Tipuri de Comuniacre
Cuprins
1. Definiţia comunicării şi factorii situaţiei de comunicare.
2. Tipurile de comunicare.
3. Factorii care pot perturba comunicarea.
4. Încheierea.
Ce este comunicarea?
Este un proces de transmitere a unui mesaj de la o sursă către o destinație, folosind un
anumit cod și un anumit canal.
o
emițător sau locutor: cel care transmite un mesaj(sursa informației);
o
receptor sau interlocutor: destinatarul sau beneficiarul informației;
o
mesaj: cantitatea de informație ce se transmite;
o
cod: sistemul de comunicare bazat pe semne lingvistice comune emițătorului și
receptorului. (Ex. limbile, ansamblurile de gesturi, poziții ale corpului, expresii ale feței,
semnale sonore sau vizuale de diverse feluri);
o
canal: realizează legătura dintre E și R; în comunicarea orală: aerul prin care circulă
vocea; în comunicarea scrisă: scrisoarea, biletul, telegrama; în comunicarea rapidă la
distanță: telefonul, faxul, poșta electronică);
o
context: aspectul la care se referă mesajul, subiectul, tema reală sau imaginară a
comunicării.
Tipurile de comunicare
Din punctul de vedere al transmiterii mesajului, comunicarea poate fi:

directă: atunci când partenerii de comunicare se află față în față, într-un context
situațional comun

mediată: când, pentru a comunica, partenerii folosesc diverse alte mijloace de
transmitere a mesajului(scrisoarea, telefonul, faxul, rețelele electronice)
Din punctul de vedere al relației dintre emițător și receptor, se poate vorbi despre:

comunicare bilaterală: când într-o anumită situație de comunicare receptorul poate
deveni la rândul său emițător(dialog cotidian, emisiuni interactive la radio sau la
televiziune)

comunicare unilaterală: în cazul în care receptorul nu poate deveni, la rândul său,
emițător, mesajul transmițându-se într-un singur sens(de exemplu, dinspre ecran sau
dinspre scenă spre spectatori).
Comunicarea se realizează pe trei niveluri:
1. Verbal
2. Paraverbal
3. Nonverbal
Dintre acestea, nivelul verbal (deci cel al cuvintelor) reprezintă doar 7% din totalul actului de
comunicare; 38% are loc la nivel paraverbal (ton, volum, viteza de rostire...) și 55% la nivelul
nonverbal (expresia facială, poziția, mișcarea, îmbrăcămintea etc.).
Dacă între aceste niveluri nu sunt contradicţii, comunicarea poate fi eficace.
Dacă însă între niveluri există contradicţii, mesajul transmis nu va avea efectul scontat.
Comunicarea verbală se realizează oral sau în scris, prin intermediul unei limbi cunoscute de
către toți participanții la actul comunicarii.
Comunicarea nonverbală se realizează prin intermediul gesturilor, al mimicii sau chiar al unui
sistem special creat, cum ar fi limbajul surdo-muților.
Comunicarea paraverbală se realizează prin intermediul aspectelor legate de voce(modulație,
ritm, volum) sau prin pauzele în vorbire.
În comunicarea orală , elementele verbale sunt însoțite de elemente de comunicare nonverbală și
paraverbală.
Comunicarea nonverbala
Comunicarea nonverbală este comunicarea individului cu lumea înconjurătoare prin intermediul
mişcărilor, semnelor, redarea emoţiilor.
Din punct de vedere psihologic, comunicare oferă o totalitate de informaţii despre individ,
astfel, comunicarea nonverbală vorbeşte despre starea emoţională, despre caracterul individului
şi despre încrederea în sine a acestuia.
Gesturi și mimica
Se ştie că profesorul intrînd în clasă, cunoaşte elevul pregătit şi deosebeşte de cel nepregătit
după:
Poziţia capului.
Dacă capul acestuia este aplecat la intrare, elevul probabil nu a reuşit să-şi facă temele.
Poziţia ochilor.
Dacă elevul nu priveşte în ochii profesorului la intrare sau pe parcursul lecţiei, acesta nu a reuşit
să-şi facă lecţiile pentru acasă şi are careva probleme sau stări depresive.
Ţinuta mînilor.
Jocul în permanenţă a degetelor la fel vorbeşte despre o stare arzătoare în sufletul elevului.
Factorii care pot perturba comunicarea
Care sunt factorii care pot perturba comunicarea?

barierele de limbaj;

emoțiile;

lipsa de cunoaștere;

lipsa de interes;

zgomotul.
Factorii perturbatori ai comunicării pot fi clasificați în două categorii:

interni

externi
A. Factorii interni:

Barierele de limbaj: deficiențe verbale, auditive.

Barierele semantice: vocabularul sărac, conotații emoționale ale unor cuvinte.

Emoțiile

Timiditatea

Lipsa de cunoaștere

Lipsa de interes
B. Factori externi:

Canalele de comunicare

Climatul de comunicare: atmosfera, condițiile în care se desfășoară procesul comunicării

Perturbațiile fizice

Interferențele- zgomotele

Locul și momentul

Zvonul
În concluzie, putem afirma că omenirea nu poate fi imaginată în absenţa comunicării, fie
aceasta verbală, nonverbală sau paraverbală. Pentru a avea o comunicare eficientă trebuie să fim
conştienţi de locul pe care îl ocupăm în cadrul situaţiei de comunicare ( emiţător, receptor), dacă
deţinem toate elementele constitutive ale comunicării şi trebuie să înlăturăm factorii care ne pot
perturba comunicarea.