESEC AT DE E N E RGI E
Majoritatea oamenilor citesc, în cel mai bun
caz, ca să afle lucruri noi, ca să știe cît mai multe
lucruri. Dorinţa aceasta este excelentă la începutul educaţiei, dar e fatală în mijlocul vieţii, la
maturitate. Trebuie descoperite atunci cărţi care
ne ajută nu să știm, ci să înţelegem; cărţi care ne
îndeamnă fără știrea noastră la gîndire, la examen, la reflecţie personală. Nu ne este îngăduit
să trecem prin viaţă, nefolosind energia care stă
condensată în cărţi.
Omul care strînge și păstrează cărţi nu poate
fi un om rău. Te atașezi de cărţi pentru nesfîrși-
tele forţe spirituale care stau adunate între copertele lor, gata întotdeauna să-ţi vină în ajutor, să
te înalţe. O carte bună o înţ elegi și o poţi folosi
pentru creșterea ta spirituală numai la a II-a sau
la a III-a lectură. Se presupune, atunci, că acea
carte o stăpînești, o ai întotdeauna pe aproape și
o poţi reciti cînd vrei. Oamenii care recitesc aceleași cărţi, oamenii care adună și iubesc aceleași
cărţi se înţeleg mai firesc și mai imediat între ei.
Asemenea oameni pot crea laolaltă acel mediu
favorabil marilor creaţii spirituale. Asemenea oameni, și numai ei, pot alcătui o cultură.
Mircea ELIADE
2.1. Completează rubricile tabelului, selectînd informaţii impresionante din text și dezvoltă-le într-un comentariu propriu.
Ideea lui Mircea Eliade
Comentariul propriu
.......................................
.......................................
39
I
3. Cunoaște atitudinea unui tînăr care a ajuns, prin destinul său,
la concluzia: Literatura este adevărata viaţă, viaţa în fine lămurită și descoperită, deci singura viaţă trăită cu adevărat. (Mario
Vargas Llosa)
3.1. Pornind de la ideea că fiecare lectură nouă era pentru mine o
nouă viaţă, relatează despre lecturile tale care te-au ajutat să
descoperi viaţa în diversitatea ei.
C
A TAȘA R EA
D E CĂ RŢ I E O PAS I U N E
Deveneam un adolescent dificil, cu bizarerii și idei absurde. Citeam toată ziua și o mare
parte din noapte, descoperind, din aproape în
aproape, întregi familii de poeţi (căci citeam în
primul rînd poezie), pe care îi exploram apoi
individual, împrumutînd cărţi de la vreo patru
biblioteci la care eram abonat. Tot ce-mi plăcea
reţineam foarte ușor și, în pauză, cînd colegii mei
jucau ping-pong pe catedră, eu umpleam tabla
cu versuri din Verlaine sau Eluard. Fiecare lectură nouă era pentru mine o nouă viaţă. Abia
observam ce se petrece în jurul meu. Colegii mei
veneau mereu la școală cu discuri, din luciul coperţilor răsăreau figuri dure, de bărboși îmbrăcaţi excentric, vocabule misterioase se încrucișau
în cursul discuţiilor la care asistam absent.
Mircea CĂRTĂRESCU
4. Asistă la dialogul dintre două personaje îndrăgostite de poezie –
o tînără cititoare și un creator – și comunică, imaginar, cu ei.
D
L ITE R AT UR A
ȘI V IAŢA S E NAS C DI N I U BI R E DE OA M E N I
Cu vocea întretăiată de oftaturi, fata pare că
vrea să explice un lucru simplu cuiva greu de cap.
– ...nu știaţi că un poet bun nu îmbătrînește
niciodată? Aţi scris cîteva poezii extraordinare
acum vreo douăzeci de ani, poate nici nu v-aţi
dat seama cît erau de bune, critica e grăbită și
neatentă, nu observă capodopera... Le-am citit cu ani în urmă, acum o lună le-am citit din
nou, parcă ar fi fost scrise ieri, ar putea fi scrise mîine, n-au nici un rid, sînt eterne, adău-
gă Raluca cu un zîmbet timid. Mie asta mi-au
spus poeziile dumneavoastră.
– Te-au îndemnat și pe tine să scrii poezie?
– Nu, asta o înveţi singur, dac-o înveţi, dar,
lîngă un poet, dacă îl cunoști în carne și oase, afli
tot felul de lucruri – care sînt marii scriitori, ce e
muzica, ce relaţii trebuie să ai cu banii și cu lumea, mă rog, esenţialul.
– Și asta doar în cîteva luni?
– Sînt luni care fac ani... cît zeci de ani...
Mihai ZAMFIR
4.1. Pune-ţi în valoare lecturile și susţine, prin argumente proprii,
gîndul pe care îl lansează tînăra:
Opera literară este un spaţiu în care se întîlnesc fericit și coexistă
pragmaticul, spiritualul, esteticul.
4.2. Determină ideea cu care te-ai încadra în discuţia la tema:
Valoarea creaţiei și a creatorului.
40
1. Citește o secvenţă dintr-un text poetic și meditează la posibilităţile pe
LEGO, ERGO SUM
care ţi le oferă spaţiul alb ce dezmărginește poezia.
C E RĂMÎNE DIN VIAŢĂ
.........
oamenii
nu deschid cărţi subţiri
iar dacă o fac
observă imediat că înăuntru sînt
puţine cuvinte pe rînd
puţine cuvinte pe pagină
în rest
alb mult alb
și le închid repede
fără să le spună nimeni
oamenii știu însă că
poezia este ceea ce rămîne din viaţă
după ce o trăiești
Robert ȘERBAN
2. Reflectează asupra cărţilor, operelor de care nu te poţi despărţi.
Prin ce rămîn ele pentru tine cărţi deschise?
3. Întocmește o listă de opere studiate intitulînd-o: Cărţile mele iubite, cărţile mele citite.
4. Integrează idei din lecturile tale și confesează-te într-un microeseu cu tema: Poezia este ceea ce rămîne din viaţă după ce o trăiești.
Să se audă fagurii luminii
Şi dragostea
Cum suie către soare.
Liviu DAMIAN
ARS DISCENDI
1. Construiește un posibil portret al cititorului ideal, pornind de la:
• varietatea lecturilor;
• preferinţa pentru anumite texte;
• permanenţa lecturilor;
• ritmul și capacitatea de înţelegere;
• abilitatea de „a vedea” cele lecturate;
• raportarea lumii citite la propriul univers spiritual.
1.1. Verifică-ţi competenţa de lector prin schiţa de portret realizată.
2. Scrie o reţetă proprie pentru lecturi valoroase.
OPŢ I O NA L
3. Generalizînd informaţia studiată în cadrul temei, scrie un eseu
nestructurat cu tema: Literatura și viaţa comunică direct și deplin:
viaţa intră în carte, cartea intră în viaţă și împreună, deopotrivă,
formează omul.
41
I
E V A LUA R E
SUMATIVĂ
Apreciază-ţi competenţele:
Domeniul evaluativ
Nivelul de competenţă
C
Cunoaştere, modelare,
aplicare
Nivelul de competenţă
B
Interpretare, sinteză
şi integrare
Nivelul de competenţă
Domeniul cognitiv şi atitudinal
Elemente de construcţie a comunicării
şi de teorie literară utilizate, de către cititor,
la elaborarea textelor proprii, orale şi scrise.
Lectura şi interpretarea mesajelor de text
nonliterar.
Receptarea şi axiologia textului literar.
Integrarea unor idei în propriul sistem
de valori.
A
Cooperare, creativitate
şi actualitate
De la resursele educaţionale ale textului la
valorile asumate de către elevul cititor şi
producător de mesaje.
42
Limbã ºi comunicare. Devenirea cititorului
LECTURĂ–RECEPTARE–SCRIERE
Sarcini de lucru
Punctaj
Selectează din temele studiate două definiţii ale noţiunii de cultură, explicînd-o, verbal, pe cea
mai convingătoare pentru tine.
3 p.
Elaborează un text coerent de 3–4 enunţuri, punînd la bază asocierea vocabularului limbii
române cu realităţi ale naturii (pădure, ocean) și explicînd pe ce se edifică asocierea.
4 p.
Scrie o listă de personalităţi literare care, în opinia ta, ar constitui exemple pentru afirmaţia
lui Constantin Noica: A face din cultură pîinea noastră cea de toate zilele.
3 p.
Confirmă sau contestă, argumentat, ideea că lexicul unei opere literare este portretul modului
de comunicare în timpul și locul descris.
6 p.
Expune, în 5–6 repere, relaţia dintre tine și opera literară preferată, dezvoltînd opinia lui
Gabriel Liiceanu: Autorul trebuie să construiască din inteligenţa, fantezia, speculativitatea sau
sensibilitatea lui o lume care pînă atunci nu existase. Iar din lumea aceasta, de îndată ce ai pus
piciorul în ea, tu ca cititor trebuie să nu mai poţi ieși.
6 p.
Descrie, în pași de algoritm, modalitatea de accesare a unui dicţionar electronic, prezentînd,
într-un text coerent de 10 rînduri, experienţa proprie de învăţare a limbii române din surse online.
8 p.
Comentează, în 4–5 enunţuri, valori culturale și literare naţionale ca argumente de integrare
în contextul cultural european.
10 p.
A SCRIE
Cînd scriem trebuie
să păstrăm distanţa
faţă de ce s-a întîmplat
în cuvinte,
Ca atunci cînd
salvezi un om
de la înec:
Trebuie să-l ţii pe acela
strîns,
dar nu prea aproape de tine,
ca să nu te poată trage
și pe tine cu el
în adînc.
Gabriela MELINESCU
1. Continuaţi enunţurile:
• Pentru un copil analfabet, a scrie este …
• Pentru un elev, a scrie devine sinonim cu …
• Pentru un om de litere, a scrie semnifică …
2. Conturaţi-vă, în 2–3 enunţuri, relaţia cu scrierea textelor
de ficţiune.
3. Alegeţi una dintre ipostazele reperate mai jos și desfășuraţi
ideea, raportînd-o la propria experienţă de cititor:
• ești un cititor/ o cititoare pasionat(ă) de poezie;
• ai poezii preferate, dar nu citești poezie din proprie
iniţiativă;
• poezia te lasă indiferent(ă);
• crezi că astăzi nu mai e timp pentru poezie.
4. Formulaţi, într-un enunţ, mesajul textului.
5. Rescrieţi prima strofă a poeziei, prin raportare la oricare
alt domeniu de creaţie artistică, modificîndu-i titlul prin
substituţia altor termeni: a sculpta; a picta; a compune;
a dansa; a cînta; a ţese etc.
43
ATELIER
DE LECTURĂ
60 p.
În total:
100 de puncte
M o d ul
u l ul
u l II
II
CREATIVITATEA LINGVISTICĂ ŞI LITERARĂ
ÎN DEVENIREA GENURILOR ŞI SPECIILOR
COMP E T E NŢ E
V I Z AT E
Dezvoltarea comunicării orale şi scrise:
• utilizarea adecvată a surselor de documentare facilitatoare în studierea limbii şi literaturii române şi a mijloacelor expresive ale
limbii române literare, în diferite situaţii de
comunicare orală şi scrisă;
• aplicarea elementelor compoziţionale şi a
conceptelor operaţionale specifice textelor
literare epice, dramatice şi lirice în comunicarea orală şi scrisă.
Dezvoltarea abilităţilor de cititor:
• realizarea variatelor strategii de lectură
şi interpretare a textelor, în raport cu circumstanţele de lectură, cu particularităţile de gen, specie şi cu propriul punct de
vedere;
• argumentarea stării afective postlecturale
despre mesajul, axiologia textelor studiate, elaborate independent sau în echipă.
G EOGRAFIA ŞI TEMPORALITATEA
GENURILOR ŞI SPECIILOR
CUNO
ŞT
IN
Ţ
E
• extinderea orizontului
cultural prin formarea
unei atitudini pozitive
faţă de limba română şi prin
nevoia de a folosi limbajul
într-o manieră responsabilă;
A PA C I TĂ
Ţ
• C
I
• valorificarea genurilor şi
speciilor literare fundamentale
ce construiesc literatura,
formează gustul estetic al
cititorului, stimulează gîndirea
autonomă şi reflexivă;
•
Textul dramatic nu duce
lipsă de dimensiuni narative și este adesea, dacă nu
totdeauna, de un pragmatism mai pronunţat decît
alte texte. Cuvîntul scris
sub formă de dialoguri, de
monologuri a fost destinat
luminilor rampei. Optica
generală rămîne spectacolul. Teatrul este una dintre
manifestările sale și textul
dramatic se găsește, explicit
sau implicit, în inima sa.
Stéphane SANTERRES­
SARKANY
A
• producerea actelor de vorbire
personalizate, care reflectă
propriile idei, judecăţi, opinii,
experienţe senzoriale
şi de lectură.
Epicul se mișcă în voie în timp și în spaţiu. Poate
nara întîmplări care se petrec de-a lungul mai
multor generaţii, de-a lungul cîtorva secole
sau milenii, după cum se poate mărgini și
la fapte petrecute în cîteva ore.
Silviu IOSIFESCU
Intuiţia lirică a lumii se răsfrînge
ca stare de suflet, pe cînd cea epică,
drept succesiune de evenimente, iar cea
dramatică, drept conflict și luptă de forţe
antagoniste.
Tudor VIANU
T
IT
UD
INI
II
7
GENURILE LITERARE. TIPURI {I FORME
Motto:
Teoria genurilor clasifică literatura şi istoria literaturii
în funcţie de anumite tipuri specifice de organizare
sau de structură a operelor literare.
Rene WELLEK, Austin WARREN
1. Explică ce înţelegi prin noţiunile de epic, dramatic, liric.
Ab
2. Distribuie pe trei coloane cuvintele ce urmează: contemplaţie, personaj, dinamism, desfășurare, dialog, meditaţie, succesiune, suspans, sentiment, tensiune, introspecţie, conflict, acţiune, monolog, reprezentare.
initio
EPIC
DRAMATIC
LIRIC
2.1. Constată multiplele posibilităţi combinatorii.
1. Recitește mottoul temei. Identifică informaţia-cheie, în raport
cu tema modulului. Compar-o cu cea din Rînduri-Gînduri și
Agenda cititorului, formulînd două concluzii.
S apere aude
Rîndur
i -Gîndu
ri
• Genul literar este o instituţie – în sensul în care
și Biserica, și Universitatea, și
Statul sînt instituţii.
Rene WELLEK,
Austin WARREN
2. Selectează și scrie în caiet indiciile genurilor literare, așa cum
apar ele în viziunea teoreticienilor citaţi mai jos. Discută notiţele tale și cele ale colegului, alcătuind o listă comună.
• Genul se definește drept conjugarea mai multor proprietăţi ale discursului literar, judecate ca importante pentru operele în care le întîlnim. Presupunem totdeauna că facem abstracţie de diferite trăsături divergente, considerate puţin importante, în favoarea altor trăsături – care
rămîn identice și sînt dominante în structura operei.
Tzvetan TODOROV
• Chestiunea dacă o operă ţine de lirică, de epică sau de teatru nu
lasă loc pentru îndoieli. Apartenenţa este condiţionată de forma în care
se prezintă opera de artă. Atunci cînd ni se povestește ceva, este vorba
de epică, atunci cînd niște oameni consemnaţi joacă o acţiune pe o scenă, este vorba de teatru, iar atunci cînd un „eu” resimte o stare și și-o
exprimă, este vorba de lirică.
Wolfgang KAYSER
46
3. Amintește-ţi particularităţile distincte ale textelor enumerate și
definește-le conform criteriului celor trei genuri:
➢ Toiagul păstoriei de Ion Druţă;
➢ Sfîrşit de toamnă de Vasile Alecsandri;
➢ Lacul de Mihai Eminescu;
➢ Dan, căpitan de plai de Vasile Alecsandri;
➢ Neamul Şoimăreştilor de Mihail Sadoveanu;
➢ Conu Leonida faţă cu reacţiunea de I.L. Caragiale.
4. Citește afirmaţia lui Camil Petrescu din perspectiva unui tînăr
care, astăzi, are intenţia să devină scriitor. Care dintre argumente
le consideri plauzibile?
Voi scrie pînă la 25 de ani versuri, pentru că aceasta este vremea iluziilor și a versurilor; voi scrie între 25 și 35 de ani teatru, pentru că teatrul
cere și o oarecare experienţă și o anumită vibraţie nervoasă; voi scrie între
35 și 40 de ani romane, pentru că romanele cer o mai bogată experienţă a
vieţii și o anume maturitate expresivă; și abia la 40 de ani mă voi întoarce
la filozofie, căci e mai cuminte să faci poezie la 20 de ani și filozofie la 40.
Camil PETRESCU
4.1. Documentează-te în privinţa activităţii autorului și precizează
cum a respectat acest program.
5. Alege una dintre afirmaţii și continuă gîndul, explicîndu-ţi preferinţa:
➢ Mi-ar plăcea să fiu un poet...
➢ Aș vrea să fiu dramaturg...
➢ M-ar tenta să scriu romane...
➢ Cred că pot să devin autor de...
➢ Doresc să scriu basme pentru copii...
6. Documentează-te la tema specificul genurilor literare fundamentale
și determină genul literar la care se va referi textul inspirat de:
• o situaţie limită în viaţa socială;
• un episod ridicol cotidian;
• o trăire emoţională puternică;
• biografia unei persoane.
7. Citește fragmentele propuse și identifică genul literar căruia îi
aparţin.
7.1. Selectează informaţii din texte și din Agenda criticului, expusă
în pagina următoare.
7.2. Construiește tabelul și înscrie în el argumentele enunţate la
fiecare text.
A
•
B
•
C
•
D
•
A. Rămînea totuși un bun fiu al acestor văi, al acestor dealuri. Cine știe de
unde o fi moștenit el aceste rădăcini răsfirate în adîncul plaiului natal, dar
hotărît că le avea și, fiind aceste rădăcini nu atît un merit al lui personal, cît
47
Agenda cititorului
• Gen (lat. genus – neam,
familie, origine, gen).
Teoria literaturii concepe genul drept o grupare de opere literare
bazată, teoretic, atît pe
forma externă (metrul
sau structura specifică),
cît şi pe cea internă (atitudinea, tonul, scopul
în general, subiectul
şi publicul căruia i se
adresează operele).
➢ Epicul: subiectul este
disociat de obiect, de
unde rezultă caracterul
său obiectiv.
➢ Dramaticul: subiectul
este disociat parţial de
obiect, de unde reiese
caracterul său subiectivobiectiv.
➢ Liricul: subiectul devine obiect al propriei
contemplaţii, de aceea
textul este, prin excelenţă, subiectiv.
• Teoreticienii contemporani încearcă fie să
distingă un al patrulea
gen, numit literatură
de frontieră, fie delimitează mai multe genuri
autonome: epistolar,
memorialistic, diaristic
(jurnalul), genul corespondenţei.
II
Agenda criticului
Epic, liric şi dramatic nu
au valoarea unei simple
grupări convenţionale a
operelor literare. Genurile se relevează ca virtuale
atitudini adoptate de om,
ca posibilităţi create în
raporturile complexe ale
omului cu lumea, anticipînd apariţia creaţiei
artistice.
Ion VLAD
Sculptura nu poate modela în marmură tot ceea
ce poezia reprezintă, fără
greutate, prin cuvinte.
Nicolai HARTMANN
Poezia poetului stîrneşte
poezia intimă a fiecăruia.
Nichita STĂNESCU
• COMUNICAREA este
nucleul epicului.
• DECLANŞAREA este
nucleul dramaticului.
• ÎNŞTIINŢAREA este
nucleul liricului.
Adrian MARINO
ARS DISCENDI
un bun obștesc, ele urmau a fi studiate, recultivate, drept care iată că, serile,
biciclete, motociclete, automobile fel de fel, fac ce fac, și caută să intre în sat
pe lîngă căsuţa ciobanului din vîrful dealului.
Ion DRUŢĂ
B. Un tînăr frumos, cu păr lung și un început de barbă, trece prin faţa librăriei
din strada 57; jeans albaștri și în dreptul genunchilor o ruptură de o palmă.
Cei cîţiva tineri strînși în faţa vitrinei îi privesc ruptura cu o admiraţie aproape
mistică, dar și cu o anumită invidie. Îl urmăresc lung cu privirile. Cît vor fi
discutat mai tîrziu întrebîndu-se unde oare a putut cumpăra tînărul blond o
asemenea superbă splendid zdrenţuită pereche de pantaloni...
Mircea ELIADE
C. C orb e a (șoptește): Genunea!
Mog î lde a: Ce ziseși?
C orb e a : Nimic.
Sandom i r : Cocoșii au început să cînte și luceafărul să se stingă.
Creme ne : E steaua care se stinge cea de pe urmă; uitaţ i-vă: ca și cum
ar clipi.
C orbea: Mîine iar răsare, ș-apoi iar răsare, și-n veci va răsări.
Barbu ȘTEFĂNESCU-DELAVRANCEA
D. Doar de iubire nu mă pot păzi,
Numai de focul sfînt al tinereţii,
Precum de aer nu mă pot feri
Ori de lumina dulce-a dimineţii.
Vasile ROMANCIUC
8. Raportînd titlul textului la specia literară în care se înscrie, argumentează, în cîte un enunţ, fiecare caz:
➢ Limba noastră (A. Mateevici) – IMN;
➢ Fata babei și fata moșneagului (I. Creangă) – POVESTE;
➢ Călin (File de poveste) (M. Eminescu) – POEM;
➢ Balada celor cinci motănași (I. Druţă) – NUVELĂ;
➢ Baltagul (M. Sadoveanu) – ROMAN.
1. Redactează un text argumentativ de o pagină, în care să prezinţi
o temă, la alegere:
• Cunoașterea operelor ce aparţin diverselor genuri și specii literare
mă formează ca cititor avizat.
• Genurile și speciile literare și-au constituit o geografie în răstimpul
evoluţiei lor.
2. Relatează, într-un referat, despre trei autori din literatura română și cea universală care au îmbrăţișat mai multe genuri literare.
48
8
VOCABULARUL. RESURSE STILISTICE
1. Construiește lanţurile asociative ale verbului a cînta. Urmărește
și comentează conexiunile de sens. Explică, în scris, trei asocieri
proprii sau ale colegilor.
2. Prezintă sensurile cunoscute ale verbului a cînta și ale substantivului cîntec. Citează versuri sau titluri de texte literare în care se
actualizează aceste sensuri.
3. Examinează potenţialul expresiv al denumirilor de plante/ flori.
Începe cu sensurile cunoscute ale cuvintelor floare, crin, bujor,
trandafir. Remarcă prezenţa altor realităţi din lumea vegetală,
specifice florei noastre, încadrate în poezia lirică populară.
4. Privește tabloul alăturat și descrie imaginea într-un text coerent
de o pagină. Subliniază cuvintele pe care le-ai utilizat cu sens figurat.
1. Reperînd informaţia utilă din Agenda cititorului, selectează, din
text, cinci îmbinări în care unul dintre cuvinte apare cu sens figurat. Explică oral cum se constituie sensul figurat.
Niciodată în viaţa mea cu guleraș alb nu mă simţeam mai proaspătă și
mai la începutul drumului decît atunci cînd începeam un nou caiet. Uitam
toate temele făcute în grabă, toate petele de cerneală din vechile caiete, uitam copertele lor ferfeniţite, etichetele lor dezlipite, marginile lor neglijente
și literele lor îngrămădite la sfîrșitul rîndului. În faţă îmi stătea un caiet imaculat, neînceput, pe care îl înveleam pios în hîrtie albastră, ale cărui pagini
le liniam cu atenţie, emoţionată, și le numerotam cu grijă, pe coperta căruia
îmi scriam numele ceremonios, înconjurat de cîrcei coloraţi și însoţit de
toate titlurile de rigoare: elevă, clasa, școala, orașul. Primele teme primeau
invariabil nota zece, erau îngrijite, minuţioase, curate, corecte, perfecte.
Ana BLANDIANA
2. Citește proverbele. Identifică figurile de stil care au stat la baza lor.
Citează alte două proverbe și aforisme construite în baza acelorași
figuri de stil.
➢ Ce naște din pisică șoareci prinde.
➢ Ce naște în întuneric crește la lumină.
• Ce nu poate face leul, face vulpea.
• Ce nu poate face un singur om, fac mai mulţi împreună.
• Ce poţi face singur nu aștepta să-ţi facă alţii.
• Ce spui la ureche în pădure se aude.
49
Ab
initio
Agenda cititorului
RESURSELE EXPRESIVE
ALE VOCABULARULUI
• Sînt determinate de
sensul sau sensurile pe
care le are un anume
cuvînt într-o limbă.
• Utilizarea cuvîntului
în diferite contexte
şi cu diferite sensuri,
plă smuirea unor figuri
de limbaj poetic este
parte din strategia de
creaţie pe care o adoptă
autorii consacraţi şi
vorbitorii de rînd.
S apere aude
II
3. Informează-te din textul propus despre rolul unităţilor de vocabular la exprimarea atitudinii vorbitorului faţa de realitate.
3.1. Discută cu colegul despre sensul expresiilor cuvinte neutre și
cuvinte marcate.
POTRIVIREA STILISTICĂ A CUVINTELOR
Din punct de vedere stilistic, unităţile de vocabular pot fi neutre și marcate. Cuvintele de uz general
și de maximă frecvenţă, de regulă, sînt neutre. Ele
capătă cu ușurinţă sensuri figurate, intră în expresii
și locuţiuni, dar nu au, în dicţionar, mărci stilistice
precum: familiar, glumeţ, ironic, livresc, depreciativ,
peiorativ, poetic, popular, vulgar, argotic.
Unele cuvinte se formează prin derivare sau sînt
împrumutate anume pentru a exprima atitudinea
vorbitorului faţă de o realitate, pentru care deja există
un cuvînt neutru. Vorbitorul alege cuvîntul marcat și
astfel transmite, alături de informaţia obiectivă, părerea sa subiectivă despre cele relatate: persoanele implicate, procesul, modalitatea, evenimentul.
A MÎNCA – a mesteca și a înghiţi pentru a-și potoli foamea;
• ironic, sau în limbajul copiilor: a păpa – a mînca;
Agenda cititorului
• Compoziţia-naraţiune
este o lucrare de ficţiune, prin care elevul
relatează faptele într-o
succesiune logică şi
într-o formă literară.
• Exigenţe la redactare
➢ Respectarea indiciilor
de cronotop.
➢ Alegerea numelor
proprii pentru persoane, localităţi, instituţii,
firme, localuri etc.
➢ Construirea dialogurilor.
➢ Utilizarea
descrierilor.
• învechit și popular: a ospăta – a mînca (împreună cu alţii);
• familiar: a hăli – a mînca (lacom și repede);
• popular: a îmbuca – a mînca (puţin și în grabă, ce
se nimerește);
• livresc: a (se) nutri – a mînca sau a da de mîncare, a (se) alimenta – a mînca, a consuma sau a da
să consume în alimentaţie;
• depreciativ: a crăpa – a mînca foarte mult, cu lăcomie, ca un animal; a rumega – a mînca (mult
și încet).
În textul artistic, autorul alege și potrivește cuvintele marcate în corespundere cu situaţia descrisă, relaţia dintre personaje și atitudinile certe ale
acestora. Cuvintele marcate coexistă cu cele neutre
și permit să se înţeleagă și să se interpreteze caracterele și relaţiile umane.
4. Substituie cuvintele marcate prin sinonimele lor. Cercetează textul obţinut și compară-l cu originalul. Apreciază, într-un enunţ,
expresivitatea verbelor în textul dat.
15 ani. Ai colegi noi, nici un prieten, nici un dușman, nici o fiinţă
care să ţi se opună, care să te scoată din sărite, care să te facă să fii în afara
ta. Nu știi ce e dragostea, dar te gîndești mereu la asta. Ești singură și de o
trufie înfiorătoare. N-ai nevoie de nimeni. Cum te privești în oglindă, seriozitatea ta te intimidează. O făptură inaccesibilă, rece. Stai între cărţi.
Mama și tata sînt ultimele fiinţe care ar putea să priceapă ce se întîmplă
cu tine. Asculţi în neștire Simfonia fantastică a lui Berlioz. Ţii un jurnal
și n-ai ce să scrii acolo. Ai vrea să dansezi, dar nu știi cum, ai vrea să
iubești, dar n-ai pe cine, ai vrea să vorbești cu cineva, dar n-ai ce spune.
Singurătatea – soră bună cu vidul, singurătatea netrebnică în care licăre
dulce prostia, singurătatea trufașă care te face să te simţi nemuritor, singurătatea meschină, de inadaptat (inadaptat la tine însuţi).
Simona POPESCU
5. Împarte o foaie A4 în două, pe verticală. Descrie, într-o coloană,
un fenomen meteo, utilizînd cuvinte marcate stilistic. În coloana a
doua, comentează alegerea cuvintelor pe care le consideri expresive.
50
Redactarea unei compozi\ii-nara\iune
1. Explică, în cîte un enunţ, legătura de sens dintre cuvintele:
a medita – meditaţie; a nara – naraţiune; a raţiona – raţionament.
1.1. Delimitează, în explicaţie, naraţiunea de meditaţie.
1.2. Dicţionarul de sinonime oferă următoarea listă de echivalente pentru naraţiune: istorie, istorisire, poveste, povestire, story
(englezism), spunere (înv.). Arată, în enunţuri ilustrative, diferenţa stilistică dintre ele.
1.3. Vezi Agenda cititorului din pagina anterioară și reactualizează
noţiunea de compoziţie-naraţiune.
2. Descrie, ca într-o pagină de jurnal, un episod din viaţa ta de licean (care a avut loc în acest an de studii). Rezumă esenţa întîmplării în 1–2 enunţuri.
3. Parcurge prima etapă de elaborare a unei naraţiuni: răspunde la
întrebările din Agenda cititorului, pentru a contura esenţa istoriei pe care urmează s-o scrii.
Etapele de elaborare
4. Construiește textul coerent al naraţiunii, respectînd algoritmul:
• Formulează scopul naraţiunii.
• Oferă informaţia anterioară evenimentului pe care îl vei
relata.
• Descrie circumstanţele evenimentelor (locul, timpul, cauza etc.).
• Povestește ce s-a întîmplat.
• Prezintă participanţii la eveniment.
• Povestește ce s-a întîmplat mai departe.
• Conturează noile circumstanţe sau cauzele de schimbare a
circumstanţelor.
• Schiţează conflictul și problema.
• Relatează despre reacţia ta și a altora la situaţia creată.
• Îndreaptă naraţiunea spre punctul culminant, dezvăluind
pas cu pas întîmplarea.
• Formulează concluziile.
• Apreciază întîmplarea din perspectiva zilei de astăzi.
• Intitulează textul.
1. Scrie textul revizuit al naraţiunii, urmărind respectarea tuturor
etapelor.
2. Cum ar trebui să fie construit textul în care s-ar integra naraţiunea ta?
• Ce titlu ar avea textul?
• Cum vezi începutul naraţiunii?
• Ce personaje vor apărea?
• Cum vei construi finalul?
51
SCRIBO, ERGO SUM
Agenda cititorului
ETAPA DE ACUMULARE
A IDEILOR
➢ De ce abordez acest
subiect?
➢ Ce istorie aş putea relata
sau inventa pentru a
trata subiectul oferit/
solicitat/ ales?
➢ Ce poate fi neobişnuit în
tratarea subiectului?
➢ Cine va participa la evenimentele pe care am să
le descriu?
➢ Ce se va schimba odată
cu transferarea locului (altă localitate, altă
ţară, altă planetă) sau a
timpului (în trecut sau
în viitor, în raport cu cel
ales) desfăşurării evenimentelor?
➢ Ce s-ar putea schimba în
desfăşurarea subiectului
meu?
➢ Ce poate fi comic/ hazliu/ umoristic în legătură cu subiectul meu?
➢ Unde şi cum este tratat/
reprezentat subiectul
în literatură/ muzică/
pictură/ film?
➢ Ce aş putea spune nou
la acest subiect?
➢ Cum îmi voi intitula
povestirea?
ARS DISCENDI
• Care va fi cronotopul?
• Care va fi mesajul lui?
II
U
N I TAT E A D I DA C T I C Ă
1
GENUL EPIC
SAU AVENTURA
OMULUI ÎN UNIVERSUL
CUNOAȘTERII
Ca Arcă a lui Noe,
romanul conţine lume şi
este, în acelaşi timp, simbolul
ei. După ce o umple cu de
toate, autorul închide uşa pe
dinafară, ca Dumnezeul biblic
corabia, şi o lasă să plutească
în voie.
Nicolae Manolescu
52
9
GENUL EPIC. REALITATE {I FIC|IUNE
}N C}MPUL COMUNIC+RII
Motto:
Eul epic „povesteşte” istoria, participă la ea, asumînd-o.
De fapt, narînd, eul se narează. Integrat în istorie, eul epic
o asimilează şi o reflectă în desfăşurare.
Adrian MARINO
1. Amintește-ţi și notează cîteva evenimente trăite...
• în timpul unei vacanţe;
• în timpul unei călătorii;
• în cadrul familiei.
1.1. Selectează unul dintre ele și povestește-l colegilor.
1.2. Cum crezi, care factori, dintre cei enumeraţi mai jos, îţi înlesnesc relatarea sub formă de povestire:
➢ natura evenimentelor povestite;
➢ intenţia personală urmărită;
➢ modalitatea interesantă de a spune;
➢ ordinea structurării evenimentelor, faptelor narate;
➢ reacţia publicului ascultător ?
2. Citește afirmaţia teoreticianului Adrian Marino din mottoul temei și alege verbele pe care le consideri definitorii pentru eul
epic.
3. Consultă Agenda cititorului și numește persoane/ personaje cunoscute care reprezintă pentru tine un model de eu epic. Motivează-ţi alegerea.
1. Explică faptul că:
• în timpul relatării unor istorii solicitate de colegi, realizezi o comunicare narativ-evocatoare;
• scenariul epic al povestirii Istorisirea Zahăriei Fîntînarul de Mihail
Sadoveanu este o naraţiune evocatoare.
2. Meditează asupra celor afirmate de Mircea Eliade:
Posibilităţile naraţiunii sînt infinite pentru că infinite sînt „personajele”
și „evenimentele” atît în viaţă și în istorie, cît și în universurile paralele
pe care le proiectează imaginaţia creatoare.
2.1. Ilustrează veridicitatea afirmaţiei: posibilităţile naraţiunii sînt
infinite prin exemple din Istorisirea Zahăriei Fîntînarul și romanul Baltagul de Mihail Sadoveanu, printr-o poveste sau un
basm cunoscut.
2.2. Propune argumente proprii în sprijinul afirmaţiei date.
53
A b initio
Agenda cititorului
• Epic (gr. epikos, derivat
din epos, adică zicere,
spunere).
• Eul epic:
➢ deţine o informaţie
bogată, interesantă;
➢ cunoaşte evenimente
prin participare sau
asumare;
➢ se autoreflectă în timpul
naraţiunii sale, care
poate fi subiectivă sau
obiectivă.
• Genul epic are mai
multe forme; unele,
pe parcursul timpului,
evoluează, suportă modificări, iar altele dispar,
rămînînd în tezaurul
literaturii
universale.
S apere aude
II
L
abor omnia vincit
Agenda cititorului
GENUL EPIC,
trăsături definitorii:
• are o viziune de amploare;
• presupune, de regulă, o
acţiune, un şir de evenimente;
• este un gen obiectiv, în
care elementele realităţii
sînt uşor de recunoscut;
• utilizează, în fond,
naraţiunea şi descrierea,
dar nu exclude nici un
alt mod de expunere;
• prezenţa autorului
alternează cu cea a personajelor.
1. Exemplifică ideea teoreticianului antic Aristotel că epicul are
două trăsături caracteristice:
• este o povestire; • nu-i limitată în timp.
2. Vezi Agenda cititorului și actualizează cunoștinţele dobîndite în
gimnaziu, argumentînd lista de trăsături definitorii ale genului
epic, acceptate de știinţa literară contemporană, exemplificînd-o.
3. Numește trei specii literare preferate:
• pe care le citești și le înţelegi ușor;
• pe care le citești pentru a-ţi răspunde la anumite întrebări, a-ţi soluţiona anumite probleme, a te afla în intimitatea lecturii.
3.1. Argumentează-ţi răspunsul.
4. Examinează schema ce reprezintă speciile (formele) genului epic
și definește-le succint.
4.1. Evaluează ce nu cunoști și documentează-te suplimentar din
dicţionarul de termeni literari, consultă dexonline.ro.
4.2. Exemplifică speciile propuse în schemă:
G
E
N
U
L
E
P
I
C
în versuri
➢ balada (cîntecul bătrînesc)
➢ legenda
în proză
➢ legenda
➢ snoava
➢ basmul
epica orală populară
epica scrisă, cultă
în versuri
➢ balada
➢ legenda
➢ poemul
➢ epopeea
➢ fabula
în proză
➢ anecdota
➢ schiţa
➢ povestirea (naraţiunea)
➢ nuvela
➢ romanul
➢ eseul
➢ reportajul
➢ jurnalul, memoriile
5. Reflectează și decide:
• care dintre formele (speciile) genului epic sînt astăzi în vogă și care
nu se mai scriu: povestirea, legenda, schiţa, mitul, romanul, epopeea, nuvela, reportajul? De ce?
• ce specii vor domina în secolul următor. Argumentează-ţi răspunsul.
ARS DISCENDI
1. Motivează, într-un text argumentativ de o pagină, de ce numele unui anume prozator este pentru tine o autoritate creatoare
incontestabilă.
54
10
ISTORISIREA ZAH+RIEI F}NT}NARUL
de MIHAIL SADOVEANU.
Semnifica\ia componentelor structurale
Motto:
Naraţiunea este o modalitate „originară” de a crea şi recrea
o lume; un mod artistic de a comunica.
Constantin PARFENE
1. Citește mottoul și ilustrează ideea cu exemple din operele preferate.
A b initio
2. Întocmește o listă de autori, opere și personaje, prin care să argumentezi că literatura română este o resursă inepuizabilă pentru
arta de a povesti, oferind modele de scriitori povestași.
LECTURILE TALE
• autori de referinţă
• opere lecturate
• personaje memorabile
• Completează-ţi achiziţiile de lectură, citind textul Istorisirea Zahăriei Fîntînarul de Mihail Sadoveanu. Urmărește, pe parcursul
lecturii, cine, unde, cînd și cum povestește.
ISTORISIREA ZAHĂ RIEI FÎNTÎNARUL
Încă înainte de a-și fi sfîrșit orbul istorisirea, liţa Salomia începuse a nu
mai avea astîmpăr, rupîndu-și degetele și mușcîndu-și buzele. Apoi, cînd
Ancuţa i-a sărutat acelui pribeag mîna, punîndu-i dinainte alte fripturi și
plăcinte, nu se putu opri să nu mormăiască felurite vorbe cătră noi, cei mai
aproape de dînsa.
– Iacă, astfel trăiesc unii fără grijă, măcar că-s niște nevolnici. Umblă
duși de mînă de alţii, că ei singuri nu-s vrednici să calce doi pași; și pe unde
ajung spun niște minciuni, de stă lumea și se uită la dînșii cu gura căscată.
– Care minciuni, mătușă Salomie? întreb eu. A spus niște întîmplări
din viaţa lui ș-o istorisire cu Duca-Vodă, care nici nouă nu ne este necunoscută.
– Asta știu eu că-i adevărată, că nici noi nu sîntem de ieri, de-alaltăieri,
ș-am auzit și știm destule; dar toate ale lui n-aţi auzit dumneavoastră cum
le întorcea și le sucea, ca să se plece o lume cătră dînsul? Parcă ce-i bun un
hîrb? Nu-i bun de nimica. Așa că eu una m-am umplut de năduf auzind și
mai ales văzînd.
– Mătușă Salomie, tare te rog: nu te supăra. Dumneata nu cunoști cum îi
lumea? Ai fost femeie frumoasă în zilele dumnitale ș-ai purtat la gît mărgărintar, cum spunea moș Costandin. Apoi de ce-ţi ieșeau bărbaţii în preajmă,
55
Mihail Sadoveanu
(1880–1961)
S cripta manent
Profira Ursachi,
mama scriitorului.
Portret de Nelly Ştiubei
II
arătîndu-și dinţii și măgulindu-te? Iar la alte femei nu
se uitau, căci nu erau ca dumneata. Astfel și lumea asta
de-aici, adunată la lucrarea care se vede, are plăcere
s-asculte istorisiri; și cine le spune mai frumos, acela
are laudă mai mare. Bătrînul acela-i orb și ticălos, dar
știe să spuie și să cînte, avînd dar de la Dumnezeu.
Asemenea dacă te bucuri de-o floare că-i luminată și
are mireasmă, nu te poţi supăra pe cea care-i mohorîtă și fără miros, căci nu-i ea vinovată.
– Aceea-i bună de leac! Se ascuţi la mine liţa Salomia.
– Precum spui, e bună de leac, și ai dreptate, mătușă Salomie, dar aicea noi nu ne-am strîns pentru
meșteșuguri doftoricești. Asemenea ca și orbul, au
spus alţii, înainte de-a veni dumneata, niște istorisiri
de s-a făcut crîncenă carnea pe mine și n-am să le uit
pînă la ceasul morţii. Și mai ales așteptăm acuma să
ne spuie comisul Ioniţă una cum nu socot c-a fost
ș-a mai fi.
– Vorbești de răzășul cel uscat?
– De dînsul vorbesc, mătușă Salomie.
– Apoi pe-acela mi se pare că l-am mai văzut eu
și l-am mai auzit și altă dată. Într-adevăr, pare un om
cum nu sînt mulţi. Tot așa, mă uit la toţi, și pe unii îi
cunosc, văzîndu-i altă dată tot aici la han: și mă-nduplec a crede c-or fi știind ș-or fi spunînd întîmplări.
Însă ce crezare poate să aibă cel mai netrebnic dintre
toţi? Eu, care l-am adus și l-am scos în vederea tuturor, stau deoparte; și el e la mare cinste! ...Dar acuma
să zicem că nu-i vorba de mine, urmă liţa Salomia,
împungîndu-mă cu ochii. Dar iată, eu aicea, între
dumneavoastră, mă uit la unul care s-a întîmplat să
vadă niște mari pozne în viaţa lui. Să spuie acela, – să
vedem unde rămîn orbii? Ori s-ascultăm pe dumnealui comisul Ioniţă, – așa ni s-a ședea mai bine ș-a
fi mai frumos!
– Mătușă Salomie, întreb eu, de care pozne vorbești dumneata și de care om?
– Uită-te și-l cunoaște. Stă între călugăr și cioban.
– Acela-i moș Zahăria Fîntînarul, mătușă Salomie.
Nu l-am auzit scoţînd glas de cînd sînt aicea. Dumnitale nu-ţi plac orbii, dar iubești pesemne muţii.
– Nu-i mut, nu te teme. Îi place tare băutura și
n-are cînd vorbi. Numai să-ţi spuie ce i s-a întîmplat,
ș-apoi să vezi!
56
– Ce i s-a întîmplat, mătușă Salomie?
– Ce i s-a întîmplat? se amestecă și răzășul, fără
să știe despre ce-i vorba. Cui i s-a întîmplat?
– Uite, omului aceluia, cinstite comise Ioniţă,
răspund eu; lui Zahăria Fîntînarul. Îmi mărturisea
mătușa Salomia despre o poznă care s-ar fi petrecut
cîndva.
– Unde?
– Să spuie el, comise, grăi liţa Salomia, cu glasul
deodată îndulcit. Întreabă-l, să spuie întîmplarea din
pădurea de peste apă. Bădică Zahărie! strigă ea ascuţit.
Fîntînarul întoarse capu-i buhos și barba-i încîlcită.
– Hău! răcni el, ca din fundul fîntînii.
– Bădică Zahărie, cinstiţii oaspeţi de-aici poftesc
s-audă ce ţi s-a întîmplat dumnitale, cînd erai flăcău,
în pădurea de peste apă.
– Aha! La Păstrăveni.
– Acolo, bădiţă Zahărie, într-o poiană pe care-o
știi dumneata.
– Într-o poiană care-a fost și nu mai este, căci
acea pădure s-a tăiat. Îi zicea poiana lui Vlădica Sas.
– Auziţi? vorbi liţa Salomia zîmbind. Apoi se
apără de ulcica pe care i-o întindea răzășul. Îţi foarte mulţămesc, cinstite comise, dar eu, fiind bolnavă
de vătămătură, nu pot suferi în gură nici o picătură
de vin. Nu beau decît rachiu. Pot gusta ș-o plăcintă
dintre acelea, – care-i mai molcuţă, cinstite comise,
căci nu mai am dinţi ca de demult – și ca în vremea
tinereţii nu mai pot mușca.
– Bună plăcintă, n-am ce zice: așa le fac și eu.
Acuma parcă tot aș îndrăzni să iau măcar în vîrful
buzelor o leacă de vin, mai ales că nu-i de cel vechi.
Spune, bădică Zahărie, întîmplarea de la poiana lui
Vlădica Sas.
– Care întîmplare? întrebă iar, alene, Fîntînarul.
– Întîmplarea aceea cînd te-a chemat boierul de
la Păstrăveni la curte și ţi-a poruncit să-i cauţi apă
în acea poiană.
– Așa-i, încuviinţă Zahăria. Mă chiamă și-mi
poruncește: „Să-mi găsești apă și să-mi săpi o fîntînă în poiana lui Vlădica Sas. Acolo are să facă popas, în toamna asta, mare vînătoare domnească, –
și trebuie apă.”
Zahăria Fîntînarul se opri.
– Ei? îl îndemnă comisul.
– Atîta-i.
– Cum atîta? scutură din cap liţa Salomia...
Vină-ţi, bădică, în simţire și spune toate: cum ai mers
cu dînsul la faţa locului ș-ai bătut cu piciorul în pămînt ici, ai bătut cu piciorul în pămînt dincolo, – ș-ai
ascultat semnele pe care le știi. Pe urmă ai scos din
chimir cumpăna, care niciodată nu dă greș, ș-ai așezat-o pe faţa pămîntului și te-ai uitat la dînsa...
– Mă uitam, vorbi Zahăria, dar boierul acela, cuconu Dimachi Mîrza, măcar că se uita și el, nu înţelegea nimica. Iată, cu această cumpănă am găsit eu apă
în poiana lui Vlădica Sas.
Moș Zahăria trase din laturea stîngă a chimirului
două beţișoare rotunde și îngemănate de lemn vechi și
lustruit, încercă să descurce din jurul lor niște fire nevăzute și sticli în bătaia focului un buburuz de argint.
– Cumpăna asta, lămuri el, e din lemn de corn.
He-hei! Cine știe cine a făcut-o și cînd a făcut-o. A
rămas de la bătrînii cei vechi, care au fost tot fîntînari
ș-au aflat cu dînsa fîntînile și izvoarele, cum am aflat
și eu atuncea în poiană, de faţă fiind cuconu Dimachi
Mîrza. Asta-i.
– Ei, – și pe urmă?
– Spune, omule, îl sili iar liţa Salomia, cîrnind spre
el nasul și strîmbînd sprîncenele. Spune cum ai făcut
poc! cu talpa opincii: Aici, cucoane, dăm de apă.
– În acest loc?
– În acest loc, cucoane Dimachi. Dă-mi robi cu
hîrleţe și cazmale; poruncește la douăzeci de cărăuși
s-aducă piatră și să mi-o clădească alături; dă-mi ajutoarele de care am nevoie și ţidulă la rateș pentru băutură;
și pe urmă, în scurtă vreme, te poftesc aici c-un pahar
de cleștar, să-ţi dau să bei din el lacrima pămîntului.
– Așa-i, încuviinţă Zahăria.
– Ei, și după aceea boierul zice: Așa să fie și
să-mi zidești fîntîna! Și se duce cu Fîntînarul la curte
și strigă la grămătic să-i aducă o pană de gîscă. După
ce-i aduce pana de gîscă, cere cerneală ș-o măsuţă,
ș-o bucată de hîrtie. Ș-a scris acea ţidulă pe care o
ceruse Zahăria. Pe urmă, a chemat pe slujbași și le-a
poruncit la fiecare ce are de făcut, ce robi să deie la
săpat, ce oameni cu harabele să rînduiască la piatră,
ce ajutoare să-i pregătească Fîntînarului la zidărie, – și, închinîndu-se toţi, s-au dat cu dosul îndărăt
și s-au dus să împlinească poruncile.
– Așa-i, încuviinţă iar Zahăria. A zvîcnit cătră ei:
Ţîșt! – așa avea el obicei să facă, – și s-a uitat încruntat. Și ei s-au dus cu mare frică.
– S-au dus, urmă liţa Salomia, ș-au adus de toate
la locul hotărît și la vreme. Ţiganii au început să sape
cu hîrleţele și să bată cu cazmalele; cărăușii aduceau
și clădeau piatra pe pajiște și bădiţa Zahăria sta pe-o
coastă, într-un pătul de frunzar, și se uita la dînșii și
tot gusta dintr-un ulcior.
– Rachiu de drojdie de la Cotnari, întregi fîntînarul.
– Așa este. Ș-a stat el așa în colibă și-n pătul pînă
ce-au dat afară robii, cu hîrleţele, pămîntul negru, pe
urmă au dat afară lutul, și pe urmă au ajuns la năsip și
la prund. Și cînd au ajuns la humă, bădiţa Zahăria s-a
sculat în picioare ș-a venit la marginea gropii. Zice:
Măi ţiganilor, dacă vi-i sete, mai răbdaţi o ţîră, căci în
curînd daţi de apă.
– Așa a fost cum a spus el și cum arătase cumpăna.
– Au dat, oameni buni, de apă ș-au mai săpat
iarăși, ridicînd afară mocirla cu ciuberele pe scripţ.
Ș-au săpat de-și lepădau robii sudoarea cu palma de
pe frunte. Și întrebau: Mult mai avem, meștere Zahărie? căci de-acu răzbim pe celălalt tărîm. Săpaţi, măi,
zice Fîntînarul, pînă ce v-oi spune eu: gata!
– Ș-așa – într-o zi se scoală iar și poruncește:
Gata! De-acu așezăm prag. Curăţim frumos, punem
sprijinitori bune și începem a zidi.
– Așa au făcut. Și s-a coborît el cu zidarii în fîntînă ș-au zidit. Iar cînd s-a scuturat frunza în poiană, a
venit boierul cu pahar de cleștar ș-a gustat apă, după
hotărîrea lui Zahăria.
– Așa-i! încuviinţă Zahăria. Cuconu Dimachi a
făcut: Ţîșt ! bună apă, bre Zahărie! – Într-adevăr era
bună apă. Decît eu vinul îl beau mai cu plăcere, căci
mi-i mai cu priinţă.
– Ei, și pe urmă? întrebă comisul.
– Pe urmă gata. Atîta-i. Am făcut fîntînă și pace
bună!
– Stăi, bădică Zahărie, că nu-i așa, urmă rîzînd
liţa Salomia, căci eu am spus acestor oameni ce-ai
văzut și ce știi dumneata, și te-am lăudat. Așa că
după aceea, sfîrșindu-se treaba fîntînii, a venit și de
la Domnie un călăreţ, vestind vînătoarea lui Vodă. Și
venind vestitorul, cuconul Dimachi a chemat iar pe
57
II
toţi la porunca sa și le-a hotărît să grijească locul în
poiană și să dureze colibe pentru popasul vînătoresc.
Cînd a descălica Vodă, Zahăria să-i înfăţișeze apă
rece în ulcior, și din ulcior să i-o toarne în pahar, –
ș-alăturea să steie un ţigan cu chiseaua cu dulceţi și
cu linguriţă de argint pe tablă.
– Toate fiind astfel rînduite, a venit Vodă la Păstrăveni cu mare alai.
– Vodă Calimah... observă Fîntînarul. Avea o barbă ia așa de mare... Și-ntruna și-o pieptăna cu degetele.
– Și venind Vodă cu mare alai, i-a ieșit cuconu
Dimachi Mîrza înainte cu cucoana dumnisale și cu
fata, căci avea o fată subţirică și frumoasă. S-au închinat și au sărutat mîna lui Vodă. Iar fata suspina
și plîngea.
– Ce este? a întrebat Măria Sa Calimah-Vodă. De
ce suspină această copilă?
– De mare sfială, Măria Ta, a răspuns boierul.
Și s-a încruntat urît la copilă, zbîrlindu-și sprîncenele. Iar fata aceea...
– Aglăiţa... întregi Zahăria.
– Iar fata aceea Aglăiţa n-avea altă ceva, decît
o dragoste a tinereţelor ei pentr-un fecior de mazîl
din Războieni. Fiind Ilieș Ursachi mazîl, boierul se
răstise la el și-i strigase: Ţîșt! să lipsești din ochii
mei, mișele, căci ai sucit capul fetei!
– Iar acuma fata, nemaiavînd nici o nădejde
pentru dragostea ei, plîngea. Boierul a apucat-o de
umăr, ș-a încleștat-o de braţ ș-a repezit-o-ndărăpt
într-o cămară, ca să nu strice petrecerea, nici să
oblicească Vodă de asemenea rușine.
– Întorcîndu-se spre cinstita barbă a Măriei Sale,
se arătă cu obraz deschis și vesel. Și pe loc, chemînd
pădurarii, i-a pus să numere de faţă cu Vodă ce căprioare și mistreţi au în desimile și rîpile de dînșii știute.
– După ce-a fost petrecere a tot norodul, Domnia s-a culcat devreme, ca să se scoale de dimineaţă. Și într-adevăr, Vodă a fost cel dintăi pe cal – și
cuconu Dimachi, alăturea de el, rînduia pușcași și
hăitași. Au pornit la pădure; au întins volocul de
oameni ș-au bătut rîpe și sihle, chiuind și sunînd
din cornuri.
– Iar în vremea aceasta, Zahăria se grăbise cătră
fîntîna lui.
– Așa este! încuviinţă Fîntînarul.
– Și-nainte de a ajunge la fîntînă, iată vede în cărare pe copila lui cuconu Dimachi. Plîngea cu palmele la tîmple și umbla bezmetică printre copaci.
58
– Sărut mîna, duducă Aglăiţă, zice Zahăria. Dar
de ce suspini și plîngi mata așa, ca după mort?
– Vai, Zahărie, strigă ea oprindu-se. Cum n-oi
plînge, Zahărie, dacă eu m-am juruit morţii? M-am
pus în genunchi la icoana Maicii Domnului ș-am rugat-o să facă o minune să se moaie inimile de piatră.
Văzînd că la Vodă nu pot cădea și nu pot spune nimic, de toţi simţindu-mă părăsită, chiar și de maica
mea, – am hotărît în cugetul meu și-n inima mea că
altfel nu pot face decît să-mi răpun viaţa. Eu, Zahărie, fără Ilieș Ursachi nu pot trăi. Așa că mă duc să
mă dau în fîntînă. Cînd a veni Măria Sa să beie apă,
n-ai să-i poţi da ș-ai să-i spui: Luminate Doamne,
iaca așa ș-așa. Fata boierului s-a zvîrlit în fîntînă.
– Ș-ai să săvîrșești mata, duducă Aglăiţă, o faptă
ca aceasta?
– Am să săvîrșesc, Zahărie, zice fata. Întăi șintăi eu am trimes răspuns, prin ţiganca mea, lui
Ilieș să vie aici, ca să petrecem acest din urmă ceas
ca niște ibovnici fără grijă. Pe urmă eu mă dau în
fîntînă.
– Dar el n-are să te lese, duducă Aglăiţă. Îl știu
flăcău vrednic. Mai bine te fură și te duce cu el.
– Atuncea nu mă mai dau în fîntînă, Zahărie... a
răspuns fata rîzînd.
– Să nu te dai, duducuţă! Mai bine să ai credinţă în mine. Și după ce te-i întîlni cu dragostea
Domniei Tale, veniţi la mine la fîntînă, să vă închid
eu în coliba de frunzar care este rînduită Domniei. Cînd se face popas la amiază, toată vînătoarea domnească vine în poiana lui Vlădica Sas. Eu
înfăţișez lui Vodă ulciorul și paharul. Ţiganul îi
dă pe tablă chiseaua de dulceţi și lingura. După
ce Vodă face: ha-ha! și zice: bună apă! aferim! –
eu mă dau la o parte și el intră în colibă. Acolo vă
găsește pe dumneavoastră îngenunchiaţi, cu capetele plecate, plîngînd și cerînd iertăciune... Atuncea
Măria Sa vă ia de mînă și vă saltă-n sus, apoi vă
pune mîinile sale pe capete și strigă să vie boierul
să-și primească în braţe copiii. Eu socot, duduiţă,
c-așa-i bine, și altfel nu poate să fie decît cum socot
eu că poate să se întîmple. Mai ales că, pe doi ibovnici, trebuie să-i ierte lumea. N-are ce le face!
Zahăria începu a rîde în barba-i zbîrlită, părînd mai uimit decît toţi de o întîmplare ca aceea.
Contenindu-și rîsul, își lungi gîtul și-și înălţă capul,
cu ochii holbaţi, ca să afle ce-a mai fost. El știa, dar
altfel era povestea, spusă de gură străină.
– Hm! mormăi el, mi se pare că chiar nici n-au
avut ce le face.
– N-au avut ce le face, urmă liţa Salomia și mai
îndrăzni să apuce, cu cleștele a două degete, încă o
plăcintă cu poalele-n brîu. Cît au stat acei tineri în
sihlă, au aţintit urechea ca și dihăniile, la chiotele
gonașilor și la îndemnul surlelor. Apoi s-au tras cătră fîntînă și Zahăria i-a dosit în colibă. Dar, în astă
vreme, Vodă cunoscuse de la un boier credincios
al lui de ce lăcrămase copila sărutîndu-i mîna, căci
asemenea lucruri îndată se află. Deci, după ce-a luat
dulceţi de cireșe amare ș-a băut paharul de apă –
a făcut: ha-ha! și și-a pieptănat barba cu degetele.
Zîmbind, s-a întors cătră curteni și cătră norodul
care era în poiană, căutînd parcă ceva.
– Mă rog, zice, unde-i credinciosul meu Dimachi Mîrza?
– Aici-s, Măria Ta.
– Aș vrea să știu de ce ești mîhnit dumneata,
boierule, și nu-ţi afli astîmpăr. Mare plăcere aș avea,
credinciosule al meu, ca să văd aici, la masa noastră
de vînătoare, în poiană, pe copila Domniei Tale...
cum o cheamă?
– Aglăiţa, Măria Ta.
– ...Pe copila Domniei Tale Aglăiţa, dregînd vin
vechi Domnului său, în cupă de argint.
Boierul foarte s-a spăimîntat, căci îi sosise și lui
veste de la cucoana Domniei Sale că fiica lor a fugit
din casa părinţilor, ca să-și facă o samă.
– Măria Ta, a îndrăznit el, nu mai este vreme.
Masa-i gata; vînătoarea așteaptă...
– Aș dori să știu unde-i copila Domniei Tale în
acest ceas... a zîmbit Vodă.
Atuncea Zahăria Fîntînarul, fiind cu mare curaj
ca la o vînătoare ca aceea, a scos din chimir cumpăna pe care aţi văzut-o, și potrivind-o între degete,
a ţinut-o neclintită. Iar buburuzul, ca o lumină, s-a
clătit. Nimene nu înţelegea ce este. Nici boierul nu
știa ce răspuns să deie Domnului său.
– Aista-i Zahăria, Fîntînarul Domniei Tale? a
întrebat Vodă, ţuguindu-și buzele și privind din
înălţime.
– Da, Măria Ta.
– Ei, și ce poftește?
– Nu știu, Măria Ta.
Vodă s-a posomorît cătră Zahăria:
– Ce ţi-i voia, măi?
Zahăria n-a îndrăznit a răspunde nimică. Ci urmînd semnul cumpenei sale, a deschis ușa colibei
Domnului. Și Vodă a văzut pe tineri îngenunchiaţi
și cu capetele plecate.
Nimenea n-a înţeles cum s-a făcut asta și s-a
mirat mai ales Vodă de înţelepciunea cumpenei.
Apoi pe urmă Măria Sa și cu Doamna au fost nînași, în tîrg la Ieși, acelor tineri. Împăcîndu-se toţi,
s-au veselit și, din alai de vînătoare, au dat-o pe
nuntă. Și purcegînd la scaunul Domniei, au jucat
întăi o toană aici, la hanu Ancuţei.
– Hm! făcu Zahăria clătinînd din cap și închizînd gura; așa este!
– V-am spus eu, sfîrși baba, că acest fîntînar a
văzut și știe lucruri mai presus decît alţii.
– Într-adevăr, Zahăria a spus o istorie frumoasă, încuviinţă Domnia Sa comisul Ioniţă de la Drăgănești. Deși alţii știu și mai frumoase și mai minunate, – n-am ce zice. Aicea are el dreptate.
Zîmbea încremenit, privindu-ne ca prin sită și
legănîndu-se ușor. Era un ceas tîrziu, și cloșca cu
pui trecuse de crucea nopţii. Focul se stingea. Cei
mai mulţi dintre oamenii de faţă închinau cătră pămînt oalele de lut și, de trudă și somn, le asfinţeau
ochii.
Din dosul hanului veni deodată nechezatul iepei celei slabe a răzășului. Așa fel a ţipat – spăriat și
ascuţit – încît am răsărit din locul meu, de groază.
Liţa Salomia, rînjind, șopti încet:
– Să știţi că acesta nu-i ceas curat. Eu cunosc
semnele nopţii și mai ales pe ale lui. Și calul l-a
adulmecat, dînd strigăt.
Îl simţise și hanul, – căci se înfioră lung. O ușă
în fundurile lui se izbi. Se făcu tăcere la vatră și, cu
toţii privindu-ne, nu ne-am mai văzut obrazurile.
Liţa Salomia stupi în spuză de trei ori: ptiu!
ptiu! ptiu! Și-și făcu cruce. În sfîrșit abia atunci s-a
părut că ne luminăm. Și demonul trecu în pustietăţile apelor și codrilor, căci nu l-am mai simţit. Am
rămas însă după aceea loviţi ca de o grea muncă și
abia ne puteam mișca, umblînd după cotloane ferite și locuri de odihnă. Unii dormeau chiar unde se
aflau, frînţi și răsuciţi. Și comisul Ioniţă însuși, după
ce a cuprins de după grumaz pe căpitanul Neculai
sărutîndu-l, a uitat cu desăvîrșire că trebuie să ne
spuie o istorie cum n-am mai auzit.
59
II
1. Identifică substantivele proprii din prima secvenţă a textului
(pînă la Auziţi? vorbi liţa Salomia...). Explică ortografia lor, formulînd regula adecvată.
S apere aude
INVENTAR LEXEMATIC
cătră,
dintăi,
dumnitale,
cuconu,
aicea,
atuncea,
nimică,
doftoricești,
2. Scrie variantele actuale pentru formele atestate în text și expuse
în Inventar lexematic.
2.1. Motivează utilizarea acestor forme în textul propus.
să beie,
să săpi,
stăi,
trimes,
năsîp,
descălica,
spăriat,
Neculai.
3. Explică sensurile cuvintelor-istorisme: răzăș, comis, duduiţă.
3.1. Pentru care dintre ele cunoști un sens actual, uzual?
3.2. Care dintre aceste cuvinte devine substantiv propriu (nume de
familie, nume de localitate)?
4. Examinează textul și precizează:
A
➢ De ce liţa Salomia „începuse a nu avea astîmpăr”?
➢ Ce a provocat supărarea
acestui personaj?
➢ Ce intenţie urmărea mătușa Salomia?
➢ Cine este Zahăria Fîntînarul?
B
• Care sînt evenimentele:
➢ relatate de martorul ocular Zahăria
Fîntînarul?
➢ repovestite de liţa
Salomia?
C
• Cine ascultă istorisirile?
• Care a fost efectul celor povestite asupra:
➢ hanului?
➢ ascultătorilor?
➢ povestașului/ naratorului?
5. Analizează actele comunicative din text, relevînd:
• cine este emiţătorul;
• tipul registrului de comunicare: familiar, de supe• cine este receptorul;
rioritate, de supunere, de la egal la egal;
• relaţiile între emiţător și receptor;
• rolul formulelor de adresare folosite.
6. Alcătuiește o listă de verbe ale zicerii (10–15) din text. Aranjează-le în tabelul propus, completînd rubricile cu semnele + sau –.
Verbul
Comunicarea
cu voce tare
Comunicarea
cu voce slabă
Comunicarea
clară
Comunicarea
neclară
A porunci
+
–
+
–
A mormăi
–
+
–
+
6.1. Formulează două concluzii cu referire la datele obţinute în tabel.
L
abor omnia vincit
1. Exprimă-ţi opinia: Mihail Sadoveanu este, în cazul acestei povestiri, autor și narator? Argumentează răspunsul.
2. Stabilește, în baza textului, cine este naratorul autentic al întîmplărilor: Ancuţa, Pribeagul, comisul Ioniţă, mătușa Salomia, moș Constandin, lumea, Zahăria Fîntînarul.
3. Consultă Agenda cititorului și determină tipul naratorilor prezenţi în povestirea Istorisirea Zahăriei Fîntînarul.
60
4. Discutaţi în echipe și explicaţi semnificaţiile circumstanţelor narării din textul propus, utilizînd adecvat noţiunile între care se
stabilește următoarea relaţie schematică:
ARS COLLABORANDI
succesiune de
evenimente
reale
Istorie
Autorul
creează opera
Naratorul
Naraţiunea
povestește opera
istorisirea mai
multor întîmplări
Discurs
5. Stabilește, în calitate de cititor, care sînt elementele reale și cele
imaginate din textul dat.
6. Precizează care este personajul-narator ce relatează istoria evenimentelor (numită și diegeză) și care este creatorul discursului
narativ (numit și subiect). Argumentează-ţi răspunsul, apelînd la
informaţia din Agenda cititorului.
7. Scrie rubricile de mai jos în caiet și completează-le cu informaţii
adecvate din textul pe care îl cercetezi acum.
I. spaţiul evenimentelor
III. timpul evenimentelor
II. spaţiul naraţiunii
IV. timpul naraţiunii
8. Concluzionează, de ce perspectivă spaţio-temporală ţin:
• spaţiul și timpul real al evenimentelor din textul studiat;
• spaţiul și timpul naraţiunii incluse în text.
8.1. Ce efect produce acest procedeu asupra:
➢ ascultătorilor din text;
➢ ascultătorilor-cititori?
9. Evaluează-ţi competenţele de cititor avizat, precizînd cine este
personajul care dă unitate întregii povestiri. Argumentează.
10. Comentează, exemplificînd cu secvenţe din text, intenţia:
a) naratorului-martor al evenimentelor – ZAHĂRIA:
• invocă și confirmă evenimentele nodale ale întîmplării;
• rămîne în lumea reală a evenimentelor;
• estompează imaginaţia;
• este inventiv în acţiuni reale;
• confirmă autenticitatea, veridicitatea celor povestite;
• devine un ascultător captivat.
b) naratorului-re-creator al povestirii – SALOMIA:
• construiește scenariul întregului spectacol al naraţiunii;
• scoate în prim-plan personajul-martor;
• provoacă dialogul viu, care incită la ascultare;
• orientează opinia ascultătorului și a cititorului;
• creează planul de ficţiune al textului prin amplificarea istoriei cu
detalii miraculoase.
61
ordinea
evenimentelor
comunicate
Agenda cititorului
• Narator: cel care povesteşte, narează, în funcţie
de atitudinea pe care o
are faţă de cele povestite.
• Tipuri de naratori:
➢ narator-autor
➢ narator-personaj
➢ narator-martor
➢ narator omniscient
(cunoscător a tot şi a
toate, iniţiat)
➢ narator uniscient
(cunoscător a unei singure situaţii, neiniţiat).
• Istoria (fabula, diegeza, povestirea) exprimă conţinutul narativ
al operei literare, toate
evenimentele reale sau
fictive.
• Discursul (subiectul)
reprezintă ordinea în
care evenimentele sînt
comunicate cititorului,
ascultătorului. Este
modul în care cititorul
ia cunoştinţă de cele
povestite.
• Timp al discursului
este timpul naraţiunii.
• Timp al fabulei este
considerat timpul real
al evenimentelor.
II
ARS COLLABORANDI
Agenda cititorului
• Naraţiunea este o formă de spunere foarte
apropiată de vorbirea
curentă, comună.
• Înfăptuirea unei naraţiuni solicită, presupune
acţiunea unor instanţe
narative:
➢ autorul abstract, impersonal, care declanşează povestirea/ realizează pînza narativă;
➢ naratorul, rol pe care
şi-l poate asuma autorul abstract sau pe care
îl încredinţează unui
personaj-narator sau
mai multor personajenaratori;
➢ naratarul, ascultătorul,
cititorul, destinatarul,
acela spre care este orientată povestirea, considerat a fi un cititor
virtual, fictiv.
11. Identificaţi, în text, sugestia semnelor-simbol dominante, prin
care personajul Salomia își face discursul mai convingător. Comentaţi-l, pe echipe:
Echipa I
– FÎNTÎNA ca revitalizare a existenţei.
Echipa II – VÎNĂTOAREA ca iniţiere și realizare.
Echipa III – DRAGOSTEA ca depășire a obstacolelor și condiţie
a fericirii.
Echipa IV – HANUL ca spaţiu al belșugului, al miraculosului,
al libertăţii în comunicare – spaţiul arhetipal al ţării.
12. Determină modul în care își construiește discursul mătușa Salomia în calitatea ei de narator. Explică:
➢ rolul întrebărilor pe care le formulează pentru Zahăria;
➢ modul și circumstanţele în care pune aceste întrebări;
➢ maniera în care se implică în povestire.
13. Selectează din text și explică expresiile care certifică o adevărată
ceremonie a spunerii, a ascultării întîmplărilor.
14. Argumentează ce model narativ te motivează mai puternic în
calitatea ta de cititor al operei date: cel al mătușii Salomia sau
cel al lui Zahăria Fîntînarul.
15. Documentează-te din Agenda cititorului și demonstrează că
Istorisirea Zahăriei Fîntînarul este o naraţiune, enumerînd
structurile narative prezente în text.
16. Examinează schema. Raporteaz-o la textul lui Mihail Sadoveanu
și comentează semnificaţia fiecărui element în construirea mesajului comunicat de această operă literară.
Universul evocat
în operă
ISTORIA
(DIEGEZA)
Opera
epică
Enunţarea unei istorii/
diegeze
se reflectă în discurs
DISCURSUL
povestește o istorie
17. Argumentează, cu exemple din textul studiat și din alte texte
citite, afirmaţia criticului Ion Vlad: Lumea lui Sadoveanu se contemplă prin naraţiune și desfătarea rostirii.
ARS DISCENDI
1. Elaborează un plan al discursului narativ pentru o povestire ce
urmează să o scrii. Ţine cont de:
• precizarea unui titlu;
• cadrul incipitului;
• succesiunea unor evenimente;
• personajele încadrate în aceste evenimente;
• construirea unui final.
1.1. Redactează naraţiunea ta după planul construit.
62
11
ISPIRESCU {I CREANG+:
DOI POVESTITORI }N OGLINZILE BASMULUI
Motto:
Epicul prozaistic se realizează, mai cu seamă,
în capodoperele basmului. Numai basmul este specia
cu finalitate intrinsecă.
Dumitru MICU
1. Alcătuiește o listă de povești și basme pe care le-ai ascultat sau
le-ai citit în copilărie. Ai reveni la ele pentru o nouă lectură?
Motivează-ţi răspunsul.
A b initio
2. Actualizează conţinutul unor texte populare în proză cu intenţia
de a găsi în multiplele lor semnificaţii:
• idealul tău de viaţă;
• răspunsuri la întrebările care te frămîntă;
• modalităţi de a te afirma ca un tînăr de succes;
• un cadru propice pentru reflectare.
3. Exprimă-ţi opinia: care dintre următoarele specii literare – balada, legenda, povestirea sau basmul – ţi-ar oferi mai multe posibilităţi, mai multă informaţie pentru realizarea scopului urmărit?
4. Citește mottoul și exemplifică una dintre ideile afirmate.
1. Meditează și asupra poveștilor și basmelor culte, care, de asemenea, îţi pot oferi diverse modele existenţiale.
Petre ISPIRESCU, consacrat culegător și editor de povești
și basme populare
• Greuceanu
• Aleodor-Împărat
• Prîslea cel voinic și merele de aur
• Făt-Frumos cel rătăcit
• Copilul cel isteţ
• Gheorghe cel viteaz
• Tinereţe fără bătrîneţe și viaţă fără de moarte
Ion CREANGĂ, talentat creator
de povești și basme originale
• Fata babei și fata moșneagului
• Capra cu trei iezi
• Povestea lui Stan Păţitul
• Dănilă Prepeleac
• Ivan Turbincă
• Punguţa cu doi bani
• Povestea lui Harap-Alb
2. Formulează trei concluzii cu referire la sugestia titlurilor de opere pe care le-ai citit anterior.
2.1. Alege o variantă de răspuns și precizează ce îţi sugerează titlurile respective:
• anumite calităţi umane;
• caracterul simbolic al eroilor din basm;
• circumstanţe ce vizează devenirea umană.
63
S apere aude
II
S cripta manent
• Efectuează o lectură, în paralel, a fragmentelor din cele două
basme, capodopere ale literaturii române, și vei descoperi o evoluţie a destinului uman, din două perspective.
Basmul popular
Tinereţe fără bătrîneţe și viaţă fără de moarte
de Petre Ispirescu
A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi, nu s-ar
mai povesti, de cînd făcea plopșorul pere și răchita
micșunele, de cînd se băteau urșii în coade, de cînd
se luau de gît lupii cu mieii de se sărutau, înfrăţindu-se; de cînd se potcovea puricele la un picior cu
nouăzeci și nouă de oca de fier și s-arunca în slava
cerului de ne aducea povești;
1
De cînd se scria musca pe părete,
Mai mincinos cine nu crede.
A fost odată un împărat mare și o împărăteasă, amîndoi tineri și frumoși, și, voind să aibă copii,
a făcut de mai multe ori tot ce trebuia să facă pentru
aceasta; a îmblat pe la vraci și filozofi, ca să caute la stele și să le ghicească dacă or să facă copii; dar în zadar.
În sfîrșit, auzind împăratul că este la un sat, aproape,
un unchiaș dibaci, a trimis să-l cheme; dar el răspunse
trimișilor că: cine are trebuinţă, să vie la dînsul. S-au
sculat deci împăratul și împărăteasa și, luînd cu dînșii
vreo cîţiva boieri mari, ostași și slujitori, s-au dus la
unchiaș acasă. Unchiașul, cum i-a văzut de departe, a
ieșit să-i întîmpine și totodată le-a zis:
– Bine aţi venit sănătoși: dar ce îmbli, împărate,
să afli? Dorinţa ce ai o să-ţi aducă întristare.
– Eu nu am venit să te întreb asta, zise împăratul, ci, dacă ai ceva leacuri care să ne facă să avem
copii, să-mi dai.
– Am, răspunse unchiașul; dar numai un copil o
să faceţi. El o să fie Făt-Frumos și drăgăstos, și parte
n-o să aveţi de el.
Luînd împăratul și împărăteasa leacurile, s-au întors veseli la palat și peste cîteva zile împărăteasa s-a
simţit însărcinată. Toată împărăţia și toată curtea și
toţi slujitorii s-au veselit de această întîmplare.
Mai-nainte însă de a veni ceasul nașterii, copilul
se puse pe un plîns, de n-a putut nici un vraci să-l
împace. Atunci împăratul a început să-i făgăduiască
toate bunurile din lume, dar nici așa n-a fost cu putinţă să-l facă să tacă.
– Taci, dragul tatei, zicea împăratul, că ţi-oi da
64
Basmul cult
Povestea lui Harap-Alb
de Ion Creangă
Amu cică era odată într-o ţară un craiu, care
avea trei feciori. Și craiul acela mai avea un frate mai mare, care era împărat într-o altă ţară, mai
depărtată. Și împăratul, fratele craiului, se numea
Verde-împărat; și împăratul Verde nu avea feciori,
ci numai fete. Mulţi ani trecuse la mijloc de cînd
acești fraţi nu mai avuse prilej a se întîlni amundoi. Iară verii, adică feciorii craiului și fetele împăratului, nu se văzuse niciodată de cînd erau ei.
Și așa veni împrejurarea de nici împăratul Verde
nu cunoștea nepoţii săi, nici craiul nepoatele sale:
pentru că ţara în care împărăţea fratele cel mai
mare era tocmai la o margine a pămîntului, și crăiia istuilalt la altă margine. Și apoi, pe vremile acele,
mai toate ţările erau bîntuite de războaie grozave,
drumurile pe ape și pe uscat erau puţin cunoscute
și foarte încurcate și de aceea nu se putea călători
așa de ușor și fără primejdii ca în ziua de astăzi. Și
cine apuca a se duce pe atunci într-o parte a lumii,
adeseori dus rămînea pînă la moarte.
***
– Iaca ce-mi scrie frate-meu și moșul vostru.
Care dintre voi se simte destoinic a împăraţi peste
o ţară așa de mare și bogată, ca aceea, are voie din
partea mea să se ducă, ca să împlinească voinţa
cea mai de pe urmă a moșului vostru.
Atunci feciorul cel mai mare ia îndrăzneală și
zice:
– Tată, eu cred că mie mi se cuvine această
cinste, pentru că sînt cel mai mare dintre fraţi; de
aceea te rog să-mi dai bani de cheltuială, straie de
primineală, arme și cal de călărie, ca să și pornesc,
fără zăbavă.
– Bine, dragul tatei, dacă te bizuiești că-i putea răzbate pînă acolo și crezi că ești în stare a cîrmui și pe alţii, alege-ţi un cal din herghelie, care-i
vrea tu, ia-ţi bani cît ţi-or trebui, haine care ţi-or
plăcea, arme care-i crede că-ţi vin la socoteală și
mergi cu bine, fătul meu.
împărăţia cutare sau cutare; taci, fiule, că ţi-oi da
de soţie pe cutare sau cutare fată de împărat, și alte
multe d-alde astea; în sfîrșit, dacă văzu și văzu că nu
tace, îi mai zise: taci, fătul meu, că ţi-oi da Tinereţe
fără bătrîneţe și viaţă fără de moarte.
Atunci, copilul tăcu și se născu; iar slujitorii de2
3
teră în tîmpine și în surle și în toată împărăţia se
ţinu veselie mare o săptămînă întreagă.
De ce creștea copilul, d-aceea se făcea mai isteţ și mai îndrăzneţ. Îl deteră pe la școli și filozofi,
și toate învăţăturile pe care alţi copii le învăţa într-un an, el le învăţa într-o lună, astfel încît împăratul murea și învia de bucurie. Toată împărăţia se
4
fălea că o să aibă un împărat înţelept și procopsit ca
Solomon împărat. De la o vreme încoace însă, nu
știu ce avea, că era tot galeș, trist și dus pe gînduri.
Iar cînd fuse într-o zi, tocmai cînd copilul împlinea
cincisprezece ani și împăratul se afla la masă cu toţi
boierii și slujbașii împărăţiei și se chefuiau, se sculă
Făt-Frumos și zise:
– Tată, a venit vremea să-mi dai ceea ce mi-ai
făgăduit la naștere.
Auzind aceasta, împăratul s-a întristat foarte și
i-a zis:
– Dar bine, fiule, de unde pot eu să-ţi dau un
astfel de lucru nemaiauzit? Și dacă ţi-am făgăduit
atunci, a fost numai ca să te împac.
– Dacă tu, tată, nu poţi să-mi dai, apoi sînt nevoit să cutreier toată lumea pînă voi găsi făgăduinţa
pentru care m-am născut.
Atunci toţi boierii și împăratul deteră în genunchi, cu rugăciune să nu părăsească împărăţia;
fiindcă, ziceau boierii:
– Tatăl tău de aci înainte e bătrîn, și o să te ridicăm pe tine în scaun, și avem să-ţi aducem cea mai
frumoasă împărăteasă de sub soare de soţie.
Dar n-a fost cu putinţă să-l întoarcă din hotărîrea
sa, rămîind statornic ca o piatră în vorbele lui; iar tată-său, dacă văzu și văzu, îi dete voie și puse la cale
să-i gătească de drum merinde și tot ce-i trebuia.
Apoi, Făt-Frumos se duse în grajdurile împărătești unde erau cei mai frumoși armăsari din toată
împărăţia, ca să-și aleagă unul; dar, cum punea
mîna și apuca pe cîte unul de coadă, îl trîntea, și
astfel toţi caii căzură. În sfîrșit, tocmai cînd era să
Atunci feciorul craiului își ia cele trebuitoare,
sărută mîna tătîne-său, primind carte de la dînsul
către împăratul, zice rămas bun fraţilor săi și apoi
încalecă și pornește cu bucurie spre împărăţie.
Craiul însă, vrînd să-l ispitească, tace molcum
și, pe înserate, se îmbracă pe ascuns într-o piele de
urs, apoi încalecă pe cal, iese înaintea fecioru-său
pe altă cale și se bagă sub un pod. Și cînd să treacă
fiu-său pe acolo, numai iaca la capătul podului îl
și întîmpină un urs mormăind. Atunci calul fiului
de craiu începe a sări în două picioare, forăind,
și cît pe ce să izbească pe stăpînu-său. Și fiul craiului, nemaiputînd struni calul și neîndrăznind a
mai merge înainte, se întoarnă rușinat înapoi la
tatu-său.(...)
– Da’ ce-ai uitat, dragul tatei, de te-ai întors
înapoi? zise craiul cu mirare. Aista nu-i semn
bun, după cît știu eu.
– De uitat, n-am uitat nimica, tată, dar ia, prin
dreptul unui pod, mi-a ieșit înainte un urs grozav, care m-a vîrît în toţi spărieţii. (...) Și de-acum
înainte, ducă-se, din partea mea, cine știe, că mie
unuia nu-mi trebuie nici împărăţie, nici nimica;
doar n-am trăi cît lumea, ca să moștenesc pămîntul. (...)
– Ei, dragul tatei, așa-i că s-a întîmplat vorba
ceea: „Apără-mă de găini, că de cîni nu mă tem”.
– Ce fel de vorbă-i asta, tată? zise fiu-său rușinat; la dumneata urșii se cheamă găini? Ba, ia
acum cred eu, frăţine-meu, că așa urs oștirea întreagă este în stare să o zdrumice... Încă mă mir
cum am scăpat cu viaţă; lehamite și de împărăţie
și de tot, că doar, slava Domnului, am ce mînca la
casa d-tale.
– Ce mînca văd eu bine că ai, despre asta nu
e vorbă, fătul meu, zise craiul posomorît, dar, ia
spuneţi-mi, rușinea unde o puneţi? Din trei feciori cîţi are tata, nici unul să nu fie bun de nimica?! Apoi, drept să vă spun, că atunci degeaba mai
stricaţi mîncarea, dragii mei... Să umblaţi numai
așa, frunza frăsinelului, toată viaţa voastră și să vă
lăudaţi că sînteţi feciori de craiu, asta nu miroasă a nas de om... Cum văd eu, frate-meu se poate
culca pe o ureche din partea voastră; la sfîntul Așteaptă s-a împlini dorinţa lui. Halal de nepoţi ce
65
II
iasă, își mai aruncă ochii o dată prin grajd și, zărind
într-un colţ un cal răpciugos și bubos și slab, se
duse și la dînsul; iar cînd puse mîna pe coada lui, el
își întoarse capul și zise:
– Ce poruncești, stăpîne? Mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a ajutat să ajung ca să mai puie mîna
pe mine un voinic.
Și înţepenindu-și picioarele, rămase drept ca
lumînarea. Atunci Făt-Frumos îi spuse ce avea de
gînd să facă, și calul îi zise:
– Ca să ajungi la dorinţa ta, trebuie să ceri de
la tată-tău paloșul, suliţa, arcul, tolba cu săgeţile și
hainele ce le purta el cînd era flăcău; iar pe mine
să mă îngrijești cu însuţi mîna ta șase săptămîni și
orzul să mi-l dai fiert în lapte.
Cerînd împăratului lucrurile ce-l povăţuise
calul, el a chemat pre vătaful curţii și i-a dat
5
poruncă ca să-i deschiză toate tronurile cu haine
spre a-și alege fiul său pe acelea care îi va plăcea.
Făt-Frumos, după ce răscoli trei zile și trei nopţi,
găsi în sfîrșit, în fundul unui tron vechi, armele
și hainele tătîne-său de cînd era flăcău, dar foarte
ruginite. Se apucă însuși cu mîna lui să le cureţe
de rugină și, după șase săptămîni, izbuti a face să
lucească armele ca oglinda. Totodată îngriji și de
cal, precum îi zisese el. Destulă muncă avu: dar
fie, că izbuti.
Cînd auzi calul de la Făt-Frumos că hainele
și armele sînt bine curăţate și pregătite, o dată se
scutură și el, și toate bubele și răpciuga căzură de
pe dînsul și rămase întocmai cum îl fătase mă-sa,
un cal gras, trupeș și cu patru aripi; văzîndu-l FătFrumos astfel, îi zise:
– De azi în trei zile plecăm.
– Să trăiești, stăpîne; sînt gata chiar azi, de poruncești, îi răspunse calul.
A treia zi de dimineaţă, toată curtea și toată
împărăţia era plină de jale. Făt-Frumos, îmbrăcat
ca un viteaz, cu paloșul în mînă, călare pe calul ce-și
alesese, își luă ziua bună de la împăratul, de la împărăteasa, de la toţi boierii cei mari și cei mici, de la
ostași și de la toţi slujitorii curţii, carii, cu lacrămile
în ochi, îl rugau să se lase de a face călătoria aceasta,
ca nu care cumva să meargă la pieirea capului său;
dar el, dînd pinteni calului, ieși pe poartă ca vîntul,
66
are! Vorba ceea:
La plăcinte, înainte,
Și la războiu, înapoi.
Fiul craiului cel mai mic, făcîndu-se atunci
roș cum îi gotca, iese afară din grădină și începe
a plînge în inima sa, lovit fiind în adîncul sufletului de apăsătoarele cuvinte ale părintelui său. Și
cum sta el pe gînduri și nu se dumerea ce să facă
pentru a scăpa de rușine, numai iaca se trezește
dinaintea lui cu o babă gîrbovă de bătrîneţe, care
umbla după milostenie.
– Da, ce stai așa pe gînduri, luminate crăișor?
zise baba; alungă mîhnirea din inima ta, căci norocul îţi surîde din toate părţile și nu ai de ce fi
supărat. Ia, mai bine miluiește baba cu ceva.
– Ia lasă-mă-ncolo, mătușă, nu mă supăra, zise
fiul craiului, acum am altele pe capul meu.
– Fecior de crai, vedea-te-aș împărat! Spune
babei ce te chinuiește; că, de unde știi, poate să-ţi
ajute și ea ceva.
– Mătușă, știi ce? Una-i una și două-s mai multe; lasă-mă-n pace, că nu-mi văd lumea înaintea
ochilor de necaz.
– Luminate crăișor, să nu bănuiești, dar nu te
iuţi așa de tare, că nu știi de unde-ţi poate veni
ajutor.
– Ce vorbești în dodii, mătușă? Tocmai de la
una ca d-ta ţi-ai găsit să aștept eu ajutor?
– Poate ţi-i deșanţ de una ca aceasta? zise
baba. Hei, luminate crăișor! Cel-de-sus varsă
darul său peste cei neputincioși; se vede că așa
place sfinţiei-sale. (...) Of! crăișorule! crede-mă,
că să aibi tu puterea mea, ai vîntura ţările și mările, pămîntul l-ai da de-a dura, lumea aceasta
ai purta-o, uite așa, pe degete, și toate ar fi după
gîndul tău. (...) Acum, luminate crăișor, ca să
vezi cît poate să-ţi ajute milostenia, stăi liniștit,
uită-te drept în ochii mei și ascultă cu luare aminte ce ţi-oi spune: du-te la tată-tău și cere să-ţi deie
calul, armele și hainele cu care a fost el mire, și
atunci ai să te poţi duce unde n-au putut merge
fraţii tăi; pentru că ţie ţi-a fost scris de sus să-ţi fie
dată această cinste.
***
și după dînsul carăle cu merinde, cu bani și vreo
două sute de ostași, pe care-i orînduise împăratul
ca să-l însoţească.
După ce trecu afară de împărăţia tatălui său și
ajunse în pustietate, Făt-Frumos își împărţi toată
avuţia pe la ostași și, luîndu-și ziua bună, îi trimise
înapoi, oprindu-și pentru dînsul merinde numai cît
a putut duce calul. Și apucînd calea către răsărit, s-a
dus, s-a dus, s-a dus... [În drum ei au trecut prin moșiile
Gheonoaiei și Scorpiei, două surori rele pe care le-au învins
și le-au cîștigat admiraţia, iar după cîte trei zile de ședere au
pornit mai departe, ajungînd la un cîmp numai cu flori și unde
era numai primăvară.]
– Trecurăm cum trecurăm pînă aci, stăpîne;
mai avem un hop: avem să dăm peste o primejdie
mare; și, daca ne-o ajuta Dumnezeu să scăpăm și
de dînsa, apoi sîntem voinici. Mai-nainte de aci
este palatul unde locuiește Tinereţe fără bătrîneţe și
viaţă fără de moarte. Această casă este încongiurată
cu o pădure deasă și înaltă, unde stau toate fiarele
cele mai sălbatice din lume; ziua și noaptea păzesc
cu neadormire și sînt multe foarte; cu dînsele nu
este chip de a te bate; și ca să trecem prin pădure e
peste poate; noi însă să ne silim, dac-om putea, să
sărim pe dasupra.
După ce se odihniră vreo două zile, se pregătiră
iarăși; atunci calul, ţinîndu-și răsuflarea, zise:
– Stăpîne, strînge chinga cît poţi de mult, și,
încălecînd, să te ţii bine și în scări, și de coama mea;
picioarele să le ţii lipite pe lîngă supţioara mea, ca
6
să mă zăticnești în zborul meu.
Se urcă, făcu probă, și într-un minut fu aproape
de pădure.
– Stăpîne, mai zise calul, acum e timpul cînd se
dă de mîncare fiarălor pădurei și sînt adunate toate
în curte; să trecem.
– Să trecem, răspunse Făt-Frumos, și Dumnezeu
să se îndure de noi.
Se urcară în sus și văzură palatul strălucind
astfel, de la soare te puteai uita, dar la dînsul ba.
Trecură pe dasupra pădurii și, tocmai cînd erau să
se lase în jos la scara palatului, d-abia, d-abia atinse
cu piciorul vîrful unui copac și dodată toată pădurea se puse în mișcare; urlau dobitoacele, de ţi se
făcea părul măciucă pe cap. Se grăbiră de se lăsară
– Fătul meu, bun tovarăș ţi-ai ales; de te-a
învăţat cineva, bine ţi-a priit; iară de-ai făcut-o
din capul tău, bun cap ai avut. Mergi de-acum
tot înainte, că tu ești vrednic de împărat. Numai
ţine minte sfatul ce-ţi dau: în călătoria ta ai să ai
trebuinţă și de răi și de buni, dar să te ferești de
omul roș, iară mai ales de cel spîn, cît îi pute; să
n-ai de-a face cu dînșii, căci sînt foarte șugubeţi.
Și, la toată întîmplarea, calul, tovarășul tău, te-a
mai sfătui și el ce să faci, că de multe primejdii
m-a scăpat și pe mine în tinereţele mele! Na-ţi
acum și pelea asta de urs, că ţi-a prinde bine vreodată. [Fiul de crai a ajuns în codru, unde se închidea
calea și se încurcau cărările. În cale i-a ieșit Spînul, care i-a
promis să-l scoată la aluniș dacă-l ia de slugă. Dar Spînul
l-a păcălit și i-a luat identitatea, numindu-l Harap-Alb.
Ajunși la împăratul Verde, Spînul l-a impus să-i aducă salată din grădina ursului, pietrele preţioase cu care era împodobit cerbul și fata împăratului Roș. În ultima călătorie,
Harap-Alb și-a luat patru prieteni.]
***
Gerilă: ...o dihanie de om, care se pîrpălea pe
lîngă un foc de douăzeci și patru de stînjeni de
lemne și tot striga, cît îi lua gura, că moare de frig.
Și-apoi, afară de aceasta, omul acela era ceva de
spăriet: avea niște urechi clăpăuge și niște buzoaie
groase și dăbălăzate. Și cînd sufla cu dînsele, cea
de deasupra se răsfrîngea în sus peste scăfîrlia capului, iar cea de desubt atîrna în jos, de-i acoperea
pîntecele. Și, ori pe ce se oprea suflarea lui, se punea promoroaca mai groasă de-o palmă. Nu era
chip să te apropii de dînsul, că așa tremura de tare,
de parcă-l zghihuia dracul. Și dac-ar fi tremurat
numai el, ce ţi-ar fi fost? Dar toată suflarea și făptura de prinprejur îi ţineau hangul: vîntul gemea
ca un nebun, copacii din pădure se văicărau, petrele ţipau, vreascurile ţiuiau și chiar lemnele de
pe foc pocneau de ger. Iară veveriţele, găvozdite
una peste alta în scorburi de copaci, suflau în unghii și plîngeau în pumni, blăstemîndu-și ceasul
în care s-au născut. Mă rog, foc de ger era...
Flămînzilă: ...o namilă de om mînca brazdele
de pe urma a 24 de pluguri și tot atunci striga în
gura mare că crapă de foame.
67
II
în jos; și de nu era doamna palatului afară, dînd
demîncare puilor ei (căci așa numea ea lighioanele
din pădure), îi prăpădea negreșit.
Mai mult de bucurie că au venit, îi scăpă ea; căci
nu mai văzuse pînă atunci suflet de om pe la dînsa.
Opri pe dobitoace, le îmblînzi și le trimise la locul
lor. Stăpîna era o zînă naltă, supţirică și drăgălașă și
frumoasă, nevoie mare! Cum o văzu Făt-Frumos,
rămase încremenit. Dară ea, uitîndu-se cu milă la
dînsul, îi zise:
– Bine ai venit, Făt-Frumos! Ce cauţi pe aici?
– Căutăm, zise el, Tinereţe fără bătrîneţe și viaţă
fără de moarte.
– Dacă căutaţi ceea ce ziseși, aci este.
Atunci descălică și intră în palat. Acolo găsi încă
două femei, una ca alta de tinere; erau surorile cele
mai mari. El începu să mulţumească zînei pentru că
l-a scăpat de primejdie; iară ele, de bucurie, gătiră o
cină plăcută și numai în vase de aur. Calului îi dete
drumul să pască pe unde va voi dînsul; pe urmă îi
făcură cunoscuţi tuturor lighioanelor, de puteau
îmbla în tihnă prin pădure.
Femeile îl rugară să locuiască de aci înainte cu
dînsele, căci ziceau că li se urîse, șezînd tot singurele; iară el nu așteptă să-i mai zică o dată, ci priimi cu
toată mulţumirea, ca unul ce aceea și căuta.
Încet-încet, se deprinseră unii cu alţii, își spuse
istoria și ce păţi pînă să ajungă la dînsele, și nu după
multă vreme se și însoţi cu fata cea mai mică. La
însoţirea lor, stăpînele casei îi deteră voie să meargă
prin toate locurile de primprejur, pe unde va voi;
numai pe o vale, pe care i-o și arătară, îi ziseră să
nu meargă, căci nu va fi bine de el; și-i și spuseră că
acea vale se numea Valea Plîngerii.
Petrecu acolo vreme uitată, fără a prinde de
veste, fiindcă rămăsese tot așa de tînăr, ca și cînd
venise. Trecea prin pădure, fără să-l doară măcar
capul. Se desfăta în palaturile cele aurite, trăia în
pace și în liniște cu soţia și cumnatele sale, se bucura de frumuseţea florilor și de dulceaţa și curăţenia
aerului, ca un fericit. Ieșea adesea la vînătoare; dar,
într-o zi, se luă după un iepure, dete o săgeată,
dete două și nu-l nimeri; supărat, alergă după el și
dete și cu a treia săgeată, cu care îl și nemeri; dară
nefericitul, în învălmășeală, nu băgase de seamă că,
alergînd după iepure, trecuse în Valea Plîngerii.
68
Setilă: ...o arătare de om băuse apa de la 24 de
iazuri și o gîrlă pe care umblau numai 500 de mori
și tot atunci striga în gura mare că se usucă de sete.
Ochilă: ...o schimonositură de om avea în frunte
numai un ochiu, mare cît o sită și, cînd îl deschidea,
nu vedea nimică; da chior peste ce apuca. Iară cînd
îl ţinea închis, dar fie zi, dar fie noapte, spunea că
vede cu dînsul și în măruntaiele pămîntului.
Păsări-Lăţi-Lungilă: ...o pocitanie de om umbla
cu arcul după vînat paseri. Ș-apoi, chitiţi că numai
în arc se închia tot meșteșugul și puterea omului
aceluia? Ţi-ai găsit! Avea un meșteșug mai drăcos și
o putere mai pe sus decît își poate dracul închipui:
cînd voia, așa se lăţea de tare, de cuprindea pămîntul în braţe. Și altă dată, așa se deșira și se lungea de
grozav, de ajungea cu mîna la lună, la stele, la soare
și cît voia de sus.
***
...Și pornesc ei tusșese înainte. Și pe unde treceau, pîrjol făceau: Gerilă potopea pădurile prin ardere. Flămînzilă mînca lut și pămînt amestecat cu
humă și tot striga că moare de foame. Setilă sorbea
apa de prin bălţi și iazuri, de se zbăteau peștii pe uscat și ţipa șerpele în gura broaștei de secetă mare ce
era pe-acolo. Ochilă vedea toate cele ca dracul. (...)
În sfîrșit, Păsări-Lăţi-Lungilă adimenea zburătoarele și, jumulite, nejumulite, ţi le păpa pe rudă,
pe sămînţă, de nu se mai stăvea nimene cu paseri pe
lîngă casă de răul lui.
Numai Harap-Alb nu aducea nici o supărare.
Însă, ca un tovarăș, era părtaș la toate: și la pagubă,
și la cîștig, și prietenos cu fiecare, pentru că avea nevoie de dînșii în călătoria sa la împăratul Roș, care,
zice, cică era un om pîclișit și răutăcios la culme; nu
avea milă de om nici cît de cîne.
***
... Împăratul odată cheamă în taină pe un credincios al său și dă poruncă să-i culce în casa cea de
aramă înfocată, ca să doarmă pentru veșnicie.
***
În sfîrșit, nu trece mult la mijloc, și iaca li se aduc
12 harabale cu pîne, 12 ialoviţe fripte și 12 buţi pline
Luînd iepurile, se întorcea acasă; cînd, ce să vezi
d-ta? deodată îl apucă un dor de tată-său și de
mumă-sa. Nu cuteză să spuie femeilor măiestre;
dară ele îl cunoscură după întristarea și neodihna
ce vedea într-însul.
– Ai trecut, nefericitule, în Valea Plîngerii! îi
ziseră ele, cu totul speriate.
– Am trecut, dragele mele, fără ca să fi voit să fac
astă neghiobie; și acum mă topesc d-a-n picioarele
de dorul părinţilor mei, însă și de voi nu mă îndur
ca să vă părăsesc. Sînt de mai multe zile cu voi și
n-am să mă plîng de nici o mîhnire. Mă voi duce
dară să-mi mai văz o dată părinţii și apoi m-oi
întoarce, ca să nu mă mai duc niciodată.
– Nu ne părăsi, iubitule; părinţii tăi nu mai
trăiesc de sute de ani, și chiar tu, ducîndu-te, ne
temem că nu te vei mai întoarce; rămîi cu noi; căci
ne zice gîndul că vei pieri.
Toate rugăciunile celor trei femei, precum și ale
calului, n-a fost în stare să-i potolească dorul părinţilor, care-l usca pe d-a-ntregul. În cele mai de pe
urmă, calul îi zise:
– Daca nu vrei să mă asculţi, stăpîne, orice ţi
se va întîmpla, să știi că numai tu ești de vină. Am
să-ţi spui o vorbă, și daca vei priimi tocmeala mea,
te duc înapoi.
– Primesc, zise el cu toată mulţumirea, spune-o!
– Cum vom ajunge la palatul tatălui tău, să te las jos
și eu să mă întorc, de vei voi să rămîi măcar un ceas.
– Așa să fie, zise el.
Se pregătiră de plecare, se îmbrăţișară cu femeiele și, după ce-și luară ziua bună unul de la altul,
porni, lăsîndu-le suspinînd și cu lacrămile în ochi.
Ajunseră în locurile unde era moșia Scorpiei;
acolo găsiră orașe; pădurile se schimbaseră în
cîmpii; întrebă pre unii și pre alţii despre Scorpie
și locuinţa ei; dar îi răspunseră că bunii lor auziseră de la străbunii lor povestindu-se de asemenea
fleacuri.
– Cum se poate una ca asta? le zicea Făt-Frumos,
mai alaltăieri am trecut pe aici; și spunea tot ce știa.
Locuitorii rîdea de dînsul, ca de unul ce aiurează sau visează deștept, iară el, supărat, plecă
înainte, fără a băga de seamă că barba și părul îi
albise.
cu vin de cel hrănit, de care, cum bei cîte oleacă,
pe loc ţi se taie picioarele, îţi steclesc ochii în cap, ţi se
încleie limba în gură și începi a bolborosi turcește,
fără să știi bechiu măcar.
***
Iaca, vă dau o mierţă de sămînţă de mac, amestecată cu una de năsip mărunţel; și, pînă mîni dimineaţă, să-mi alegeţi macul de-o parte, fir de fir,
și nisipul de altă parte; nu cumva să găsesc vreun
fir de mac printre nisip sau vreunul de nisip printre
mac, că atunci am stricat pacea.
***
Fata mea are să se culce desară unde se culcă
totdeauna, iară voi să mi-o străjuiţi toată noaptea.
Și dacă mîne dimineaţă s-a afla tot acolo, atunci
poate am să ţi-o dau; iară de nu, ce-i păţi, cu nime
nu-i împărţi... Înţeles-aţi?
***
Iaca, mă duc să le pregătesc, zise împăratul. Tu
vină după mine, și, dacă-i gîci-o, ferice de tine a fi.
Iar de nu, luaţi-vă catrafusele și începeţi a vă cărăbăni de la casa mea, căci nu vă mai pot suferi!
***
Sălăţile din Grădina Ursului, pielea și capul
cerbului le-a dus la stăpînu-său cu toată inima.
Dar pe fata împăratului Roș mai nu-i venea s-o
ducă, fiind nebun de dragostea ei. Căci era boboc
de trandafir din luna lui maiu, scăldat în roua dimineţii, dezmerdat de cele întăi raze ale soarelui,
legănat de adierea vîntului și neatins de ochii fluturilor. Sau, cum s-ar zice la noi în ţărănește, era
frumoasă de mama focului; la soare te puteai uita,
iar la dînsa ba. Și de-aceea Harap-Alb o prăpădea
din ochi de dragă ce-i era. Nu-i vorbă, și ea fura
cu ochii, din cînd în cînd, pe Harap-Alb, și în inima ei parcă se petrecea nu știu ce... poate vreun
dor ascuns, care nu-i venea a-l spune...
***
– Lipsește dinaintea mea, Spînule! Doar n-am
venit pentru tine, ș-am venit pentru Harap-Alb,
căci el este adevăratul nepot al împăratului Verde.
69
II
Ajungînd la moșia Gheonoaiei, făcu întrebări ca
și la moșia Scorpiei, și primi asemenea răspunsuri.
Nu se putea domiri el: cum de în cîteva zile s-au
schimbat astfel locurile? Și iarăși supărat, plecă cu
barba albă pînă la brîu, simţind că îi cam tremurau
picioarele, și ajunse la împărăţia tătîne-său. Aici alţi
oameni, alte orașe, și cele vechi erau schimbate de
nu le mai cunoștea. În cele mai de pe urmă, ajunse
la palaturile în cari se născuse. Cum se dete jos,
calul îi sărută mîna și îi zise:
– Rămîi sănătos, stăpîne, că eu mă întorc de
unde am plecat. Dacă poftești să mergi și d-ta, încalecă îndată și aidem!
– Du-te sănătos, că și eu nădăjduiesc să mă
întorc peste curînd.
Calul plecă ca săgeata de iute.
Văzînd palaturile dărămate și cu buruieni crescute pe dînsele, ofta și, cu lacrămi în ochi, căta să-și
aducă aminte cît era odată de luminate aste palaturi și cum și-a petrecut copilăria în ele; ocoli de
vreo două-trei ori, cercetînd fiecare cămară, fiecare
colţuleţ ce-i aducea aminte cele trecute; grajdul în
care găsise calul; se pogorî apoi în pivniţă, gîrliciul
căreia se astupase de dărămăturile căzute.
Căutînd într-o parte și în alta, cu barba albă pînă
la genunchi, ridicîndu-și pleoapele ochilor cu mîinile și abia umblînd, nu găsi decît un tron odorogit;
îl deschise, dară în el nimic nu găsi; ridică capacul
chichiţei, și un glas slăbănogit îi zise:
– Bine ai venit, că de mai întîrziai, și eu mă prăpădeam.
O palmă îi trase Moartea lui, care se uscase de
se făcuse cîrlig în chichiţă, și căzu mort, și îndată se
și făcu ţărînă.
Iar eu încălecai p-o șea și vă spusei dumneavoastră așa.
__________
1
A se scrie – aici, cu sensul de: a se iscăli.
Tîmpină – tobă, darabană.
3
Surlă – vechi instrument muzical în formă de fluier, cu o deschizătură mare, conică, în partea de jos.
4
Procopsit – învăţat.
5
Tron – aici, cu sensul de ladă.
6
A zăticni – a împiedica, a stînjeni.
2
70
Atunci împăratul Verde și fetele sale au rămas
încremeniţi de ceea ce au auzit. Iară Spînul, văzînd
că i s-a dat vicleșugul pe faţă, se răpede ca un cîne
turbat la Harap-Alb și-i zboară capul dintr-o singură lovitură de paloș, zicînd:
– Na! așa trebuie să păţească cine calcă jurămîntul!
Dar calul lui Harap-Alb îndată se răpede și el la
Spîn și-i zice:
– Păn-aici, Spînule! Și o dată mi ţi-l înșfacă cu
dinţii de cap, zboară cu dînsul în înaltul ceriului, și
apoi, dîndu-i drumul de-acolo, se face Spînul pînă
jos praf și pulbere.
Iar fata împăratului Roș, în vălmășagul acesta,
răpede pune capul lui Harap-Alb la loc, îl încunjură de trei ori cu cele trei smicele de măr dulce,
toarnă apă moartă, să steie sîngele și să se prindă pielea, apoi îl stropește cu apă vie, și atunci
Harap-Alb îndată învie și, ștergîndu-se cu mîna pe
la ochi, zice suspinînd:
– Ei, da din greu mai adormisem!
– Dormeai tu mult și bine, Harap-Alb, de nu
eram eu, zise fata împăratului Roș, sărutîndu-l cu
drag și dîndu-i iar paloșul în stăpînire.
***
Și apoi, îngenunchind amîndoi dinaintea
împăratului Verde, își jură credinţă unul altuia,
primind binecuvîntare de la dînsul și împărăţia
totodată.
După aceasta se începe nunta, ș-apoi, dă, Doamne, bine!
Lumea de pe lume s-a strîns de privea,
Soarele și luna din ceriu le rîdea.
Ș-apoi fost-au poftiţi la nuntă: Crăiasa furnicilor, Crăiasa albinelor și Crăiasa zînelor, minunea
minunilor din ostrovul florilor!
Și a ţinut veselia ani întregi, și acum mai ţine
încă; cine se duce acolo, bea și mănîncă. Iar pe la
noi, cine are bani bea și mănîncă, iar cine nu, se
uită și rabdă.
3. Definește cele două perspective ale destinului uman identificate.
4. Observă în texte și explică rolul formulelor de început al discursului epic al basmului. Apelează la Agenda cititorului.
Agenda cititorului
• Formulele iniţiale şi
finale au rolul:
➢ să introducă cititorul în
timpul mitic;
➢ să înrămeze lumea
pe care o comunică
povestitorul, relevîndu-i
specificul;
➢ să facă trecerea de la
lumea reală, din afara
operei, la lumea ficţională, din interiorul ei;
➢ să pregătească cititorul
pentru a intra în convenţia unei comunicări
literare elocvente,
miraculoase;
➢ să marcheze distanţa
dintre comunicarea nonliterară şi cea literară;
➢ să releve atitudinea
naratorului faţă de cele
povestite.
• Formula mediană
stimulează şi verifică
atenţia receptorului,
realizînd trecerea de la
un episod la altul.
• Formula de final
marchează revenirea la
timpul real.
4.1. Pentru interpretare, alege un reper:
TINEREŢE FĂRĂ BĂTRÎNEŢE
ȘI VIAŢĂ FĂRĂ DE MOARTE
• dorinţă
• ideal
• principiu de viaţă
POVESTEA LUI HARAP­ALB
• o istorie
• o imposibilitate
• un destin
5. Precizează ce tip de informaţie conţin titlurile acestor basme.
6. Notează, într-o diagramă Venn, momentele comune și specifice
pentru istoria vieţii lui Făt-Frumos și povestea lui Harap-Alb.
7. Caracterizează familiile din care provin protagoniștii, utilizînd
detalii din textul operei.
8. Stabilește, apelînd la text, comportamentul și atitudinea împăratului și a craiului faţă de rugăminţile feciorilor: Făt-Frumos și
Harap-Alb.
8.1. Realizează o paralelă, în acest plan, cu propria experienţă de
viaţă.
9. Precizează modul de pregătire a eroilor pentru o călătorie decisivă, relevînd detaliile și explicîndu-le cu ajutorul unui dicţionar
de simboluri.
10. Citește integral textele și construiește o schemă a obstacolelor
pe care le înfruntă protagoniștii.
10.1. Despre ce-ţi vorbește numărul obstacolelor?
11. Exprimă-ţi opinia: de ce, în basmul popular, Făt-Frumos este lipsit de ajutoare la drum, iar Ion Creangă creează asemenea personaje pentru eroul său?
12. Interpretează finalul vieţii celor doi protagoniști.
1. Completează lista motivelor din fiecare basm, în funcţie de semnificaţia momentelor de viaţă ale personajelor.
Făt-Frumos
Harap-Alb
• motivul împăratului fără urmaș
• motivul dorinţei neîmplinite
• motivul continuităţii familiei, neamului
• motivul scrisorii/ veștii
71
L
abor omnia vincit
II
Agenda cititorului
Basmul
• specie epică scrisă în
proză (mai rar, în versuri);
• are drept conflict lupta
dintre bine şi rău,
soluţionat întotdeauna
cu afirmarea binelui şi
a dreptăţii;
• reprezintă o lume
fabuloasă sau o lume
reală, transpusă în
termeni supranaturali;
• este un mod de reflectare a lumii prin relatarea unor întîmplări
cu personaje care sînt
produsul imaginaţiei,
fără a avea corespondenţi în lumea reală;
• este bazat pe miraculos şi neverosimil.
• După caracteristicile
personajelor, specificul
şi tematica acţiunii,
predominanţa elementelor miraculoase,
basmele se clasifică în:
➢ fantastice (predomină
miraculosul);
➢ animaliere (cu elemente ale legendelor
totemice, plante şi alte
obiecte simbolice);
➢ nuvelistice (implicarea
puternică a aspectelor
reale, concrete
de viaţă).
2. Identifică, în exemplele propuse, elementele de fabulos, miraculos, interpretîndu-le și explicînd funcţia lor în text.
• Mai-nainte însă de a veni ceasul nașterii, copilul se puse pe un
plîns, de n-a putut nici un vraci să-l împace.
• Atunci împăratul a început să-i făgăduiască toate bunurile din
lume, dar nici așa n-a fost cu putinţă să-l facă să tacă.
• Scorpia, cu o falcă-n cer și cu alta-n pămînt și vărsînd flăcări, se
apropie ca vîntul de iute; iară calul se urcă repede ca săgeata pînă
cam deasupra și se lasă asupra ei cam pe de-o parte. (Basm popular)
• Ș-apoi fost-au poftiţi la nuntă: Crăiasa furnicilor, Crăiasa albinelor și Crăiasa zînelor, minunea minunilor din ostrovul florilor! Și-a
ţinut veselia ani întregi și-acum mai ţine încă. (Basm cult)
3. Vezi Agenda cititorului și exemplifică, din lecturile proprii, afirmaţia lui George Călinescu: Basmul este o oglindire a vieţii în
moduri fabuloase.
4. Extrage din fragmentele citite exemple, pentru a motiva semnificaţia de fabulos.
5. Interpretează, în paralel, semnificaţia timpului în ambele basme.
6. Alege modelul de personaj care ar putea fi un alter ego al tău și
caracterizează-l, utilizînd două modalităţi de zugrăvire a acestuia în text.
7. Cercetează textul și prezintă particularităţile fiecărui mod de
expunere atestat, relevînd semnificaţia frazeologismelor.
7.1. Selectează un fragment dintr-un basm și organizează, în clasă,
o lectură pe roluri. Imită timbrul, tonul și gesturile naratorului
și ale personajelor. Evidenţiază, în timpul lecturii, comicul sau
umorul din replici.
7.2. Caracterizează, succint, specificul unui text de basm din cele
propuse, urmînd modelul tiparului narativ al speciei date:
• situaţia iniţială de echilibru;
• evenimentul, împrejurarea care dereglează echilibrul iniţial;
• acţiunea de restabilire a echilibrului;
• răsplata eroului.
8. Generalizează mesajul ambelor basme, formulînd tema și ideea
fiecărei opere.
9. Formulează o concluzie cu referire la valoarea temelor acestor
basme, încadrîndu-le într-un sistem de valori:
A. Personale;
B. General-umane.
72
10. Exemplifică ideea: Valoarea basmului Povestea lui Harap-Alb L abor omnia vincit
este confirmată și de faptul că include întregul periplu al basmului în general:
• absenţa;
• plecarea unui membru al familiei;
• necesitatea plecării eroului de acasă: scopul, atributele (hainele,
armele, calul);
• înzestrarea cu unelte și instrumente magice;
• interdicţia de a trece peste pod; interdicţia de vîrstă;
• încălcarea interdicţiilor de către fiul curajos;
• deplasarea spaţială între două împărăţii;
• divulgarea (obţinerea de către Spîn a informaţiei despre victimă);
• vicleșugul (Spînul înșală victima);
• sosirea incognito (cu identitatea schimbată);
• pretenţiile neîntemeiate ale falsului erou – Spînul;
• încercările grele (sînt trecute cu brio de Harap-Alb);
Spre întîlnirea
• recunoașterea (eroul își dezvăluie, în final, identitatea);
cu enigmele
• demascarea falsului erou (Spînul);
• pedeapsa (falsul erou este pedepsit);
• transformarea (Harap-Alb capătă o nouă înfăţișare și un statut nou);
• căsătoria eroului Harap-Alb și dobîndirea de către el a tronului
împărăţiei.
După Vladimir I. PROPP
11. Urmărește succesiunea episoadelor (fragmentelor) din basmul Povestea lui Harap-Alb și precizează care dintre ele sînt prezentate și
în Tinereţe fără bătrîneţe și viaţă fără de moarte. Ce semnificaţie
are succesiunea evenimentelor în basmul cules de Petre Ispirescu?
12. Completează definiţia basmului ca specie a genului epic, aplicînd constatările pe care le-ai făcut la studierea temei și utilizînd
informaţia din Agenda cititorului, dată în pagina anterioară.
13. Apreciază rolul și semnificaţia personajelor complementare din
Povestea lui Harap-Alb, care aplică fabulosul de tip umoristic.
14. Actualizaţi drumul aventurii și devenirii lui Harap-Alb și disociaţi semnele lui, comentîndu-le valoarea simbolică.
Repartizaţi-vă sarcinile pe echipe:
Echipa I:
drumul pînă la pod....
simbolul podul...
Echipa II:
drumul în codru...
simbolurile: codrul, fîntîna...
Echipa III:
cele trei drumuri...
simbolurile: ursul, cerbul...
Echipa IV:
drumul în ţara împăratului Roș...
simbolul numelor...
73
În aventura iniţierii
şi a răbdării
ARS COLLABORANDI
II
15. Interpretează evoluţia lui Harap-Alb de-a lungul experienţelor
trăite. Utilizează reperele:
➢ manifestarea curajului în...
➢ necunoașterea și căderea în...
➢ iniţierile și ascensiunea întru...
➢ fortificarea și dobîndirea meritată a...
15.1. Observă la cîte etape ale iniţierii este supus Harap-Alb și dedu
care este rolul probelor iniţiatice în definirea destinului uman
al personajului.
Drumul spre tinereţe
şi viaţă veşnică
ARS DISCENDI
16. Generalizează întreaga poveste a lui Harap-Alb și comentează sensurile ei profund simbolice. Poţi angaja una dintre opţiunile date:
• aventura tînărului dornic de manifestare, afirmare;
• viaţa ca un parcurs de intrări și ieșiri, căderi și înălţări în spaţiul
existenţial;
• valoarea unei experienţe a cunoașterii pentru afirmarea și împlinirea existenţei umane.
1. Încadrează, într-un tabel (pe care îl vei include în portofoliu),
particularităţile basmului ca specie, ilustrîndu-le cu exemple din
basmele Tinereţe fără bătrîneţe și viaţă fără de moarte și Povestea
lui Harap-Alb.
2. Redactează o compunere de caracterizare, în paralel, a personajelor Făt-Frumos și Harap-Alb, urmărind momentele principale
ale destinelor acestora.
Eroul îşi asumă
condiţia umană
LEGO, ERGO SUM
OP ŢI ONAL
3. Pornind de la aserţiunea istoricului literar George Munteanu:
Metafora drumului e omniprezentă în opera lui Creangă, devenind însuși principiul ei de structură, o sursă necesară de învăţăminte, scrie
un eseu nestructurat cu tema: Metafora drumului în basmul lui Ion
Creangă, o personificare a valorii fiinţei umane.
1. Citește integral textele basmelor Tinereţe fără bătrîneţe și viaţă
fără de moarte și Povestea lui Harap-Alb.
1.1. Înregistrează pe fișe idei pentru a realiza o demonstraţie a reflecţiei:
Basmul este expresia culturală a timpului „negăsirii” omului în
cele două lumi. (Andrei Gheorghe). Respectă următoarele cerinţe:
• formulează concis și clar ideile;
• urmărește pertinenţa ideilor și calitatea argumentelor.
2. Alcătuiește, în baza textelor studiate, o listă de întrebări la care ai
dori să găsești răspunsul acum și întrebări la care îţi vei răspunde
pe parcursul vieţii.
Scenariul iniţiatic,
purificator şi mobilizator
3. Redactează o interpretare a basmelor studiate, în paralel cu unul
dintre basmele semnate de Fraţii Grimm.
74
NUVELA SAU VIRTU|ILE
GENULUI SCURT NARATIV
12
Motto:
Nuvela e un roman scurt, precum romanul e o nuvelă lungă.
Ea creează oameni vii în cadrul unei întîmplări,
reconstituie un colţ de viaţă.
Liviu REBREANU
1. Examinează lista de autori și operele lor, în funcţie de specificul
tematic. Definește specia căreia îi aparţin aceste lucrări:
• I.L. Caragiale, Vizită – copilul răsfăţat, needucat.
• I. Creangă, Amintiri din copilărie – evenimentele copilăriei.
• I.L. Caragiale, Dl Goe – relaţia dintre copil și maturi.
• M. Sadoveanu, Istorisirea Zahăriei Fîntînarul – lupta pentru fericire.
• C. Negruzzi, Alexandru Lăpușneanul – lupta pentru puterea politică.
• I. Slavici, Moara cu noroc – căutarea fericirii și siguranţei în viaţă.
2. Precizează specia literară care se întemeiază pe tehnica de a surprinde elemente esenţiale. Informează-te din Agenda cititorului.
3. Copiază schema în caiet.
3.1. Documentează-te despre autorii și operele de referinţă expuse
în tabel.
3.2. Distribuie titlurile nuvelelor și numele autorilor în casete.
Criteriul tematic și al
metodei de creaţie
Criteriul particularităţilor
curentelor literare
?
?
ist
or
tic
ă
simbolistă
na
ă
realistă
fi
loz
ic
of
m
ro
an
NUVELA
clasificare
fantastică
?
ică
psihologică
?
tu
ra
li
?
stă
?
?
?
➢ Moara cu noroc de I. Slavici
➢ Sărmanul Dionis de M. Eminescu
➢ În vreme de război de I.L. Caragiale
➢ Alexandru Lăpușneanul de C. Negruzzi
➢ La ţigănci de M. Eliade
➢ O făclie de Paște de I.L. Caragiale
75
A b initio
Agenda cititorului
• În literatura de specialitate, noţiunea de gen
poate fi întîlnită frecvent ca termen-substitut
pentru ideea de specie.
• Schiţa – specie a genului epic în proză, de
dimensiuni reduse, care
înfăţişează un episod
caracteristic din viaţa
unuia sau a mai multor
personaje.
• Povestirea – specie epică
a literaturii în proză, ce
prezintă un singur fapt,
real sau imaginar, din
perspectiva naratorului,
martor sau observator
detaşat al evenimentelor.
• Nuvela – specie epică
în proză, de regulă, cu
un singur fir narativ, cu
un conflict unic, concentrat, desfăşurat în mai
multe spaţii şi într-un
interval mai mare de
timp decît în povestire,
cu personaje surprinse
în ipostaze de viaţă, prin
ceea ce au ele mai
semnificativ.
II
Nuvela istoric=:
de la cronica lui Ureche la textul lui Negruzzi
Ab initio
1. Ilustrează vocaţia primară a omului de a povesti: amintește-ţi de
la cursul de istorie personalităţi, faptele și evenimentele la care au
participat și include-le într-o povestire, exprimîndu-ţi aptitudinea de narator.
2. Realizîndu-te în rolul naratorului care a cunoscut evenimentele
și personajele, motivează dacă:
➢ ai fost un narator omniscient;
➢ ai relatat evenimentele fiind martor al acestora, văzîndu-le retrospectiv sau cunoscîndu-le treptat;
➢ ai intervenit sau nu în șirul evenimentelor cu anumite detalii, completări, viziuni;
➢ le-ai construit conform momentelor subiectului operei literare.
3. Actualizează, de la cursul de istorie, perioada și evenimentele din
timpul domniei lui Alexandru Lăpușneanu. Evaluează-le.
S cripta manent
A
• Citește fragmentele din nuvela Alexandru Lăpușneanul de Constantin Negruzzi și compară evenimentele expuse cu cele reale,
relatate de cronicarul Grigore Ureche.
EXPOZIŢIUNEA reprezintă primul moment al subiectului. Secvenţa care deschide opera de
ficţiune și în care sînt cuprinse date ce precizează acţiunea: loc, timp, circumstanţe.
LETOPISEŢUL
ŢĂRII MOLDOVEI…
de Grigore URECHE
A doa domnie a lui
Alixandru-vodă Lăpușneanul, carile apoi au tăiat 47 de
boieri, 7072 (1564)
Într-aceia vreme înţelegîndu sultan Suleiman împăratul
turcescu de atîta amestecături
ce să fac în ţara Moldovei și
să scoală unii spre alţii, nu suferi, ci dede domniia iarăși lui
Alixandru-vodă Lăpușneanul.
Iară Ștefan-vodă, daca omorî
pre Dispot-vodă la Suceava și
bătu pre Mircea-vodă la Milcov,
NUVELA ALEXANDRU LĂPUȘNEANUL. 1564 1569
de Constantin NEGRUZZI
Iacov Eraclid, poreclit Despotul, pierise ucis de buzduganul lui
Ștefan Tomșa, care acum cîrmuia ţara, dar Alexandru Lăpușneanul,
după înfrîngerea sa în două rînduri, de oștile Despotului, fugind la
Constantinopol, izbutise a lua oști turcești și se înturna acum să izgonească pre răpitorul Tomșa și să-și ia scaunul, pre care nu l-ar fi
perdut, de n-ar fi fost vîndut de boieri. Întrase în Moldavia, întovărășit
de șepte mii spahii și de vro trei mii oaste de strînsură. Însă pe lîngă
aceste, avea porunci împărătești cătră hanul tătarilor Nogai, ca să-i
deie oricît ajutor de oaste va cere.
Lăpușneanul mergea alăturea cu vornicul Bogdan, amîndoi călări
pe armăsari turcești și înarmaţi din cap pînă în picioare.
– Ce socoţi, Bogdane, zise după puţină tăcere, izbîndi-vom oare?
– Să nu te îndoiești, Măria-ta, răspunse curtezanul, ţara geme subt
asuprirea Tomșei. Oastea toată se va supune cum i se va făgădui mai
mare simbrie. Boierii, cîţi i-au mai lăsat vii, numai frica morţii îi mai
76
să întoarse la Iași și gătind ca să
trimită boieri și oameni de ţară
la împăratul, să-i ceaie steag,
veniră-i olăcarii de-i dede de
domniie veste, cum ieste dată
lui Alixandru-vodă și el au venit
la Brăila și să gătește ca să între
în ţară. Înţelegîndu de aceasta,
Ștefan Tomșa-vodă să sfătui cu
boierii săi ce vor face și aflară ca
să trimiţă să margă la Alixandru
-vodă oameni juraţi de la ţară,
să-i spuie că ţara nu-l va, nici-l
iubescu și de acolo să treacă la
împărăţie și pănă nu le va veni
răspunsul, să nu-l lase pre Alixandru-vodă ca să între în ţară.
B
ţine, dar cum vor vedea că Măria-ta vii cu putere, îndată vor alerga
și-l vor lăsa.
– Să deie Dumnezeu să n-aib’ nevoie a face ceea ce au făcut Mircea-Vodă la munteni; dar ţi-am mai spus, eu îi cunosc pre boierii noștri, căci am trăit cu dînșii.
– Aceasta rămîne la înaltă înţelepciunea Măriei-tale.
Vorbind așa, au ajuns aproape de Tecuci, unde poposiră la o dumbravă.
– Doamne, zise un aprod apropiindu-se, niște boieri sosind acum
cer voie să se înfăţișeze la Măria-ta.
– Vie, răspunse Alexandru.
Curînd întrară sub cortul unde el ședea încungiurat de boierii
și căpitanii săi, patru boieri, din care doi mai bătrîni, iar doi juni.
Aceștii erau vornicul Moţoc, postelnicul Veveriţă, spătarul Spancioc
și Stroici.
Apropiindu-se de Alexandru-Vodă, se închinară pănă la pămînt,
fără a-i săruta poala, după obicei.
– Bine-aţi venit, boieri! zise acesta silindu-se a zîmbi.
– Să fii M[ăria]-ta sănătos, răspunseră boierii.
– Am auzit, urmă Alexandru, de bîntuirile ţării și am venit s-o
mîntui; știu că ţara m-așteaptă cu bucurie.
– Să nu bănuiești, Măria-ta, zise Moţoc, ţara este liniștită, și poate că
Măria-ta ai auzit lucrurile precum nu sînt; căci așa este obiceiul norodului nostru, să facă din ţînţar, armăsar. Pentru aceea obștia ne-au trimis
pre noi să-ţi spunem că norodul nu te vrea, nici te iubește, și M[ăria]-ta
să te întorci înapoi ca...
CONFLICTUL presupune accentuarea tensiunii dramatice, creată prin confruntarea dintre
două personaje, grupuri, opinii, principii, situaţii.
Deaca au mersu solii Tomșii și-i i-au spus, zic să le fie zis
Alixandru-vodă: „De nu mă
vor, eu îi voiu pre ei și de nu mă
iubescu, eu îi iubescu pre dînșii
și tot voiu merge, ori cu voie,
ori fără voie”. Decii pre soli i-au
oprit și au trimis hochimurile
împăratului la tătari, de au acoperit ţara ca un roiu, prădîndu și arzîndu. De altă parte el
au întrat cu turcii și cu oastea
ce au avut lîngă sine. Văzîndu
Tomșa-vodă că împotriva acei
– Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu, răspunse Lăpușneanul, a căruia
ochi scîntieră ca un fulger, și dacă voi nu mă iubiţi, eu vă iubesc pre voi,
și voi merge ori cu voia, ori fără voia voastră. Să mă-ntorc? Mai degrabă-și va întoarce Dunărea cursul îndărăpt. A! Nu mă vrea ţara? Nu mă
vreţi voi, cum înţăleg!
– Solului nu i se taie capul, zise Spancioc; noi sîntem datori a-ţi
spune adevărul. Boierii sînt hotărîţi a pribegi la unguri, la leși și la
munteni, pe unde au toţi rude și prieteni. Vor veni cu oști streine, și
vai de biata ţară cînd vom avea războaie între noi, și poate și Mărieitale nu-i va fi bine, pentru că domnul Ștefan Tomșa...
– Tomșa! El te-au învăţat a vorbi cu atîta dîrzie? Nu știu cine mă
oprește să nu-ţi sfărm măselele din gură cu buzduganul acesta, zise
apucînd măciuca de arme din mîna lui Bogdan. Ticălosul acel de
Tomșa v-au învăţat...?
77
II
puteri nu va putea sta, cu sfetnicii săi, cu Moţoc vornicul și Veveriţă postelnicul și cu Spanciog
spătar, au trecut în Ţara Leșască
și s-au așezat la Liov după ce au
domnitu 5 săptămîni.
Opera Alexandru
Lăpuşneanul în montarea
Teatrului Naţional de Operă
şi Balet Maria Bieşu
C
– Ticălos nu poate fi acel ce s-au învrednicit a se numi unsul lui
Dumnezeu, zise Veveriţă.
– Au doar nu sînt și eu unsul lui Dumnezeu? Au doar nu mi-aţi
jurat și mie credinţă, cînd eram numai stolnicul Petre? Nu m-aţi ales
voi? Cum au fost oblăduirea mea? Ce sînge am vărsat? Care s-au întors
de la ușa mea, fără să cîștige dreptate și mîngîiere? Și însă, acum nu
mă vreţi, nu mă iubiţi? Ha! ha! ha!
Rîdea; mușchii i se suceau în rîsul acesta, și ochii lui hojma clipeau.
– Cu voia Măriii-tale, zise Stroici, vedem că moșia noastră a să
cadă de isnoavă în călcarea păgînilor. Cînd astă negură de turci va
prăda și va pustii ţara, pe ce vei domni Măria-ta?
– Și cu ce vei sătura lăcomia acestor cete de păgîni ce aduci cu
Măria-ta? adăogi Spancioc.
– Cu averile voastre, nu cu banii ţăranilor pre care-i jupiţi voi. Voi
mulgeţi laptele ţării, dar au venit vremea să vă mulg și eu pre voi.
– Destul, boieri! Întoarceţi-vă și spuneţi celui ce v-au trimis ca să
se ferească să nu dau peste el, de nu vrea să fac din ciolanile lui surle,
și din pelea lui căptușeală dobelor mele.
DESFĂȘURAREA ACŢIUNII cuprinde întîmplări semnificative în evoluţia relaţiilor dintre personaje și faptele acestora.
După ce s-au așezat
Alixandru-vodă al
doilea rîndu la scaun
și de moartea
lui Ștefan-vodă Tomșa
Alixandru-vodă Lăpușneanu dacă au dobîndit scaunul
său la Iași și s-au așezat al doilea
rînd la domnie, scos-au ceaușu
împărătescu pre un turc mare,
de au trimis cu pîră la craiul
leșescu, pohtindu pre viclenii
săi, pre Tomșa și pre soţiile lui.
Craiul pentru pacea ce avea cu
turcul, a doa-o și pentru multă pîră ce-l părîia leșii pentru
moartea lui Vișnoveţschi și pentru sluţiia a mulţi ce făcuse, au
trimis pre sluga sa, pre Crasiţschii la Liov, de i-au tăiatu capul
Tomșii și lui Moţoc vornicul și
Boierii ieșiră mîhniţi; Moţoc rămase.
– Ce-ai rămas? întrebă Lăpușneanul.
– Doamne! Doamne! zise Moţoc, căzînd în genunchi; nu ne pedepsi pre noi după fărădelegile noastre! Adă-ţi aminte că ești pămîntean, adă-ţi aminte de zisa Scripturei și iartă greșiţilor tăi! Cruţă pre
biata ţară. Doamne! sloboade oștile aceste de păgîni; vină numai cu
cîţi moldoveni ai pe lîngă Măria-ta, și noi chizeșluim că un fir de păr
nu se va clăti din capul Înălţimei-tale; și de-ţi vor trebui oști, ne vom
înarma noi cu femei și copii, vom rădica ţara în picioare, vom rădica
slugile și vecinii noștri. Încrede-te în noi!
– Să mă-ncred în voi? zise Lăpușneanul înţelegînd planul lui. Pesemne gîndești că eu nu știu zicătoarea moldovenească: „Lupul părul
schimbă, iar năravul ba?” Pesemne nu vă cunosc eu, pre tine mai vîrtos? Nu știu că, fiind mai mare peste oștile mele, cum ai văzut că m-au
biruit, m-ai lăsat? Veveriţă îmi este vechi dușman, dar încai niciodată
nu s-au ascuns; Spancioc este încă tînăr, în inima lui este iubire de
moșie; îmi place a privi sumeţia lui, pre care nu se silește a o tăinui.
Stroici este un copil, care nu cunoaște încă pre oameni, nu știe ce este
îmbunarea și minciuna; lui i se par că toate paserile ce zboară se mănîncă. Dar tu, Moţoace? Învechit în zile rele, deprins a te ciocoi la toţi
domnii, ai vîndut pre Despot, m-ai vîndut și pre mine, vei vinde și pre
Tomșa; spune-mi, n-aș fi un nătărău de frunte, cînd m-aș încrede în
78
lui Spanciog spătarul și lui Veveriţă postelnicul, pre carii i-au
îngropat afară din tîrgu, la mănăstirea lui sfeti Onofrie. Și așa
au fost sfîrșitul Tomșii.
Cînd au răsipit
Alixandru-vodă cetăţile
din Ţara Moldovei
Alixandru-vodă vrîndu să
între în voia turcilor, precum
să făgăduisă înaintea împăratului că va răsipi toate cetăţile
din ţara Moldovei, numai să-i
dea domniia, văzîndu împăratul atîta amestecături ce să făcea în ţară, gîndi ca să slăbască
ţara din temelie, să nu să afle
apărături și lăsă cuvîntu că cine
va răsipi cetăţile din ţara Moldovei, aceluia va da domniia.
Deci Alixandru-vodă făcîndu
pre cuvîntul împăratului, umplîndu toate cetăţile de lemne,
le-au aprinsu de au arsu și s-au
răsipit, numai Hotinul l-au lăsat, ca să fie apărătură dispre
leași.
D
tine? Eu te iert însă, c-ai îndrăznit a crede că iar mă vei putea înșela, și
îţi făgăduiesc că sabia mea nu se va mînji de sîngele tău; te voi cruţa,
căci îmi ești trebuitor, ca să mă mai ușurezi de blăstemurile norodului.
Sînt alţi trîntori, de care trebuie curăţit stupul.
Moţoc îi sărută mîna asemenea cînelui care, în loc să mușce, linge
mîna care-l bate. El era mulţămit de făgăduinţa ce cîștigase; știa că
Alexandru-Vodă a să aibă nevoie de un intrigant precum era el. Deputaţii erau porunciţi de Tomșa, ca neputînd înturna pre Lăpușneanul
din cale, să-și urmeze drumul la Constantinopol, unde, prin jalobe
și dare de bani, să mijlocească mazilia lui. Dar văzînd că el venea cu
însuși învoirea Porţii, pe de alta, sfiindu-se a se întoarce fără nici o ispravă la Tomșa, cerură voie să rămîie a-l întovărăși. Acesta era planul
lui Moţoc ca să se poată lipi de Lăpușneanul. Voia li se dete.
Ai să dai samă, doamnă!...
Capitolul II
[Lăpușneanul revine la domnie întîmpinat „cu bucurie și nădejde de norod”, care
nu-i descoperise încă „urîtul caracter”.
După ce arse cetăţile Moldovei, afară de Hotin, acesta prinse a se răzbuna pe boieri, omorîndu-i la cea mai mică greșeală dregătorească. „Nimeni nu îndrăznea a grăi
împotriva lui, cu atît mai vîrtos a lucra ceva.”
Moţoc intră în favorul domnitorului, care-l numi mare vornic al ţării. Boierul jefuia poporul prin mărirea dăjdiilor și birurilor, devenind sfetnic de taină al domnitorului. Acestor orori li se opune doamna Ruxanda, care-i cere lui Lăpușneanul: „Vreu să
nu mai verși sînge, să încetezi cu omorul, să nu mai văd capete tăiate, că sare inima din
mine”. Domnitorul îi promite „un leac de frică“.]
Capul lui Moţoc vrem…
Capitolul III
[Domnitorul pune la cale cursa împăcării cu boierii aflaţi în conflict. Merse, „împotriva obiceiului”, îmbrăcat cu toată pompa domnească la Mitropolie. A sărutat racla
Sf. Ioan cel Nou, s-a urcat în strană și a rostit o „deșănţată cuvîntare”, cerîndu-și iertare
de la boieri și invitîndu-i să ospăteze împreună la palat. La ospăţ s-au adunat 47 de
boieri, fără Stroici și Spancioc. Ei, pricepînd capcana, s-au refugiat peste Nistru.]
PUNCTUL CULMINANT constituie momentul de vîrf, de cea mai mare încordare a acţiunii
într-o operă literară (epică sau dramatică).
Cîndu au omorît
Alixandru-vodă 47 de
boieri
Alixandru-vodă daca s-au
curăţit de toată grija denafară și
au adus pre doamna sa Roxanda și pre fii săi din Ţara Muntenească, au vrut să să curăţască
și de vrăjmașii săi cei din casă,
pre carii propusese el că pentru
În timpul ospăţului, boierul Veveriţă rîdică paharul și închinînd
zise:
– Să trăiești întru mulţi ani, Măria-ta! să stăpînești ţara în pace, și
milostivul Dumnezeu să te întărească în gîndul ce ai pus de a nu mai
strica pre boieri și a bîntui norodul...
N-apucă să sfîrșească, căci buzduganul armașului, lovindu-l drept
în frunte, îl oborî la pămînt.
– A! voi ocărîţi pre domnul vostru! strigă acesta; la ei, flăcăi!
În minut, toţi slujitorii de pe la spatele boierilor, scoţînd junghiurile,
îi loviră; și alţi ostași, aduși de căpitanul de lefecii, întrară și năpustiră cu
79
II
vicleșugul lor au fost scos din
domnie ș-au învăţatu cu taină
într-o zi lefecii săi, pe carii au
avut streini, de i-au supus în
curte cea domnească, în Iași.
Și i-au chiematu pre obiceiul
boierilor la curte, carii făr’ nici
o grijă și de primejdie ca aceea
negîndindu-să, daca au intrat
în curte, slujitorii, după învăţătură ce au avut, închis-au poarta și ca niște lupi într-o turmă
făr’ de nici un păstor, au întrat
într-însii, de-i snopiia și-i junghiia, nu numai boierii, ce și
slujitorii. Nici alegea pre cei vinovaţi, ci unul ca altul îi punea
suptu sabie, cădea mulţime,
dispre zăbrele săriia afară, deși frîngiia picioarile. Și au perit
atuncea 47 de boieri, fără altă
curte, ce nu s-au băgat în samă.
Și așa după atîta nedumnezeire, îi păriia că ș-au răscumpărat
inima.
săbiile în ei. Cît pentru Lăpușneanul, el luasă pre Moţoc de mînă și se
trăsesă lîngă o fereastră deschisă, de unde privea măcelăria ce începuse.
El rîdea; iar Moţoc, silindu-se a rîde ca să placă stăpînului, simţea părul
zburlindu-i-se pe cap și dinţii săi clănţănind. Și cu adevărat era groază
a privi această scenă sîngeroasă. Închipuiască-și cineva într-o sală de
cinci stînjini lungă și de patru lată, o sută și mai mulţi oameni ucigași și
hotărîţi spre ucidere, călăi și osîndiţi, luptîndu-se unii cu furia desnădejdei și alţii cu aprinderea beţiei. Boierii, neavînd nici o grijă, surprinși
mișălește pe din dos, fără arme, cădeau făr-a se mai împrotivi. Cei mai
bătrîni mureau făcîndu-și cruce; mulţi însă din cei mai juni se apărau
cu turbare; scaunele, talgerele, tacîmurile mesii se făceau arme în mîna
lor; unii, deși răniţi, se încleștau cu furie de gîtul ucigașilor și, nesocotind ranele ce priimeau, îi strîngeau păn-îi înădușeau. Dacă vreunul
apuca vreo sabie, își vindea scump viaţa. Mulţi lefecii periră, dar, în sfîrșit, nu mai rămasă nici un boier viu. Patruzeci și șepte de trupuri zăceau
pe parchet! În lupta și trînta aceasta, masa se răsturnase; ulcioarele se
spărseseră și vinul amestecat cu sînge făcuse o baltă pe lespezile salei.
Odată cu omorul de sus, începuse uciderea și în curte. Slugile boierilor, văzîndu-se lovite fără veste de soldaţi, plecară de fugă. Puţini
care scăpară cu viaţă, apucînd a sări peste ziduri, dasă larmă pe la casele
boierilor; și invitînd pre alte slugi și oameni boierești, burzuluiseră norodul, și tot orașul alergase la poarta curţii, pre care începuse a o tăia
cu securile. Ostașii ameţiţi de beţie făceau numai o slabă împrotivire.
Gloata se întărta din mult în mai mult.
Lăpușneanul, pre care îl înștiinţase de pornirea norodului, trimise
pre armașul să-i întrebe ce vor și ce cer? Armașul ieși.
[Poporul răsculat cerea: să micșureze dăjdile! să nu ne mai jefuiască!... Moţoc să
moară! ]
Toate glasurile se făcură un glas, și acest glas striga: „Capul lui
Moţoc vrem.”
– Ce cer? întrebă Lăpușneanul, văzînd pre armașul întrînd.
– Capul vornicului Moţoc, răspunse.
– Cum? ce? strigă acesta sărind ca un om ce calcă pe un șarpe; n-ai
auzit bine, fîrtate! vrei să șuguiești, dar nu-i vreme de șagă. Ce vorbe
sînt aceste? Ce să facă cu capul meu? Îţi spun că ești surd; n-ai auzit
bine!
– Ba foarte bine, zise Alexandru-Vodă, ascultă singur. Strigările
lor se aud de aici.
În adevăr, ostașii nemaiîmprotivindu-se, norodul începuse a se
căţăra pe ziduri, de unde striga în gura mare: „Să ne deie pre Moţoc!
Capul lui Moţoc vrem!”
– Oh! păcătosul de mine! strigă ticălosul. Maică Precurată Fecioară, nu mă lăsa să mă prăpădesc!... Dar ce le-am făcut eu oamenilor
acestora? Născătoare de Dumnezeul, scapă-mă de primejdia aceasta,
și mă jur să fac o biserică, să postesc cît voi mai ave zile, să ferec cu
80
De moartea lui
Alixandru-vodă
Lapușneanul, 7076 (1568)
Alixandru-vodă căzu în
boală grea și-ș cunoscu moartea și chiemă episcopii și boierii și toată curtea, de i-au
învăţat înaintea morţii și le-au
arătat moșan pre fiiu-său Bogdan vodă, ca să-l puie pre urma
lui la domnie. Iar el, daca au
umplut treisprăzece ani i pol a
domniei sale, și cei dintîi și cei
de apoi, au răposat.
E
argint icoana ta cea făcătoare de minuni de la monastirea Neamţului!
Dar, milostive doamne, nu-i asculta pre niște proști, pre niște mojici.
Pune să deie cu tunurile într-înșii... Să moară toţi! Eu sînt boier mare;
ei sînt niște proști!
– Proști, dar mulţi, răspunse Lăpușneanul cu sînge rece; să omor
o mulţime de oameni pentru un om, nu ar fi păcat? Judecă dumneata singur. Du-te de mori pentru binele moșiei dumitale, cum ziceai
însuţi cînd îmi spuneai că nu mă vrea, nici mă iubește ţara. Sînt
bucuros că-ţi răsplătește norodul pentru slujba ce mi-ai făcut, vînzîndu-mi oastea lui Anton Sechele, și mai pe urmă lăsîndu-mă și
trecînd în partea Tomșii.
– Oh! nenorocitul de mine! strigă Moţoc, smulgîndu-și barba,
căci de pe vorbele tiranului înţelegea că nu mai este scăpare pentru el.
Încai lăsaţi-mă să mă duc să-mi pun casa la cale! fie-vă milă de jupîneasa și de copilașii mei! lăsaţi-mă să mă spoveduiesc!
Și plîngea, și ţipa, și suspina.
– Destul! strigă Lăpușneanul, nu te mai boci ca o muiere! Fii român verde. Ce să te mai spoveduiești? Ce-i să spui duhovnicului? Că
ești un tîlhar și un vînzător? Asta o știe toată Moldova. Haide! luaţi-l
de-l daţi norodului, și-i spuneţi că acest fel plătește Alexandru-Vodă
celor ce pradă ţara.
[Poporul l-a masacrat pe vornic, iar domnitorul a construit o piramidă din 47 de
capete ale boierilor uciși. Apoi a invitat-o pe doamna Ruxandra și i-a arătat leacul de
frică pe care i-l făgăduise. Boierii Stroici și Spancioc au scăpat prin fugă.]
De mă voi scula, pre mulţi am să popesc și eu…
Capitolul IV
[Vodă continuă să se afirme ca un domnitor tiran, „născocind feluri de schingiuiri”. Deși a încercat să-i prindă pe boierii Spancioc și Stroici, n-a reușit.
Acest lucru îl neliniștea. S-a îmbolnăvit grav de friguri, așa încît „se văzu la ușa
mormîntului”. A chemat pe mitropolitul Teofan, pe episcop și boieri și i-a anunţat că-l
lasă moștenitor al scaunului domnesc pe fiul său, Bogdan. Apoi a fost călugărit cu numele de Paisie. În acest moment, se întorc în cetate Stroici și Spancicoc.]
DEZNODĂMÎNTUL, momentul final al subiectului, prin care se rezolvă conflictul.
Decii văzîndu-l ei leșinîndu și mai multu mort decît viu,
după cuvîntul lui, l-au călugărit
și i-au pus nume de călugărie
Pahomie. Mai apoi, daca s-au
trezit și s-au văzut călugăr, zic
să fie zis că de să va scula, va
popi și el pre unii. Mai apoi
episcopii și boierii înţelegîndu
Voind să între, auziră un mare zgomot și se opriră ca să asculte.
Lăpușneanul se trezise din letargia sa.
Deschizînd ochii, văzu doi călugări stînd unul la cap și altul la picioarele sale, neclintiţi ca două statuie de bronz; se uită pe dînsul și
se văzu coperit cu o rasă; pe căpătîiul său sta un potcap. Vru să ridice
mîna și se împedecă în niște metanii de lînă. I se păru că visează și
iarăși închise ochii; dar redeschizîndu-i peste puţin, văzu aceleași lucruri, metaniile, potcapul, călugării.
– Cum te mai simţi, frate Paisie? îl întrebă unul din monahi, văzîndu-l că nu doarme.
81
II
acestu cuvîntu și mai cu denadinsul Roxanda, doamnă-sa,
temîndu-să de un cuvîntu ca
acesta, carile era de a-l și crederea, știind cîtă groază și moarte
făcusă mai nainte în boierii săi,
temîndu-să doamnă-sa să nu
paţă mai rău decîtu alţii, l-au
otrăvit și au murit. Și cu cinste
l-au îngropatu în mănăstirea sa,
Slatina, ce ieste de dînsul zidită.
Acestu Alixandru-vodă, zic
cum că au fost scoţîndu ochii
oamenilor și pre mulţi au sluţit
în domniia lui.
Numele acesta îi aduse aminte de toate cele ce se petrecuseră. Sîngele într-însul începu a ferbe, și sculîndu-se pe jumătate:
– Ce pocitanii sînt aceste? strigă. A! voi vă jucaţi cu mine! Afară,
boaite! Ieșiţi! că pre toţi vă omor! Și căuta o armă pe lîngă el, dar negăsind decît potcapul, îl svîrli cu mînie în capul unui călugăr.
Întru auzul strigărilor lui, doamna cu fiiul ei, mitropolitul, boierii,
slugile, întrară toţi în odaie.
Chiar atunci cei doi boieri veniseră și sta ascultînd la ușă.
– A! voi m-aţi călugărit, striga Lăpușneanul cu glas răgușat și spărios; gîndiţi că veţi scăpa de mine? Dar să vă iasă din minte! Dumnezeu sau dracul mă va însănătoșa, și...
– Nenorocite, nu huli! îl curmă mitropolitul; uiţi că ești în ceasul
morţii! Gîndește, păcătosule, că ești monah; nu mai ești domn! Gîndește că prin hulele și strigările tale sparii pre astă femeie nevinovată
și pre acest copil în care razemă nădejdea Moldaviei...
– Boaită făţarnică! adăogă bolnavul, zbuciumîndu-se a se scula
din pat; tacă-ţi gura; că eu, care te-am făcut mitropolit, eu te desmi-
tropolesc. M-aţi popit voi, dar de mă voi îndrepta,
pre mulţi am să popesc și eu!
Iar pre căţeaua asta voi s-o tai în patru bucăţi
împreună cu ţîncul ei, ca să nu mai asculte sfătuirile boaitelor și a dușmanilor mei... Minte acel ce zice
că sînt călugăr! Eu nu sînt călugăr, sînt domn! Sînt
Alexandru-Vodă!... Săriţi, flăcăi! Unde-s voinicii
mei?... Daţi! daţi de tot! Eu vă poruncesc. Ucideţi-i
pre toţi... Nici unul să nu scape... A! mă-năduș!...
Apă! apă! apă! – și căzu răsturnat pe spate, hîrcîind
de turbare și de mînie.
Doamna și mitropolitul ieșiră. La ușă îi întîmpinară Stroici și Spancioc.
– Doamnă! zise Spancioc apucînd de mînă pre
Ruxanda, omul acesta trebuie să moară numaidecît. Iată un praf, pune-l în băutura lui...
– Otravă! strigă ea înfiorîndu-se.
– Otravă, urmă Spancioc. De nu va muri îndată
omul acesta, viaţa Măriei-tale și a copilului acestui
este în primejdie. Destul a trăit tatăl și destule a făcut. Moară tatăl ca să scape fiiul.
O slugă ieși.
– Ce este? întrebă doamna.
– Bolnavul s-a trezit și cere apă și pre fiul său.
Mi-au zis să nu mă duc fără el.
– Oh! vrea să-l omoare, răcni duioasa mumă,
strîngînd cu furie copilul la sîn.
82
– Nu-i vreme de stat în gînduri, doamnă, adăugi Spancioc. Adă-ţi aminte de doamna lui Ștefăniţă-Vodă și alege între bărbat și între fiiu.
– Ce zici, părinte? zise sărmana femeie, înturnîndu-se cu ochi lăcrămători spre mitropolitul.
– Crud și cumplit este omul acesta, fiica mea;
Domnul Dumnezeu să te povăţuiască. Iar eu mă duc
să gătesc tot pentru purcederea noastră cu noul nostru domn; și pre cel vechi, Dumnezeu să-l ierte, și să
te ierte și pre tine.
Zicînd aceste, cuviosul Teofan se depărtă.
[Ruxanda, ajutată de boierii Stroici și Spancioc, întorși în ţară,
l-au otrăvit pe domnitor.]
Lăpușneanul, mugind ca un taur ce vede trunchiul și securea ce a să-l lovească, voi a se-nturna cu
faţa spre părete.
– Ce, vrei să nu ne mai vezi? ziseră boierii. Ba,
se cade, spre osînda ta, să ne privești; învaţă a muri,
tu care știai numai a omorî. Și apucîndu-l amîndoi,
îl ţineau nemișcat, uitîndu-se la el cu o bucurie infernală și mustrîndu-l.
După un chin de jumătate de ceas, în sfîrșit, își
dete duhul în mînile călăilor săi.
Acest fel fu sfîrșitul lui Alexandru Lăpușneanul,
care lăsă o pată de sînge în istoria Moldaviei.
La monastirea Slatina, zidită de el, unde e îngropat, se vede și astăzi portretul lui și a familiei sale.
1. Notează în tabel: evenimentele preluate de Constantin Negruzzi
din cronică, evenimentele de ficţiune create de autor și alte evenimente cunoscute din istorie referitoare la această perioadă.
evenimente din
cronică
evenimente
inventate de autor
S apere aude
alte evenimente
istorice
2. Exprimă-ţi opinia: de ce anume evenimentele date au fost selectate de către autor și explorate în nuvelă?
3. Ordonaţi, împreună cu colegul, evenimentele din nuvelă în corespundere cu fabula și subiectul operei și verificaţi-vă reciproc.
3.1. Explicaţi ce aţi constatat în raport cu:
• principiul cronologic al evenimentelor;
• locul și timpul evenimentelor;
• caracterul acţiunii (desfășurată în istoria reală și în discursul narativ);
• crearea atmosferei;
• angajarea figurilor istorice în rol de personaje (narator, martor, reflector);
• atitudinea autorului faţă de lumea zugrăvită în operă.
4. Cercetează textul nuvelei și selectează modalităţile prin care autorul relevă în operă:
• dinamismul evenimentelor;
• concentrarea spaţiului și timpului istoric;
• crearea dramatismului dezolant.
5. Apelînd la semnificaţiile momentelor subiectului, reprezintă,
grafic, dominantele dramatice din fiecare capitol, fixînd personajele angajate.
5.1. Relaţionează dominantele dramatice cu mottourile capitolelor
din nuvelă, explică-le semnificaţia în raport cu structura narativă a textului.
6. Exemplifică, prin detalii din text, tipologia personajelor, utilizînd informaţia din Agenda cititorului.
7. Argumentează, prin exemple din nuvelă, afirmaţia criticului
Eugen Lovinescu:
Fiecare tablou ar putea aproape să stea neatîrnat, atît e de bine zugrăvit în trăsături energice, cu un subiect propriu și chiar cu o idee proprie
exprimată, de altminteri, după obiceiul timpului, printr-un motto.
7.1. Raportează reflecţiile tale la schema propusă în pagina următoare și realizează sarcinile propuse.
8. Completaţi casetele de la pagina 84, ce reprezintă capitolele nuvelei, cu evenimente ce alcătuiesc subiectul fiecărui capitol.
8.1. Selectaţi, dintre acestea, cele mai importante evenimente ce articulează subiectul general al nuvelei.
83
ARS COLLABORANDI
Agenda cititorului
Tipologia personajelor
în nuvelă:
• Alexandru Lăpuşneanu – protagonistul, tipul
domnitorului despotic.
• Moţoc – tipul boierului laş, omului linguşitor, făţarnic.
• Ruxanda – tipul femeii
salvatoare, soţie şi
mamă, antipod al
domnitorului.
• Poporul – tipul personajului colectiv ce
reprezintă psihologia
mulţimii.
• Stroici şi Spancioc –
tipul tinerilor boieri
neiniţiaţi
în viaţă.
ARS COLLABORANDI
II
I
„Dacă voi nu mă vreţi, eu vă
vreau.”
II
„Ai să dai samă, doamnă.”
Echilibrul compoziţional
al nuvelei
III
„Capul lui Moţoc vrem.”
Agenda criticului
• Nuvela ar fi devenit
o scriere celebră ca şi
Hamlet (Shakespeare),
dacă limba română
ar fi avut în ajutor
prestigiul unei limbi
universale.
George CĂLINESCU
IV
„De mă voi scula, pre mulţi
am să popesc și eu.”
8.2. Elaboraţi o schemă a elementelor subiectului, valorificînd răspunsurile la întrebările orientative.
• Expoziţiunea este lentă sau dinamică?
• Conflictul e simplu sau complex, interior sau exterior?
• Admiţi prezenţa în text a intrigii ca moment al subiectului?
• Naraţiunea e obiectivă sau subiectivă?
• Naraţiunea este marcată de: monolog? dialog? popasuri descriptive?
• Punctul culminant relevă o acutizare maximlă a conflictului dintre:
➢ domnitor și boieri?
➢ domnitor și Moţoc?
➢ domnitor și doamnă?
➢ domnitor și popor?
• Ce soluţie presupune punctul culminant, cu referire la fiecare dintre
relaţiile enumerate?
• Deznodămîntul este pe potriva conflictului? În ce mod este soluţionat? Care este opinia autorului? Dar opinia ta?
• Tematica nuvelei este determinată de motivele: vanitas vanitatum
(deșărtăciunea deșertăciunilor), fortuna labilis, lupta pentru puterea politică?
9. Exprimă-ţi opinia:
➢ Personajele nuvelei reprezintă doar însemne ale personalităţilor istorice sau și ale unor tipuri umane?
➢ Limbajul naratorului și al personajelor este propriu: realităţii epocii
istorice? tehnicii de individualizare a personajelor? timpului cînd a
fost scrisă nuvela? stilului prozatorului?
10. Identifică, în nuvela Alexandru Lăpușneanul, modalităţile de
expunere (naraţiunea, descrierea, dialogul, monologul) și explică rolul lor în operă.
1. Redactează o caracterizare a unui personaj istoric din nuvela
Alexandru Lăpușneanul, utilizînd diverse date informative.
ARS DISCENDI
2. Dezvoltă, într-un text coerent, opinia lui George Călinescu expusă în Agenda criticului, axîndu-te pe ideea că nuvela demonstrează virtuţi ale genului scurt.
3. Scrie o schiţă de nuvelă care să aibă următorul final: Tinereţea are
totdeauna pasiunea eliberării, a aventurii. (Demostene Botez)
84
Redactarea unui rezumat
1. Citește informaţia din Agenda cititorului și reţine particularităţile rezumatului.
2. Actualizează din memorie conţinutul unui text în proză citit recent.
2.1. Povestește-le colegilor conţinutul acestui text în formă rezumativă.
2.2. Verifică-ţi competenţele de a rezuma un text, fixînd condiţ iile și
riscurile realizării unui rezumat.
3. Realizează un rezumat al nuvelei Alexandru Lăpușneanul, urmărind:
• cele mai importante elemente ale subiectului;
• evenimentele ce conturează mesajul operei.
4. Compară rezumatul tău cu cel al colegului. Apreciază-ţi, prin autoevaluare, rezumatul, consultînd condiţiile de realizare a acestei
compoziţii expuse în schemă.
5. Redactează o variantă îmbunătăţită a rezumatului iniţial, evaluînd-o în conformitate cu rigorile expuse în schemă.
• Fidelitatea faţă de subiectul
relatat presupune informarea
asupra conţinutului mesajului și
asupra punctelor importante ale
naraţiunii fără abateri și fără a fi
exprimată opinia celui care face
rezumatul. Pentru aceasta este
necesar un efort de
expunere detașată.
• Concizia presupune expunerea pe scurt a conţinutului.
Procentul de reducere a numărului de cuvinte poate varia. De
exemplu, rezumatul unui text
de pînă la 1000 de cuvinte poate constitui 30% (circa 300 de
cuvinte).
• Claritatea presupune expunerea limpede a
informaţiei selectate. Rezumatul clar este acela în care
vorbitorul urmărește legătura
cauză–efect, indică schimbarea
de timp și spaţiu, introducerea
personajelor noi etc.
• Rigurozitatea
presupune organizarea logică
a expunerii, precizia relatării,
parcurgîndu-se cel mai scurt
itinerar dintre începutul textului și finalul lui.
Condiţii de scriere
a rezumatului
1. Realizează un rezumat al unui text literar/ nonliterar la alegere,
respectînd condiţiile expuse în schemă.
1.1. Autoevaluează-ţi compoziţia și prezint-o colegilor.
85
SCRIBO, ERGO SUM
Agenda cititorului
• Rezumatul presupune
reducerea unui text la
un număr limitat şi precis de cuvinte, care să
reproducă fidel gîndirea
autorului.
• Obiectivul exerciţiului
de rezumare este de
a se reţine esenţialul
dintr-un mesaj, text.
• Rezumarea orală sau
scrisă a unui text literar
solicită:
➢ prezentarea succintă a
ideilor principale;
➢ expunerea organizată în
jurul temei dominante;
➢ plasarea expunerii la
timpul prezent;
➢ identificarea personajelor şi menţionarea celor
principale;
➢ punctarea momentelor
subiectului într-o relatare cronologică a faptelor
sau urmînd structura
operei (capitole, cînturi,
acte etc.).
ARS DISCENDI
II
S=rmanul Dionis de Mihai Eminescu:
]ntre realitate [i iluzie
A b initio
1. Citește nuvela Sărmanul Dionis și fă-ţi cîteva note de lectură,
urmărind:
• ideile personajului principal;
• stările lui de spirit, acţiunile ce le întreprinde;
• itinerarul călătoriei în timp și în spaţiu a lui Dionis.
2. Extrage din textul nuvelei cuvintele care fac parte din aria semantică a noţiunii de sărman.
3. Exemplifică momentele subiectului cu fragmente din text, utilizînd informaţia din tabelul dat.
Expoziţia
Meditaţia lui Dionis asupra existenţei timpului și spaţiului.
Intriga
Discuţia dintre Dan și Ruben, în scopul convertirii.
Desfășurarea acţiunii
Călătoria în vis a lui Dan, în epoca lui Alexandru cel Bun; călătoria imaginară a lui
Dan și a Mariei în spaţiul selenar; existenţa cuplului primordial pe Lună.
Punctul culminant
Dan are revelaţia că e Dumnezeu. În consecinţă, el este izgonit din spaţiul
eternităţii în lumea comună, profană.
Deznodămîntul
Dionis crede că ceea ce i s-a întîmplat nu este doar un vis.
4. Alege, din text, un citat care i s-ar potrivi ca motto. Explică, într-un
enunţ, opţiunea ta.
S cripta manent
• Examinează fragmentele propuse și iniţiază-te în specificul unei
nuvele filozofice. Urmărește stările de sprit ale protagonistului.
SĂRMANUL DIONIS I
[Reflecţii iniţiale]
...În faptă lumea-i visul sufletului nostru. Nu există nici timp, nici spaţiu – ele sînt numai în sufletul
nostru. Trecut și viitor e în sufletul meu, ca pădurea
într-un sîmbure de ghindă, și infinitul asemenea, ca
reflectarea cerului înstelat într-un strop de rouă. Dacă
am afla misterul prin care să ne punem în legătură cu
aceste două ordini de lucruri care sînt ascunse în noi,
mister pe care l-au posedat poate magii egipteni și asirieni, atuncea în adîncurile sufletului coborîndu-ne,
am putea trăi aievea în trecut și am putea locui lumea
stelelor și a soarelui. Păcat că știinţa necromanţiei și
acea a astrologiei s-au pierdut – cine știe cîte mistere
ne-ar fi descoperit în această privinţă! Dacă lumea este
86
un vis – de ce n-am putea să coordonăm șirul fenomenelor sale cum voim noi? Nu e adevărat că există
un trecut – consecutivitatea e în cugetarea noastră –
cauzele fenomenelor, consecutive pentru noi, aceleași
întotdeauna, există și lucrează simultan. Să trăiesc în
vremea lui Mircea cel Mare sau a lui Alexandru cel
Bun – este oare absolut imposibil? Un punct matematic se pierde-n nemărginirea dispoziţiunii lui, o clipă
de timp în impărţiabilitatea sa infinitezimală, care nu
încetează în veci. În aceste atome de spaţiu și timp, cît
infinit! Dac-aș putea și eu să mă pierd în infinitatea sufletului meu pîn’ în acea fază a emanaţiunii lui care se
numește epoca lui Alexandru cel Bun de exemplu...
1. Definește conceptele: timp, spaţiu, suflet, lume, viaţă printr-o S apere aude
optică proprie.
1.1. Explică, prin text, cum înţelege Dionis sensurile acestor concepte.
2. Analizează primul alineat, identificînd:
• imagini vizuale;
• imagini olfactive;
• imagini auditive;
• imagini kinestezice.
2.1. Comentează sincretismul imaginilor respective.
3. Extrage, din text, o afirmaţie a personajului, argumentîndu-ţi
alegerea.
4. Utilizînd date din știinţele pe care le studiezi, răspunde la întrebarea personajului: Dacă lumea este un vis, de ce n-am putea să
Cugetările Sărmanului Dionis
coordonăm șirul fenomenelor cum voim noi?
de Ligia Macovei
SĂRMANUL DIONIS II
[Portretul unui tînăr]
[Dionis] intră într-o cafenea de alături, ca să se
usuce. Ridicîndu-și căciula cea miţoasă, vedem o
frunte atît de netedă, albă, corect boltită, care coincide pe deplin cu faţa într-adevăr plăcută a tînărului meu. Părul numai cam prea lung curgea în viţe
pînă pe spate, dar uscăciunea neagră și sălbatecă a
părului contrasta plăcut cu faţa fină, dulce și copilărească a băietanului. Își puse în cui paltonul ud și,
la aroma îmbătătoare a unei cafele turcești, ochii lui
cei moi și străluciţi se pierdură iar în acea intensivă visătorie care stă cîteodată atît de bine băieţilor,
pentru că seriozitatea contrastează totdeauna plăcut cu faţa de copil. Între acești muri afumaţi, plini
de mirosul tutunului, de trăncănirea jucătorilor de
domino și de cadenţata bătaie a unui orologiu de
lemn, ardeau lămpi somnoroase răspîndind dungi
de galbenă lumină prin aerul apăsat. Dionis făcea
c-un creion un calcul matematic pe masa veche
de lemn lustruit și adesea surîdea. Surîsul său era
foarte inocent, dulce l-am putea numi, și totuși de
o profundă melancolie. Melancolia în vîrsta lui este
semnul caracteristic al orfanilor; el era orfan, o existenţă – cum sînt multe la noi – fără de speranţă și,
afară de aceea, determinat prin naștere la nepozitivism. În introducerea acestor șiruri am surprins
unele din cugetările care-l preocupau în genere – și
c-un asemenea cap omul nu ajunge departe – și mai
cu seamă cel sărac – și Dionis era un băiet sărac.
Prin natura sa predispusă, el devenea și mai sărac.
Era tînăr – poate nici optsprezece ani – cu atît mai
rău... ce viaţă-l așteaptă pe el?... Un copist avizat a
se cultiva pe apucate, singur... și această libertate de
alegere în elementele de cultură îl făcea să citească
numai ceea ce se potrivea cu predispunerea sa sufletească atît de visătoare. Lucruri mistice, subtilităţi
metafizice îi atrăgeau cugetarea ca un magnet – e
minune oare că pentru el visul era o viaţă și viaţa
un vis?
5. Definește starea de spirit a personajului, selectînd detalii sugestive de portret.
6. Interpretează sensul expresiilor din text:
• un copist avizat; • a se cultiva pe apucate; • subtilităţi metafizice.
7. Urmărește-l atent pe Dionis stînd la masa veche de lemn și, intuindu-i starea, explică ce urmărea în calculul său matematic.
87
II
8. Comentează detaliile ce definesc tipul uman reprezentat de
Dionis, explicînd de ce, prin natura sa, el devine și mai sărac.
9. Libertatea de alegere în elementele de cultură este un principiu de
existenţă al lui Dionis. Interpretează semnificaţia acestui motiv,
raportîndu-l la propriile principii de viaţă.
SĂRMANUL DIONIS III
[Realizarea visului de cunoaștere absolută]
El se sculă din iarbă cu cartea cea veche în mînă.
Lampa sa fîlfîia mai fantastic, literele bătrîne ale
cărţii căpătau înţeles și se introduceau în visuri și-n
cugete ce-i umpleau capul fără de voinţă, umbra lui
începu iar a prinde conturele unei icoane în oloi, cu
fruntea naltă, palidă, pleșuvă, cu buze vinete, cu părul de cîteva fire sure, cu privirea fixă și profundă,
pe care și-o ţinti lung asupra cărţii deschise înaintea
lui Dan. Umbra lui îi șoptea în gînduri lungi tocmai
ceea ce voia el să i se răspundă.
„Tu știi – cugetă umbra și el îi auzea cugetările –
știi bine că sufletul tău din începutul lumii și pînă
acuma a făcut lunga călătorie prin mii de corpuri
din care azi n-a mai rămas decît praf. El singur n-o
știe, pentru că de cîte ori s-a întrupat din nou, de
atîtea ori a băut din apa fără gust și uitătoare a Letei; și nimeni nu l-a însoţit în ultima lui călătorie
decît eu – umbra corpurilor în care a trăit el, umbra
ta; cu fiecare ducere la mormînt, cu fiecare naștere am stat lîngă ele; am stat la leagănul, voi sta la
mormîntul tău. Sufletul tău, fără ca azi să și-o aducă
aminte, a fost odată în pieptul lui Zoroastru, care
făcea ca stelele să se mute din loc cu adîncul grai și
socoteala combinată a cifrelor lui. Acea carte a lui
Zoroastru care cuprinde toate tainele știinţei lui, stă
deschisă înaintea ta. Veacuri au stat s-o dezlege și
n-au putut pe deplin, numai eu pot s-o dezleg, pentru că vorbeam din perete cu Zoroastru, cum vorbesc astăzi cu tine”.
Dan văzu clar despărţirea fiinţei lui într-o parte
eternă și una trecătoare. Cartea lui Zoroastru era
proprietatea lui dreaptă. El întoarse șapte foi și umbra prinse conturele unui bas-relief, mai întoarse
încă șapte și umbra se desprinse încet, ca dintr-un
cadru, sări jos de pe perete și sta diafană și zîmbitoare, rostind limpede și respectuos:
88
– Bună sara! Lampa cu flacăra ei roșie sta între
Dan și umbra închegată.
– Să urmăm – zise umbra torcînd mai departe firul gîndirii sale, gîndiri pe care Dan le auzea
ca și cînd ar fi fost propriile lui cugetări. Apropiindu-ţi prin vrajă fiinţa mea și dîndu-mi mie pe a ta,
eu voi deveni om de rînd, uitînd cu desăvîrșire trecutul meu; iar tu vei deveni ca mine, etern, atotștiutor și, cu ajutorul cărţii, atotputernic. Tu mă lași
pe mine în împrejurările tale, cu umbra întrupată
a iubitei tale, cu amicii tăi; mă condamni să-mi uit
vizionara mea fiinţă; iar tu întreprinzi o călătorie cu
iubita ta cu tot, în orice spaţiu al lumii ţi-ar plăcea...
în lună de pildă. Acolo vei trăi un secul și ţi se va
părea o zi. Ba poţi să iei și pămîntul cu tine, fără ca
să te supere. Îl prefaci într-un mărgăritar cu toartă
și-l anini de salba iubitei tale; și crede-mă că de mii
de mii de ori mai mici, numai proporţiile dintre ei
să rămîie aceleași, oamenii s-or crede așa de mari ca
azi. Timpul lor? O oră din viaţa ta va fi un veac pentru ei. Clipele vor fi decenii și-n aceste clipe se vor
face războaie, se vor încorona regi, se vor stinge și
se vor naște popoare, în sfîrșit toate prostiile de azi
se vor întîmpla ș-atunci, se-nţelege că-n diminuare
analogă, absolut însă acelaș lucru.
– Bine, zise Dan apucînd mîna cea rece și diafană a umbrei, te îndemn însă a scrie memoriul vieţii
tale, ca să-l găsesc cînd voi reveni pe pămînt și să-l
recitesc. Tu ai o judecată rece și vei ști să-mi descrii toată natura vizionară și înșelătoare a lucrurilor lumești; de la floarea ce cu naivitate minte, prin
haina ei strălucită, că e ferice înlăuntrul gingașelor
sale organe, pînă la omul ce acoperă cu vorbe mari,
cu o ipocrizie vecinică care ţine cît istoria omenirii,
acel sîmbure negru și rău, care-i rădăcina adevărată
a vieţii și a faptelor sale – egoismul său. Vei vedea
cum ni se minte în școală, în biserică, în sfat, că intrăm într-o lume de dreptate, de iubire, de sfinţenie, pentru a vedea, cînd murim, c-a fost o lume de
nedreptate, de ură. Ah! cine ar mai vrea să trăiască
cînd i s-ar spune de mic încă, în loc de povești, adevărata stare de lucruri în care va intra?
– Chemarea unui filozof? zise umbra surîzînd
cu amărăciune – foarte bine! Ceea ce zici tu îmi
hotărăște soarta. Îmi voi aprinde lampa ș-oi căuta
oameni. Memoriile vieţii mele le vei găsi în saltarul
acestei mese, cînd te vei întoarce. Eu singur voi fi
mort și îngropat cînd vei reveni tu, căci orele vieţii
tale vor fi șir de ani întregi pentru pămînt. Întoarce
încă șapte file și ţine-mă de mînă! Ce simţi?
– Simt braţele mele pierind în aer și cu toate astea căpătînd puteri uriașe; simt cum, dezlipindu-se
atomele greoaie ale creierilor mei, mintea mea devine clară ca o bucată de soare.
– Eu, zise umbra încet, simt întunecîndu-se și
pierind conștiinţa eternităţii mele; simt îngreuindu-se ca sub plumb cugetările mele... Mai întoarce
șapte foi și metamorfoza reciprocă va fi desăvîrșită.
Dan întoarse foile, șopti și umbra deveni om.
Omul semăna cu el și se uita sperios și uitit la Dan,
fixîndu-l ca pe o umbră, cu buzele tremurînde și cu
pași șovăitori. Dan era o umbră luminoasă. El ridică braţul lung și puternic în aer.
– Dormi! zise poruncitor. Orologiul zbîrnîi răgușit o oră... umbra întrupată în om căzu ca moartă
pe pat. Iar Dan își luă lunga sa manta de-a umere,
stinse lampa, pe vîrful degetelor trecu prin tindă
și cînd ieși afară închise ușa după sine și începu a
merge încet, încet în lumina lunii pe stradele largi
ale orașului, cu ferestrele și porţile închise, cu ziduri albe și gălbenite de lună, cu perdelele lăsate,
cu cîte un păzitor de noapte cu musteţi înfundate
în gulerul și gluga mantalei și c-o prăjină subsuori;
în fine, o liniște somnoroasă, un aer cald de vară,
luna strălucită, stele de aur ce-și închideau pleoapele spre a le deschide iar, un cer albastru și fără nori,
case înalte a căror streșini de olane se uitau în lună
– iată tabloul! Pasurile lui de umbră nu se auzeau
pe stradă... se înfăţoșa înfundat în manta, cu pălăria peste ochi, și mergea astfel pe luminatele strade
fără ca luna să-i facă vro umbră pe ziduri, căci pe-a
lui o lăsase acasă, astfel încît el însuși nu-și părea
a fi decît o umbră nepricepută, ce fugea pe murii
caselor înșirate în rînd. Casa din capătul uliţii era
galbenă, cu ferești poleite de lună, cu perdele albe.
El bătu încet [în] fereastră.
– Tu ești? răspunse o voce dragă și molatică.
– Eu... deschide fereastra... nu e nimeni pe strade, nu te poate vedea nimeni, și apoi chiar de te-ar
vedea...
Fereastra se deschise-ncet, perdeaua se dete într-o parte și dintre creţii ei apăru frumos și palid capul blond al unui înger. Luna-i cădea drept în faţă,
încît ochii ei albaștri străluceau mai tare și clipeau
ca loviţi de o rază de soare. Sub alba haină de noapte de la gît în jos se trădau boureii sînilor și mînuţele și braţele ei albe și goale pîn-în umeri se-ntinseră
spre dînsul și el le inundă cu sărutări. Un moment,
și el sări prin fereastră, îi cuprinse gîtul ei gol, apoi îi
luă faţa în mîini și o sărută cu atîta ardoare, o strînse cu atîta foc, încît îi părea c-a să-i beie viaţa toată
din gura ei.
– Iubito, zise el încet netezindu-i părul ei de aur,
iubito! vino cu mine în lume.
– Unde?
– Unde? Oriunde. Vom trăi așa de fericiţi acolo unde vom fi, neturburaţi de niminea; tu pentru
mine, eu pentru tine. Din visurile noastre vom zidi
castele, din cugetările noastre vom adînci mări cu
mii de undoiete oglinzi, din zilele noastre veacuri de
fericire și de amor. Aide!
– Dar ce va zice mama? zise ea, cu ochii plini
de lacrimi.
Umbra ei se răsfrîngea pe perete. Dan se uită
fix într-acolo; umbra se desprinse încet și se înălţă
pe-o rază de lună spre a cădea în pat.
– Cine-i acolo? zise Maria tremurînd pe pieptul
lui.
– Umbra ta, răspunse el zîmbind, ea rămîne în
locul tău... vezi-o cum doarme.
– O! ce liberă și ușoară mă simt, zise ea c-o voce
de un timbru de aur. Nici o durere, nici o patimă
în piept. O! îţi mulţămesc... Și ce frumos îmi pai
tu acuma... pare că ești altul... pare că ești din altă
lume.
– Vino cu mine, șopti el la ureche-i, vino prin
oștiri de stele, prin tării de raze, pînă ce, departe de
acest pămînt nenorocit și negru, îl vom uita, pentru
ca să nu ne mai avem în minte decît pe noi.
89
II
– Haide dar, șopti ea încunjurîndu-i gîtul cu
braţele ei albe și lipindu-și guriţa de buzele lui.
Sărutarea ei îl umplu de geniu și de-o nouă putere. Astfel îmbrăţișaţi, aruncă neagra și strălucita lui
mantie peste umerii ei albi, îi încunjură talia strîngînd-o tare la piept, iar cu ceilaltă mînă fluturînd o
parte a mantiei se ridicară încet, încet prin aerul luciu și pătruns de razele lunii, prin nourii negri ai cerului, prin roiurile de stele, pînă ce ajunseră în lună.
Călătoria lor nu fuse decît o sărutare lungă.
El puse jos dulcea lui sarcină pe malul mirositor al unui lac albastru ce oglindea în adîncu-i
toată cununa de dumbrave ce-l încunjura și deschidea ochilor o lume întreagă în adînc. El își luă
calea iar spre pămînt. Aproape de pămînt, el șezu
pe coastele unui nour negru și se uită lung și cugetător pentru ultima oară asupra pămîntului. Luă
cartea lui Zoroastru, deschise unele file și începu a
citi judeţul pămîntului, și fiecare literă era un an,
fiecare șir un secol de adevăr. Era ceva înfricoșat
cîte crime au putut să se petreacă pe acest atom
L
abor omnia vincit
Agenda cititorului
• Transgresarea timpului
este o caracteristică a
universului fantastic şi
reprezintă încălcarea
legilor temporale specifice ordinii naturale
a lumii prin fenomene
de îngheţare, încetinire,
inversare, comprimare,
dilatare.
• Metamorfoza este transformarea unui obiect
sau a unei fiinţe în ceva
diferit de natura sa primară. Apare în basme şi
în literatura fantastică.
• Metempsihoza este o
concepţie filozofică idealistă despre transmigraţia sufletelor,
reîncarnare.
atît de mic în nemărginirea lumii, pe acest bulgăre
negru și neînsemnat ce se numește pămînt. Fărmăturile acelui bulgăre se numesc imperii, infuzorii abia văzuţi de ochii lumii se numesc împăraţi,
și milioane de alte infuzorii joacă, în acest vis confuz, pe supușii... El își întinse mîna asupra pămîntului. El se contrase din ce în ce mai mult și iute,
pînă ce deveni, împreună cu sfera ce-l încunjură,
mic ca un mărgăritar albastru stropit cu stropi de
aur și c-un miez negru. Mărimea fiind numai relativă, se înţelege că atomii din miezul acelui mărgăritar a cărui margini le era cerul, a cărui stropi
soare, lună și stele, acei pitici nemărginit de mici
aveau regii lor, purtau războaie, și poeţii lor nu găseau în univers destule metafore și comparaţiuni
pentru apoteoza eroilor. Dan se uită cu ocheana
prin coaja acelui mărgăritar și se miră cum de nu
plesnește de mulţimea urii ce cuprindea. Îl luă și,
întorcîndu-se, atîrnă în salba iubitei sale albastrul
mărgăritar.
Și ce frumos făcuse el în lună!
1. Explică de ce Dan nu se despărţea de cartea cea veche.
2. Selectează, din text, semnele ce definesc cartea ca simbol al iniţierii, al cunoașterii.
3. Comentează, apelînd și la alte lecturi personale din opera eminesciană, semnificaţia cărţii, simbol al tangenţei cu altă lume.
Utilizează schema:
CARTEA
conţine încriptate
imagini ale
existenţei.
denotă legături cu
Logosul primordial,
generator de lumi.
include un sistem
mistic și un cod de
semne stranii.
4. Definește motivul reîncarnării Dionis – Dan, ce reiese din dialogul imaginar cu umbra, motiv definitoriu al spaţiului oniric.
Vezi Agenda cititorului.
5. Reflectează în ce mod îi reușește lui Dionis – Dan realizarea visului său de fericire, relevînd sugestia spaţiilor din fragment.
6. Explică ce a însemnat pentru Dionis – Dan călătoria pe Lună,
pornind de la afirmaţia iniţială: Nu există nici timp, nici spaţiu –
ele sînt numai în sufletul nostru.
7. Demonstrează ideea că Dionis reprezintă un profil al tînărului
spiritual; al tînărului inadaptabil; al omului de geniu.
90
SĂRMANUL DIONIS IV
LEGO, ERGO SUM
[Reflecţii finale]
Fost-au vis sau nu, asta-i întrebarea. Nu cumva
îndărătul culiselor vieţii e un regizor a cărui existenţă
n-o putem explica? Nu cumva sîntem asemenea acelor figuranţi care, voind a reprezenta o armată mare,
trec pe scenă, încunjură fondalul și reapar iarăși? Nu
este oare omenirea istoriei asemenea unei astfel de
armate ce dispare într-o companie veche spre a reapărea în una nouă, armată mare pentru individul
constituit în spectator, dar același număr mărginit
pentru regisor. Nu sînt aceiași actori, deși piesele sînt
altele? E drept că după fondal nu sîntem în stare a vedea. – Și nu s-ar putea ca cineva, trăind, să aibă momente de-o luciditate retrospectivă, care să ni se pară
ca reminiscenţele unui om, ce de mult nu mai este?
Nu ezităm de-a cita cîteva pasaje dintr-o epistolă a lui Téophile Gautier, care colorează oarecum
ideea aceasta: „Nu totdeauna sîntem din ţara ce ne-a
văzut născînd și de aceea căutăm adevărata noastră
patrie. Acei care sînt făcuţi în felul acesta se simt
ca exilaţi în orașul lor, străini lîngă căminul lor și
munciţi de-o nostalgie inversă... Ar fi ușor a însemna nu numai ţara dar chiar și secolul în care ar fi trebuit să se petreacă existenţa lor cea adevărată... Îmi
pare c-am trăit odată în Orient și, cînd în vremea
carnavalului mă deghizez cu vrun caftan, cred a relua adevăratele mele veșminte. Am fost întotdeauna
surprins că nu pricep curent limba arabă. Trebuie
s-o fi uitat”.
1. Explică, utilizînd informaţia din text: experienţa lui Dionis a fost
un vis al personajului, o închipuire a autorului sau transpunerea
unei idei filozofice?
2. Fragmentele ţi-au propus, într-o viziune neobișnuită, motive
care structurează nuvela:
• cartea ca instrument miraculos, fantastic, regenerator;
• ambiţia luciferică de cunoaștere absolută;
• călătoria fantastică într-un spaţiu transcendent, selenar;
• reîncarnarea;
• răsturnarea cronologiei (actualizarea trecutului);
• dedublarea om–umbră;
• viaţa ca vis.
2.1. Comentează motivele nuvelei ce ţin de:
• planul fantastic;
• planul filozofic.
1. Formulează o temă pe care ţi-a propus-o pentru reflecţie nuvela.
2. Meditează, într-un text coerent, dacă omul poate dobîndi vreodată condiţia de existenţă eternă în spaţiul superior. Axează-te pe
idei din nuvelă și pe sugestia temei de studiu.
Rîndur
i -Gîndu
• Timpul eminescian prezintă o simbioză a semnificaţiilor pe care le comportă cei
trei zei: Kronos, ca divinitate
care are o acţiune distructivă, Hronos, ca zeiţă a duratei, și Kairos, divinitate alegorică ce patronează timpul
creativ. În plan cosmogonic
în felul în care Kronos separă cerul de pămînt, poetul
opune timpului terestru curgător și monoton timpul pur
absolut.
Mihai CIMPOI
3. Dezvoltă 2–3 idei din aserţiunea lui Mihai Cimpoi expusă în
Rînduri-Gînduri.
4. Scrie un eseu nestructurat cu tema: Lectura nuvelei Sărmanul
Dionis mi-a prilejuit o experienţă unică de cunoaștere.
OPŢ I O NA L
5. Redactează o compunere-paralelă de caracterizare a personajului Dionis și a unuia dintre personajele din Faust de Goethe.
91
ri
ARS DISCENDI
II
13
Ab
COMPUNEREA DE UTILITATE SOCIAL+.
CURRICULUMUL VITAE {I AVIZUL
1. Prezintă sensurile cunoscute ale cuvîntului biografie. Ce asocieri
trezește acest cuvînt?
initio
2. Explică ce înţelegi prin îmbinările:
• biografie artistică;
• biografie romanţată;
• biografie a rîului;
• biografie a unei idei.
Agenda cititorului
• Curriculum vitae
[ae pronunţat e] este o
scurtă (auto)biografie,
care cuprinde toate
datele privind starea
civilă, situaţia profesională etc. a unei persoane
(care participă la un
concurs, la un examen
etc.), abreviat CV [pronunţat sivi].
S apere aude
3. Examinează diferite avize și anunţuri particulare, plasate pe aviziere. Remarcă:
a) aspectul grafic al textului;
b) claritatea informaţiei;
c) utilitatea acestei informaţii pentru tine.
1. Argumentează necesitatea de a cunoaște datele biografice ale:
a) unui scriitor sau savant;
b) unui om politic ce candidează pentru o anumită funcţie;
c) unei vedete de film;
d) unei persoane care intenţionează să se angajeze în cîmpul muncii;
e) unui participant la un concurs de creaţie.
1.1. Motivează-ţi alegerea.
2. Examinează modelul de CV atașat și reţine rubricile care intră în
componenţa acestui tip de text. Vezi și Agenda cititorului.
2.1. Înlocuiește rubrica Numele aplicantului cu propriul nume.
2.2. Concluzionează: de ce rubricile marcate cu asterisc au funcţie informativă și nu trebuie să apară în textul unui atare document?
2.3. Substituie textul dintre paranteze cu informaţii solicitate de
instituţia în cauză.
Prezintă momente care îţi desemnează personalitatea și activitatea,
scrie
C U R R I C U L U M V I TA E
INFORMAŢII PERSONALE
Numele, prenumele
Adresa (numărul, strada, codul poștal, localitatea, ţara)
Telefonul (fix, cu prefixul ţării și al localităţii; mobil)
Fax
E-mail
Naţionalitatea/ cetăţenia
Data nașterii (ziua, luna, anul)
92
EXPERIENŢA PROFESIONALĂ
(Menţionează, pe rînd, fiecare experienţă profesională
pertinentă, începînd cu cea mai recentă dintre acestea.)
*Perioada (de la, pînă la)
*Numele și adresa angajatorului
*Tipul activităţii sau sectorul de activitate
*Funcţia sau postul ocupat
*Principalele activităţi și responsabilităţi
EDUCAŢIE ȘI FORMARE
➢ Perioada (de la, pînă la)
Descrie separat fiecare formă de învăţămînt și program
de formare profesională urmate, începînd cu cea mai
recentă/ cel mai recent.
*Numele și tipul instituţiei de învăţămînt și al organizaţiei profesionale prin care s-a realizat formarea profesională
*Domeniul studiat/ aptitudini ocupaţionale
*Tipul calificării/ diploma obţinută
*Nivelul de clasificare a formei de instruire/ învăţămînt
APTITUDINI ȘI COMPETENŢE PERSONALE
Menţionează aptitudinile și competenţele dobîndite
în cursul vieţii și al carierei, dar care nu sînt recunoscute neapărat printr-un certificat sau o diplomă.
Limba maternă
Limbi străine cunoscute
*abilitatea de a citi
*abilitatea de a scrie
*abilitatea de a vorbi
(Enumeră limbile cunoscute și indică nivelul de cunoaștere: excelent, bine, satisfăcător.)
APTITUDINI ȘI COMPETENŢE SOCIALE
Locuiești și muncești cu alte persoane, într-un mediu
multicultural, ocupi o poziţie în care comunicarea este
importantă sau desfășori o activitate în care munca de
echipă este esenţială, de exemplu, cultură, sport etc.
Descrie aceste aptitudini și indică în ce context le-ai
obţinut.
Aptitudini și competenţe organizatorice
De exemplu, coordonezi sau conduci activitatea altor
persoane, monitorizezi proiecte și gestionezi bugete la
locul de muncă, în acţiuni voluntare (de exemplu, în domenii culturale sau sportive) sau la domiciliu. Descrie
aceste aptitudini și indică în ce context le-ai dobîndit.
Aptitudini și competenţe tehnice
*Utilizarea calculatorului, a anumitor tipuri de echipamente, mașini etc.
Descrie aceste aptitudini și indică în ce context le-ai
dobîndit.
Permis de conducere
Alte aptitudini și competenţe
*Competenţe care nu au fost menţionate anterior.
Descrie aceste aptitudini și indică în ce context le-ai
obţinut.
INFORMAŢII SUPLIMENTARE
Indică alte informaţii utile și care nu au fost menţionate, de exemplu, persoane de contact, referinţe etc.
ANEXE
Enumeră documentele atașate la CV, dacă este cazul.
Agenda cititorului
3. Redactează-ţi propriul CV pe foi detașabile A4, pe care le vei
include în portofoliu.
4. Întocmește CV-ul unui personaj literar, la alegere. Explică, succint,
din ce detalii deduci informaţiile certe, necesare pentru un CV.
1. Prezintă oral cum arată și ce informaţie conţine fiecare dintre
textele care se numesc: aviz, anunţ, afiș, comunicare, înștiinţare,
mesaj. Comentează diferenţele.
2. Citește explicaţiile din Agenda cititorului. Remarcă legătura de
sens dintre cuvintele derivate și transferul semantic.
3. Examinează îmbinările de cuvinte și stabilește care dintre sensurile cuvîntului aviz s-au actualizat:
• aviz epidemiologic;
• aviz de plată;
• aviz telefonic;
• aviz amatorilor;
• aviz consultativ;
• a-și da avizul.
• Aviz
➢ Document prin care se
face o înştiinţare (publică) cu caracter oficial.
➢ Părere competentă emisă de cineva.
• A aviza
A înştiinţa din timp
printr-un aviz.
• Avizat
➢ atrage atenţia cuiva
asupra unui lucru;
➢ a-şi pune avizul favorabil pe un act, document;
➢ a da dovadă de
competenţă.
L
93
abor omnia vincit
II
4. Citește avizul. Discută cu unul dintre colegi, formulînd întrebări
în legătură cu esenţa informaţiei.
Informează adecvat factorii interesaţi, scrie
CINE?
CE?
UNDE?
CÎND?
DE CE?
CUM?
CU CE SCOP?
ARS COLLABORANDI
AVIZ
Regia APĂ-CANAL aduce la cunoștinţa consumatorilor că, în
legătură cu lucrările de reparare, va fi sistată livrarea apei către
consumatorii din cartierul Buiucani, în perimetrul străzilor Ion
Creangă, Ștefan Neaga, Eugen
Coca și Vasile Lupu, în perioada
20.06.2013 – 22.06.2013.
5. Lucrînd în echipe, analizaţi textul unui afiș dintre cele propuse.
Observaţi modul de codificare a informaţiei. Transformaţi imaginea într-un succint text verbal.
6. Elaboraţi, în baza legendei expuse, textul unui aviz:
Sînteţi un grup de iniţiativă care își propune să desfășoare o preselecţie locală pentru un concurs municipal/ raional de dans sportiv.
6.1. Redactaţi și aranjaţi în pagină textul avizului, utilizînd diferite
semne relevante pentru acest aviz.
7. Realizaţi un tur al galeriei și discutaţi, în plen, punctele forte și
punctele vulnerabile ale avizelor pe care le-aţi scris.
1. Actualizează specificul textelor redactate în cadrul aceastei teme.
Stabilește diferenţele de structură și conţinut între curriculum
vitae și aviz.
2. Numește două situaţii de viaţă în care va fi necesar să-ţi demonstrezi abilităţile de scriere a textelor de utilitate socială studiate.
Toţi studenţii sînt invitaţi să se înscrie la concursul
de fotojurnalism.
Pentru detalii adresaţi-vă: www.etajul6.md
www.fotostudiu.md
3. Scrie un aviz, utilizînd informaţia adecvată din romanul Singur
în faţa dragostei de Aureliu Busuioc, studiat în gimnaziu.
Legendă: direcţia școlii anunţă elevii și profesorii despre decada
strînsului roadei.
OP ŢI ONAL
ARS DISCENDI
4. Alcătuiește un CV real pentru o persoană de vîrsta ta, care intenţionează să se angajeze ca salvamar, pe perioada de vară, postul
fiind vacant.
4.1. Prezintă oral CV-ul elaborat.
4.2. Susţine un interviu de angajare cu un grup de colegi – potenţiali
angajatori.
94
14
ROMANUL }NTRE CREA|IE {I ANALIZ+
Motto:
Romanul face din viaţă un destin, din amintire un act util şi
din durată un timp dirijat şi semnificativ. Societatea este
cea care impune Romanul.
Roland BARTHES
1. Actualizează evenimentele din romanul preferat și exemplifică
ideile din motto.
A b initio
2. Explică semnificaţia unui posibil titlu de operă: Romanul vieţii
părinţilor mei; Romanul vieţii lui Mihai Eminescu.
1. Determină, prin comparaţie, specificul romanului, raportîndu-l
la cel al nuvelei, utilizînd tabelul ce urmează și Agenda cititorului.
NUVELA
ROMANUL
• adeseori este un „exerciţiu” pentru viitorul romancier; o nuvelă
poate părea un fragment, un episod dintr-un roman;
• se axează pe sugestie;
• receptarea ei se face continuu și
unitar, „dintr-o răsuflare”;
• personajul este deja format;
• personajul este caracterizat prin
analiză, observaţie, acţiune;
• destinul personajului se încheie
odată cu sfîrșitul nuvelei;
• timpul și spaţiul sînt limitate;
• desfășurarea acţiunii este de obicei rectilinie, cronologică;
• este centrată pe tensiunea desfășurării unor întîmplări;
• nu are intrigi paralele.
• de multe ori rezultă dintr-o
nuvelă amplificată (din toate
punctele de vedere);
• se bazează pe explicaţie;
• receptarea lui cere timp; lectura poate fi discontinuă, bazîndu-se pe memorie;
• personajul este în evoluţie;
• personajul este caracterizat
mai mult prin desfășurarea
dramatică;
• timpul și spaţiul pot fi nelimitate;
• descrierea acţiunii se face prin
adînciri, digresiuni, dezvoltare
graduală;
• își poate încetini acţiunea pentru
a combina elemente eterogene;
• are intrigi paralele și interferenţe.
2. Amintește-ţi subiectul unor romane care ţi-au produs plăcerea
lecturii și argumentează acest efect.
3. Comentează factorii favorabili lecturii unui roman:
• timpul liber;
• motivaţia;
• circumstanţe benefice;
• titlul;
• numele autorului;
• cuprinsul.
95
S apere aude
Agenda cititorului
ROMANUL
• este o scriere epică în
proză de mare întindere, cu o acţiune complexă, desfăşurată pe mai
multe planuri, la care
participă numeroase
personaje supuse unor
conflicte puternice:
➢ are o structură narativă
complexă;
➢ acţiunea este liniară sau
ramificată, întreruptă sau
continuă;
➢ prin descriere, creează o
atmosferă luminoasă, sumbră, veselă, tragică;
➢ presupune o relaţie complexă între narator, personaje
şi naratar;
➢ portretizează personaje,
evocă evenimente.
II
4. Demonstrează, în baza unui roman citit recent, care sînt componentele ce constituie structura discursului narativ al romanului.
5. Discursul unui roman poate fi generat și de o altă operă, tradiţie
orală (de exemplu, romanul Baltagul de Mihail Sadoveanu).
Reflectează și exprimă-ţi opinia:
➢ De ce autorul acestui roman a deschis naraţiunea apelînd la textul
baladei Mioriţa și la cel al legendei?
➢ Ce alt început ai propune?
6. Urmărește-l pe Gheorghiţă din romanul Baltagul, însoţind-o pe
Vitoria Lipan în drumul restabilirii dreptăţii și definește-i stările
de spirit.
6.1. Ce emoţii a trăit Gheorghiţă în finalul romanului?
6.2. Aprobi sau dezaprobi fapta Vitoriei și a fiului ei?
6.3. Ce rol semnificativ i-a atribuit autorul acestei fapte?
7. Compară incipitul din Baltagul de Mihail Sadoveanu cu cel din
Ciuleandra de Liviu Rebreanu și stabilește anumite deosebiri.
L
abor omnia vincit
1. Documentează-te despre particularităţile dansului popular Ciuleandra și comentează valoarea lui de simbol prin specificul coregrafic: ritm, mișcare, muzică etc.
1.1. Raportează sugestia dansului Ciuleandra referitoare la evoluţia
destinelor lui Puiu Faranga și al Mădălinei.
1.2. Formulează concluzii și dezvoltă-le:
• într-un discurs de acuzare a intenţiei urmărite de către bătrînul
Faranga;
• într-o succintă meditaţie cu tema Dansul Ciuleandra, un semn al
destinului fatal.
2. Explică drama lui Tudor Șoimaru din romanul Neamul Șoimăreștilor de Mihail Sadoveanu, urmărind semnificaţia spaţiilor pe
care le parcurge personajul.
3. Identifică, prin comparaţie, o tipologie a timpului, a spaţiului și
a personajelor în romanele vizate și comenteaz-o într-un tabel
integrator.
Romanul
1. Baltagul de Mihail Sadoveanu
2. Neamul Șoimăreștilor
de Mihail Sadoveanu
3. Ciuleandra de Liviu Rebreanu
CIULEANDRA în trăirea
dramatică a actorilor
teatrelor Luceafărul
şi Satiricus
Timpul
Spaţiul
Personajele
4. Întocmește o listă de valori morale, spirituale, estetice, pe care
le-ai identificat la lectura romanelor discutate, argumentînd
actualitatea acestora.
4.1. Formulează, în baza valorilor identificate, tema fiecărui roman
discutat.
96
5. Examinează schema și reţine informaţia, exemplificînd-o prin
detalii din romanele cunoscute.
SUCCESIUNEA EVENIMENTELOR ÎNTR­UN ROMAN
Tipologia romanului în raport cu succesiunea evenimentelor descrise
1. Roman etajat sau înlănţuit
Fiecare istorie o continuă
pe cea precedentă
şi-şi lărgeşte tematica.
2. Roman de construcţie
inelară
3. Roman de construcţie
paralelă
Istoria iniţială este reluată
în final.
Existenţa unor grupuri independente de personaje: naraţiunea
are mai multe planuri.
6. Completează-ţi cunoștinţele, examinînd tabelul, și realizează o succintă prezentare a tipologiei și particularităţilor romanului românesc.
I
Tipul
roman istoric
II
Autori, titluri
• Neamul Șoimăreștilor
de Mihail Sadoveanu
• Fraţii Jderi
de Mihail Sadoveanu
roman de aventuri • Zodia Cancerului sau
vremea Ducăi-Vodă
de Mihail Sadoveanu
(parţial)
-
roman de dragoste • Mara de Ioan Slavici
• Patul lui Procust
de Camil Petrescu
• Singur în faţa dragostei
de Aureliu Busuioc
roman psihologic
roman fantastic
• Pădurea spînzuraţilor
de Liviu Rebreanu
• Zbor frînt
de Vladimir Beșleagă
-
• Noaptea de Sînziene
de Mircea Eliade
• Domnișoara Christina
de Mircea Eliade
• Adam și Eva de Liviu
Rebreanu (parţial)
-
-
-
III
Particularităţi
asociază adevărul istoric necesităţilor epicului;
istoria este un fundal pentru
epic sau invers.
naraţiunea este plină de nerv;
eroul trece de la un pericol de
moarte la salvare;
dialogul este viu, incitant;
fapte emoţionante, captivante.
pune accent pe latura sentimentală;
este analizat cu fineţe comportamentul personajelor.
IV
Tematica
- lupta pentru apărarea
moșiei strămoșilor;
- sacrificiul în numele libertăţii ţării.
- aventura dragostei fatale.
- dragostea ca realizare a
destinului;
- împlinirea spirituală prin
dragoste;
- dragostea ca negaţie a
idealului.
abundenţa materialului de- - salvarea sufletului prin
scriptiv;
lumina credinţei;
analiza proceselor psihice con- - copilul și ororile războiuștiente;
lui.
eroii trăiesc criza de conștiinţă,
drame morale puternice.
fapte neobișnuite;
- criza omului dominat de
caractere inexplicabile, incredi- fantasme;
bile;
- tentaţia existenţei umane
include miraculosul straniu, su- în ireal;
pranaturalul;
- speculaţia filozofică, prezencălătoria iniţiatică a spiritului ţe mitologice, interferenţe
întru descoperirea jumătăţii ale elementelor psihologice
sale mitice.
și miraculosului mistic.
97
II
I
Tipul
roman social
II
Autori, titluri
• Ion de Liviu Rebreanu
• Moromeţii
de Marin Preda
-
-
roman
sentimental
• Manoil de Dimitrie
Bolintineanu
• Adela de Garabet
Ibrăileanu
ARS DISCENDI
III
Particularităţi
interferenţa dintre două planuri: real (patima pentru pămînt) și interior-subiectiv (patima iubirii);
personaje din toate categoriile
sociale;
conflicte puternice;
analiză de tip balzacian;
epic de tip mozaical ramificat;
conturarea unui cadru eminamente social, expresia concentrată a spaţiului cu o ordine
cosmică axată pe un sistem de
simboluri;
analiză obiectivă.
-
IV
Tematica
patima pentru pămînt ca
rezultat al inechităţii sociale;
satul și timpul, istoria și
omul, puterea și individul
dependent de ea;
ruinarea familiei patriarhale;
răsturnarea unei lumi.
- orfanul ce își caută familia;
- naraţiune epistolară, vizi- moravuri umane decăzute, mo- une romantic-sentimendalităţi de viaţă perimată.
tală, elemente melodramatice;
- intenţionalitate auctorială, prezenţa unui spectru
sentimental, particularităţi de jurnal: un antijurnal.
1. Explică, într-un text coerent de 2–3 enunţuri, trei particularităţi
principale ale romanului, comparîndu-l cu nuvela.
2. Reflectează asupra informaţiei din tabelul de mai sus și, în baza
acestuia, propune un altul, care să prezinte tipologia romanului,
de exemplu, după principiul:
• cronologic;
• al protagoniștilor;
• al perfecţiunii de lectură etc.
3. Dezvoltă, în baza lecturilor proprii, într-un text argumentativ:
• afirmaţia teoreticianului Milan Kundera: Romanul este o proză
de mari dimensiuni, în care autorul, prin medierea unor euri experimentale (personaje), examinează pînă la capăt unele din marile
teme ale existenţei.
• ideea din titlul temei: Romanul este o operă amplă ce îmbină creaţia
cu analiza.
OP ŢI ONAL
Un SEMN
al romanului postmodernist
4. Scrie un eseu liber pornind de la afirmaţia lui Lucian Blaga:
Viaţa noastră, a oricui, este alcătuită din nenumărate tangenţe la
nenumărate romane.
98
Mara de Ioan Slavici. Polifonia unor destine
1. Anticipează lectura fragmentelor din roman, actualizînd sensul
noţiunii de capodoperă (din italiană, capo d’ opera: operă artistică
desăvîrșită, de o valoare excepţională).
A b initio
2. Propune exemple convingătoare de capodopere din diverse genuri artistice: muzică, pictură, sculptură, literatură, menţionînd
succint valoarea lor.
3. Motivează-te pentru studiul romanului, reflectînd asupra ideii
emise de Nicolae Manolescu: Mara trebuie considerată prima capodoperă a genului la noi.
3.1. Vezi Agenda cititorului și notează 2–3 așteptări.
3.2. Selectează din Agenda cititorului informaţia relevantă pentru
pregătirea lecturii romanului și motiveaz-o.
• Citește fragmentele din romanul Mara, definind
intenţia naratorului.
S cripta manent
MARA
(fragmente)
A rămas Mara, săraca, văduvă cu doi copii, sărăcuţii de ei, dar era
tînără și voinică și harnică și Dumnezeu a mai lăsat să aibă și noroc.
Nu-i vorba, Bîrzovanu, răposatul, era, cînd a fost, mai mult cîrpaci
decît cizmar și ședea mai bucuros la birt decît acasă; tot li-au mai rămas
însă copiilor vreo două sute de pruni pe lunca Murășului, viuţa din dealul despre Păuliș și casa, pe care muma lor o căpătase de zestre. Apoi,
mare lucru pentru o precupeaţă, Radna e Radna, Lipova e numai aci
peste Murăș, iar la Arad te duci în două ceasuri.
Marţi dimineaţa Mara-și scoate șatra și coșurile pline în piaţa de pe
ţărmurele drept al Murășului, unde se adună la tîrg de săptămînă murășenii pînă de pe la Sovîrșin și Soboteliu și podgorenii pînă de pe la Cuvin.
Joi dimineaţa ea trece Murășul și întinde șatra pe ţărmurele stîng, unde
se adună bănăţenii pînă de pe la Făget, Căpălnaș și Sîn-Miclăuș. Vineri
noaptea, după cîntatul cocoșilor, ea pleacă la Arad, ca ziua s-o prindă cu
șatra întinsă în piaţa cea mare, unde lumea se adună din șapte ţinuturi.
Dar lucrul cel mare e că Mara nu-ţi iese niciodată cu gol în cale; vinde ce poate și cumpără ce găsește; duce de la Radna ceea ce nu găsești la
Lipova ori la Arad și aduce de la Arad ceea ce nu găsești la Radna ori la
Lipova. Lucrul de căpetenie e pentru dînsa ca să nu mai aducă ce a dus și
vinde mai bucuros cu cîștig puţin decît ca să-i „clocească” marfa.
Numai în zilele de Sîntă Marie se întoarce Mara cu coșurile deșerte la
casa ei.
99
Agenda cititorului
Romanul Mara este unul
dintre cele mai bune
romane din literatura
română. Publicat în anul
1894, în revista Vatra, cu
menţiunea de Novelă, la
care autorul a renunţat,
cînd şi-a publicat romanul în volum (1906).
Considerîndu-l o
capodoperă a literaturii
române, Nicolae Iorga
îi obiecta autorului că
titlul mai potrivit pentru
roman este Copiii Marei.
În prezent, romanul este
definit ca: realist, obiectiv,
social, psihologic, de drag
g
goste,
bildungsroman.
II
Sus, pe coasta unui deal de la dreapta Murășului,
e mănăstirea minoriţilor, vestita Maria Radna. Din
turnurile bisericii mari și frumoase se văd pe Murăș
la deal ruinele acoperite cu mușchi ale cetăţii de la
Șoimoș; în faţa bisericii se întinde Radna cea frumoasă și peste Murăș e Lipova cu turnul sclipicios și
plin de zorzoane al bisericii românești, iar pe Murăș
la vale se întinde șesul cel nesfîrșit al Ţării Ungurești.
Mara însă le trece toate cu vederea: pentru dînsa nu
e decît un loc larg în faţa mănăstirii, unde se adună
lumea cea multă, grozav de multă lume.
Cică e acolo în biserica aceea o icoană făcătoare
de minuni, o Maică Precistă care lăcrimează și de a
căreia vedere cei bolnavi se fac sănătoși, cei săraci se
simt bogaţi și cei nenorociţi se socotesc fericiţi.
Mara, deși creștină adevărată, se duce și ea cîteodată la biserica aceasta, dar se închină creștinește, cu cru ci și cu mătănii, cum se cuvine în faţa lui
Dumnezeu. Că icoana face minuni, asta n-o crede;
știe prea bine că o Maică Precistă nemţească nu e o
adevărată Maică Precistă. E însă altceva la mijloc.
Călugării, care umblă rași ca-n palmă și se strîmbă
grozav de urît, au o știinţă tainică și știu să facă fel
de fel de farmece pentru ca boala să-și vie de leac,
săracul să-și găsească sprijoana și nenorocitul să se
fericească. Bine face dar lumea care vine la Măria
Radna să se închine, și Marei îi rîde inima cînd pe la
Sînte Mării timpul e frumos, ca lumea să poată veni
cale de o săptămînă de zile, cete-cete, cu praporele în vînt, cu crucile împodobite cu flori și cîntînd
psalmi și litanii. Acum, cînd vin sutele și se adună
miile pe locul cel larg din faţa mănăstirii, acum e secerișul Marei, care dimineaţa iese cu coșurile pline
și seara se întoarce cu ele goale. De aceea se închină
Mara și în faţa icoanei, apoi își ia copilașii, pe care
totdeauna îi poartă cu dînsa, îi dă puţin înainte și le
zice: „Închina-ţi-vă și voi, sărăcuţii mamei!”
Sînt săraci, sărăcuţii, că n-au tată; e săracă și ea,
c-a rămas văduvă cu doi copii; cui, Doamne, ar putea să-i lase cînd se duce la tîrg? cum ar putea dînsa
să stea de dimineaţă pînă seara fără ca să-i vadă?
Cum, cînd e atît de bine să-i vezi?!
Umblă Mara prin lume, aleargă sprintenă, se tîrguiește și se ceartă cu oamenii, se mai ia și de cap
cîteodată, plînge și se plînge c-a rămas văduvă, și
100
apoi se uită împrejur să-și vadă copiii și iar rîde.
„Tot n-are nimeni copii ca mine!” își zice ea și
nimeni nu poate s-o știe aceasta mai bine decît dînsa,
care ziua toată vede mereu copii și oameni și nu poate
să vadă fiinţă omenească fără ca s-o pună alăturea de
copiii ei. Mulţi sînt sănătoși și rumeni, voinici și plini
de viaţă, deștepţi și frumoși, răi sînt, mare minune,
și e lucru știut că oameni de dai Doamne numai din
copii răi se fac.
Mai sînt și zdrenţăroși și desculţi și nepieptănaţi
și nespălaţi și obraznici, sărăcuţii mamei; dar tot
cam așa e și mama lor ea însăși. Cum altfel ar putea
să fie o văduvă săracă? Cum ar putea să fie copiii
săraci, care își petrec viaţa în tîrg, printre picioarele
oamenilor?
Muiere mare, spătoasă, greoaie și cu obrajii bătuţi de soare, de ploi și de vînt, Mara stă ziua toată
sub șatră, în dosul mesei pline de poame și de turtă dulce. La stînga, e coșul cu pește, iar la dreapta
clocotește apa fierbinte pentru „vornoviști”, pentru
care rade din cînd în cînd hreanul de pe masă. Copiii aleargă și își caută treabă, vin cînd sînt flămînzi
și iar se duc după ce s-au săturat, mai se joacă voioși,
mai se bat fie între dînșii, fie cu alţii, și ziua trece pe
nesimţite.
Serile, Mara, de cele mai multe ori, mănîncă ea
singură, deoarece copiii, obosiţi, adorm, în vreme ce
ea gătește mîncarea. Mănîncă însă mama și pentru
ea, și pentru copii. Păcat ar fi să rămîie ceva pe mîine.
Apoi, după ce a mai băut și o ulcică de apă bună,
ea scoate săculeţul, ca să facă socoteala. Niciodată
însă ea n-o face numai pentru ziua trecută, ci pentru toată ziua. Scăzînd dobînda din capete, ea pune
la o parte banii pentru ziua de mîine, se duce la căpătîiul patului și aduce cei trei ciorapi: unul pentru
zilele de bătrîneţe și pentru înmormîntare, altul
pentru Persida și al treilea pentru Trică. Nu e chip
să treacă zi fără ca ea să pună fie și măcar numai cîte
un creiţar în fiecare din cei trei ciorapi; mai bucuros
se împrumută pentru ziua de mîine. Cînd poate să
pună florinul, ea-l sărută, apoi rămîne așa, singură,
cu banii întinși pe masă, stă pe gînduri și începe în
cele din urmă să plîngă.
Nu doară că i-ar fi greu de ceva; cînd simte greul
vieţii, Mara nu plînge, ci sparge oale ori răstoarnă
mese și coșuri. Ea își dă însă seama cît a avut cînd a
rămas văduvă, cît are acum și cît o să aibă odată. Și,
chiar Mara să fii, te moi cînd simţi că e bine să fii om
în lumea aceasta, să alergi de dimineaţă pînă seara
și să știi că n-o faci degeaba.
Peste zi ea vede multă lume, și dacă-i iese-n cale
vreo femeie care-i place și ca fire, și ca stare, și ca
înfăţișare, ea-și zice cu tainică mulţumire: „Așa are
să fie Persida mea!” Iar dacă bărbat e cel ce-i place,
ea-și zice: „Așa are să fie Trică al meu!”
Era una, preoteasa de la Pecica, o femeie minunată, și dulce la fire, și bogată, și frumoasă: ar fi
spart Mara toate oalele dacă cineva s-ar fi încumetat
să-i spună că Persida ei n-are să fie tot așa, ba chiar
mai și mai. Iar preoteasa aceea stătuse patru ani de
zile la călugăriţele din Oradea-Mare: era deci lucru
hotărît că și Persida are să stea cel puţin cinci ani la
călugăriţele din Lipova.
A și făcut Mara ce-a făcut, și maica Aegidia, econoama, i-a făgăduit că-i va lua copila și pentru numai 60 florini pe an, căci e văduvă cu doi copii, sărăcuţii de ei. Au trecut însă doi ani de atunci, Persida
împlinise nouă ani, și Mara nu se putu hotărî să dea
atîta bănet – pentru nimic. Ar fi putut să dea; avea
de unde; asta ea însăși o știa mai bine decît orișicine; dar n-o ierta firea să rumpă din nici unul dintre
cei trei ciorapi.
***
Serile, venind despre Arad pe șesul neted, vezi
în faţa ta parcă un alt cer, un fel de negreaţă întinsă
în faţa ta și nenumărate lumini risipite pe ea – focurile ce ard la crame, prin padini și pe fîneţele acum
cosite și lăsate de pășune. Din cînd în cînd răsună
prelung cîte o pușcă descărcată ori se ridică pe ici,
pe colo cîte o rachetă, încît simţi pe nevăzute că e
lume, lume, multă lume risipită pe colo pe dealuri
și prin văi.
Săptămîni de zile de-a rîndul vin mereu și de la
deal, și de pe șes, unii ca să lucreze, alţii ca să petreacă cîteva zile bune, toţi veseli, toţi gata de a se
bucura de viaţă.
O dată numai pe an e culesul viilor, și păcat ar fi
să petreci și astă singură dată dormind nopţile cînd
ele sînt atît de liniștite și de răcoroase, iar luna niciodată și nicăieri nu-și revarsă lumina așa din plin ca
acum și aici, unde razele ei se răsfrîng oarecum din
coastele dealurilor spre șesul întins ca o mare.
Ici fluier, colo cimpoi, mai departe o chitară, o
vioară, o harmonică și iar un taraf de lăutari, pretutindenea cîte o descărcătură de pușcă, o rachetă
ori cel puţin cîte un chiot de fiecare vadră turnată
în butoi, și toţi stau la povești, cîntă, joacă, petrec în
zburdalnică învălmășeală.
S-alergi cale de două zile pe nemîncate, ca să iei
parte, iar Naţl nu era decît aci la Lipova: cum ar fi
putut să stea acasă cînd aveau și ei vie la Păuliș și
venise anume de cules acasă?
Luni dimineaţa el știa că Persida nu s-a întros
la călugăriţe și nu se mai îndoia c-a rămas și ea de
cules acasă.
Celelalte veneau de la sine.
Pleci în timpul culesului de cu seară cu un prieten așa la un noroc, treci din cramă în cramă, și
numai bunul Dumnezeu știe unde și cu cine te pomenești în zori de zi, căci oriunde sosești, oamenii
sînt bucuroși de oaspeţi și cu plin te primesc, oriunde ajungi, găsești ori îţi faci prieteni.
Luni după-amiazăzi el știa că Mara e și ea cu
ai săi la vie, cale de vreo jumătate de ceas mai spre
Radna; iar pe înserate el a luat pușca la umăr și a
urcat voios și căprește spre culmea de unde putea să
vadă cînd și încotro pleacă fata Marei.
O vedea, și ce n-ar fi dat ca și ea să-l zărească pe
el sus în culme!
El descarcă deodată amîndouă ţevile puștii; însă
era sus în deal și descărcătura pierdută în vînt suna
ca în sec.
Persida și Mara, care se aflau în faţa cramei acoperite cu trestie, cu toate aceste se întoarseră spre
culme.
Era departe pîn-acolo, încît abia se mai vedea
omul care descărcase. Persida însă tot îl recunoscu
și, în semn că-l cunoaște, ridică mîna în sus.
– Cine-i acolo? întrebă Mara mirată că fiica ei îl
cunoaște.
Persida se uită rîzînd la ea. Știa că e certată
muma ei cu Hubăr, dar acum era culesul viilor.
– Cine să fie? răspunse ea. Nebunul de Naţl!
Mara rămase cîtva timp buiguită. Naţl? Iar Naţl?
Parcă-i venea și tot nu-i venea să se supere. În zadar!
101
II
era femeie și mamă, și mare lucru ar fi ca o mamă
să se supere cînd vede că fata ei ia minţile flăcăilor.
– Curat nebun! zise ea uitîndu-se cu ochii scrutători la fiica ei.
– I-a mai trecut, mamă, grăi Persida, care-i înţelese gîndul, și o să-i treacă de tot cînd va vedea ce
e și cum.
Mara era cea mai fericită din toate mumele: nu
vorbele Persidei, ci felul în care ele fuseseră rostite o încredinţau că fata ei e cea mai cuminte din toate fetele.
– Te pomenești că nebunul acela, zise ea, o să ne
stea pînă la miezul nopţii în vîrful dealului.
De asta se temea și Persida.
Se înșelau însă amîndouă.
Naţl descărcase, ce-i drept, pușca pentru ca Persida să se uite spre dînsul. Cînd a văzut, însă, că ea
se uită, îi face semn, ba se mai uită și Mara, el știa că
ele vorbesc despre dînsul, simţea că de bine nu pot
să-l grăiască și-i era rușine.
„Ce fleac de om! își zise el necăjit pe sine, își
aruncă pușca iar pe umăr și porni mai departe. Îndrăcită femeie!” adăugă apoi într-un tîrziu.
Iară Persida se uită lung după dînsul și se bucura în gîndul ei.
Nici că l-a mai văzut trei zile de-a rîndul, deși fetele
ca dînsa multă lume văd în timpul culesului de vii.
Joi pe înserate ea a plecat cu nevasta lui Bocioacă,
cu vărul lui Bocioacă, Andrei, care era scriitor la notarul din Miniș, cu notarul de la Șoimoș și cu domnișoarele Emilia și Nina, nepoatele părintelui Isai, ca să
meargă la crama părintelui Ioan de la Miniș.
Trecînd așa, printre crame, s-au mai oprit ici,
s-au mai oprit colo, încît au petrecut peste două ceasuri pe drum și s-au sporit la patrusprezece inși pe
cînd au sosit.
Să vezi apoi părere de bine și chiote de veselie și
tuș dat de lăutarii fără de care părintele Ioan n-ar fi
putut să-și facă culesul.
Și ce mare era mirarea Persidei cînd s-a pomenit
că iese din învălmășeala aceasta la iveală Naţl și vine
la dînsa cu mîna întinsă și rîzînd ștrengărește.
– Dar d-ta cum ai ajuns aici?
– Mare lucru! Parcă n-ai nici un prieten care are
un prieten ca să te aducă aici? Nu cumva credeai c-o
să scapi de mine?
102
– Nici nu voiam să scap; îmi pare bine că te văd
și mai de aproape.
– De!... o să vedem!... grăi el cu îndoială și rupse
vorba fiindcă se puseră alţii la mijloc.
Lucru neînţeles de mintea omenească!
Persida era fată cuminte și pusese în gîndul ei
toate lucrurile la cale: ochii ei însă erau duși mereu după dînsul și rîdeau cînd se întîlneau cu ai lui.
Parcă-i era frate, parcă-i era copil, parcă-i era rupt
din suflet, atît de mult se bucura cînd îl vedea voios,
vorbăreţ, și inima i se strînse cînd el veni s-o poftească la joc. El juca atît de frumos, iară ea nu știa
să joace valsul.
Nu era făcută bătătura din faţa cramei pentru
vals și nu prea erau nici jucătorii deprinși a juca
nemţește, dar la cules de vii joacă lumea și pe iarbă
verde, și cele opt perechi zburau cum da Dumnezeu, ca pe podele lucii.
– Tare ești ușoară! grăi Naţl peste cîtva timp.
Persida învăţase, cînd cu nunta, să joace valsul,
dar era demult de atunci.
– D-ta vezi că nu știu să joc, răspunse ea.
– Deloc nu știi, zise el, dar ești ușoară și merge
bine.
– Mă duci d-ta, întîmpină ea.
– Vorbă să fie! șopti el încet. Te-aș duce eu dacă
te-ai lăsa... Am ce să prind în braţe. Să te iau pe sus
și să te duc, încît să ni se piardă urma!
***
Naţl își plecă capul, apoi făcu un pas înainte,
apucă mîna care-l lovise și o sărută.
Uitîndu-se în ochii tatălui său, el fu cuprins de
simţămîntul că în zadar sînt toate, căci trai liniștit
cu acest om nu se poate.
– Lovește-mă, alungă-mă, grăi, ceartă-mă cu
cea mai mare asprime, dar să aibi inimă de părinte
pentru copilul meu, care nu e născut, precum văd că
crezi, din căsnicie nelegiuită.
– Cum nu e?! întrebară plebanul și Hubăr deodată.
– Persida, răspunse Naţl ridicîndu-și capul, nu e
femeia care poate să trăiască în căsnicie nelegiuită. A
venit cu mine fiindcă în starea deznădăjduită în care
mă aflam se temea să mă lase singur. Ar fi murit însă
mai bucuros, dară nu ar fi venit dacă nu s-ar fi găsit
un preot care era gata să ne cunune. Sîntem cununaţi!
– Cum? În taină? Fără de învoirea părinţilor?
întrebă preotul.
– Cu învoirea mumei, răspunse Naţl cam în silă;
învoirea tatei nu o puteam cere fiindcă eram în dușmănie.
– Dacă așa este, grăi preotul întorcîndu-se spre
Hubăr, atunci căsătoria e neatinsă și copilul e legiuit. Dar tot trebuie să fie binecuvîntată căsnicia de
amîndouă bisericile.
Hubăr nu se putea dezmetici. Se simţea ușurat,
dar tot nu putea să-l ierte pe Naţl că s-a căsătorit
fără de învoirea lui.
– Să fie, zise el, să fie binecuvîntată de amîndouă, dar copilul e al nostru, numai al nostru.
– Da, tată, răspunse Naţl, și ei rămaseră cîtva
timp într-un fel de încordare.
Părintele pleban ar fi așteptat ca ei să-și dea mîna,
să se îmbrăţișeze, să se sărute, să arate că s-au împăcat. Naţl nu îndrăznea însă să se apropie de tatăl său,
iar Hubăr nu putea să se uite în ochii fiului său.
– Te rog, tată, grăi în cele din urmă Naţl, dacă se
poate, să vii să vezi copilul.
Hubăr își ridică ochii. Nu putea să zică ba și îi
era foarte greu să se ducă.
– Am să viu, zise el, da! am să mă duc. Să știi
însă că nu la tine mă duc, ci la femeia aceea, care e
prea bună pentru un nemernic ca tine.
R
Naţl își plecă iar capul. Era și el de părerea tatălui său și nu se-ndoia că Persida va îndulci firea
bătrînului.
– Am să viu mîine dimineaţă, zise iar Hubăr întorcîndu-se spre părintele pleban. Azi e prea tîrziu
și trebuie să mă mai gîndesc și eu.
Seara apoi Hubăr a vorbit cu nevastă-sa, care era
foarte fericită văzîndu-l din ce în ce mai muiat și
mai fericită încă se simţea cînd el îi spuse că dînșii
sînt cununaţi.
– E femeie foarte înţeleaptă și foarte cumsecade,
grăi dînsa.
– Nu e nici Naţl băiat rău, întîmpină el înduioșat. Au venit însă lucrurile așa că nu mai știa băiatul
ce să facă. Vinovat sînt numai eu.
Hubăroaia se uita lung și cu ochii plini de lacrimi la soţul ei. N-ar fi crezut niciodată că el poate
să facă asemenea mărturisire, și acum ar fi voit să
cadă în genunchi la picioarele lui și să-i sărute mîna.
– Sărmana femeie! urmă el. Cît a suferit și cît
a știut să rabde! Mie parcă nu-mi vine să cred că
poate o femeie să fie cununată și să trăiască ani de
zile de-a rîndul fără ca s-o spună aceasta. Mîine,
adăugă el, mergem amîndoi, în ziua mare, ca să
ne vadă toată lumea, și toată lumea trebuie să afle
adevărul.
Așa au și făcut.
OMAN AL VIEŢII SOCIALE
1. Exprimă-ţi opinia: cine ţi-a povestit istoria Marei – autorul? un
narator credibil? Mara? alt personaj? Argumentează prin detalii
din text.
2. Citește prima frază a romanului, devenită memorabilă, și comentează informaţia ce ţi-o oferă.
2.1. Motivează intenţia naratorului de a-și iniţia discursul cu această frază.
2.2. Ce efect a produs incipitul din acest roman la lectură? Consultă
Agenda cititorului.
3. Rezumă conţinutul primului fragment, relevînd aspectele realităţii reflectate în textul romanului.
103
Agenda cititorului
Romanul poate avea un
incipit:
• ex-abrupto;
• lent;
• treptat.
II
4. Consultă un dicţionar și enumeră sensurile cuvîntului sărac,
precizînd sensul contextual pe care îl are acesta în textul romanului.
4.1. Explică sensurile cuvîntului în expresiile:
• sărac de viaţă;
• sărac cu duhul;
• sărac lipit pămîntului.
4.2. Construiește un cîmp asociativ al expresiilor:
• Mara, săraca;
• copiii, sărăcuţii de ei.
4.3. Stabilește cu ce scop sînt utilizate expresiile și cui îi aparţin:
autorului, comunităţii sau Marei?
Agenda cititorului
4.4. Utilizează, în acest scop, definiţia de stil indirect liber din Agenda cititorului.
• Stilul indirect liber
reprezintă o formă de
interferenţă a planurilor
narative, care au efectul
stilistic:
➢ să relateze o suită de reflecţii ale personajului;
➢ să reproducă o probabilă
replică a unui personaj.
5. Compară valoarea expresivă a substantivului zgîrcenie cu valoarea sinonimelor sale:
avariţie, calicenie, calicie, parcimanie, meschinărie, cărpănoșenie,
scumpătate.
5.1. Stabilește ce nuanţe de sens comportă fiecare sinonim.
• Tema este un concept
de bază în teoria şi critica literară (gr. thema =
subiect), care:
➢ reprezintă un aspect
general de viaţă asupra
căruia se concentrează
atenţia scriitorului în
cuprinsul operei sale;
➢ poate fi formulată explicit, dar, în majoritatea
cazurilor, ea se conţine
implicit în discurs, derivînd din revenirea la
anumite motive;
➢ sintetizează în termeni
abstracţi: destinul, natura, moartea, trădarea, răzbunarea etc., în timp ce
subiectul operei literare
se poate relata
concret.
6. Analizează mijloacele verbale prin care prozatorul sugerează
zgîrcenia Marei.
7. Notează cîteva impresii despre protagonista fragmentului, apreciind faptele ei, ritmul ei de viaţă, modul în care ea înfruntă greutăţile vieţii.
8. Scrie o scurtă biografie a Marei, utilizînd detalii din text și relevînd punctele forte ale acestei biografii.
9. Punctează, prin toponime, itinerarul precupeţei Mara, interpretînd semnificaţia acestuia.
10. Recitește fragmentul unde este descris spaţiul în care are loc
acţiunea romanului și, folosind harta, fă o caracteristică mai
amplă a acestor locuri.
11. Identifică, în textul romanului, detalii despre îndeletnicirile locuitorilor, caracterizînd specificul lor.
12. Mara își zicea adeseori: Tot nimeni n-are copii ca mine! Explică
ce intenţiona ea să sublinieze prin acest enunţ, în raport cu:
➢ propriile sentimente materne;
➢ calităţile, faptele copiilor;
➢ spiritul optimist al copiilor, în pofida greutăţilor vieţii;
➢ atitudinea comunităţii.
104
13. Identifică fragmentul în care se relatează cum încheia protagonista o zi de muncă și notează acţiunile ei.
Agenda criticului
14. Comentează starea de spirit a Marei la începutul romanului, referindu-te la:
• ritualul mesei; • bilanţul comerţului;
• sentimentele faţă de copii.
• Mara e prima femeie
capitalist din literatura noastră.
• Mara, simţitoare la aspectul social, nu poate
rămîne mai prejos şi
se gîndeşte să dea, în
sfîrşit, lui Naţl zestrea
Persidei.
Nicolae MANOLESCU
15. Selectează și scrie detalii din text care ar ilustra cele două ipostaze ale Marei:
• de precupeaţă;
• de mamă.
16. Examinează datele din fișa obţinută și formulează o concluzie
prin care să relevi:
• viziunea autorului asupra protagonistei;
• atitudinea cititorului din generaţia ta.
17. Observă, în text, detaliile cu privire la modul în care Mara aprecia și gestiona banii. Formulează două concluzii.
17.1. Raportează concluziile tale la afirmaţiile cercetătorilor, expuse
în Agenda criticului, comentîndu-le.
18. Exprimă-ţi opinia privitor la punctele de vedere ale exegeţilor
care susţin că Mara este tipul:
• avarului absolut;
• zgîrcitului lucid;
• omului practic, calculat.
18.1. Argumentează-ţi opinia, urmărind idealul de viaţă al Marei.
19. Consultă Agenda cititorului și formulează, în baza interpretărilor realizate, tema principală a romanului.
• Mara ştie un lucru
pe care, de multe ori,
comercianţii de azi
nu-l prea ştiu: rulajul
mare de marfă la un
adaos comercial mai
mic este mai rentabil
decît invers. De aici
supermarketurile şi
dificultăţile celor mici
de a rezista. Aceştia
vînd scump şi marfa
lor stă mai mult pe
raft. Mara ar fi fost
un bun director la un
hypermarket.
Cosmin CIOTLOŞ
20. Reflectează la mesajul comunicat de următorul enunţ și explică
ce reprezintă acesta: Muiere mare, spătoasă, greoaie și cu obrajii
bătuţi de soare, de ploi și de vînt, Mara stă ziua toată sub șatră, în
dosul mesei pline de poame și de turtă dulce.
20.1. Definește, în baza enunţului, ce tip de caracter reprezintă Mara.
1. Imaginează-ţi că trebuie să pictezi un portret al Marei. Clarifică-ţi prin ce combinaţie de culori ai reprezenta mai sugestiv
statutul social al protagonistei.
2. Vezi Agenda cititorului și realizează o schiţă de portret al Marei,
prin care să relevi 4 trăsături ale acesteia (2 fizice și 2 morale).
OPŢ I O NA L
3. Analizează 2–3 aspecte ale realităţii reflectate în roman, care au
avut o influenţă decisivă asupra modului de viaţă al Marei.
105
ARS DISCENDI
II
R
L
abor omnia vincit
OMAN AL IUBIRII
1. Citește secvenţa din roman, apreciată de critica literară drept una
dintre cele mai frumoase pagini din poezia de dragoste a literaturii române.
Într-una din zile, ferestrele fiind deschise și izbind o dată vîntul în
ele, una, tocmai cea de la iatacul din colţ, unde stătea maica Aegidia cu
Persida, s-a sfărîmat. Naţl s-a dus să vadă și a văzut – nu fărîmăturile de
geam, ci o fată, care îi părea grozav de frumoasă.
Nu-i vorba, n-avea nevoie să și fie pentru ca să-i pară frumoasă...
Din întîmplare, însă, Persida, care alergase și ea să vadă ce s-a întîmplat,
era chiar mai tînără, mai frumoasă și mai plină de farmec decît cum Naţl
era-n stare să și-o închipuiască. El rămase uimit, cu inima încleștată și cu
ochii oarecum împăingeniţi.
Îi era parcă s-a rupt, s-a frînt, s-a surpat deodată ceva și o mare nenorocire a căzut pe capul lui.
Persida sta neajutorată în faţa geamurilor sparte...
2. Observă și precizează detaliile ce surprind momentul îndrăgostirii personajelor.
2.1. Stabilește ce tip de stare afectivă relevă detaliile.
2.2. Comentează semnificaţia detaliilor, în raport cu arta zugrăvirii
personajelor lui Ioan Slavici.
3. Explică cum înţelegi gîndul dragostea, o mare nenorocire, referindu-te la starea personajului.
Am să te prind în braţe. Să te
iau pe sus şi să te duc, încît să
ni se piardă urma!
4. Urmărind, în fragmentul al doilea, evoluţia sentimentului de
dragoste dintre cele două personaje, comentează ce reprezintă:
• dragostea lui Naţl;
• dragostea Persidei;
• atitudinea părinţilor faţă de sentimentele celor doi tineri.
4.1. Opinează: ce susţii și ce condamni în aceste relaţii.
5. Alege una dintre temele formulate și dezvolt-o într-o compoziţie,
referindu-te la povestea de dragoste a celor două personaje:
• Dragostea, destin împlinit
• Dragostea, izvor al optimismului
• Dragostea e pasărea fericirii.
6. Interpretează, în baza dialogului dintre Naţl și Persida, în momentul dansului, profunzimea sentimentelor care-i făcea să zboare.
6.1. Raportează semnificaţia dialogului la sugestia metaforei grafice
din această pagină.
7. Completează lista obstacolelor cu care s-au confruntat Naţl și Persida: diferenţa de confesiune; împotrivirea părinţilor; lipsa banilor.
7.1. Care dintre obstacole au fost mai grele? Cum le-au depășit tinerii?
106
7.2. Există asemenea obstacole pentru tinerii îndrăgostiţi și în secolul XXI? Argumentează.
8. Comentează gama de sentimente, în raport cu fraza care sugerează culminaţia fericirii tinerilor: Am să te prind în braţe. Să te iau
pe sus și să te duc, încît să ni se piardă urma!
9. Compară motivele propuse pentru starea și comportamentul personajelor și comentează-le, plasîndu-te în rolul de martor al acţiunilor din roman.
➢ motivul primei iubiri;
➢ motivul dragostei de viaţă;
➢ motivul suferinţei din dragoste; ➢ motivul dragostei împărtășite.
ARS DISCENDI
1. Realizează, în paralel, schiţele de portret ale celor 2 îndrăgostiţi.
2. Redactează o meditaţie cu tema: Dragostea, destin străvechi, comentînd și exemplul elocvent din romanul Mara.
R
O M A N A L FA M I L I E I
1. Rezumă fragmentul al treilea în 5–6 enunţuri, respectînd normele de transformare a vorbirii dialogate în monolog.
2. Argumentează, utilizînd idei din texte literare, juridice, publicistice, știinţifice, religioase etc. (pe care le-ai citit), valoarea semantică a expresiilor: familie de cuvinte, familie de albine, familie
socială, cămin familial, nume de familie, respect de familie, credinţă
de familie, familie tînără, familie cu tradiţii.
2.1. Care dintre expresiile comentate se referă la familia Marei? Dar la
tînăra familie a lui Naţl? Motivează-ţi răspunsul, aducînd cîte 2–3
argumente pentru fiecare expresie.
3. Explică, după o relectură, conflictul dintre părinte și fiu:
➢ motivînd, în acest context, semnificaţia enunţului-detaliu: Naţl nu
îndrăznea să se apropie de tatăl său, iar Hubăr nu putea să se uite
în ochii fiului său, relevînd rolul opoziţiei semantice;
➢ apreciind efortul fiului de a-și depăși vina faţă de părinte, valorificînd particularităţile actului comunicativ.
4. Examinează relaţiile dintre membrii celor trei familii din roman,
configurate în schemele alăturate.
4.1. Primele două familii nu reprezintă relaţii de armonie perfectă.
Precizează cauzele și explică ce fac membrii acestor familii pentru a depăși neînţelegerile.
4.2. Schimbă poziţia personajelor pentru a determina alt tip de
relaţii.
5. Comentează semnificaţia replicii din finalul fragmentului propus
în manual.
107
LEGO, ERGO SUM
I Mara
Trică
Persida
II Bătrînul Hubăr
Naţl
Hubăroaie
III Copilul nou-născut
Naţl
Persida
II
6. Determină, în raport cu problemele principale ale romanului,
dacă personajele din fragment sînt sau nu caractere.
6.1. Încadrează personajele într-o zodie posibilă, în funcţie de trăsăturile lor dominante.
7. Argumentează, în baza fragmentului al treilea, dacă tînăra familie are șanse de a se consolida și a deveni o familie armonioasă,
perfectă sau nu.
8. Cine dintre presonaje ar putea fi un bun moderator, cap de familie, în condiţiile actuale? Poţi discuta în formula unei dezbateri.
9. Reflectează asupra propriei opţiuni cu referire la familia ideală.
Ce ai prelua, în acest sens, de la personajele romanului?
ARS COLLABORANDI
10. Lucraţi în echipe și elaboraţi, grafic, blazonul fiecăreia dintre
cele trei familii, potrivindu-le cîte un semn heraldic. Completaţi
spaţiile cu:
➢ o replică a unui personaj;
➢ îndeletnicirea;
➢ obiectele preferate;
➢ rolul social;
➢ locurile preferate.
11. Documentează-te, din surse juridice, sociologice, și formulează
2–3 concluzii despre rolul familiei în societatea noastră.
12. Realizaţi un bilanţ al lecturii și al dialogului interpretativ cu romanul, efectuînd sarcinile după metoda cadranelor:
I
Descrieţi două-trei imagini pe care le-aţi vizualizat
clar în timpul lecturii fragmentelor.
Prezentaţi-le în desen.
II
Notaţi și motivaţi sentimentele provocate la lectura:
• fragmentului I; • fragmentului II; • fragmentului III.
III
Stabiliţi, prin compararea cu alte opere cunoscute,
similitudini între:
• personaje; • evenimente; • idei, motive, teme.
IV
Relevaţi, în baza celor reflectate în fragmentele romanului, momentele comune cu:
• propriile experienţe;
• reflecţii;
• idei, concepţii;
• idealuri.
1. Redactează o compunere de caracterizare a uneia dintre familiile
prezentate în roman, conform idealului tău de viaţă.
2. Argumentează, într-un text coerent, ideea că romanul Mara este
un multiroman.
OP ŢI ONAL
ARS DISCENDI
3. Scrie un eseu nestructurat cu tema: Lectura romanului Mara mi-a
descoperit o lume modernă diversă, utilizînd afirmaţia: Plăcerea
lecturii: ea este cea care decide adevărata valoare a romanului.
Fielding
108
Enigma Otiliei de George C=linescu
sau ostenta\ia perspectivei realiste
1. Construiește enunţuri cu lexemul enigmă și precizează în ce contexte îl utilizezi mai frecvent.
A b initio
2. Exprimă-ţi opinia: A FI UN OM ENIGMATIC
• poate fi un semn pozitiv/ negativ al contemporanului tău?
• poate fi un blazon al personalităţii umane?
3. Citește informaţia din Agenda cititorului și motivează, printr-un argument propriu, de ce editorul i-a propus autorului George Călinescu acest titlu de roman.
• Citește fragmentele din roman, urmărind să vizualizezi cele comunicate prin text.
ENIGMA OTILIEI
(fragmente)
S cripta manent
Tînărul, hotărîndu-se în fine, trase de mînerul clopoţelului. Atunci
un fel de schelălăit metalic răsună de sus ca-n niște spaţii mari și goale cu
ecou rău. Trecu un timp chinuitor pentru necunoscutul de jos, apoi scara
începu să scîrţîie ca apăsată de o greutate extraordinară și cu o iritantă
încetineală. Cînd provocatorul acestor grozave pîrîituri fu jos, tînărul
văzu mirat un omuleţ subţire și puţin încovoiat. Capul îi era atins de o
calviţie totală, și faţa părea aproape spînă și, din cauza aceasta, pătrată.
Buzele îi erau întoarse în afară și galbene de prea mult fumat, acoperind
numai doi dinţi vizibili, ca niște așchii de os. Omul, a cărui vîrstă desigur
înaintată rămînea totuși incertă, zîmbea cu cei doi dinţi, clipind rar și
moale, întocmai ca bufniţele supărate de o lumină bruscă, dar privind
întrebător și vădit contrariat.
– Unchiul Costache? îndrăzni să deschidă gura tînărul, pe urmă, intimidat, refăcu întrebarea: Aici șade domnul Constantin Giurgiuveanu?
Bătrînul clipi din ochi, ca și cînd n-ar fi înţeles întrebarea, mișcă buzele, dar nu răspunse nimic.
– Eu sînt Felix, adăugă tînărul, uimit de această primire, nepotul
dumnealui.
Omul spîn păru tot așa de plictisit de întrebare, clipi de cîteva ori
din ochi, bolborosi ceva, apoi, cu un glas neașteptat de răgușit, aproape
șoptit, duhnind a tutun, răspunse repede:
– Nu-nu-nu știu... nu-nu stă nimeni aici, nu cunosc... Buimăcit, tînărul stătu locului nemișcat, așteptînd o revenire asupra tăgadei. Dar
109
Agenda cititorului
Romanul Enigma Otiliei
a apărut în martie 1938.
Editorul a comandat un
manuscris care să nu depăşească 450 de pagini şi să
se încadreze în costul a 100
de lei. Deşi romanul era
mult mai voluminos, editorul l-a acceptat, publicîndu-l în două volume, şi i-a
propus autorului să schimbe titlul, din Părinţii Otiliei,
în Enigma Otiliei. Romanul
s-a bucurat de succes, fiind
înalt apreciat de critica
literară şi de public. A fost
tradus în multe limbi europene, înscriindu-se perfect
în
n tradiţia literaturii
universale.
II
bătrînul, după ce-l privi clipind, cu acea deferenţă
hotărîtă cu care îndemni pe un individ să plece, zise
din fundul gîtlejului: „Bună seara!” și porni iarăși,
în scîrţîituri îngrozitoare, pe scară. Tînărul puse
mîna automatic pe mînerul valizei și ieși ameţit pe
ușa gotică și apoi pe poarta ruginită, trecu prin faţa
muscalului, care sforăia mereu, și porni dezorientat
înainte.
Uimirea liceanului va părea nu se poate mai
îndreptăţită, dacă vom ști cine era. Se numea Felix
Sima și sosise cu o oră mai înainte în București,
venind din Iași, unde fusese elev în clasa a VIII-a a
Liceului Internat. Sfîrșise liceul, trecînd examenul
de capacitate, și acum venea în București la tutorele său, Costache Giurgiuveanu. Acest Giurgiuveanu, căruia obișnuia din familie a-i zice „unchiul”,
era cumnat al tatălui său, care murise de un an.
Doctorul Iosif Sima, fost medic militar, apoi demisionat, nu mai avea de mult rude apropiate de sînge. Singura lui soră, soţia lui Costache Giurgiuveanu, cel căutat, murise și ea de mult. Văduv el însuși
de vreo zece ani, doctorul își ţinuse băiatul mai
mult în pensionate și în internate. După o lungă
boală plictisitoare, se stinse și el, cu satisfacţia că
copilul e mare și cu viitorul oarecum asigurat. În
afară de un oarecare depozit în bani, doctorul lăsă
lui Felix o casă cam veche dar solidă și rentabilă în
strada Lăpușneanu. Pentru administrarea acestor
bunuri, fusese indicat ca tutore „unchiul Costache”, cumnatu-său. De un an de zile, Giurgiuveanu
reprezenta pe Felix în raporturile cu școala, plătea taxele, semna în calitate de corespondent, iar
Felix, la rîndul lui, îi trimitea știri despre el. De
altfel, relaţiile acestea nu erau deloc pricinuite de
simpla întîmplare a tutelei: „unchiul Costache” și
„verișoara Otilia”, care trecea în genere drept fata
lui Costache, fuseseră totdeauna numele cele mai
pomenite din casa doctorului Sima și socotite ca
simbol al rudeniei apropiate.
Felix nu văzuse pe Costache Giurgiuveanu decît
cu mulţi ani în urmă, ca copil, și tot atunci o cunoscuse și pe Otilia, care era o simplă fetiţă. Dar în
fiecare an scria la sărbătorile consacrate și în alte
cîteva împrejurări „unchiului Costache”, întrebînd
110
ce mai face „verișoara Otilia”, iar Otilia scria „unchiului Iosif ”, întrebînd ce mai face „vărul Felix”.
Tînărul fiu al doctorului și Otilia erau astfel în chip
oficial intimi prin corespondenţă și desigur că, dacă
s-ar fi întîlnit, n-ar fi putut decît să continue și oral
stilul familiar din scrisori. Zăpăceala lui Felix era
dar explicabilă. Numărul casei îl cunoștea infailibil,
iar în casă locuiau „unchiul Costache” și „verișoara
Otilia”.
Rămăsese hotărît, în urma unei corespondenţe pe care o ţinea, nu-i vorbă, cu Otilia, că, îndată
ce va termina liceul, va veni la București, în vederea continuării studiilor, urmînd să locuiască la
unchiul-tutor în strada Antim. Îl vestise la vreme
printr-o scrisoare, și acum îi era dat să primească
acest răspuns ciudat.[...] Un fior necunoscut de experienţă rea trecu prin sufletul candid al lui Felix:
Să nu vrea să-l primească „unchiul”? Dar de ce?
Desigur că nu a lămurit bine.
Poate scrisoarea n-a sosit și nu se așteptau să
vină așa tîrziu, noaptea. Totuși, spusese răspicat:
„Eu sînt Felix!” Cu îndoiala în suflet, însă hotărît,
tînărul se întoarse înapoi și, după o scurtă codire,
intră din nou în curte și în anticameră și trase de
blestematul clopoţel, care răsună pe sus ca un vas de
sticlă sfărîmat pe podele. După o așteptare chinuitoare, scara începu să scîrţîie greu, și bătrînul spîn
apăru din nou cu ochii miraţi.
– Ce e? întrebă el în șoaptă, ca și cînd nu l-ar fi
văzut pe băiat.
Glasul acestuia pieri de emoţie, și inima-i zvîcni cu violenţă în piept. Încercă să-și adune puterile,
cînd o voce cristalină se auzi de sus:
– Dar, papa, e Felix!
Felix privi spre capătul scării ca spre un cer deschis și văzu în apropierea lui Hermes cel vopsit cafeniu un cap prelung și tînăr de fată, încărcat cu bucle,
căzînd pînă pe umeri. Atunci bătrînul, ca și cînd totul s-ar fi petrecut în modul cel mai firesc, fără nici o
lămurire asupra atitudinii dinainte, clipind molatic
din ochi, cu aceeași duhoare de tutun și cu același
glas fără acustică, zise lui Felix Sima:
– Ia-ţi geamantanul și vino sus!
Urcară amîndoi pe scara pîrîitoare și se găsiră
într-un soi de antreu pe care tînărul nu avu răgaz
să-l examineze, rămînînd totuși cu sentimentul că
mobilele erau toate acoperite cu niște cămăși de
materie fumurie. Fata, subţiratică, îmbrăcată într-o rochie foarte largă pe poale, dar strînsă tare la
mijloc și cu o mare coleretă de dantelă pe umeri,
îi întinse cu francheţe un braţ gol și delicat. Felix
îi strînse mîna și avu o clipă impulsiunea de a i-o
săruta, însă fata i-o trase cu mult înainte de a lua o
deciziune și i-o trecu sub braţul stîng.
– Ce bine-mi pare, ce bine-mi pare, zise ea volubil, că ai venit. Eu sînt Otilia.
***
Otilia deveni pentru Felix, încetul cu încetul,
adevărata stăpînă a casei, căreia îi încredinţa toate
dezideratele lui, evitînd pe moș Costache, totdeauna voit bîlbîit și gata să se strecoare printre degete.
Dar mai încerca faţă de ea o atracţie care deveni
din ce în ce mai tiranică. Noaptea, chipul Otiliei
îl urmărea în tot timpul, cu temerea totodată de
a nu-l pierde. Simţea o ciudată nevoie a prezenţei
fetei, și adesea nu putea dormi. Din grădina de jos,
cînd se adunau seara obișnuiţii partidei de tabinet,
auzea aproape numai glasul Otiliei. Cînd fata urca
vijelios scările sau cînd îi vorbea, avea tresărituri.
Avu impulsiunea de multe ori să-i sărute mîna. De
cîte ori Otilia ieșea în grădină, Felix, nerăbdător,
căuta un pretext de-a ieși și el, și îl găsea în dorinţa de a citi jos. Otilia era de o familiaritate, de
o lipsă de jenă care îl tulburau; din păcate însă nu
avusese el însuși prilejul de a se apropia mai mult
de ea, fiindcă fata lipsea mai toată ziua de acasă,
iar cînd venea, era înconjurată de toţi ceilalţi. Familiaritatea Otiliei avea o nuanţă protectoare, ca
pentru o fiinţă inofensivă de care nu te temi. Neputînd sta cu Otilia, Felix ședea cu lucrurile ei. Îi
plăcea parfumul nedefinit pe care-l lăsa ea multă
vreme după trecerea ei, dezordinea graţioasă din
care reconstituia mișcările ei, semnăturile, lucrurile uitate prin cărţi. Odată, Otilia îl trimise pe Felix sus, să-i aducă un degetar. Tînărul găsi în odaie
o amestecătură comică. Un pantof era în pat, pe o
carte deschisă, pus probabil ca să nu se închidă vo-
lumul legat prea dur. Covorul era semănat cu note
muzicale, răsfirate nebunește, spre a găsi în pripă
ceva. În cutia în care trebuia să caute degetarul,
erau aruncate laolaltă ace, batiste subţiri, cărţi de
vizită, bucăţi de ciocolată mușcate cu dinţii. Felix
se simţi mai aproape de Otilia aici în odaie, decît
lîngă fata însăși.
***
Abia seara tîrziu, Otilia scăpă de toţi și, așezată după modelul ei pe sofa, în faţa lui Felix, pe
care-l chemase, îi povesti toate măruntele bucurii ale plimbării, mestecînd, din cînd în cînd, cîte
o bomboană și dînd și lui Felix. Acesta asculta și
contempla. Otilia se rotunjise puţin la faţă, așa încît forma osoasă a capului ieșea și mai bine în evidenţă, devenise mai lucioasă, mai feminină, fără
să-și piardă aerul copilăresc. Ochii îi erau mai ardenţi și, în genere, ţinuta ei era mai sigură, în vorba și gesticulaţia ei se citeau o stăpînire deplină, o
maturitate enigmatică. Cu toată exuberanţa fetei,
Felix se simţea inferior. În ochii Otiliei mocneau
judecăţi despre viaţă și despre el, hotărîri îndelung
meditate, ironii. Asupra unei astfel de fete, nu putea avea nici un fel de autoritate, seriozitatea ei îl
paraliza. Nimic în purtarea Otiliei nu era agresiv
sau arogant, gesturile și cuvintele ei erau pline de
graţie, însă totul respira prea multă inteligenţă.
Otilia trăia cum cînta la pian, zguduitor și delicat,
într-un tumult de pasiuni, notate precis pe hîrtie,
stăpînite și justificate. Otilia părea că „știe multe”
și intimida pe orice bărbat, iritînd pe femei, care
în genere dușmănesc pe orice femeie independentă faţă de bărbat. Moș Costache, Pascalopol, Stănică, Felix însuși n-ar fi îndrăznit să contrarieze
pe Otilia. O scurtă oboseală a ochilor, o ducere
a mîinilor la tîmple, ca un reproș, împietrea pe
cauzatorul presupus al supărării și-i dădea sentimentul catastrofei. Cînd Otilia înconjura cu laţul
delicat al mîinilor ei subţiri gîtul lui moș Costache, bătrînul rîdea cu toate liniile feţei, dar dacă
Otilia dezaproba, oricît de blînd, ceva, mergea în
vîrful picioarelor, ca în odaia unui bolnav. Această
siguranţă izbise, din prima clipă, cînd intrase în
casa lui Giurgiuveanu, pe Felix, și o acceptase ca
111
II
pe ceva ce-i lipsea, ghicind în ea unul din atributele maternităţii. Felix așteptase de atîta vreme pe
Otilia, și acum, cînd o avea înainte, mai frumoasă
și mai binevoitoare pentru el ca oricînd, era nemulţumit. Otilia din așteptările lui se supunea închipuirilor, se mișca după dorinţele lui, aceasta era
independentă. Cînd Otilia din vis deschidea gura
să spună lui Felix că nu-l iubește, Felix amîna sentinţa și o contesta, acum Otilia vorbea tare, spunea
propoziţii satisfăcătoare, însă nu așa netezi, cum
le-ar fi dorit el.
– De ce mă privești așa fix? întrebă Otilia.
– Nu, nimic! protestă Felix, deși o serie întreagă
de nedumeriri îi muncea creierul. Otilia nu spunea
lui Felix că nu-l iubește, ci numai se apăra de învinuirea că nu-l iubește. Nu da nici un curs sentimentului, nu în forma brutală pe care, de mult, Felix o
gonise din mintea lui, ca absolut incompatibilă cu
dragostea adîncă, dar sub chipul proiectelor, al visării împreună. Felix ar fi voit ca Otilia să spună: „Mai
tîrziu, cînd vom fi împreună...”, însă ea nu făcea nici
un proiect de viitor. Odată, ea dăduse a înţelege că
Felix are, mai întîi de toate, de îndeplinit o misiune
în viaţă, să-și promoveze cariera, însă nu era acesta
un motiv de a goni pînă și visurile. Evident, sufletul
Otiliei era impenetrabil, și, dacă ea juca conștient
o comedie, o juca cu multă fineţe și graţie. Cu cît
Otilia săruta mai des pe Felix, pe frunte, pe obraz,
sau ușor, ca pe un copil, pe gură, cu cît îl asigura
că „tu trebuie să faci cum îţi zic eu, am eu vederile
mele”, sau îi reproșa „așa mă iubești tu pe mine?”, cu
stilul unei infirmiere frumoase care face ochi dulci
unui rănit mustăcios pe masa de operaţie, cu atît
demoralizarea se întindea pe sufletul lui Felix. Otilia nu-l iubea, Otilia se dezvăluia ca definiţia surorii, tocmai acum cînd se deșteptase în el dragostea.
Suflet limpede, incapabil de disimulaţie, profund în
sentimente, Felix, după oarecare codire, mărturisi
Otiliei starea lui de spirit:
– Mă întrebi de ce te privesc! Sînt cuprins de
un sentiment ciudat. Prezenţa ta aici mă face fericit, te-am așteptat cu încredere, te-am visat, dar sînt
chinuit de întrebări. Dacă mi-ai spune neted că nu
mă iubești, aș fi amărît cum nu poţi să-ţi închipui,
112
totuși m-aș resemna, fiindcă aș socoti că te tiranizez, făcînd prea mare paradă de tristeţe. Nu știu
bine ce hotărîre aș lua, dar ţi-aș păstra totdeauna
devotamentul meu. Tu spui însă că mă iubești! Dar
de ce nu spui asta ca mine, de ce sufletul tău nu e
așa de neted ca al meu? Nu pot să-mi închipui dragostea, decît sfîrșind cu căsătoria. Sînt de acord că
trebuie să aștept, dar de ce nu-mi vorbești de viitor,
de ce nu mă faci părtaș la proiectele tale? De ce taci,
pentru Dumnezeu, de ce nu-mi spui limpede cum
vezi lucrurile, de ce nu spui nimănui nimic? Nu-mi
trebuie de la tine decît un cuvînt, și aștept oricît, și
mă port oricum vrei tu.
– Și ce cuvînt e acela?
– Un cuvînt limpede, care să-mi dea certitudinea că mă iubești sau nu.
– Dar, Felix, pentru numele lui Dumnezeu, te
iubesc, de cîte ori ţi-am spus?
– Nu știu, nu m-am exprimat bine, văd că nu-mi
ajunge! Te vei căsători vreodată cu mine?
– Felix, nu complica lucrurile! De ce, dacă tu
singur recunoști că nu e acum momentul pentru
asta, să vorbim de viitor? Esenţial pentru tine este
că te iubesc. Sînt sigură că te voi iubi și mîine,
dacă vei fi cuminte, bineînţeles, nu pot să vorbesc
însă de pe acum de ceea ce se va întîmpla mîine.
Poate că mîine, cînd tu sfîrșești studiile, nu mă
mai iubești.
– Niciodată!
– Vom vedea. Dacă mă vei iubi, se va întîmpla
ceea ce dorești.
– Deci, îmi făgăduiești?
– Oh, ești ineducabil. Este cum ţi-aș spune: îţi
promit să nu mor mîine. Și tu, Felix, vrei să te faci
doctor, om tare! Am avut totdeauna frică să hotărăsc lucrurile dinainte, lucrurile care nu sînt încă
în puterea mea. N-am zis niciodată: mîine voi cînta
la pian, dar, în faţa pianului, am cîntat. Niciodată
nu m-ai auzit spunînd: am să merg la Paris, și am
mers îndată ce mi s-a propus. Nu înţelegi ce vreau
să-ţi spun? Eu stau de vorbă cu tine, cel de acum,
și ţie îţi spun: „te iubesc”, cu tine m-aș căsători, dar
acum nu pot. Nu promit nimic, privesc viaţa care se
desfășoară, de tine depinde totul.
A
Realizează o lectură comprehensivă
1. Definește, prin cîte două determinative, sugestia culorii și a energiei pe care au emanat-o personajele în timpul lecturii.
S apere aude
2. Exprimă-ţi opinia: ce impresie ţi-a produs spaţiul în care s-a desfășurat acţiunea din roman. Exemplifică răspunsul.
2.1. Notează lexemele, sintagmele care descriu acest spaţiu și explică
valoarea lor ca semne definitorii:
• vizuale;
• auditive;
• sugestive.
3. Fixînd drept loc al declanșării acţiunii din roman casa lui Costache
Giurgiuveanu, autorul efectuează o descriere amănunţită, cu detalii
din arhitectură, a exteriorului: o casă cu ferestre înalte; totul în cel mai
înalt stil clasic; crăpată și scorojită; cu geamurile pătrate acoperite cu
hîrtie translucidă; pline de un praf străvechi etc.
3.1. Documentează-te, din Agenda cititorului, cu privire la incipitul
romanului și corelează acest exterior cu interiorul casei, efectuînd o succintă descriere a ei.
Agenda cititorului
4. Caracterizează atmosfera care domină în casa lui Giurgiuveanu,
în funcţie de descrierea pe care ai făcut-o.
4.1. Valorifică, în acest sens, detaliile cu semantică auditivă:
schelălăit metalic, ecou rău, scîrţîie, grozave pînzi, scîrţîituri grozave.
5. Explică, succint, sensul construcţiilor din text:
➢ caută mai departe vrun bis;
➢ trece prin faţa muscalului care sforăia mereu;
➢ obișnuiţii partidei de tabinet;
➢ totul respira prea multă inteligenţă;
➢ ghicind în ea unul dintre atributele maternităţii;
➢ să-și promoveze cariera.
5.1. Precizează personajele la care se referă și atmosfera pe care o
conturează aceste construcţii.
6. Comentează, în context, sugestia comparaţiei:
Îi reproșa „așa mă iubești tu pe mine?”, cu stilul unei infirmiere frumoase
care făcea ochi dulci unui rănit mustăcios pe masa de operaţie.
7. Identifică, în fragmentele propuse, modalităţile de expunere și
observă care dintre ele predomină. Argumentează rolul acestora.
8. Citește dialogul dintre:
• Felix și unchiul Costache, completîndu-l cu replici care le-ar fi
asigurat comunicarea;
• Felix și Otilia, adăugînd cîteva complemente circumstanţiale de
mod, care ar putea indica intonaţia și felul de a comunica al
fiecărui personaj.
113
• Incipitul (începutul)
romanului este de
formulă balzaciană,
o descriere obiectivă,
detaliată, precisă şi
amplă.
• Portret de tip balzacian:
➢ demonstrativ;
➢ caricatural;
➢ construit din detalii ce
sugerează psihologia
personajului;
➢ trădează atitudinea
auctorială.
• Punctul de vedere
auctorial îl constituie
prezentarea universului operei din perspectiva naratorului, care
poate avea o percepţie
internă sau externă a
realităţii. În naraţiunea
la persoana a III-a,
această percepţie este
omniscientă.
• Vocea narativă: povestirea homodiegetică (la persoana întîi, a
personajului narator,
prin care sînt văzuţi
ceilalţi) şi povestirea
heterodiegetică (la
persoana a treia, a
personajului, punctul
de vedere al căruia
este diferit de cel al
naratorului).
II
9. Redactează, în baza textului, cîte un CV pentru Felix și Otilia,
scriindu-le pe pagina de caiet în două coloane.
CV-ul lui Felix Sima
CV-ul Otiliei Mărculescu
9.1. Precizează și comentează similitudinile și deosebirile de date.
10. Interpretează semnificaţia portretului lui Costache Giurgiuveanu și precizează-i tipul. Utilizează și informaţia din Agenda
cititorului.
10.1. Consemnează detaliile din text ce îţi ajută:
➢ să-i vizualizezi imaginea: corpul, figura;
➢ să-i înţelegi starea afectivă, fiziologică, psihologică.
10.2. Ce detaliu îţi amintește de un anumit personaj din Povestea lui
Harap-Alb? Determinativul-nume are aceeași sau altă conotaţie?
11. Utilizînd informaţia din text, schiţează un portret al Otiliei.
Relevă, prin cuvinte și sintagme, anumite atitudini, evidenţiază
valoarea trăsăturilor dominante.
11.1. Dacă ai picta acest portret, ce culori ar predomina? Argumentează-ţi răspunsul.
12. Fixează, într-o schemă, relaţiile de rudenie dintre Costache
Giurgiuveanu, Felix și Otilia.
12.1. Definește, prin exemple, relaţiile afective dintre aceste personaje.
Felix şi Otilia,
copiii adoptivi ai tuturor
13. Elaborează o fișă de prezentare a Otiliei, rescriind, din text, un
șir de enunţuri relevante și marcînd, prin semne, conţinutul pozitiv (+), cel negativ (–) sau ambiguu (?) pe care îl au.
14. Explică relaţiile dintre Felix și Otilia, pornind de la enunţurile:
• Otilia deveni pentru Felix, încetul cu încetul, adevărata stăpînă a
casei.
• Cu toată exuberanţa fetei, Felix se simţea inferior.
15. Conchide, utilizînd informaţii din text, ce obiective și-au propus să realizeze în viaţă Felix și Otilia.
15.1. Revino la textul romanului și concretizează dacă aceste personaje și-au realizat obiectivele.
16. Exemplifică, cu detalii din text, caracterul demonstrativ al perspectivei realiste în acest roman.
L
abor omnia vincit
B
Realizează o lectură interpretativă
1. Exprimă-ţi opinia:
• Care este atitudinea naratorului/ autorului faţă de cele reflectate în
operă și faţă de personajele sale? Exemplifică răspunsul.
• Vocea autorului-narator, pe care ai sesizat-o în timpul lecturii, este:
➢ impersonală, obiectivă?
➢ personală, subiectivă?
114
• Romanul este o naraţiune:
➢ homodiegetică?
➢ heterodiegetică?
• Vocea naratorului este a autorului sau a unui personaj?
• Vocea reprezintă punctul de vedere al autorului, al unui personaj
sau este anonimă? Informează-te din Agenda cititorului.
2. Completează răspunsul, utilizînd informaţia din incipitul romanului: Într-o seară de la începutul lui iulie 1909, cu puţin înainte
de orele zece, un tînăr de vreo optsprezece-nouăsprezece ani, îmbrăcat
în uniformă de licean, intra în strada Antim, venind dinspre strada
Sf. Apostoli cu un soi de valiză în mînă, nu prea mare, dar desigur foarte grea, fiindcă, obosit, o trecea dintr-o mînă în alta. Strada era pustie
și întunecată, și, în ciuda verii, în urma unor ploi generale, răcoroasă și
foșnitoare ca o pădure.
2.1. Identifică, în fragment, informaţia cu privire la timp, spaţiu,
personajul invocat. Ce semnificaţii ai dedus?
3. Comentează cele două replici ale lui Costache Giurgiuveanu,
cînd îl întîmpină pe Felix, în raport cu reacţia și caracterul fiecărui personaj.
4. Repartizează personajele din fragment sau roman în două grupuri, în funcţie de valorile umane pe care le reprezintă. Argumentează răspunsul.
A. Personaje care au șanse de realizare;
B. Personaje care și-au ratat/ își vor rata viaţa.
5. Definește tipurile umane reprezentate de personajele din fragmente (sau din textul integral al romanului), axîndu-te și pe opiniile exegeţilor, expuse în Agenda criticului.
5.1. Raportează semnificaţia tipologică a personajelor la aserţiunea
autorului George Călinescu:
Obiectul romanului este omul ca fiinţă morală.
Agenda criticului
Tipuri umane
din romanul
ENIGMA OTILIEI
• Costache Giurgiuveanu: Un ascuns om
de afaceri (ca orice
avar) îşi capitalizează
banii din pasiunea de
a strînge.
Pompiliu
CONSTANTINESCU
• Felix Sima: Tînărul
care caută să se explice pe sine şi trăieşte
chinul nehotărîrii în
alegere.
Nicolae MANOLESCU
• Otilia Mărculescu:
...reprezintă mai mult
un caz tipic decît individual, şi anume: dorinţa
de viaţă luxoasă şi de
aventură a tinerei fete,
neadaptată căsniciei.
Şerban CIOCULESCU
Otilia este extrem de
modernă, mult mai
modernă decît fraţii ei
întru ficţiune.
Eugen SCHILERU
6. Proiectează viitorul lui Felix și al Otiliei în propria viziune. Explică
răspunsul utilizînd detalii din text.
7. Punctează cîteva asemănări și deosebiri dintre Felix, Otilia și semenii tăi. Concluzionează.
8. Determină tipul celor 3 personaje din fragmente în clasificarea:
plate, unilaterale
statice
a) personaje
b) personaje
complexe
mobile, dinamice.
8.1. Verifică răspunsul, consultînd Agenda cititorului din pagina următoare.
9. Exprimă-ţi opinia: care personaj din roman este cel mai complex?
De ce?
115
Sub masca acestei voioşii se
ascunde însă o tristeţe reală.
II
LEGO, ERGO SUM
1. Explică, apelînd la text, în ce constă enigma Otiliei.
2. Elaborează și prezintă cîte un discurs argumentativ în care să pledezi pentru formula din titlu sau s-o infirmi.
Agenda cititorului
3. Apreciază, în fragmentele citite, modalităţile de prezentare a personajelor enumerate:
• Felix Sima
autocaracterizare?
• Otilia Mărculescu
caracterizare autoricească?
• Costache Guiurgiuveanu
caracterizare de către alte personaje?
3.1. Ce modalitate de caracterizare predomină? Ce efect se produce?
• Personajul complex
este personajul cu
trăsături diverse şi cu
o structură literară
complexă, în opoziţie
cu personajul unilateral, plat, care se
caracterizează printr-o
singură trăsătură şi are
o structură simplă.
• Personajul static
rămîne neschimbat pe
parcursul naraţiunii şi
nu evoluează ca individualitate.
• Personajul mobil se
transformă: pe parcursul acţiunii, urmează o
evidentă evoluţie interioară.
• Suprapersonajul, o realitate cu valoare simbolică (loc, eveniment,
obiect) şi centrală în
opera literară, determină acţiuni importante
şi se află în relaţie cu
personajele principale,
cărora le configurează
destinul.
4. Asupra căror detalii se concentrează autorul: biografice, stare socială, vestimentaţie, comportament? Ce semnifică ele? Exemplifică răspunsul.
4.1. Ce stări sociale reprezintă personajele?
4.2. Ce probleme discută personajele și în ce mod? Ce mentalitate au?
5. Asociază personajele cu mediul în care locuiesc – casa, grădina
din jos, odaia etc. Comentează observaţiile și deducţiile, exemplificîndu-le.
5.1. Stabilește ce rol are casa în care locuiesc personajele. Răspunde
conform schemei:
Casa
odaia Otiliei
=
odaia lui Felix
Costache Giurgiuveanu
paternul fals
(principiul părintesc ratat)
Otilia, Felix, copii orfani, aflaţi
sub tutela părintelui fals
6. Reflectează și exprimă-ţi opinia:
• Casa/ spaţiul locuibil simbolizează omul?
• Casa, în stare de degradare, personifică familia, omul?
• Modelul casei este sau nu și modelul societăţii?
• Poate fi considerată casa drept personaj-simbol sau suprapersonaj?
6.1. Argumentează-ţi răspunsul, utilizînd informaţia din Agenda
cititorului.
7. În casa lui Giurgiuveanu se adună deseori toată familia, membrii
ei urmărind să obţină cu orice preţ banii și moștenirea bătrînului. Demonstrează că fiecare membru al familiei este un tip uman
caracteristic societăţii timpului.
116
8. Examinează și interpretează informaţia din schema ce reprezintă
Clanul ca personaj
I. Vechea generaţie
Costache Giurgiuveanu
Aglae Tulea (sora lui Costache),
Simion Tulea
definită „babă absolută, fiinţă
(soţul Aglaei): tip
mediocră, despotică”, și-a asumat de aventurier în
rolul de tutelă a întregii familii. tinereţe, degradat.
?
II. Noua generaţie
copiii tutelei
copiii proprii
Felix
Otilia
?
?
Olimpia, o variantă
a mamei sale, fără
sentimente, care se lamentează, predestinată
să fie soţie părăsită.
Aurica, a doua fiică, Titi „îl reeditează”
pe Simion Tulea,
prototipul fetei
după cum afirmă
bătrîne, cu genii
autorul. Predestinat
moșteniţi de la
degradării umane.
părinţi.
Stănică Raţiu, soţul
Olimpiei, intrigant și
farsor, criminal moral.
9. Reţine particularităţile romanului balzacian și ilustrează-le prin
exemple relevante din Enigma Otiliei.
• trăsăturile epocii
➢ arhitectura – ilustrează
• sfîrșitul unei lumi
• culoarea locală
➢ interiorul – subliniază
• caracterul și provenienţa socială
• clasa socială
➢ vestimentaţia – relevă
• personalitatea personajului
• morala decăzută
• degradarea relaţiilor de rudenie
➢ mentalitatea – exprimă
• tirania părintească
• statutul orfanului
• personajul
➢ viaţa culturală
• lecturile suficiente, sentimentale
este în consens cu
1. Realizează o compoziţie de caracterizare a cuplului de personaje
Felix–Otilia.
2. Prezintă, într-un text argumentativ, particularităţile romanului
Enigma Otiliei ca specie literară, utilizînd afirmaţia lui Emil Zola
din Rînduri-Gînduri.
117
Rîndur
i -Gîndu
ri
• Romanul trebuie să studieze interacţiunea constantă
între individ și mediul său.
• Romanul trebuie, mai ales,
să prezinte, pornind de la datele împrumutate de la sfera
realului, o serie de concluzii
generalizabile și nu o simplă
„fotografie a lumii”.
Emil ZOLA
ARS DISCENDI
II
Redactarea unei compozi\ii
de caracterizare a personajului literar
Agenda cititorului
• Personajul literar este
principalul element al
unei opere epice sau
dramatice.
• Caracterizarea directă
îţi comunică nemijlocit
trăsăturile definitorii
ale personajului prin
următoarele procedee:
➢ autocaracterizarea (introspecţia, monologul,
mărturia directă, sinceră,
autoanaliza);
➢ atitudinea şi aprecierea
personajului de către alte
personaje din operă;
➢ remarcarea directă a
unor calităţi morale, spirituale, comportamentale
prin descrierea unui
portret fizic: capul, figura, semne particulare,
podoabe, maniere etc.
• Caracterizarea indirectă se defineşte prin
deducerea unor calităţi
umane particulare din:
➢ acţiunile personajului;
➢ modul în care personajul
gîndeşte, se manifestă;
➢ particularităţile de limbaj
prin care autorul şi-a
prezentat personajul;
➢ mediu, ambianţă;
➢ atitudinea ascunsă, dar
veridică a altor
personaje.
ARS DISCENDI
1. Determină legătura de sens dintre cuvintele: persoană – fiinţă
umană, personaj.
2. Alcătuiește o listă de personaje literare preferate, argumentînd-o.
3. Formulează o definiţie proprie a noţiunii de personaj, utilizînd
informaţia din Agenda cititorului și explicaţia: Personaj = persona (lat.); rol, mască, actor (fr.). Personajul este o imagine fictivă a
unei fiinţe, o imagine artistică realizată de scriitor într-o anumită
corelaţie cu sensibilitatea și concepţiile sale despre viaţă.
4. Pregătește-te pentru redactarea unei compoziţii de caracterizare a personajului literar Otilia din romanul Enigma Otiliei de
George Călinescu, examinînd etapele de elaborare.
4.1. Analizează textul romanului, respectînd etapele propuse mai jos.
Etapele de elaborare
SCRIBO, ERGO SUM
I. • Clarifică imaginea integrală a personajului, cu jocul de
lumini și umbre la care recurge autorul.
• Definește-ţi atitudinea de cititor faţă de faptele, acţiunile, ideile, idealurile personajului.
II. • Selectează și ordonează informaţia după criteriul celor
două modalităţi de caracterizare: directă – indirectă.
• Alege exemple convingătoare din text care să ilustreze
trăsăturile fizice și pe cele morale ale personajului.
• Precizează relaţiile pe care i le-a construit autorul cu
alte personaje ale romanului sau cu naratorul.
• Determină tipologia personajului (după participarea
la acţiune; după formaţia umană pe care o reprezintă;
după principiul etic sau alte criterii pe care le cunoști).
III. • Redactează textul integral al compoziţiei tale, respectînd cele trei părţi obligatorii ale textului (introducerea,
realizarea conţinutului, concluzia).
• Urmărește formularea unor idei convingătoare despre
personaj în raport cu mesajul operei date.
• Raportează, în concluzii, semnificaţia multiplă a personajului la conceptul propriu de om și de ideal de viaţă.
IV. • Verifică textul redactat la nivel de precizie a informaţiei,
corectitudine, claritate și precizie a ideilor.
1. Scrie, în limita a 1–1,5 pagini, o caracterizare a Otiliei, dezvoltînd reperul: Enigma ei este însăși feminitatea ei, mereu proaspătă, de un magnetism care diformează și pe avarul Costache și chiar
pe cei mai aprigi dușmani ai ei. (Pompiliu Constantinescu)
118
P=durea sp]nzura\ilor de Liviu Rebreanu,
romanul revela\iilor tragice
1. Evocă un fapt real din propria biografie în care urma:
• să fii conștient de vorbele tale;
• să dai dovadă de o înaltă conștiinţă civică;
• să-ţi faci un examen de conștiinţă.
1.1. Ce impact au avut aceste situaţii în formarea personalităţii tale?
A b initio
2. Construiește galeria personalităţilor afirmate în diverse domenii
și care reprezintă, pentru tine, modele de:
• conștiinţă individuală;
• conștiinţă profesională;
• conștiinţă naţională.
3. Selectează, din afirmaţiile propuse, idei ce ar alcătui, în viziunea
ta, o listă de sfaturi utile pentru un tînăr din generaţia ta.
3.1. Argumentează selecţia făcută.
A.
Fiecare cetăţean să fie pus în poziţiunea de
a avea conștiinţa drepturilor și îndatoririlor
sale.
Mihail KOGĂLNICEANU
B.
În faţa conștiinţei se închină întregul univers, întreaga fenomenalitate... Conștiinţa literară e numai o parte a întregii noastre
conștiinţe.
Eugen LOVINESCU
C.
Un bun și sigur prieten e conștiinţa ta: n-o
ucide, ci las-o să moară o singură dată, cu
tine.
Nicolae IORGA
D.
Conștiinţa unui popor își are expresia în arta lui și această
expresie, la rîndul ei, întărește conștiinţa, cum întărește
gimnastica un corp.
Camil PETRESCU
• Citește fragmentele, urmărind stările de conștiinţă pe care le
trăiește personajul Apostol Bologa.
S cripta manent
PĂDUREA SPÎNZURAŢ ILOR
(fragmente)
Sub cerul cenușiu de toamnă ca un clopot uriaș de sticlă aburită,
spînzurătoarea nouă și sfidătoare, înfiptă la marginea satului, întindea
braţul cu ștreangul spre cîmpia neagră, înţepată ici-colo cu arbori arămii.
Supravegheaţi de un caporal scund, negricios, și ajutaţi de un ţăran cu
faţa păroasă și roșie, doi soldaţi bătrîni săpau groapa, scuipîndu-și des în
palme și hîcîind a osteneală după fiecare lovitură de tîrnăcop. Din rana
pămîntului groparii zvîrleau lut galben, lipicios...
Caporalul își răsucea mustăţile și se uita mereu împrejur, cercetător și cu
dispreţ. Priveliștea îl supăra, deși căuta să nu-și dea pe faţă nemulţumirea.
119
Ochii lui înşelaţi
de lumina răsăritului.
II
În dreapta era cimitirul militar, înconjurat cu sîrmă
ghimpată, cu mormintele așezate ca la paradă, cu crucile albe, proaspete, uniforme. În stînga, la cîţiva pași,
începea cimitirul satului, îngrădit cu spini, cu cruci
rupte, putrezite, rare, fără poartă, ca și cum de multă
vreme nici un mort n-ar mai fi intrat acolo și nici n-ar
mai vrea să intre nimeni...
Satul Zirin, cartierul diviziei de infanterie, se
ascundea sub o pînză de fum și de pîclă, din care
de-abia scoteau capetele sfioase și răsfirate vîrfuri
de pomi desfrunziţi, cîteva coperișe ţuguiate de
paie și turnul bisericii, spintecat de un obuz. Spre
miazănoapte se vedeau ruinele gării și linia ferată ce închidea zarea ca un dig fără început și fără
sfîrșit. Șoseaua, însemnată cu o dungă dreaptă pe
cîmpul mohorît, venea din apus, trecea prin sat și
se ducea tocmai pe front...
***
Klapka, buimăcit mai ales de asprimea glasului,
murmură:
– O, Doamne... dovezile... cînd e vorba de o viaţă de om...
Pe buzele subţiri, cu colţuri supte ale locotenentului răsări un amestec de ironie și de dispreţ:
– Uitaţi, domnule căpitan, că sîntem în război și
pe front!... O viaţă de om nu e îngăduit să primejduiască viaţa patriei!... Dacă ne-am călăuzi după
consideraţii sentimentale, ar trebui să capitulăm în
faţa tuturor... Se vede însă că sînteţi ofiţer de rezervă, altfel n-aţi vorbi așa despre o crimă...
– Da, adevărat, se grăbi Klapka cu teamă. Am
fost avocat... în vreme de pace... Acum însă...
– Și eu sînt ofiţer de rezervă, întrerupse locotenentul cu mîndrie. Războiul m-a smuls din
mijlocul cărţilor, de la Universitate, unde aproape
pierdusem contactul cu viaţa reală. Dar m-am dezmeticit repede și mi-am dat seama că numai războiul e adevăratul generator de energii!
Căpitanul zîmbi, ca și cînd răspunsul i s-ar fi
părut ridicol, și zise cu glas blajin, colorat de o ironie blîndă:
– Și eu care credeam că războiul e un ucigător
de energii!
Apostol Bologa roși ca o fecioară și nu îndrăzni
să se uite în ochii căpitanului.
120
***
Acolo era casa lui părintească, bătrînă, solidă,
chiar peste drum de biserica nouă, strălucitoare.
Din cerdacul cu stîlpi înfloriţi, printre crengile nucilor sădiţi în ziua nașterii lui, se vedea mormîntul
tatălui său, împodobit cu o cruce sură de piatră, pe
care numele, săpat cu slove aurite, se deosebea din
depărtare: Iosif Bologa.
Casa avea încăperi multe, cu mobile vechi, severe, amestecate, și o curte mare, cu acareturi în
fund, și mai încolo, o grădină ce mergea pînă la Someșul cu ape gălăgioase.
***
Apostol, potolit și timid, fără tovarăși de jocuri,
simţi adînc atmosfera gravă pe care o impuse tatăl său în casă. Îi rămase întipărită în inimă spaima
primei întîlniri cu el și-l privea mereu ca pe un străin venit anume să-l terorizeze. Ceasuri de bucurie
petrecea numai cu mama, cînd erau singuri acasă,
și uneori cu protopopul Groza, care, fiind văduv,
se înviora în tovărășia copilului blînd și inteligent.
Peste toate gîndurile și închipuirile micuţului însă
plutea veșnic o iubire foarte nelămurită, în care stăpînea Dumnezeu...
Cînd împlini vîrsta de șase ani, alt eveniment
straniu îi zgudui sufletul... Doamna Bologa, gîndindu-se că copilul trebuie să înceapă școala, se
sfătui îndelung cu protopopul Groza cum să-i înlesnească sarcina și căzură de acord că e nevoie de
implorarea Atotputernicului. Prin urmare, hotărîră
să pună pe Apostol să zică Tatăl nostru, într-o duminică, în cadrul sfintei liturghii. Făcură pregătirile
în mare taină, ca să nu prindă Bologa de veste și să
le zădărnicească planul... În sfîrșit, în ziua stabilită
soţii Bologa luară loc în strana dreaptă, ca de obicei,
iar Apostol, în faţa lor, în hăinuţe noi, mai palid și
cu ochii aprinși de emoţie. Doamna Bologa lăcrima
și tremura, închinîndu-se înfrigurată și frămîntînd
neîncetat cărticica de rugăciuni... Apoi venind momentul rugăciunii, se plecă speriată peste strană
și-i șopti: „Acuma, puișorule...” Cu fruntea sus, cu
mers apăsat, Apostol trecu în faţa ușii împărătești,
căzu în genunchi, împreună mîinile... Peste o clipă
glasul lui subţire ca un fir de mătase albă fîlfîia în
tăcerea înecată de respiraţii, se ridica spre tavanul
înstelat, se coborî printre sutele de oameni... Ochii
lui văzură la început, în altar, pe protopopul Groza
zîmbindu-i cu blîndeţe și încurajîndu-l; pe urmă
însă rămase numai crucea aurită, sus, parc-ar fi plutit în văzduh... Apoi, tocmai în clipa cînd se închina,
la încheierea rugăciunii, se deschise deodată cerul
și, într-o depărtare nesfîrșită și totuși atît de aproape ca și cum ar fi fost chiar în sufletul lui, apăru o
perdea de nourași albi, în mijlocul cărora strălucea
faţa lui Dumnezeu ca o lumină de aur, orbitoare,
înfricoșătoare și în același timp mîngîietoare ca o
sărutare de mamă... Din strălucirea dumnezeiască
însă se limpezea o privire vie, infinit de blîndă și de
măreaţă, care parcă pătrundea în toate adîncurile
și ascunzișurile... Arătarea aceasta a durat numai o
clipă și a fost atît de nemărginit de dulce, că inima
lui Apostol și-a oprit bătăile, iar ochii i s-au umplut de o lucire stranie, bolnavă. Totuși, sufletul îi
era atît de plin de fericire, că ar fi fost bucuros să
moară atunci acolo, privind minunea dumnezeiască... Cînd se întoarse la loc, păru schimbat la faţă.
Pe obrajii albi, ochii albaștri erau ca două izvoare
de lumină.
– Măicuţă, am văzut pe Dumnezeu! murmură
copilul cu însufleţire, în vreme ce doamna Bologa încerca să-și șteargă lacrimile cu batista udă de
plîns.
***
Cînd termină clasa a patra și aduse iar certificatul, Bologa crezu nimerit să-i spună cîteva cuvinte
grave, de faţă cu doamna Bologa, în picioare. După
o introducere cu citaţii latinești, îi evocă amintirea
străbunului tras pe roată la Alba-Iulia și apoi urmă
cu glas falnic:
– De azi încolo, fiul meu, ești bărbat. Dacă ar fi
nevoie, ești pregătit să-ţi poţi cîștiga singur o pîine. Intrînd în cursul superior, orizontul are să ţi se
lărgească. Vei pricepe multe lucruri nevăzute, căci
viaţa și lumea sînt pline de taine grele. Să năzuiești
mereu a dobîndi stima oamenilor, și mai ales pe
a ta însuţi. De aceea sufletul tău să fie totdeauna
la fel cu gîndul, gîndul cu vorba și vorba cu fapta,
căci numai astfel vei obţine un echilibru statornic
între lumea ta și lumea din afară! Ca bărbat, să-ţi
faci datoria și să nu uiţi niciodată că ești român!...
***
A doua zi, Apostol Bologa se simţi ca după o
beţie rușinoasă. Îi era silă de sine însuși, parc-ar fi
săvîrșit o crimă. Se repezi de dimineaţă în cancelarie, găsi pretexte să ocărască pe cei doi slujbași și
chiar pe Petre... dar de lucru nu se putea apuca. Ieși
pe afară, căutînd să fugă de remușcări.
„Am năvălit ca o vijelie în viaţa ei, am răscolit-o
și nu m-am gîndit decît la mine!” își zicea întruna
scîrbit, rătăcind de ici-colo.
Apoi deodată îi răsări în ochi zîmbetul Ilonei,
fericit, supus, strălucitor de iubire și credinţă.
– Nu-ţi pare rău, Ilona? o întrebă dînsul, șovăitor.
– Nu! răspunse fata hotărît.
– Ai încredere în mine, Ilona? urmă el, tremurînd.
– Da! răspunse ea cu înflăcărare.
În faţa ei rîdea bucuria întreagă, netulburată de
gînduri și nepăsătoare de lume, triumfătoare și ispititoare. Uitîndu-se lung în ochii ei, Bologa îi văzu
inima toată, caldă, simplă, sălbatică, și în căldura
aceasta i se topi îngrijorarea încetul cu încetul. Înţelese că Ilona preţuiește mai mult decît toate tainele
lumii, și o clipă sau poate mai puţin, i se păru că tot
universul se preface deodată în neant, lăsîndu-l numai pe el cu ea în faţa lui Dumnezeu.
– Acuma însă trebuie să plec, zise apoi fata, că
azi am mult de lucru... să fac ouă roșii, cozonaci,
pască... Doar mîine e Învierea...
***
Mașina parcă nici nu mai atingea pămîntul...
Plutonierul se uită iar înapoi, repede, crezînd că locotenentul va porunci să micșoreze iuţeala. Apostol
nu vedea nimic... Panglica sură, copacii braniștii...
În cîteva clipe automobilul înghiţi cele patru sute
de metri cît ţinea păduricea, și totuși lui Bologa i se
păru c-a mers o veșnicie, atît de bine a văzut tot. Pe
dreapta erau patru, fiecare pe cîte un copac, toţi cu capetele goale, legănîndu-se foarte ușor, parcă numai de
vîntul stîrnit de goana mașinii. Cei doi de la margini
întorceau spatele și aveau opinci în picioare. Unul din
mijloc, cu niște bocanci plini de noroi, privea cu ochii
negri cît cepele în șanţul șoselei și, din faţa umflată,
violetă, scotea limba vînătă spre trecători. În stînga
atîrnau trei, uitîndu-se pe șoseaua dreaptă, nepăsători și neclintiţi, dar cu creștetele lipite de crengile de
121
II
deasupra. Doi erau într-un arin bătrîn, mai sus ca
ceilalţi, iar mai încolo, pe o cracă subţire, care te miri
cum nu se rupea, se vedea unul singuratic, cu mîinile
legate la spate, scurt și slab, ca un copil, cu faţa toată
cafenie, ca și cînd ar fi fost muruit cu lut gras. Din
același copac și la aceeași înălţime se mai întindea o
creangă groasă, liberă... Apostol Bologa îi văzuse pe
toţi așa de lămurit, că ar fi putut spune despre fiecare
cîţi nasturi avea pe hainele murdare și zdrenţuite... Și
totuși în ochii lui, cei șapte se multiplicau neîncetat,
iar braniștea se transforma treptat într-o pădure fără
margini, spintecată de un drum fără sfîrșit... Și în fiece copac al pădurii nemărginite, de-a lungul șoselei
nesfîrșite, i se părea că atîrnă alţi oameni, mereu alţii,
toţi cu ochii după el, cerîndu-i socoteală...
– Nu mai vreau nimic. Iubirea îmi ajunge, căci
iubirea îmbărbătează deopotrivă pe oameni și pe
Dumnezeu, viaţa și moartea. Iubirea cea mare e
aici, în odăiţa aceasta... O respir în fiecare clipă...
E în mine și în afară de mine, în tot cuprinsul infinitului... Cine n-o simte nu trăiește aievea; cine
o simte trăiește în eternitate... Cu iubirea în suflet
poţi trece pragul morţii, căci ea stăpînește și dincolo, pretutindeni, în toate lumile existente și inexistente... Poate să mă mai ispitească viaţa, poate
să mai sufăr, dar...
Klapka îl asculta nerăbdător, îngrijorat. Cuvintele lui i se păreau rodul fricii de moarte. În cele din
urmă, îl întrerupse:
– Dragul meu, nu-ţi dai seama oare că aiurezi?...
S apere aude
A
Asemenea fantasmagorii poate să-și îngăduie omul
cînd e acasă, la birou, odihnit, sau în momente de
entuziasm, într-o discuţie, nu însă în faţa morţii!...
– O închipuire care împacă sufletul e tot ce poate dobîndi omul în viaţă! murmură Apostol, cu o
strălucire mare în ochi.
– Dar bine, omule, tu vei muri ca dezertor și
spion, și trădător, în sfîrșit ca un criminal, iar nu ca
apostol al iubirii! se înfurie iarăși căpitanul, adăugînd: Să știi că, de vei continua tot așa, o să te declar
nebun în faţa Curţii și tot am să te scap!
***
Apostol se urcă pe scaun și se lovi cu capul de
ștreangul ce atîrna de sus. Pălăria i se înfundase pe ochi.
O scoase și o aruncă în groapă. În aceeași clipă izbucni
un plîns gros, disperat, nestăpînit. „Cine plînge?” se gîndi Bologa. Klapka se bătea cu pumnii în piept.
Atunci Apostol fu împresurat de un val de iubire izvorîtă parcă din rărunchii pămîntului. Ridică ochii spre cerul ţintuit cu puţine stele întîrziate.
Crestele munţilor se desenau pe cer ca un ferăstrău
uriaș cu dinţii tociţi. Drept în faţă lucea tainic luceafărul, vestind răsăritul soarelui. Apostol își potrivi singur ștreangul, cu ochii însetaţi de lumina
răsăritului. Pămîntul i se smulse de sub picioare. Își
simţi trupul atîrnînd ca o povară. Privirile însă îi
zburau, nerăbdătoare, spre strălucirea cerească, în
vreme ce în urechi i se stingea glasul preotului:
– Primește, Doamne, sufletul robului tău Apostol... Apostol... Apostol...
Fii un cititor implicat în textul romanului
1. Motivează ce stare interioară trăită de Apostol Bologa te-a impresionat mai mult?
2. Definește tipul de narator care îţi relatează istoria protagonistului.
3. Identifică, în incipitul textului, o modalitate de expunere: naraţiune? descriere?
4. Selectează, din fragmente, indiciile timpului și ale spaţiului și explică-le semnificaţia.
Şovăirile lui Apostol sînt şovăirile
noastre, ale tuturor.
5. Pornind de la informaţia din Agenda cititorului, identifică, în
textul romanului, cromonimele și relevă valoarea lor pentru
semnificaţia cronotopului.
122
5.1. Adaugă cromonimele în fragmentul care descrie casa părintească a lui Apostol. Explică rolul acestora.
6. Califică, în două-trei adjective sau adverbe, comportamentul
verbal al personajelor antrenate în dialogul Apostol–Klapka.
7. Rescrie, din text, 2–3 enunţuri cu un caracter sentenţios. Explică-le sensul contextual.
8. Dezvoltă enunţul printr-o judecată proprie: Dacă ne-am călăuzi
după consideraţii sentimentale, ar trebui să capitulăm în faţa tuturor...
9. Explică prin ce elemente pot fi motivate cauzele primei revelaţii
a copilului Bologa: revelaţia divină.
10. Imaginează-ţi că ești copilul care a trăit experienţa revelaţiei divine și că-i împărtășești mamei sau unui prieten trăirile acestui
moment. Cum crezi, care ar fi reacţia lor?
11. Determină cu ce scop Bologa-tatăl își rostește discursul.
11.1. Detaliază prin ce elemente textul respectiv trădează profesia lui
Bologa-tatăl și cum se încadrează el în tiparul discursului retoric.
12. Definește zbuciumul sufletesc al lui Bologa, utilizînd:
• una dintre replicile personajului;
• o sintagmă ce vizează noţiunea de conștiinţă umană.
13. Concretizează elementele de limbaj ce produc, în descrierea pădurii, efectul de sinistru.
13.1. Comentează liantul verbelor ce construiesc metafora privirii
din text.
Agenda cititorului
• Cromonim – lexem ce
desemnează o culoare.
• Descrierea în romanul
realist este făcută de narator, un personaj sau un
martor anonim şi poate
avea următoarele funcţii:
➢ prezentarea cadrului acţiunii (spaţiul şi timpul);
➢ crearea atmosferei;
➢ angajarea de elemente cu
valoare simbolică şi de anticipat;
➢ crearea impresiei de
verosimilitate a lumii
ficţionale.
14. Determină realitatea socială și umană care vizează evenimentele romanului.
15. Concluzionează de ce Apostol Bologa își spune: Nu mai vreau
nimic, iubirea îmi ajunge.
16. Argumentează titlul romanului prin detalii semnificative din text.
17. Lucrînd în echipe, studiaţi informaţia din Agenda cititorului.
Identificaţi și comentaţi, în descrierile din fragmente:
• elementele de vocabular specifice unei descrieri;
• motivele relevante;
• figurile morfosintactice;
• figurile semantice.
18. Identifică pesonajele din anturajul lui Bologa, care au influenţat
substanţial modelarea spirituală a personajului și explică, prin
detalii din text, rolul acestora.
123
ARS COLLABORANDI
II
Agenda cititorului
• Monolog se numeşte
vorbirea de unul singur;
discursul unei persoane, prin care aceasta îşi
dezvăluie sentimentele,
gîndurile, intenţiile.
• Monologul interior este
o modalitate de autoanaliză psihologică. Personajul îşi realizează, prin
introspecţie, propriile
trăsături şi sentimente,
dezvăluind cititorului
latura cea mai intimă a
personalităţii sale.
• Retrospecţie este faptul
de a privi în trecut, în
urmă (fr. rétrospection,
cf. lat. retro – îndărăt,
spectro – privire).
Sinonim cu analepsa.
• Analepsă se numeşte
evocarea ulterioară a
unui eveniment anterior
faţă de punctul istoriei
în care ne aflăm. Are
rolul de a completa
perspectiva asupra unui
personaj, eveniment etc.
• Spre deosebire de retrospecţie, introspecţia,
ca procedeu specific de
realizare a monologului
interior, ajută personajului să-şi sondeze
stările sufleteşti pînă la
limite nebănuite.
Model:
Personajul
1. Mama
Rolul și caracterul influenţei
i-a insuflat copilului cultul pentru Dumnezeu...
2. Tata
19. Comentează, succint, semnificaţia numelor pe care le au personajele din fragment.
20. Tînărul Bologa își fundamentează cele trei convingeri: credinţa
în Dumnezeu, sentimentul datoriei faţă de patrie și ideea naţională. Identifică, în text, aceste convingeri și stabilește rolul lor în
formarea crezului etic al personajului.
21. Redactează biografia protagonistului în formă de monolog
interior. Observă ce schimbări suportă textul în acest caz.
Rostește-l.
22. Citește secvenţele ce pun în relief frămîntările interioare ale lui
Apostol Bologa. Concretizează stările personajului pe care le relevă. Utilizează informaţia din Agenda cititorului.
22.1. Notează-le pe un poster, într-o ordine ce ar releva evoluţia stării interioare a personajului. Interpretează semnificaţia acestei
evoluţii.
23. În roman, conflictul exterior trece într-un conflict interior.
Explică, pe text, acest proces. Definește conflictele.
24. Exegeza a stabilit următoarele semnificaţii ale conflictului în roman:
• nevoia de opţiune personală și neputinţa de a rezista unor imperative exterioare conștiinţei;
• răzvrătirea personajului în semn de reacţie la manipulările pe care
le-a suportat;
• dorinţa ardentă de a trăi cu adevărat ceea ce se pare că-i este cu
desăvîrșire interzis;
• confundarea fatală a vocii interioare cu cea din afară.
24.1. Ilustrează aceste constatări prin exemple din text. Completează
lista de semnificaţii ale conflictului cu una-două idei proprii.
25. Utilizează informaţia din Agenda cititorului, găsind, în text, secvenţele de retrospecţie (evocarea evenimentelor din trecut) și
motivează necesitatea lor pentru:
➢ realizarea coerenţei trăirilor personajului;
➢ realizarea crizei de conștiinţă.
26. Stabilește punctele-cheie în evoluţia crizei de conștiinţă a protagonistului romanului și explică succesiunea lor.
124
27. Apostol Bologa însuși descoperă soluţia stării de criză în care
se află: moartea ca revelaţie a reintegrării sinelui. Raportează
această idee la finalul textului și formulează o concluzie proprie.
28. Citește informaţia despre tragic din textul ce urmează și reţine
în ce constă funcţia tragicului într-o operă literară.
FUNCŢIA TRAGICULUI ÎN OPERA LITERARĂ
Tragicul presupune un conflict între erou și destin, datorie și pasiune, raţiune și sentiment.
În literatura modernă, tragicul este valorificat în
toate genurile literare, relevînd:
- destinul individului dictat de evenimentele istorice;
- lupta dintre pornirile instinctuale și aspiraţia spre puritate sau perfecţiune;
- banalitatea, absurdul sau ridicolul existenţei.
„Orice viziune a lumii presupune o astfel de rînduială a lucrurilor, încît purtătorii valorilor pe care
le socotim mai preţioase sînt sortiţi suferinţei și nimicirii.” (T. Vianu)
Destinul tragic conferă eroilor frumuseţe morală.
Ei își sublimează destinul prin moarte.
29. Meditează și argumentează, într-un text coerent, faptul că protagonistul este un personaj tragic. Urmărește reperele din textul
informativ de mai sus.
B
Fii un cititor competent al romanului
1. Pornind de la afirmaţia lui Nicolae Manolescu: „Pădurea spînzuL abor omnia vincit
raţilor este un roman al conștiinţei morale”, apreciază aspectul
etic al faptelor lui Bologa.
2. Formaţi echipe și cercetaţi cazul lui Apostol Bologa, urmărind
reperele propuse.
Studiu de caz:
Dramatismul unui destin
ARS COLLABORANDI
Aspecte pentru cercetare:
• lectura integrală a textului;
• dosarul personajului ce reprezintă cazul;
• calificarea cazului cu probe din text;
• stabilirea erorilor și a vinei protagonistului;
• stabilirea crizelor de conștiinţă;
• punerea în valoare a revelaţiilor trăite de personaj;
• soluţionarea cazului: proba textului; proba grupului de investigare.
2.1. Faceţi o generalizare în baza probelor obţinute și întocmiţi
dosarul protagonistului din roman.
125
II
Agenda cititorului
• Pădurea este un simbol
arhetipal, asociat templului natural, freneziei
şi exuberanţei vieţii, dar
şi spaimelor, pericolelor,
rătăcirilor sau morţii.
Ca element psihologic, pădurea semnifică
inconştientul, iar apariţia
ei în vise e semnul unei
angoase.
În literatura populară
şi în unele creaţii ale
literaturii culte, pădurea
este un spaţiu-simbol al
dragostei; sub cupola ei a
înflorit şi a rodit inegalabilul dor românesc.
• Personajul alter ego
este considerat purtătorul de cuvînt al autorului. Deseori, în romanul
realist, acest personaj
asigură discursului un
grad
mai mare de
g
obiectivitate.
3. Utilizînd informaţia sistematizată prin realizarea studiului de
caz, comentează semnificaţia titlului romanului.
3.1. Raportează-ţi opiniile la constatarea criticului Nicolae Manolescu:
Semnificaţia titlului rămîne la ideea de personaj-simbol, Pădurea spînzuraţilor fiind una din cele mai șocante imagini prezentate vreodată.
3.2. Susţine, prin argumente proprii, afirmaţia că pădurea este un
personaj-simbol în roman. Utilizează informaţia din Agenda
cititorului.
4. Examinează valenţele simbolice ale peisajului ca spaţiu în care se
interferează natura și sufletul uman.
5. Selectează, din text, cîteva semne relevante ale crizei de conștiinţă și ale conflictului interior, suportate de personajul principal.
5.1. Interpretează aceste semne, referindu-te la universul imaginat
în care personajul trăiește stări contradictorii:
• starea de mulţumire și echilibru sufletesc;
Apostol
• starea de angoasă, obsesie chinuitoare, care, în final, îl va
distruge fizic, dar îi va prelungi revelaţia.
6. Explică gama sentimentului de iubire faţă de mama, pentru
Ilona, de neam, de Dumnezeu, ce domină personajul.
7. Comentează ideea că Apostol Bologa este un personaj alter ego.
8. Argumentează, în scris, afirmaţia criticului Gheorghe Crăciun:
Prin roman, Rebreanu realizează două teme majore în epica românească interbelică: intelectualul și războiul.
9. Încadrează romanul Pădurea spînzuraţilor într-o tipologie tematică și reprezint-o printr-o schemă. Consultă tabelul de la p. 97–98.
10. Întocmește, pe un poster, conform propriei viziuni, o scală a valorilor etice, etnice, spirituale prezente în roman.
11. Avînd ca model discursul lui Iosif Bologa, formulează sfaturi
pentru un comportament demn de un tînăr care trebuie să conștientizeze valoarea vieţii.
ARS DISCENDI
1. Reprezintă și comentează, printr-o schemă proprie, valoarea revelaţiilor succesive în roman.
2. Demonstrează, în baza destinelor personajelor, esenţa tragică
surprinsă în roman.
OP Ţ I ONAL
3. Referindu-te la mesajul romanului și la alte texte din literatura
română, scrie un eseu nestructurat cu tema: Iubirea, credinţa, patria, valori ce exprimă o personalitate umană integră.
126
Redactarea unei compozi\ii-descriere
1. Formaţi echipe și elaboraţi o descriere a unui liceu în care aţi
dori să învăţaţi. Porniţi de la informaţia din Agenda cititorului.
1.1. Dacă deţineţi competenţele necesare, transpuneţi descrierea
verbală într-un desen.
1.2. Prezentaţi textele elaborate și apreciaţi-le pe cele mai reușite.
SCRIBO, ERGO SUM
2. Analizează fragmentul propus prin prisma următoarelor întrebări:
• Ce constituie obiectul descrierii?
• În ce ordine sînt prezentate elementele descrise?
• Ce detalii ale lor devin semnificative?
• Ce culori și nuanţe sînt relevante? De ce?
• Unde se află „ochiul care vede”?
• Ce punct de vedere adoptă autorul?
• Este această descriere subiectivă sau obiectivă?
• Ce sentimente îţi inspiră textul? Ce amintiri personale îţi provoacă?
Agenda cititorului
Vîntul primăverii a bătut; peste dealuri, peste văi, peste ani, dorul leagănului mă ajunge; spre codru mi se întorc ochii și zăresc umbra părului
copilăriei mele, care își întinde ramurile ca niște brațe ce își scutură florile
pe inima mea ca o ploiță răcoroasă. Părul cu locul bătut împrejur de vitele satului lui ce singure astăzi mai țin divan*; curtea boierească, opcină**
strămoșească ce nu se mai află, albind pe troscotul verde al ogrăzii mari și
întinse; livada din dosul curții, biserica cu țintirimul pestriţ de iarbă lungă,
de sulcină aurită și de cruci negre; cumpăna fîntînii de la poartă, aninată
de răchita crengoasă; toate trec dinaintea mea, vii și în mișcare...
Alecu RUSSO. Amintiri
* Sfat; ** Ogor.
1. Informează-te din chestionarul dat și redactează o compunere în
care să descrii cuplul Apostol Bologa – Ilona, așa cum ţi-l imaginezi.
CHESTIONAR PENTRU ELABORAREA DESCRIERII
➢ Ce urmează să descriu: un itinerar, o localitate, un peisaj, un interior, un obiect, o fiinţă, o activitate?
➢ Cum am să organizez textul descrierii pentru a scoate în evidenţă detaliile importante?
➢ Care e detaliul cel mai relevant în această descriere?
➢ Ce pot face pentru evidenţierea acestui detaliu: voi insista pe
dimensiunile, forma, culoarea, amplasarea lui?
➢ Cum voi face simţită atitudinea mea/ sentimentele mele faţă de
cele descrise?
➢ Ce impresie generală intenţionez să lase lucrarea mea?
➢ Ce cuvinte-cheie vor exprima esenţa descrierii?
➢ Ce figuri de stil aș putea utiliza pentru plasticitatea expresiei?
➢ Ce este mai reușit în lucrare?
127
• Descrierea prezintă
trăsăturile caracteristice
ale unui aspect de realitate: obiect, fenomen,
personaj, peisaj etc.
• Compoziţia-descriere
este o lucrare de creaţie, prin care autorul
prezintă, cu amănuntele
pe care le consideră
necesare, un obiect în
sens larg din lumea înconjurătoare. Descrierea
poate fi ştiinţifică, literară, poetică, retorică;
în versuri, în proză etc.
În descriere se folosesc
frecvent substantive şi
adjective, figuri de stil.
• Personaje-cuplu se
numesc două personaje
dintr-o operă literară
care au o afinitate de
viziuni, concepţii, idei
în baza cărora se stabilesc relaţii de admiraţie,
dragoste reciprocă şi
colaborare.
ARS DISCENDI
II
15
Ab
COMPUNEREA DE UTILITATE SOCIAL+.
CEREREA {I PROCURA
initio
Agenda cititorului
• Cererea este o solicitare
scrisă sau orală, adresată unei oficialităţi;
un text prin care solicitantul exprimă o dorinţă, o rugăminte.
• Exigenţe la redactare:
➢ La o distanţă de 5–6
centimetri de marginea
superioară a foii, se scrie
cu majusculă formula
de adresare, urmată,
în mod obligatoriu, de
virgulă – identificare
semică a adresării.
➢ Prima unitate frastică
(cu alineat) are scopul
de a prezenta solicitantul cu numele şi prenumele complet.
➢ Urmează formula de
precizare a statutului
solicitantului din cerere,
cu date generale de
identificare a lui.
➢ Formula de încheiere.
➢ Semnătura solicitantului
şi data redactării documentului.
➢ Introducerea formulei
de invocare a
destinatarului.
S apere aude
1. Analizează aspectele comunicării scrise la care recurgi mai frecvent. Constată:
• Cînd scrii?
• Cui îi adresezi un text scris?
• De ce scrii?
• De la cine primeşti texte scrise?
2. Prezintă sensurile cunoscute ale verbului a cere. Examinează legătura de sens dintre verbul a cere și derivatele sale: cerere, cerinţă, a cerși, cerșetor, cerșetorie.
2.1. Documentează-te și spune ce fel de texte sînt: petiţia, pretenţia,
revendicarea, apelul, plîngerea, misiva.
1. Citește lista de situaţii în care urmează să se întocmească anumite acte oficiale. În ce caz se va depune o cerere?
➢ Ai absentat de la cursuri din motiv că ai participat la un concurs.
Urmează să explici absenţa.
➢ Ești invitat la cantonament într-o tabără sportivă și vei lipsi 10 zile.
Ai intenţia să ceri permisiunea direcţiei liceului.
➢ Ai pierdut carnetul de licean/ liceană. Trebuie să-l restabilești.
➢ Nu găsești cheia de la sala voastră de clasă, pentru care ești
responsabil(ă). O cauţi.
Solicită rezolvarea unei situaţii, scrie
CERERE
Domnule Director,
Subsemnata, Cătălina Braniște, elevă în clasa a X-a „B” a Liceului Teoretic
„Liviu Rebreanu” din or. Soroca, domiciliată în or. Soroca, str. Vasile Lupu,
8, rog să fiu transferată în clasa a X-a „C”, pentru că, actualmente, planurile
mele pentru studiile ulterioare sînt legate de profilul real.
Mă angajez să susţin diferenţele de conţinut la materiile de studiu și să
scriu, în termen de o lună de la data transferului, tezele semestriale.
15 ianuarie 2013
Cătălina Braniște
Domnului Nicolae Vieru,
director al Liceului Teoretic „Liviu Rebreanu”
2. Elaborează textul unei cereri pentru oricare dintre situaţiile identificate mai sus.
3. Listează formulele de rezoluţie pe care directorul liceului le-ar
putea aplica pe această cerere.
128
1. Alege un episod dintr-un text artistic narativ, în care crezi că e
nevoie să se redacteze o cerere. Construiește legenda, cu toate
datele textului, și redactează cererea adecvată.
L
abor omnia vincit
2. Enumeră situaţiile cînd trebuie să redactezi o scrisoare oficială.
În ce rezidă situaţia și cum se numește scrisoarea?
3. Pronunţă-te referitor la soluţiile posibile în următoarele situaţii
cotidiene:
➢ Trebuie să pleci în străinătate, la un concurs, însoţit de un profesor.
Fiindcă nu ai majoratul, nu poţi ieși din ţară fără acordul scris și
legalizat notarial al părinţilor. Ce act trebuie să perfecteze părinţii?
➢ Aţi procurat un automobil. Deocamdată, nimeni din familie nu
are permis de conducere. Automobilul va fi condus de o persoană
angajată ca șofer. De ce act are nevoie dînsul?
➢ Pregătind actele pentru a pleca la studii în străinătate, ai constatat
că nu reușești să te descurci singur. Te-ai adresat unei companii
specializate și ai încredinţat unui angajat să se ocupe de completarea dosarului tău. Cum vei exprima juridic această încredinţare?
4. Citește definiţia cuvîntului procură din Agenda cititorului. Relaţionează ideea de procură, ca document, cu diferite situaţii de
viaţă cînd se cuvine să o scrii.
5. Redactează, în baza unei situaţii prezentate la exerciţiul 3, textul
unei procuri pe care o scrii în numele tău. Utilizează Agenda cititorului pentru sugestii de scriere corectă.
6. Construiește o legendă pentru redactarea procurii din model.
Acţionează în numele cuiva, scrie
PROCURĂ
Procură
Subsemnata, Raluca Bratu, elevă la Liceul Real din Chișinău, domiciliată
în or. Chișinău, str. Ion Creangă, 21, ap. 213, buletin de identitate A01234567,
eliberat la 2.02.2013, de oficiul 01, încredinţez fratelui meu, Rareș Bratu,
domiciliat în or. Chișinău, str. Ion Creangă, 21, ap. 213, buletin de identitate
A01234678, eliberat la 12.01.2012, de oficiul 01, să ridice suma care mi se
cuvine ca salariu pentru luna iulie 2013 de la contabilitatea Direcţiei Spaţiilor
Verzi Chișinău.
01 august 2013
Agenda cititorului
• Procură – împuternicire legalizată oficial, prin
care cineva poate reprezenta o persoană fizică
sau juridică şi acţiona în
numele ei, în limite stabilite; act prin care se dă
această împuternicire,
mandat.
• Exigenţe la redactare
➢ Precizarea distinctă, la
mijlocul foii, a titlului
documentului.
➢ Expunerea exactă a
datelor subsemnatului
care împuterniceşte.
➢ Consemnarea precisă a
datelor vizînd persoana
împuternicită.
➢ Formularea, fără echivoc, a sarcinii de încredinţare şi a condiţiilor
de realizare.
➢ Precizarea datei de întocmire a documentului.
➢ Semnătura persoanei
care încredinţează.
Raluca Bratu
1. Compară procura cu cererea. Observă și comentează, în scris,
analogiile și diferenţele în textul celor două acte. Reprezintă grafic (în diagrama Venn) relaţia dintre ele.
2. Alcătuiește două legende pentru două situaţii de comunicare ce
implică o cerere și o procură. Scrie textele, respectînd exigenţele.
129
ARS DISCENDI
II
E V A LUA R E
SUMATIVĂ
Apreciază-ţi competenţele:
Domeniul evaluativ
Nivelul de competenţă
C
Cunoaştere, modelare,
aplicare
Nivelul de competenţă
B
Interpretare, sinteză
şi integrare
Nivelul de competenţă
Domeniul cognitiv şi atitudinal
Elemente de construcţie a comunicării
şi de teorie literară utilizate, de către cititor,
la elaborarea textelor proprii, orale şi scrise.
Lectura şi interpretarea mesajelor de text
nonliterar.
Receptarea şi axiologia textului literar.
Integrarea unor idei în propriul sistem
de valori.
A
Cooperare, creativitate
şi actualitate
De la resursele educaţionale ale textului la
valorile asumate de către elevul cititor şi
producător de mesaje.
130
Limbã ºi comunicare. Genul epic
LECTURĂ–RECEPTARE–SCRIERE
Sarcini de lucru
Punctaj
Ilustrează, în cîte un enunţ, cele trei valori ale cuvîntului epic, definite mai jos:
• care exprimă, în formă de naraţiune, idei, sentimente, acţiuni etc. ale eroilor unei întîmplări
reale sau imaginare.
• demn de o epopee; de proporţii vaste; grandios.
• totalitatea operelor literare aparţinînd genului epic.
3 p.
Aranjează, într-o formă grafică, termenii literari din șirul sinonimic: naraţiune, istorie,
istorisire, poveste, povestire, story, comentîndu-ţi, într-un enunţ argumentativ, opţiunea.
4 p.
Analizează, într-un text coerent de 3–4 enunţuri, semnificaţia contextuală a unui titlu de
nuvelă și a unei povestiri, citite în cadrul lecţiilor sau independent.
6 p.
Redactează un text nonliterar prin care aduci la cunoștinţa colegilor de școală un eveniment
ce va avea loc în curînd și la pregătirea căruia ai participat.
8 p.
Raportează adnotarea editorială la unul dintre romanele citite de tine, argumentînd, cu
referire la textul ales, afirmaţia evidenţiată. Este o carte tulburătoare despre iubire, moarte,
suferinţe și speranţe. O carte întocmai ca viaţa. Nimic nu există separat, protejat de o graniţă
bine definită. Iubirea înflorește în preajma morţii și luminează suferinţa, iar durerile se
revarsă în speranţe. O carte în care personajele cred cu tărie că iubirea va învinge moartea și că
speranţele lor pot alina, ca niște medicamente, suferinţele... Tocmai de aceea este frumoasă viaţa,
pentru că le cuprinde pe toate, de-a valma, într-o dulce și amară îmbrăţișare!
19 p.
1. Citiţi rezumatul basmului publicat de Fraţii Grimm.
ATELIER
Fraţii Grimm au pus la sfîrșitul
colecţiei lor micul basm Cheia de
aur. El ne povestește despre tînărul
sărac care a ieșit iarna în zăpada
mare pentru a-și aduce cu sania
lemne. În timp ce, aproape îngheţat, vrea să-și aprindă afară un foc,
descoperă sub stratul de zăpadă, pe
pămînt, o cheie mică de aur. Sapă
mai adînc și găsește o casetă de fier,
căreia i se potrivește cheia. Introducînd-o, o învîrte o dată: „Și iată –
așa se sfîrșește basmul – trebuie să
așteptăm pînă cînd el o va deschide
de tot, îi va ridica apoi capacul și
atunci vom vedea ce lucruri minunate se află în casetă.”
Rudolf MEYER,
Înţelepciunea basmelor populare
2. Răspundeţi, formulînd enunţuri complete, la
următoarele întrebări:
• În ce anotimp are loc acţiunea?
• Cum arată caseta?
• Cum e îmbrăcat tînărul?
• Cum arată casa lui?
• De ce nu și-a pregătit lemne din timp?
• În ce zonă geografică are loc acţiunea?
• Ce importanţă are faptul că această cheie e de aur?
• Ce șanse să găsească această cheie ar fi avut tînărul
dacă nu ar fi aprins focul?
• Cum ar fi putut să dea de această cheie vara?
• Care dintre momentele subiectului sînt prezente în
acest basm?
• Ce ilustraţie s-ar potrivi pentru a însoţi basmul?
• Ce basme din cultura noastră valorifică motive similare?
• Cine sînt Fraţii Grimm?
DE CREAŢIE
60 p.
3. Continuaţi, individual, în text coerent de 10–12 rînduri,
În total:
basmul, ajungînd la deznodămîntul caracteristic speciei. 100 de puncte
131
II
U
N I TAT E A D I DA C T I C Ă
2
GENUL DRAMATIC
SAU MĂȘTILE ȘI
ROLURILE FIINŢEI
Dramaticul decurge din
confruntări, ruperi de nivel,
răsturnări de situaţii, treceri
de la o stare la alta, alternanţe
de fericire şi nefericire, victorie
şi înfrîngere, succes şi eşec.
Mihai Ralea
132
STILURILE FUNC|IONALE. STILUL
INDIVIDUAL {I COMUNICAREA DE ZI CU ZI
16
1. Prezintă sensurile cunoscute ale adjectivelor și adverbelor:
dramatic, spectaculos, teatral, scenic.
1.1. Atașează aceste adjective și adverbe unor substantive și verbe:
voce, vorbire, ţinută, dialog, incident, joc, a vorbi, a juca, a se certa,
a prezenta, a scrie.
1.2. Ce caracteristici trebuie să întrunească un act comunicativ
(oral sau scris) pentru a i se atribui calificativele dramatic, spectaculos?
1.3. Extrage și analizează un dialog din textele dramatice studiate
sau citite independent. Apreciază-l în trei termeni (de exemplu, familiar, cotidian, comic, tensionat, debordant, incoerent,
oficial, savant, aluziv, anemic) și argumentează-ţi opţiunea.
2. Compară titlurile pieselor și evidenţiază-l pe cel mai dramatic:
• Casa mare, Păsările tinereţii noastre, Doina, Frumos și sfînt,
Horia, Cervus divinus, Rugăciunea de seară.
• O noapte furtunoasă, O scrisoare pierdută, D-ale carnavalului,
Conu Leonida faţă cu reacţiunea, Năpasta.
2.1. Explică în ce constă dramatismul unui titlu: în sensul cuvintelor, în îmbinarea lor, în imaginea conturată?
Ab
initio
De la opera dramatică
la textul scenic
1. Continuă enunţurile. Discută, pe rînd, cu 3 colegi, confruntînd S apere aude
răspunsurile. Generalizează, într-un enunţ, observaţiile tale privind reacţiile verbale pe care le au persoanele aflate în aceeași
situaţie.
• Cînd mă încîntă ceva, zic .....
• Cînd îmi exprim îndoiala, folosesc .....
• Cînd sînt supărat(ă), spun .....
• Cînd nu sînt sigur de ceva, declar .....
• Cînd cineva nu acceptă ideea, îl/ o rog .....
• Cînd sînt absolut sigur, afirm .....
2. Urmărește cum comunică prietenii și colegii tăi. După o zi de observaţii, remarcă:
• Cine este cel mai bun vorbitor?
• Cum te calmezi singur, atunci cînd discuţia se
• De ce îl consideri ca atare?
încinge prea tare?
• Cine își exprimă prea direct/ vehement emoţiile? • Ce faceţi, în cercul vostru, pentru a vă auzi și a
• Cum reușește cineva să capteze atenţia colegilor?
vă asculta?
• Cum reușește să calmeze un vorbitor prea exal- • Cît de corect vă exprimaţi atunci cînd convertat/ indignat?
saţi între prieteni?
133
II
3. Citește informaţia oferită prin textul dat și transpune-o într-o
schemă proprie stilurilor funcţionale.
STILURILE FUNCŢIONALE ALE LIMBII ROMÂNE
Stilul este modul specific de exprimare într-un
anumit domeniu al activităţii omenești, pentru
anumite scopuri ale comunicării.
• Stilul oficial-administrativ: stilul actelor oficiale, al scrisorilor, al documentelor și regulamentelor, al tratatelor și convenţiilor.
• Stilul știinţific: stilul textelor de manual, de
articole știinţifice, stilul în care se scriu tezele și se
descriu rezultatele investigaţiilor, stilul articolelor
de popularizare.
• Stilul publicistic: stilul mijloacelor de informare în masă (presa scrisă, televiziunea, radioul,
internetul etc.).
• Stilul literaturii artistice: stilul textelor literare, de toate genurile.
Unele texte oscilează între două stiluri funcţionale, sînt concepute la graniţa dintre stilul publicistic și cel știinţific, dintre stilul publicistic și cel
artistic. Un text publicistic scris reușit depășește în
timp problema pe care o abordează, fiind raportat la
publicistica artistică sau la eseistică.
Stilul cuprinde procedeele de exprimare specifice unei categorii de vorbitori sau unui individ.
În viaţa cotidiană, cele patru stiluri coexistă și
se întrepătrund reciproc. Textul se poate numi Formular (Grigore Vieru), Proces-verbal (Ion Luca
Caragiale) sau Cerere (Adrian Păunescu), dar este, în
esenţă, un text artistic. Romanul istoric, deși e text artistic, conţine o bogată informaţie știinţifică veridică.
Orice text poate fi raportat la un stil funcţional.
3.1. Explică-i unei persoane neiniţiate noţiunea de stil și specificul
acesteia.
3.2. Recomandă-i, pentru studiere, schema pe care ai construit-o și
solicită-i opinia despre utilitatea ei.
L
abor omnia vincit
1. Ilustrează fiecare stil, prin titluri și tipuri de texte, aranjîndu-le
în formă grafică (păienjeniș, arbore, ciorchine, tabel ș.a.).
1.1. Revenind la informaţia din textul de mai sus, determină la ce
stil se referă următoarele tipuri de texte:
• biografia unui scriitor;
• statutul liceului;
• o culegere de comentarii literare;
• o factură fiscală;
• un bon de plată;
• un dicţionar bilingv.
2. Raportează îmbinările de mai jos la diferite domenii (comunicare, vestimentaţie, arhitectură, istorie, muzică etc.). Explică în ce
rezidă specificul fiecărui stil:
stil cazon
stil folcloric
stil geometric
stil nou
stil esopic
stil academic
stil victorian
stil bombastic
3. Citește textul. Determină apartenenţa lui la un stil funcţional.
Formulează argumente.
Se cuvine pusă lupa pe unul dintre obiceiurile nesimţitului cu
parale și tupeu: pătrunderea cu mașina pe plajă, pînă la cîţiva metri
de apă. Pentru o ispravă de soiul ăsta, ai nevoie, bineînţeles, de un
134
automobil care să atragă atenţia. Nu poţi să dai buzna pe plajă la volanul unei rable delabrate, care tremură din toate cele și ameninţă să
se dezmembreze la orice manevră bruscă. Nu, ca să te poţi scălda în
admiraţia prietenei, ai nevoie de ceva de soi. Un gîndac argintiu de
două locuri, o decapotabilă joasă, cu bord de aeronavă, un bolid care
tremură nărăvos sub picior.
Nesimţitul coboară din mașină cu aerul plantatorului ieșit să-i
inspecteze pe negrii care strîng recolta. El afișează o expresie de siguranţă de sine combinată cu sfidare. Merge agale, cu braţele în paranteză pe
lîngă corp, ca un halterofil medaliat, cu pasul lent și cu un kilogram de
aur spînzurîndu-i de gît. Toată lumea e a lui. Mașina rămîne ca un eșuat
de lux pe plaja tot mai plină. Dar fiindcă e accesorizată după ultimele cataloage, i se declanșează alarma la fiecare apropiere a copilului care bate
mingea, la orice pală de vînt și în general la toate modificările – mari sau
mici – din peisaj. Rar trec două minute fără ca mașina să piuie enervant
și isteric.
Radu PARASCHIVESCU, Ghidul nesimţitului
3.1. Selectează cuvintele care, în afara acestui text, au statut de termeni tehnici. Explică de ce textul nu poate fi plasat într-o enciclopedie auto.
3.2. Lucrînd în grupuri de cîte trei elevi, transformaţi fragmentul
dat într-un reportaj de la locul evenimentului, citindu-l cu intonaţia adecvată, pentru a exprima starea de:
• încîntare;
• indignare;
• indiferenţă.
4. Citește anunţul. Identifică stilul de care ţine. Transformă textul
în unul narativ (povestire, schiţă).
Dăruiesc pisoiaș de rasă europeană, cu păr scurt, în vîrstă de trei
luni, tigrat, cu ochișori verzi, foarte vorbăreţ, curat, cuminte și prietenos, tandru și jucăuș. Telefon de contact: 123456789.
4.1. Improvizează un dialog telefonic între stăpînul acestui animal
și un potenţial beneficiar. Remarcă semnele stilului oral pe care
îl folosești în desfășurarea dialogului.
4.2. Scrie un reportaj de la ultima manifestare școlară, în limita de
120–150 de cuvinte. Aplicînd tehnica revizuirii circulare, citește
3 lucrări ale colegilor și sugerează, în scris, cîteva idei de redactare lingvistică a textului.
5. Citește anunţul de angajare de la pagina următoare. Transformă
textul acestui anunţ în unul coerent, de parcă ar fi transmis la un
post de radio.
5.1. Prezintă anunţul cu intonaţie adecvată.
5.2. Generalizează: de ce elemente verbale e nevoie pentru ca textul
publicitar tipărit să devină inteligibil la auz?
135
Agenda cititorului
RESPECTAREA NORMEI
LIMBII LITERARE
• Orice text redactat în
limba română trebuie
să se subordoneze normei limbii literare, în
toate manifestările ei.
• Uneori însă personajele literare nu respectă
norma, dată fiind viziunea autorului asupra
individului plăsmuit.
• Alteori carenţele şi abaterile de la normă sînt
un indiciu de cunoaştere insuficientă a limbii,
de lipsă de atenţie faţă
de felul în care comunici.
II
SERVICIUL DE DISTRIBUIRE A CĂRŢII BIBLIORAFT ANGAJEAZĂ
REPREZENTANT VÎNZĂRI
Cerinţe:
• studii medii sau superioare (studii superioare avantaj)
• minim un an experienţă în vînzări
• bune cunoștinţe de operare PC
• iniţiativă, organizare, seriozitate
• abilităţi de comunicare, relaţionare
• orientare spre client
• permis de conducere categoria B, cu experienţă
• disponibilitate pentru deplasări
Ofertă:
• pachet salarial atractiv (bonusuri, mașină de
serviciu, telefon mobil)
• posibilităţi de training și promovare
• mediu de lucru competitiv
CV-urile, însoţite de scrisoarea de intenţie, se
trimit la adresa de e-mail biblioraft@mail.md sau
la fax: 0123-456-789 pînă la data de 01.05.2013, ora
18.00.
6. Modelează – bazîndu-te pe datele din anunţ și pe propria experienţă de cumpărător – în ce ar putea să rezide activitatea acestui
reprezentant de vînzări.
7. Elaborează CV-ul unei persoane care corespunde cerinţelor și
poate candida la postul anunţat vacant. Alcătuiește, în numele
acestei persoane, o scrisoare de intenţie.
8. Răspundeţi, în echipă (în caiete/ pe foi de poster), la întrebarea:
De ce trebuie să cunoaștem tipurile de texte enumerate în coloane?
8.1. Identificaţi stilul la care se raportează textele din coloane.
ARS COLLABORANDI
STILURILE LA CARE POT FI RAPORTATE TEXTELE
?
Denumirea
textului
?
Agenda călătorului
Un bilet de avion
Regulamentul de
admitere în liceu
Statutul liceului
Buletinul de identitate
Istoria literaturii române
Dicţionarul ortografic
Domnitorii Moldovei
Enciclopedia medicală
Probleme la fizică
?
Anunţ publicitar
Scrisoare deschisă
Articol de problemă
Platforma electorală
a unui partid
CV-ul unui candidat
la postul vacant
?
Versuri
Comedii
Nuvele
Romane
9. Analizează actele pe care le deţii. Descrie-le, remarcînd:
• informaţia stabilită de formular;
• informaţia verbală flexibilă (completată la eliberarea actului);
• rolul imaginii, al fotografiei;
• culorile (dacă e un act color, ce importanţă au acestea);
• semnăturile;
• codurile și indiciile numerice.
9.1. Explică la ce stil se referă aceste acte.
136
10. Vezi Agenda cititorului pentru a actualiza anumite tipuri de texte aparţinînd diferitor stiluri funcţionale.
11. Compară un text scris cu unul audiovizual (de ex., un articol de
ziar, unul publicat pe site și o secvenţă dintr-un program informativ cu același subiect).
11.1. Construiește o diagramă Venn pentru a prezenta analogiile și
diferenţele.
12. Citește textul de mai jos, precizînd stilul acestuia:
• precizia;
• laconismul;
• proximitatea;
• impactul social scontat;
• noutatea;
• apelul la emoţiile cititorului.
12.1. Analizează constituenţii textului-reportaj.
Am plecat să vizităm Verona, orașul îndrăgostiţilor. M-a șocat
legendara casă a familiei Capulet, unde se află nu mai puţin celebrul balcon al Julietei, pe pereţii căruia îndrăgostiţi din toată lumea
au lăsat mesaje atît pentru dragostea celor doi tineri veronezi, cît și
pentru a le cere lor protecţie în sprijinul propriei povești de iubire.
Îndrăgostiţii obișnuiesc să lase lacăte închise pe gardul Julietei, deoarece se crede că așa iubirea lor nu va avea sfîrșit. Așa că sute de lacăte,
de toate dimensiunile și formele, stau mărturie în faţa casei Capulet.
Cert este că, dacă în București limba italiană se aude peste tot, la Verona am auzit mai des neaoșa limbă românească, mai exact, dulcele
grai moldovenesc.
Evenimentul zilei, nr. 4908
Agenda cititorului
CIRCUMSTANŢELE
COMUNICĂRII DETERMINĂ
STILUL TEXTULUI PROPRIU
• Totalitatea mijloacelor
de care dispune limba
literară permite realizarea unui spectru larg
de acte comunicative
orale şi scrise.
• Orice variantă a textului pe care îl redactăm
impune anumite rigori
ale stilului oficial
(pentru un CV, un act
solicitat sau eliberat),
ale stilului ştiinţific
(pentru un eseu scris
la orice disciplină
şcolară), ale stilului
publicistic (pentru
un reportaj, un anunţ
publicitar), ale stilului
artistic (pentru un text
literar).
13. Realizează un reportaj similar despre un loc pe care l-ai vizitat
recent.
14. Construiește argumente PRO și CONTRA afirmaţiei Anei
Blandiana:
Faptele aproape că nu există.
Există numai veșnica lor interpretare și reconstituire.
1. Argumentează apartenenţa filmului la stilul artistic.
2. Parcurge, vizual, programele pentru o zi a diferitor posturi de televiziune. Raportează emisiunile pe care le cunoști la un anume
stil funcţional.
O PŢ I O NA L
3. Examinează un program de divertisment (concert, joc intelectual etc.) din perspectiva corespunderii unui stil sau mai multor stiluri ale limbii literare. Argumentează-ţi opinia.
137
ARS DISCENDI
II
GENUL DRAMATIC
SAU TENSIUNEA DIALOGULUI SCENIC
17
Motto:
Există o artă care să redea viaţa în întregimea ei, sub toate
formele prin care se manifestă? Această artă există.
Este arta dramatică.
Ab
Émile FAQUET
initio
1. Ilustrează, prin exemple elocvente din lecturi și observaţii din
experienţa personală, ideea din motto: arta dramatică reflectă
viaţa în întregimea ei, sub toate formele prin care se manifestă.
1.1. Argumentează aserţiunea, bazîndu-te pe spectacolele vizionate.
2. Explică, succint, corelaţia dintre arta dramatică, dramaturgie și
teatru.
3. Caracterizează procesul de realizare a unei opere dramatice în
spectacol, utilizînd Inventarul lexematic alăturat.
1. Rezumă modificările de statut: operă dramatică – text scenic,
folosindu-te de componentele fundamentale ale acestora, precizate în schema propusă:
Ion Luca Caragiale
(1852–1912)
Un surîs trecător, o sclipire în
coada ochilor, o faţă luminată
de o minte ageră, care nu se
odihnea niciodată.
Ecaterina LOGADI,
fiica dramaturgului
S apere aude
INVENTAR LEXEMATIC
autor dramatic, regizor,
scenariu, joc dramatic,
a monta, rampă, lumini,
personaj-actor, mimică,
pantomimă, roluri,
a pune în scenă, viziune
regizorală, cortină, culise,
repetiţie, fundal muzical,
cronică teatrală.
dramaturg
autor
operă
dramatică
personaj
cititor
regizor
spectacol
text scenic
actor
spectator
2. Exprimă-ţi opinia referitor la punctul de vedere al clasicului dramaturgiei naţionale Ion Luca Caragiale, expus mai jos:
Teatrul este o artă constructivă, al cărei material sînt conflictele ivite
între oameni din cauza caracterelor și patimilor lor. Elementele cu care
se lucrează sînt chiar arătările vii și imediate ale acestor conflicte... Nu!
Teatrul și Literatura sînt două arte cu totul deosebite și prin intenţie, și
prin modul de manifestare al acestora.
• De ce teatrul, spectacolul este o creaţie a construcţiei?
• Accepţi sau nu că teatrul și literatura sînt două arte diferite?
3. Completează tabelul cu o listă de opere dramatice, regizori și actori
care au realizat spectacole și roluri de succes la teatrele din ţară.
Actorul
dramatic
Opera
dramatică:
specia
138
Regizorul
Nume de
Teatrul care a
actori
montat spectacolul
1. Scrie un șir de calităţi care adeveresc, în opina ta, valoarea unei
opere dramatice citite/ studiate și a unui spectacol vizionat.
L
abor omnia vincit
2. Discutaţi și lansaţi idei pentru redactarea, în limita a 10–12 rînARS COLLABORANDI
duri, a unei recenzii la o operă dramatică scrisă de un autor contemporan.
2.1. Dezvoltaţi reperele ce urmează:
• reprezentarea succintă a conţinutului operei;
• rezumarea unor aprecieri critice personale;
• consemnarea principalelor probleme și idei;
• prezentarea obiectivă a ideilor și a comentariilor;
• respectarea coerenţei textului.
2.2. Utilizaţi informaţia din schema de mai jos.
3. Constată ce tipuri de texte incluse în tabel ai citit, ce spectacole ai
vizionat.
Trei specii fundamentale ale genului dramatic
TRAGEDIA
COMEDIA
DRAMA
- conflict puternic și deznodămînt - manieră comică (satirică) în prezenta- - conflict puternic;
grav;
rea personajelor, întîmplărilor, mora- - împletirea elementelor grave
- personaje excepţionale, exponente vurilor;
cu cele comice;
ale unei cauze măreţe în luptă cu - conflict relevant;
- receptarea vieţii în toată computernice forţe adverse.
- deznodămînt vesel.
plexitatea și diversitatea ei.
Subspeciile
TRAGICOMEDIA
MELODRAMA
- tragedie cu elemente comice și final - piesă sentimentală;
fericit.
- intrigă simplă;
- deznodămînt facil;
- prezenţa muzicii.
P
FEERIA
- întemeiată pe miraculos;
- personaje fabuloase;
- multă fantezie.
-
ROIECT
DE
GRUP
1. Alegeţi un fragment (act, scenă) dintr-o operă literară, formaţi
„grupul de actori”, desemnaţi „regizorul” și realizaţi un minispectacol, care, apoi, va fi apreciat în cîteva comentarii ale colegilor.
1.1. Elaboraţi textul unui afiș pentru spectacolul vostru.
1.2. La aprecierea minispectacolului, veţi ţine cont de:
• încercările colegilor de a construi o viziune regizorală interesantă a
textului dramatic ales;
• tentativa colegilor de a prezenta caractere;
• potrivirea adecvată a elementelor de decor, vestimentaţie, muzică
etc.
139
-
-
-
VODEVILUL
intrigă ușoară, dar bogată în
răsturnări și confuzii;
utilizarea elementelor de muzică și coregrafie.
FARSA
combinarea comicului cu absurdul și tragicul.
SCENETA/ SCHECIUL
elemente satirice inofensive;
volum redus.
CÎNTECUL COMIC
monolog comic reprezentat de
un singur personaj.
II
APUS DE SOARE
de BARBU {TEF+NESCU–DELAVRANCEA.
Semnifica\ia componentelor structurale
18
Motto:
Lumea dramatică este mai spirituală
şi mai normativă decît cea epică.
Wolfgang KAYSER
A b initio
1. Citește mottoul și explică, prin cîteva exemple, de ce:
• lumea dramatică din textul rememorat este mai spirituală decît cea
din genul epic?
• lumea dramatică este mai normativă (presupune norme restrictive
evidente)?
1.1. Actualizează cunoștinţele dobîndite în gimnaziu și ordonează
ideile enunţate într-o fișă de caracterizare a operei dramatice.
• Citește fragmentele din drama Apus de soare de Barbu Ștefănescu-Delavrancea, motivînd, la finalul lecturii, impresia pe care
ţi-a produs-o textul ca operă dramatică. Vezi Agenda cititorului
ca reper documentar.
APUS DE SOARE
(fragmente)
S cripta manent
Agenda cititorului
• Apus de soare, prima
piesă dintr-o trilogie
în care au mai intrat
Viforul şi Luceafărul.
• Drama istorică Apus de
soare s-a jucat pentru
prima dată în februarie
1909, pe scena Teatrului
Naţional din Bucureşti,
apoi şi pe scenele
Teatrului Naţional din
Chişinău şi a Teatrului
„Vasile Alecsandri”
din Bălţi.
ACTUL TREI
Sala tronului. De jur împrejur, cîte două rînduri de jeţuri în stil bisericesc,
în dreapta, lîngă tron, un jeţ mai înalt cu stema Moldovei. Pe pereţi se văd
portretele străbunilor. În fund, în dreapta și în stînga tronului, două intrări.
Pe laturea din stînga, planul al doilea, o ușă. Ferestre în dreapta.
Scena I
(Doftorul GERONIMO DA CESENA, doftorul IOHAN KLINGENSPORN,
doftorul ȘMIL. Fiecare păstrează puţin accent în vorbire,
iar CESENA vorbește pe jumătate italienește).
Doftorul Cesena: Rămîi ca marmora...
Doftorul Klingensporn: Multă lume grijit la Nuremberg, dar ca palatinul n-am aflat... Așa de bolnav și așa de tare... Iessus Maria!
Doftorul Șmil: Oţelit... în aer, în luptă... Pe trupul dumnealui numai
crestături... Am milă, n-am știinţă... Rana de la picior îi otrăvește trupul dumnealui... Și Mengli-Ghirai e tare, dar un guturai, și la pat... Atunci să vedeţi...
„Unde e Șmilică?... Șmilică, ai mîncat?... Șmilică, ce, tu ești supărat?” „N-am
nimic.” „Vezi, eu am, Șmilică.” În viteazul ăsta, o putere care scapă medicinii...
140
O voinţă care a voit slobod pînă la sfîrșit...
Doftorul Cesena: L-am văzut, amestecat cu
nemţii. Gemea codrii de fre ddo. El ajuta și încuraja
pe toţi... Cu miei ochii... come un fulmine dal cello
nella bataglia da Halicio... E ammalato Dio Santo!
Doftorul Șmil: Klingensporn, ce zici de rană?
Doftorul Klingensporn: Ai dreptate... Peste
șaptezeci de ani... hî... Să i-o ardem cu fierul roș...
Doftorul Șmil: Ei! prin cîte focuri a trecut
dumnealui... să treacă și prin ăsta... O să vrea?
Doftorul Cesena: Să-l încredinţăm că e durere
grozavă... „Serenissime, ma che dolore...” „Io voglio...”
Ho studiato questo uomo maraviglioso...
Doftorul Șmil: Sîîît... Vine!
***
Scena VIII
(ȘTEFAN intră la braţul DOAMNEI MARIA, îmbrăcat în zale de argint, c-o mantie de postav roșu blănită cu
cacom*. Galben la faţă și cu cearcăne la ochi. Șchioapătă.
Doftorul GERONIMO DA CESENA, doftorul KLINGENSPORN, doftorul ȘMIL. Vin pe ușa din stînga.)
Ștefan: Sînt între două săbii... Doamna, ș-asta...
Amîndouă m-aţi slujit cu credinţă... P-amîndouă
mi-am pus nădejdea. (Schimburi de-nchinăciuni.)
Vedeţi cum mă sprijin... Ș-amîndouă mă ţin... Una
d-ar fi ceva mai slabă, m-aș prăvăli de pe scaunul
Moldovei drept la Mănăstirea Putnei, în rîndul strămoșilor... O! lasă, Șmil, n-ai grije... (Se uită printre
boieri.) Voi fi al vostru... (Caută cu ochii.) Da... Șmil,
da... Ai zis ceva?
Doftorul Șmil: Eu? Nu, măria-ta.
Ștefan: Parcă vedeam bine... (Se freacă la ochi.
Către un curtean.) Să vie boierii. Între ei nu era.
Drăgan, mai încoa. Stavăr, mai aproape... (Caută cu
ochii.) Paharnicul Ulea n-a venit? Moghilă... (Boierii se uită încurcaţi.)
Clucerul Moghilă: Aici, măria-ta. [...]
***
Ștefan: Ce strigi așa de tare?... Du-te și-i spune să vie pînă să nu viu eu!... (Moghilă se duce
repede. Din partea dreaptă intră Sfatul ţării, se
închină și s-așază în jeţuri.) Ce de judecăţi am
vînturat împreună... (Intră ostași prin partea stîngă din fund.) Ce de bătălii... (La sfetnici.) Senini
și fără interes... (La ostași.) Cu patimă și cu interes... Și toate cu aceeași ţintă... Signore, treci de
partea astălaltă... (Intră paharnicul Ulea și clucerul Moghilă prin dreapta.) A! Paharnice... scumpa dumneavoastră sănătate...
Paharnicul Ulea: Abia mă ţin picioarele...
Ștefan: Schimbă-le cu ale mele... Fii, mă omule, tînăr, voinic, ca un brad, fii ca mine... Ei, oleacă
suflarea... oleacă piciorul... oleacă de căldură... oleacă încheieturile... dar încolo... aproape nimic... (Încearcă sabia.) Nu vrea să iasă... Nu vreau să vrea să
iasă... Și de ce-aș vrea? (Către Ulea.) Să spui feciorului tău să nu stea cu capul în jos... Signore, mută-te
în partea astălaltă... (Bogdan vine din fund trist,
îmbrăcat în zale de sus pînă jos, cu mai mulţi ostași.)
Pe cine zăresc? Pe tine te mai așteptam... (Ștefan se
suie în jeţul cu stemă din dreapta tronului. Bogdan
dă să-i sărute mîna. Ștefan îl oprește.) Prea e caldă și
nădușită... Așteaptă să se răcească... (Către doamnă
și Bogdan.) Ce tresăriţi?... Da, văd o doamnă care se
plimbă pe lîngă castel...
Doamna Maria (îndurerată): Nu e nimeni, măria-ta!
Ștefan: Nimeni... (Doftorul Șmil se pleacă la urechea domnului, îi șoptește ceva.) N-ai grije... Voi fi al
tău sau al doamnei...
Doftorul Șmil: Al doamnei?... Al doamnei Maria, măria-ta...
Ștefan (se ridică din jeţ): Maria și Moldova e
totuna... Ostași, boieri, curteni, v-am adunat aci să
staţi mărturie după ce n-oi mai fi. Sînt patruzeci și
șapte de ani... mulţi și puţini... de cînd Moldova îmi
ieși înainte cu mitropolit, episcopi, egumeni, boieri,
răzăși și ţărani, în Cîmpul de la Direptate, și cum
vru Moldova așa vrusei și eu. Că vru ea un domn
drept, și n-am despuiat pe unii ca să îmbogăţesc pe
alţii... că vru ea un domn treaz, și-am vegheat ca
să-și odihnească sufletul ei ostenit... că vru ea ca
numele ei să-l știe și să-l cinstească cu toţii, și numele ei trecu graniţa, de la Caffa pînă la Roma, ca o
minune a Domnului nostru Isus Christos...
Hatmanul Arbore: Numele tău, măria-ta!
* Mamifer carnivor cu blană fină, albă iarna și brună vara.
141
II
Toţi: Așa e!
Ștefan: Nu... nu!... Eu am fost biruit la Războieni și la Chilia, Moldova a biruit pretutindenea!
Am fost norocul, a fost tăria!... Sînt bătrîn... (Se întoarce și privește grupul unde stau paharnicul Ulea,
stolnicul Drăgan și jitnicerul Stavăr.)
Mulţimea: Nu! nu!
Ștefan: Oh! pădure tînără!... Unde sînt moșii voștri? Presăraţi... la Orbie, la Chilia, la Baia, la Lipnic,
la Soci, pe Teleajen, la Racova, la Războieni... Unde
sînt părinţii voștri? La Cetatea-Albă, la Cătlăbugi,
la Scheia, la Cosmin, la Lenţești... Unde sînt... bătrînul Manuil și Goian, și Știbor, și Cînde, și Dobrul,
și Juga, și Gangur, și Gotcă, și Mihai Spătarul, și
Ilea Huru comisul, și Dajbog pîrcălabul, și Oană, și
Gherman, și fiara paloșului... Boldur?... Pămînt!... Și
pe oasele lor s-a așezat și stă tot pămîntul Moldovei
ca pe umerii unor uriași! (Se oprește ostenit.) Suflarea... Bătrîneţea... (Săgetează cu privirile grupul lui
Ulea.) C-am cercat să unesc Apusul într-un gînd, că
zic că sînt creștini, și trimișii mei au bătut din poartă
în poartă, rugîndu-se mai mult pentru ei ca pentru
noi, să lase războaiele de zaviste și să se ridice împotriva primejdiei obștești a creștinătăţii... Le trebuia
un om?... Era... A fost... Acum e bolnav... Văzînd că
rămîi cu făgăduielile, am căutat să unesc Răsăritul.
(Fulgeră, plouă repede.) Ș-am trimis la unguri, la leși,
la litvani, la ruși, la tătari... Au făcut cărări bătînd
drumurile pustii oamenii mei, și degeaba, învoieli
cu peceţi-n calapoade, iscălituri fudule... Și praful
s-a ales de învoieli. Vladislav, un molîu, un întristat;
Alexandru, un fudul, un iagelon, o slugă a popii de la
Roma; Ivan, un năuc, căzut în copilărie... (Un tunet
urmat imediat de un trăsnet.) Cînd voi fi în faţa Lui,
voi îndrăzni să-i zic: „Doamne, tu singur știi ce-a
fost pe inima mea, că-n tine am crezut, că nici o deșertăciune nu s-a lipit de sufletul meu, că am stat zid
neclintit în faţa păgînilor... Dar toţi m-au părăsit...
Doamne, osîndește-mă după păcatele mele, ci nu mă
osîndi de pacea cu turcii spre mîntuirea sărmanului
meu popor!” (Fulgere și tunete.) Bogdane, turcii sînt
mai credincioși ca creștinii cuvîntului dat... Ţineţi
minte cuvintele lui Ștefan, care v-a fost baci pînă la
adînci bătrîneţe... că Moldova n-a fost a strămoșilor
mei, n-a fost a mea și nu e a voastră, ci a urmașilor
voștri ș-a urmașilor urmașilor voștri în veacul vecilor... Ah!... Nimic... Bătrîn, bolnav și neputincios...
Mantia asta e prea grea... S-o poarte altcineva mai
tînăr... (Mișcare în mulţime. Mirare.) Bogdane!... (I-o
pune pe umeri.) Și voi, mărturie a ceea ce aţi văzut,
spuneţi ţării (tunetele se înteţesc) că voinţa mea e
să se ungă Bogdan de cînd sînt în viaţă... Că voinţa mea ș-a ei a fost pururea una... (Capetele boierilor se pleacă în semn de ascultare.) Signore, dă-mi
mîna. (Ștefan trage pe Bogdan spre tronul Moldovei.)
Bogdane... vino... suie-te... așează-te... pune coroana... Bine... (Îngenunche.) Doamne, binecuvîntează... (Dă să-i sărute mîna.) Ah!... (Se rostogolește de
pe treptele tronului în braţele Mariei ș-ale doftorului
Cesena.)
Maria: Ștefane!
Doftorul Șmil: Altfel nu s-ar fi putut.
Hatmanul Arbore: A murit?
Clucerul Moghilă: Cine să moară? Soarele
nostru n-a apus încă!
***
ACTUL PATRU
O camera a castelului. În fund, un pat de stejar cu perdele de in. Perdelele acoperă patul. Lîngă pat, o
piele de urs și două de lup. O masă. Pe masă, felurite doftorii și paharul de alabastru. În fundul patului,
Domnul nostru Isus Christos pe cruce. O ușă de paraclis. Un iconostas. În stînga, o ușă cu trei trepte și o
fereastră care se deschide în curtea castelului. Intrare în dreapta. Se crapă de ziuă. La început s-aud
păsările cîntînd. Un scaun cu stema Moldovei în planul întîi.
Oana: Se vede că tata – cine-o fi fost – a fost
ostaș.
Ștefan (se scoală într-o rînă): Da... și ce ostaș!
Oana: L-ai cunoscut?
Scena II
(OANA, ȘTEFAN, într-un vestmînt de borangic.)
[...]
Ștefan: Oană, ce suflet e-n tine!
142
Ștefan: Firește!... Era un om... de măsura mea...
Cu mustăţi aduse... tocmai ca mine... Cu părul alb...
Asta... nu... cu părul cărunt și-l purta lunguieţ... ca
și mine...
Oana: Bietul tată! Și cum a murit?
Ștefan: Rănit la picior... ca și mine... Ce fulgere...
Oana: Nu fulgeră, măria-ta...
Ștefan: Ca și mine... Dă-mi un pahar cu apă...
Oana: Mă duc s-aduc proaspătă de la izvor...
(Iese prin stînga.)
Ștefan: Ăstor copii nu le-am spus... păcat!... Și
mi-e așa de dragă ca ochii din cap... î... Și poate să
mă duc călare pe Voitiș... E sîngele meu în ea... Să-i
mărturisesc barem ca-n vis, pînă mai e vreme... (Se
aude Oana suind repede scările.) În inima mea, ca o
dulce moleșeală... (Oana vine c-un urcior de argint,
ia paharul de alabastru și toarnă de sus.)
Oana: Ce rece și limpede e!
Ștefan: Limpede ca privirile tale, ca sufletul tău,
ca vorbele tale... numai că privirile, sufletul și vorbele
tale sînt calde ca lumina soarelui de dimineaţă...
Oana: O! măria-ta! [...]
Oana: A adormit? Așa de repede? Ca un copil
la sînul mă-sei... Visează...
Ștefan: ...Zidăria cenușie... Departe... Castelul
meu din Hîrlău...
Oana: L-am turburat cu vorba mea, ca o seacă... Ce să fac? Îl iubesc așa de mult... Aș vrea să
fiu pielea de urs pe care calcă, vestmintele cu care
se-mbracă, sabia de care nu se desparte...
Ștefan: ...E de mult... Nu... Răreșoaia... cînta de te
slăvea cîntece bătrînești... Tot am uitat... Peste cîteva
luni născu o fată... Da... eu... Ștefan... tatăl bun al ei...
Oana: De multe ori visezi ce cu gîndul n-ai gîndi.
Ștefan: ...La doi ani o iau ș-o aduc la curte...
Mărturisesc doamnei... Cum e ea bună... o crește
ș-o îngrijește ca pe copilul ei...
Oana: Ce Dumnezeu! (Se uită lung la Ștefan).
Răsuflarea grea... Doarme...[...]
Ștefan: Î... î... î...
Oana: Ce, măria-ta?
Ștefan: Ah! ce vis frumos... ș-odată într-unul
urît!... Cum mi se bate inima... apă... apă...
Oana: Apă, doamne! Bea apă, să-ţi treacă!
Ștefan: Oană, Oană! Vino încoa, aici... (Îi ia
capul în mîini, o privește ţintă și lung ș-o sărută de
mai multe ori, pe păr, pe obraji, pe frunte.) Ai înţeles, Oană?...
Oana: Da, măria-ta! (Îi curg lacrimile.)
Ștefan: Nu plînge...
Oana: Nu plîng... Sînt fericită și nefericită... Fericită de vis, nefericită că suferi așa de mult...
Un Curtean: Rareș vrea să intre cu d-a sila...
I-am spus...
Scena III
(ȘTEFAN, OANA și PETRU RAREȘ, prăfuit și noroit.)
Petru Rareș (vine din stînga): Doamne!
Ștefan: O! Rareș, ești ca un cîine scăpat din jujău... O! ho!
Petru Rareș: M-a dus iubirea ca vîntul și m-a
întors grijea ca gîndul. Am trecut rîuri, iazuri, mocirle, viroage. N-am ocolit nici deal, nici vale. Mi-a
plesnit calul, am prins altul... Al cui o fi? Nu știu.
Ș-am ajuns.
Ștefan: Tot?
Petru Rareș: Tot, măria-ta!... Oană, să mă iubești ca p-un frate.
Oana: Cum ţi-am spus, Rareș.
Petru Rareș: Ca p-un frate bun, din aceeași
mamă și din același...
Oana: Cum?
Petru Rareș: Din aceeași mamă...
Oana: Da, frate... (Se îmbrăţișează.)
Ștefan: Două ramuri ale aceluiași stejar bătrîn!
Rareș, grozav te așteptam... Ai! ai!...
Oana: Ce?
Ștefan: Nimic... (lui Rareș) Na. Ia cartea asta.
Bag-o în sîn. Ia seama la pecetie. Pune caii la un
olac. Alege unul bine ferecat. Și la drum. Zi și
noapte. Schimbă caii din popas în popas. Și să
nu te oprești decît în Ţarigrad. Acolo s-o dai în
mînă marelui vizir. Și să vestești tuturora – să
nu uiţi pe Ștefănel al răposatului Alexandru –
că ieri am pus pe Bogdan în scaunul Moldovei și azi,
2 iulie, se strîng glasurile ţării să-l aleagă și mitropolitul Gheorghe să-l ungă.
Petru Rareș: Da?
Ștefan: De ce te uiţi așa?
Petru Rareș: Poi...
143
II
Ștefan: Poi?
Petru Rareș: Măria-ta...
Ștefan: Nu vezi suflarea mea? Nu simţi încheieturile mele?... Cum să le simţi... Ai!... Ai auzit pe
Ștefan văietîndu-se vreodată?
Petru Rareș: Nu, măria-ta...
Ștefan: L-ai văzut vreodată lungit în pat?
Petru Rareș: Nu, măria-ta...
Ștefan: Mi-a venit veleatul... O tărie mai am: să
nu-mi ascund sfîrșitul... (Oana plînge năbușit.) Ah!
Oană, Oană... vino încoa... trăiește, trăiește moș
Ștefan... Rareș, ca vîntul!
Petru Rareș: Ca vîntul!
***
Scena VIII
(ȘTEFAN, clucerul MOGHILĂ, doftorul
KLINGENSPORN, doftorul ȘMIL.)
Ștefan: Gata?
Doftorul Cesena: Si, ilustrissime.
Doftorul Șmil: Gata?... Aproape gata... Dacă
mi-ai da voie... să stai așa... cu faţa în jos... Așa. Și
dacă mi-ai da voie, să trec pe sub măria-ta fașa asta...
Ștefan: O! ho! ho!... Dacă mi-ai da voie, ș-un laţ
de gît... Glumiţi, Șmil...
Doftorul Șmil: Să glumim? E vreme de glumă?
Și cu măria-ta?
Ștefan: Desfă, Șmil! Ștefan al Moldovei n-are
nevoie să fie legat! (Doftorul Klingensporn aduce un
mangal. În foc, fiare cu mînerul de lemn.)
Doftorul Șmil: Să fie legat? Dar cînd vom trece
cu para focului în sus și în jos, ca să ardem bine...
Cum să nu sară-n sus măria-ta?
Ștefan: Vreau! (Doftorul Șmil îi desface legăturile. Ștefan își întoarce privirile spre icoană.) Vedeţi?...
Nici o legătură... A răbdat piroanele... A ridicat
ochii-n sus și-a zis: „Iartă-i pe ei, Doamne, că nu
știu ce fac!” Și El a răbdat pentru alţii, și eu să nu
rabd pentru mine? (Se închină, apoi se așează cu
faţa în jos.)
Clucerul Moghilă: O!
Ștefan: Aide! (Scena se petrece după perdele.)
Doftorul Klingensporn: Acum încleștează
mîinile.
144
Ștefan (în torturi): Otce naș ije esi na nebesah...
Tatăl nostru carele ești în ceruri, sfinţească-se
numele Tău... Vie împărăţia Ta... fie voia Ta... precum în cer și pre pămînt... Pîinea noastră cea spre
fiinţă dă-ne-o nouă astăzi... Și ne iartă nouă datoriile
noastre, precum și noi iertăm datornicilor noștri...
Și nu ne duce pre noi întru ispită... ci ne izbăvește
de cel viclean... Că a Ta este împărăţia și puterea... și
mărirea... și mărirea... și slava în veci... și puterea...
Clucerul Moghilă: O! părintele nostru!
Ștefan: ...Și ne izbăvește de cel viclean...
Doftorul Șmil: O! minunat om!
Doftorul Cesena: Gesu Maria!
Ștefan (se aude ca din depărtare): Petru Aron...
la Răușeni... întinse cursă fratelui său, tatălui meu
Bogdan... Și cînd îl străpunse, Bogdan îi zise... Cîine, ce-ai făcut pe fratele tău... Și cînd își dete sufletul strigă... a! a! o! o!
Scena IX
(Cei de sus, DOAMNA MARIA, OANA, IRINA,
REVECA vin din dreapta. La intrarea din stînga apar
o clipă paharnicul ULEA și stolnicul DRĂGAN.)
Doamna Maria: Ștefan... ce e, Ștefane?...
[...]
Ștefan (se mișcă): Ce foc! o! o! (Tumultul s-aude
din cînd în cînd.)
Doamna Maria: Foc nestins!
Ștefan (se întoarce, deschide ochii, se uită la
toţi): Maria... Oana... Șmil... N-am murit?
Doamna Maria: Nu... nu... (Plînge și-i sărută
mîinile.)
Ștefan: Atunci, de ce plîngi?
Doftorul Șmil: Măria-ta, niţel vin...
ȘTEFAN: Șmil... (Un zîmbet dureros. Soarbe vinul.) Aaah! Dar ce mă arde așa? Că bine ziceţi... Ce
e focul ăsta pe lîngă focul de pe inima mea... Ia!
(S-aude tumultul mai limpede.) Ce?... N-aud bine?
Ba aud... Ce strigă?
Clucerul Moghilă: Aleg pe Bogdan, măria-ta.
Ștefan: Î... î... î... Parcă ș-un alt nume... Nu strigă
toţi la fel... Cine să trăiască? (Se scoală pe jumătate.)
Cine să trăiască?... Ștefan? Eu? Fiul cui?... Nepotul
cui... Moghilă, vezi ce strigă... (Moghilă se duce la
fereastră și se întoarce schimbat la faţă.) Spune-mi
vorba care ar ucide pe oricare altul în locul meu...
Ce?...
Clucerul Moghilă: Nedeslușit... Mă reped să
aflu... (Iese repede prin stînga.)
Doftorul Klingensporn: Orice mișcare...
Doftorul Șmil: E moartea!
Doamna Maria: Auzi, măria-ta!
Ștefan: N-aud... S-a potolit... Iar încep?... A...
a... a... a!... (S-aude glasul lui Ulea cerînd domn pe
Ștefăniţă.) Daţi-mi... ah!... daţi-mi...
Doftorul Șmil: Ce faci...
(Toţi îl înconjoară d-aproape.)
Doftorul Cesena: Nu!
Doamna Maria: Nu!
Oana: Ah! nu!
Reveca: Nu!
Irina: Nu!
Doftorul Klingensporn: A! nu!
Ștefan: Toţi, dușmani?... Și tu, Oană?... (S-aude
din nou strigînd pe Ștefăniţă. Se ridică în picioare.)
Doamna Maria: Nu... nu te duce...
Ștefan: Tu să schimbi ce-mi este scris... Oană!
sabia... sabia... c-am să judec!... (Oana îi dă sabia.)
Ștefan, nu Ștefăniţă... Viu, viu, numaidecît! O! ho!
ho! să se împlinească legea!... (Ștefan pleacă repede
și, șchiopătînd mai greu, iese prin stînga.)
Doamna Maria (tîrîndu-se în genunchi): Ah!
nu! nu te duce! (Se ridică în picioare și fuge la fereastră.) A!... se duce ca un vifor... Ca un taur îndîrjit în
mijlocul mieilor!
Doftorul Șmil: S-a sfîrșit! Păcat!
Doamna Maria: Ah! Doamne!
Oana: N-a picat?
Doamna Maria: Da... păcătosul...
Oana: Un munte i-ar fi stat în faţă!
Doamna Maria: Spune poporului ceva...
(S-aude: „Să trăiască Bogdan!”) Se cutremură... Se
întoarce... Vine... (Toate izbucnesc în plîns.)
tului domn al Moldovei?... Cine a zis că sînt bătrîn și
bolnav?... Pe Ulea l-am măsurat cu privirea... Murise
înainte d-a-l izbi!... Picăturile astea sînt calde... în fiece
ostaș e o fiară!... Iată-l... Pîndește călare... Calul îi tremură și joacă... Bagă pintenii pîn’ la rădăcină... Chiuie
de-nfioară valea Racovăţului... Unde e mai greu, acolo
cade... Un leu în mijlocul dihorilor... Zboară capetele
pînă nu mai simte mîna din umăr... Cînd mă văzu, își
cuprinse faţa cu amîndouă mîinile, și eu cu amîndouă o învîrtii, și trecu prin el ca printr-un aluat ce se
dospește... Dumnezeu să-l ierte... Dumnezeu?... Dar
cine e de vină? Io, Ștefan voievod, am suit pe Bogdan pe tron... Io, Ștefan voievod, i-am așezat cu mîna
mea coroana strămoșilor mei... El fu de faţă și văzu ce
vreau eu, și tot sfatul, și toată ostășimea... Sufletu-mi
nu vrea, și ca un scos din fire se aruncă în sabia mea...
Cine e de vină?... Se cutremură Moldova și-o prăpastie se deschise... Și cu acest sfînt oţel oprii cutremurul și umplui prăpastia! (S-aude: „Să trăiască domnul
Bogdan!”)... Î... î... Da...! S-a împlinit legea! (Scoboară
treptele și aruncă sabia.) Ţi-ai împlinit menirea ca și
mine! Maria... Oana... Răsuflarea... (Cade pe braţele
lor și-l duc pe scaunul cu stemă.) Deschideţi geamurile... Apă... (Oana îi dă apă în paharul de alabastru.)
Doamna Maria (covîrșită de durere): Măria-ta,
să te odihnești!
Ștefan: Mă voi odihni...
Doamna Maria: Bogdan e domn... Uită tot...
Ștefan: Voi uita tot... nu-mi voi aduce aminte
de nimic... (Suflă greu. Pipăie pe Maria și pe Oana.)
Să dăruiţi paharul acesta Mănăstirii Putna... Nu
vine...? Mai iute...
Doamna Maria: Cin’ să vie, măria-ta?
Ștefan: Nu, doamna aceea înfășurată în negru...
Ea o să vie mai degrab’ decît am dori-o... Poftim...
Te-am privit d-atîtea ori în faţă... Nu mi-e frică de
tine... (Sughiţă.) A! ci vin’ odată, Bogdane, că nu pot...
Scena X
Bogdan: A! Măria-ta!
Ștefan: E... (Sughiţă.) E... mă-ri-a-ta!... Frig...
frig... (Se uită la doamnă, apoi se uită lung la Oana.)
Mai bine... (Sughiţă.) Mă... voi... odihni... (Se întinde în șira spinării. Face cruce.) O... o... o... Moldova... (Îi cade capul pe pieptul Oanei.)
(ȘTEFAN se oprește pe treptele intrării, cu părul în
neorînduială, turburat, ca un halucinat. De pe sabie curge
sîngele. Toţi fac cîţiva pași spre el și se opresc încremeniţi
de durere și de spaimă.)
Ștefan: O! cine vrea pe Ștefăniţă, nepotul răposa-
(S-aude la intrare: „Să trăiască vodă Bogdan!”.
Năvălesc Bogdan, hatmanul Arbore și toţi ceilalţi pîrcălabi
și Sfatul domnesc, ostași, popor, și cad în genunchi.)
145
II
S apere aude
1. Extrage, din fragmentele propuse, cuvintele din cîmpul noţional
apus, explicînd sugestia titlului.
1.1. Cercetează sensurile substantivului apus și determină care dintre ele vizează:
• sensul principal;
• sensuri derivate;
• sensul figurat.
1.2. Formulînd răspunsul, consultă reperele de mai jos.
➢ Trecere a unui astru sub orizont.
➢ Timp al zilei cînd apune soarele.
➢ Parte a orizontului.
➢ Punct cardinal opus răsăritului.
➢ Spaţiu geografic situat în acest punct cardinal.
➢ Sfîrșitul a ceva.
2. Identifică, prin exemple convingătoare, timpul istoric al evenimentelor reflectate în dramă.
3. Precizează, prin clustering-ul alăturat, personajele din „cercul”
apropiat lui Ștefan cel Mare și din „cercul” periferic.
3.1. Constată în ce relaţii se află aceste două grupuri de personaje.
4. Analizează semnificaţia substantivelor proprii-toponime din
textul monologului (Scena VIII: Oh, pădure tînără!).
4.1. Compară valoarea lor simbolică pentru Ștefan cel Mare (în
1504) cu valoarea pe care o au acum, pentru noi.
Cetăţile îl poartă-n pietre
Cu grai de mărturie trează.
Haralambie ŢUGUI
5. Comentează afirmaţia că, în piesă, autorul a construit protagonistul din două personaje:
ȘTEFAN CEL MARE
OMUL
DOMNUL
6. Consultînd didascaliile iniţiale, dedu ce semnifică:
• numele personajelor masculine: Arbore, Dragoș, Negrilă, Grumaz,
Ulea, Drăgan, Stavăr, Moghilă, Șmil, Geronimo de Cesena etc.;
• numele personajelor feminine: Dochia, Irena, Ileana, Oleana,
Oana, Ilenca, Ancuţa, Domnica etc.
ȘTEFAN CEL
MARE
Semnificaţia personajelor
în raport cu protagonistul
7. Utilizînd detaliile din textul dramei, caracterizează spaţiul, locul
desfășurării evenimentelor în operă.
7.1. Compară spaţiul din piesă cu cel real, istoric și expune-ţi opinia, alegînd reperele. Ce concluzie poţi trage?
Este real?
Aparţine ficţiunii?
Este extins?
A fost concentrat?
Este static?
Este dinamic?
8. Precizează importanţa problemelor pe care trebuie să le soluţioneze Ștefan cel Mare în raport cu:
• idealul domnitorului;
• destinul ţării;
• alte personaje.
146
9. Comentează ideea că epicentrul tuturor evenimentelor este un
singur personaj – Ștefan cel Mare, angajînd sugestiile din schema
propusă:
ACTUL II
Se conturează plenar imaginea voievodului prin evocarea
de către Moghilă a luptei din
Pocuţia.
ACTUL I
Tablou de cultură arhaică
vizînd existenţa domnitorului
la curte, în răgazurile dintre
războaie.
ŞTEFAN CEL MARE
ACTUL IV
Se tensionează efectul dramatic prin ruga de invocare a
marelui strămoş mitic în scena martiriului domnitorului;
arderea rănii.
10. Analizează dialogul dintre Drăgan și Stavăr (Scena V) din textul
dramei, remarcînd specificul comunicării dramatice, modalităţile verbale de a transmite: dificultatea de comunicare, emoţiile,
incertitudinea, îndoiala, suspansul.
10.1. Comentează valoarea expresivă a semnelor de punctuaţie.
11. Identifică și citește, cu o intonaţie adecvată, fragmentul unde s-a
înnodat intriga piesei.
11.1. Documentează-te din textul informativ și Agenda cititorului
și explică natura, tipul și rolul conflictului dramatic în operă,
răspunzînd la întrebările de reper:
• Care sînt personajele antrenate în conflict?
• Ce forţe, idealuri, atitudini, convingeri umane reprezintă?
• Cum se dezvoltă și se rezolvă conflictul?
• Cîte planuri are conflictul?
• Ce efect produce acesta asupra unui cititor? Dar asupra unui spectator?
• Cînd se manifestă conflictul exterior și cel interior?
ACTUL III
Este organizat pe actul simbolic
al continuităţii: înscăunarea lui
Bogdan, proiectată pe genealogia ancestrală cît şi pe viitorul
fabulos (monologul lui Ştefan
cel Mare).
Agenda cititorului
Drama, piesă cu puternic
conflict şi o diversitate de
personaje ce antrenează
destine umane sau destinul unui popor.
În literatură s-a afirmat
• Drama satirică
• Drama tragică
• Drama domestică
• Drama psihologică
• Drama istorică
• Drama poetică
• Drama de idei
• Drama mitologică
• Drama socială
ELEMENTE DE STRUCTURĂ ALE OPEREI DRAMATICE
Textul dramatic este alcătuit din replici, care,
într-un joc scenic, sînt rostite de către autor. Modalităţile dominante de expunere sînt dialogul și monologul.
Dialogul dramatic implică un conflict acut și
are o deosebită tensiune dramatică. Discursul operei
dramatice este foarte concentrat, avînd un incipit
scurt, o intrare directă în miezul forţelor aflate într-un conflict. Conflictul conduce spre un final, care
să impresioneze prin răsturnări de situaţii.
Purtătorii mesajului în textul dramatic sînt personajele care își rostesc replicile pentru spectatorii
ce vizualizează piesa, creîndu-se, astfel, un timp și
un spaţiu dramatic prezent.
Principalele elemente ale unei opere dramatice
sînt: titlul; didascaliile iniţiale; incipitul ex-abrupto;
actul; scena; personajele; didascaliile textuale; timpul dramatic; spaţiul dramatic; conflictul dramatic;
finalul.
147
II
L
abor omnia vincit
Agenda cititorului
• ACT, acţiune, mişcare,
element principal al piesei clasice. În dramaturgia modernă este înlocuit
cu termenul de tablou.
• SCENĂ, unitatea dramatică ce modifică numărul
de personaje aflate în acţiune, intrarea şi ieşirea
personajelor din scenă.
• DIDASCALIA, învăţătură. Remarcile autorului
din partea iniţială a
operei dramatice cu privire la personaje, timp,
spaţiu şi din parantezele
textului în calitate de
instrucţiuni adresate
actorilor cu referire la
valenţele personajelor
pe care le reprezintă sau
la jocul scenic.
• REPLICĂ, modalitate
prin care un personaj
răspunde interlocutorului său. Conflictul
dramatic se relevează
îndeosebi prin replici
antitetice.
• TIRADĂ, suită lungă de
fraze în care un personaj
amplifică retoric o idee
cu intensă participare
afectivă şi fără întrerupere, adresîndu-se
celorlalte personaje sau/
şi auditoriului în spectacol. În tiradă, personajul
îşi expune reflecţiile
personale.
1. Utilizînd informaţia din Agenda cititorului de la pagina 147,
definește tipul piesei Apus de soare ca operă dramatică:
• de acţiune? • de caracter (personaj)? • de spaţiu? • alte variante.
2. Aplicînd lectura întregii drame, examinează schema și formulează concluzii despre valoarea operei prin referire la:
➢ modul în care a distribuit autorul faptele în cele 4 acte;
➢ modul în care se mișcă acţiunea în operă;
➢ rolul actelor în raport cu timpul și spaţiul operei;
➢ impactul distribuirii evenimentelor în acte dramatice asupra cititorului, spectatorului.
ACTUL II
Boala lui Ștefan cel Mare și
înscăunarea lui Bogdan drept
succesor la domnie, ceea ce
înnoadă conflictul.
ACTUL I
Prezintă epoca de la începutul
secolului al XVI-lea.
APUS DE SOARE, o dramă
istorică de referinţă
ACTUL III
Pedepsirea boierilor trădători, fapt ce soluţionează conflictul, dar agravează boala
domnitorului.
ACTUL IV
Deznodămîntul – trecerea în
eternitate a omului și voievodului.
3. Citește Agenda cititorului și precizează:
• care este unitatea mai mică decît actul?
• ce funcţie are ea ca element de compoziţie a operei dramatice?
• unitatea dată este absolut necesară?
4. Organizaţi un concurs pentru cea mai convingătoare rostire a
ultimei replici a lui Ștefan cel Mare, din actul III, scena VIII.
4.1. Verificaţi informaţia din Agenda cititorului și stabiliţi în ce constă valoarea ei în raport cu: tipul de replică; semnificaţia personajului; valoarea mesajului. Completaţi tabelul.
Tipul de replică
------------
TIRADA
Personajul
------------
Mesajul global
------------
5. Extrageţi un fragment, la alegere, din actul III, scena VIII, citiţi-l
pe roluri, respectînd toate didascaliile din text cu privire la:
➢ modul de rostire;
➢ mediul în care se mișcă personajul;
➢ tonul și ritmul vorbirii;
➢ prezentarea sunetelor de fundal etc.
ARS COLLABORANDI
6. Determinaţi în ce măsură v-au fost utile didascaliile.
148
6.1. Motivează funcţiile didascaliilor explorate de către autor, utilizînd exemple din text, conform tabelului.
Funcţiile didascaliilor
Exemple textuale
1. Precizează cine este antrenat în
dialog, cui îi este adresată replica.
2. Menţionează contextul și mediul
în care se desfășoară dialogurile.
3. Descrie situaţii de comunicare verbală, nonverbală și paraverbală.
4. Este un mijloc de caracterizare a
personajelor.
5. Suplinește un rol narator.
1. _______________________________________
_______________________________________
2. _______________________________________
_______________________________________
3. _______________________________________
_______________________________________
4. _______________________________________
_______________________________________
5. _______________________________________
_______________________________________
ARS COLLABORANDI
Schema relaţiilor dintre
motivele principale ale
dramei şi laitmotiv
7. Comentează sugestia metaforei pădure tînără din tirada susţinută de domnitor.
viaţa–moartea
8. Autorul îi acordă Moldovei, ca proiecţie spaţială, o funcţie de
centru al lumii. Explică semnificaţia tehnicii de concentrare/
extindere a spaţiului: ograda palatului domnesc → sala/ patul de
suferinţă al voievodului → Ţara Moldovei.
9. Explică semnificaţia destinului ţării proiectat, de către domnitor,
în viitor:
Moldova n-a fost a strămoșilor mei, n-a fost a mea și nu e a voastră, ci
a urmașilor voștri ș-a urmașilor urmașilor voștri în veacul vecilor.
dragostea
laitmotivul
suferinţei şi
al sacrificiului
continuitatea
timpul
10. Rezumă, în baza celor mai relevante motive din text, mesajul
global al dramei. Utilizează, în acest sens, schema alăturată.
patria
11. Formulează, în cîte un enunţ, tema și ideea principală a operei
dramatice Apus de soare, valorificînd semnificaţia motivelor.
12. Propune argumente pentru a comenta:
➢ Apus de soare este o dramă: istorică, politică, simbolică,
mitică, existenţială... (varianta proprie).
➢ Elementul pictural și de atmosferă în dramă.
➢ Valorile culturale tradiţionale.
1. Demonstrează cu exemple din text prin ce te-a impresionat arta
scriitorului în drama studiată. Pornește de la titlul temei.
2. Explică, într-un text coerent, în ce mod tipul replicilor din drama
Apus de soare denotă starea și caracterul personajului care le rostește.
OPŢ I O NA L
3. Pledează, într-un discurs, cu argumente concludente, pentru cauza de independenţă și prosperare a ţării. Apelează, în răspunsul
scris, și la cunoștinţele din istorie.
149
ARS DISCENDI
II
O SCRISOARE PIERDUT+
de ION LUCA CARAGIALE,
un spectacol al spiritului critic
19
Motto:
Obiectivitatea comică se orientează
spre generalitate şi tipologie.
Adrian MARINO
1. Consultă dicţionarul explicativ și definește sensurile cuvintelor
comédie și comedíe, comic. Încadrează-le în enunţuri.
2. Exemplifică, succint, situaţiile de viaţă în care poţi utiliza expresiile:
• a face o comedíe;
• a fi comediant;
• a se face de comédie;
• a fi un farseur;
• a face comédie;
• o lume de comédie;
• a face o farsă;
• comédie și pace!
3. Comentează sensul lexemului comédia din versurile lui Mihai
Eminescu expuse în Rînduri-Gînduri.
• Citește fragmentele din capodopera dramatică a lui Ion Luca
Caragiale și pronunţă-te: ai putea să-ţi exprimi impresiile postlecturale prin constatarea: „da, comédia se mișcă”?
O SCRISOARE PIERDUTĂ
Comedie în patru acte (1884)
S cripta manent
PERSOANELE
Rîndur
i -Gîndu
ri
Parcă-l văd pe astronomul
cu al negurii repaos
Cum ușor, ca din cutie, scoate
lumile din chaos...
Atunci lumea-n căpăţînă
se-nvîrtea ca o morișcă,
De simţeam, ca Galilei, că
comédia se mișcă.
Mihai EMINESCU
ȘTEFAN TIPĂTESCU, prefectul judeţului
AGAMEMNON DANDANACHE, vechi luptător de la ‘48
ZAHARIA TRAHANACHE, prezidentul Comitetului permanent, Comitetului
electoral, Comitetului școlar, Comiţiului agricol, al altor comitete și comiţii
TACHE FARFURIDI, avocat, membru al acestor comitete și comiţii
IORDACHE BRÎNZOVENESCU, asemenea
NAE CAŢAVENCU, avocat, director-proprietar al ziarului
Răcnetul Carpaţilor, prezident-fundator al Societăţii
enciclopedice-cooperative Aurora economică română
IONESCU, institutor, colaborator la acest ziar și membru al acestei societăţi
POPESCU, institutor, asemenea
GHIŢĂ PRISTANDA, poliţaiul orașului
UN CETĂŢEAN TURMENTAT
ZOE TRAHANACHE, soţia celui de sus
UN FECIOR, ALEGĂTORI, CETĂŢENI, PUBLIC
în capitala unui judeţ de munte, în zilele noastre.
150
ACTUL I
O anticameră bine mobilată. Ușă în fund, cu două ferestre mari în lături.
La dreapta, în planul din fund, o ușă, la stînga, altă ușă, în planul din faţă.
În stînga, planul întîi, canapea și un fotoliu.
Scena I
(TIPĂTESCU, puţin agitat, se plimbă cu
Răcnetul Carpaţilor în mînă; e în haine de odaie;
PRISTANDA, în picioare, mai spre ușă,
stă rezemat în sabie.)
Tipătescu (terminînd de citit o frază din jurnal):
„...Rușine pentru orașul nostru să tremure în faţa
unui om!... Rușine pentru guvernul vitreg, care dă
unul din cele mai frumoase judeţe ale României pradă în ghearele unui vampir!...” (Indignat:) Eu vampir,
ai?... Caraghioz!
Pristanda (asemenea): Curat caraghioz!... Pardon, să iertaţi, coane Fănică, că întreb: bampir...
ce-i aia, bampir?
Tipătescu: Unul... unul care suge sîngele poporului... Eu sug sîngele poporului!...
Pristanda: Dumneata sugi sîngele poporului!...
Aoleu!
Tipătescu: Mișel!
Pristanda: Curat mișel!
Tipătescu: Murdar!
Pristanda: Curat murdar!
Tipătescu: Ei! nu s-alege!
Pristanda: Nu s-alege!
Tipătescu: Cu toată dăscălimea dumnealui, cu
toată societatea moftologică a dumnealui... degeaba!
să-mi rază mie mustăţile!
Pristanda: Și mie!
Tipătescu: Dar în sfîrșit, las-o asta! Lasă-l să urle
ca un cîine!
Pristanda: Curat ca un cîine!
Tipătescu: Începuseși să-mi spui istoria de aseară. (Șade.)
Pristanda: Cum vă spuneam, coane Fănică (se
apropie), aseară, aţipisem niţel după-masă, precum
e misia noastră... că acuma dumneavoastră știţi că
bietul poliţai n-are și el ceas de mîncare, de băutură,
de culcare, de sculare, ca tot creștinul...
Tipătescu: Firește...
Pristanda: Și la mine, coane Fănică, să trăiţi! greu
de tot... Ce să zici? Famelie mare, renumeraţie mică,
după buget, coane Fănică. Încă d-aia nevastă-mea
zice: „Măi, roagă-te și tu de domnul prefectul să-ţi
mai mărească leafa, că te prăpădești de tot!...” Nouă
copii, coane Fănică, să trăiţi! nu mai puţin... Statul
n-are idee de ce face omul acasă, ne cere numai datoria; dar de! nouă copii și optzeci de lei pe lună: famelie
mare, renumeraţie mică, după buget.
[...]
Tipătescu: Spune odată istoria de-aseară, că
mă grăbesc.
Pristanda: Bine ziceţi, coane Fănică. Aseară
pe la zece și jumătate, mă duc acasă, îmbuc ceva și
mă dau așa pe-o parte să aţipesc numai un minuţel, că eram prăpădit de ostenit de la foc. Nevasta
zice, pardon: „Dezbracă-te, Ghiţă, și te culcă”. Eu,
nu; eu, la datorie, coane Fănică, zi și noapte la datorie. Așa, mă scol cam pe la douăspce fără un sfert,
și, pardon, mă dezbrac de mondir, scot chipiul,
mă-mbrac ţivilește și plec... la datorie, coane Fănică... Pînă să plec se făcuse vreo unul după douăspce. O iau prin dosul primăriei, și apuc pe maidan
ca să ies la bariera Unirii. Cînd dau să trec maidanul, văz lumină la ferestrele de din jos ale lui
d. Nae Caţavencu, și ferestrele vraiște. Ulucile înalte... dacă te sui pe uluci, poţi intra pe fereastră în
casă. Eu, cu gîndul la datorie, ce-mi dă în gînd ideea? Zic: ia să mai ciupim noi ceva de la onorabilul,
că nu strică... și binișor, ca o pisică, mă sui pe uluci
și mă pui s-ascult: auzeam și vedeam cum v-auz și
m-auziţi, coane Fănică, știţi, ca la teatru.
Tipătescu (interesîndu-se): Ei, ce?
[...]
Pristanda: Da’ să vedeţi ce s-a-ntîmplat... coane Fănică. Din vorbă-n vorbă, Caţavencu zice: „Mă
prinz cu d-voastră că o să voteze cu noi cine cu gîndul nu gîndiţi, unul pe care contează bampirul – și
acolo, pardon, tot bampir vă zicea – pe care contează
151
II
bampirul ca pe Dumnezeu... și cînd l-om avea pe ăla,
i-avem pe toţi... Ia ascultaţi scrisoarea asta”... și scoate o scrisorică din portofel... „Ia ascultaţi...” Diavolul
de popă, n-are de lucru? se scoală repede de la joc
și zice: „Să mă-ngropi, sufletul meu, Neică, nu citi...
stai, s-o ascult și eu... să-mi aprinz numai ţigara...” Și,
coane Fănică, se scoală de la joc, aprinde chibritul,
trage din ţigară și vine să arunce chibritul aprins pe
fereastră drept în ochii mei. Mă trag înapoi, alunec
de pe uluci și caz pe maidan, peste un dobitoc, care
pesemne trecea ori ședea lîngă uluci. Dobitocul începe să strige, toţi din casă sar năvală la fereastră, eu,
cum căzusem, mă ridic degrabă, o iau pituliș pe lîngă uluci și intru în curtea primăriei.
Tipătescu (interesîndu-se de povestire): Ei?
Pristanda: M-am mai întors eu, dar închiseseră
ferestrele și lăsaseră perdelele.
[...]
Tipătescu: Să-mi afli ce scrisoare e aia și de
cine e vorba.
Pristanda: Ascult, coane Fănică.
Tipătescu: Dacă s-ar putea să punem mîna și pe
firul ăsta – nu doar că mi-e teamă de intrigile proaste
ale lui Caţavencu – dar n-ar fi rău să-l dezarmăm cu
desăvîrșire, ș-apoi să-l lucrăm pe onorabilul!
Pristanda: Curat să-l lucrăm!
***
SCENA IV
(TIPĂTESCU, TRAHANACHE)
Tipătescu: Ei! neică Zahario, ce e? ia spune, te
văz cam schimbat!...
Trahanache: Ai puţintică răbdare, să vezi...
Azi-dimineaţă, pe la opt și jumătate, intră feciorul
în odaie – nici nu-mi băusem cafeaua – îmi dă un
răvășel și-mi zice că așteaptă răspuns... De la cine era
răvășelul?
Tipătescu: De la cine?
Trahanache: De la onorabilul d. Nae Caţavencu.
Tipătescu: De la Caţavencu?
Trahanache: Zic: ce are a face Caţavencu cu
mine și eu cu Caţavencu, nici în clin, nici în mîneci,
ba chiar putem zice, dacă considerăm după prinţipuri, dimpotrivă.
152
Tipătescu: Firește... Ei?
Trahanache: Stai să vezi. (Scoate un răvășel din
buzunar și-l dă lui Tipătescu.)
Tipătescu (luînd răvășelul și citind): „Venerabilului d. Zaharia Trahanache, prezident al Comitetului permanent, al Comitetului școlar, al Comitetului electoral, al Comitetului agricol și al altor
comitete și comiţii... Loco. (Scoate hîrtia din plic.)
Venerabile domn, în interesul d-voastră de cetăţean și de tată de familie, vă rugăm să treceţi astăzi
între orele 9 jum. și 10 a.m. pe la biuroul ziarului
Răcnetul Carpaţilor și sediul Societăţii enciclopedice-cooperative Aurora economică română, unde vi
se va comunica un document de cea mai mare importanţă pentru d-voastră... Al d-voastre devotat,
Caţavencu, director-proprietar al ziarului Răcnetul
Carpaţilor, prezident fundator al Societăţii enciclopedice-cooperative Aurora economică română...
Ei? Ce document?
Trahanache: Ai puţintică răbdare! Să vezi...
M-am gîndit: să nu mă duc... să mă duc... să nu mă
duc... ia, numai de curiozitate, să mă duc, să văz ce
moft mai e și ăsta. Mă îmbrac degrabă, Fănică, și mă
duc.
Tipătescu: La Caţavencu?
Trahanache: Stai, să vezi... la Caţavencu. Cum
intru se scoală cu respect și mă poftește pe fotei.
„Venerabile”-n sus, „venerabile”-n jos. „Îmi pare rău,
că ne-am răcit împreună, zice el, că eu totdeauna am
ţinut la d-ta ca la capul judeţului nostru...” și în sfîrșit
o sumă de delicateţuri... Eu, serios, zic: „Stimabile,
m-ai chemat să-mi arăţi un docoment, arată docomentul!” Zice: „Mi-e teamă, zice, că o să fie o lovitură dureroasă pentru d-ta, și ar fi trebuit să te pregătesc mai dinainte, d-ta, un bărbat așa de, și așa de...”
și iar delicateţuri... Zic iar: „Stimabile, ai puţintică
răbdare, docomentul...” El iar: „...că de, damele...” Să
vezi unde vrea să m-aducă mișelul! Biata Joiţica! să
nu cumva să-i spui, să nu care cumva să afle! cum e
ea simţitoare!...
Tipătescu: Ce! a cutezat? mizerabilul! (Se ridică
turburat.)
Trahanache (oprindu-l): Stăi, să vezi! „...că de,
damele, zice, nu înţeleg totdeauna meritele și calităţile morale ale bărbatului și respectul care va să zică,
ce trebuie să-i poarte...” În sfîrșit (Tipătescu fierbe),
ce s-o mai lungesc degeaba! După ce-i pui piciorul în
prag și-i zic: „Ia ascultă, stimabile, ai puţintică răbdare: docomentul!” vede mișelul că n-are încotro,
și-mi scoate o scrisorică... Ghici a cui și către cine?
Tipătescu (de abia stăpînindu-și emoţia): A cui?
a cui, nene Zahario?
Trahanache: Stai să vezi. (Răspicat și rîzînd:) A
ta cătră nevastă-mea, cătră Joiţica! scrisoare de amor
în toată regula... Ai? ce zici d-ta de asta?
Tipătescu (turburat rău): Nu se poate, nu se
poate!
Trahanache: Am citit-o de zece ori poate: o știu
pe dinafară! ascultă: „Scumpa mea Zoe, venerabilul
(adică eu) merge deseară la întrunire (întrunirea de
alaltăieri-seara). Eu (adică tu) trebuie să stau acasă
pentru că aștept depeși de la București, la care trebuie să răspunz pe dată; poate chiar să mă cheme
ministrul la telegraf. Nu mă aștepta, prin urmare, și
vino tu (adică nevastă-mea, Joiţica), la cocoșelul tău
(adică tu), care te adoră, ca totdeauna, și te sărută
de o mie de ori, Fănică...” (Privește lung pe Tipătescu,
care e în culmea agitaţiei.)
Tipătescu (plimbîndu-se înfuriat): Nu se poate!
O să-i rup oasele mizerabilului!... Nu se poate!
[...]
Trahanache: Ei, astîmpără-te, omule, și lasă odată mofturile, avem lucruri mai serioase de vorbit. Deseară e întrunire. S-a hotărît? Punem candidatura lui
Farfuridi? Ce facem? Deseară, am aflat că dăscălimea
cu Caţavencu și cu toţi ai lor vor să facă scandal. Trebuie să-i spunem lui Ghiţă să îngrijească. Mișelul de
Caţavencu o să ia deseară cuvîntul ca să ne combată...
***
Scena VII
(TIPĂTESCU, ZOE,
apoi CETĂŢEANUL TURMENTAT)
Cetăţeanul (șovăind): Sluga! (În tot jocul sughite și șovăie.)
Zoe: Cine e ăsta?
Tipătescu: Ce poftești d-ta?
Cetăţeanul: Eu?... (Sughite.) Eu sînt alegător...
Tipătescu (nervos): Cum te cheamă?
Cetăţeanul: Cum mă cheamă? Ce trebuie să spui
cum mă cheamă... vorba e, sînt alegător! (Șovăie.)
Zoe: E turmentat?
Tipătescu: Dracul să-l ia! nu e nimeni afară; lasă
să-mi intre aici toţi nebunii, toţi beţivii... Aide, ieși!
Cetăţeanul: Nu sînt turmentat... (zîmbind) coană Joiţico... Las’ că ne cunoaștem. Mă cunoaște conul Zaharia de la 11 fevruarie... Nu e vorba, ţinem
la d. Nae Caţavencu... e din Soţietate... dar vorba e,
eu alegător... eu (sughite) apropitar, eu pentru cine
votez? (sughite) d-aia am venit. (Șovăie.)
Zoe: Trimite-l, Fănică, dă-i drumul... e ameţit de tot...
[...]
Cetăţeanul: Eu am găsit (sughite) o scrisoare...
Tipătescu și Zoe: O scrisoare!
Cetăţeanul: Da. (Către Tipătescu:) A d-tale
către coana Joiţica... Am găsit-o alaltăieri-seara pe
drum, cînd ieșeam de la întrunire... Fă-ţi idee (sughite), de alaltăieri-seara pînă azi-dimineaţă s-o
duci într-un chef!...
Tipătescu (repezindu-se și apucîndu-l cu amîndouă mîinile de gît): Mizerabile!
Cetăţeanul: Nu mă zgudui (sughite), că ameţesc...
Zoe: Lasă-l, Fănică, să vedem...
Cetăţeanul: Lăsaţi-mă să vedeţi. Cînd am
găsit-o, de curiozitate am deschis-o și m-am dus
subt un felinar, s-o citesc. N-apucasem s-o isprăvesc
bine... și haţ! pe la spate, d. Caţavencu dă să mi-o ia.
Tipătescu: Și (disperat) ţi-a luat-o?
Zoe (același joc): Ţi-a luat-o?
Cetăţeanul: Aș! Am băgat-o în buzunar. Zice
d. Nae: „Așa? faci parte din Soţietatea noastră și primești scrisori de la prefectul, cetăţene, bravos!” Zic
(sughite): „Aș! de la prefectul!” Zice: „I-am cunoscut
slova... Ia arată-mi-o”. – „Doamne păzește!” Ba că dămi-o, ba că nu ţi-o dau, din vorbă-n vorbă, tura-vura,
ne-am abătut pe la o ţuică... una-două-trei... pe urmă
dă-i cu bere, dă-i cu vin, dă-i cu vin, dă-i cu bere... A
făcut cinste d. Nae... l-am băut... oo! l-am băut!
Zoe: Dar scrisoarea?
Tipătescu: Scrisoarea (se repede la el strigînd),
unde e scrisoarea?
Cetăţeanul: Nu striga (sughite), că ameţesc!... O
am la mine scrisoarea. (Amîndoi îl ascultă și-l privesc
cu îndoială și nerăbdare nervoasă.) Da.
Zoe și Tipătescu: S-ar putea!
153
II
Cetăţeanul: Da... o am la mine. (Căutîndu-se
prin buzunare.) Ehei! d. Nae zicea că-mi dă zece
poli pe ea; zic: nu trebuie, onorabile, parale... slavă Domnului... apropitar sînt (sughite), alegător...
(Sughite și se caută mereu.) Vorba e... eu (sughite),
eu pentru cine votez? (Se oprește din căutat și cu
simplicitate:) Am pierdut-o! (Se mai caută, apoi cu
hotărîre:) Am pierdut-o!
Tipătescu: A!
Zoe: Ţi-a furat-o Caţavencu!
Cetăţeanul: Adică d. Nae. Se prea poate... că am
și dormit... Vezi d-ta (Zoe și Tipătescu își frîng mîinile), fă-ţi idee... dă-i cu bere... dă-i cu vin... dă-i cu
vin... dă-i cu...
Tipătescu (apucîndu-l și zguduindu-l): Mizerabile! Ce ai făcut?
Cetăţeanul (căzînd pe un scaun): Nu mă zgudui!
***
ACTUL II
Același salon
***
Mi se cuvine!... Te rog!... nu mă combate... SusţiScena IX
ne-mă... Alege-mă. Poimîine, în momentul cînd voi
(CAŢAVENCU, TIPĂTESCU)
fi proclamat cu majoritatea cerută... în momentul
[...]
acela vei avea scrisoarea (cu multă căldură)... pe
Tipătescu: Mă iartă că te-am ofensat. Să fiu
onoarea mea!
și mai scurt... Iată: d-ta ești un om practic, d-ta
Tipătescu (aproape să izbucnească): Pe onoarea
posezi un lucru care-mi trebuie mie și știi cît îmi
ta? Și dacă nu pot să te aleg?...
trebuie... Eu vin și-ţi zic (cu multă afabilitate): mă
Caţavencu: Poţi!
rog, onorabile domn, ce-mi ceri d-ta în schimbul
Tipătescu (pierzîndu-și cumpătul din ce în ce):
acelui lucru?
Și dacă nu voi? – zi că nu voi să te aleg?
Caţavencu (naiv): Cum, nu știi?
Caţavencu (îndîrjit): Trebuie să vrei.
Tipătescu (asemenea): Nu.
Tipătescu (d-abia mai stăpînindu-se): Uiţi că nu
Caţavencu (asemenea): Nici măcar nu vă dă-n gînd?
e bine să te joci cu un om ca mine astfel. Nu! nu! nu
Tipătescu (asemenea): Nu... d-aia întreb...
voi să te aleg!
Caţavencu: Stimabile domn (cu dignitate), un
Caţavencu: Trebuie!
om politic...
Tipătescu: Nu!
Tipătescu (cu pofidă): Adică d-ta...
Caţavencu: Trebuie să vrei, dacă ţii cîtuși de puCaţavencu: Dă-mi voie... Un om politic trebuie,
ţin la onoarea...
mai ales în niște împrejurări politice ca acelea prin
Tipătescu (izbucnind): Mizerabile! (Caţavencu
care trece patria noastră, împrejurări de natură a hoface un pas înapoi.) Canalie nerușinată! Nu știu ce
tărî o mișcare generală, mișcare ce, dacă vom lua în
mă ţine să nu-ţi zdrobesc capul... (Se repede, ia un
consideraţie trecutul oricărui stat constituţional, mai
baston de lîngă perete și se întoarce turbat către Caales un stat tînăr ca al nostru...
ţavencu.) Mișelule! trebuie să-mi dai aici scrisoarea,
Tipătescu (impacientat, bătînd din călcîi): Mă
trebuie să-mi spui unde e scrisoarea... ori te ucid
rog, onorabile, încă o dată (răspicat)... ce-mi ceri d-ta
ca pe un cîine! (Se repede năvală la el. Caţavencu
în schimbul acelei scrisori? Scurt! scurt! (Repetă gesocolește masa și canapeaua, răstoarnă mobilele și se
tul de retezare al lui Caţavencu.)
repede la fereastră, pe care o deschide de perete îm[...]
brîncind-o în afară.)
Caţavencu (asemenea): Vreau... mandatul de
Caţavencu (tremurînd, strigă la fereastră în afadeputat, iată ce vreau: nimic altceva! nimic! nimic!
ră): Ajutor! Săriţi! Mă omoară vampirul! prefectul
(După o pauză, cu insinuare caldă și crescîndă:)
asasin! ajutor!
154
Scena X
(ACEIAȘI, ZOE venind repede din dreapta)
Zoe (repezindu-se între Caţavencu și Tipătescu,
rugătoare și foarte emoţionată): Domnule Caţavencu, domnule, pentru Dumnezeu! te rog, nu striga!... Fănică, ai înnebunit?... Domnule Caţavencu...
mă rog...
Caţavencu (emoţionat și el): Cum să nu strig,
doamnă?
[...]
Zoe (stăruind lîngă Tipătescu): Fănică! Fănică!
hotărăște-te! Poţi tu fi dușmanul liniștii mele?...
Spune! (Rugîndu-l frumos:) Fănică!...
Tipătescu (nemaiputînd lupta și sculîndu-se):
În sfîrșit, dacă vrei tu... fie!... întîmple-se orice s-ar
întîmpla... (Cu hotărîre:) Domnule Caţavencu, ești
candidatul Zoii, ești candidatul lui nenea Zaharia...
prin urmare, și al meu! Poimîine ești deputat!...
Zoe (triumfătoare): A!
Caţavencu: Poimîine veţi avea... (Se aude zgomot afară, vocea lui Trahanache: „Ai puţintică răbdare!”)
Zoe: Nenea!
Tipătescu: Zaharia!
Caţavencu: Venerabilul!
***
ACTUL IV
Grădina lui Trahanache, în fund grilaj cu poartă de intrare în mijloc: se vede în fund perspectiva
orășelului pe un fundal de dealuri. La dreapta în grădină, pe planul întîi și al doilea, intrarea, cu
trei trepte de piatră, în casele lui Trahanache. La stînga boschete. Mobile de grădină.
***
Scena II
(ACEIAȘI, TRAHANACHE și AGAMIŢĂ
DANDANACHE, venind din fund.)
Trahanache (foarte politicos): Poftim, poftim,
stimabile!
Tipătescu: Cine să fie?
Zoe: Un străin?...
Trahanache (coborînd): Dă-mi voie, Joiţico,
să-ţi recomand! d. Agamiţă Dandanache!
Zoe și Tipătescu: Dandanache! (Complimente.)
Trahanache: Candidatul nostru!... adică ce mai
candidat! alesul nostru.
Dandanache (vorbește peltic și sîsîit): Sărut
mîna... Si domnul? bărbatul dumneei?
Trahanache: Nu, eu sînt bărbatul dumneei,
dumneei este nevasta mea, cum am avut onoarea
să vă recomand...
Dandanache: Și d-voastră?
Trahanache: Și eu?... bărbatul dumneei... Eu (serios), Zaharia Trahanache, prezidentul Comitetului permanent, Comitetului electoral și... ai puţintică răbdare
(se caută în buzunar și scoate o carte de vizită, pe care i-o
dă lui Dandanache)... sînt aicea toate comitetele...
Dandanache (ia cartea): Mersi!... Si domnul?...
Trahanache: Domnul Fănică Tipătescu, prefectul nostru, amicul meu și al familiei mele.
Dandanache (lui Fănică): Îmi pare bine, dle
prezident! (Îi dă mîna. Trahanache trece lîngă Zoe.)
Tipătescu: Și mie, onorabile, nu mai puţin... Sînt
încîntat... Dar cu ce ocazie pe la noi?
Dandanache: Cu ocazia aledzerii, neicusorule, cu
ocazia aledzerii; stii, m-a combătut opoziţia si colo, si
dincolo, si dincolo... si rămăsesem eu... care familia
mea de la patuzsopt în Cameră... rămăsesem mă-nţeledzi fără coledzi... si asa am venit pentru aledzere.
Zoe (cu răutate): Nu trebuia să vă mai deranjaţi...
Dandanache: Ba încă ţe deranz, coniţa mea! Da’
stii, nu făţea să nu faţem măcar act de prezenţă...
Trahanache: Se-nţelege! foarte bine, foarte bine!
trebuie, trebuie.
Dandanache: Da’ de deranz... destul! Închipuieste-ţi să vii pe drum cu briza ţinţi postii, hodoronc-hodoronc, zdronca-zdronca... Stii,
m-a zdrunţinat!... si clopoţeii (gest)... îmi ţiuie urechile... stii asa sînt de ameţit si obosit...
nu-ţi faţi o idee, coniţa mea (către Trahanache),
nu-ţi faţi o idee, dle prefect, neicusorule (către Tipătescu) nu-ţi faţi o idee, dle prezident, puicusorule...
155
II
***
Scena III
(ZOE, TIPĂTESCU, DANDANACHE)
Dandanache: Cum îţi spui, să nu m-aleg, puicusorule, nu merdzea... Eu, familia mea, de la patuzsopt... luptă, luptă si dă-i, si dă-i si luptă... si
eu mă-nţeledzi tocmai acuma să remîi pe dinafară... fără coledzi!... si cît p-aţi, neicusorule, să nu
m-aleg...
Zoe: Să nu te-alegi d-ta, cu meritele d-tale! era
peste putinţă...
Tipătescu: Peste putinţă...
Dandanache: Ei, uite asa, cu meritele mele,
coniţă, vezi! era cît p-aţi, dar stii cît p-aţi... Întreabă-mă, neicusorule, să-ţi spui: nu vrea Comitetul
Ţentral, si paţe; ziţea că nu sînt marcant... Auzi, eu
să nu fiu marcant... Am avut noroc, mare noroc am
avut. Să vedeţi. Într-o seară... ţineva – nu spui ţine...
persoană însemnată... da becher – vine si zoacă
la mine cărţi... si cînd pleacă îsi uită pardesiul la
mine... A doua zi, voi să-l îmbrac... gîndeam că-i al
meu... văz că nu-i al meu; îl caut prin buzunare si
dau... peste ţe te gîndesti?
Tipătescu: Peste?
Dandanache (rîzînd): Peste o scrisorică.
Amîndoi: O scrisorică.
Dandanache: De amor...
Amîndoi (mișcaţi): O scrisorică de amor?
Dandanache: O scrisorică de amor cătră becherul meu, de la nevasta unui prietin, – nu spui
ţine... persoană însemnată.
Zoe: Ei și?
Tipătescu: Ei?
Dandanache: Ei, ţe să-ţi spui, puicusorule?
Adu o birze, mă, băiete, degrabă... Mă sui în birze si
mă duc la persoana, la becherul, – nu spui ţine – e
persoană însemnată: – „Găseste-mi, mă înţeledzi,
un coledzi, ori dau scrisoarea la Războiul...” De colea pînă colea... gîri-mîr... a trebuit, coniţa mea, să
ţedeze, si tranc! depesa aiţi, neicusorule...
Zoe (agitată treptat în măsura povestirii lui
Dandanache): A! domnule Dandanache, ai făcut
rău... fapta d-tale este... să-mi dai voie să-ţi spui...
Tipătescu (încet): Zoe! (Ea urcă.)
156
Dandanache: Asa e, puicusorule, c-am întors-o
cu politică? Aud? Ţe era de făcut? Aminteri dacă
nu-mi dedea în gînd asta, nu m-aledzeam... si nu
merdzea deloc, neicusorule; fă-ţi idee! familia mea
de la patuzsopt (coborînd către public), si eu, în toate Camerele, cu toate partidele, ca rumânul imparţial... si să remîi fără coledzi!
Tipătescu: Vezi bine! (Mușcîndu-și buzele:) Dar
nu ne-ai spus sfîrșitul istoriei... scrisoarea.
Zoe: Da, scrisoarea...
Dandanache: Care scrisoare?
Tipătescu: Scrisoarea becherului...
Dandanache: Care becher?
Zoe (nervoasă): Persoana însemnată... scrisoarea... de amor... arma d-tale politică, cu care te-ai
ales...
Tipătescu: Scrisoarea pe care voiai s-o publici
în Războiul, dacă nu...
Dandanache (aducîndu-și în sfîrșit aminte): A
da! scrisoarea... da... am priţeput...
Zoe: Ei! scrisoarea?
Tipătescu: Ce s-a făcut?
Dandanache: O am pusă acasă la păstrare... dar
stii, la loc sigur...
Zoe: Nu i-ai înapoiat-o persoanei?
Dandanache (cu mirare): Cum s-o înapoiez?
Tipătescu: Iată te-alegi, el și-a ţinut cuvîntul...
Zoe: Trebuie să i-o dai înapoi...
Dandanache: Cum se poate, coniţa mea, s-o
dau înapoi? S-ar putea să fac asa prostie? Mai trebuie s-aldată... La un caz iar, pac! la Războiul. (Coboară.)
***
Scena XIV
(ACEIAȘI, FARFURIDI, BRÎNZOVENESCU,
CAŢAVENCU, CETĂŢEANUL TURMENTAT, GHIŢĂ
PRISTANDA, IONESCU, POPESCU, ALEGĂTORI,
CETĂŢENI, PUBLIC)
(Brînzovenescu și Farfuridi cu alţi alegători mai
spălaţi, în costume de pretenţie provincială, intră,
venind din casă, coborînd pe treptele din dreapta;
salutări de toate părţile. Prin fund, Caţavencu, Ghiţă
poliţaiul, îmbrăcaţi ţivil, Cetăţeanul turmentat,
Ionescu și Popescu intră, conducînd manifestaţia
publică. Cei ce vin prin fund sînt toţi ameţiţi, și mai
ales Caţavencu și Cetăţeanul turmentat, care înghite și
sughite mereu. După ei vin o mulţime de cetăţeni cu
ramuri verzi și steaguri, asemenea foarte chefuiţi.
Toată lumea cu borcane de băutură în mîini.
Din casă, în urma lui Farfuridi, Brînzovenescu
și a celorlalţi alegători, vin feciorii cu sticle
de șampanie. Ghiţă Pristanda, îndată ce sosește
în scenă, face semn muzicii să tacă. Muzica tace.
Se împart pahare de șampanie fruntașilor.
Tipătescu, Zoe, Trahanache,
Dandanache sînt în stînga.)
Farfuridi (luînd un pahar de șampanie): În
sănătatea domnului Agamiţă Dandanache, alesul
nostru! Să trăiască! (Urale și muzică, Pristanda ţine
cu mîna tactul uralelor. Toţi ciocnesc și beau.)
Dandanache (îndemnat de Zoe și Tipătescu,
trece în mijloc cu paharul în mînă): În sănătatea alegătorilor... care au probat patriotism si mi-au acordat (nu nimerește)... asta... cum să zic, de!... zi-i pe
nume, de!... a! sufradzele lor; eu, care familia mea
de la patuzsopt în Cameră, si eu ca românul, imparţial, care va să zică... cum am ziţe... în sfîrsit să
trăiască! (Urale și ciocniri.)
Trahanache (către Caţavencu, care a coborît
spre el și Tipătescu): Și așa zi, ai? d-ai noștri, stimabile? bravos! mă bucur.
Caţavencu: Venerabile neică Zahario! în împrejurări ca acestea (mișcat), micile pasiuni trebuie să
dispară.
Trahanache: Ei, aici mi-ai plăcut! bravos! să
trăiești!
Caţavencu: În sănătatea venerabilului și imparţialului nostru prezident, Trahanache! (Urale și
ciocniri.)
(Zoe vede pe Cetăţeanul turmentat în grămadă,
ia un pahar și merge de i-l oferă.)
Cetăţeanul: În sănătatea coanii Joiţichii! că e
(sughite) damă bună! (Ciocnește cu ea; ea-i strînge
mîna din toată inima. Urale, ciocniri.)
Caţavencu (lui Tipătescu, încet): Să mă ierţi și
să mă iubești! (expansiv) pentru că toţi ne iubim
ţara, toţi sîntem români!... mai mult, sau mai puţin
onești! (Tipătescu rîde.) În sănătatea iubitului nostru prefect! Să trăiască pentru fericirea judeţului
nostru! (Urale, ciocniri.)
Trahanache (luînd un pahar și trecînd în mijloc
foarte vesel): Ei, aveţi puţintică răbdare!... Nu cunosc
prefect eu! eu n-am prefect! eu am prieten! În sănătatea lui Fănică! Să trăiască pentru fericirea prietenilor lui! (Sărută pe Fănică, apoi pe Zoe. Fănică sărută
mîna Zoii.)
(Urale. Dandanache între alegători, cu Farfuridi
și Brînzovenescu, le povestește încet, făcînd gestul cu
clopoţeii; la dreapta, în fund, Pristanda, Cetăţeanul
turmentat, muzică și lume. În stînga, Zoe, Tipătescu,
Trahanache cu alţi alegători. În mijloc, Caţavencu.)
Caţavencu (foarte ameţit, împleticindu-se-n
limbă, dar tot îngrășîndu-și silabele): Fraţilor! (Toţi
se-ntorc și-l ascultă.) După lupte seculare, care au
durat aproape treizeci de ani, iată visul nostru realizat! Ce eram acuma cîtva timp înainte de Crimeea?
Am luptat și am progresat: ieri obscuritate, azi lumină! ieri bigotismul, azi liber-pansismul! ieri întristarea, azi veselia!... Iată avantajele progresului!
Iată binefacerile unui sistem constituţional!
Pristanda: Curat constituţional! Muzica! Muzica!
(Muzica atacă marșul cu mult brio.
Urale tunătoare. Grupurile se mișcă.
Toată lumea se sărută, gravitînd în jurul
lui Caţavencu și lui Dandanache,
care se strîng în braţe, în mijloc. Dandanache
face gestul cu clopoţeii. Zoe și Tipătescu
contemplă de la o parte mișcarea.)
(Cortina cade repede asupra tabloului.)
157
II
S apere aude
INVENTAR LEXEMATIC
• bampir, famelie mare,
renumeraţie mică,
după buget, douăspce;
• comiţii, fotei,
docoment, turbură,
prinţipuri,
enfluanseze, foncţie;
• enteresul și iar
enteresul;
• patuzsopt, aledzere,
balotaz, zdrunţinat,
piţorul, priţepe,
sufradzele;
• andrisantul sînteţi
dumneavoastră, fevruarie, apropitar, subt.
Afişul spectacolului
montat la Teatrul Municipal
din Bacău
1. Identifică în text și explică sensul contextual și valoarea stilistică
a cuvintelor:
vampir, mizerabil, gogoman, canalie, caraghioz, mișelul, infamul.
2. Redactează corect cuvintele, sintagmele extrase din textul piesei
și expuse în Inventar lexematic.
3. Alcătuiește o listă a „expresiilor memorabile” din comedie și
explică sensul lor.
4. Comentează vorbirea unui personaj. Motivează de ce autorul își
„lasă” personajele să vorbească cu greșeli de rostire și erori de
logică.
5. Citește cu intonaţie adecvată expresiile indicate. Explică-le sensul contextual și precizează numele personajelor care le enunţă.
curat
caraghioz
curat
murdar
curat
ca un cîine
Mie-mi place să mă servească foncţionarul cu tragere de
inimă...
Cînd e om de credinţă.
Ai puţintică răbdare!
„Venerabile”-n sus,
„venerabile”-n jos.
Bine, frate, înţeleg plastografie, dar pînă unde se poate,
dar aici nu înţeleg.
Eu?
Eu sînt alegător...
Eu pentru cine votez?
A! ești om pierdut!...
Pierdut!...
Eu poate să mai scap... căci
poate să mai scap!
Fraţilor!
După lupte seculare, care au
durat aproape treizeci de
ani, iată visul nostru realizat!
Iată avantajele progresului!
În sănătatea alegătorilor...
care au probat patriotismul
si mi-au acordat... asta... cum
să zic, de!... zi-i pe nume, de!
a! sufradzele lor; ... în sfîrsit,
să trăiască!
6. Motivează afirmaţia autorului:
Nu încep niciodată să scriu pînă ce nu aud și văd omul, cu toate
amănuntele lui în faţa mea. Întîi îi zic pe nume...
6.1. Consultă prezentarea autorului din didascaliile iniţiale și exprimă-ţi opinia: De ce Ion Luca Caragiale își individualizează
personajele cu aceste nume? Ce sugestii îţi oferă celelalte indicaţii pentru a înţelege profilul personajelor.
158
7. Argumentează opiniile tale, interpretînd:
• sugestia eufonică a numelor;
• sensul radicalelor acestor nume;
• semnificaţia sufixelor din nume.
Agenda cititorului
8. Formulează două concluzii cu privire la arta alegerii adecvate a
numelor corespunzător cu semnificaţia personajelor.
9. Identifică prezenţa diminutivelor în limbajul unui personaj și
explică rolul lor stilistic.
10. Descrie, referindu-te la epocă, cum îţi imaginezi „o anticameră
bine mobilată”, invocată de autor în didascalii.
11. Citiţi, pe roluri, fragmentul din actul I, scena IV, potrivind intonaţia cu intenţia de comunicare a personajelor.
12. Analizează replicile lui Caţavencu din actul II, scena IX, și constată în ce măsură ideile sînt valabile în raport cu tema de discuţie Statutul omului politic.
13. Comentează, în baza cîtorva exemple din fragment, rolul stilistic al punctelor de suspensie și al semnelor interogative în relevarea modului de gîndire și exprimare al personajelor.
14. Estimează capacitatea personajelor de a întreţine un dialog.
Consultă reperele din Agenda cititorului.
15. Judecă integritatea tipurilor umane reprezentate de personajele
din actul IV, scena II, radiografiind limbajul lor.
Trahanache
Tipătescu
Dandanache
logica expunerii;
coerenţa replicilor;
finalitatea gîndurilor.
Zoe
• COMEDIA, operă dramatică al cărei subiect și
deznodămînt provoacă
rîsul și care ridiculizează relații sociale și etice,
tipuri umane, năravuri.
• DIALOGUL, în opera
dramatică, se manifestă
printr-o mai puternică tensiune decît în opera epică.
• RITMUL REPLICILOR
este o necesitate de realizare a acţiunii dramatice și
de manifestare a atitudinilor, ideilor personajelor.
• DIALOGUL DRAMATIC
implică un conflict cu atribuţie majoră sau minoră la
conflictul fundamental al
operei.
• CONFLICTUL poate fi
exterior, interior, politic,
psihologic. Cauza acestuia
poate fi obiectivă, subiectivă, personală, generalumană.
• DISCURSUL, un text
elaborat pentru a fi rostit și
a convinge persoana către
care se adresează oratorul,
în scopul aderării la punctul de vedere al
acestuia.
16. Repartizează rolul personajelor în funcţie de participarea lor la
acţiunea din opera dramatică.
Personajul principal poate fi:
• Trahanache, pentru că reprezintă stîlpul cel
• Caţavencu, deși rolul lui nu persistă în întreavechi al puterii locale.
ga piesă, pentru că, într-o operă dramatică,
• Tipătescu, pentru că este mai permeabil la puterile burgheziei autoritare.
importanţa personajului nu este neapărat di• Zoe, unica femeie „domina bona”, forţa de
rect proporţională cu spaţiul central pe care îl
fapt a întregului.
oferă autorul.
• Agamiţă Dandanache, pentru abilitatea de a fi
• Scrisoarea ca text buclucaș, pentru că face și
desface („la infinit!”) intriga, conflictul, dezcomplice la tot și la toate.
nodămîntul în tot ce ţine de comedia puterii.
Pompiliu CONSTANTINESCU
159
II
17. Descoperă, în textul comediei, momentele de apariţie și reluare
a problemei scrisorii, definind semnificaţia lor.
18. Determină funcţia scrisorii, în raport cu:
• derularea acţiunii;
• destinul personajelor;
• semnificaţia conceptului de lume ca joc.
18.1. Ce s-ar fi întîmplat dacă scrisoarea n-ar fi fost înapoiată destinatarului? Argumentează.
ARS COLLABORANDI
Personajul
și situaţia
concretă
L
19. Lucrînd în echipe, realizaţi un studiu al unor situaţii comice în
care ajung următoarele personaje: Pristanda (actul I, scena I),
Cetăţeanul (actul I, scena VII), Trahanache (actul IV, scena II).
19.1. Completaţi tabelul, sistematizînd observaţiile și constatările
efectuate.
19.2. Formulaţi 2–3 concluzii ce adeveresc semnificaţia comicului
de situaţie în cazurile analizate.
Intrarea și ieșirea din
Rezumarea circumstanţelor
situaţia comică, starea de
ce produc efectul comic
spirit a personajului
abor omnia vincit
O viziune asupra SCRISORII...
de Alexandru Grecu,
maestru în artă
Replici memorabile rostite
de personajul aflat în situaţie
comică. Interpretarea lor
1. Recitește lista personajelor. Formulează oral mesajul pe care îl
transmite autorul în prezentarea numelor și detaliilor despre
personaje.
2. Selectează, din exemplele date, 1–2 replici ale personajelor și rostește-le astfel încît, prin voce, mimică și gest, să reprezinţi tipul
uman creat de autor. Inspiră-te și din imaginea alăturată.
Tipătescu:
Mizerabile! Canalie nerușinată! Nu știu ce mă ţine să nu-ţi
zdrobesc capul!... Mișelule! trebuie să-mi dai aici scrisoarea, trebuie să-mi spui unde e scrisoarea...
Zoe:
Om nebun! ţi-ai pierdut minţile? Mă întrebi ce e de făcut! Nu știi? Să-ţi dau poliţa: scapă-mă, să te scap! să
schimbăm: dă-mi scrisoarea...
Trahanache: Și eu?... bărbatul dumneei... Eu, Zaharia Trahanache,
prezidentul Comitetului permanent, Comitetului electoral, și... ai puţintică răbdare... sînt aicea toate comitetele...
Pristanda: Statul n-are idee de ce face omul acasă, ne cere numai datoria; dar de! nouă copii și optzeci de lei pe lună, famelie
mare, renumeraţie mică, după buget.
Farfuridi:
În sănătatea domnului Agamiţă Dandanache, alesul nostru! Să trăiască.
160
2.1. Argumentează intenţia de rostire a replicilor prin raportare la
idealul de viaţă pe care îl rîvnește fiecare dintre personajele comediei.
2.2. Ţinînd cont de idealurile și semnificaţiile tipurilor umane, grupează personajele astfel încît ele să desemneze conflictul din comedie. Vezi Agenda criticului și motivează-ţi opţiunea.
3. Comentează semnificaţia conflictului, în raport cu mesajul global al
dramei, utilizînd informaţii din Agenda cititorului de la pagina 159.
4. Examinează finalul comediei și comentează valabilitatea deznodămîntului ca soluţie a conflictului. Documentează-te dintr-o
sursă autentică:
PUNCTUL DE VEDERE AL AUTORULUI
Autorul acestor rînduri, fiind întrebat despre personajul care ar realiza cel mai potrivit deznodămînt, a optat pentru Caţavencu și Farfuridi.
Caragiale, însă, care era un adevărat om de teatru, a văzut că aceasta
ar fi o soluţie ieftină, pe care ar găsi-o oricine. Deznodămîntul unei astfel
de acţiuni trebuie să fie o surpriză, o culminaţie, să aibă o poantă.
La sfîrșitul lui octombrie, într-o dimineaţă, înainte de ora șapte, mă
trezesc că autorul îmi bate la ușă și-mi cere să-i deschid.
– Am ales pe amîndoi, cum ai spus tu în zeflemea, dar într-o singură
persoană, pe Agamiţă Dandanache, mai prost ca Farfuridi și mai canalie
decît Caţavencu.
Ion SUCHIANU
1. Caracterizează, în 4–5 enunţuri, realitatea vremii contemporane
autorului, reflectată în comedia O scrisoare pierdută.
2. Comentează, în 8–10 enunţuri, două modalităţi de realizare a comicului în piesa studiată.
3. Pornind de la afirmaţia lui Garabet Ibrăileanu:
Toate tipurile din comediile lui Caragiale suferă de o goliciune de suflet.
Unul din marile merite ale lui Caragiale este de a fi știut să pună pe aceste
tipuri să-și exprime neantul sufletului lor, de a fi zugrăvit conţinutul acestui zero, scrie un eseu în care să răspunzi la întrebarea:
De ce îmi sînt memorabile personajele din comedia O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale?
OPŢ I O NA L
4. Alege, în calitate de regizor, 2–3 secvenţe de text pe care le consideri dificile. Respectînd maniera lui Ion Luca Caragiale de a
da – cu deosebită claritate, vervă extraordinară și umor – fiecărui
rol intonaţiile necesare, exersează o variantă de lectură-model.
5. Demonstrează cu argumente din text că piesa studiată demască
triumful ticăloșiei și al nonsensului.
161
Agenda criticului
Varietatea tipurilor
umane din comedia
O scrisoare pierdută
• Trahanache, falsul
autoritar, încornoratul.
• Zoe, protectoare,
autoritate credibilă,
pretinsă atotştiutoare.
• Tipătescu, îndrăgostitul, profitorul,
laşul.
• Caţavencu, falsul
patriot, demagogul,
şantajistul.
• Cetăţeanul turmentat, omul turmentat
de falsul social, tipul
conştient de o realitate.
• Pristanda, servilul,
limitatul, lenosul,
degradatul.
• Dandanache, şantajistul, degradatul,
fricosul.
• Farfuridi, demagogul, falsul patriot.
Ştefan CAZIMIR
ARS DISCENDI
II
LEGO, ERGO SUM
1. Citește discursurile celor două personaje antrenate în conflict.
FARFURIDI
CAŢAVENCU
FARFURIDI (emoţionat și asudînd): Atunci, iată ce zic eu și împreună cu mine (începe să se înece) trebuie să zică asemenea toţi
aceia care nu vor să cază la extremitate (se îneacă mereu), adică
vreau să zic da, ca să fie moderaţi... adică nu exageraţiuni!... într-o
chestiune politică... și care, de la care atîrnă viitorul, prezentul și
trecutul ţării... să fie ori prea-prea, ori foarte-foarte (se încurcă,
asudă și înghite)... încît vine azi ocazia să întrebăm pentru ce?...
da... pentru ce?... Dacă Europa... să fie cu ochii aţintiţi asupra
noastră, dacă mă pot pronunţa astfel, care lovesc soţietatea, adică fiindcă din cauza zguduirilor... și... idei subversive (asudă și se
rătăcește din ce în ce)... și mă-nţelegi, mai în sfîrșit, pentru care în
orice ocaziuni solemne a dat probe de tact... vreau să zic într-o privinţă, poporul, naţiunea, România (cu tărie)... ţara în sfîrșit... cu
bun-simţ, pentru ca Europa cu un moment mai nainte să vie și să
recunoască, de la care putem zice depandă (se încurcă și asudă mai
tare)... precum – daţi-mi voie – (se șterge) precum la 21, daţi-mi
voie (se șterge), la 48, la 34, la 54, la 64, la 74 asemenea și la 84
și 94 și eţetera, întrucît ne privește... pentru ca să dăm exemplul
chiar surorilor noastre de ginte latine însă! (Foarte asudat, se șterge, bea, iar se șterge și suflă foarte greu. Trahanache a urmărit cu
mîna tactul sacadelor oratorice ale lui Farfuridi. Bravo și aplauze
în fund, conduse de Brînzovenescu; rîsete și sîsîituri în grupul lui
Caţavencu. Clopoţelul lui Trahanache de abia se mai aude. După
ce s-a mai oprit zgomotul, cu multă aprindere:) Daţi-mi voie!
Termin îndată! mai am două vorbe de zis. (Zgomotul tace.) Iată
dar opinia mea. (În supremă luptă cu oboseala care-l biruie.) Din
două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se
schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să
se schimbe pe ici, pe colo, și anume în punctele... esenţiale... Din
această dilemă nu putem ieși... Am zis!
(Aplauze în fund, sîsîituri în faţă. Farfuridi coboară zdrobit, ștergîndu-se de sudoare, și merge în fund. Brînzovenescu și alţi alegători îl întîmpină și-i strîng mîna. Rumoare.)
CAŢAVENCU (ia poză, cu importanţă printre
mulţime și suie la tribună; își pune pălăria la o parte,
gustă din paharul cu apă, scoate un vraf de hîrtii și
gazete și le așază pe tribună, apoi își trage batista și-și
șterge cu eleganţă avocăţească fruntea. Este emoţionat, tușește și luptă ostentativ cu emoţia care pare
a-l birui. Tăcere completă. Cu glasul tremurat:)
Domnilor!... Onorabili concetăţeni!... Fraţilor!...
(Plînsul îl îneacă.) Iertaţi-mă, fraţilor, dacă sînt
mișcat, dacă emoţiunea mă apucă așa de tare...
suindu-mă la această tribună... pentru a vă spune
și eu... (Plînsul îl îneacă și mai tare.) Ca orice român, ca orice fiu al ţării sale... în aceste momente
solemne (de-abia se mai stăpînește)... mă gîndesc...
la ţărișoara mea (plînsul l-a biruit de tot...), la România (plînge: aplauze în grup)... la fericirea ei!...
(același joc de amîndouă părţile) la progresul ei!...
(asemenea crescendo) la viitorul ei! (Plîns în hohot.
Aplauze zguduitoare.)
***
CAŢAVENCU: Ei bine! Ce zice soţietatea noastră? Ce zicem noi?... Iată ce zicem: această stare
de lucruri este intolerabilă! (Aprobări în grup. Cu
tărie:) Pînă cînd să n-avem și noi faliţii noștri?...
Anglia-și are faliţii săi, Franţa-și are faliţii săi, pînă
și chiar Austria-și are faliţii săi, în fine oricare naţiune, oricare popor, oricare ţară își are faliţii săi. (Îngrașă vorbele:) Numai noi să n-avem faliţii noștri!...
Cum zic: această stare de lucruri este intolerabilă,
ea nu mai poate dura! (Aplauze frenetice. Pauză.
Oratorul soarbe din pahar și aruncă iar priviri scînteietoare în adunare. În momentul acesta, mai mulţi
inși se mișcă în fund, pe unde apare Cetăţeanul turmentat și Ghiţă în ţivil.)
ALGORITM
➢ introducere, apel la public;
➢ enunţarea problemei;
➢ prezentarea punctului de
vedere;
➢ argumentarea și
respingerea, valabilitatea
argumentelor;
➢ concluzii ce conţin o
soluţie proprie.
2. Analizînd textele, determină:
• tipul conflictului;
• cauza declanșării conflictului;
• aspectul convingător al expunerii, forţa argumentelor.
3. Imaginează-ţi că ești unul dintre destinatarii acestor discursuri. Răspunde cu un discurs al tău, elaborat convingător, în
care să combaţi afirmaţiile personajelor oponente. Respectă algoritmul de redactare a unui discurs și prezintă-l, aplicînd și
regulile intonaţiei logice, intensitatea vocii, tempoul, ritmul,
mimica, gesturile.
162
20
CORESPONDEN|A. PROCESUL-VERBAL
1. Descrie cîte două situaţii de comunicare ce au implicat diferite
modalităţi de transmitere a mesajului, completînd tabelul.
SCRIS
Oral
Pe hîrtie
Pe alt material
Pe suport electronic
Ab
initio
1.1. Examinează, pentru una dintre coloane, evoluţia modalităţii
de comunicare în istoria civilizaţiei umane.
1.2. Determină ce anume s-a modificat pe parcursul evoluţiei: canalul/ calea de transmitere a mesajului, viteza, materialul pe
care se scrie, instrumentul de scris, stilul de comunicare.
2. Amintește-ţi structura actului comunicativ: emiţător – canal de
comunicare – cod – mesaj – receptor. Explică esenţa fiecărei componente pentru o comunicare eficientă.
3. Completează componentele actului de comunicare reperate în
tabelul de mai jos.
EMIŢĂTORUL
CANALUL DE
COMUNICARE
CODUL
MESAJUL
RECEPTORUL
Poliţia rutieră
Vizual
Semnele
circulaţiei
rutiere
Limitarea vitezei
la 10 km/oră
Conducătorii
auto
Crainicul postului de radio
Vocea Basarabiei
Auditiv
MODEL
Reţeaua internet
Limba engleză
Limbajul
pascal
Interzis copiilor
sub 12 ani
fără acordul
părinţilor
Farmacistul
Televiziunea
digitală
Administraţia liceului
Locuitorii unui
sat
163
II
S apere aude
INVENTARUL UNOR
FORMULE DE ADRESARE
Domnule profesor
Eminenţa Voastră
Comandante Monsenior
Maestre
Părinte
Vlădică
Excelenţă
Măria Ta
Doctore
INVENTARUL UNOR
FORMULE DE ÎNCHEIERE
A MESAJULUI
Cordial/ cordialmente,
al dvs./ a dvs.,
cu prietenie,
cu toată consideraţia,
cu respect, adio.
1. Alege, din listele propuse, un destinatar (receptor) al mesajului
scris și o situaţie care implică o comunicare scrisă. Redactează
textul unui bilet explicativ, unei scrisori, unui anunţ, unei declaraţii, reclamaţii (plîngeri), care să reflecte situaţia propusă:
RECEPTORUL
➢ Poliţistul de sector
➢ Dirigintele clasei
➢ Medicul de familie
SITUAŢIA
➢ O ceartă între doi colegi
➢ O absenţă neprevăzută de la ore
➢ Necesitatea unei radiografii
2. Documentează-te, consultînd un dicţionar explicativ, care este
specificul semantic și stilistic al formulelor de adresare utilizate
în scrisori.
2.1. Redactează textul unei scrisori prin care persoana respectivă –
absolvent(ă) al/ a instituţiei voastre – este invitată să participe la
manifestările prilejuite de sărbătoarea Ultimul sunet de clopoţel.
3. Actualizează-ţi cunoștinţele despre ortografia numelor proprii
românești, din informaţia propusă mai jos.
3.1. Evaluează-ţi abilităţile:
• Ce ai cunoscut și-ai aplicat consecvent din regulile prezentate?
• Ce erori ai comis pînă acum în ortografia numelor proprii?
• Ce ai descoperit nou la tema dată?
ORTOGRAFIA NUMELOR PROPRII
➢ În virtutea principiului simbolic al ortografiei,
toate numele proprii se scriu cu literă iniţială
majusculă.
➢ Se scriu într-un cuvînt:
numele de familie, compuse dintr-o îmbinare liberă de cuvinte: Barbăneagră, Ombun, Colibăverde.
➢ Se scriu cu literă iniţială majusculă toate cuvintele semnificative (fără cratime):
a) titlurile oficiale și onorifice, numele ordinelor
și ale medaliilor de stat: Om Emerit al Știinţei,
Legiunea de Onoare, Meritul Civic;
b) numele geografice compuse: Republica Moldova, Republica Dominicană, Regatul Unit al
Marii Britanii și al Irlandei de Nord;
c) numele de localităţi care au structura îmbinării de cuvinte: Caracușenii Vechi, Halahora de
Sus, Vadul lui Isac;
d) denumirile evenimentelor istorice și ale epocilor: al Doilea Război Mondial, Evul Mediu;
e) denumirile sărbătorilor: Anul Nou, Patruzeci
de Sfinţi, Duminica Tomei.
➢ Se scriu cu cratimă între elementele constitutive
și cu literă iniţială majusculă:
a) numele de familie și prenumele compuse din
două nume de persoană sau dintr-un nume
de persoană și un nume geografic: Ana-Rareșa, Niculescu-Buzău;
b) numele geografice alcătuite din două substantive cu forma de nominativ: SloboziaDușca, Baia-Sprie, Ceadîr-Lunga;
c) numele compuse ale personajelor folclorice,
mitologice și literare: Negru-Vodă, Statu-Palmă-Barbă-Cot, Barbă-Albastră;
d) numele compuse ale aștrilor și constelaţiilor:
Ursa-Mare, Calea-Robilor, Cornul-Caprei.
NOTĂ: atunci cînd un nume propriu capătă un alt statut decît cel iniţial, el îşi păstrează ortografia:
Ştefan-Vodă (personalitate) şi Ştefan-Vodă (localitate).
164
4. Listează numele de familie ale rudelor. Indică adresele la care
sînt domiciliate. Analizează structura și motivează scrierea substantivelor proprii din adresă.
5. Scrie un mesaj către un prieten de copilărie, cu care ai pierdut legătura acum 3–5 ani și pe care l-ai regăsit prin intermediul reţelelor de
socializare. Alege cu atenţie formula de salut și pe cea de încheiere;
selectează din cele întîmplate în viaţa ta pe parcursul ultimilor ani
evenimentele despre care vrei să scrii; adresează-i cîteva întrebări.
6. Imaginează-ţi situaţia în care nu ai altă posibilitate de a le comunica oamenilor despre tine decît mesajul în sticlă. Descrie detaliat procedura de alegere a materialelor, de elaborare și lansare a
mesajului. Scrie textul.
Agenda cititorului
• Mesajul în sticlă este
o formă de comunicare
folosită de naufragiaţi,
de persoanele izolate
pe insule sau, în joc,
pentru a face noi cunoştinţe. Plutirea acestor sticle este o metodă
ştiinţifică de studiu a
curenţilor
maritimi.
7. Intră în pielea personajului unui text literar studiat recent.
Adresează-i o scrisoare autorului acestui text, din partea personajului.
1. Explică situaţia din imaginea alăturată,
respectiv:
• Cum se numește?
• Unde este domiciliat?
• Cum se numesc părinţii lui?
• La ce școală studiază? În ce clasă?
relatînd despre copilul
•
•
•
•
L
abor omnia vincit
Cine este dirigintele clasei respective?
De ce a ajuns la cabinetul stomatologic?
Cît timp se va afla acolo?
Cine îl va însoţi?
1.1. Elaborează textul unui bilet prin care părinţii îi justifică absenţa de la primele două lecţii într-o zi de școală.
1.2. Redactează textul unui bilet prin care medicul-stomatolog
confirmă vizita copilului.
P
ROIECT
DE
GRUP
Algoritm
2. Împărţiţi-vă în grupuri de cîte 4–5 elevi. Analizaţi în detalii comunicarea prin scrisori a personajelor dintr-un roman (pe care
îl veţi citi pe parcursul desfășurării proiectului): La Medeleni,
Lorelei, Bal mascat, Arca lui Noe de Ionel Teodoreanu.
•
•
•
•
•
•
•
ARS COLLABORANDI
Care este rolul scrisorilor în structura romanului?
Care este rolul scrisorilor în desfășurarea subiectului (în ce momente apar)?
În ce situaţii/ cu ce ocazii se recurge la corespondenţă?
Ce personaje comunică prin scrisori?
Care este reacţia celui ce primește o scrisoare/ mai multe scrisori?
Ce mesaje se transmit prin scrisori?
Cum sînt redactate scrisorile:
➢ Formulele iniţiale și finale;
➢ Indicarea timpului și a locului?
• Ce informaţii privind plicul, adresa, calea de parcurs ne oferă autorul?
165
II
Agenda cititorului
PROCES­VERBAL, redarea în scris a discuţiilor
şi a hotărîrilor dintr-o
şedinţă.
RUBRICI
• Consemnarea prezenţei.
• Identificarea persoanei
care prezidează.
• Formularea ordinii de zi.
• Notarea rezumativă a
celor mai importante
idei/propuneri din
discuţie, cu precizarea
numelor vorbitorilor.
• Formularea exactă,
în caz de necesitate, a
deciziilor adoptate.
• Formula de încheiere
poate fi:
➢ ... drept pentru care
am încheiat prezentul
proces-verbal, urmată de
semnătura celui care a
întocmit documentul.
➢ Textul procesului-verbal poate fi finalizat la
rubrica Şedinţa a hotărît,
după care se consemnează numele complet
şi funcţia exactă a persoanei care a întocmit
documentul. Urmează
semnăturile
confirmative.
ARS DISCENDI
Studiu de caz
3. În urma unui conflict între 2 grupuri de elevi dintr-o clasă, au fost
invitaţi la o ședinţă comună toţi părinţii și elevii. Pornind de la
experienţa ta de elev, imaginează-ţi în detalii situaţia și descrie-o
pentru a fi prezentată clasei:
• În ce rezidă esenţa conflictului?
• Cine s-a implicat în conflict?
• Cum vezi soluţionarea conflictului de către profesori/ elevi/ părinţi?
4. Elaborează procesul-verbal al ședinţei, respectînd parametrii indicaţi:
Consemnează parcursul unei situaţii de comunicare responsabilă, scrie
PROCES-VERBAL
Proces-verbal nr. …
Încheiat în data de …,
În cadrul ședinţei comune a părinţilor și elevilor din cl. …
Prezenţi: …
Absenţi: …
Ordinea de zi:
1. …
2. …
Rezumatul discuţiei:
M. Barbu, părinte, a declarat că ….
P. Ciobanu, elevă, a menţionat că …
V. Iacob, părinte, a propus să …
N. Sasu, părinte, a susţinut ideea …
E. Argint, diriginte, a formulat decizia…
S-a hotărît: ….
S-a votat:
pro – …,
contra – …,
s-au abţinut – …
Preşedintele …….
Secretarul ……..
1. Formaţi perechi. Alegeţi un segment din Amintiri din copilărie
de Ion Creangă, cînd Nică este plecat de acasă. Unul dintre elevi
va redacta 3–4 scrisori pe care Nică le va trimite acasă părinţilor
(precizaţi modul de circulaţie a scrisorilor), iar celălalt va scrie
răspunsuri la ele. Citiţi scrisorile în cadrul lecţiei.
2. Elaborează o situaţie de comunicare pentru care va trebui să
întocmești un proces-verbal. Scrie acest text, apelînd la informaţia utilă din Agenda cititorului și din modelul propus mai
sus.
166
21
TIMP {I SPA|IU }N COMEDIA
O SCRISOARE PIERDUT+
Motto:
De la a voi să fii pînă la a crede că eşti deja,
aceasta este distanţa de la tragic la comic.
Ortega y GASSET
A
S U M Ă­Ţ I RO LU L
1. Ești ziarist și ai drept scop reflectarea procesului electoral ca pretext de conflict, descris, de către autor, în comedie.
În acest scop:
• informează-te despre localitatea unde se va produce evenimentul;
• ia cunoștinţă de lista candidaţilor electorali;
• precizează observatorii și moderatorii procesului.
2. Meditează asupra informaţiei obţinute și stabilește:
• Răspunde informaţia din text la toate întrebările?
• În ce măsură te-a ajutat textul să-ţi proiectezi un itinerar?
• De ce autorul comediei n-a precizat judeţul, orașul în care s-a desfășurat acţiunea?
• Ce semnifică unicul calificativ al spaţiului – „de munte”?
• Cum explici intenţia autorului de a nota un singur indiciu temporal:
„în zilele noastre”?
1. Prezintă o informaţie despre localitatea dată și exponenţii ei, în
conformitate cu starea socială și politică a personajelor, precizată
de autor în didascaliile iniţiale.
2. Încadrează informaţia respectivă în structura unei piramide,
evidenţiind personajele care reprezintă vîrful, mijlocul și baza ei.
A b initio
Agenda criticului
„Sîrma”, omnipotenţa
Centrului invizibil, a Centrului-de-nicăieri asupra
circumferinţei de pretutindeni, constituie esenţa
acestei comedii a puterii.
De aici binecuvîntata
linişte a lui Trahanache,
eterna lui răbdare cum că
totul ni se va impune, stimabile, de sus.
Dar tot de aici şi neliniştea celorlalţi, a celor
de jos... mai mult sau mai
puţin oneşti.
Dan C. MIHĂILESCU
3. Observă dacă în schema ta se încadrează Zoe și Dandanache.
Argumentează semnificaţia poziţiei lor în funcţie de relaţiile pe
care le au cu:
• reprezentanţii vîrfului piramidei; • reprezentanţii bazei piramidei.
4. Exprimă-ţi opinia, comentînd punctul de vedere original din
Agenda criticului.
5. În piesă, autorul surprinde două tipuri de spaţii ale realităţii: un
oraș periferic și un oraș de centru (capitala).
167
S apere aude
II
5.1. Comentează semnele legăturii dintre aceste spaţii:
Telegraful
Drumul
Dandanache (candidat)
6. Victoria lui Dandanache în alegeri este un semn negativ al spaţiului uman din comedie. Cum îi explici semnificaţia?
6.1. Dezvoltă argumentele tale prin viziunea artistică a autorului asupra realităţii, definită astfel: Eu simt enorm și văd monstruos.
7. Informează-ţi cititorii despre această realitate „monstruoasă”
într-un scurt articol de ziar cu titlul: Are o astfel de societate un viitor? Inspiră-te din afirmaţiile autorului expuse în Rînduri-Gînduri.
S
Distribuţia primei montări
a comediei (1884)
L
abor omnia vincit
Rîndur
i -Gîndu
ri
• În adevăr: nu cel mai curat suflet, ci cel mai tîmpit
și mai mișel iese-n lumea
noastră învingător.
• Nu căuta inspiraţia la un
kilometru. Ea ne este adesea sub nas.
• Personajele nu trebuie prezentate cu detalii multe.
Asta omoară imaginea
vie.
• Decorul trebuie să fie condensat esenţial, ca pe el să
se profileze puternic eroul.
Asta este artă!
Ion Luca CARAGIALE
C H I M B Ă­Ţ I RO LU L
1. Ai obţinut dreptul să montezi un spectacol după piesa O scrisoare pierdută. Consultă sfaturile autorului din Rînduri-Gînduri și
decide:
• cum vei actualiza conţinutul piesei prin explicarea viziunii regizorale proprii. Vei lăsa textul intact sau îl vei modifica?
• ce trebuie să releve actorii, reprezentînd personajele comediei, ce detalii sugestive ale vestimentaţiei vei accepta?
• care vor fi elementele de decor?
• cum va arăta afișul spectacolului?
2. Pronunţă-te asupra relaţiei regizor de teatru – autor dramatic în
situaţia cînd autorul este/ nu mai este în viaţă.
2.1. Comentează această relaţie în baza exemplului ilustrativ al autorului piesei.
Caragiale a prilejuit atît actorilor, cît și directorului de scenă momente revelatoare, punînd în valoare natura personajelor și sensurile
piesei. Omul de teatru Caragiale l-a ajutat pe dramaturgul Caragiale să
facă pe deplin înţelese intenţiile prin interpreţi, acţiuni și imagini scenice. Urmînd atent repetiţiile și expunînd principii artistice, a intervenit cu observaţii, sugestii sau discuţii, utile atît interpreţilor, cît și directorului de scenă. Cînd voia să fie mai elocvent, juca el însuși împreună
cu actorii sau alături de ei. Stimulaţi astfel, toţi îl urmăreau cu interes,
avînd certitudinea performanţei artistice, iar Caragiale, văzîndu-i, exclama deseori cu bucurie: „Măi, dar știi că o să fie frumos!” Și frumos
a fost de la primul spectacol (13 noiembrie 1884) pînă la ultimul dintre
cele 16 (un record pentru acea vreme) jucate într-o singură stagiune.
Virgil BRĂDEŢEANU
2.2. Caracterizează-l, în cîteva repere, pe omul de teatru și pe dramaturgul Ion Luca Caragiale.
168
Redactarea unei cronici teatrale
A
P R EC I A Z Ă­Ţ I RO LU L
Etapele de elaborare
1. Sînteţi cititori și spectatori pasionaţi. Citiţi, în echipă, textul integral al comediei O scrisoare pierdută.
1.1. Vizionaţi împreună spectacolul.
1.2. După ce aţi urmărit spectacolul, construiţi, într-un text coerent,
o cronică teatrală care va include:
• Informaţii despre spectacol: cînd, unde a fost montat și jucat?
• În ce măsură este respectat textul autorului?
• Ce actori sînt implicaţi?
• Ce impresii v-a produs?
• Ce le sugeraţi posibililor spectatori?
1.3. În redactarea textului, consultaţi Agenda cititorului și urmăriţi
cerinţele acestui tip de compoziţie.
1.4. Valorificaţi, în cronica pe care o scrieţi, mijloacele expresive ale
limbii române!
•
•
•
•
•
•
•
•
Redactarea unei cronici teatrale solicită:
Fixarea evenimentului teatral în contextul realităţii culturale sau al tradiţiei teatrului.
Afirmarea spectacolului ca fapt de artă teatrală autentică.
Soluţionarea reușită a unor momente dificile de punere
în scenă a piesei.
Încurajarea, susţinerea tendinţelor inovatoare de real
succes.
Aprecierea actorilor pentru realizarea rolului și pentru
talentul interpretativ.
Analiza viziunii regizorale a operei dramatice.
Trecerea în revistă a momentelor nereușite ale spectacolului.
Comentarea momentelor de impact educativ ale spectacolului asupra publicului spectator.
1. Cronica teatrală poate continua prin interviuri cu cei care au realizat sau au vizionat spectacolul.
1.1. Alegeţi un interlocutor potrivit (autor, actor, regizor, spectator)
pentru a realiza un interviu la tema: Actualitatea personajelor
din comedia O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale.
169
SCRIBO, ERGO SUM
Agenda cititorului
Cronica teatrală este o
specie a publicisticii care
urmăreşte informarea şi
persuasiunea posibililor
spectatori despre evenimentele vieţii teatrale.
• Construită în conformitate cu rigorile reportajului, cronica teatrală
anunţă despre montarea unor spectacole,
despre premiere, actori
implicaţi şi alte detalii.
Urmînd, de regulă, evenimentelor teatrale, mai
ales premierelor sau
turneelor, cronica teatrală face o analiză succintă a ideilor regizorale
şi a jocului actorilor,
evaluează spectacolul în
ansamblu.
• O cronică teatrală, ca şi
cea literară, trebuie să
aibă un limbaj
expresiv.
ARS DISCENDI
II
22
Ab
initio
CULTURA COMUNIC+RII.
CUM EVIT+M GRE{ELILE
1. Asociază substantivul cultură cu diferite atribute. Explică oral
semnificaţia unei îmbinări, la solicitarea colegilor.
2. Schiţează, în 7–10 repere, portretul unui robot care s-ar comporta ca o persoană cultă.
3. Discutaţi în clasă subiectul, utilizînd adverbele:
NICIODATĂ
ÎNTOTDEAUNA
OMUL CULT
S apere aude
1. Rescrie, din textul dat, secvenţele care se referă la comunicare și
cultura comunicării.
În sens larg, cultura comunicării presupune un
sistem de relaţii și comportamente sociale, acceptate
și apreciate de acea societate drept corecte, adecvate
în timpul și locul respectiv. Comunicarea cu cineva prin telefon, scrisori electronice sau trimise prin
poștă, alegerea unui registru pentru adresare către
un apropiat sau un străin, utilizarea unor gesturi și a
unei ţinute vestimentare potrivite momentului sînt
doar cîteva dintre reperele acestei culturi. Omul civilizat azi în permanenţă trebuie să decidă cum va
proceda în diferite situaţii de comunicare: își va interoga interlocutorul? Îi va permite să se revolte? Va
discuta de la egal la egal cu el? Unde va fi normal să
discute (la birou, în stradă, acasă, într-un local)? Ar
trebui să telefoneze înainte de a veni în vizită? Să
aștepte o invitaţie?
În sens restrîns, cultura comunicării se rezumă
la corectitudinea utilizării limbajului, în variantă
orală și scrisă, eradicîndu-se greșelile, gafele, erorile
de orice fel.
2. Descrie, succint, episoadele de comunicare, verbală și nonverbală, pe care le consideri necesare și corecte în una dintre următoarele situaţii, în contextul cultural al zilei de azi în Republica
Moldova:
La școală (între
elev și profesor)
La serviciu (într-un birou, între
angajaţii de același nivel)
În comerţ (între
vînzător și cumpărător)
În transport (între pasageri)
3. Enumeră, în baza experienţei de comunicare pe care o ai și apelînd la Agenda cititorului, prin ce se caracterizează:
COMUNICAREA CORECTĂ
170
COMUNICAREA EFICIENTĂ
4. Propune diferite formule de iniţiere a dialogului cu o persoană
cunoscută și cu una necunoscută, de vîrste diferite. Motivează-ţi
alegerea.
5. Redactează textul unei scrisori adresate unor rude care locuiesc
departe și cu care ai vrea să stabilești comunicarea/ corespondenţa.
5.1. Explică cine ești și cu ce scop scrii.
5.2. Relatează, în scris, despre tine și familia ta.
5.3. Propune diferite alternative de comunicare ulterioară.
6. Aplicaţi evaluarea reciprocă a scrisorilor. Marcaţi secvenţele care
credeţi că trebuie redactate lingvistic.
7. Evaluează-ţi competenţa de comunicare orală în limba română.
Elaborează un proiect propriu de dezvoltare a acestei competenţe pentru anii de liceu. Stabilește ce este prioritar.
7.1. Prezintă oral acest proiect.
8. Examinează 3–5 pagini dintr-un dicţionar ortografic în vigoare,
un dicţionar explicativ sau unul de dificultăţi semantice.
8.1. Explică, succint, colegilor ce ai descoperit în procesul lecturii
independente la nivel de utilitate a informaţiilor furnizate și de
plasare grafică a acesteia în pagină.
9. Elaborează un panou publicitar (poster) care să conţină cuvinte
buclucașe ale limbii române. Ghidează-te de următorii parametri:
➢ formulează clar obiectivul: ce dorești să obţii;
➢ cum trebuie să arate produsul final;
➢ scrie textul și aranjează-l în format de pagină;
➢ verifică dacă în text ai precizat ideea de utilitate a acestuia pentru evitarea greșelilor de exprimare și corectarea comunicării
unui vorbitor nativ de română.
10. Citește diferite anunţuri publicitare, amplasate în localitatea în care
studiezi. În caz că identifici carenţe, redactează textele.
11. Cercetează tabelul Carenţe de stil și documentează-te în privinţa celor
mai frecvente tipuri de greșeli comise de vorbitorii limbii române.
Studiază comentariile la acestea și consultă sursele lexicografice de
evitare a greșelilor.
12. Urmărește, pe parcursul unei zile, cum se exprimă persoanele din jurul tău. Remarcă frecvenţa unor greșeli de exprimare.
Identifică tipul fiecărei greșeli, apelînd și la tabelul propus.
13. Propune soluţii: Ce ai putea întreprinde, dacă ai constata comiterea unor greșeli? Ce ai putea face pentru ca, în localitatea ta,
oamenii să se exprime corect?
171
Agenda cititorului
• COMUNICAREA EFICI­
ENTĂ presupune:
➢ Atenţia – să acorzi atenţie celuilalt şi nevoilor lui.
➢ Aprecierea – să mulţumeşti mai des.
➢ Solicitudinea – să întrebi despre activitatea,
planurile şi speranţele
celorlalţi, despre bucuriile şi grijile lor.
➢ Afecţiunea – să foloseşti termeni afectivi.
➢ Afirmarea – să recunoşti, să încurajezi, să
edifici, să susţii.
• INDICATORII COMUNI­
CĂRII CORECTE:
➢ Limbajul corect (ortoepic/ ortografic, lexical,
semantic, gramatical,
stilistic), adecvat vîrstei interlocutorului şi
contextului în care se
desfăşoară dialogul.
➢ Intonaţia/ aspectul
grafic potrivit pentru
această comunicare.
➢ Structura coerentă a
actului de comunicare, conţinînd elementele
necesare, formule de
iniţiere a comunicării,
adresări, formule de
încheiere.
➢ Modul de realizare a
comunicării (oral/ în
scris, cum anume ajunge
la destinatar informaţia,
cum poate
răspunde).
II
CARENŢE DE STIL
TIPUL
GREȘELII
DEFINIŢIA
EXEMPLE
COMENTARII
SURSE DE
DOCUMENTARE
Anacolutul
Întreruperea construcţiei gramaticale începute, continuarea frazei cu altă
construcţie.
„Doamna X..., o văduvă respectabilă, ne-a povestit următoarea aventură, «a cărei eroină, din nenorocire,
n-am fost eu – dar la care
am asistat».” (I.L. Caragiale,
În tren accelerat)
Secvenţa subliniată conţine două
subordonate atributive, legate
prin coordonare, dar neomogene în elementele de relaţie: aceste propoziţii ţin de structuri diferite. Pentru ca structura să fie
coerentă, fraza trebuie rescrisă:
a cărei eroină nu am fost, dar al
cărei martor am fost sau la care
am asistat, nu am participat.
În cazul cînd redactăm
un text deja scris sau
cînd îl producem, pentru
a evita posibile carenţe
de stil și pentru a ne asigura de corectitudinea
celor scrise, apelăm la
surse lexicografice, cum
ar fi:
Digresiunea Dezvoltarea colaterală a unui subiect
prin paranteze, prin
incursiuni ce ţin în
mai mică măsură de
tema principală.
„Joia trecută, 21 mai, neavînd treabă, mă plimbam
încet pe Calea Victoriei, pe
la șapte seara, privind la forfoteala aceea de calești, birji,
automobile – ce mulţime! ce
eleganţă! ce belșug!... cum
rar se vede chiar în orașele
cele mai prospere – și mă
gîndeam...”
(I.L. Caragiale, Repausul domenical)
Informaţia detaliată între mă Dicţionarul explicativ
al limbii române
plimbam și mă gîndeam este o
abatere de la firul expunerii, nerelevantă pentru esenţa comuniDicţionarul
cării. Grafic, digresiunile se marde sinonime
chează prin paranteze, linii de
pauză sau alte semne adecvate.
Expresie cu sens neclar, ambiguu, care
se poate interpreta
în mai multe feluri,
care nu permite o
interpretare sigură.
„Cînd merge să se împrumute cu bani:
– Unde ai plecat, Mitică?
– La vînătoare de lei.”
(I.L. Caragiale, Mitică)
La vînătoare de lei mizează pe
omonimia cuvintelor (leu – animal; leu – unitate monetară),
ceea ce creează, în context, efectul comic. Vînătoare, plasat alături de cuvîntul leu, permite și o
interpretare directă, de captare a
animalelor, și una ironică, de obţinere a banilor.
Mod de exprimare
care denotă exagerare pompoasă în
ton, în alegerea cuvintelor sau în atitudine. În mesajul
oral, se marchează
prin accent, lungirea sunetelor, pronunţarea separată
a silabelor. În scris,
prin subliniere, evidenţierea prin caractere etc.
„Subtiscăliţii patrioţi, la un
moment greu al nostru, pentru interesele Patriei, am
luat de la nenea Niţă suma
de 70 sfanţi, pe care i-o vom
înapoia îndată ce vom izbuti
să facem toate bune, ca să
nu mai fie tiranie.”
(I.L. Caragiale, Jertfe patriotice)
În acest text, un împrumut obișnuit atestat în recipisă se prezintă (exagerat) ca un eveniment
politic de maximă importanţă.
Echivocul
Emfaza
172
Dicţionarul
de paronime
Dicţionarul
de neologisme
Mioara Avram,
Cuvintele limbii
române între corect
și incorect
Florica Dumitrescu,
Dicţionar de cuvinte
recente
Andrei Crijanovschi,
Dicţionar
de dificultăţi
Silviu Constantinescu,
Dificultăţi semantice
TIPUL
GREȘELII
DEFINIŢIA
EXEMPLE
COMENTARII
Nonsensul
Ceea ce este lipsit „Noi am dejunat – mai dede sens, fără noimă, vreme – la Lăptărie – pînă
absurd.
seara.”
(I.L. Caragiale, Repausul domenical)
Nu se poate dejuna pînă seara.
Impresia care se lasă după asemenea declaraţie e din domeniul
absurdului.
Paradoxul
Raţionament aparent just, care duce
la concluzii contradictorii, ce nu pot
fi considerate nici
adevărate, nici false.
Caracterul paradoxal al afirmaţiei rezidă în contradicţia esenţială între prima și a doua parte: nu
citesc; am citit una, apoi mai
multe...
„Mărturisesc că nu prea citesc gazete... Cu toate astea,
am fost silit odată să citesc
regulat una și apoi mai multe, și iată de ce...”
(I.L. Caragiale, Autoritate)
Pleonasmul Folosirea paralelă a
unor cuvinte sau
expresii identice ori
apropiate ca sens.
„În apropierea zilei de pri- Îmbinarea lumea toată include
ma novembre, lumea toată, și ideea de masele populare și
și mai cu seamă masele cea de-a doua este superfluă.
populare, sînt adînc mișcate de profeţia savantului...”
(I.L. Caragiale, Despre
cometă)
Prolixitatea Lipsă de concizie în
comunicare; încărcare cu detalii inutile și neclare.
„Doamnele mele, zic eu, iertaţi-mă dacă îndrăznesc, în
faţa unui auditoriu atît de
select, să încerc, în marginile slabelor mele puteri,
a răspunde la una din cele
mai grele chestiuni, pe care
de atîtea secole și-o pune
spiritul uman, și anume: ce
este arta?”
(I.L. Caragiale, O conferenţă)
SURSE DE
DOCUMENTARE
DOOM (dicţionarul
Vorbitorul își umple comunica- ortografic, ortoepic și
rea cu structuri pe care le crede morfologic al limbii
române)
elegante, dar, din cauza lor, periclitează perceperea.
Mihaela Popescu,
Cel care citește sau ascultă un
Narcisa Forăscu,
atare mesaj se pierde în faţa preDicţionar
de cuvinte
tinsei eleganţe și nu receptează
buclucașe
esenţialul.
Valentin Guţu,
Dicţionar de greșeli
Simplismul
Mod unilateral și
superficial de a privi sau de a înţelege
lucrurile, lipsă de
originalitate.
„Straja satului vine la casa
unui ţăran și-i bate în geam.
Se încinge o conversaţie:
– Hei, mă, din casă! – Cine? –
Tu! – Eu? – Păi cine! – Ce-i?
– Cum ce-i? – Păi ce-i? – Ai o
scrisoare! – Cine, mă? – Tu.”
(I.L. Caragiale, Cum se înţeleg ţăranii)
Caracteristică a comunicării colocviale, simplismul vădește lipsa de abilităţi pentru comunicarea explicită; se reiau și se îngînă
frazele, se discută la nesfîrșit
același lucru.
Tautologia
Greșeală constînd
în repetarea unor
cuvinte identice sau
apropiate ca sens și
ca expresie.
„Arta este, cum am putea
zice mai bine? este încercarea spiritului omenesc de
a satisface o mare nevoie
a spiritului omenesc... care
are nevoie, pentru a fi satisfăcut, de o satisfacere tot din
partea unui spirit, care și
acela ... în fine, da, în fine...”
(I.L. Caragiale, O conferenţă)
Se reiau aceleași cuvinte (spirit
omenesc – spirit omenesc, a
satisface – satisfacere, nevoie
– nevoie) și esenţa spuselor se
pierde.
173
II
L
abor omnia vincit
Agenda cititorului
Dicţionarele enciclopedice (DEXI. DEI) prezintă informaţiile esenţiale despre persoane,
localităţi, fenomene, termeni din variate domenii.
De aceea lista de cuvinte
include preponderent
substantive şi conţine un
număr mare de substantive proprii.
Dicţionarele lingvistice pot fi generale şi
speciale, monolingve şi
bilingve.
Dicţionarele generale
se referă la întreg lexicul
limbii, iar cele speciale vizează doar o parte
dintre cuvintele limbii, de
exemplu, numai cuvintele
care prezintă dificultăţi
de utilizare sau termeni
dintr-un domeniu.
Dicţionarele monolingve se realizează integral
într-o limbă (dicţionarele
explicative, ortografice,
de sinonime, de antonime
etc.). Există un număr
mare de dicţionare bilingve (român-francez sau
spaniol-englez, de exemplu) şi chiar polilingve.
Actualmente, multe
dicţionare (inclusiv de
limbă română) au variantă electronică şi pot fi
accesate cu
uşurinţă.
1. Determină care dintre problemele de exprimare le-ai conștientizat, la orele de limbă și literatură română sau în afara lor:
• Nu știi cuvîntul românesc adecvat contextului;
• Știi și utilizezi un cuvînt, dar nu ești sigur că are sensul pe care îl
presupui;
• Știi și utilizezi cuvîntul, dar te întrebi cum se ortografiază;
• Nu ești sigur că două cuvinte se pot îmbina;
• Nu știi cum se constituie formele de plural/ caz genitiv/ persoană ale
unui cuvînt flexibil.
• Nu știi ce surse de informare să accesezi pentru a le verifica.
2. Numește dicţionarele pe care le ai și/ sau le utilizezi.
2.1. Înscrie exact titlurile dicţionarelor. Observă cine elaborează
dicţionarele și este responsabil de corectitudinea informaţiei
lingvistice.
2.2. Documentează-te: ce dicţionare sînt la biblioteca liceului, la
alte biblioteci din localitate. Completează lista.
2.3. Sistematizează, pe un raft virtual, dicţionarele.
3. Compară un dicţionar școlar cu unul academic, mai amplu. Prin
ce diferă? De ce crezi că există această diferenţă?
4. Vezi Agenda cititorului pentru a cunoaște mai multe tipuri de
dicţionare. Reţine specificul fiecăruia.
5. Prezintă oral algoritmul de utilizare a unui dicţionar. Explică: ce
faci mai întîi? Ce faci ulterior?
6. Informează-te din textul propus despre anumite surse lexicografice, pe care le poţi utiliza pentru a respecta norma de vorbire și
scrierea corectă.
• SCRIEREA CORECTĂ (inclusiv împărţirea în silabe) o aflăm din
dicţionarul ortografic (DOOM, 2005).
• ROSTIREA CORECTĂ este specificată tot în DOOM – problemele
legate fie de rostirea unor împrumuturi din alte limbi, care își păstrează forma de scriere ca în limba de origine (aceasta poate fi nu numai
limba engleză, ci și franceză, italiană, spaniolă etc.: pízza (it.)/ pízză
[zz pron. ţ] s. f., art. pízza, g.-d. art. pízzei; pl. pízze), fie de plasarea
accentului sau de articularea diftongilor: amenințá vb., ind. prez. 1 sg.
améninţ, 3 sg. și pl. améninţă ; oceán s. n. (sil. -cean), pl. oceáne.
• FORMELE GRAMATICALE ALE CUVÎNTULUI (plural, genitiv și
dativ pentru substantive, forme de gen și număr pentru adjective,
forme de timp și persoană pentru verbe: copiá vb. (sil. -pi-a), ind.
prez. 1 sg. copiéz, 3 sg. și pl. copiáză, 1 pl. copiém (sil. -pi-em); conj.
prez. 3 sg. și pl. copiéze; ger. copiínd (sil. -pi-ind)).
• DIFICULTĂŢILE DE NATURĂ LEXICALĂ ȘI SEMANTICĂ se soluţionează prin consultarea dicţionarelor explicative și a celor de dificultăţi semantice.
174
7. Întocmește o listă de cuvinte românești pe care le-ai găsit întrun text artistic sau știinţific și pe care ţi le-ai explicat cu ajutorul
dicţionarului, pentru a le utiliza corect în comunicarea orală și
scrisă.
8. Accesează www.larousse.com sau www.lexilogos.org, care includ
dicţionare electronice. Ce te-ar interesa în primul rînd?
9. Înscrie în cluster alte surse de documentare, pe care le cunoști
și la care recurgi cînd ai nevoie de o informaţie rezumativă. Comentează oral necesitatea și contextul utilizării lor.
10. Utilizează adresele pe care ţi le sugerăm, pentru a te documenta cu referire la cazuri de scriere și vorbire corectă în limba
română.
Google Wikipedia Wikisource Wikimapia,
Romanianvoice
11. Vezi explicaţia la greșeala de exprimare identificată în exemplul
alăturat și formulează 2 explicaţii proprii la alte 2 greșeli comise
frecvent în mediul tău de comunicare.
12. Stabilește tipul de carenţă stilistică ce a generat efectul comic în
fragmentele propuse, utilizînd informaţia din tabelul la această
temă:
• Pur și simplu, domnul a declarat că nu ar fi afirmat nimic din ceea
ce ar fi spus.
• Sînt accidentări unde pot să apară hemoragii sangvine.
• Dacă vom termina anul pe locul întîi în grupă, echipa va avea mai
multă încredere și confidenţialitate.
• Meciurile cu Republica Moldova depășesc cadrul unor simple amicale, fiind vorba mai degrabă de niște întîlniri prietenești.
• Nu pot să dau nici un pronostic, dar cred că vom bate sigur.
• A cîștigat echipa care a marcat mai mult decît adversarul.
• Noi am încercat să medităm acest conflict.
Selecţie de Radu PARASCHIVESCU
1. Formulează cîte 2 argumente despre avantajele și dezavantajele dicţionarelor electronice și ale dicţionarelor tipărite la formarea unui
vorbitor nativ de limbă română (adolescent) sau în activitatea unui
intelectual: scriitor, redactor, lingvist, ziarist, profesor.
2. Audiază o emisiune radio în direct. Depistează carenţele de exprimare, cuvintele de umplutură și parazite, pauzele în căutarea
cuvîntului și alte caracteristici ale acelei comunicări.
175
CUM EXPLICĂM
O GREŞEALĂ
Nu ni se pare elegantă fraza
Cum să ne îmbrăcăm
în materie de haine?
Credem că locuţiunea prepoziţională în materie de nu este
potrivită aici.
Verificăm în dicţionarul explicativ:
În materie de – privitor la,
în ce privește.
Plasăm această locuţiune prepoziţională în enunţ:
Cum să ne îmbrăcăm privitor la/ cu privire la haine?
Constatăm că nu e o substituire
potrivită, cum nu era potrivită
nici prima.
Remarcăm și faptul că verbul a se
îmbrăca nu mai necesită complementul în materie de haine, pentru că ideea de „haine” se conţine
deja în semantica verbului:
A se îmbrăca – a purta haine
de o anumită croială, de o anumită calitate; a avea o anumită
ţinută vestimentară.
Concluzie
Această frază conţine un pleonasm; era suficient să se întrebe:
Cum să ne îmbrăcăm?
Varianta corectă este
Cum să ne îmbrăcăm?
ARS DISCENDI
II
P+S+RILE TINERE|II NOASTRE
de ION DRU|+
sau valoarea testamentar= a tradi\iei
23
Motto:
Drama şi numai drama e în stare a reproduce viaţa umană
cum este ea, fără a o desfigura prin subiectivitatea autorului.
Bogdan-Petriceicu HASDEU
A b initio
1. Întocmește o listă de personaje din literatura română, care crezi
că au un caracter decizional, în raport cu problemele vieţii.
1.1. Îţi este proprie capacitatea de a lua decizii, de a te confrunta
cu obstacolele întîlnite, de a fi consecvent în atitudini? Exemplifică.
2. Identifică păsările ce populează orizontul tău de existenţă, determină pasărea care te reprezintă simbolic. Motivează prin două
argumente concludente.
2.1. Crezi că te vei asocia mereu cu acest simbol pe parcursul vieţii
tale? Argumentează.
3. Pune într-o relaţie de sens noţiunile propuse și constată în ce măsură te ajută ele să definești drama ca specie literară: reprezentare,
eveniment, dramatism, act de comunicare, stare de tensiune, tip
uman, destin, caracter, lume dramatică.
• Citește fragmentele și identifică pasajele unde apare titlul operei,
conturîndu-se anumite semnificaţii ale acestuia.
Ce mai pasăre,
sfinte Dumnezeule!
S cripta manent
PĂSĂRILE TINEREŢII NOASTRE
(fragmente)
Miez de noapte în casa lui Pavel Rusu. Odaia în care zace bolnavul. La
căpătîiul președintelui ard două lumînări într-un sfeșnic de aramă. Ușile
sînt larg deschise, dar, în afară de bolnav, nu se vede nimeni.
Pavel Rusu: Vă rog foarte mult, vă rog frumos, dacă se poate, o singură înghiţitură, că nu mai pot...
Nu-i răspunde nimeni.
Apoi, peste o vreme, se aud pași și intră mătușa Ruţa. S-a oprit în prag
cu o legăturică subsuoară și nu știe ce să întreprindă – să stea, să meargă
mai departe.
Mătușa Ruţa: Bună sara. Ori, mai bine zis, bună dimineaţa, că iaca o
început a cînta cucoșii. Numai ce-ai să prinzi de veste că a și început a se
lumina de zi.
176
Pavel Rusu (ridicat într-un cot și oarecum surprins
de venirea ei): Care-i acolo? Că, după glas, parcă te-aș
cunoaște, da’ așa, la cătătură, nu te mai cunosc...
Mătușa Ruţa: Să nu te sperii, că nu-s un om
rău. Iaca am să vin mai aproape, m-oi așeza lîngă
patul matale și să vezi cum ai să-ţi aduci aminte de
mine... (Ia un scaun, vine cu el lîngă căpătîiul bolnavului, se așază, își scoate broboada.) Ei?
Pavel Rusu (după o lungă cugetare): Nu, hotărît
că nu te cunosc. Mi se lasă un fel de ceaţă peste ochi
și prin ceaţa ceea văd numai broboada, umerii, și
glasul îl aud,– un glas pe care nu știu de unde îl
cunosc.
Mătușa Ruţa: Nu lăsa ceaţa să-ţi învăluie vederile. Ceaţa ceea e un lucru urît la vreme
de boală... Ia stai să aprind lumina, pe urmă am
să-ţi șterg ochii cu o basma, dar nici mata nu
te lăsa pe tînjală. Alege-ţi așa prin casă o nimica toată, un cui în perete, o pată mai luminoasă pe tavan și uită-te îndelung, uită-te și uită-te,
pînă ai să birui ceaţa. (Mătușa a făcut lumină în casă,
i-a șters ochii cu o basma, și-a mai scos o broboadă,
s-a aplecat asupra lui.) Ei, nici amu nu mă cunoști?
Pavel Rusu (oarecum dezamăgit): A, da, cum
nu... Mata tot cu tizic de acela faci focul?
Mătușa Ruţa: Da’ de ce să nu fac focul cu tizic?
Un lucru mai bun nici că se află. Umpli soba și pe
o noapte întreagă ţine cald. O mai umpli o dată – și
toată ziua ai foc în vatră...
Pavel Rusu: Bine, dar ce duhoare, ce duhoare se
lasă peste sat!...
Mătușa Ruţa: Apoi că duhoarea ceea, să vezi mata,
unuia îi pute, da’ altuia se întîmplă să-i și placă. Eu,
iaca, am crescut pe lîngă bunel, pe lîngă stînă, și tat-tu
o crescut acolo, că pe noi amîndoi ne trimiteau toată
vara să-i ajutăm bunelului a paște oile. Și avea bunelul
un cuptoraș închipuit acolo lîngă stînă, și cît ţin eu
minte stîna, cît îl ţin minte pe tătuca, atîta ţin minte și
focul cela. Ziua întreagă el abia-abia suflă, pare că s-o
și trecut, iar sara tătuca îi aruncă vreo două-trei vreascuri, ne face o mămăliguţă, apoi îl acoperă cu baligă
uscată, și iară o noapte întreagă focul fumegă încet.
Și așa îmi erau mie dragi nopţile la stînă, cu tătuca,
cu oile în ocol, cu focul cela mocnit, că amu, iaca, cîţi
ani au trecut de atunci, da’ cînd pun tizic în vatră, și el
începe a se încinge, așa mi se face de parcă și tătuca, și
stîna, și neamurile lui ar veni să mă vadă...
Pavel Rusu: Te-o fi rugat, pesemne, ai mei să
vii să stai o noapte aici cu mine. Pentru că ei, după
atîtea nopţi nedormite, abia de-i mai poartă picioarele...
Mătușa Ruţa: Ba nu m-o rugat nime. Am venit
singură.
Pavel Rusu: Ce-o fi dat peste mata? Că o viaţă
întreagă ai tot trecut pe lîngă casa mea și n-ai intrat.
Cum s-a făcut că ai luat așa deodată și ai venit?
Mătușa Ruţa: Am venit, pentru că am auzit glasul tău. Și glasul cela mi-a zis să vin.
Pavel Rusu: Nimic de mirare. În ultimele zile
eu tot chem oameni să vie la mine. Rog pe toată
lumea, cerșesc apă la fiece trecător, și matale ţi s-o
fi întîmplat tocmai să treci pe drum...
Mătușa Ruţa: Dacă nu, că altfel o fost. Eu ședeam pe-un scăunaș lîngă vatră, aţipisem parcă și
prin somn am auzit cum m-ai strigat pe nume. De
cîteva ori m-ai strigat, și de fiecare dată cînd mă
strigai, îmi cereai și cîte-o gură de apă.
Pavel Rusu: Și mi-ai adus?
Mătușa Ruţa: Apoi, numai că...
A desfăcut legăturica cu care venise, a scos de
acolo două șipuri. L-a destupat pe unul, a turnat din
el într-un pahar și i l-a întins. Pavel a băut încet, îngîndurat, i-a întors paharul și într-un tîrziu a spus:
Pavel Rusu: E o apă foarte ciudată. Nu-i din satul nostru. Îi fi adus-o mata de pe undeva?
Mătușa Ruţa: Ia uite ce spune omul ista! Îi apă
din izvoarele celea din fundul lutăriilor.
Pavel Rusu: Parcă în lutării sînt izvoare?
Mătușa Ruţa: Sfinte Dumnezeule, d-apoi că
atunci cînd eram eu copilă, acolo nu era lutărie, era
vale. De sub deal curgeau trei izvoare frumoase ca
trei surori, și suiau la izvoarele celea cărări din toate
părţile satului. Pe vale veșnic se aduna lume – ba
e joc, ba se opresc ţiganii cu șatrele, ba vin olari
cu marfa lor. Și aveau atîta vlagă izvoarele celea, că
pînă și iarna răzbăteau prin omăt, și părintele făcea
slujba de bobotează tot acolo, lîngă izvoare. Ei, dacă
pe urmă dealul cela a prins a veni la vale, a înghiţit
și izvoarele, și cărările dimprejurul lor, și lăsătura
ceea de loc pînă la urmă o ajuns lutărie. Dar odată,
177
II
scormonind la talpa dealului, că îmi trebuia și mie
oleacă de lut, am dat de-o dungă de pămînt cam
jilavă, și ce-mi vine în cap – ia să înfig un băţ așa
la întîmplare. L-am înfipt, cîteva zile se tot jilăvea
băţul cela, da’ pe urmă a început a lăcrăma.
Pavel Rusu: E foarte ciudat, dar după apa asta nu
mi se mai usucă cerul gurii. Mai toarnă-mi oleacă.
Mătușa Ruţa: Dacă nu mai am, păcatele mele.
Iaca, de cum te-a buhnit atunci sîngele pe gură, am
tot adunat noapte de noapte și abia am strîns picătura pe care ţi-am adus-o. Nu-i vorbă, am lăsat
căldarea acolo în lutărie, și dacă pînă mîine se mai
adună oleacă, îţi aduc numaidecît.
Pavel Rusu: Mă tem că nu mai ajung eu pînă
mîine. Ai venit totuși cu două șipuri. Ce-i în șipul
celălalt?
Mătușa Ruţa: A, o babă proastă...
Pavel Rusu: Parcă niște rădăcini se văd prin sticlă.
Mătușa Ruţa: Rădăcini sînt ele multe, și toate-s
bune, dar vorba e cu ce-am umplut eu șipul!
Pavel Rusu: Cu votcă?
Mătușa Ruţa: Nu, cu samogonkă*. O putoare
care nu se mai află.
Pavel Rusu: Nu cumva ai venit să-mi faci o cinste?!
Mătușa Ruţa: Da’ nu, că n-a fost vorba de
mata... L-am luat mai mult pentru mine. (După o
pauză.) Cînd mă porneam să vin încoace, ce m-am
gîndit în mintea mea – se poate întîmpla să ajungem la împăcare. Matale, de, nu-ţi mai arde amu de
nimica, dar m-am gîndit eu că de-om face colo și
noi o pace, ce împăcare să fie aceea dacă e fără un
păhăruţ?...
Pavel Rusu: O, sfinte Dumnezeule, necunoscute sînt căile tale... de unde ai scos-o mata că sîntem
sfădiţi?
Mătușa Ruţa: Eu toată viaţa sufăr din pricina
neamului vostru. Atunci, la împărţeala pămîntului,
tat-tu m-a bătut cu opritorile. O fost ca și cum m-ar
fi ucis cu totul, că după bătaia ceea nici nu m-am
putut mărita, nici copii n-am putut naște. Mi-a dezbătut plămînii, păgînul. După ce-am zăcut o vară
întreagă, am început a-mi veni în fire, dar ce folos,
* Ţuică.
** Foi de ardezie.
178
cînd una, două și iar mă prinde năbușeala. De la o
vreme, cum simţeam că iar se apropie năduful, îmi
luam valea și hai fuga la pădure. Numai acolo, sub
desișurile celea, suflarea începea a mi se întoarce
la loc. Și fiindcă în pădure nu poţi sta multă vreme
fără treabă, am început a aduna ierburi de leac, ce
alta poate face o femeie în pădure?
Pavel Rusu: Să nu-l pomenești pe tata de rău, că
nu era de vină. Așa erau condiţiile sociale, oamenii
se omorau lîngă haturi.
Mătușa Ruţa: Las’ că nu mai era chiar așa. Că
în primăvara ceea vreo sută și ceva de oameni au
împărţit pămîntul, dar bătăi au fost numai patru, și
cel mai mult am suferit eu una.
Pavel Rusu: Ei, hai, să zicem... Cu tata ai avut
mata ce-ai avut, dar ce supărare ai pe mine?
Mătușa Ruţa (după o lungă pauză): Tu ne-ai
lăsat fără cucostîrci... Așa cam pe la sfîrșitul verii
te-au făcut pe tine președinte, da’ toamna, cum s-au
dus sărmanele păsări, nu s-au mai întors...
Pavel Rusu: Și chiar așa ţi-i dor matale de cucostîrcii ceia?
Mătușa Ruţa: Iaca nu pot fără dînșii și pace. Că
sute de ani satul se chema Valea Cucoarelor – și
adevărat era, da’ amu tot Valea Cucoarelor se cheamă, dacă nu mai este adevărat.
Pavel Rusu: Au plecat pentru că satul a început
a se face de iznoavă. Cucostîrcilor le plac mai mult
acoperișurile de stuf, de snopi de secară, iar oamenii
au început a-și acoperi casele cu șifer**, cu olane –
și asta nu le-a mai plăcut. Dar au să se întoarcă ei,
ţine minte ce-ţi spun!
Mătușa Ruţa: Nu se știe.
Pavel Rusu: S-or întoarce. Că eu deseori îi văd
cum trec ei primăvara. Vin pe alte drumuri, abia se
văd în zare, da’ cum ajung în dreptul satului nostru,
cîte-o pasăre se dezghioacă din rîndul lor, face așa
spre noi și parcă i-ar tremura aripile – ce crezi, o fi
ţinînd minte locul nașterii sale...
Mătușa Ruţa: Doamne, măcar un singur pui de
cucostîrc să văd în valea satului, să închid ochii și
să mor!
Pavel Rusu: S-or întoarce, cu toate că, odată
ce-a venit vorba, mie mai dragi îmi sînt ciocîrliile. Ce mai pasăre, sfinte Dumnezeule! Cîmp arat,
semănături proaspete, zare largă, cer senin, atîta-i
trebuie ciocîrliei. Se suie sus, pînă se topește mai cu
totul, și de acolo, de sus, o zi întreagă cîntă, seamănă, ară și prășește împreună cu ţăranul...
Mătușa Ruţa: Să tot stai și să te miri.
Pavel Rusu: Ce-i aicea de mirare?
Mătușa Ruţa: Să te miri că eu, vorbind de cucostîrci, mă gîndesc la semănături proaspete, la cer
senin, la zare, iar tu, vorbind de ciocîrlie, iară te duci
cu gîndul la aceleași semănături, la același cer senin,
la aceeași zare...
Pavel Rusu: Nimic de mirare. În tinereţe toţi vor
să zboare, toţi își aleg cîte-o păsare care le este mai
dragă. Noi, fiind oameni feluriţi, ne-am ales și păsări felurite, dar dragostea noastră la rădăcină e una
și aceeași – arătură, semănături, zare...
Mătușa deodată se hotărăște. Găsește două pahare și le pune alături. Pe unul îl umple cu samogonkă, iar în celălalt caută ce-ar putea turna.
Mătușa Ruţa: N-aveţi în casă apă dulce ori de
aceea minerală?
Pavel Rusu: Nu, că de amu, dacă e vorba să ne
împăcăm, toarnă-mi și mie din șipul cela.
Mătușa Ruţa: Dar se poate? Să nu-ţi fie mai rău
pe urmă...
Pavel Rusu: Mi se poate, nici o grijă. Mai nu demult am auzit cum Andron spunea nu știu cui: Duceţi-i
tot ce-aveţi, că amu totul i se poate. Andron e singurul
meu doctor în care cred, și dacă a spus așa, înseamnă
că așa e.
Mătușa umple cu samogonkă și celălalt pahar.
Pavel Rusu (ridicîndu-și paharul): Ei, ș-atunci
cum facem – de sănătatea cucostîrcilor, de sănătatea ciocîrliilor?
Mătușa Ruţa (după o scurtă frămîntare): Eu aș
zice așa: să ne trăiască păsările tinereţii noastre!
Pavel Rusu: Dumnezeule, ce vorbă frumoasă!
Să cinstești un pahar fiind cu amîndouă picioarele
în groapă, să-l cinstești cu o închinare atît de frumoasă! Hai, mătușă dragă, fie! Să ne trăiască păsările tinereţii!
Ciocnesc paharele, beau.
Mătușa Ruţa: Nu te învăluie nimic?
Pavel Rusu: Dimpotrivă, mă simt bine de tot.
Atîta doar că somnul mă doboară, încolo – toate
bune și frumoase...
Mătușa i-a așezat perna, l-a învelit, s-a mutat cu
scaunul ceva mai la o parte, să nu-i stingherească hodina. Undeva departe se aud cocoșii cîntînd de ziuă.
Mătușa Ruţa: Amu boala o să te slăbească... A
început a se lumina de zi, și cum începe a se naște o
lumină nouă, toate bolile cîte sînt îl lasă pe omul suferind să răsufle un pic. Demonul suferinţelor se depărtează, și îngerul păzitor se apleacă cu ochii în lacrimi
deasupra ta...
Pavel nu a răspuns în nici un fel. Peste o vreme,
oarecum îngrijorată, mătușa s-a apropiat de pat, și-a
culcat urechea pe pieptul lui. După care l-a așezat pe
spate, i-a împreunat mîinile pe piept, a luat o lumînare
din sfeșnic, i-a împletit-o între degete. Apoi a deschis
ușile, ferestrele, a intrat în odaia vecină, zicînd cuiva:
Mătușa Ruţa: Sculaţi-vă și duceţi-vă de vă iertaţi. Că Pavel moare.
1. Definește propria stare postlecturală, exprimîndu-ţi, prin cîteva
determinative, atitudinea faţă de:
• Mătușa Ruţa;
• Pavel Rusu.
2. Analizează modul de a se exprima al personajelor. Descrie un
personaj în faţa colegilor, specificînd:
• ce vocabular are;
• cum structurează frazele;
• cît de corect se exprimă;
• care este atitudinea faţă de interlocutor.
179
S apere aude
Inspiraţie de Ion Puiu
II
3. Explică deosebirea dintre destinele personajelor, răspunzînd la
următoarele întrebări:
Pavel Rusu
Mătușa Ruţa
1. De ce Pavel Rusu roagă insistent să i se dea „o singură
înghiţitură” de apă?
2. Prin ce o recunoaște, în sfîrșit, Pavel Rusu pe mătușa
Ruţa?
3. Prin ce-ţi explici starea de uimire a personajului la venirea rudei sale apropiate?
4. Ce efect a avut apa adusă de mătușă asupra sănătăţii lui
Pavel Rusu?
5. Ce descoperire face Pavel Rusu, dialogînd cu mătușa
Ruţa?
6. Cum s-a întîmplat că protagoniștii au același simbol al
vieţii?
7. Ce revelaţie trăiește Pavel Rusu în ultimele clipe ale vieţii?
1. În ce relaţie de rudenie este mătușa Ruţa cu
Pavel Rusu?
2. De ce mătușa Ruţa a ţinut atîta timp supărarea?
3. Ce a motivat-o pe mătușa Ruţa să-și depășească supărarea și să vină în casa nepotului său?
4. Ce a determinat-o pe mătușă să strîngă apă de
la cele trei izvoare?
5. Cum a obţinut mătușa Ruţa „apa lecuitoare”?
6. De ce mătușii îi este dor de cocostîrcii satului?
7. În ce mod mătușa Ruţa a determinat resemnarea lui Pavel Rusu, ajutîndu-l să se împace cu
sine și cu destinul nedrept?
4. Concluzionează: de ce destinele celor două personaje se împletesc?
5. Caracterizează, prin detalii din text, destinul implacabil al mătușii Ruţa, reflectat în dramă.
6. Estimează cauzele ce au provocat destinul dramatic al mătușii,
selectîndu-le pe cele mai importante, în opinia ta:
• caracterul puternic interiorizat al personajului;
• neacceptarea schimbărilor radicale din viaţa socială;
• statornicia în anumite convingeri;
• interpretarea subiectivă a relaţiilor sale cu oamenii;
• credinţa în tradiţii și rînduieli.
7. Definește conflictul dramei, pornind de la semnificaţia destinelor ambelor personaje.
• Ruţa: un destin consacrat tămăduirii morale și spirituale a sătenilor.
• Pavel: un destin consacrat edificării binelui pentru oameni.
Trăirea dramatică
a destinului mătuşii Ruţa
prin talentul Domnicăi
Darienco, Artistă a Poporului
7.1. Stabilește tipul conflictului în piesă, exemplificînd răspunsul:
a) ➢ interior;
b) ➢ social;
➢ exterior;
➢ psihologic.
7.2. Argumentează, cu detalii din text, dacă, în opinia ta, cele două
personaje au destine împlinite.
8. Completează fișa de lectură, identificînd și comentînd, succint,
elementele dramatice și tragice din text.
DRAMATICUL
......
180
TRAGICUL
......
1. Pune într-o relaţie de sens noţiunile de tragic și dramatic și definește:
• caracteristici relevante ale dramei Păsările tinereţii noastre de Ion
Druţă;
• drama ca specie literară.
2. Identifică, în text, semnele cronotopului și înscrie-le în tabel.
a Cucoa
rel
Vale
l
o
tu
s
l
u
sa
u
r pa r
l
t
dea
izvoarele
spaţiul
.....
ur
a
3. Explică, în 2 enunţuri, semnificaţia legăturii dintre venirea mătușii Ruţa la nepotul suferind și revărsatul zorilor, cînd a început
a se lumina de zi.
3.1. Dezvoltă cele explicate, angajînd și semnul zorilor: au început a
cînta cucoșii.
4. Examinează imaginea iconică alăturată și definește tipul spaţiului în dramă.
4.1. Argumentează valoarea simbolică a semnelor acestui spaţiu și
semnificaţia corelaţiei dintre ele.
5. Cercetează textul și identifică particularităţile distincte ale personajelor. Despre ce-ţi comunică acestea în planul caracterizării
fiecărui personaj?
5.1. Comentează figura metonimică voce–glas, în raport cu personajele.
6. Sensul existenţei unui om este asociat, în viziunea mătușii Ruţa,
cu simbolul focului. Descifrează, contextual, sugestia simbolului, utilizînd și informaţia din Agenda cititorului:
• focul în vatră;
• focul fumegă.
7. Evaluează-ţi starea de conștiinţă în raport cu afirmaţia lui Pavel
Rusu: În tinereţe, toţi vor să zboare, toţi își aleg cîte o pasăre care
le este mai dragă.
7.1. Consemnează părerea proprie și aprofundeaz-o, relaţionînd-o
cu ideea lui Lucian Blaga: Cine crede în zbor e stăpîn peste zare.
8. Definește stările de spirit ale lui Pavel Rusu și ale mătușii Ruţa
prin semnificaţia păsărilor care-i reprezintă. Interpretează informaţia-reper din pagina următoare.
9. Comentează simbolurile păsărilor în raport cu idealul de viaţă al
personajelor.
181
re
a
CRONOTOPUL
în drama
Păsările tinereţii
noastre
abor omnia vincit
t
ară
timpul
.....
L
lutăriile
za
semănătura
Agenda cititorului
Focul
• simbolizează viaţa,
puterea creatoare,
pasiunea, dragostea,
purificarea, dar şi puterea distructivă;
• simbolizează şi lumina
soarelui, focul vieţii,
focul casei sau focul
intern, izvorît din adîncurile fiinţei umane;
• este opus apei, fiind
întruchiparea principiului activ, masculin.
Toastul
• succintă compoziţie
oratorică, prin care se
exprimă urări cu prilejul unei mese festive
sau a unei întîlniri deosebite în cinstea cuiva,
ridicîndu-se paharul.
În toast sînt manifestate spontan şi exprimate afectiv ideile şi
sentimentele.
II
A. Simbolurile în textul dramei
• Ciocîrliile: „Ce mai pasăre, sfinte
Dumnezeule! Cîmp arat, semănături
proaspete, zare largă, cer senin...”
• Cocostîrcii: „Doamne, măcar un singur pui de cucostîrc să văd în valea
satului, să închid ochii și să mor!”
„Vorbind de cucostîrci, mă gîndesc la semănături proaspete, la cer
senin, la zare...”
„S-or întoarce. Că eu deseori îi
văd cum trec ei primăvara. Vin pe
alte drumuri, abia se văd în zare, da’
cum ajung în dreptul satului nostru,
cîte o pasăre se dezghioacă din rîndul lor, face așa spre noi și parcă i-ar
tremura aripile – ce crezi, o fi ţinînd
minte locul nașterii sale...”
B. Simbolurile în metatext
• Ciocîrlia:
➢ are o deosebită valorificare poetică în cultura românească și în literatura europeană: zborul ei săgetat spre cer e asociat ideii de evoluţie și inovaţie,
ascensiune și coborîre. Cîntecul ei e o odă a bucuriei, o chemare la viaţă și iubire;
➢ simbolizează puritatea, înălţarea, lumina, aerul,
este considerată pasărea plugarului.
• Cocostîrcul:
➢ în contextul cultural românesc, simbolizează vestitorul primăverii, mesagerul din alte lumi, pasărea augurală;
➢ valoare simbolică are și strigătul lui, care vestește
oamenilor să iasă la plug, zborul lui este prezicător: dacă zboară sus – anul va fi sărac, dacă zboară
jos – anul va fi mănos;
➢ el transmite pămîntului o putere divină.
10. Reflectează asupra sensurilor enunţate de personaje în replicile
date și ordonează-le în raport cu ideea de valoare spirituală:
• Pavel Rusu: Ei, ș-atunci cum facem – de sănătatea cucostîrcilor,
de sănătatea ciocîrliilor?
• Mătușa Ruţa (după o scurtă frămîntare): Eu aș zice așa: să ne
trăiască păsările tinereţii noastre!
11. Rezumă mesajul general al dramei, avînd ca reper fundamental
simbolul nașterii lumii noi din finalul operei.
Ruţa – Domnica Darienco,
Pavel Rusu – Petru Baracci.
Spectacol în viziunea lui
Valeriu Cupcea, 1973
ARS DISCENDI
11.1. Formulează cît mai multe idei interesante, prin care să actualizezi semnificaţia mesajului din dramă, argumentînd ideile:
• un om indiferent faţă de spaţiul natural care-l înconjoară se lipsește de esenţa lui: sufletul;
• mătușa Ruţa reprezintă spaţiul etern al valorilor sau este un om
al trecutului, rămas într-un spaţiu arhaic.
12. În intenţia de a-ţi exprima înţelegerea unei valori spirituale,
redactează un text succint al unei urări (toast) cu prilejul unei
ceremonii de ritual, respectată în familia ta. Consultă reperele
din Agenda cititorului și respectă criteriul lui Pavel Rusu: să fie
o închinare atît de frumoasă... .
1. Redactează un text în care să caracterizezi protagoniștii, dezvoltînd ideea: eroii și-au trăit viaţa cu demnitate... .
2. Demonstrează cu argumente din text că drama este o pledoarie
pentru valoarea testamentară a tradiţiei.
182
Redactarea unui eseu structurat
1. Generalizează parcursul de studiu al dramei ca specie literară
și documentează-te pentru scrierea unui eseu structurat. Informează-te din Agenda cititorului.
2. Redactează un eseu structurat cu tema: Drama vieţii și viaţa ca
dramă (în baza a 2 destine umane din literatura română).
În compoziţia ta,
• formulează, în două enunţuri, conceptul temei, făcînd trimitere la 2
texte literare cunoscute;
• ilustrează conceptul prin 2 destine dramatice relevante din literatura română;
• demonstrează, prin exemple elocvente din text, dramatismul acestor destine;
• comentează structura conflictelor în care sînt angajate aceste destine;
• motivează, prin cîteva particularităţi ale dramei, semnificaţia lor;
• apreciază destinele dramatice invocate din perspectiva atitudinii și a
opiniilor proprii.
REDACTAREA ESEULUI STRUCTURAT PRESUPUNE
1. INTRODUCEREA conţine două segmente:
• abordarea interesantă a temei printr-un gînd general în baza propriilor reflecţii;
• formularea conceptului propriu de înţelegere și redare a temei,
concept ce reprezintă orizontul personal de așteptare și angajează un complex de valori etice și estetice.
2. REALIZAREA CONŢINUTULUI e posibilă pe două căi:
Varianta A
Varianta B
• Prezentarea a 2–3 exemple din • Prezentarea a 2–3 aspecte relevanoperele literare ce pun în relevante ale temei eseului și, prin aceasta,
ţă problema eseului. Acestea pot
fixarea perimetrului de abordare.
fi relaţionate cu exemple din texte
istorice, publicistice, culturale etc. • Ilustrarea aspectelor relevante
prin 2–3 exemple convingătoare.
• Extragerea ideilor din exemplele
relevante, care pot fi mai multe decît • Analiza exemplelor și extragerea, în
exemplele stabilite.
baza lor, a 2–3 idei proprii ce adeveresc o viziune personală/ originală
• Rezumarea ideilor emise la 1–2 opiasupra problemei.
nii proprii ce aprofundează tema.
183
SCRIBO, ERGO SUM
Agenda cititorului
Eseul structurat
• este o compoziţie
alcătuită după un plan
de idei dirijat, oferit
anticipat autorului
prin repere teoretice,
pe care acesta trebuie
să le dezvolte într-o
viziune proprie.
Obiectivele urmărite în
timpul redactării
• Elaborarea unui concept
original.
• Formularea unor idei
interesante, cu referire
la temă.
• Punerea în relaţii de
asociere sau contrazicere a ideilor proprii cu
cele ale unor critici şi
istorici literari.
• Demonstrarea lecturilor
personale.
• Ilustrarea ideilor cu
exemple elocvente.
• Ierarhizarea şi integrarea ideilor, datelor sau a
altor informaţii.
• Expunerea clară, corectă
şi fluentă.
• Organizarea compoziţiei pe cele trei dimensiuni: introducerea,
realizarea temei şi a
p
parametrilor,,
concluzia.
II
Varianta A
Varianta B
• Invocarea unor fapte, exemple su- • Probarea/ confruntarea propriilor
plimentare, care au un grad sporit
opinii/ idei cu cele ale interpretăde concludenţă cu referire la tema
rilor tradiţionale sau cu alte opinii
eseului.
contradictorii ce aparţin criticilor
literari.
• Generalizarea/ sintetizarea ideilor
în una dominantă.
• Invocarea a 2–3 exemple noi, convingătoare, care să permită formu• Formularea a 2–3 concluzii ce derilarea a 2–3 concluzii ce adeveresc
vă din demonstrarea justeţei, oripe deplin valabilitatea conceptului
ginalităţii conceptului formulat în
expus în introducere.
introducere.
Pasărea demnităţii noastre
şi a visului spre împlinire
LEGO, ERGO SUM
Ambele modalităţi prezentate solicită același specific pentru finalul compoziţiei, care constituie cea de a treia dimensiune a eseului.
3. CONCLUZIILE însumează doar propriile opţiuni, idei în raport
cu tema și nu angajează citate sau maxime.
1. Citește textul integral al dramei Frumos și sfînt de Ion Druţă,
reflectînd asupra fragmentului în care regăsești semnificaţii ale
titlului.
2. Care este sugestia simbolurilor ce desemnează Marea Trecere în
cultura poporului nostru și pe care le regăsești în textul dramei?
ARS DISCENDI
Un dialog întru vrednicie
1. Identifică, în următorul fragment, motivul timpului și cel al vieţii.
Toamnă tîrzie. Malul unui pîrăuaș unde a fost cîndva o salcie.
Sandu: Păcat totuși că toate se schimbă, toate se duc. A fost, iaca,
pînă nu demult, o salcie aici, pe malul Răutului, o apucasem parcă și eu,
și amu – gata, nu mai este.
Gruia: Las’ că va mai trece o vreme și numai ce-ai să vezi cum pe
malul acesta, sau pe celălalt, va mai răsări o sălcioară... Cît va fi rîul, vor
fi și sălciile, că le place grozav umezeala...
Sandu: Dar dacă nici rîul nu va mai fi? Că, zice lumea, de la o vreme,
cînd se face secetă, multe rîuri se usucă și – gata, le seacă izvoarele...
Gruia: Apele nu pot să dispară. Apele ba se revarsă, ba își schimbă
albia, ba cobor în adîncuri, dar să dispară cu totul nu pot, pentru că apa
și aerul, și cerul e tot ce-avem noi mai frumos, tot ce avem mai sfînt...
1.1. Formulează, în baza fragmentului, o problemă care să devină
temă de eseu. Alcătuiește planul acestuia. Stabilește cadrul subiectului și scrie eseul.
184
24
CVARTET PENTRU O VOCE {I TOATE CUVINTELE
de MARIA {LEAHTI|CHI [i NICOLAE LEAHU
Motto:
Ceea ce interesează la un creator este creaţia.
Dar nu tot ce e creaţie se obiectivează în opere.
Constantin NOICA
• Citește fragmentele extrase din eseul dramatic propus, asumîndu-ți rolul de personaj-martor la cele desfășurate în scena evenimentului.
S cripta manent
CVARTET PENTRU O VOCE ȘI TOATE CUVINTELE
(fragmente)
Personaje: E.I – 19 ani; E.II – 28 de ani; E.III – 33 de ani;
E.IV – 37 de ani; POESIS; CITITORUL 1; CITITORUL 2; SUFLEORUL
Scena, cu un decor sumar cu ostentație, ancorat totuși în modernitate,
păstrează doar unele convenții ale atmosferei de secol al XIX-lea.
E.I și ceilalți trei stau în jurul „mesei de brad”, pe scaune mari, grele, beau cafea,
fumează îngîndurați, parcă așteptînd să se întîmple ceva.
Piesa va fi jucată cu conștiința faptului că aceste „voci” aparțin unei
singure persoane, Poetul.
ACTUL I
Scena 1
E.I: ... am prima replică...
E.II: De ce tu?
E.III (către E.IV și E.III): Într-adevăr, de ce anume el?
E.II: Și de ce nu eu? Doar sînt de o frumuseţe
demonică... Un demon sînt...
E.I (mirat): Un demon?
E.II: Da, un demon, un demon frumos, nu unul
hidos, cum și l-au imaginat renascentiștii. Eu sînt un
demon angelic, unul pe-a cărui frunte Dumnezeu a
înscris geniul, iar transcendenţa neagră – îndărătnicia.
(Către E.III și E.IV) Voi știţi doar... (Către E.I) Te uită
la fruntea mea – naltă, la părul meu, la mîna mea (își
examinează mîna dreaptă. I-o arată lui E.I), degete
lungi, fine, palide... E mînă...
E.I (cu entuziasm, întrerupîndu-l):... hyperionică!
E.IV (sceptic): ... hyper...ionică...
E.III (către E.I): Declar-o marmoreană, sărut-o, vorba
aia, cu nesaţ și dacă declami și pagina din „Geniu
pustiu”, portretul e ca și făcut.
Scena 2
Cu revelaţia descoperirii sciziunii, privesc înnebuniţi
unul în ochii celuilalt/ celorlalţi.
E.III (se ridică în picioare): Domnilor, prima replică
îmi aparţine de drept. Pe ce temei? veţi întreba... (se
îndepărtează de ceilalţi. Încurcat, rostind ca pentru
sine) poezia marilor metafore?!... Cine-o mai citește
azi?... Publicistica politică?...[...]
E.I (umil, fîstîcit): Nu, nu era o replică, o întrebare
mai degrabă... ce este poezia, dacă-i mai mult rîvnita
depărtare, dacă... dacă văzduh nu este, apă, humă?
185
II
***
umili? Un geniu e (patetic, ridicîndu-se și gesticulînd
larg), e... un geniu... El este Luceafărul poeziei
noastre, e voievodul limbii românești, poetul
nepereche, e...
SUFLEORUL (intempestiv): Vorba lui Sorescu,
„Eminescu n-a existat... A existat doar o ţară
frumoasă”... un salcîm pe-un deal și-o mioară pe
altul. [...]
Scena 6
CITITORUL 1: ...Să fim serioși, problema este cum
ne simţim noi faţă cu Poetul: uneori, descoperindu-i
limitele estetice sau filozofice, exultăm, ameţind de
bucurie și vanitate; alteori trăim umilinţa lipsei de
acces la adîncurile sau crestele genialităţii sale...
CITITORUL 2: Cum, un geniu te poate obosi,
***
ACTUL II
Scena 1
E.I, E.II, E.III și E.IV stau în jurul „mesei de brad”.
Se reia discuţia din actul I, Scena 5.
E.III: ... Da, gîndesc să-mi asum textul lumii măcar
atît cît el mă consumă pe mine.
E.II: E bine spus și l-ai asuma, dacă ai ști ce este,
dacă l-ai putea defini...
E.III (ironic): Să fim noi înţelepţii care să definească
această ţesătură de sensuri ce se autodevoră,
născîndu-se încontinuu? Atîtea minţi și atîta amar
de vreme s-au mistuit doar pe o margine de chenar...
E.II: Pentru că în acest amestec de lucruri existente și inexistente, de bezne și licăriri cel ce vrea
a-l descifra, tot mai mult îl încifrează.
E.III: Poate-i numai neputinţa fiinţei umane...
E.I: Și-atunci poezia e îngerul palid cu priviri
curate, e voluptos joc cu icoane și cu glasuri tremurate... E spoială, mască, zgură, strai de purpură și
aur peste ţărîna cea grea...
E.IV (absent pînă acum, intervine abrupt și somnambul, tot astfel retrăgîndu-se din discuţie):
... Strai de purpură și aur...
Atîta foc, atîta aur
Și-atîtea lucruri sfinte
Peste-ntunericul vieţii
Ai revărsat, părinte...
E.II (către E.I): E o viziune decadentă, pentru că,
gîndind-o așa, rămînem la o poezie fără Dumnezeu,
fără ideal, la un joc de substituire a simţirii prin
fraze... Căci spuneam altă dată că noi nu credem în
nimic... (declarativ) Totu-n noi fiind spoială, fiind
lustru fără bază!
E.III: Nu mai ţin minte ce-am spus de fiecare dată,
186
dar însăși credinţa în nimic poate fi poezie, la fel
cum poezie poate fi textul lumii îngropat în neant...
E.I: La-nceput m-am speriat..., cînd îmi roiau în
cap gînduri, iar cînturi îmi umpleau inima, în faţă,
ca din senin, îmi apăru un chip de înger fără corp...
Crezusem că-i curată nebunie, dar... nebunia începu să-mi placă...
E.III (către E.I): Ești fericit... Te locuiește poezia...
E.II: Te vizitează nimicul?
E.III (meditativ): E nimicul ce pune punctul în
mișcare, rotind apele în cercuri, smulgînd timpului
spuma născătoare de viaţă...
E.II (către E.I): Te invidiez! Ești cu toţi porii deschiși
încă, ai sufletul neatins de aripile negre...
SUFLEORUL (din cușca sa, răspicat): Nu! Scoate
aripile negre, demontează-le, că se supără criticii...
Critici voi, cu flori deșarte, care roade n-aţi adus...
E.II (ireceptiv la replica Sufleorului): ... neatins de
mizeriile vieţii.
E.III (către E.I): Tu ești cu simţurile netocite și
Poezia, Poesis, se insinuează în fiecare din ele,
născîndu-te mereu cu alte și alte chipuri. Vei fi însă
așa ca el (arată spre E.II) la treizeci de ani, vei fi ca
mine, la treizeci și trei și (arată la E.IV) ca el, cel cu
absenţa prezentă pînă în cea din urmă clipă...
E.I: Și ea-i la fel de sîntă și-n celelalte vîrste?
Scena 2
Intră Poesis.
E.II (arătînd spre Poesis): întreab-o pe dînsa!
E.I: Pe cine, pe dînsa? E vorba de această doamnă?
E.III: Dar nu-i o doamnă, e Poesis.
E.I: Cum nu-i, dacă-i... femeie?
E.II: Da, e femeie, dar este altfel, altfel nu știu cum...
POESIS: Nu mă recunoști? (Adresîndu-se tuturor:)
Aripile mele, chipul de rază le port cu mine...
SUFLEORUL: Ca Seneca: Omnia mea mecum porta!
POESIS: Sînt îngerul blond, cu faţă pală, ochi
albaștri... Șterg praful de pe cărţile lucrătorilor cu
spiritul și, cînd mintea-ţi obosește, cînd imaginaţia
ta nu mai poate produce nici monștri, anulez hotarul dintre spirit și materie, îmi reiau rolul de născătoare... de metafizică și... vă dau tuturor întîlnire.
Ţie (către E.I), sub salcîm; ţie (către E.III), să zicem,
în Sfatul Ţării, ţie (către E.II), pe malul lacului, în
văile înstelate ale haosului. Și pe toţi vă pot avea în
același timp, căci toate sînt în mine, precum eu sînt
în toate.
SUFLEORUL: Taci, bre, muză orgolioasă, cu
picioarele-ngheţate, că i-ai înnebunit. Acum nici
nu vor mai ști unde sfîrșesc ei și începi tu...
POESIS (către Sufleor): De parcă au știut... Căci
poate cineva să afle cît din el trăiește-n carte?!
Scena 7
CITITORUL l (către sală): Bineînţeles, interesul
pentru un mare scriitor este diferit, și Eminescu
face parte dintre acei mari scriitori ce marchează
fundamental o cultură, instituind un adevărat cult;
pentru unii, ca tine, de exemplu, al infailibilităţii;
pentru alţii însă, ca să nu spun neapărat ca mine,
un cult omenesc și vulnerabil.
CITITORUL 2 (ironic): Știut că pămîntesc și
vulnerabil!...[...]
CITITORUL 2: Firește, însă aceasta tot intră în
destinul postum al unui mare creator. Da, unii îl
citesc, alţii îl răsfoiesc, iar cei de pe urmă – doar îl
sărbătoresc. Vrei să schimbi tu legea lumii?...
CITITORUL 1: Într-adevăr, intră, dar nu iese...
E.III: Vă ascult, vă ascultăm, vorbiţi parcă
pe-nţeles, mă întreb însă: cînd propria mea viaţă eu
n-o știu pe de rost, să-și bată alţii capul s-o vadă
cum a fost?! Cine sînteţi voi să-mi spuneţi viaţa-mi
cu o străină gură, ca și cum n-ar fi viaţa mea, de
parcă nici n-aș fi fost... Cine sînteţi voi să-mi
spuneţi, pe voci atîtea, povestea pe de rost?
Pauză tensionată.
SUFLEORUL: O, i-a lăsat fără replică! Am s-o
rostesc eu, fiindcă, oricum, eu sînt singurul care
poate converti nimicul în ceva...
E.II (către Poesis): Mai bine cu tine, Poesis, m-aș
uni, să-mi fecundezi gîndurile și negîndurile,
negurile și singurătăţile...
E.I (către Sufleor): Mai bine în cușca ta de sufleor aș
sta, cu ponosite haine și ghete, cu Haine și Goethe
și Shakespeare, geniala acvilă a Nordului, trăgînd
împreună de sfori spectacolul lumii. (Către sală:)
Privitor ca la teatru, tu în lume să te-nchipui, joace
unul și pe patru, totuși tu ghici-vei chipu-i...
E.III: Mai bine m-aţi lăsa să stau și eu acolo, în sală,
ca să pot lesne înţelege ce se întîmplă, căci atunci
cînd se lasă lumina pe tine, nu mai poţi înţelege
nimic...
E.IV: Mai bine m-aţi lăsa, mai bine v-aţi duce cu
toţii, mai bine pe mine mie redă-mă, redaţi-mă,
mai bine... mai bine nimic...
Cortina
R
E F L E C Ţ I E Ş I I N T E R O G AŢ I E
1. Definește, succint, esența evenimentului cuprins în fragmente.
2. Precizează, prin detalii relevante, cînd are loc evenimentul din
text.
2.1. Identifică planurile temporale care se intersectează în text și
explică ce semnifică ele pentru cititorul de astăzi.
3. Comentează semnificația personajelor în raport cu timpul pe
care-l reprezintă acestea.
187
S apere aude
II
4. Determină problema/ tema asupra căreia se pronunţă, polemizează personajele în acest eseu dramatic.
ARS COLLABORANDI
5. Lucrînd în perechi, definiți, printr-o schemă, rolul și tipul personajelor din operă după două criterii cunoscute.
6. Motivați, prin detalii caracteristice pentru E.I, E.II, E.III, E.IV,
legătura de sens dintre aceste personaje și cele patru fotografii
ale lui Mihai Eminescu, expuse în stînga paginii.
7. Argumentați semnificația titlului operei prin raportare la semnificaţia personajelor.
I
8. Analizați, într-un tabel, limbajul verbal și nonverbal al personajelor, menționînd: lexicul specific; structura frazelor; ironiile;
intonația; tăcerea etc.
Elemente de Semnificaţiile Elemente de limbaj Sugestiile
limbaj verbal
nonverbal
➢
➢


9. Trageţi 3–4 concluzii, ierarhizîndu-le în funcție de noutatea pe
care v-a oferit-o lectura textului.
II
S
L
abor omnia vincit
E N S U R I Ş I S E M N I F I C AŢ I I
1. Determină, exemplificînd răspunsul: personajele sînt reale, fictive, alegorice, simbolice, personaje-măști?
2. Explică prezența în text a personajelor: Poesis, Sufleorul, Cititorul 1 și Cititorul 2.
3. Comentează ipostazele eului liric în eseul dramatic.
III
4. Selectează, din replicile personajelor, idei pe care ai vrea să le
reții cu referire la:
➢ relația creator – operă – cititor;
➢ opera în timp; creatorul în timp; cititorul în timp.
5. Interpretează semnificația mesajului, raportîndu-l la o afirmaţie sau la toate afirmațiile propuse.
• Opera de artă are menirea să formeze cititorul/ să promoveze adevărul, valoarea omului și a vieții.
• Destinul creatorului este în directă relație cu destinul operei sale.
• Destinul operei este independent de cel al creatorului și dependent de
cel al cititorului.
IV
6. Argumentează semnificaţia imaginii de pe coperta eseului în
raport cu titlul acestuia.
188
7. Actualizează cunoștințele despre elementele structurii textului dramatic, motivînd rolul acestora în receptarea operei de către cititor.
Agenda cititorului
8. Exprimă-ţi opinia și exemplific-o:
• dialogul dintre personajele operei este unul clasic sau unul ce reprezintă un monolog interior?
• este principala problemă asupra căreia reflectează, polemizează personajele operei?
• Conceptul de eseu
dramatic impune
înţelegerea şi conştientizarea procesului
de fuziune a două
realităţi distincte: pe
de o parte, eseu (o
scriere nonficţională),
iar, pe de alta, adjectivul dramatic, acesta
indicînd simultan o
categorie estetică, dar
şi apartenenţa textului la lumea teatrului.
Din această insolită
îngemănare, răsare
identitatea, substanţa
reflexivă şi subiectivă a
textului. Eseul dramatic destructurează,
într-o anumită măsură,
forma tradiţională a
dramei, regîndeşte
noţiunea de personaj,
inventează un alt tip
de acţiune dramatică.
Această dramă trăieşte
din reflecţia eseistică şi
dialogul de idei.
Raisa LEAHU
9. Identifică, în fragmentele de text, elementele clasice ale structurii operei dramatice și elementele inovatoare la care au recurs
autorii, fixîndu-le în tabelul propus.
Elementele definitorii pentru structura eseului dramatic
Elemente clasice
Exemplu: dascaliile au funcția de
a... (actualizează cunoștințele din
Agenda cititorului, pagina 148)
Elemente inovatoare
Funcția de semne ce sugerează: un timp
ambiguu, atitudini, stări psihologice;
decor sumar etc.
10. Argumentează, prin patru exemple relevante, particularitățile
distinctive ale eseului dramatic studiat.
11. Actualizează-ţi cunoștințele acumulate în procesul studierii genului dramatic și expune-ţi opinia. Elementele noi adeveresc:
➢ modificări calitative ale operei dramatice?
➢ particularități ale literaturii postmoderniste?
➢ interferența, fuziunea dintre genuri, specii?
➢ tendința de a institui o nouă specie dramatică?
11.1. Formulează argumente în baza explicației din Agenda cititorului.
12. Asumîndu-ţi un rol de personaj-martor – Cititorul 3, completează eseul cu anumite replici sau cu un monolog interior în
care să-ţi exprimi punctul de vedere cu privire la:
• Ce este poezia?
• Cine este un poet?
1. Prezintă 2–3 concluzii cu referire la noua experiență de lectură prin
studiul eseului dramatic Cvartet pentru o voce și toate cuvintele.
2. Demonstrează, prin 3–4 argumente, particularitățile distincte
ale structurii textului dramatic.
3. Argumentează, într-un comentariu, că mesajul global al textului
vizează problema modernității: criza autorului – criza cititorului.
OPŢ I O NA L
4. Citește integral eseul și interpretează semnificațiile intertextuale ale datelor biografice și ale secvențelor din creația lui Mihai
Eminescu.
189
ARS DISCENDI
II
E V A LUA R E
SUMATIVĂ
Apreciază-ţi competenţele:
Domeniul evaluativ
Nivelul de competenţă
C
Cunoaştere, modelare,
aplicare
Nivelul de competenţă
B
Interpretare, sinteză
şi integrare
Nivelul de competenţă
Domeniul cognitiv şi atitudinal
Elemente de construcţie a comunicării
şi de teorie literară utilizate, de către cititor,
la elaborarea textelor proprii, orale şi scrise.
Lectura şi interpretarea mesajelor de text
nonliterar.
Receptarea şi axiologia textului literar.
Integrarea unor idei în propriul sistem
de valori.
A
Cooperare, creativitate
şi actualitate
De la resursele educaţionale ale textului la
valorile asumate de către elevul cititor şi
producător de mesaje.
190
Limbã ºi comunicare. Genul dramatic
LECTURĂ–RECEPTARE–SCRIERE
Sarcini de lucru
Explică, într-un enunţ argumentativ, diferenţa dintre adjectivul dramatic și adverbul dramatic.
Include, în patru enunţuri, fiecare dintre sintagmele: discurs dramatic, artă dramatică,
întîmplare dramatică, situaţie dramatică.
Punctaj
2 p.
Demonstrează pe baza a trei argumente, cu referire la limbajul lucrării, că drama Apus de
soare de Barbu Ștefănescu-Delavrancea face parte din stilul literaturii artistice.
4 p.
3 p.
4 p.
Consultă diferite dicţionare explicative pentru a stabili asemănări și deosebiri de sens între
cuvintele actor și artist, alcătuind un enunţ în care cuvintele respective se pot substitui reciproc.
6 p.
Argumentează, în două enunţuri, specificul creaţiei a doi autori de opere dramatice.
Argumentează de ce e pleonastică îmbinarea mimica feţei, explicînd cum o poţi evita.
Comentează, prin referire la textul piesei O scrisoare pierdută, de ce are sau nu are dreptate
criticul literar Mircea Iorgulescu: Vorbind la nesfîrșit, lumea lui Caragiale nu comunică, nu mai
știe să comunice; limba are aici alte funcţii. Lumea lui Caragiale se comunică, se naște din vorbe...
Elaborează textul unei scrisori în care diriginta/ dirigintele comunică părinţilor tăi despre
succesele academice pe care le-ai înregistrat la finele semestrului.
1. Citiţi fragmentul propus.
Rebreanu își cunoaște viitoarea
soţie, pe Fanny Rădulescu, absolventă a Conservatorului de Artă Dramatică, pe terasa Oteteleșanu, care
înainte de război este locul boemei
artistice. Îi este prezentată de un prieten comun, scriitorul Emil Gârleanu.
Urmează lungi plimbări la șosea, vizite la muzee, conferinţe și piese de
teatru la care merg împreună. Apoi
scrisoarea prozatorului îndrăgostit:
„Te iubesc pentru că te iubesc și nimic mai mult; te iubesc numai pentru că te iubesc: aici începe iubirea.
Îţi mulţumesc din suflet că te iubesc.
Acesta e cîntecul iubirii.” Căsătoria
are loc în ianuarie 1912.
Ioana PÂRVULESCU
4 p.
7 p.
10 p.
2. Elaboraţi schiţa unei piese de teatru care ar avea
ATELIER
drept subiect evenimentele reconstituite de Ioana
Pârvulescu (de cînd Liviu o cunoaște pe Fanny pînă la
momentul căsătoriei lor):
• Scrieţi lista personajelor implicate, documentîndu-vă
asupra vîrstei și statutului fiecăruia (aveţi libertatea
să adăugaţi și alte personaje decît cele trei numite);
DE CREAŢIE
• Construiţi dialogul dintre Fanny și Liviu atunci cînd se
cunosc, respectînd rigorile genului dramatic;
• Descrieţi detaliat (de parcă vă adresaţi unui regizor și
unui scenograf) camera în care locuiește actriţa;
• Scrieţi scena în care Fanny primește scrisoarea citată;
• Intitulaţi piesa de teatru;
• Alegeţi un teatru la care doriţi să puneţi în scenă piesa
respectivă și distribuiţi rolurile unor actori reali;
• Elaboraţi afișul care anunţă premiera;
• Improvizaţi o cronică teatrală la o eventuală
În total:
reprezentare a piesei în 2013.
100 de puncte
60 p.
191
II
U
N I TAT E A D I DA C T I C Ă
3
GENUL LIRIC
SAU DIALOGUL EULUI
CU LUMEA
În exercitarea poeziei e
ceva care se poate învăţa şi
ceva ce nu se poate învăţa.
Aripa o ai sau nu o ai. Poţi
să zbori sau să nu zbori cu ea.
Depinde de aer, de înălţime, de
alizeu sau de crivăţ.
Nichita Stănescu
192
GENUL LIRIC
SAU ST+RILE TR+IRII {I ALE EXPRESIEI
25
Motto:
Poezia nu se poate defini. Însă că poezia există nimeni nu se
îndoieşte. Urmează deci să aflăm nu ce este poezia, ci cum este
poezia, să surprindem în studiul practic al poemelor ilustre
acea mecanică prin care să ne sporim conştiinţa artistică.
George CĂLINESCU
1. Citește mottoul temei. Selectează și scrie pe foaia de caiet ideea care indică asupra comportamentului cititorului la lectura și
înțelegerea unei poezii.
A b initio
2. Exprimă-ți opinia cu referire la afirmațiile criticului:
• poezia nu se poate defini;
• important este să aflăm nu ce este poezia, ci cum este poezia.
Agenda cititorului
3. Urmînd îndemnul criticului, formulează cîteva competenţe prioritare pe care vrei să le atingi în studiul temei Genul liric...
4. Meditează asupra afirmaţiei lui Nichita Stănescu:
Poezia nu este numai artă; ea este însăși viaţa. Ea se exprimă în primul rînd prin artă, dar nu numai prin artă. Înţelegerea poeziei numai ca
artă sărăcește noţiunea de poezie. Ea nu este un mod de existenţă, cum
se susţine uneori, ci o componentă fundamentală a existenţei. Poezia este
dimensiunea spirituală care suportă cel mai greu definiţiile.
Realizaţi sarcinile, urmînd indicaţiile:
• actualizați noțiuni, concepte, titluri de opere literare sau de opere
din alte genuri artistice în legătură cu ideile din citat;
• formulaţi întrebări asupra citatului, apoi răspundeţi succint la aceste întrebări;
• înregistrați, pe un poster, ideile interesante sau care solicită precizări/
discuții, ce apar pe parcursul analizei citatului;
• în baza ideilor acumulate, elaboraţi un text de meditaţie în care să
definiţi poezia și specificul receptării ei de către cititor.
1. Consultînd informația din Agenda teoreticianului și din exerciţiul 4 de la pagina 194, selectează indiciile caracteristice genului
liric, introducîndu-le în tabel și exemplificîndu-le:
Procedura de analiză
a citatelor presupune
realizarea unor operaţii
intelectuale, care scot în
relief:
➢ identificarea unor idei
esenţiale;
➢ determinarea cuvintelor/noţiunilor-cheie
din citat;
➢ relaţionarea acestora
cu altele cunoscute şi
explicitarea lor;
➢ exemplificarea ideilor
în baza operelor studiate şi a experienţei de
viaţă;
➢ abordarea ideilor din
diverse perspective de
interpretare;
➢ formularea atitudinii
proprii faţă de afirmaţţia din citat.
Particularităţi distincte ale genului liric Exemple relevante
conţinut subiectiv;
autocomunicarea eului liric;
reflectarea lumii interioare;
valoarea esenţială a limbajului.
S apere aude
193
II
Agenda
teoreticianului
• Opera lirică
este un text
monologic, cu intensificare, de obicei
pronunţată, a funcţiei
emotive sau a celei
poetice.
Henryk MARKIEWICZ
• Poezia are la început
un obiect, altul decît ea
însăşi; exprimă ceva,
o emoţie, o idee, o spiritualitate.
• Pentru poet, fiecare
lucru are personalitatea
lui şi lirismul înseamnă
tocmai dezvăluirea
personalităţii latente a
lucrurilor. Prin personalitate înţeleg sufletul
tainic din lucruri.
Nicolae MANOLESCU
S cripta manent
2. Formulează, în baza particularităților notate în tabel, o definiție
proprie a genului liric.
3. Meditează și decide, argumentînd răspunsul:
• ce realități din viața actuală îți pot provoca atitudini, trăiri, sentimente subiective?
• este acceptabilă, în viziunea tinerilor de azi, trăirea emotivă sau contemplativă a lumii ce îi înconjoară?
• este în vogă, în comunicarea generației tale, limbajul liric?
• ești disponibil să-ți confesezi, într-un limbaj deosebit, tainele lumii
tale interioare? Cum ai face-o?
4. Citește informaţia criticului Ion Vlad și selectează idei relevante
pentru definiţia genului liric.
Act definitoriu pentru natura umană, poezia (ca gen al literaturii) îşi
revendică calitatea de manifestare umană superioară. Formele liricului
ascund în evoluţia lor semnele genezei poeziei (elegia, oda, cîntecul) în
cadrul unor procese vitale ale omului din primele etape ale evoluţiei sale
(ritualul magic, celebrarea unor acte sacre etc.) (...). Destinul cuvîntului,
semn al poeziei, simbol esenţial al comunicării în poezie (aventură a limbajului), se relevă odată cu înţelegerea comunicării particulare a poeziei şi
cu dimensiunile metamorfozării faptului, a obiectului concret în poezie.
4.1. Dezvoltă aceste idei cu propriile reflecţii.
4.2. Compară definiţia obţinută cu variantele colegilor și evaluează-le.
• Raportează definiţia și ideile desprinse din textul teoretic la poezia Cresc amintirile de Lucian Blaga. Ce poţi constata?
CRESC AMINTIRILE
Într-un amurg, sînt ani de-atunci, mi-am zgîriat stăruitor
în scoarţa unui arbor – numele –
cu slove mici, stîngace şi subţiri.
Azi am văzut din întîmplare
Cum slovele-au crescut din cale-afară – uriaşe.
Aşa îţi tai şi tu, copilo, numele
în inima-mi supusă,
mărunt, mărunt ca un ştrengar.
Şi după ani
şi ani de zile-l vei găsi
cu slove-adînci şi uriaşe.
Lucian BLAGA
5. Argumentează că poezia Cresc amintirile de Lucian Blaga este
reprezentativă pentru genul liric. Aplică şi afirmaţia lui Nicolae
Manolescu din Agenda teoreticianului.
6. Explică ce realitate mărturisită în text de către autor corespunde
experienței proprii sau a generației tale.
194
1. Cercetează schema ce cuprinde Speciile genului liric și exemplifică, prin titluri de texte cunoscute, fiecare specie.
L
abor omnia vincit
Speciile genului liric
de voinicie
de înstrăinare
Doina
de dor
de cătănie
haiducesc
de jale
ritualic
de leagăn
Lirica orală
sau populară
speciile
Cîntecul
de muncă
obiceiurilor
GENUL
LIRIC
Zicătoarea
Strigătura
Ghicitoarea
Proverbul
miresei
de lume
Lirica scrisă
sau cultă
Imnul
speciile
Meditaţia
Poezii cu formă fixă
gazelul
Epigrama
glosa
Pamfletul
madrigalul
Satira
bocetul
Pastelul
Idila
Oda
rondelul
Elegia
sonetul
Cîntecul
2. Reține informaţia din schemă și completează tabelul prin metoda
SINELG-ului. Consultă dicţionare de termeni literari, alte surse
enciclopedice (www.wikipedia.ro) și oferă răspunsuri elocvente.
V
Specii cunoscute
pe care le poţi defini.
•
+
Specii pe care le cunoști,
însă nu le poţi defini.
•
–
Specii pe care le cunoști,
dar consideri că nu aparţin
genului liric.
•
?
Specii despre care nu
știi nimic; ai nevoie de
documentare.
•
1. Exemplifică 5 particularități definitorii ale genului liric.
2. Desfășoară, într-un eseu argumentativ, un citat din Agenda teoreticianului, dezvoltînd tema modulului expusă în pagina 193.
195
ARS DISCENDI
II
LIMBAJE ALE POEZIEI.
DE LA INTERBELICI LA CONTEMPORANI
26
Ab
initio
PICTURĂ
forme colorate, bidimensionale
1. Meditează asupra valorii limbajului ca o formă specifică pentru arte.
1.1. Formulează, pentru fiecare imagine, cîte un enunţ explicativ al
mesajului, utilizînd cuvintele-cheie propuse. Argumentează.
ARHITECTURĂ
volumul, suprafaţa şi planul
LITERATURĂ
cuvinte aşezate artistic
artă
SCULPTURĂ
forme reprezentate
tridimensional, prin volum
MUZICĂ
sunete combinate într-o manieră
specifică
196
DANS
mişcări ritmice, expresive ale
corpului în tactul unei melodii
1. Citește articolul lexicografic propus. Remarcă numărul de sinonime prezente și comentează diferenţele de utilizare.
CUVÎNT. CÎMP ETIMOLOGIC
Conventum, conventi
(lat.) ― înţelegere, acord
a cuvînta
cuvîntare
cuvîntător
necuvîntător
a binecuvînta
binecuvîntare
Agenda cititorului
Verbum, verbi, verba
Logos
(lat.) ― cuvînt
(gr.) ― cuvînt
verb
verbal
a verbaliza
proces-verbal
proverb
proverbial
adverb
adverbial
cuvînt-titlu
cuvînt-cheie
cuvinte încrucişate
într-un cuvînt
cuvînt cu cuvînt
joc de cuvinte
purtător de cuvînt
dintr-un cuvînt
în puţine cuvinte
în toată puterea cuvîntului
cu alte cuvinte
filolog
filologie
logoped
logopedie
dialog
monolog
a nu găsi/ a nu avea cuvinte
a cere/ a da/ a avea cuvîntul
a lua cuvîntul
a înţelege de cuvînt
a crede pe cuvînt
a pune un cuvînt (bun)
a tăia/ a curma cuiva cuvîntul
a-i lua cuiva cuvîntul
a-și da cuvîntul
a se ţine de cuvînt
2. Determină sensul pe care îl comportă substantivul cuvînt în cinci
expresii din chenar.
2.1. Comentează diferenţele de sens între cuvintele românești actuale: cuvînt, convenţie, vorbă, verb, logos.
3. Apelează la Agenda cititorului și la un dicţionar pentru a descifra
specificul stilistic al cuvîntului logos.
3.1. Descrie o situaţie în care logos semnifică discurs. Meditează: ce
cuvinte mai utilizezi pentru a desemna discursurile rostite cu diferite ocazii?
4. Cercetează logourile propuse.
4.1. Observă corelaţia imagine–cuvinte–caractere–culori și construiește un logo
pentru instituţia în care
studiezi.
197
S apere aude
• CUVÎNT, CUVINTE
1. Unitate de bază a vocabularului, ce reprezintă
asocierea unui sens (sau
a unui complex de sensuri) şi a unui complex
sonor.
2. Gînd, idee exprimată
prin vorbe; spusă.
3. Angajament pe care şi-l
ia cineva; promisiune,
făgăduială.
4. Punct de vedere particular; judecată, poziţ ie,
considerent, opinie,
părere.
5. Temei al unei acţiuni;
motiv, raţiune, cauză.
6. Informaţie care devine
cunoscută; ştire, veste,
zvon.
7. Comunitate de vederi
asupra unui lucru;
înţ elegere, pact, acont,
convenţie.
8. Facultatea de a vorbi;
vorbă; grai.
• LOGO, emblemă sau imagine utilizată ca simbol al
unei organizaţii în materialele care o
reprezintă.
II
ARS COLLABORANDI
5. Examinaţi comunicarea unui grup de colegi la recreaţie. Organizaţi o discuţie de tip panel la subiectul Cuvintele preferate de generaţia noastră.
6. Scrieţi un text argumentativ pe tema Cuvintele sînt..., descifrînd
diverse asocieri ale ideii cu obiecte din lumea înconjurătoare.
Folosiţi ca model ideile lingvistului Ferdinand de Saussure:
➢ Un cuvînt este o monedă: nu are importanţă din ce este făcut, are
importanţă valoarea sa nominală.
➢ Cuvîntul este o casă căreia i s-a schimbat, de mai multe ori, aranjamentul interior și destinaţia.
S cripta manent
• Citește textul și reflectează la o variantă posibilă de înţelegere a
mesajului.
VARIANTĂ POSIBILĂ
Mi-ar fi plăcut să fiu un cuvînt
(eu sînt cuvîntul „sînt”, scria Nichita Stănescu),
să fiu un cuvînt,
să mă caute cu disperare, zile în șir, un poet –
negăsindu-mă,
să nu-și poată termina poemul
un cuvînt care nu rimează
cu celelalte cuvinte
și nu poate fi pus
în cătușele unui distih banal
(ah! Umilinţa de-a sta ascultător
sub călcîiul piciorului de vers –
acest poetic călcîi al lui Ahile!)
mai sărac decît cuvîntul bancher,
cuvîntul filozof nu se consideră
mai deștept decît cuvîntul neștiutor,
cuvîntul sergent nu execută ordinele
cuvîntului general,
cuvîntul negru nu este sclavul
cuvîntului alb
și așa mai departe
cuvintele sînt fericite, cuvintele există
fără să-și cunoască sensurile.
***
mi-ar fi plăcut să fiu un cuvînt,
un cuvînt
silabisit de micuţul ce-nvaţă vorbirea,
un cuvînt dintr-o scrisoare
de dragoste,
ultimul cuvînt al muribundului
către cei dragi,
un cuvînt care ar anihila
puterea blestemelor,
un cuvînt dintr-o rugăciune,
un cuvînt dintr-o colindă.
mi-ar fi plăcut să fiu un cuvînt,
să fiu un cuvînt singular, un cuvînt singur,
un cuvînt sihastru
***
mi-ar fi plăcut să fiu un cuvînt
în afară de lupta cuvintelor pentru existenţă
(vorba lui Grigore Vieru),
există și o egalitate a cuvintelor, fascinantă,
cine are ochi de văzut – vede,
cine are inimă de-nţeles – înţelege:
cuvîntul cerșetor, bunăoară, nu este
mi-ar fi plăcut să fiu
un cuvînt
de care să le fie dor
celorlalte cuvinte
Vasile ROMANCIUC
198
7. Exprimă-ţi, într-un enunţ, opinia despre specificul limbajului
acestui text poetic.
8. Extrage din text toate secvenţele în care apare substantivul cuvînt.
Analizează-le, arătînd: determinativele (atributele); de ce verbe
este regentat; pentru care verbe-predicate funcţionează ca subiect.
9. Asociază citatul cu un cuvînt pe care îl consideri potrivit pentru
situaţia dată:
➢
➢
➢
➢
➢
➢
un cuvînt silabisit de micuţul ce-nvaţă vorbirea
un cuvînt dintr-o scrisoare de dragoste
ultimul cuvînt al muribundului către cei dragi
un cuvînt care ar anihila puterea blestemelor
un cuvînt dintr-o rugăciune
un cuvînt dintr-o colindă
Miracolul cuvintelor
în viaţa mea
10. Rescrie perechile de cuvinte pe care poetul le plasează în antiteză. Delimitează antonimele „veritabile” (cele din dicţ ionarul de
antonime) de cele contextuale, ocazionale. Alege cea mai semnificativă, în opinia ta, antiteză și motivează-ţi opţiunea.
11. Comentează, în cîte un enunţ, semnificaţia expresiilor:
➢ să mă caute cu disperare;
➢ cătușele unui distih banal;
➢ umilinţa de a sta ascultător;
➢ egalitate fascinantă.
12. Listează 3–4 caracteristici care îi permit unui cuvînt oarecare să
se înscrie în categoria celor care nu rimează cu celelalte cuvinte.
13. Explică structura și semnificaţia metaforei: călcîiul piciorului de
vers – acest poetic călcîi al lui Ahile.
14. Interpretează referinţele autorului din textul poeziei la universul
tematic al creaţiei poeţilor Nichita Stănescu și Grigore Vieru.
15. Argumentează de ce sînt fericite cuvintele care există fără să-și
cunoască sensurile.
16. Dezvoltă ideea cuprinsă în versurile:
există și o egalitate a cuvintelor, fascinantă,
cine are ochi de văzut – vede,
cine are inimă de-nţeles – înţelege...
1. Interpretează, utilizînd definiţiile lexicografice ale cuvintelor,
gradaţia din poezie: singular, singur, sihastru. Cercetează efectul
produs la schimbarea locului cuvintelor.
2. Comentează semnificaţia titlului poeziei:
• conform structurii;
• conform relaţiei cu textul.
3. Prezintă o variantă de rostire a poeziei.
4. Scrie o meditaţie cu tema: Miracolul cuvintelor în viaţa mea,
construind o metaforă pentru figura alăturată.
199
L
abor omnia vincit
II
Rîndur
i -Gîndu
ri
• Cuvîntul este o creaţie.
• Literatura este un joc al
limbajului.
• Opera literară este o
microlume a macrolumii.
LEGO, ERGO SUM
5. Extrage din text versul care te-a impresionat cel mai mult.
Comentează-l, în 3–5 enunţuri, completînd primele două coloane ale Jurnalului triplu. Fă schimb de caiete cu un coleg și
completează coloana a treia.
Citatul
Comentariul propriu
Comentariul colegului
• Citește poezia Testament. Urmărește cum renaște și însufleţește
cuvintele poetul Tudor Arghezi.
TESTAMENT
Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,
Decît un nume adunat pe-o carte.
În seara răzvrătită care vine
De la străbunii mei pînă la tine,
Prin rîpi și gropi adînci,
Suite de bătrînii mei pe brînci,
Și care, tînăr, să le urci te-așteaptă,
Cartea mea-i, fiule, o treaptă.
Așaz-o cu credinţă căpătîi.
Ea e hrisovul vostru cel dintîi,
Al robilor cu saricile pline
De osemintele vărsate-n mine.
Ca să schimbăm, acum, întîia oară,
Sapa-n condei și brazda-n călimară,
Bătrînii-au adunat, printre plăvani,
Sudoarea muncii sutelor de ani.
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
Eu am ivit cuvinte potrivite
Și leagăne urmașilor stăpîni.
Și, frămîntate mii de săptămîni,
Le-am prefăcut în versuri și-n icoane.
Făcui din zdrenţe muguri și coroane.
Veninul strîns l-am preschimbat în miere,
Lăsînd întreagă dulcea lui putere.
Am luat ocara, și torcînd ușure
Am pus-o cînd să-mbie, cînd să-njure.
Am luat cenușa morţilor din vatră
Și am făcut-o Dumnezeu de piatră,
Hotar înalt, cu două lumi pe poale,
Păzind în piscul datoriei tale.
Durerea noastră surdă și amară
O grămădii pe-o singură vioară,
Pe care ascultînd-o a jucat
Stăpînul, ca un ţap înjunghiat.
Din bube, mucegaiuri și noroi
Iscat-am frumuseţi și preţuri noi.
Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte
Și izbăvește-ncet pedepsitor
Odrasla vie-a crimei tuturor.
E-ndreptăţirea ramurei obscure
Ieșită la lumină din pădure
Și dînd în vîrf, ca un ciorchin de negi,
Rodul durerii de vecii întregi.
Întinsă leneșă pe canapea,
Domniţa suferă în cartea mea.
Slova de foc și slova făurită
Împerecheate-n carte se mărită,
Ca fierul cald îmbrăţișat în clește.
Robul a scris-o, Domnul o citește,
Făr-a cunoaște că-n adîncul ei
Zace mînia bunilor mei.
Tudor ARGHEZI
6. Stabilește, cu argumente din poezie, cui se adresează autorul prin
acest text.
7. Formulează o concluzie, consultînd definiţiile din Rînduri-Gînduri.
200
8. Realizează o lectură comprehensivă a textului prin grila conceptuală recomandată: A ..., B ..., C ..., D ..., E ... .
A
Viaţa devine carte, literatură.
9. Conducîndu-te de sensul pe care-l are titlul poeziei, explică o situaţie de viaţă în care e necesar, e valabil un testament. Vezi și
Agenda cititorului.
10. Exprimă-ţi opinia:
a) ce valori ar putea fi transmise prin testament?
b) ce cărţi (autori, titluri) ai dori să obţii printr-un testament?
11. Extrage, într-o fișă, din dicţionarul cultural, valorile ce constituie obiectul unui testament. Continuă fișa cu 3–4 opţ iuni
proprii.
12. În viziunea autorului, cartea reprezintă o treaptă în urcușul vieţii, în dobîndirea unei experienţe. Imaginează-ţi că ești fiul moștenitor al acestei cărţi. Ce valoare are ea pentru tine?
B
Cartea, literatura schimbă viaţa.
13. Completează tabelul cu informaţ ie din text, explicînd transferul
limbajului de la semn la artă.
13.1. Cercetează informaţia obţinută în tabel și formulează douătrei concluzii la afirmaţia din caseta B.
Obiecte
reprezentate
Model:
1. Sapă
C
Sensul
General
Contextual
1. general: unealtă de muncă
istovitoare, de afînat solul
2. contextual: personifică
munca istovitoare a ţăranului
Obiecte
transformate
Condei
• TESTAMENT
1. Act juridic prin care
cineva îşi exprimă ultimele dorinţe, dispunînd
asupra felului cum va fi
împărţită averea după
moartea sa.
2. Operă tardivă a unui
scriitor sau artist, considerată ca ultima expresie a concepţiilor sale
estetice ori literare.
• CARTE – simbol al
ştiinţei, cunoaşterii, al
universului.
• CREZ – simbol al
credinţ ei, expunere
succintă a dogmelor
fundamentale ale religiei creştine; convingere.
• SCRIERE – exprimare
în scris, scriptură, operă
literară.
Sensul
General
Contextual
1. general: instrument de scris
2. contextual: personifică scrisul,
munca intelectuală, de creaţie
Opera literară este o artă a cuvîntului, un fapt de limbaj.
14. Identifică, în strofa a patra, versurile în care se afirmă că limba
vorbită este materialul prim al limbajului artistic.
14.1. Ilustrează răspunsul și cu exemple din lecturi.
D
Agenda cititorului
Opera presupune și o nouă viziune asupra vieţii, lumii.
15. Ordonează simbolurile din text ce reprezintă universul lumii
existente și al lumii create, fixîndu-le în cercurile echivalente din
stînga paginii.
201
Lumea
existentă
Lumea
creată
II
Agenda
teoreticianului
• Poezia este
o artă a limbajului;
anumite combinări de
cuvinte pot produce o
emoţie pe care altele nu
o produc şi pe care noi o
numim poetică.
Paul VALÉRY
• Adevăratul limbaj al
poeziei nu e cel pe
care-l studiem în cărţile de gramatică; este
imaginea, cristalizarea
experienţei în momente
figurative care alcătuiesc
un tot.
Oliver FRIGGIERI
• Arta scrisului începe
de acolo de unde fraza
scrisă e aptă să reţină în
ea sentimentele.
Nichita STĂNESCU
• Noutatea limbii nu are
nou decît aspectul nou
al aceloraşi cuvinte,
puse să comunice unele
cu altele şi să se împrumute între ele aşa încît
un critic superficial nu
le mai recunoaşte... este
nevoie şi de puţin meşteşug.
Tudor ARGHEZI
ARS DISCENDI
15.1. Caracterizează lumile ordonate în figurile iconice obţinute
prin prisma ideii de opoziţie între ele.
15.2. Generalizînd constatările, discută despre importanţ a limbajului în:
• observarea unor fapte, evenimente esenţiale ale vieţii;
• formularea unor legităţi definitorii;
• crearea/ recrearea viziunilor, concepţiilor asupra vieţii;
• evoluţia recreativă a limbajului însuși (poţi utiliza informaţia
expusă în Agenda teoreticanului).
16. Formulează ideea dominantă din ultimele patru versuri. Raporteaz-o la schema ce reprezintă procesul de receptare a unei opere.
Receptorul
Emitentul
Autorul
Robul
Cartea
Opera
Cititorul
Domnul
17. Trage cîteva concluzii, referindu-te la sensul global al textului.
18. Comentează sugestiile versurilor, utilizînd explicaţiile autorului
și informaţia relevantă din Agenda teoreticianului.
Slova de foc și slova făurită
Împerecheate-n carte se mărită.
Tudor ARGHEZI
E
Literatura este un spaţiu spiritual liber și generos.
19. Reflectînd la ideea desprinsă din text că literatura, cartea au
salvat omenirea de la robie, nedreptate, întuneric, scrie, pe un
poster, argumente cît mai diverse întru susţinerea acesteia.
19.1. Selectează cele mai convingătoare, în opinia ta, argumente și
elaborează, în baza lor, un eseu nestructurat cu tema conţinută
în caseta E.
1. Exersează recitarea poeziei Testament de Tudor Arghezi ca pe
o expresie a concepţiei scriitorului despre carte, literatură, artă.
Prezintă-ţi varianta finală la ora de literatură.
OP ŢI ONAL
2. Scrie un eseu nestructurat cu tema: Literatura este o lume a
limbajului artistic.
202
DECOR de GEORGE BACOVIA.
Semnifica\ia componentelor structurale
27
Motto:
Nu există poezie acolo unde nu este nici o organizare,
nici o structură, într-un cuvînt – nici o idee poetică.
George CĂLINESCU
1. Explică, utilizînd și dicţionarul explicativ, sensul sintagmelor:
Structura
atomului;
parcului;
pînzei;
textului;
particularităţi
detalii
elemente
similitudini
A b initio
de structură
2. Actualizînd cunoștințele despre speciile genului liric, interpretează sensul noțiunii de structură din afirmația lui George Călinescu. Utilizează informaţia din Agenda criticului.
3. Numește trei semne distinctive ale unui text poetic.
• Citește poezia Decor de George Bacovia și precizează:
➢ ce-ți semnalează structura textului la vuzualizarea lui;
➢ cîteva constatări relevante pentru structura textului dat.
DECOR
Metrul
Copacii albi, copacii negri
Stau goi în parcul solitar:
Decor de doliu, funerar...
Copacii albi, copacii negri.
V–/V–/V–/V–/V
V–/V–/V–/V–
V–/V–/V–/V–
V–/V–/V–/V–/V
În parc regretele plîng iar...
V–/V–/V–/V–
Cu pene albe, pene negre
O pasăre cu glas amar
Străbate parcul secular...
Cu pene albe, pene negre...
În parc fantomele apar...
Și frunze albe, frunze negre;
Copacii albi, copacii negri;
Și pene albe, pene negre,
Decor de doliu, funerar...
În parc ninsoarea cade rar...
George BACOVIA
203
S cripta manent
Agenda criticului
• Structura artistică este
sistemul relaţiilor esenţiale ale unei opere alcătuind o totalitate care-şi
subordonează părţile,
cu o pronunţată coeziune interioară, ca un
mijloc de comunicare
de o natură polisemică,
reprezentativă, model de
analiză ideală şi construcţie reală în acelaşi timp.
• Determinantele conceptului structură artistică:
sistem de relaţii, unitar
şi coerent, relativ autonom, din punct de
vedere funcţional şi al
finalităţii, conotativ, ilimitat simbolic, original,
ideal şi totodată real.
Ion PASCADI
II
S apere aude
1. Audiază poezia în varianta rostirii autorului sau a unui actor și
explică în ce mod elementele de structură ale textului s-au manifestat în relevarea sugestivă a mesajului.
Agenda cititorului
2. Recitește textul cu voce, din perspectiva rolurilor propuse și
ținînd cont de indicațiile de pe Fișa criteriilor din Agenda cititorului:
• rolul cititorului ce meditează asupra realității din poezie;
• rolul unui pictor ce intenționează să deseneze peisajul.
2.1. Observă și concluzionează: în ce măsură elementele de structură pe care le-ai fixat în Notițele postlecturale au influențat asupra
variantei de lectură.
Fişa criteriilor:
• capacitatea elevuluicititor de a sugera,
prin voce, reprezentări: codrul, buciumul,
teiul, simboluri celeste,
simboluri terestre, stări
ale personajelor etc.;
• abilitatea de a înţelege
şi a transmite starea
eului narator;
• capacitatea de a declanşa colegilor retrăirea unor stări, experienţe proprii.
➢ Figură de stil – procedeu stilistic ce rezultă
din organizarea şi
intonarea, cu intenţie
artistică, a cuvintelor
în vers sau frază.
➢ Motiv – element semnificant al textului, exprimat uneori printr-o
figură de stil (cea mai
mică unitate semnificativă a textului).
➢ Laitmotiv – motiv reluat într-un text literar.
➢ Temă – unitate semantică a diverselor
elemente ale operei
spre care conduc sentimentele şi motivele
din textul
poetic.
3. Actualizează-ți și completează-ți cunoștințele, examinînd schema:
ELEMENTE
•
•
•
•
•
•
•
•
ELEMENTE
Titlul
Incipitul
Versul
Strofa
Rima
Ritmul
Metrul
Figura de stil
Motivul
Laitmotivul
Motive comune (topoi)
Tema
Tensiunea generată de
sentimente
• Eul liric/ Vocile lirice
• Tonul
•
•
•
•
•
MODELUL
STRUCTURII
TEXTULUI
POETIC
FORMALE
DE CONŢINUT
3.1. Completează tabelul cu informaţia necesară.
Știu
Vreau
să știu
Intenţionez
să aprofundez
Am învăţat
4. Determină rolul și semnificația titlului poeziei, urmărind reperele:
DECOR – descriere, figurare a peisajului, spațiu
• citadin/ rustic;
• static/ dinamic;
• real/ ireal;
• pastel/ pretext pentru comunicarea unor afecte.
Titlul
➢ exprimă o
stare a eului
liric.
➢ indică
intenţia
autorului.
➢ este o „cheie”
de înţelegere a
textului.
➢ este o imagine semnificativă
integratoare.
204
➢ propune
o variantă de
interpretare.
1. Identifică imaginea dominantă a poeziei și reprezentarea elementelor ei în catrene.
L
abor omnia vincit
2. Explică rolul versurilor izolate în calitate de: a) refren, b) laitmotiv, c) sugestie de mișcare, dinamism etc.
3. Recitește textul sau audiază-l și observă efectul ritmicității
frazelor poetice. Formuleză succint cele observate, utilizînd
informația din schema-reper.
Ritmul
➢ defi-
nește
armonia
poetică.
➢ organizează, unifică,
desăvîrșește concordanţa
componentelor unui text
artistic într-un tot unitar, activ.
➢ apropie
poezia de
virtuţile
muzicii.
➢ este pulsul
poeziei, care
acţionează în
timp.
4. Selectează, din șirul propus, tipul de ritm propiu poeziei Decor
și motivează alegerea: monoton, curgător, dansant, alert,
torențial, abrupt.
5. Examinează structura iambică a versurilor și a concentrării
metrice de 8–9 silabe și rostește poezia, respectîndu-le.
5.1. Continuă exercițiul de stabilire a modelului.
6. Comentează sugestia dominantă a structurii metrice în relevarea:
➢ cadrului naturii;
➢ stării de spirit a eului liric.
7. Determină tipurile rimei în poezie, motivînd valoarea lor.
Utilizează reperele din Agenda cititorului și schemă:
Rima
➢ ordonează
gruparea metrică a versurilor în strofe.
➢ marchează
pauzele logice,
ritmice şi
psihologice.
➢ sugerează continuitatea,
imensitatea, transcenderea (rima feminină),
accentuează idei, concepte
(rima masculină).
➢ construieşte
sonoritatea
armonică a
textului.
8. Explică semnificația motivelor ce se referă la:
➢ titlui poeziei; ➢ starea eului liric; ➢ o altă variantă.
Motivul
➢ o idee
➢ o stare
➢ un element de peisaj
9. Motivează rolul simetriilor și al corespondențelor de structură
și a celor poetice în raport cu cititorul și cu eul liric.
205
Agenda cititorului
• VERS – grup de cuvinte
(rînduri din poezie), cadenţate într-un anumit
mod, formînd o unitate
ritmică.
• STROFĂ – grupare de
versuri construită după
anumite reguli.
• RIMĂ – element al versificaţiei constînd din
potrivirea sunetelor de
la sfîrşitul a două sau a
mai multe versuri.
Tipurile rimei:
a) după poziţia rimelor în
strofă:
➢ împerecheată: aabb;
➢ îmbrăţişată: abba;
➢ încrucişată: abab;
➢ monorimă: aaaa;
➢ interpolate (în strofa
de şase versuri): aabccb;
➢ variate (ordinea neuniformă);
➢ interioare.
b) după numărul de sunete coincidente:
➢ rimă simplă, cu sunete
ce cuprind un singur
accent principal – masculină, cu accentul pe
ultima silabă (ritmul
iambic), şi feminină, cu
accentul principal pe
penultima silabă (troheu, amfibrah);
➢ rimă complexă,
cu accente principale
şi secundare
(dactilul).
II
10. Identifică, în text, figirile de stil relevante pentru cele trei tipuri de figuri prezentate în schema-reper.
10.1. Comentează, utilizînd informaţia din schema-reper:
➢ sugestia atmosferei ce domină natura/ lumea textului;
➢ starea de spirit a eului liric.
TEXTUL POETIC ȘI FIGURILE PE CARE LE CONŢINE
Figuri fonologice
Figuri morfosintactice
Figuri semantice
Modificări sonore
în substanţa unor
cuvinte prin repetări,
amplificări, contrageri
de sunete sau grupuri
de sunete: o estetică a
sunetelor.
Valoarea stilistică a
părţilor de vorbire și o
anumită organizare a
părţilor de propoziţ ie
sau a propoziţ iilor
în fraze, în scopuri
expresive.
Modificările de sens complexe, ce vizează atît substanţa, cît și forma conţinutului, fiind numite și figuri ale gîndirii.
Tipuri: aliteraţia
(repetare), asonanţa
(timbru apropiat),
rima, armonia imitativă, onomatopeea,
sincopa.
Tipuri: repetiţia, anafora, epifora, refrenul,
enumeraţia, polisindetul, asindetul, elipsa,
perifraza.
Figurile
analogiei
(întemeiate
pe gîndirea
analogică sau
asociativă).
Figurile contiguităţii (bazate
pe relaţii de
contiguitate
logică).
Tipuri:
epitetul,
comparaţia,
metafora,
personificarea,
alegoria, simbolul, mitul.
Tipuri: metonimia, sinecdoca,
antonomaza.
Figuri ale
contradicţiei
(presupun
relevarea
unei contradicţii, unui
dezacord,
unei nepotriviri).
Tipuri: ironia,
antifraza,
eufemismul.
11. Formulează, în baza propriilor constatări și interpretări, tema
poeziei Decor de George Bacovia.
1. Memorizează poezia și propune o variantă elocventă de rostire.
ARS DISCENDI
2. Apreciază, într-un microeseu, valoarea unor elemente de structură ale poeziei în comunicarea inedită a mesajului.
2.1. Valorifică mărturisirea poetului Eminescu din poezia Iambul:
De mult mă lupt cătînd în vers măsura
Ce plină e ca toamna mierea-n faguri,
Ca s-o aștern frumos în lungi șiraguri
Ce fără piedici trec sunînd cezura.
v -/ v -//v -/ v -/ v - v (iambi + amfibrah)
v - v/ v v - v// - v/ - v
v v v -/ v -// v -/ v - v
v - v/ - v// - v -// v – v
206
LIRICA POPULAR+.
DOINA,, o expresie a sensibilit=\ii
28
Motto:
Farmecul poeziei populare îl găsesc în faptul că este expresia
cea mai scurtă a simţămîntului şi a gîndirii.
Mihai EMINESCU
1. Amintește-ţi de manifestările folclorice din localitatea de baștină sau de cele surprinse în emisiunile radio, TV și explică rolul
acestora în viața noastră contemporană.
Ab
initio
2. Alcătuiește o listă de caracteristici ale folclorului românesc.
3. Formulează, în baza acestor caracteristici, o definiţie a noţiunii
de folclor. Compară termenii și explică sensul lor: folclor – folclorul obiceiurilor – folclorul literar – folclorul muzical-literar.
Utilizează sugestiile din Agenda cititorului.
4. Exemplifică afirmaţia din temă, raportînd-o la sugestia metaforei grafice alăturate.
1. Citește fragmentele axate pe o problemă comună – valoarea literaturii populare – și formulează răspunsuri la următoarele întrebări:
• Cine este autorul creaţiilor populare?
• Cînd au fost create?
• Cum au fost transmise?
• Ce particularităţi artistice deosebite au?
• Ce specii au o frecventă funcţionalitate?
• Care dintre ele se pot încadra în genul liric?
➢ Comori nepreţuite de simţiri duioase, de idei înalte, de notiţe istorice,
de crezări superstiţioase, de datini strămoșești și mai cu seamă de frumuseţi
poetice pline de originalitate și fără seamăn în literaturile străine, poeziile
noastre poporale compun o avere naţională, demnă de a fi scoasă la lumină
ca un titlu de glorie pentru naţia română.
Aceste poezii se împart în trei clase deosebite:
Cîntece bătrînești sau Balade; Doine; Hore.
Toate aceste poezii, fără dată sigură și fără nume de autori, sînt alcătuite
de secole întregi, ca niște pietre scumpe în sînul poporului. Ele sînt expuse
de a se pierde, prin urmare, e o sfîntă datorie de a le căuta și a le feri de
noianul timpului și al uitării.
Vasile ALECSANDRI
➢ Istoria noastră mai veche, cea dinainte de Negru-Vodă și Bogdan,
este ca și necunoscută. Singurul document străvechi care o luminează
întrucîtva este cîntecul popular și din el se vede că străbunii noștri au trăit
207
S apere aude
Agenda cititorului
• Folclor (folk, adică popor, şi lore, adică ştiinţă) – ştiinţa poporului.
➢ În sens restrîns,
înseamnă studiul
civilizaţiei materiale:
arhitectură; instalaţii tehnice; costum;
instrumente muzicale
tradiţionale.
➢ În sens larg, înseamnă
credinţe; superstiţii; obiceiuri; literatură populară; muzică, dans, jocuri.
• Cel dintîi om de cultură
român care a întrebuinţat cuvîntul folclor a fost
B.-P. Hasdeu, Cuvente
den bătrîni
(1878–l879).
II
într-un lung și aspru amurg de suferinţă. În poezia lor plină de contraste,
acești vechi poeţi anonimi cîntase cînd suferinţa în doină, cînd amorul c-o
delicateţe deseori surprinzătoare, cînd zîmbeau în strigături, cînd se avîntau
spre zări fantastice în cîntecele bătrînești. În durerile și furtunile negurosului
nostru trecut, Doina și Cîntecul bătrînesc au fost izvoare de viaţă și energie.
Mihail SADOVEANU
2. Identifică similitudini și deosebiri între opiniile autorilor citaţi,
completînd o diagramă Venn.
3. Găsește, în fragmentele citate mai sus, enunţurile în care marii
scriitori ai literaturii române și-au exprimat îngrijorarea faţă de
soarta poeziei populare. Discută, referindu-te la realitatea actuală.
4. Citește informaţia din Agenda cititorului și rescrie definiţia, însoţită de schema tipurilor de doină, extrasă din tema: Genul liric
sau stările trăirii și ale expresiei.
S cripta manent
Agenda cititorului
• Doină – cuvînt preluat din terminologia
folclorică, folosit în
paralel cu termenul de
cîntec liric.
➢ Doina este definită
ca specie aparte, cu
particularităţi distincte
numai pe plan muzical.
➢ Din punct de vedere
poetic, doina are o
tematică variată, iar
din punct de vedere estetic, relevă un
orizont metaforic şi
stabilizat prin tradiţie.
• Arhetip
➢ tip, model iniţial după
care se execută o lucrare;
➢ modelul prim, iniţial,
ideal al obiectelor sensibile, considerate ca
reprezentări imperfecte
şi copii ale sale;
➢ tip originar,
prim.
• Citește textul și identifică:
➢ motivul principal; ➢ starea eroului liric;
➢ unităţile de vocabular care denotă stările sufletești și sentimentele eului.
CINE­A ZIS DOINA­DOINA
Frunză verde şi una,
Cine-a zis doina-doina
Arsă i-a fost inima,
Arsă i-a fost ca şi-a mea.
Cine-a zis doina dintîie
Arsă i-a fost ca şi mie.
5. Precizează dacă ai putea considera acest text un model arhetipal
pentru specia doinei. Argumentează.
6. Citește fragmentele selectate din doine, acceptînd rolurile:
➢ prima lectură din perspectiva ascultătorului unei confesiuni a eului
liric al poeziei;
➢ a doua lectură din perspectiva asumării rolului de eu liric al doinei.
A
Frunză verde măr creţesc,
Stau în drum şi mă gîndesc
Ce s-apuc, ce să muncesc,
Pîinea să-mi agonisesc,
Copilaşii să-mi hrănesc?
B
Frunză verde rozmarin,
Rău e de voinic străin!
Numai luna că-l iubeşte
Şi soarele-l încălzeşte.
208
C
Frunză verde de alună,
Mă dusei noaptea pe lună
Să găsesc o floricică
Care mult inima-mi strică
Şi s-o-ntreb de ce-n grădină
Pleacă fruntea şi suspină?
D
Frunză verde de negară,
Vai, sărmana biata ţară,
Cum te-ajunge focul iară!
1. Comentează textele conform indiciilor din tabel și completează-l L abor omnia vincit
cu informaţia obţinută.
Formula iniţială
Motivul
Semnificaţiile Sentimentul/ starea
1.1. Explică semnificaţia corelaţiei dintre formula iniţială, motivul și
starea afectivă a eroului liric. Decide, care din aceste componente este relevantă pentru specificul doinei?
1.2. Intitulează fragmentele, potrivind titluri adecvate doinei.
2. Continuă începutul textului și alcătuiește o doină din două catrene, ce va avea un motiv contemporan.
• Frunză verde...
• Cine-a zis doina-doina...
3. Citește Agenda cititorului de la începutul temei. Extrage caracteristicile doinei, aranjîndu-le în ordinea importanţei lor.
4. Selectează, din materialul temei, o afirmaţie prin care să susţii
ideea că doina este o voce interioară a singurătăţii. Utilizează
exemple din texte.
5. Lucraţi în echipe: citiţi doina și demonstraţi că este un text reprezentativ pentru specia dată. Aplicaţi algoritmul propus.
Rîndur
i -Gîndu
ri
• Datinile, poveștile, muzica și poezia sînt arhivele
popoarelor. Cu ele se poate
oricînd reconstitui trecutul
întunecat.
Alecu RUSSO
În ce privește doina, în plîngerea căreia plutesc negurile veacului, ce aș mai putea
adăuga? Răspunsul ei e în
inimile tuturor celor care se
pot întoarce îndărăt...
Mihail SADOVEANU
ARS COLLABORANDI
Doină, doină, cîntec dulce,
cînd te-aud, nu m-aș mai duce.
Doină, doină, viers cu foc,
cînd te-ascult, eu stau pe loc.
frunza-n codru mă îmbie –
eu cînt doina de hoţie,
frunza cade-ngălbenită –
eu cînt doina cea mîhnită.
vine timp de rele soarte,
eu cînt doina cea de moarte.
Doina zic, doina suspin,
tot cu dînsa eu mă ţin;
Bate vînt de primăvară –
eu cînt doina pe afară,
vine iarna viscoloasă –
eu cînt doina-nchis în casă,
Izvorașul curge-n vale –
eu cînt doina cea de jale,
vine timpul de-nsoţire –
eu cînt doina de iubire,
doina cînt, doina șoptesc,
tot cu dînsa vieţuiesc.
➢
➢
➢
➢
Intitulează doina cu o expresie din text.
Selectează și explică valoarea semantică a calificativelor doinei.
Interpretează semnificația motivului principal din poezie.
Comentează figurile de stil în raport cu stărea de spirit a eului liric.
1. Elaborează, pe o foaie A 4, o fișă-reper pentru portofoliu, în care să
rescrii definițiile noțiunilor de folclor și doină, însoțite de exemple.
2. Prezintă, într-o compoziţie, 2–3 calităţi ale doinei, pornind de
la afirmaţiile lui Alecu Russo și Mihail Sadoveanu din RînduriGînduri.
209
ARS DISCENDI
II
29
CORELA|IA EROS–THANATOS
}N C}NTECELE POPULARE
Motto:
Cîntecele au o expresie de melancolie dulce şi dureroasă chiar.
Artur GOROVEI
A b initio
S cripta manent
Agenda cititorului
• Cîntec (lat. canticum;
fr. chanson) – poezie
lirică însoţită sau nu
de muzică, este genul
trubaduresc cel mai
răspîndit. Tema lui este
amorul. Cîntecul e alcătuit din şase sau şapte
strofe cu un număr
liber de versuri (3–42) şi
finalizează cu închinări
(în provensală, tornada).
Un imn al primăverii,
anotimpul iubirii, îl
constituie prologul.
• Eros (în mitologia greacă) – zeul iubirii. În literatură, semnifică iubirea
în diversele ei stări.
• Thanatos – zeu protector şi personificare
a morţii. În literatură,
reprezintă un simbol
al morţii în plan existenţial.
1. Audiază o doină și un cîntec liric popular și determină, prin 3–5
cuvinte, stările emotive pe care le-ai trăit pe parcursul audierii.
• Citește textul și sesizează prin ce se aseamănă și prin ce se deosebește cîntecul popular de doină.
CÎNTEC POPULAR
Dragostea din ce-i făcută?
Din omul cu vorbă multă,
Din poale cu găurele
Şi din buze subţirele.
Unde şede dragostea,
Înverzeşte pajiştea,
Dar unde şede urîtul,
Rămîne negru pămîntul.
Dragostea unde s-adună,
Îi numai joc şi voie bună,
Dar unde şede urîtul
Tot la uşă bate vîntul.
Urîtul din ce-i făcut?
Din omul care-i tăcut,
Zice-o vorbă, ş-apoi tace,
Şi urîtul aşa se face.
2. Descoperă valenţele textului, realizînd algoritmul:
• Observă și explică elementele de structură ale discursului.
• Identifică motivul/ motivele dominant(e) și cele subordonate.
• Interpretează sugestiile a 3–4 figuri de stil relevante.
• Apreciază structura frazelor poetice și muzicalitatea textului.
• Audiază cîntecul și estimează valoarea melodiei pentru transmiterea
mesajului.
3. Definește, în baza interpretărilor realizate, noţiunea de cîntec popular.
3.1. Completează definiţia cu informaţii din Agenda cititorului.
1. Compară definiţia doinei cu cea a cîntecului. Observă particularităţile și deosebirile dintre ele. Consemnează, într-un tabel,
particularităţile fiecărei specii și caracteristicile comune.
2. Citește textul cîntecului ce urmează și definește, printr-un titlu,
mesajul lui.
S apere aude
Fă-mă, Doamne, ce mă-i face
Sufletul să nu se-mpace,
Fă-mă hulubaş de-argint
Cu aripile de vînt,
Să mai zbor de pe pămînt
210
Pîn’ la maica la mormînt.
Şi să stau să m-odihnesc,
Să plîng şi să mă jelesc
Şi de bune, şi de rele,
De aleanul vieţii mele.
2.1. Descrie specificul unei melodii potrivite pentru acest text.
3. Comentează succint starea eului liric ce își cîntă destinul în secvenţa dată.
3.1. Identifică unităţile de vocabular care denotă această stare a eului.
3.2. Interpretează sugestia unor figuri de stil relevante.
1. Argumentează, prin exemple, afirmaţia lui Vasile Alecsandri:
Cele mai multe dintre cîntecele populare încep cu frunză verde... Frunza cea nouă îi insuflă (poporului) cîntece pline de o melancolie adîncă,
ce exprimă jalea unui trecut de mărire și aspirare către un viitor măreţ.
Frunza verde ce încunună cîntecele poporale servește, totodată, la caracterizarea cîntecului.
1.1. Continuă afirmaţia cu cel puţin două idei proprii.
2. Numește diferite cîntece populare pe care le cunoști sau le asculţi,
le interpretezi cu diferite ocazii. Ce te impresionează în aceste
cîntece?
3. Intervievează-ţi colegii, urmărind să constaţi cum apreciază melodiile populare, cine știe mai multe cîntece, cu ce ocazii le interpretează etc.
4. Audiază cîntecul Vai, sărmana turturică din repertoriul Mariei
Drăgan. Alcătuiește o fișă de caracterizare în care vei releva:
• semnificaţia mesajului textului;
• armonia dintre text și melodie;
• valoarea, originalitatea interpretării;
• locul cîntecului în „repertoriul” speciei.
5. Citește informaţia din Agenda teoreticianului și extrage din ea
enunţurile care definesc specia cîntecului popular, însoţindu-le
cu exemple.
6. Comentează semnificaţia corelaţiei eros–thanatos, utilizînd informaţia din Agenda cititorului de la pagina 210.
7. Asociază versurile din pastelul lui Vasile Alecsandri: E privighetoarea dulce care spune cu uimire/ Tainele inimii sale, visul ei de
fericire cu interpreţii/ interpretele de cîntece populare preferaţi/
preferate. Redactează un microeseu cu subiectul:
Privighetoare a cîntecului popular.
8. Lucraţi în echipe. Acumulaţi idei despre impactul folclorului
asupra creaţiei scriitorilor contemporani. Ilustraţi ideile prin citate din opere.
8.1. Lansaţi idei pentru o eventuală conferinţă știinţifică Poezia populară, izvor de inspiraţie pentru scriitori de referinţă ai literaturii
române. Aranjaţi ideile în ordinea importanţei lor și expuneţi-le
în faţa colegilor.
211
L
abor omnia vincit
Agenda
teoreticianului
• Sub numele
de cîntec noi
înţelegem o poezie, nişte versuri care se recită,
fără să fie cîntate, dar,
în acelaşi timp, cîntec
este o poezie care se
intonează pe o melodie.
• Cîntecele joacă un rol
important în viaţa tuturor popoarelor.
• De la naştere pînă la
moarte, cîntecul face
parte integrantă din
viaţa individului.
• Jocurile copiilor sînt
însoţite de cîntece şi
dansuri.
• La nuntă se cîntă, în
ceasuri de veselie şi de
tristeţe se cîntă, diferite
mun ci sînt însoţite de
cîntece şi la sfîrşitul
vieţii mortul este bocit
prin cîntece.
Artur GOROVEI
ARS COLLABORANDI
II
8.2. Aplicînd tehnica SINELG-ului, completaţi-vă cunoștinţele despre folclor ca sursă de inspiraţie pentru literatura cultă și formulaţi, în baza acestei informaţii, posibile teme/ probleme pentru a
fi abordate în cadrul unei conferinţe.
V
+
–
?
Idei care îmi erau Informaţie pe care
Informaţie care diferă de
Ce nu-mi este clar și necesită
cunoscute
am aflat-o și o accept cunoștinţele mele anterioare documentare din alte surse
•
•
•
•
A Trebuie să fac mărturisirea de credinţă că poporul este părintele meu
literar; că trecutul pulsează în mine ca un sînge al celor despărţiţi; că mă
simt ca un stejar de la Orhei, cu mii și mii de rădăcini înfipte în pămîntul
neamului meu.
Mihail SADOVEANU
B Valorificarea conștientizată a folclorului a început, cum se știe, odată cu
generaţia patruzecioptistă. Se vorbește chiar de o descoperire a lui. Dacă sîntem
de acord că fiecare etapă de cultură redescoperă ceea ce există deja în substrat,
scriitorii de la Dacia literară trebuie consideraţi, într-adevăr, primii care au făcut
din tradiţie o marcă a propriei creaţii, în ideologie și în artă. Să nu uităm că patruzecioptiștii înșiși și-au căutat înaintași printre cronicari... În valorizarea sau
conservarea folclorului, oamenii de litere s-au apropiat cel mai adesea (spre deosebire de mulţi dintre cei care pretind cunoașterea exactă a terenului) de esenţa
artei orale și o dată au redimensionat-o în sensul esteticului, chiar și atunci cînd
au reconstituit obiceiurile, cum ar fi hora de duminică, din romanul Ion, claca
din Crîșma lui Moș Precu sau descrierea călușului din Moromeţii.
Petru URSACHE
C
Metaforă de Ion Puiu
Plîng în mine și-n ţărîne,
precum plînge toamna-n noapte
toate doinele bătrîne
mormîntate-n strop de șoapte.
Năpădit de doruri grele,
mă simt trist ca o baladă
și-mi las fruntea peste ele
piatră de granit să cadă.
Dumitru MATCOVSCHI
ARS DISCENDI
1. Precizează, prin exemplificări, particularităţile liricii populare.
2. Comentează, în paralel, o doină și un cîntec popular, la alegere.
OP ŢI ONAL
3. Scrie un eseu nestructurat cu una dintre temele:
➢ Doina, o pasăre ce zboară peste moarte;
➢ Lirica populară reflectă sufletul neamului întreg;
➢ Cîntecul popular, o fuziune dintre Eros şi Thanatos.
212
NOAPTE de MAGDA ISANOS.
Tensiunea [i armoniile liricii culte
30
Motto:
Poezia ei comunică sentimentul unei trăiri intense
şi al unei legături directe de la suflet la suflet.
Marin BUCUR
1. Formulează 2–3 idei despre specificul lecturii/ rostirii unei opere lirice, spre deosebire de cele epice, dramatice.
A b initio
2. Precizează prin ce contribuie la formarea personalității tale lectura, cunoașterea operelor liricii culte.
• Citește textul poeziei și identifică motivul/ faptul ce a inspirat
poeta.
NOAPTE
Ascultam astă-noapte
crescînd pădurile pline de șoapte,
cît spațiul nalte,
aceleași și alte;
cu crengi felurit înflorite,
nu mai știu de unde pornite.
Stufos întunericul se făcea –
și rece-mprejurul tău, stea...
Unde sînt acum, unde sînt
ființe, lucruri tainic împăcate,
lîngă pămînt ca umbrele culcate,
și mirosind a pămînt?
Magda Isanos
(1916–1944)
1. Realizează o lectură mută a poeziei, intenționînd să asculți
noaptea.
1.1. Notează ce ai văzut; ce ai auzit; ce ai simțit; ce ai gîndit.
2. Explică noțiunile: inspirație – imaginație în relație cu poeta; poezia; cititorul. Utilizează informația din Agenda cititorului.
S cripta manent
Agenda cititorului
• Conţinutul ei (al liricii)
este subiectivul, lumea
interioară, sufletul contemplativ, simţitor, care,
în loc să treacă la acţiuni,
se opreşte mai curînd
la sine ca interioritate,
putîndu-şi lua din
această cauză ca formă
şi ultima ţintă autoexprimarea subiectivului...
Friedrich HEGEL
• Un poet se recunoaşte –
sau cel puţin fiecare îşi
recunoaşte poetul său –
după acest simplu fapt
că transformă cititorul
în inspirat. Inspiraţia este
ceva ce e generos acordat
de cititor poetului său.
Paul VALÉRY
3. Motivează elementele de structură alte textului dat, pe care le
consideri relevante.
4. Interpretează semnificația interogației finale din text în raport
cu o idee din mottoul temei.
5. Estimează mesajul poeziei în raport cu afirmaţia din Agenda
criticului, expusă în pagina următoare.
213
S apere aude
II
Agenda criticului
Spontană ca o îmbrăţişare, poezia Magdei Isanos
are harul de a spune,
cu o prospeţime veşnic
nealterată, că lumea este
frumoasă.
Elisabeta Isanos GOIAN
L
6. Fixează, în formula unei scrieri libere (2–3 minute), ideile proprii cu referire la subiectul Poezia lirică.
6.1. Formulează, în baza ideilor consemnate, o definiție proprie a
poeziei/ operei lirice.
7. Compară definiția formulată cu afirmația lui Nichita Stănescu
și explică punctul de vedere al poetului: Poezia este o tensiune
semantică spre un cuvînt care nu există, pe care nu l-a găsit. Poetul creează semantica unui cuvînt care nu există.
8. Completează afirmaţia poetului cu un enunţ ce ar preciza rolul și
funcţia cititorului în receptarea poeziei, conducîndu-te de schema ce o prefigurează pe cea a comunicării:
Poetul creează
Poezia tensiune
Cititorul receptează.
Enunțătorul
Mesajul
Receptorul
1. Pornind de la ideea lui Nichita Stănescu, determină:
• ce a creat poeta;
• în ce constă tensiunea semantică a poeziei;
• care este posibilul cuvînt spre care este orientat mesajul poeziei.
2.1. Relaţionează răspunsul cu ideea din Rînduri-Gînduri.
abor omnia vincit
3. Elaborează, pentru portofoliu, o fișă de particularități, intitulată
Specificul operei lirice, sistematizînd informaţia din cadrul temei.
ARS COLLABORANDI
Rîndur
i -Gîndu
ri
• Trebuie să tindem mereu
spre realizarea ideii de bine,
generozitate și frumusețe,
nici o operă literară nu poate
trăi fără ele.
Magda ISANOS
ARS DISCENDI
4. Lucraţi în echipe. Alegeţi o poezie (la dorinţă), citiţi-o atent prin
grila fișei Specificul poeziei lirice, elaborată în sarcina anterioară.
➢ Notaţi impresiile de lectură imediat ce aţi citit poezia.
➢ Selectaţi un citat care v-a impresionat și comentaţi-l în cîteva rînduri.
➢ Citaţi segmente din textele incluse în Agenda cititorului, care se pot
ilustra cu segmente din poezia dată.
➢ Formulaţi un punct de vedere propriu privind rolul poeziei în viaţa
unui tînăr/ unei tinere și susţineţi-l într-o alocuţiune de un minut.
5. Elaboraţi, pentru o publicaţie adresată adolescenţilor și tinerilor,
un articol de problemă, cu tema: La ce e bună poezia?
1. Scrie un text argumentativ de o pagină, în care să răspunzi la
întrebarea: Ce este definitoriu într-o poezie: sentimentul, structura, motivele, limbajul...? Alege un text liric și ilustrează, în baza
lui, ideile pe care le lansezi.
2. Formulează argumente pentru discuţia Poezia în viaţa mea.
3. Meditează (în tehnica scrierii libere) asupra versului eminescian,
referindu-te la autori, titluri, citate: Văd poeţi ce-au scris o limbă
ca un fagure de miere...
214
Redactarea unui comentariu poetic
1. Scriind un comentariu poetic, autorul-cititor se apropie mai mult de
text, îl face mai clar pentru sine și îl explică altor eventuali cititori:
• reacţia postlecturală (ce a văzut, ce a auzit, ce a simţit la prima lectură);
• sentimentele dominante și modalităţile de transmitere a acestora
(destăinuire directă, indirectă);
• ce motive poetice au facilitat dezvoltarea/ înţelegerea temei;
• care este imaginea artistică centrală a textului;
• ce mijloace poetice l-au impresionat;
• ce semnificaţie are titlul textului pentru interpretarea lui;
• ce efect au avut asupra cititorului aspectele de versificaţie a textului;
• pe ce elemente se sprijină muzicalitatea versurilor;
• ce sens poate da cititorul acestui text;
• ce mesaj poate desprinde cititorul din text;
• de care alte texte poetice/ opere de artă îi amintește lucrarea dată.
1.1. Aplică algoritmul de mai sus la comentarea textului poeziei ce
urmează, consultînd și Agenda cititorului.
BRÂNCU ȘI
Masă de piatră.
Scaune goale de piatră.
Așteaptă
Întoarcerea din bătălii
A vitejilor voievozi.
La ceas de taină
Ei vor veni
Să-și odihnească braţul
De piatră,
Fruntea grea ca de piatră
Și să vadă
Ce-i de făcut mai departe.
O, e o tăcere
Atît de afundă
Că se aud Carpaţii spre seară
Cum, aplecîndu-se, aștern umbra
Pe masă,
Curată și răcoroasă.
Grigore VIERU
➢ Demonstrează, în 3 contexte potrivite, polisemia cuvîntului masă.
➢ Comentează, într-un enunţ, semnificaţia sintagmei ceas de taină.
➢ Analizează, într-un text coerent de 3–4 rînduri, semnificaţia contextuală a simbolului Carpaţi.
➢ Desfășoară, în 4–5 enunţuri, raportîndu-te și la un alt text cunoscut, semnificaţia motivului așteptării în această poezie.
➢ Imaginează-ţi că este posibil să aduni, la această masă simbolică
virtuală, 12 personalităţi ale istoriei şi culturii române. Numeşte-i
pe cei invitaţi de tine, argumentînd, în cîte un enunţ, prezenţa
fiecărui nume.
1. Redactează un comentariu poetic al textului.
215
SCRIBO, ERGO SUM
Agenda cititorului
• Cuvîntul comentariu
vine din latinescul commentarius, derivat din
mens, mentis = minte,
ceea ce va însemna că
autorul comentariului
demonstrează înţelegerea unui text, făcînd
observaţii asupra lui.
• Comentariul poetic
este un text de factură
didactică, prin care
cititorul face dovada
perceperii mesajului
şi a manierei poetice
specifice acestui text.
În procesul elaborării
lui, autorul descifrează
elementele poeticii şi îşi
apropie textul.
• Comentariul poetic îi
lasă cititorului foarte multă libertate în
privinţa structurii şi a
momentelor abordate.
În cadrul comentariului
poetic se face interpretarea personală a textului, explicarea stării
postlecturale.
• Pentru a redacta un comentariu poetic, nu este
necesară consultarea
textelor metaliterare.
ARS DISCENDI
II
31
Ab
initio
DINAMICA EULUI LIRIC }N POEZIA
CONTEMPORAN+
Motto:
În poezia modernă, eul e cadrul unui eu
pe care cititorul şi-l inventează prin lectură.
Alexandru MUȘINA
1. Examinează imaginea alăturată. Comentează mesajul ei, precizînd detaliile pe care te-ai axat. Formulează un titlu adecvat.
• Imaginează-ţi că deschizi o carte de versuri ale poetului Grigore
Vieru. Ești la prima pagină și ai în faţă primul text (poezia ce urmează): privește-l. Ce poţi spune despre el?
S cripta manent
Agenda cititorului
• Eul este vocea lirică ce
redă, la lectura poeziei, adevărul emotiv al
universului poetic.
• Eul liric poate fi identificat în mai multe ipostaze (aspecte, situaţii)
generate de statutul
textului liric.
• Eul poetic este dominant în poezie, întrucît
numai valorile create de
el sînt eterne şi absolute
şi cititorul le descoperă
în stratul de adîncime al
textului.
• Eul empiric ne comunică doar expresii de
suprafaţă.
• Tudor Vianu afirma
că poetul nu vorbeşte
niciodată în numele său
individual, empiric, ci în
numele unui eu tipic.
Oricine poate intra în
relaţii simpatice.
Chipul tău, mamă,
Ca o mie
De privighetori rănite,
Ochii tăi
În care s-au întîmplat
Toate
Cîte se pot întîmpla
Pe lume!
Lacrima ta:
Diamant ce taie-n două
Oglinda zilei.
Nedespărţită de cer
Ca apa de uscat,
Locuieşti o casă
Cu două ferestre:
Una ce dă spre viaţă,
Alta cu faţa spre moarte,
La fel de limpezi amîndouă.
O, mamă,
Spre mine mîinile-ţi întinde:
Spre cel
Care cu dor te-aşteaptă,
Şi ţie apropiindu-mă,
Apropie-mă liniştii ce eşti.
Acum şi-ntotdeauna.
Grigore VIERU
2. Citește textul ca pe o mărturisire făcută mamei.
3. Consultă memoriile poetului și comentează relaţia autorului cu
mama ca exemplu al unei valori umane incontestabile.
Nu sînt mai dăruit cu har decît ceilalţi poeţi. Și cred că nu mi-am iubit
mama mai mult decît ei. Pur și simplu, mama a avut un destin mai tragic.
Sînt profund marcat de tragismul vieţii ei și așa voi rămîne pînă în ultima
clipă a vieţii. În ziua în care a murit mama, a murit în ochii mei întregul univers. În ziua aceea am hotărît să-mi dorm somnul de veci alături de ea. Iată epitaful pentru mama: Pierzînd pe mama, îţi rămîne Patria. Dar nu mai ești copil.
Grigore VIERU
4. Determină momentele comune dintre poezie și confesiunea
poetului, stabilind simbolurile care apar în ambele texte.
5. Definește starea eului liric, informîndu-te din Agenda cititorului.
6. Descoperă, în textul poeziei, pretextul confesiunii pe care o face
mamei eul poetic. Explică-l, angajînd epitaful pentru mamă din
memoriile poetului.
216
1. Rescrie, din text, cuvintele și îmbinările ce se referă la chipul mamei S apere aude
și interpretează semnificaţia lor.
2. Construiește, în 3–4 rînduri de text coerent, o schiţă de portret
al mamei, așa cum se relevă în poezie, în raport cu următoarele
imagini:
Ochi – Lacrimă – Casă – Suflet.
2.1. Analizează textul propriu și dedu: ce stări / sentimente ale poetului și-au găsit reflectare în portretul schiţat?
2.2. Explică, succint, cum ţi-a reușit să înţelegi trăirile/ sentimentele
eului liric și să le exprimi în textul propriu.
3. Urmărește în poezie evoluţia sentimentelor eului liric, identificînd momentul în care erupe starea dominantă.
4. Divizează convenţional textul în două secvenţe, intitulîndu-le în
raport cu starea eului liric din fiecare secvenţă.
5. Comentează succint modul în care eul liric își comunică nostalgia, dorul de mamă.
6. Examinează limbajul poetic al textului și identifică figurile de stil
care îţi conturează chipul mamei.
6.1. Interpretează sentimentele eului liric sugerate de figurile de stil
fixate în schemă:
CHIPUL
TĂU
OCHII
TĂI
Ca o mie de privighetori rănite.
comparaţie + metaforă
...în care s-au întîmplat toate/
cîte se pot întîmpla/ pe lume!
hiperbolă
La capătul fiecărei cărţi
Ne-aşteaptă
Cu lacrimi în ochi
O mamă.
LACRIMA
TA
Diamant ce taie-n două
oglinda zilei.
simb
si
mbol
mb
ol + m
met
etaf
et
afor
af
oră
or
ă
LOCUIEŞTI
O CASĂ
Cu două ferestre:
Una ce dă spre viaţă,
Alta cu faţa spre moarte.
simbol + antiteză
6.2. Concluzionează care este starea de spirit dominantă a eului liric.
7. Raportează starea de dor a eului liric din textul poeziei analizate
la aceeași stare din următoarele versuri ale poetului:
M-am amestecat cu dorul
Ca sîngele cu izvorul.
8. Definește ipostazele eului liric din text, selectînd, din șirul propus, variante adecvate:
DOR: de ţară; de copil; de mamă; de iubită; de cunoaștere; de viaţă.
217
II
L
abor omnia vincit
1. Citește poezia și răspunde succint la întrebările din Agenda cititorului, utilizînd schema Particularităţile eului liric.
Mama nu plîngea între noi
îşi lua căldarea şi se ducea la fîntînă.
Aplecată peste vîrtej
în lumina puţină a serii
scotea supusă
din gura izvoarelor
căldarea cu apă
şi lacrima ei.
Agenda cititorului
• Ce stare trăieşte eul liric
în incipitul textului?
• Care sînt ipostazele
eului liric din textul
poeziei?
• Ce vrea să conştientizeze eul liric mărturisindu-şi amintirile?
• Defineşte starea de
spirit dominantă a eului
liric din text.
Era ger
apa îngheţa pe corlate
pe şalul mamei
şi vîntul dădea buzna.
Mama îi spunea ceva fîntînii.
Fîntîna îi răspundea.
Două izvoare erau
presărate cu omăt.
Dădeau tot ce aveau
şi cine se întreba
ce-i în sufletul lor?
În viscol şi ger
ori vara sub stele
cînd îi era greu
cînd n-avea cine s-o asculte
mama nu se ducea în vecini
nu umbla pe la neamuri.
Mama mea tînără
îmbodolită ca o bătrînă
se ducea la fîntînă.
Liviu DAMIAN
Particularităţile eului liric
Este subiectul
unei confesiuni,
se rostește pe
sine.
Trăiește un
conflict creator cu lumea.
Comunică un sens al
lumii cuprins în
limbaj poetic.
E dominat
de o emoţie
lirică.
Este subiectul care însufleţește sentimente, senzaţii,
dorinţe ale cititorului.
2. Meditează, într-un text de 5–6 rînduri, despre trăirile eului liric
care te-au emoţionat/ marcat profund.
3. Compară mesajul poeziei lui Liviu Damian cu cel pe care l-ai dedus din poezia lui Grigore Vieru, comentînd procedeele de sugerare a sentimentelor eului liric.
4. Regăsește-te în ipostazele eului liric din 2–3 poezii preferate,
argumentînd acest lucru într-o succintă comunicare cu tema:
Eul liric este vocea textului poetic care dialoghează cu mine.
ARS DISCENDI
1. Definește-ţi propria stare pe care o trăiești cel mai des într-o
comunicare confidenţială cu mama/ tata, în situaţia cînd ei sînt
plecaţi și nu v-aţi văzut de mult.
2. Comentează, într-o reflecţie, starea de spirit a eului liric din poeziile
studiate. Urmărește diversitatea eului liric în poezia contemporană.
OP ŢI ONAL
3. Redactează o compoziţie-confesiune adresată mamei. Intituleaz-o.
218
Colind de Arcadie Suceveanu. Emo\ie [i expresie
1. Stabilește motivele care îţi pot provoca stări de meditaţie, tristeţe, jubilaţie, dor, nostalgie, fericire, luciditate.
A b initio
2. Comentează informaţia din schemă, apelînd și la reperele din
Agenda cititorului.
Motiv
cauză
pretext
element
3. Audiază sau amintește-ţi un colind, consemnînd emoţiile, stările,
imaginile provocate.
3.1. Exprimă-ţi opinia:
• ce impact au avut în copilărie colindele ca texte cîntate la sărbătorile tradiţionale;
• ce a cauzat apariţia colindelor și evoluţia lor.
3.2. Sintetizează datele pe un poster și concluzionează ce stări fundamentale ale eului liric din colinde te-au impresionat.
3.3. Actualizînd textele cunoscute, explică particularităţile de limbaj
poetic al colindelor, împletirea epicului cu liricul.
• Citește poezia, asociindu-te la starea eului liric.
S cripta manent
COLIND
Ninge curat ca într-un dor de moarte,
Dezastre mari de fulgi se-ntîmplă-n cer.
La geamul plîns al casei de departe
Se-aude-n noapte-un cîntec: lerui-ler.
Şi parcă-i soarbe-o stranie lumină,
Şi-ncet se duc prin aspre vămi de dor.
Pe fruntea lor se-ncheagă-un nimb de ceaţă,
În pieptul meu lucrează-un fier cu zimţi;
Şi tot mai des se-aud hăitaşi de gheaţă
Pe partea lumii, cea dinspre părinţi.
Acum, acolo ninge-a veşnicie,
Brazii miros a naştere în munţi
Şi-ncet se sting în veghea lor tîrzie
Două făclii, doi pomi ajunşi cărunţi.
Pe căi de fulgi acuma m-aş întoarce
Să cad la prag, zidit între nămeţi,
Şi ceasul lumii, cu noroase ace,
Să-l dau-napoi cu, simple, două vieţi.
Umbrele lor ca-n vis mi se arată
Veghind la geam atît de-adînc şi greu,
Că din tăcerea lor însingurată
Îşi rupe vorba însuşi Dumnezeu.
Dar ninge-n noapte fără vindecare
Cu lerui-ler peste-un sfîrşit de veac.
Mi-e dor... Şi-adorm cu fruntea pe ninsoare,
Decapitat de-acest colind sărac.
Cumpăna vremii tulbure se-nclină
Cu focuri mari de ger spre cuibul lor.
Arcadie SUCEVEANU
4. Descrie-ţi starea postlecturală.
219
II
S apere aude
1. Selectează 3–4 motive principale și explică semnificaţia lor contextuală, aplicînd informaţia din Agenda cititorului.
2. Plasează, pe două coloane, motivele din poezie, fixîndu-le în
prima coloană pe cele evidente, de la suprafaţa textului, iar în a
doua – pe cele incluse, ascunse în imagini, figuri, expresii.
Motive de suprafaţă
Model: – motivul ninsorii
–
Agenda cititorului
• Tema se referă la un
domeniu foarte larg,
general şi abstract al
realităţii reflectate în
operă. (Pierre Brunel)
• Motivul se referă la
sensurile concrete ce
întregesc tema; el este
o parte din tema operei
literare.
• Motivele pot fi identificate direct (fiind
prezente la suprafaţa
textului prin lexeme cu
un conţinut semantic
corespunzător) sau
indirect (incluse în expresii, imagini, figuri de
stil).
• Laitmotivul este un
anumit motiv reluat
periodic în textul literar
(este ca un refren al
textului).
• Titlul, element de
construcţie, indiciu
de gen/ specie; incită,
orientează cititorul;
relevă sau „ascunde”
mesajul; poate fi exprimat printr-un cuvînt,
sintagmă, vers, figură
de stil etc.; invocă un
motiv (principal) sau
trimite la starea eului
liric; sugerează
ideea.
Motive de profunzime
– motivul genezei
–
3. Identifică, în fiecare strofă a poeziei, cîte un motiv ce relevă starea eului liric.
4. Precizează motivele din text ce se referă la titlul Colind, interpre tîndu-le succint.
5. Relaţionează motivele identificate astfel încît să evidenţieze o
anumită temă și formuleaz-o, argumentîndu-ţi opţiunea.
6. Comentează, utilizînd reperele din Agenda cititorului de la pagina 222, semnificaţia cronotopului din text, angajînd motivele
ce-l relevă:
➢ al ninsorii;
➢ al părinţilor;
➢ al umbrelor-amintiri;
➢ al refrenului lerui-ler;
➢ al vetrei părintești: casa, pragul.
6.1. Identifică, din șirul propus, motivele care sînt și figuri de stil, comentînd semnificaţia motivului principal.
6.2. Explică, în baza exemplelor relevante, relaţia dintre motiv și figură de stil, utilizînd informaţia din Agenda cititorului.
7. Examinează schema de la pagina 206 și reţine distribuirea, în trei
categorii, a figurilor de stil pe care le conţine un text poetic.
8. Repartizează motivele din poezie în funcţie de apartenenţa lor la
figurile de stil:
A. motive-simboluri
•
B. motive-metafore
•
C. motive-mit
•
9. Recitește textul, desemnînd fragmentele ce se raportează la trei
dominante poetice:
➢ revelaţia peisajului;
➢ sentimentul eului liric;
➢ evocarea părinţilor.
10. Definește cîte 1–2 figuri de stil care, în opina ta, sînt mai relevante pentru fiecare nucleu semantic al textului.
10.1. Comentează, pe scurt, sugestia fiecăreia în contextul poeziei.
220
1. Documentează-te despre rolul cititorului în procesul înţelegerii
unui mesaj din opera lirică.
L
abor omnia vincit
CITITORUL DECODIFICATOR AL MESAJULUI OPEREI LIRICE
• Principalul element ce atestă statutul de operă literară este imaginea artistică construită prin limbaj.
• Un rol decisiv în receptarea și înţelegerea conotaţiei sensului/ sugestiei imaginii artistice îi aparţine
cititorului, care, la lectură, parcurge calea inversă celei parcurse de autor:
Autorul produce/ creează imaginea, înglobînd/ ascunzînd/
conotînd sensul.
Opera literară/
imaginea
• Imaginea artistică este o reprezentare mentală a
impresiilor produse ca rezultat al lecturii unui text
literar, al contemplării unei opere de artă.
• În timpul lecturii unui text literar, imaginea artistică este percepută prin exercitarea funcţiei de reprezentare (iconice) a cuvîntului, care proiectează
în spaţiul mental imagini vizuale, sonore, auditive, olfactive, tactile/ obiectele însoţite de senzaţii,
percepţii, reprezentări etc.
Cititorul o recreează în
reprezentările sale mentale, descoperind, decodînd, denotînd
anumite sensuri înţelese.
Pentru a înţelege și integra imaginea literară în
context/ text, e necesar să citești de mai multe ori
fragmentul/ textul și să-ţi fixezi, pe ecranul imaginar,
fiecare element care întregește imaginea.
Notă: Imaginea poetică nu se identifică cu figura
poetică, dar o figură poetică complexă poate fi și o
imagine poetică.
După Constantin PARFENE
2. Valorifică-ţi experienţa de cititor, exemplificînd modelul expus
prin 2 imagini din textul poeziei Colind de Arcadie Suceveanu.
3. Dezvoltă-ţi abilităţile de lector avizat, aplicînd sugestiile teoreticianului englez Ivor Armstrong Richards la conștientizarea actului de lectură a poeziei studiate și la înţelegerea mesajului ei.
Modelul configurării sensului imaginii artistice la lectura textului literar
Succesiunea evenimentelor produse la
receptarea unui text literar
Ochiul cititorului înregistrează o succesiune de cuvinte tipărite, iar rezultatul este un
mănunchi de reacţii în ansamblul cărora se
disting șase tipuri aparte de evenimente:
1. Senzaţia vizuală a cuvintelor tipărite.
2. Imagini asociate intim cu aceste semne.
3. Imagini relativ libere.
4. Gînduri, referinţe la diferite obiecte.
5. Emoţii.
6. Atitudini afectiv voliţionale.
Semnificaţiile receptării
Înţelegerea evenimentelor ajută cititorul să conștientizeze lectura și să înţeleagă mesajul operei.
1. La prima lectură a textului am avut senzaţia vizuală a
cuvintelor__________. La a doua lectură s-a completat senzaţia vizuală și a cuvintelor__________.
2. Am reţinut următoarele imagini asociate__________, care
mi-au clarificat__________.
3. Mi-au apărut și imagini complementare, care_____.
4. În legătură cu imaginile ______, mi-am amintit de ______.
5. Imaginile vizuale mi-au provocat sentimente de_______.
6. Mi-am conturat mai clar atitudinea de________;
decizia de a__________.
4. Explică sugestia comparaţiei din primul vers.
221
II
Agenda cititorului
• Cronotopul: indiciile
textuale cu referire la
timp şi spaţiu, relevante
şi pentru starea de spirit
a eului liric, şi pentru
semnificaţia mesajului
sau actualizarea lui.
• Elemente ale cronotopului pot fi şi motive
sau figuri de stil.
• Mărci ale cronotopului
în text: verbe, adverbe cu referire la noţiunea de cronos/ timp;
substantive, adjective,
adverbe ce vizează noţiunea de topos/
spaţiu.
Schema 1
A
Personificare
D
Metonimie
Geamul
plîns
C
Metaforă
B
Simbol
Schema 2
Părinţii
Pe fruntea lor se-ncheagă-un
nimb de ceaţă.
5. Determină gradul de intensitate a ninsorii, comunicat de figura
de stil: Dezastre mari de fulgi se-ntîmplă-n cer.
5.1. Observă cum s-a format această figură de stil, explicînd, prin
schema dată, modificările de structură. Comentează sugestia
contextuală a metaforei obţinute.
Comparaţia
Ninsoare ca un dezastru
Metafora
Dezastre mari de fulgi
6. Identifică, în text, semnul distinctiv al peisajului montan, interpretîndu-i semnificaţia ca element al unei figuri de stil.
7. Imaginează-ţi acest imens peisaj de munte, avînd în centru casa
părintească. Comentează sugestia acestei imagini.
8. Explică, aproape de text, de ce semnul poetic al casei este geamul plîns.
9. Alege, din schema 1, varianta figurii de stil pentru care pledezi și
argumentează opţiunea.
10. De ce, în viziunea eului liric, părinţii sînt prezentaţi prin două
făclii, doi pomi...?
11. Demonstrează, prin detalii din text, că peisajul este conturat de
eul liric ca un spaţiu sacru.
12. Definește figura de stil reprezentată în schema 2.
12.1. Comentează figura de stil, relevînd semnificaţia tropilor pe
care îi conţine.
13. Parcurge, împreună cu eul liric, calea imaginară spre casa părinţilor și încearcă să-i înţelegi starea istovitoare: să cad la prag,
zidit între nămeţi...
14. Găsește o soluţie prin care eul liric ar reuși să dea ceasul lumii
înapoi. Susţine soluţia prin argumente.
15. Comentează schema:
Cele trei ipostaze
ale dorului
dor de moarte
vămi de dor (veșnicia)
mi-e dor (dorul uman, filial)
Eul liric – fiul
În pieptul meu lucrează-un fier
cu zimţi.
ARS DISCENDI
1. Memorizează poezia, intenţionînd să exprimi, la rostire, gama
de sentimente ale eului liric.
2. Redactează, într-un microeseu de 10–12 enunţuri, mesajul global
al poeziei, în raport cu cele trei ipostaze ale dorului din text.
3. Pregătește un microrecital din cîteva poezii, la alegere, prin care
să relevi diverse stări de spirit ale eului liric.
222
Redactarea unui eseu poetic
1. Organizaţi o masă rotundă, luînd în discuţie problema frumuseţii.
1.1. Dezvoltaţi, în cadrul discuţiei, idei din aserţiunile propuse:
➢ Frumuseţea lucrurilor există în sufletul celui care le admiră.
David Hume
➢ Nu sînt atîţia ochi pe pămînt cîtă frumuseţe în jur. Grigore Vieru
➢ Cea mai frumoasă floare se veștejește cel mai repede. André Gide
2. Raportează cele mai convingătoare idei la mesajul a două texte
din creaţia poetului îndrăgit.
3. Documentează-te din Agenda cititorului și din reperele propuse
mai jos cu exigenţele de scriere a unui eseu poetic.
REDACTAREA ESEULUI POETIC PRESUPUNE
• lectura şi înţelegerea unui (unor) text(e) poetic(e);
• identificarea în text(e) a informaţiei, a detaliilor ce se referă la problema eseului;
• formularea ideilor şi a punctului de vedere propriu;
• precizarea a 2–3 viziuni/ interpretări ale criticilor consacraţi, pe
care îţi poţi construi propriul edificiu interpretativ;
• racordarea exemplelor relevante la temă;
• ordonarea ideilor într-o consecutivitate logică în scopul dezvoltării
şi argumentării temei;
• redactarea celor trei părţi componente ale discursului eseistic: introducerea, realizarea temei, concluzia finală;
• verificarea eseului: claritatea stilului, pertinenţa ideilor, relevarea
punctului de vedere propriu, originalitatea mijloacelor de exprimare.
1. Pornind de la ideile lui Nicolae Dabija: Omul, prin destinul său,
este apt spiritual, dar și fizic, să treacă într-o altă dimensiune.
Acesta este destinul marilor creatori, să se identifice cu opera.
Omule, tu ești stăpînul lumii, tu domini natura, ești mai presus decît munţii, iar norii poţi să-i răsfiri cu mîna, încercînd să
schimbi traiectoria stelelor, scrie, în limita de 1–1,5 pagini, un
eseu poetic cu tema: Lectura creaţiei poetului îndrăgit este un
prilej fericit de a reflecta la valorile ce-l omenesc pe cititor.
223
SCRIBO, ERGO SUM
Agenda cititorului
• Eseul poetic este un
text ce ia în discuţie o
problemă inspirată din
frumuseţea şi farmecul
lumii care ne înconjoară; el este scris într-o
manieră liberă, digresivă şi exprimă un punct
de vedere personal.
• Eseul poetic va conţine
cîteva secvenţe distincte, scrise, fiecare, cu
alineat:
➢ Introducerea în temă/
problemă.
➢ Exprimarea punctului de
vedere personal în raport
cu problema dată.
➢ Exemple în sprijinul
punctului de vedere.
➢ Exprimarea atitudinii
faţă de problema propusă.
➢ Încheierea.
ARS DISCENDI
II
Cea de pe urm= noapte la Roma de Ovidiu
sau metamorfozele durerii
1. Amintește-ţi un caz cînd ai plecat pentru mai mult timp de acasă. Descrie evenimentul, insistînd asupra stării de spirit și asupra
sentimentelor pe care le-ai avut atunci. Ce sentimente retrăiești
cînd îţi amintești de acel eveniment?
A b initio
2. Observă și explică diferenţa dintre sensurile cuvintelor din șirurile sinonimice propuse. Încadrează 2–3 dintre ele în enunţuri.
• A exila, a alunga, a goni, a izgoni, a ostraciza, a proscrie, a surghiuni.
• A se expatria, a emigra, a pribegi, a se desţăra.
• A alunga, a goni, a izgoni, a urgisi.
3. Formulează un mesaj de adio celor de acasă, pentru o situaţie de
despărţire îndelungată. Ce sentimente dorești să exprimi?
Publius Ovidius Naso,
poet latin din epoca de aur
(20 martie 43 î.Hr. –
anul 17 d.Hr.)
S cripta manent
4. Exprimă-ţi opinia:
➢ în mesajele pe care le vei trimite după un anumit timp de la despărţire, intensitatea trăirilor va fi aceeași? De ce da?/ de ce nu?
➢ starea de spirit dominantă a acestor mesaje va fi de tristeţe, bucurie,
nostalgie, reverie etc.?
• Citește textul din creaţia părintelui elegiei universale, Ovidiu,
urmărind atent starea afectivă a eroului liric.
CEA DE PE URMĂ NOAPTE LA ROMA
Cînd îmi răsare-n minte imaginea cea tristă
A nopţii de pe urmă în Roma-n care eu
Am părăsit acolo atîtea lucruri scumpe,
Din ochii mei şi astăzi curg lacrime fierbinţi.
Era aproape ziua cînd Cezarul dăduse
Poruncă din hotarul Italiei să plec,
Dar eu de-atîta vreme, eu – vai! – încremenisem:
Nici timp n-aveam, nici mintea nu-mi sta atunci la drum.
Lovit fusesem, parcă, de trăsnetul lui Joe
Şi viu fiind, pe lume eu nu ştiam că sînt.
Dar cînd durerea însăşi îmi risipi din suflet
Şi negura aceasta, cînd mi-am venit în zori,
Am zis un trist adio mîhniţilor prieteni.
Ce mulţi erau odată! şi-acuma ... numai doi!
Plîngeam, plîngea soţia şi mă strîngea în braţe
Şi plînsu-i, ca o ploaie, brăzda al ei obraz
Pe cînd a mea copilă, pe libicele ţărmuri,
De soarta mea cea tristă nimica nu ştia.
În casă numai plînset şi gemete, oriunde
Îţi întorceai privirea, şi bocet ca la mort!
Toţi mă jeleau: bărbaţi, femei, copii,
Şi ud era de lacrimi în casă orice colţ...
Pot eu de-o mică pildă s-alătur una mare?
Aşa era şi Troia la pustiirea ei.
OVIDIU
5. Definește starea de spirit a eului liric și determină cauzele ei.
6. Extrage cuvintele-cheie din text și comentează, oral, rolul lor
semantic în această elegie.
224
7. Construiește axa lexicală a textului.
7.1. Explică semnificaţia axei lexicale:
• în raport cu titlul;
• în raport cu motivul principal.
8. Formulează mesajul global al textului, valorificînd structura lui
lexicală.
1. Citește versurile pe care le consideri mai îndurerate. Interpretează-le.
S apere aude
2. Selectează informaţia semnificativă din Agenda cititorului și textul poetic, ilustrînd, în tabel, particularităţile elegiei.
Agenda cititorului
Particularităţile elegiei
•
Exemple
•
3. Recitește textul și determină ce părţi de vorbire sînt cele mai
frecvente și cele mai sugestive în conotarea stării elegiace a eroului liric.
4. Identifică figurile de stil care exprimă sentimentele caracteristice
tonului elegiac și comentează sugestia lor.
5. Concluzionează: dacă ai alege o melodie pentru acest text, care ar
fi particularităţile ei?
6. Lucraţi în echipe, comentînd poezia după următorul algoritm:
• Notaţi pe un poster imaginile pe care le-aţi vizualizat în timpul
lecturii individuale a textului.
• Extrageţi unităţile de vocabular care prilejuiesc exprimarea eului
liric.
• Identificaţi mărcile textuale care vă oferă informaţii despre statutul
eroului liric.
• Urmăriţi și determinaţi mișcările de intensitate ale stării eului
liric. Explicaţi-le și reprezentaţi-le grafic.
• Rescrieţi versurile care exprimă culminarea stării eului liric.
Comentaţi-le.
• Identificaţi, în text, motivele dominante și relaţionaţi-le cu starea
eului liric.
• Selectaţi și identificaţi 2–3 figuri de stil elocvente pentru starea
elegiacă a eului liric.
• Motivaţi, prin 2–3 argumente, încadrarea poeziilor în specia elegie.
7. Demonstrează, prin trei argumente, că poezia Cea de pe urmă
noapte la Roma este o elegie.
225
• Elegie – specie lirică
cultă în care poetul îşi
exprimă un sentiment
de tristeţe, melancolie,
durere. Totul e tandru, trist, melancolic.
În forma sa modernă,
elegia cunoaşte epoca
de glorie în romantism.
Au scris elegii: Tibul,
Ovidiu, Catul – în Antichitate; în epoca modernă: P. de Ronsard,
A. de Lamartine,
A. de Musset, V. Hugo,
J.W. Goethe,
Dimitrie Bolintineanu,
Vasile Alecsandri,
Mihai Eminescu,
George Bacovia,
Nichita Stănescu,
Ana Blandiana.
ARS COLLABORANDI
II
L
abor omnia vincit
ELEGIE
Cînd iar uitat şi bolnav,
Prin sanatorii sau spitale,
Voi sta privind
Al vieţii vals
Şi cîte sînt, – ca un adio...
Prin sanatorii, sau spitale,
Oricum, fără voinţa mea –
Poate voi fi singur.
Apoi tăcere...
Ca toamna, cu amurg de jale...
George BACOVIA
1. Citește și compară textele lui Heinrich Heine, Vasile Alecsandri
și George Bacovia.
1.1. Identifică notele comune din vocile eroilor lirici și motivele flotante, interpretînd succint semnificaţia lor.
GÎNDURI DE NOAPTE
ADIO MOLDOVEI
Cînd mă gîndesc în nopţi tîrzii
La patrie, nu pot dormi,
Din ochi deschişi, sub pleoape grele,
Cad, calde, lacrimile mele.
Vin anii şi se duc ca-n vînt...
Sînt doisprezece ani de cînd
Nu mi-am văzut bătrîna mamă
Şi dorul, chinul mă destramă.
Da, mă destramă dor şi chin.
Gîndesc la chipul ei blajin...
Să-mi fi vrăjit bătrîna somnul,
Bătrîna mea? S-o ţină Domnul!
Scumpă ţară şi frumoasă,
O! Moldovă, ţara mea!
Cine pleacă şi te lasă
E pătruns de jale grea.
....................
Eu te las, ţară iubită,
De-al tău cer mă depărtez,
Dar cu inima cernită
Plîng amar, amar oftez!
Vasile ALECSANDRI
Heinrich HEINE
Agenda criticului
• Elegia este, după
părintele Rapin, un
poem destinat plînsului şi lamentaţiilor, cu
caracter dureros.
• E, într-adevăr, genul
în faţ a căruia amuţesc
doctrinele, căci întregul lor merit constă
în dulceaţa expresiei – despre care nici
o regulă nu poate
oferi sfaturi – în modul
delicat al zugrăvirii
sentimentelor, ceea ce
e o problemă de har
personal şi de sinceritate.
Philippe Van TIEGHEM
2. Formulează argumente pentru a defini unul dintre texte drept
cîntec de doliu.
3. Compară textele de mai sus cu poezia O, mamă de Mihai Eminescu, identificînd similitudini și deosebiri.
3.1. Notează-le în tabel, explicîndu-ţi opţiunea.
A . Caracteristici comune
•
B. Trăsături individuale
•
3.2. Comentează schimbarea tonului vocii eului liric pe parcursul
enunţării discursului din poezia O, mamă de Mihai Eminescu.
4. Pronunţă-te asupra valenţelor poetice ale elegiei, utilizînd schema:
Exprimă un
sentiment – ?
Elegie patriotică
Ton fundamental – ?
Elegie erotică
Elegie filozofică
1. Memorizează unul dintre textele studiate și rostește-l, respectînd
tonul elegiac.
2. Scrie comentariul unei elegii, la alegere.
ARS DISCENDI
3. Construiește, în limita unei pagini, un eseu structurat cu tema:
Povestea elegiei, dezvoltînd idei din afirmaţia teoreticianului
Philippe Van Tieghem, expusă în Agenda criticului.
226
Elegia sau intersec\iile poeticii:
Eminescu, Arghezi, St=nescu
1. Examinează tabloul. Identifică elementele elegiace, comentează
mijloacele grafice de sugerare a mesajului de conotaţie elegiacă.
A b initio
2. Meditează asupra ideii conţinute în temă, exemplificîndu-i sensul.
3. Recită o elegie preferată, comunicînd mesajul printr-un ton potrivit.
4. Motivează, prin două argumente, similitudinile elegiace dintre
un text poetic și o piesă muzicală.
5. Audiază elegia Pe lîngă plopii fără soţ... în variantă muzicală,
fiind atent(ă) la text și melodie. Notează în paralel:
➢ corespondenţe sugestive dintre text și melodie;
➢ momente de discordanţă sau nesugestivitate.
• Citește textul poeziei Pe lîngă plopii fără soţ... de Mihai Eminescu
și identifică detaliile ce pot ilustra calităţile ei de elegie modernă.
Lectură în grădină
S cripta manent
PE LÎNGĂ PLOPII FĂ RĂ SOŢ...
Pe lîngă plopii fără soţ
Adesea am trecut.
Mă cunoşteau vecinii toţi –
Tu nu m-ai cunoscut.
La geamul tău ce strălucea
Privii atît de des;
O lume toată-nţelegea –
Tu nu m-ai înţeles.
De cîte ori am aşteptat
O şoaptă de răspuns!
O zi din viaţă să-mi fi dat,
O zi mi-era de-ajuns;
O oră să fi fost amici,
Să ne iubim cu dor,
S-ascult de glasul gurii mici
O oră, şi să mor.
Dîndu-mi din ochiul tău senin
O rază dinadins,
În calea timpilor ce vin
O stea s-ar fi aprins;
Ai fi trăit în veci de veci
Şi rînduri de vieţi,
Cu ale tale braţe reci
Înmărmureai măreţ,
Un chip de-a pururi adorat
Cum nu mai au perechi
Acele zîne ce străbat
Din timpurile vechi.
Căci te iubeam cu ochi păgîni
Şi plini de suferinţi,
Ce mi-i lăsară din bătrîni
Părinţii din părinţi.
MIHAI EMINESCU
Pe lîngă plopii fără soţ...
Val lent
Azi nici măcar îmi pare rău
Că trec cu mult mai rar,
Că cu tristeţe capul tău
Se-ntoarce în zadar,
Căci azi le semeni tuturor
La umblet şi la port,
Şi te privesc nepăsător
C-un rece ochi de mort.
Tu trebuia să te cuprinzi
De acel farmec sfînt
Şi noaptea candelă s-aprinzi
Iubirii pe pămînt.
1. Explică unui cititor nedumerit: titlul poeziei este reluat în primul
vers sau primul vers devine titlu al poeziei?
227
S apere aude
Guilelm ȘORBAN
II
Agenda
teoreticianului
Plopul
• Acest copac are în el
ceva tainic, mai ales
datorită însuşirii frunzelor sale de a tremura
chiar şi pe timp aparent liniştit. În folclorul
românesc, acest copac
are conotaţii negative.
• Imaginea plopului, asociat cu jalea şi singurătatea, va fi preluată în
literatura cultă. În poezia lui Mihai Eminescu
Pe lîngă plopii fără soţ...,
aceşti copaci formează fundalul suferinţei
poetului.
Ivan EVSEEV
2. Construiește cîmpul asociativ al imaginii plopilor fără soţ și identifică, în baza lui, starea de spirit a eroului liric din incipitul poeziei.
3. Precizează elementele cronotopului din poezie și raportează-le la
eul liric și chipul adorat. Sistematizează-le într-o schemă.
Timpul
Spaţiul
eul liric
iubita
3.1. Formulează concluzii pe baza informaţiei incluse în schemă.
3.2. Compară peisajul-cadru din acest text cu cel din poeziile Dorinţa, Lacul ș.a., remarcînd deosebirile. Comentează-le succint.
4. Selectează, din text, unităţile de vocabular care punctează evoluţia, schimbarea sentimentului eroului liric și al iubitei. Explic-o
și reprezint-o grafic.
4.1. În funcţie de constatările făcute, divizează poezia în secvenţe și
intitulează-le cu versuri, lexeme din text.
5. Explică versurile, referindu-te la context:
➢ Dîndu-mi din ochiul tău senin
➢ Căci te iubeam cu ochi păgîni.
O rază dinadins.
➢ Cu ale tale braţe reci
➢ Și noaptea candelă s-aprinzi
Înmărmureai măreţ.
Iubirii pe pămînt.
6. Conturează o reţea semantică a cuvintelor, urmărind apariţia lor
în text:
o lume
o șoaptă
o zi
o oră
o rază
o stea
7. Identifică figurile de stil care transmit sentimentele dominante
ale eroului liric.
7.1. Scrie-le în consecutivitate contextuală și comentează sugestia lor.
8. Reflectează asupra detaliilor ce conturează chipul iubitei și realizează-i un portret verbal, ţinînd cont de cele două planuri temporale: atunci – acum (azi). Consemnează diferenţele.
9. Relevă, în text, 2–3 motive care confirmă statutul elegiac al
poeziei și argumentează. Utilizează informaţia din Agenda
teoreticianului.
10. Consultă dicţionarul de simboluri și demonstrează specificul
contextual al imaginii plopilor. Comentează sugestia prin asociere cu alte texte.
Pe lîngă plopii fără soţ...
Viziune de Spiru Vergulescu
11. Dezvoltă ideea conţinută în temă. Argumentează că poezia este:
• o elegie pură;
• o meditaţie;
• cu dominantă elegiacă;
• cu elemente meditative.
228
12. Lucraţi în echipe. Analizaţi semnificaţia comunicării poetice
din text, aplicînd modelul:
Emiţător
Mesaj
Receptor.
➢ Motivaţi statutele emiţătorului și receptorului prezenţi în text.
➢ Definiţi limbajul și tonul eroului liric care se adresa femeii iubite
odinioară. Exemplificaţi.
➢ Precizaţi cum se produce receptarea mesajului.
➢ Concretizaţi cuvintele categorice și motivaţi-le.
➢ Alegeţi segmentul care vi se pare cea mai puternică declaraţ ie de
dragoste, comentaţi-l din perspectiva eului liric și din perspectiva iubitei lui.
➢ Lecturaţi poezia în cîteva tonalităţi, optaţi pentru cea mai sugestivă; adecvată; firească variantă de interpretare.
Urmăriţi reperele: • trist, îndurerat; • tandru, feeric;
• melancolic;
• conversativ.
13. Demonstrează, prin exemple relevante, că poezia Pe lîngă plopii
fără soţ... este o elegie modernă, utilizînd informaţia din schemă:
Elegia modernă
Sinceritatea
Modul delicat
de a zugrăvi
sentimentele
Emotivitatea
expresiei
1. Verifică-ţi abilităţile de comentare a textului, realizînd sarcinile
din rubrica Agenda cititorului. Evaluaţi-vă, împreună cu colegul,
răspunsurile.
ARS COLLABORANDI
Agenda cititorului
Repere de comentare
a textului:
• motivul plopilor;
• semnificaţia antitezei
duble: eu<>tu tu<>toţ i,
toată;
• lexemele ce sugerează
intensificarea sentimentului;
• funcţia anaforelor;
• semnificaţia motivelor
ochi > rază > timp > stea;
• lexemele înveşnicirii;
• motivul zînei;
• lexemele stării sufleteşti şi de spirit;
• antiteza atunci – acum/
azi;
• sentimentul dominant
al eroului liric;
• semnificaţia
concluziei.
L
abor omnia vincit
2. Alcătuiește o scrisoare adresată unei persoane dragi, pe un ton
elegiac, utilizînd expresii, elemente din poezia eminesciană.
1. Memorizează poezia, pregătind două variante de rostire:
I variantă – să relevi starea de spirit a eului liric;
II variantă – să-ţi exprimi propria atitudine faţă de cele invocate în text.
2. Redactează un comentariu poetic al textului, axîndu-te pe ideile
concluzive din ultima strofă a elegiei și dezvoltînd recomandările
din Agenda cititorului.
OPŢ I O NA L
3. Citește poemul Luceafărul și realizează, în scris, o paralelă între
semnificaţia finalului din poem și a celui din elegia Pe lîngă plopii
fără soţ...
229
ARS DISCENDI
II
LEGO, ERGO SUM
1. Citește poezia lui Tudor Arghezi și caracterizează tonul ei elegiac.
1.1. Prezintă o variantă de lectură. Estimează variantele colegilor.
2. Determină prin ce se aseamănă sau diferă tonul poeziei De-abia
plecaseși de cel din elegia Pe lîngă plopii fără soţ...
DE­ABIA PLECASEȘ I
De-abia plecaseși. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pîn-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!
Voiam să pleci, voiam și să rămâi.
Ai ascultat de gîndul cel dintîi.
Nu te oprise gîndul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?
Ţi-aș fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?
Tudor ARGHEZI
3. Demonstrează, prin trei argumente, că textul este o elegie.
4. Motivează: care, în opinia ta, sînt doctrinele elegiei pe care le depășește Tudor Arghezi în poezia De-abia plecaseși.
ARS COLLABORANDI
5. Meditaţi asupra actualităţii elegiei ca specie și formulaţi răspunsurile împreună cu colegul:
• Este populară elegia printre tinerii cititori?
• Își regăsesc semenii voștri sentimentele în poezia elegiacă, în elegia
meditativă?
• Este firesc ca aceste poezii să fie cîntate? Argumentaţi.
• Ce apreciaţi/ dezaprobaţi în asemenea cîntece?
6. Citește un text din ciclul 11 elegii de Nichita Stănescu și identifică
segmentul unde se accentuează starea de spirit a eului liric.
A CINCEA ELEGIE
Tentaţia realului
N-am fost supărat niciodată pe mere
că sînt mere, pe frunze că sînt frunze,
pe umbră că e umbră, pe păsări că sînt păsări.
Dar merele, frunzele, umbrele, păsările
s-au supărat deodată pe mine.
Iată-mă dus la tribunalul frunzelor,
la tribunalul umbrelor, merelor, păsărilor,
tribunale rotunde, tribunale aeriene,
tribunale subţiri, răcoroase.
Iată-mă condamnat pentru neştiinţă,
pentru plictiseală, pentru nelinişte,
pentru nemişcare.
Sentinţe scrise în limba sîmburilor.
Acte de acuzare parafate
cu măruntaie de pasăre,
230
răcoroase penitenţe gri, hotărîte mie.
Stau în picioare, cu capul descoperit,
încerc să descifrez ceea ce mi se cuvine
pentru ignoranţă…
şi nu pot, nu pot să descifrez
nimic,
şi-această stare de spirit, ea însăşi,
se supără pe mine
şi mă condamnă, indescifrabil,
la o perpetuă aşteptare,
la o încordare a înţelesurilor în ele însele
pînă iau forma merelor, frunzelor,
umbrelor,
păsărilor.
Nichita STĂNESCU
7. Nichita Stănescu a fost recunoscut de exegeză drept un poet al
formelor neconvenţionale, preocupat de ineditul expresiei. Pronunţă-te asupra unor forme neconvenţionale și expresii inedite
descoperite în text.
8. Interpretează imaginea tribunalului ca efect al unei cauze.
8.1. Motivează acuzaţia pe care o suportă eul liric din partea elementelor lumii înconjurătoare.
9. Precizează 2–3 caracteristici ale discursului liric și explică-le.
10. Prezintă, prin 3 discursuri succinte, cazul eului liric relevat în poezie:
➢ discursul învinuirii, fiind în rolul elementelor lumii înconjurătoare;
➢ discursul apărării, al unei instanţe imparţiale;
➢ discursul învinuitului, în care își explicitează starea de spirit provocată de invazia realului ca mișcare inversă a timpului și a spaţiului asupra eului descentrat, răsfirat în sferele imense ale lumii.
10.1. Utilizează în discursuri următoarele afirmaţii ale cercetătorilor
literari:
• Despre reforma radicală introdusă de poet în domeniul cuvîntului nu se
poate vorbi despărţind sistematic, pe probleme, fenomenul, deoarece avem
de a face la el nu cu o meditaţie propriu-zisă pe marginea cuvintelor, ci cu o
poezie care, cum s-a spus, se face pe sine...
Ștefania MINCU
• Convocat la tribunalul frunzelor, merelor, păsărilor, poetul se vede condamnat pentru că interzice contactul fertil cu realul. Acesta se refuză lecturii,
rămîne indispensabil..., iar înţelesurile nu se pot transmite decît obiectual, ca
trăire directă, întrupate în elementele ce populează lumea în faţa universului
multiplu, eul apare însă deconcertat. Înţelegerea, precum și expresia în cuvinte a lumii devin ca și imposibile.
Ion POP
11. Efectuează o lectură cognitivă a două texte: Elegia întîia și Elegia
a doua, getica de Nichita Stănescu. Observă:
➢ schimbarea și semnificaţia elementelor, semne ale lumii;
➢ cum se produce mișcarea inversă: eul liric se integrează, se subsumează lumii.
11.1. Concluzionează despre efectul acestor două mișcări în contrasens asupra destinului uman și argumentează apartenenţa
poeziei la specia prin care este definită de poet.
12. Redactează un eseu nestructurat, pornind de la una dintre afirmaţiile criticilor de mai sus: Lectura elegiilor lui Nichita Stănescu
mi-a prilejuit descoperirea unui eu liric ce se afirmă prin negaţie.
13. Demonstrează cu exemple din textele studiate intersecţii ale poeticii elegiei.
231
Muză citind (Sappho)
de Ion Irimescu
II
La steaua de Mihai Eminescu
sau discursul medita\iei
A b initio
1. Citește maximele și comentează sensul lor:
• Nu ochiul este cel care judecă, ci mintea. (Euripide)
• Lucrurile mari trebuie judecate cu suflet mare. (Seneca)
1.1. Raportează aceste maxime la tema de studiu și decide care
dintre ele poate fi mai adecvată? De ce?
2. Alcătuiește o listă de lucruri care sînt pentru tine „mari”.
2.1. Consultă lista colegului și alegeţi cinci lucruri, apoi trei și, în sfîrșit,
unul, cel mai important. Cu ce lucru a rămas fiecare? Din ce domeniu al existenţei face parte acesta? În ce mod te caracterizează?
3. Exprimă-ţi opinia: din ce categorie a lucrurilor mari face parte
obiectul poeziei:
➢ materiale;
➢ morale;
S cripta manent
➢ eterne;
➢ spirituale;
➢ umane;
➢ virtuale?
• Citește poezia La steaua, asociindu-te tonului fundamental meditativ al eului liric.
LA STEAUA
Agenda cititorului
• Publicată la 1 decembrie 1886, poezia este
o reflecţie a lui Mihai
Eminescu la marea
temă a filozofiei vieţii
de care era interesat, în
mod deosebit, poetul.
• Valoarea existenţială
a omului în raport cu
dimensiunea temporală stă la baza cugetării
sale şi a gîndirii imaginative.
La steaua care-a răsărit
E-o cale-atît de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe cînd nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.
Tot astfel cînd al nostru dor
Pieri în noapte-adîncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.
Mihai EMINESCU
4. Apreciază reușita lecturii personale și rolul tonului reflexiv în
acest scop, utilizînd un reper din Agenda cititorului.
232
5. Observă și explică:
• ce sens are prepoziţia la din titlu La steaua: indică direcţia (spre) sau
sugerează ideea de închinare, dedicaţie;
• cum sînt aranjate enunţurile poetice în strofe;
• intenţia logică a discursului: urmărește o enunţare afirmativ-generalizatoare sau o enunţare argumentativ-revelatoare;
• relevează strofele în care se reia motivul stelei;
• intenţia afectivă a discursului liric;
• aranjarea strofelor conform structurii discursului argumentativ:
➢ introducerea: invocarea problemei;
➢ prezentarea prezumţiilor, argumentaţiilor;
➢ angajarea concluziei.
6. Interpretează textul după reperele din Agenda cititorului.
1. Sintetizează sensul ideilor din fiecare strofă și raportează-le la
schema Structura meditaţiei, identificînd-o în discursul poeziei.
Agenda cititorului
• Creatorul meditaţiei
este Lamartine. Romanticii au îmbinat
meditaţia cu note elegiace, satirice, filozofice, sociale.
• În literatura română,
meditaţia este la ea
acasă: Grigore
Alexandrescu, Ion
Heliade Rădulescu,
Mihai Eminescu,
Alexandru
Macedonski.
Începe cu un eveniment, fenomen, pretext.
Structura
meditaţiei
Evocă gîndurile, sentimentele eroului liric.
S apere aude
Uneori compară fenomenele naturii cu
aspecte poetice.
Presupune o puternică participare afectivă.
2. Compară titlul textului cu următoarele titluri de poezii din lirica
eminesciană: La o artistă, La Heliade, La Bucovina.
2.1. Concluzionează, comparînd sensurile titlurilor menţionate și
relevînd semnificaţia titlului La steaua.
3. Identifică 3–4 motive relevante în text.
3.1. Ce aspecte ale existenţei umane/ cosmice îţi propun ele spre meditaţie?
3.2. Explică semnificaţia a două motive, la alegere, în raport cu universul (anturajul) vieţii cotidiene.
3.3. Urmărește succesiunea amplasării motivelor în text și explic-o
prin două argumente.
3.4. Stabilește motivul dominant în text, definindu-l prin raportarea
la eul liric și la discursul poeziei.
4. Găsește în text pronumele și explică semnificaţia lor în fiecare
strofă:
I strofă
a II-a strofă
a III-a strofă
a IV-a strofă
i(ei) – ne
ei – noastre
o (pe ea) – noi (inclus în vedem)
nostru – ne
233
Agenda cititorului
• Meditaţia – poezie a
liricii filozofice în care
se dau explicaţii unor
experienţe intelectuale
fundamentale în legătură cu teme majore
ale universului şi ale
vieţii umane, însoţită
de o trăire intens afectivă.
• Meditaţia s-a născut
în imaginaţia romanticilor din intenţia de
a prezenta, poetic,
straturile profunde ale
sufletului şi gîndirii
umane.
II
4.1. Raportează cele constatate la timpul verbelor în raport cu:
• ea (steaua);
• noi (eul liric).
5. Motivează, apelînd la text, de ce:
• lumina (stelei) a devenit rază; • icoana stelei reprezintă dorul.
5.1. Urmărește intenţiile de recodificare a unei imagini în alta.
6. Compară termenii poetici din paralelele semnificante:
➢ steaua = al nostru dor;
➢ lumina > raza = lumina stinsului amor.
L
abor omnia vincit
1. Comentează 3–4 figuri relevante pentru discursul meditativ al
eului liric (antiteză, comparaţie, metaforă, simbol). Consultă tabelul de la pagina 206.
2. Construiește o reţea a gamei de sentimente pe care le trăiește eul
liric și comentează, în baza lor, starea de spirit dominantă.
3. Stabilește tipul de eu liric din poezie. Argumentează.
ironic
sentimental
judiciar
empiric
Eul liric
elegiac
poetic
meditativ
contemplativ
4. Verifică-ţi abilităţile de cititor avizat al textului poetic, descoperind noi valenţe ale textulu, prin stabilirea:
• fenomenului-pretext;
• gîndurilor, sentimentelor eroului liric;
• experienţei intelectuale; • metaforelor, simbolurilor;
• motivelor:
➢ steaua
➢ raza
➢ lumina
➢ icoana stelei
➢ lumina stinsului amor.
4.1. Formulează tema asupra căreia reflectează eul liric. Utilizează
informaţia expusă în tabelul din exerciţiul 1 de la pagina 233.
Cuplu
de Marcel Guguianu
5. Comentează concluzia pe care o emite eul liric, angajînd figuri
de stil.
6. Dialoghează imaginar cu eul liric, relevînd ce semnifică pentru
tine și semenii tăi lumina stelei, icoana stelei.
7. Examinează schema structurii meditaţiei din pagina anterioară
și argumentează, în baza ei, că poezia La steaua de Mihai Eminescu este considerată o meditaţie.
ARS COLLABORANDI
8. Lucraţi în echipe și realizaţi următoarele sarcini. Formulaţi argumente convingătoare cu referire la text și la contextul cultural pe
care-l cunoașteţi.
234
8.1. Discutaţi și prezentaţi probe pentru cel puţin două variante de
lectură, explicînd rolul figurilor fonologice:
• în tonalitate reflexiv-nostalgică;
• în tonalitate meditativ-concluzivă.
8.2. Interpretaţi textul poeziei din perspectiva motivelor; fixaţi-le
în caiet așa cum apar ele în text; definiţi și prezentaţi, într-o
schemă-reţea, legăturile de sens; precizaţi care dintre ele sînt și
figuri de stil și motivaţi efectul.
8.3. Comentaţi mesajul, valorificînd figurile de stil morfosintactice
și semantice. Explicaţi dominanta simbolurilor.
8.4. Determinaţi tipul celor două universuri din text, argumentînd
prin detalii de vocabular, de structură și reprezentîndu-le într-o
imagine grafică.
8.5. Prezentaţi rezultatele activităţii într-un discurs argumentativ.
ARS COLLABORANDI
9. Citește textul inedit al poetului Mihai Eminescu și identifică faptul/ fenomenul asupra căruia meditează eroul liric.
SĂ R ACĂ­I A TA LIMBĂ
Săracă-i a ta limbă de vorbă şi de grai
Cînd mintea (ţi) se sfarmă de visuri spumegînd:
În van cauţi cuvîntul şi sunetul în van
Să prinzi în cercu-i palid gîndul cel diafan,
Că nu e limbă vagă, cuvîntul nu-i profan
Ce scrie al gîndirii puternic ocean.
10. Determină și explică succint:
• starea eroului liric;
• versurile-cheie ale poeziei;
• sugestia metaforelor din versurile 2 și 6;
• motivul principal;
• ideea principală.
10.1. Generalizează semnificaţia mesajului și decide în ce specie lirică ai încadra poezia:
• elegie;
• meditaţie;
• odă.
1. Memorizează poezia. Exprimă-ţi atitudinea faţă de mesajul ei.
2. Prezintă, pe un poster, particularităţile meditaţiei ca specie literară, exemplificîndu-le.
3. Redactează un comentariu poetic al poeziei La steaua, în care să
stabilești similitudini cu alte texte eminesciene.
OPŢ I O NA L
4. Scrie o compoziţie-dedicaţie unei fiinţe dragi, La steaua, în care
să valorifici textul poeziei eminesciene.
235
Fericit cel care
Şi-a alipit sufletul
De steaua din cer
Ca de focul din vatră.
Grigore VIERU
ARS DISCENDI
II
Reflec\ia liric= ]n poezia cu form= fix=
S cripta manent
• Citeşte textul poeziei de două ori: la prima lectură încearcă să
auzi vocea autorului (eului liric); la a doua lectură – să-ţi auzi
vocea interioară.
RONDELUL ROZELOR CE MOR
Agenda cititorului
• Rondelul – poezie cu
formă fixă, alcătuită
din treisprezece versuri: trei catrene şi un
vers independent.
• Marii poeţi au fost
întotdeauna tentaţi de
ideea perfecţiunii spre
satisfacţia virtuozităţii
tehnice a poeziei şi au
creat poezii cu formă
fixă – texte poetice construite după scheme
prestabilite în ce priveşte structura: sonetul,
rondelul, glosa, gazelul,
madrigalul.
E vremea rozelor ce mor,
Mor în grădini, şi mor şi-n mine –
Ş-au fost atît de viaţă pline,
Şi azi se sting aşa uşor.
În tot, se simte un fior,
O jale e în orişicine.
E vremea rozelor ce mor –
Mor în grădini, şi mor şi-n mine.
Pe sub amurgu-ntristător,
Curg vălmăşaguri de suspine,
Şi-n marea noapte, care vine,
Duioase-şi pleacă fruntea lor... –
E vremea rozelor ce mor.
Alexandru MACEDONSKI
1. Expune-ţi primele impresii de lectură.
2. Constată circumstanţele în care ai putea afirma că e vremea rozelor ce mor.
3. Explică starea de spirit a eului liric în raport cu versurile iniţiale
ale textului.
4. Identifică versurile care se repetă în poezie și explică:
• ce impact au avut asupra stării tale de spirit;
• ce rol au în structura poeziei.
S apere aude
5. Precizează în ce raport se află ideea care se reia în versurile ce se
repetă cu ideea din celelalte versuri:
• afirmaţie – explicaţie?
• constatare – motivare?
• enunţarea motivului dominant – desfășurarea contextuală?
6. Rescrie motivele poeziei și generalizează, în baza lor, mesajul
glo bal.
7. Discursul liric este o elegie, o meditaţie, un pastel? Argumentează
cu detalii din text.
236
1. Demonstrează, utilizînd informaţia din Agenda cititorului de la
pagina 236, că poezia este un rondel, precum susţine titlul, urmărind algoritmul:
➢ discursul poetic articulat din 13 versuri;
➢ trei catrene și un vers independent;
➢ similaritatea primelor două versuri cu versurile 7 și 8;
➢ identitatea versului independent cu primul;
➢ prezenţa motivului liric dominant în primele două versuri și reluarea
lui de trei ori.
2. Valorifică sugestiile contextuale și comentează motivele rondelului:
• rozele – simbol al efemerului biologic;
• amurgul – simbol al timpului stingerii treptate;
• grădinile – simbol al lumii armonioase, viguroase;
• lumea trecătoare, marea noapte – simbol al lumii ce trece în neant.
3. Formulează, în baza explicaţiilor, tema poeziei, angajînd corespondenţa dintre moartea rozelor și starea dominantă a eului liric.
4. Prezintă particularităţile rondelului cu exemple din Rondelul rozelor ce mor de Alexandru Macedonski.
L
abor omnia vincit
Agenda cititorului
• Rondelul apare în literatura franceză în sec. al
XIV-lea. Autori consacraţi: Charles d’ Orleans, François Villon,
Clément Marot. În sec.
al XIX-lea este cultivat
de parnasieni. În literatura română, Alexandru
Macedonski este un
exponent
consacrat.
S cripta manent
5. Redactează, în limita unei pagini, un eseu nestructurat cu tema:
Rozele, simbol al vieţii și al morţii.
• Citește textul și observă elementele noi de structură pe care le are
poezia.
SO NETUL ZORILOR DE ZI
Se zoreşte de ziuă afară.
Ce folos, dacă-n mine luminile
N-au ajuns să-mi dezlege căminele
Înecat în-tuneric de fiară.
S-au pornit după floare albinele.
Zbor înalt. Albăstrime de vară.
Iar în neagra-mi făptură amară
Încă dorm amorţite grădinile.
Pentru cine-mi răsai? Ce să-nsemne
Rugul scurt, trezitor de gînganie?
Bucurie hirsută şi stranie,
Risipită-n eforturi nedemne:
Cei ce tac sînt orbiţi de amiază,
Cei ce-ntreabă n-ajung s-o mai vază…
Ion HADÂRCĂ
LEGO, ERGO SUM
1. Verifică adecvarea titlului la mesajul poeziei.
237
II
Agenda cititorului
• Sonetul ca poezie cu
formă fixă apare la începutul sec. al XVII-lea,
fiind înalt apreciat în
literatura europeană.
Autori de referinţă ca
Dante, Petrarca, Ronsard, Shakespeare au
demonstrat virtuozitatea sonetului în Antichitate şi în Renaştere.
În literatura română sonetul a fost cultivat de
Mihai Eminescu, Vasile
Voiculescu ş.a.
• Sonetul clasic este o
poezie cu formă fixă
alcătuită din 14 versuri,
grupate a cîte două
catrene şi două terţine.
Rima catrenelor este îmbrăţişată (abba/ baab),
iar a terţinelor: cdc sau
dcd. Ultimul vers poate
avea un caracter concluziv aforistic.
• Sonetul modern poate
încălca, în mic, anumite
norme, care nu-i pereclitează armonia.
• Gazelul este o poezie
cu formă fixă alcătuită
din distihuri, iar cel
de al doilea vers din
fiecare distih are rimă
similară cu versurile
primului distih. Rima
este de tipul aa/ ba.
Autori: George Coşbuc,
Mihai Eminescu
etc.
ARS DISCENDI
2. Interpretează sugestia a 3–4 figuri de stil în raport cu starea eroului liric.
3. Explică versurile în care este cuprins gîndul concluziv, aforistic,
în raport cu ideile enumerate în meditaţie.
4. Aplică schema Structura meditaţiei de la pagina 233 și identifică,
în text, secvenţele în care să descoperi și să comentezi componentele speciei.
4.1. Comentează, în acest context, valoarea stilistică a semnelor de
punctuaţie, în special a semnelor de interogaţie.
5. Precizează organizarea strofelor și a versurilor, alegînd răspunsul corect din variantele propuse:
a)
feminină
masculină
îmbrăţişată: a b b a
Rima este
încrucişată: a b a b
împerecheată: a a b b
catrene (cîte?)
b) Textul poetic este
organizat în
distihuri (cîte?)
versuri (cîte?)
6. Consultă informaţia din Agenda cititorului și rescrie particularităţile sonetului ca poezie cu formă fixă.
6.1. Aplică rigorile sonetului și atestă micile abateri ce le-a făcut
poetul Ion Hadârcă. Cum crezi, din ce considerente?
7. Comentează semnificaţia titlului în raport cu starea eului liric și
cu particularităţile poeziei ca sonet.
8. Lecturează poezia lui George Coșbuc Lupta vieţii. Determină
specia literară în care se încadrează, utilizînd informaţia din
Agenda cititorului.
9. Consultă schema Structura meditaţiei și demonstrează, prin trei
argumente, că gazelul este o meditaţie.
1. Alcătuiește o listă de autori de sonete, cu exemple de texte.
2. Dezvoltă, într-un text de 6–8 enunţuri, ideea lui Nicolas Boileau,
autorul lucrării fundamentale a clasicismului Ars poetica: Un sonet
fără defect valorează singur cît un lung poem.
3. Scrie un comentariu de o pagină la poezia Sonetul zorilor de zi,
pornind de la ultimul distih.
238
Gloss= de Mihai Eminescu.
Jocul formei [i al semnifica\iilor
1. Interpretează sensurile aforismelor:
A b initio
➢ Cuvîntul, un prim demers de a crea cîmpul logic. Constantin NOICA
➢ Cuvintele și lumea lor sînt puternice, nasc idei. Nichita STĂNESCU
1.1. Delimitează, din aceste aforisme, cuvintele utilizate cu sens propriu de cele utilizate cu sens figurat. Formulează o concluzie.
CONSTRUIREA DEFINIŢIEI LEXICOGRAFICE
Dacă urmează să definim un cuvînt:
•determinăm la ce parte de vorbire se referă;
•indicăm forma lui iniţială și unele forme paradigmatice (femininul, pluralul, genitivul, persoana I
singular, prezent indicativ ș.a.);
•construim definiţia potrivită pentru clasa respectivă:
a) substantivul și verbul se definesc printr-un alt
substantiv sau verb, cu sens mai larg, arătîndu-se diferenţa dintre ele (carte – bloc de foi tipărite, legate
sau broșate; a fugi – a se deplasa cu viteză);
b) adjectivul și adverbul se definesc printr-o propoziţie atributivă în suspensie (capabil – care este
înzestrat; citeţ – care se poate citi ușor);
c) pronumele, numeralul nu au un sens lexical
palpabil, de aceea ele se definesc prin prezentarea,
respectiv, a valorii gramaticale (tu – pronume personal, 2 sg., înlocuiește numele persoanei căreia i se
adresează vorbitorul) sau a locului în ordinea numerelor (trei – număr natural care este situat în numărătoare între doi și patru);
d) instrumentele gramaticale (articolul, prepoziţia, conjuncţia) au, în locul definiţiei, descrierea contextelor în care se utilizează și a valorilor pe care le
conferă cuvintelor semnificative (pe – introduce un
complement circumstanţial de loc);
•indicăm restricţiile pe care le impune cuvîntul
(a ateriza – despre aparate de zbor; a se destrăma – despre ţesături etc.);
•delimităm alte sensuri, în raport cu sensul lexical
de bază;
•indicăm sensurile figurate.
2. Definește, conform modelului propus mai sus, două dintre cuvintele din aforismele propuse.
2.1. Compară definiţia proprie cu cea din dicţionarul explicativ.
2.2. Contrapune definiţiile din cîteva dicţionare: pe site-ul
www.dexonline.ro sau www.archeus.ro. Remarcă asemănările
și diferenţele: în numărul de sensuri; în construirea definiţiilor;
în prezentarea sensurilor legate; în indicarea restricţiilor; în explicarea etimologiei.
INVENTAR LEXEMATIC
• Curent, linie, cerc,
pămînt, casă.
• Cuvînt, explicaţie,
dicţionar, glosare,
glosă.
1. Formulează, după modelul exersat, o definiţie a cuvîntului glosă.
2. Scrie în coloană cuvintele propuse în Inventarul lexematic, iar în
dreptul fiecăruia – cîte trei calificative/ atribute/ adjective care ar
ajuta la diferenţierea sensurilor acestora.
239
S apere aude
II
Caliope
Agenda cititorului
• Propriu este oricare dintre sensurile cuvîntului,
motivat printr-o legătură directă cu realitatea.
Un cuvînt polisemantic
poate avea numeroase
sensuri proprii.
• Figurat este oricare
dintre sensurile cuvîntului, apărut ca rezultat
al transferului de sens
de la o realitate la alta.
Sensul figurat este de
asemenea explicabil în
cadrul polisemiei, dar
numai prin legătură cu
un sens propriu.
• În context, cuvîntul
poate să capete un
sens ocazional, datorat
posibilităţilor sale expresive. Acest sens este
figurat, dar neatestat de
dicţionare atîta timp cît
nu este un fapt comun,
cunoscut vorbitorilor şi
acceptat de ei.
ARS DISCENDI
3. Identifică obiecte din lumea înconjurătoare care pot fi desemnate, printr-un transfer de sens, cu numele unor organe sau părţi
ale corpului: COADĂ, GHEARĂ, BLANĂ, DINTE, INIMĂ, ARTERĂ.
3.1. Consultă dicţionarul și explică fenomenul transferului de sens.
3.2. Cercetează fenomenul invers: ce părţi ale corpului sînt numite
lingurică, nicovală, scăriţă, omușor, ciocănaș?
3.3. Delimitează cuvîntul utilizat cu sens propriu de cel utilizat cu
sens figurat și explică sensul integral al îmbinării: buricul pămîntului, inima tîrgului, gura satului, capul familiei, faţa casei.
4. Examinează informaţia din casetele de mai jos. Reorganizeaz-o,
aranjînd-o într-o structură de reţea/ clustering și exemplificînd
cu unităţi de vocabular adecvate.
noţional: exprimă noţiuni (substantiv, adjectiv, numeral,
pronume, verb, adverb)
instrumental: exprimă relaţii (articol, prepoziţie,
conjuncţie, interjecţie)
Cuvînt
monosemantic: are doar un sens (denotativ)
polisemantic: are mai multe sensuri (denotative și/ sau
conotative)
fundamental (de bază,
propriu, denotativ): poate fi
motivat printr-o legătură directă cu realitatea
Sens
secundar (derivat, figurat,
conotativ): a apărut ca rezultat
al construirii unei figuri de stil
lexical/
gramatical
actual/ învechit
liber/ legat (în
expresii)
apreciativ/
depreciativ/
peiorativ
5. Vezi Agenda cititorului și ilustrează, în cîte un enunţ, sensul propriu și cel figurat al cuvintelor propuse. Explică, utilizînd informaţia din dicţionarul explicativ, cum s-a realizat transferul de sens:
VREME, VAL, MASCĂ, TEATRU, ARTĂ.
1. Explică mecanismul transferului de sens prin care s-au constituit
îmbinările:
• literatură de graniţă
• literă de Evanghelie
• literatură de sertar
• om de litere
• a fi la azbuche
• de la alfa la omega
2. Identifică, în dicţionarul englez-român, echivalentele pentru cuvintele din Inventarul lexematic de la pagina 239. Comentează,
oral, relaţia cuvîntului englez cu ofertele limbii române:
240
• Citește poezia Glossă de Mihai Eminescu și determină tonul
fundamental al discursului, pentru a reciti convingător textul
cu voce.
LEGO, ERGO SUM
GLOSSĂ
Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi și nouă toate;
Ce e rău și ce e bine
Tu te-ntreabă și socoate;
Nu spera și nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămîi la toate rece.
Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ține toate minte
Și ar sta să le asculte?...
Tu așează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Cînd cu zgomote deșarte
Vreme trece, vreme vine.
Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gîndirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naște
Și o clipă ține poate;
Pentru cine o cunoaște
Toate-s vechi și nouă toate.
Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul și pe patru,
Totuși tu ghici-vei chipu-i,
Și de plînge, de se ceartă,
Tu în colț petreci în tine
Și-nţelegi din a lor artă
Ce e rău și ce e bine.
Viitorul și trecutul
Sînt a filei două fețe,
Vede-n capăt începutul
Cine știe să le-nvețe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă și socoate.
Căci acelorași mijloace
Se supun cîte există,
Și de mii de ani încoace
Lumea-i veselă și tristă;
Alte măști, aceeași piesă,
Alte guri, aceeași gamă,
Amăgit atît de-adese
Nu spera și nu ai teamă.
Nu spera cînd vezi mișeii
La izbîndă făcînd punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăși
Între dînșii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăș:
Ce e val, ca valul trece.
Ca un cîntec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momește în vîrteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.
De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă știi a lor măsură?
Zică toți ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgești nimică,
Tu rămîi la toate rece.
Tu rămîi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera și nu ai teamă;
Te întreabă și socoate
Ce e rău și ce e bine;
Toate-s vechi și nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.
Mihai EMINESCU
1. Lecturează prima și ultima strofă, formulînd 2–3 constatări cu
privire la:
➢ lectura și efectul ei asupra cititorului;
➢ starea eului liric în momentul rostirii discursului;
➢ intenția urmărită de eul liric prin acest discurs;
➢ specificul structurii strofei, versurilor, frazelor poetice, rimei etc.
2. Notează, într-o fișă, particularitățile de structură specifice poeziei Glossă.
241
Euterpe
II
Agenda cititorului
• Glosă – poezie cu
formă fixă, apărută
în Spania, în secolul al XIX-lea. După
conţinut, glosa este
o poezie filozofică ce
dezvoltă un comentariu adeseori sentenţios,
gnomic, pe marginea
unor teme precizate în
versurile primei strofe
ale poeziei. Ca structură, numărul strofelor
rezultă din numărul
de versuri ale primei
strofe, plus încă două.
Strofele în care se
comentează versurile
din prima strofă conţin
în final versul comentat. Iniţial, glosa era o
scriere de tip parodic.
• Poezie gnomică – gen
al poeziei antice, cultivat în secolele VII–V
î. Hr., cuprinzînd sentinţe, maxime, reflecţii
morale, sfaturi
practice.
3. Informează-te din Agenda cititorului și completează notițele.
4. Discută: • cine este eu – autorul, eul liric? eu liric empiric/ poetic?
• cine este tu – cititorul, mască a autorului?
• pe cine reprezintă pronumele ne (noi) și cine?
5. Explică semnificația stilistică a verbelor în text.
6. Identifică motivele din prima strofă și explică semnificația reluării lor pe parcursul desfășurării discursului.
6.1. Dezvoltă explicațiile proprii prin cele menționate de criticul
Alain Guillermou: Opt aforisme juxtapuse în opt versuri mici
cîte opt silabe – așa se prezintă această strofă liminară și pe care
alte opt strofe o vor dezvolta.
7. Lucrați în echipe și interpretați poezia, exemplificînd prin detalii
din text:
➢ motivele principale: timpul circular, lumea ca teatru, condiția omului de
geniu, antiteza dintre aparența falsă și esența adevărată a lucrurilor;
➢ starea eului liric: resemnare rece? revoltă ironică? contemplație detașată?
➢ specificul de limbaj propriu discursului eului liric, sugestia unor figuri de stil;
➢ elementele distinctive ale glosei ca specie, exemplificîndu-le prin text.
➢ opțiunea poetului pentru o poezie cu formă fixă, cum este glosa.
8. Argumentează, prin exemple relevante, rolul construirii poemului pe antiteza dintre aparență, falsitate și esență, adevăr.
9. Sintetizează interpretările făcute într-un text coerent, angajînd
și observaţiile teoreticianului Dumitru Popovici: În fond, ea
(Glossă) aduce aceeași privire înaltă aplicată zbuciumului vieții
și aceeași conștiință a zădărniciei străduințelor omenești și meschinăriei ce caracterizează condițiunea umană.
1. Precizează, în baza definiției, elementele distinctive ale glosei ca
specie, exemplificîndu-le prin textul lui Mihai Eminescu.
ARS DISCENDI
2. Apreciază, într-un comentariu poetic, ineditul Glossei eminesciene, dezvoltînd ideea: Eminescu glosează Cartea Existenței, carte
ce arată rostul lumii și al lucrurilor, al oamenilor comuni și al celor
de geniu. (Mircea Scarlat)
3. Caracterizează specificul reflecţiei lirice în poezia cu formă fixă.
OP ŢI ONAL
4. Pornind de la afirmația lui Mihai Eminescu: Menirea vieții tale
este să te cauți pe tine însuți, redactează o interpretare proprie
a Glossei eminesciene, axate pe 2–3 învățăminte extrase din
poem, care consideri că îți pot fi utile în viață.
242
Redactarea unei compozi\ii-ra\ionament
1. Citește și analizează afirmaţia lui Mihai Eminescu:
Omul de spirit este acela care-n fundul inimii lui rîde de toţi și
de toate. Omul de geniu e cel care rîde de el însuși.
Respectă următorul algoritm:
• Identifică problema propusă prin lectura atentă a citatului.
• Treci în revistă cunoștinţele pe care le stăpînești; acumulează noi informaţii.
• Dedu logic din acestea judecăţi/ idei noi.
• Examinează mai multe idei, apreciindu-le critic.
• Alege ideile și exemplele prin care poţi susţine sau contesta aserţiunea dată.
• Organizează ideile într-o succesiune logică.
• Formulează o concluzie.
• Redactează textul final și aranjează-l în pagină.
2. Utilizează rezultatele analizei pentru scrierea unei compoziţii-raţionament. Urmează indicaţiile:
➢ Realizează o scriere liberă: în decurs de 3–5
minute, scrie orice îţi trece prin gînd în raport
cu acest citat. Nu te opri din scris și nu te strădui neapărat să formulezi enunţuri finite.
➢ Asociază cuvintele semnificative din citat cu
diferite noţiuni, idei, concepte, titluri de opere
literare și din alte arte, citate din literatura naţională și cea universală studiată. Aranjează-le
în formă de păienjeniș, ciorchine, arbore, hartă
conceptuală etc.
➢ Cercetează una dintre asocierile date în citat sau
descoperite și aplică asupra ei tehnica 6 de ce?,
SCRIBO, ERGO SUM
Agenda cititorului
Compoziţia-raţionament
este lucrarea de creaţie
prin care autorul îşi
susţine, logic şi argumentat, punctul de vedere în
raport cu o aserţiune.
formulînd cîte o întrebare la fiecare răspuns.
➢ Relevă similitudinile și diferenţele dintre realităţile/ noţiunile asociate.
➢ Formulează diferite întrebări asupra citatului
(Cine? Ce? De ce? Cînd? Unde? Cum? Cu ce
scop? În ce condiţie? În pofida cărui fapt? etc.),
apoi răspunde succint la întrebările plauzibile.
➢ Înregistrează ideile care apar pe parcursul analizei citatului.
➢ Ilustrează cu exemple (din lecturi și din viaţă)
ideile pe care le vei promova.
➢ Ordonează ideile, utilizînd cifre sau litere.
1. Scrie o compoziţie-raţionament în baza ideilor din aserţiunea lui
Mihai Eminescu:
 precizează dacă ai luat în calcul toate aspectele aserţiunii;
 redacteaz-o stilistic; verifică ortografia și punctuaţia și copiază lucrarea. Prezint-o în clasă.
2. Ascultă atent compoziţiile colegilor și notează 1–2 idei originale
pe care ai vrea să le dezvolţi într-o altă compoziţie-raţionament.
243
ARS DISCENDI
II
32
Ab
initio
DE LA GRAFIE LA STIL
1. Studiază informaţia din textul propus și răspunde la următoarele întrebări:
• Ce importanţă are aspectul grafic al textului pentru receptarea
mesajului pe care îl comunică?
• Ce modalităţi de aranjare a textului în pagină știi?
• Care sînt avantajele de cunoaștere a resurselor expresive ale formei grafice de prezentare a unui text?
DESPRE SEMNELE UNUI TEXT
Textul, privit ca orice combinare de semne, se
interpretează într-un fel sau altul datorită tuturor
semnelor implicate. În acest caz, sînt importante nu
numai cuvintele, ci și felul în care sînt scrise acestea,
dimensiunile și culorile potrivite pentru ele, locul
pe care îl ocupă în pagină (sau pe panou) cuvîntul.
Aspectul grafic al textului reflectă apartenenţa
lui la un anumit stil, gen, specie. Prin aranjarea
textului în pagină se diferenţiază o scrisoare
oficială de textul unei legi, un fragment de roman
de o poezie, un text dramatic de o nuvelă etc. Un
minimum necesar în aranjarea textului în pagină
este respectarea spaţiilor albe. Maximumul de
ARS COLLABORANDI
S apere aude
•
•
•
•
expresivitate prin aranjare în pagină se obţine la
combinarea desenului cu textul sau la desenul
realizat prin text.
Resursele expresive ale formei grafice de
prezentare a textului ţin de posibilitatea de a marca
un cuvînt sau o îmbinare, care atrage accentul logic
în enunţ. Limitele de evidenţiere sînt destul de largi:
de la simpla subliniere a cuvîntului în manuscris
la restructurarea lui, scrierea cu cratime sau
paranteze a segmentelor din acel cuvînt: eu-la-vie
(B.P. Hasdeu), scrierea cu iniţială majusculă a
cuvîntului care nu este nici la început de enunţ, nici
substantiv propriu etc.
2. Organizaţi un asalt de idei pentru a alege un slogan/ o deviză
prin care se va prezenta clasa voastră la o competiţie.
2.1. Elaboraţi mai multe variante.
2.2. Argumentaţi, într-un text coerent, de ce optaţi pentru o anumită formulă.
2.3. Afișaţi în clasă ofertele. Discutaţi.
1. Examinează inscripţia de la intrarea în liceul tău. Constată:
Ce informaţii se transmit?
Ce caractere au fost utilizate?
Cum variază ele?
De ce unele informaţii sînt date cu caractere mai mici, iar altele – cu caractere mai
mari?
244
• Ce posibilităţi de variere a corpului de literă
mai există?
• Cum ai vrea să modifici inscripţia?
• Ce alte semne de recunoaștere și informare
mai există în liceul unde studiezi (slogan,
blazon, deviză, drapel etc.)?
2. Aranjează în pagină simplă A4 textul anunţului din imaginea
alăturată, evidenţiind prin caractere și culoare informaţiile redate. Citește-le ca pe un mesaj publicitar la radio.
3. Imaginează-ţi că urmează să participi la o întrunire. Organizatorii au cerut ca fiecare participant să poarte un tricou personalizat, cu un desen sau o emblemă și un slogan sau o deviză.
Desenează partea din faţă și din spate a tricoului în așa fel încît
colegii să te recunoască, iar străinii să afle cîte ceva despre tine.
4. Compară o pagină de dicţionar, una de manual școlar și una de
text artistic. Remarcă diferenţele în prezentarea grafică a textului. Explică logica lor.
1. Actualizează mesajul a două opere dramatice pe care le cunoști.
1.1. Explică specificul aranjării în pagină a textului dramatic. Constată ce corpuri de litere s-au utilizat în aceste texte? De ce?
L
abor omnia vincit
2. Lecturează atent textele, examinînd aspectul grafic al acestora
și surprinzîndu-le ritmul care asigură o comunicare elocventă a
mesajului.
3. Examinează poeziile din punctul de vedere al aranjării grafice și
identifică:
• particularităţi ce individualizează fiecare text, marcarea unor cuvinte, îmbinări, construcţia unui desen sugestiv.
4. Inventează o melodie pentru mesajul unei poezii. Explică în ce
măsură aspectul grafic al textului te-a inspirat în crearea melodiei.
Ana BLANDIANA
La cules îngeri
...Din cînd în cînd
Un pocnet înfundat
Ca la căderea
Unui fruct în iarbă.
Cum trece timpul!
S-au copt şi-au început să cadă
Îngerii:
S-a făcut toamnă-n cer...
Dumitru MATCOVSCHI
Axă
Un pic de bunătate, oameni buni!
Un picuşor-uşor-uşor de bunătate...
e Bunătatea
a
x
ă
astei lumi
coborîtoare din imensitate.
Un pic de bunătate, oameni buni!
1. Examinează posibilităţile oferite de computer în evidenţierea și varierea textului scris. Comentează, într-un text coerent de o pagină, operaţiile de procesare pe care le poţi efectua prin intermediul computerului, pentru a prezenta, cît mai interesant, grafica unui text propriu.
2. Modelează o variantă similară a unui text din cele propuse mai
sus, aplicînd reguli de stilistică a grafiei.
245
APOLLINAIRE
C
T
R
A
P
E
oţi egii re
i
r
Rînd
Pe
rînD
Renasc în inimile poeţiloR
în
le
a
ri
ceas
ge
tă
frîn
o
râs
glin
nu
dă
şi
sînt
rii
în
ge
chis
în
eu
puie
cel
chi
viu
în
şi
îşi
ade
cum
vă
rat
ARS DISCENDI
II
E V A LUA R E
SUMATIVĂ
Apreciază-ţi competenţele:
Domeniul evaluativ
Nivelul de competenţă
C
Cunoaştere, modelare,
aplicare
Nivelul de competenţă
B
Interpretare, sinteză
şi integrare
Nivelul de competenţă
Domeniul cognitiv şi atitudinal
Elemente de construcţie a comunicării
şi de teorie literară utilizate, de către cititor,
la elaborarea textelor proprii, orale şi scrise.
Lectura şi interpretarea mesajelor de text
nonliterar.
Receptarea şi axiologia textului literar.
Integrarea unor idei în propriul sistem
de valori.
A
Cooperare, creativitate
şi actualitate
De la resursele educaţionale ale textului la
valorile asumate de către elevul cititor şi
producător de mesaje.
246
Limbã ºi comunicare. Genul liric
LECTURĂ–RECEPTARE–SCRIERE
Sarcini de lucru
Citește definiţia adjectivului liric din Dicţionarul de termeni muzicali și explică secvenţa
marcată. LIRIC, adjectiv preluat din domeniul literaturii pentru a desemna un specific expresiv
meditativ, sentimental al discursului muzical. Este antiteticul lui DRAMATIC; alăturat
cuvintele teatru, dramă, poem, adjectivul indică prezenţa acestui caracter.
Formulează o definiţie a cuvîntului poezie, incluzînd în ea sensul propriu și alte două sensuri
figurate ale acestui lexem.
Punctaj
2 p.
Construiește axa lexicală a unei poezii lirice pe care ai memorat-o în cadrul acestui modul,
comentînd, în 3–4 enunţuri, semnificaţia contextuală a 2–3 cuvinte-cheie.
4 p.
3 p.
4 p.
Comentează potenţialul expresiv al aranjării textului în pagină, ilustrîndu-l printr-un exemplu
de text literar cunoscut și prin textul unui anunţ scris independent.
5 p.
Raportează poezia preferată la una dintre speciile genului liric, citînd exemple din text.
Scrie un eseu poetic cu una dintre temele propuse:
• Poezia sporește frumuseţea lumii;
• Călătorie în lumea cuvîntului cu poezii din creaţia poetului îndrăgit.
Elaborează, în baza afirmaţiei lui Nicolae Manolescu, cîte o schiţă de portret a cititorului
de ieri și de azi, iubitor de poezie: Cititorul de astăzi al cărţii se întîlnește cu cititorul de ieri.
Uneori o lume întreagă îi desparte.
Pornind de la ideea lui Gotthold Ephraim Lessing: Un titlu nu trebuie să fie o reţetă culinară.
Cu cît trădează mai puţin în conţinut, cu atît mai bine, examinaţi o plachetă de versuri a unui
poet din secolul al XX-lea, a cărui creaţie nu vă este cunoscută din paginile manualelor școlare.
În cercetarea voastră, veţi respecta următorii pași:
• Citiţi titlul plachetei. Efectuaţi un exerciţiu asociativ, pornind de la cuvîntul sau cuvintele
din titlu;
• Examinaţi asocierile voastre în raport cu titlurile poeziilor;
• Remarcaţi atît coincidenţele, asemănările, cît și deosebirile;
• Notaţi, într-un enunţ, care credeţi că vor fi temele, motivele, simbolurile recurente ale
plachetei;
• Citiţi primul titlu de poezie. Presupuneţi mesajul acesteia. Lecturaţi poezia și concluzionaţi:
➢ dacă aţi intuit/ presupus corect;
➢ dacă aţi gîndit în alt mod decît autorul.
• Alegeţi, după ce aţi citit cuprinsul cărţii, cinci poezii ale căror titluri vă incită;
• Analizaţi fiecare dintre cele cinci texte, cercetînd lexicul specific și legătura lui cu titlul;
• Concluzionaţi, în cîte un enunţ, despre relaţia titlu–text în fiecare caz;
• Desfășuraţi, într-o sinteză de 10–12 rînduri, mesajul plachetei, prin raportare la titlul ei.
247
12 p.
10 p.
ATELIER
DE CERCETARE
60 p.
În total:
100 de puncte
Manualul a fost aprobat prin ordinul Ministrului Educaţiei al Republicii Moldova (nr. 590 din 25 iunie 2012).
Lucrarea este elaborată conform curriculumului disciplinar şi finanţată din Fondul Special pentru Manuale.
Acest manual este proprietatea Ministerului Educaţiei al Republicii Moldova.
Şcoala/Liceul ..........................................................................
Manualul nr. .........................
Anul de
folosire
Numele şi prenumele elevului
care a primit manualul
Anul
şcolar
Aspectul manualului
la primire
la returnare
1
2
3
4
• Profesorul va verifica dacă numele elevului este scris corect.
• Elevii nu trebuie să facă nici un fel de însemnări în manual.
• Aspectul manualului (la primire şi la returnare) se va aprecia: nou, bun, satisfăcător, nesatisfăcător.
Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii
Cristei, Tamara
Limba şi literatura română: Man. pentru cl. a 10-a / Tamara Cristei, Tatiana Cartaleanu, Olga Cosovan,
Adrian Ghicov; Min. Educaţiei al Rep. Moldova. – Ch.: Cartdidact, 2012 (Tipografia Universul). – 248 p.
ISBN 978-9975-4365-1-9
CZU811.135.1+821.135.1.09(075.3)
L 62
Autorii exprimă mulţumiri domnului Ion Puiu, maestru în artă, laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova,
pentru amabilitatea de a ilustra, preponderent, acest manual cu lucrări din propria-i creaţie.
Editura se obligă să achite deţinătorilor de copyright, care încă nu au fost contactaţi, costurile de reproducere
a imaginilor folosite în prezenta ediţie.
Cu excepţia imaginilor documentate în pagini, la ilustrarea manualului au fost utilizate şi imagini de: A. Colîbneac,
F.H. Moraru, Ipolit Strâmbu, Ion Hadârcă precum şi diverse surse electronice.
Comisia de evaluare: Tatiana Callo, doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”,
Chişinău
Nicolae Leahu, doctor în filologie, conferenţiar universitar, Universitatea Pedagogică de Stat
„Alecu Russo”, Bălţi
Veronica Papuc, profesoară, grad didactic superior, Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri”, Chişinău
Rodica Cotruţă, profesoară, grad didactic I, Liceul Teoretic „Boris Dînga”, Criuleni
Lector: Andrei Grumeza
Copertă: Petru Gheţoi
Paginare computerizată: Adrian Grosu
© T. Cristei, T. Cartaleanu, O. Cosovan, A. Ghicov, 2012
Imprimat la Tipografia Universul.
CZU811.135.1+821.135.1.09(075.3)
L 62
ISBN 978-9975-4365-1-9