Vitamina K Vitaminele K naturale se găsesc în diferite alimente, ca: lapte, ou, uleiuri vegetale. Sursa majoră de vitamina K este flora saprofită intestinală (B.coli), astfel că în mod obişnuit nu este necesar aportul exogen. Vitaminele K sunt derivaţi de 2- metal- 1,4-naftochinona. Compusul părinte este considerat vitamina K3, numită şi menadiona. O C H3 O vitamina K3 , menadiona Structura O C H3 C H2 C H3 CH C C H2 C H3 C H2 O fitomenadiona , vitamina K 1 O C H3 C H2 C H3 CH C O vitamina K2 ( n= 6,7,8) C H2 H n C H2 CH C H2 3 H Structura OH N H 2H C l C H3 C H3 OH OH vitamina K4 vitamina K5 N H 2H C l OH C H3 C H3 N H 2H C l vitaminaK6 N H 2H C l vitamina K7 Metabolismul Vitaminei K A cid glutam ic acid carboxiglutam ic CO 2 m onooxigenaza O 2 OH O C H3 C H3 O R R OH O O C H3 R O epoxid reductaza Metabolismul Vitaminei K Biotransformarea vitaminei K are loc în microzomii hepatici. Metabolitul cel mai activ al vitaminei K este derivatul hidrochinonic. Acesta suferă un proces de glicuronoconjugare, iar produşii rezultaţi se elimină pe cale biliară şi renală. Acidul γ-carboxi- glutamic fixează calciul cu afinitate mare pentru glutamat, care este un chelator slab, permiţând interacţiunea specifică proteină – Ca+2 – fosfolipide, esenţială pentru procesul de coagulare. Rolul biologic al vitaminei K Vitamina K are rol în procesul de coagulare a sângelui. Vitamina K este esenţială pentru asigurarea nivelului optim pentru 4 din factorii coagulării sângelui: II, VII, IX, X. Aceşti factori sunt proteine care se sintetizează şi se eliberează în circulaţie sub formă de precursori inactivi: zimogeni (precursori enzimatici). Conversia zimogenilor la forme active este un proces vitamino – K – dependent. Rolul biochimic al vitaminei K a fost pus în evidenţă prin experienţe cu antivitamine K. Astfel, s-a demonstrat că dicumarolul introdus în alimentaţia animalelor produce hemoragii letale, deoarece sângele acestor animale conţine o protrombină anormală, incapabilă să lege calciu, întrucât ea nu conţine resturi de acid γ-carboxiglutamic. Compuşii de tip cumarinic sunt folosiţi în terapia anticoagulantă, pentru tratamentul şi profilaxia afecţiunilor tromboembolice, acţionând asupra epoxid reductazei pe care o înhibă. Rolul vitaminei K în coagularea sângelui Hemostaza se realizează în trei etape: 1) timpul primar (hemostaza primară); - reducerea calibrului vaselor lezate prin retracţia şi/sau vasoconstricţia activă debitul sanguin; - se formează trombosul alb prin adeziunea şi agregarea plachetelor sanguine - test al timpului de sângerare - între 2 -4 min- Rolul vitaminei K în coagularea sângelui 2) timpul plasmatic (coagularea propriu-zisă)= hemostaza definitivă, permanentă Formarea cheagului se realizează sub acţiunea următorilor factori: fibrinogenul (factorul I), protrombina (factorul II), tromboplastina tisulară (factorul III), calciul ionic (factorul IV), proaccelerina (factorul V), accelerina (factorul VI), proconvertina (factorul VII), globina antihemolitică (factorul VIII), factorul Chrismas (IX), factorul Hogeman (XII) factorul fibrinostabilizant (XIII) Rolul vitaminei K în coagularea sângelui 3) timpul trombinic (retracţia cheagului şi fibrinoliza) - se formează complexul enzimatic activ protrombinaza - retracţia cheagului şi fibrinoliza, fenomeme deobturarea vaselor sanguine Secvenţa mecanismelor care se produc în coagularea sângelui, in vitro 1) declanşarea procesului sub acţiunea unui agent exterior (contactul cu sticla, tromboplastine tisulare) activarea enzimatică a unuia din factorii coagulării; 2) reacţii enzimatice în cascadă - formarea trombinei; 3) trombina transformă fibrinogenul în fibrină; 4) polimerizarea fibrinei – 2 etape: Schema coagulării sanguine Mecanismul de acţiune al vitaminei K asupra factorilor coagulării sanguine Vit.K intervine în activarea a cel puţin şase factori ai coagulării sanguine: factorii II,VII, IX, X şi proteinele C şi S reducerea vit. K în prezenţa NADH; epoxilare cuplată cu carboxilare; refacerea structurii vit. K sub acţiunea epoxi reductazei. Functii 1. Vitamina K este implicata in modificarea postransationala a factorilor de coagulare a sangelui (protrombina) sau in -carboxilarea resturilor de glutamat din proteine din oase, care leaga calciul (osteocalcina). De asemenea, vitamina K asista crearea de proteine care incetinesc coagularea (Proteinele C si S). 2. Vitamina K este coenzima, la convertirea a 3 resturi de acid glutamic din osteocalcina o proteina care induce mineralizarea oaselor. Carenţa de vitamina K Carenţa de vitamina K Deficitul de vitamina K se poate instala în sindromul malabsorbţiei lipidice, în boli hepatice, prin disbioza intestinală indusă de antibiotice sau sulfamide, abuz de laxative, tratament cu anticoagulante cumarinice, supradozare cu vitamina A. Carenţa de vitamina K duce la hemoragii, epistaxis, hemoragii subcutane, digestive, hematurie. Carenţa de vitamina K poate să mai apară în boala hemoragică a sugarului, la care intestinul este relativ steril, sistemul de sinteză hepatică a factorilor de coagulare este imatur, iar bariera placentară este greu accesibilă la vitamina K. Terapia cu vitamina K Vitamina K face parte dintre hemostaticele folosite sistemic în hemoragii de diverse etiologii. Preparatele farmaceutice de vitamina K sunt: fitomenadiona, menadiona solubilă şi derivaţii săi hidrosolubili, menadion sodiu sulfat şi menadiol sodiu fosfat. Fitomenadiona este lipsită de toxicitate, celelate fiind contraindicate la nounăscuţi şi sugari putând provoca anemie hemolitică şi hiperbilirubinemie. Dozele terapeutice sunt mai mari decât cerinţa fiziologică, care este apreciată la 2 mg/zi.