MINISTERUL EDUCAÞIEI ªI CERCETÃRII
Grigore Posea
Nicolae Cruceru
Nicu Aur
Liliana Guran-Nica
G EOG RAFI E
Probleme fundamentale ale lumii contemporane
manual pentru clasa a XI-a
filierele: teoreticã ºi vocaþionalã
Niculescu
Manualul a fost aprobat prin Ordinul Ministrului Educaþiei ºi Cercetãrii nr. 4742 din 21.07.2006, în urma evaluãrii calitative
organizate de cãtre Consiliul Naþional pentru Evaluarea ºi Difuzarea Manualelor ºi este realizat în conformitate cu programa
analiticã aprobatã prin Ordinul Ministrului Educaþiei ºi Cercetãrii nr. 3252 din 13.02.2006.
Referenþi ºtiinþifici:
Prof. dr. Pavel ªora
Prof. dr. Marieana Dobre
Contribuþia autorilor la realizarea manualului:
Prof. univ dr. docent Grigore Posea: cap. 1
Conf. univ. dr. Nicu Aur: cap. 2, 4
Conf. univ. dr. Liliana Guran-Nica: cap. 5
Lector univ. drd. Nicolae Cruceru: cap. 3
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României
Geografie: manual pentru clasa a XI-a - filierele teoreticã ºi vocaþionalã / Grigore Posea,
Nicu Aur, Nicolae Cruceru, Liliana Guran-Nica. – Bucureºti:
Editura NICuLEsCu ABC, 2006
IsBN-10: 973-87842-0-4
IsBN-13: 978-973-87842-0-8
I. Aur, Nicu
II. Cruceru, Nicolae
III. Guran-Nica, Liliana
911.2:504(075.35)
© Editura NICuLEsCu ABC, 2006
Adresa: B-dul Regiei 6D
060204 – Bucureºti, România
Tel: (+40)21-312.97.82
(+40)21-312.97.84
Tel/Fax: (+40)21-312.97.83
Call center: (+40)21-314.88.55
E-mail: club@niculescu.ro
Internet: www.niculescu.ro
Redactor: Mihaela Spurcaciu
Ilustraþia copertei: Carmen Lucaci
Procesare computerizatã: Clara Aruºtei
Tipãrit la
IsBN-10: 973-87842-0-4
IsBN-13: 978-973-87842-0-8
I
Mediul înconjurãtor –
problemã fundamentalã
a lumii contemporane
1. Mediul înconjurãtor –
aspecte generale
2.* Modificãri recente
ale mediului terestru
3. Factorii geoecologici – caracteristici
ºi aspecte generale
4. Geosistemul, ecosistemul ºi peisajul
geografic
5.* Factorii geoecologici – caracteristici
ºi funcþionalitate
6. Tipurile de medii geografice ºi tipurile
de peisaje geografice
7.* Mediile zonei temperate
8. Hazarde naturale ºi antropice
9. Despãduririle, deºertificarea
ºi poluarea. Efecte ale activitãþilor
umane asupra mediului
10.* Scenarii despre evoluþia mediului
11. Protecþia, conservarea ºi ocrotirea
mediului
12. Managementul mediului înconjurãtor
În acest capitol vei învãþa:
l
l
l
l
ce este mediul înconjurãtor
care sunt factorii geoecologici
ce sunt mediile geografice ºi care
sunt tipurile de peisaje geografice
ce sunt hazardele naturale ºi antropice
Motto
Nimic nu este mai folositor decât
studiul geografiei spre a deºtepta sãnãtoasa judecatã a omului.
Immanuel Kant (1724–1804),
întemeietorul filosofiei clasice germane.
Profesor universitar la Könisberg,
unde a predat ºi geografie
Viaþa a avut nevoie de miliarde de
ani ca sã se dezvolte pentru a ajunge
la aceastã minune extraordinarã care
este creierul uman. O formidabilã
odisee cosmicã ce s-ar putea sfârºi
într-o zi din vina noastrã.
H. Reeves, fizician ºi activist
ecologist, în Pãmântul e bolnav, 2003
Mediu oceanic
Comentaþi, la alegere, una din
definiþiile mediului înconjurãtor.
MEDIUL ÎNCONJURÃTOR –
ASPECTE GENERALE
Definiþii uzuale
Termenul general utilizat este acela de mediu ºi reprezintã ceva ce înconjoarã un centru, respectiv spaþiul, atmosfera socialã sau economicã, în
care se dezvoltã o vietate sau grup de vieþuitoare, un obiect sau fenomen.
În geografie, ca ºi în ecologie sau alte ºtiinþe (chiar ºi juriºtii studiazã
„Dreptul mediului înconjurãtor“), noþiunea s-a restrâns ca înþeles,
transformându-se în sintagma mediu înconjurãtor, cu referire directã
la mediul care a nãscut ºi susþine viaþa pe Terra, la mediul în care s-a
dezvoltat ºi trãieºte omul ºi societatea în general, dar cu accent special
pe mediul actual transformat puternic de cãtre om.
Nu existã însã o definiþie unanim admisã pentru mediul înconjurãtor.
Amintim totuºi câteva, cu caracter oficial. În Legea Protecþiei Mediului
(nr. 137/1995) din România, mediul este prezentat astfel: „Ansamblu
de condiþii ºi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul ºi subsolul,
toate straturile atmosferei, toate materiile organice ºi anorganice, precum
ºi fiinþele vii, sistemele naturale în interacþiune, cuprinzând elementele
enumerate anterior, inclusiv valorile materiale ºi spirituale“. Definiþia
greºeºte prin aceea cã nu prezintã mediul ca un întreg sau ca sistem,
nu îl localizeazã (spaþiul de interferenþã ºi interacþiune al geosferelor
la suprafaþa reliefului terestru, element care constituie baza de susþinere
a mediului), lipsesc unele elemente (rocile ºi relieful), se repetã altele
(aerul ºi straturile atmosferei), lipsesc raporturile om–mediu ºi rolul sãu
pentru calitatea vieþii umane (pentru care a fost de fapt elaboratã
aceastã lege).
O definiþie mai aproape de realitate ºi mai concisã se foloseºte în
actele specifice Uniunii Europene: „Ansamblu de elemente care, în
complexitatea relaþiilor lor, constituie cadrul, mijlocul ºi condiþiile de
viaþã ale omului, cele care sunt ori cele care nu sunt resimþite“.
Citãm ºi o definiþie datã de un jurist francez: „Mediul înconjurãtor
este o noþiune-cameleon, care cunoaºte nenumãrate valenþe ºi este folositã cu înþelesuri diferite de naturaliºti, economiºti, juriºti, politicieni etc.“
Diversitatea în aprecierea ºi definirea mediului s-a accentuat în etapa
actualã, datoritã sensibilizãrii opiniei publice în privinþa imperativului
protecþiei mediului. De aceea, mai citãm o definiþie, gânditã de un reprezentant al opiniei publice: „O maºinã vie, enormã ºi foarte complexã, care
constituie un strat dinamic subþire pe suprafaþa Pãmântului, iar fiecare
activitate umanã depinde de starea perfectã ºi buna funcþionare a
acestui mecanism“ (B. Commoner, 1980). Este o definiþie mai uºor de
înþeles, din care lipseºte rolul omului în defectarea sau buna funcþionare a acestui mecanism.
Faþã de aceste definiþii ce nu vin din partea unor ºtiinþe care cerceteazã acest mediu înconjurãtor sau elementele sale, sã vedem ºi poziþia
acestora din urmã, obiectul lor de studiu, precum ºi alþi termeni folosiþi
în geografie.
De ce numai Terra are mediu de viaþã
în Sistemul Solar?
Mediu natural neafectat
de societatea umanã
4
Materia organicã ºi speciile vii s-au nãscut într-un mediu primar care
a fost impus iniþial de doi factori: distanþa Terrei faþã de Soare (de la
Soare se recepteazã o energie solarã care determinã o temperaturã favorabilã vieþii) ºi atingerea de cãtre Pãmânt a unui stadiu de
evoluþie structural-energetic de tip organism cu autoreglare, de asemenea favorabil vieþii.
Cât priveºte distanþa de la care cãldura primitã de la Soare poate naºte
ºi întreþine viaþa, aceasta este aceea la care apa – element vital – se
menþine în stare lichidã. Este vorba de o bandã viabilã de temperaturã,
la suprafaþa planetei, situatã între 0 o ºi 100 oC. Sub aceastã temperaturã
apa se transformã în gheaþã, iar la peste 100 oC se evaporã ºi pãrãseºte
suprafaþa durã a planetei. Curios este faptul cã în aceastã bandã de
temperaturã se încadreazã, ca distanþã faþã de Soare, numai planeta
Venus, iar Pãmântul este localizat în banda de sub 0 oC (cu o temperaturã medie globalã de –15 oC, faþã de media actualã de circa +15 oC).
Explicaþia cã Terra se aflã totuºi într-o bandã viabilã (cu apã) constã
în rolul jucat de atmosferã prin aºa-numitul efect de serã. În mod special,
este vorba de câteva gaze conþinute în atmosferã care impun acest
efect: gaz carbonic, vapori de apã, ozon º.a. Datoritã acestui efect,
Terra urcã în banda viabilã de 0–100 oC, deci cu apã, iar Venus, având
o atmosferã dominatã de CO2 (cu mare efect de serã), intrã în banda
cu vapori, atingând la suprafaþã o temperaturã medie de 460 oC.
Când Terra, iniþial fierbinte, s-a rãcit la suprafaþã, apãrând relieful,
s-a nãscut ºi hidrosfera (acum circa 3,8 miliarde de ani). Atmosfera primarã era dominatã de gaz carbonic, azot, vapori de apã etc., iar stratul
de ozon lipsea.
Radiaþia ultravioletã a condus la formarea, pe cale chimicã, a unor
compuºi organici în apele puþin adânci. În acest mediu au luat naºtere
primele vieþuitoare, de tip bacterii. Unele dintre aceste vieþuitoare
acvatice evoluate au început sã foloseascã energia luminii solare, realizându-se astfel fotosinteza, la început anaerobã.
Prin dezvoltarea biosferei, atmosfera se îmbogãþeºte în oxigen (acum
circa 2 miliarde de ani). Se formeazã ºi stratul protector de ozon, iar
viaþa se întinde ºi pe uscat. Mediul de viaþã se diversificã, devenind mai
complex, prin apariþia de noi elemente (în afara celor primare – apã,
aer, relief ºi roci), precum pãtura vegetalã ºi cea de sol. Împreunã intrã
în interrelaþii de sistem, mediul devenind un sistem tot mai complex,
diferenþiat apoi pe zone climatice, pe etaje morfoclimatice, în funcþie
de pante, expunere, rocã etc.
Se diversificã mult ºi viaþa animalã, prin evoluþie ºi adaptare la toate
mediile Terrei. O ultimã verigã în mediu este socotitã apariþia omului,
înzestrat cu inteligenþã, devenind el însuºi element de mediu. Cu timpul,
prin tehnici diverse ºi adaptãri variate, acesta ocupã aproape întregul
glob, dominând uscatul, intervenind tot mai activ în mediul de viaþã
al Terrei, de multe ori din ce în ce mai distructiv. De aceea, azi se pune
tot mai mult problema ocrotirii acestui mediu, armonizãrii relaþiilor
om–mediu ºi organizãrii teritoriale a acestui spaþiu viabil în armonie
cu legile naturii ºi cu interesele durabile ale omenirii.
a. Poziþia planetelor solide
faþã de banda viabilã (0–100 °C),
Pãmântul fiind sub 0 °C
b. Idem, în condiþiile efectului
de serã, când Pãmântul intrã
în banda de peste 0 °C
dupã H. Reeves, 2005
Ce s-ar întâmpla cu temperatura
medie a Terrei, dacã ar dispãrea
efectul de serã total?
Care sunt ºtiinþele ºi în ce mod studiazã ele
mediul înconjurãtor?
Douã sunt ºtiinþele de bazã care se ocupã de mediul înconjurãtor în
ansamblu: biologia, cu predilecþie prin disciplina numitã ecologie ºi
geografia în general, dar mai ales prin disciplina geografia mediului
înconjurãtor sau geoecologia.
Ecologia (oikia sau oikos, în greacã = casã, gospodãrie, loc de viaþã)
are multe definiþii, dar, în principiu, douã sunt de bazã: studiul sistemelor
supraindividuale vii (populaþii, biocenoze, biosferã) integrate în mediul
natural (zis ºi abiotic) sau, mai pe scurt, studiul raporturilor între organisme
ºi mediul lor înconjurãtor. A doua definiþie se referã la studiul ecosistemelor, ca sisteme complexe formate din biocenozã (grupare de vieþuitoare,
sau sisteme vii, biologice) ºi biotop (mediul de viaþã al unei biocenoze,
compus din elemente anorganice). Biotopul este numit de anglo-saxoni
ºi habitat ºi intrã, ca obiect de studiu, în domeniul geografiei.
Plante verzi care folosesc lumina
solarã în procesul de fotosintezã
Aerob – microorganism care nu
poate trãi fãrã oxigen.
Anaerob – microorganism capabil
sã trãiascã într-un mediu lipsit de
oxigen (mâluri, intestinele animalelor etc.).
5
Ce înseamnã ecologizarea geografiei?
Mediu cosmic, galaxii
Strabon, picturã de Rafael
(ªcoala din Atena – detaliu, 1510)
Mediu înconjurãtor
6
Aºadar, ecologia abordeazã mediul numai ca biotopuri. Respectiv,
mediul ecologic reprezintã „ansamblul forþelor fizice ºi biotice, care
influenþeazã o unitate vitalã, sau în care se dezvoltã un sistem viu
(o biocenozã)“. Factorii de mediu sunt abordaþi numai pe unitãþi vitale,
obiect în sine al biologiei. De asemenea, factorii de mediu nu sunt
luaþi în considerare în totalitatea lor ca obiect, ci numai prin unele din
caracteristicile lor sau prin anumiþi indici care intereseazã biocenoza.
De exemplu, se enumerã ca „factori geografici“: poziþia geograficã,
altitudinea, expoziþia geograficã, unii indici ai reliefului; se adaugã, în
paralel, ºi factorii mecanici (vântul, formele de miºcare a apei, fluctuaþiile de nivel etc.), factorii fizici (temperatura, focul, lumina, umiditatea),
factorii chimici (compoziþia ionicã, salinitatea, oxigenul etc.), clima, omul.
Alþi ecologi grupeazã factorii pe tipuri de medii: cosmic, geofizic,
climatic, orografic (de relief), edafic (de sol), hidrologic etc. Toþi aceºti
factori sau tipuri de medii sunt împrumutaþi de cãtre biologie, ca obiect
al cercetãrii, de la alte ºtiinþe, dominant din geografie, dar în mod selectat ºi adaptaþi, ca abordare, la influenþa lor asupra comunitãþilor sau
speciilor de vieþuitoare.
Cât priveºte geografia, ea ºi-a fixat ca obiect încã de la începuturile
sale observarea ºi descrierea naturii de la suprafaþa Terrei, a elementelor
sale componente, respectiv a mediului vizibil sau sesizabil, a unor þinuturi în care trãiau diferite populaþii omeneºti. Strabon (63 î.Hr.–19 d.Hr.),
geograful antichitãþii, ne prezintã locuri geografice ca habitate umane,
iar descrierile geografice le considerã ca „formatoare de judecãþi înþelepte“. Geografia clasicã (secolul al XVIII-lea – prima parte a secolului XX)
a oscilat în ce priveºte definirea obiectului, accentuând când geografia
fizicã, când pe cea socio-umanã sau pe mediile geografice concepute
ca peisaje, dar ºi pe raporturile om-mediu etc. Tendinþe recente pun
accent pe analiza ºi organizarea natural-antropicã a mediului înconjurãtor, a tipurilor sale, concepute ca sisteme spaþiale sau teritoriale, în
scopul unei dezvoltãri durabile a omenirii.
Amintim câteva definiþii ale geografiei, cu scopul de a deduce
accentul pus pe mediul înconjurãtor, ca mediu de viaþã al omului, ºi
rolul omului modern în organizarea sistemelor spaþial-teritoriale ale
Terrei. Dupã K. Ritter (1779–1859) geografia este „ºtiinþa Pãmântului
ca o casã de educaþie a geniului omenesc sau studiul relaþiei dintre om
ºi mediul sãu planetar“. O altã formulare o are P. George (1962): „studiul
diferenþierilor ºi al organizãrii suprafeþei Pãmântului“. O definiþie româneascã indicã ºi o motivare instructiv-educativã: „Geografia este ºtiinþa
integratoare a Terrei ca planetã a vieþii ºi a omenirii; educaþia ºi instrucþia
prin geografie reprezintã educaþia pentru mileniul III ºi pentru supravieþuirea omului pe Terra; soarta geografiei se hotãrãºte în ºcoalã“.
(Gr. Posea, 2004).
Aºadar, obiectul însuºi al geografiei îl reprezintã mediul sau înveliºul
complex de la suprafaþa Terrei care a nãscut ºi întreþine viaþa ºi în mod
special omul.
În concepþia geograficã, mediul înconjurãtor, numit ºi mediu ambiant
sau environment, poate fi definit astfel: spaþiul de la exteriorul Terrei
ce condiþioneazã viaþa în general ºi pe cea a omului în special ºi care
s-a închegat ca un sistem complex de relaþii ºi circuite de materie ºi
energie rezultate din întrepãtrunderea, la nivelul reliefului, a hidrosferei,
atmosferei, litosferei, pedosferei, biosferei ºi sfera societãþii umane, sub
influenþa energiei solare ºi a celei telurice. Studiul sãu se face atât amãnunþit, pe elemente (relief, ape, climã etc., inclusiv elemente create de om),
dar ºi complex sau ecologic, ca sistem, la nivel global, ca întreg planetar,
ca o geosferã specificã a Terrei, dar ºi diversificat pe zone, regiuni,
locuri. În acest ultim sens, mediul înconjurãtor, numit adesea ºi înveliº
geografic, este studiat de geoecologie sau geografia mediului.
Unii geografi afirmã cã disciplinele care studiazã separat elementele
de mediu realizeazã o abordare pe verticalã, iar geografia mediului
realizeazã o abordare pe orizontalã, pe tipuri de mediu. Între cele douã
categorii de discipline mai existã o deosebire: dacã celelalte geosfere
au limite relativ conturate, geosfera „mediu înconjurãtor“ reprezintã un
spaþiu de interferenþã, cu limite foarte variabile, dupã elementul sau relaþia componentã luatã în considerare (apa, roca, un anume circuit etc.).
Totuºi, manifestãrile ºi caracteristicile de bazã ale mediului se observã
pregnant numai la limita suprafeþei reliefului (prin tipul de climã, de
vegetaþie etc. sau, mai sintetic, prin ceea ce se cheamã peisaj).
Trebuie adãugat însã cã abordarea modernã a disciplinelor geografice specializate pe un element de mediu tinde tot mai mult spre ecologizare. Ce înseamnã însã geografia conceputã ecologic? Este vorba,
în principal, de trei aspecte:
l analiza fiecãrui element de mediu (relief, climã etc.) se face ºi în
corelaþie cu celelalte elemente, inclusiv cu omul, ºi în cadrul unei
dezvoltãri durabile;
l analiza fiecãrui element este sau trebuie sã fie conceputã ca parte
a întregului, care este mediul (sistemul teritorial, peisajul, tipul de
mediu), diversificat la nivel global, regional sau local;
l analiza integratã (geoecologicã) a mediului ca sistem sau întreg
(de diferite ordine de mãrime), punând accent pe sistemul de relaþii,
pe structurã ºi funcþii, cãutând descoperirea atributelor fiecãrui
element în sistem, dar ºi atributele sistemului, fãrã sã confundãm
suma elementelor cu sistemul, acesta fiind organismul nou ce
funcþioneazã prin autoreglare. În acest context, sunt importante
intervenþiile omului, dereglãrile ºi/sau amenajãrile armonioase,
propunerile de organizare sau reorganizare.
Ca o concluzie, subliniem diferenþa dintre abordarea biologico-ecologicã ºi geografia mediului înconjurãtor; prima pune accent pe viaþã
sau organizarea sistemelor de viaþã, pe când geografia, pe teritoriu sau
spaþiul geografic, cu tot ce se aflã pe el sau în cadrul sãu, dominant
pe transformãrile impuse de om, pe relaþiile om–mediu. În ambele cazuri
însã, principiul de bazã rezidã în abordarea sistemicã a interrelaþiilor
dintre elemente ºi între atributele acestora, diferenþiate de la un loc la
altul, ºi care conduc la realizarea de sisteme (unitãþi) teritorial-spaþiale.
Astfel, dacã noþiunea de mediu este folositã într-un mod foarte
general (de exemplu, mediul de formare a solului sau a unui tip de
sol etc.), cea de mediu înconjurãtor (environment) presupune, în principal, numai omul (societatea) ca obiect înconjurat. Înveliºul geografic,
ca noþiune, se referã la continuitatea spaþiului de interferenþã a factorilor fizico-geografici în jurul Pãmântului. Mediul geografic exprimã
acelaºi spaþiu, dar cu unele precizãri subînþelese în plus, ca de exemplu
varietatea spaþial-teritorialã a interrelaþiilor dintre elemente, care
conduce la conturarea unor tipuri ºi subtipuri de mediu (de tundrã, de
taiga, de litoral etc.). Mediul natural este cel neinfluenþat esenþial de om.
Mediul antropizat a fost transformat esenþial (culturi agricole,
aºezãri etc.). Spaþiul geografic (geospaþiu) implicã precizarea de volum
tridimensional, dar mai nou se adaugã ºi a patra dimensiune (timpul
sau evoluþia stadialã a mediului în timp). Foarte des ºi într-un sens larg
apare ºi noþiunea de teritoriu; sensul restrâns, geografic, este acela de
suprafaþã a reliefului sau suprafaþã topograficã, pe care ne desfãºurãm
întreaga activitate, pe care construim ºi în care se implanteazã o serie
de urme ale interacþiunilor din mediu. Pe teritoriu, ca suport, se realizeazã diversitatea tipurilor de mediu; organizarea mediului se face
prin sisteme teritoriale, conturate pe criterii naturale, socio-economice
sau îmbinat.
Principalele discipline ale geografiei
În afarã de termenii sau noþiunile
amintite în lecþie, în geografie se mai
folosesc ºi alte noþiuni echivalente,
apropiate sau complementare, cum ar
fi: înveliº geografic, mediu geografic,
mediu natural ºi mediu antropic sau
antropizat, spaþiu geografic, teritoriu
ºi sisteme teritoriale ºi chiar noþiunile
de peisaj ºi geosistem (ultimele le
vom trata în altã lecþie).
Mediu subteran antropizat – Salina
Slãnic Prahova
7
Raportul om–mediu. De ce mediul a devenit
o problemã fundamentalã a lumii?
În evoluþia planetei, una dintre intervenþiile antropice cu grave consecinþe
asupra mediului a fost defriºarea pãdurilor, urmatã de o eroziune acceleratã a solului, de colmatãri, schimbãri
climatice º.a.
Mediu natural. Pãdure de amestec
în Munþii Harghitei
Mediu antropizat – satul Slimnic
(vatra ºi moºia)
Mediu antropic – oraºul San Francisco
(SUA)
8
Omul a apãrut pe Pãmânt ca o urmare fireascã în evoluþia mediului
spre forme superioare de viaþã. La început, prezenþa lui a fost limitatã
la un mediu mai cald ºi bogat în hranã, situat în Africa. Pe parcursul
istoriei, omul a colonizat toate mediile naturale ale Globului (o oarecare
excepþie reprezentând-o cel polar), „cãminul“ sãu devenind întregul
mediu geografic.
Asemenea solului sau biosferei, care s-au nãscut într-un anumit
mediu înconjurãtor, dar care apoi au devenit, fiecare, ºi factor de mediu,
ºi, la fel, omul este astãzi unul din factorii de bazã ai propriului sãu mediu.
La rândul sãu, mediul a constituit dintotdeauna pentru om sursa sa de
hranã, de adãpost ºi de inspiraþie.
Dezvoltând conºtiinþa de sine ºi inteligenþa, omul a elaborat continuu tehnici tot mai performante pentru satisfacerea necesitãþilor,
devenind astfel factorul cel mai activ în modelarea mediului înconjurãtor. Momentul desprinderii din contextul natural a fost ºi momentul
apariþiei opoziþiei om–naturã, începutul presiunii umane asupra mediului natural, conceput din ce în ce mai mult ca fiind subordonat necesitãþilor, mereu altele, ale societãþii omeneºti.
În secolul XX, societatea omeneascã a ajuns la un apogeu al dezvoltãrii tehnico-materiale, manifestat printr-o superindustrializare, automatizare ºi computerizare, dar ºi printr-o poluare globalã a mediului.
Aerul ºi apa sunt tot mai contaminate, unele mãri ºi chiar oceanele
devin „lada de gunoi“ a omenirii.
Terenurile construite ocupã spaþii tot mai mari, subsolul planetei este
scormonit în continuã cãutare de materii prime care sã alimenteze coloºii
industriali. Pãmântul fertil este intoxicat cu îngrãºãminte chimice ºi insecticide pentru a putea susþine, din punct de vedere alimentar, explozia
demograficã. Aproape tot ce foloseºte populaþia se transformã în imense
cantitãþi de reziduuri solide, lichide ºi gazoase, ce cu greu pot fi descompuse de mediu, poluându-l ºi modificându-i circuitele energetice. Rezultatele se resimt la nivel global ºi se reflectã negativ asupra existenþei
noastre prin: efectul de serã, „gãurile în stratul de ozon“, sãrãcirea în
specii a biosferei – zestrea evoluþiei de milenii a sistemului Terra etc.
Dereglarea mediului terestru a pornit de la cel local ºi regional, astãzi
globalizându-se. Urmeazã, dacã nu a ºi început, faza când aceste
dereglãri, aparent disparate, încep sã se înlãnþuie într-un colaps general,
apocaliptic. Atunci, dacã nu va fi deja prea târziu, vom înþelege mai
bine interdependenþele dintre mediu ºi societate, ca pãrþi ale aceluiaºi
întreg, dar ºi calea de urmat.
Sesizând aceastã ameninþare, se contureazã necesitatea stringentã
de a cunoaºte structurile ºi funcþionalitãþile mediului înconjurãtor,
pentru a ne integra armonios în acest mediu ce ne susþine, ºi nu ca
prãdãtori. Natura este totodatã mai puternicã; ea nu iartã, nu uitã,
„judecã“ totul la rece, pe baza legilor ce o coordoneazã (vezi efectele
inundaþiilor din 2005 ºi 2006).
Piedica, în calea realizãrii unei armonii existenþiale cu mediul, o constituie ignoranþa ºi materialismul omului „modern“. Cei care þin frâiele
bancaro-financiare vor trebui sã renunþe, spre beneficiul tuturor, la acumularea de profituri enorme ºi rapide cu preþul dereglãrilor de mediu,
pentru a aloca acestuia fondurile necesare unei ecologizãri globale.
Strãduinþe în acest sens existã, dar mai mult la nivelul unor proiecte
teoretice ºi al unor nãzuinþe izolate. Pentru a avea rezultate, aceastã
transformare de opticã trebuie sã devinã un proces de masã ºi global.
Un pas în acest sens este ºi structura ºi orientarea învãþãmântului,
a educaþiei în general, cãtre mediu, spre naturã ºi legile ei. Dacã nu-þi
cunoºti mediul, nu ºtii cum sã-l foloseºti, cum sã te comporþi faþã de el,
cum sã-l protejezi ºi sã-l îngrijeºti, ca pe unicul tãu cãmin.
În acest context, dezideratele începutului de mileniu ar fi:
l sã înþelegem cã sãnãtatea mediului înconjurãtor a devenit o problemã globalã fundamentalã a omenirii ºi a fiecãruia dintre noi;
l sã aprofundãm cunoaºterea mediului, începând de la Soare ºi
Sistemul planetar, pânã la Terra, la mediul geografic global, regional ºi local, deoarece împreunã formeazã un întreg;
l sã înþelegem cã între dezvoltarea pe mai departe a omenirii ºi
sãnãtatea ºi diversitatea mediului este o legãturã directã. De aceea
trebuie sã limitãm poluarea ºi urmãrile ei, sã ocrotim capitalul
natural (apa, aerul curat, solul, pãdurea, biodiversitatea etc.) ºi,
mai presus de orice, sã trecem la o economie durabilã în deplin
consens cu mediul înconjurãtor ºi cu generaþiile viitoare ale omenirii;
l sã investim cât mai mult în mediu, acesta fiind un capital durabil;
Dar iatã ce crede un fost preºedinte pentru Europa al Bãncii
Mondiale (luxemburghezul Jean-François Rischard), autor al unei cãrþi
recente, 20 de ameninþãri la adresa Planetei. El admite, la modul general, cã de vinã pentru lipsa de mãsuri eficiente împotriva acestor 20 de
ameninþãri sunt „Statele-naþiuni (care) paralizeazã soluþiile practice de
urgenþã, exact când intrãm într-o perioadã foarte periculoasã, potenþial
fatalã pentru planetã“.
Mediu antropic. Sursã complexã
de poluare a apei ºi a aerului
Protest al Organizaþiei Ecologice
Greenpeace
În ce mod se mai poate interpreta
pãrerea autorului cãrþii 20 de
ameninþãri la adresa Planetei, în
afara celei pentru grija protecþiei
mediului?
Credeþi cã trebuie sã se realizeze
(încã din ºcoalã) un adevãrat cult
pentru mediu? De ce?
Scrieþi un eseu, de circa 15 rânduri, cu titlul: Cum a devenit
omul cel mai important factor al
mediului înconjurãtor?
Ursul panda – specie pe cale de
dispariþie din cauza braconajului
Citãm ºi câteva dintre aceste ameninþãri: încãlzirea planetarã, diminuarea biodiversitãþii ºi degradarea ecosistemelor, epuizarea resurselor
piscicole, despãduririle iraþionale, penuria de apã dulce, poluarea mãrilor, prevenirea ºi atenuarea efectelor catastrofelor naturale, marile
pandemii, problema petrolului, dar ºi educaþia pentru toþi, sãrãcia ºi
problema pãcii, reglementarea biotehnologiilor, redefinirea regulilor
fiscale, terorismul ºi alte conflicte etc.
Mediul din orizontul local
Cunoaºterea mediului înconjurãtor global este bine sã înceapã sau
sã se facã concomitent cu prezentarea mediului din orizontul local.
Cercetarea orizontului local începe cu fixarea tipului mai general de
mediu (de litoral, de câmpie, de deal, de podiº, munte), dupã care se identificã ºi mediile locale (de stepã, de pãdure, de vale, de luncã, terase,
versant umbrit sau însorit, mediile antropizante etc.). Urmeazã partea cea
mai aprofundatã, analiza tuturor elementelor de mediu ºi a relaþiilor dintre
ele, la modul general ºi local, pe timp îndelungat, pe anotimpuri etc.
Harta topograficã a orizontului local
(satul ºi mediul înconjurãtor)
9
* MODIFICÃRI RECENTE
ALE MEDIULUI TERESTRU
Cum se numeºte fenomenul care
conduce la încãlzirea globalã a
climei? Care sunt elementele ce
îl declanºeazã?
Ce implicãri globale are încãlzirea climei provocatã de cãtre om?
Emanaþii de CO2 în atmosferã
Gheþar montan de tip alpin
10
Pe Terra au loc modificãri globale, zonale, regionale ºi locale care
influenþeazã funcþionalitatea sistemelor respective de mediu. Între acestea
existã însã interrelaþii de tip sistem-subsistem, sau sistem-element, în
sensul cã modificãrile globale le afecteazã ºi pe cele regionale, uneori
ºi locale, dar ºi invers.
Modificãri ale mediului global
1. Schimbãrile climatice
Sunt determinate de cauze naturale sau de cele provocate de om.
Este afectatã în principal radiaþia solarã ajunsã la sol (temperatura), dar
ºi calitatea aerului raportatã la viaþã. De exemplu, perioade glaciare
(reci) ºi interglaciare (calde) s-au succedat pe Terra în mai multe rânduri
în mod natural.
Pentru clima prezentului ºi a viitorului apropiat este importantã
accentuarea efectului de serã. Acest fenomen este un atribut fizic
al atmosferei. Dar, odatã cu dezvoltarea biosferei, atmosfera a ajuns
la un echilibru favorabil vieþii diversificate, în special în ce priveºte temperatura de la suprafaþa Terrei, proporþia de oxigen, stratul de ozon ºi
proporþia gazelor cu efect de serã. Acestea din urmã sunt: dioxidul de
carbon (CO2), vaporii de apã, metanul (CH4) ºi ozonul (O3). Ori, societatea industrialã a început sã emitã în atmosferã tot mai mult CO2,
fenomenul fiind cauzat de arderea tot mai intensã a combustibililor
fosili, a lemnului, a unor deºeuri ºi de cãtre despãduriri. Se adaugã ºi
alte gaze emise, ca metanul, oxidul de azot, sau cele din categoria
clorofluorocarbonului care afecteazã îndeosebi stratul de ozon.
Estimãrile fãcute de specialiºti indicã o creºtere recentã a CO2 în
atmosferã, care nu a mai fost întâlnitã, se pare, de circa un milion de ani.
Concluziile recente sunt în general nefaste, anume cã ºi în secolul
XXI vor creºte excesele de CO2, iar temperatura globalã medie va creºte
ºi ea cu 1,5–6 oC, dar în mod diferenþiat, pe zone ºi pe regiuni geografice, mai mult în emisfera nordicã ºi în zona temperatã.
Un efect direct va fi o creºtere a evaporãrii apei, deci va ploua mai
mult în anumite zone sau regiuni, dar vor creºte totodatã ºi temperaturile extreme, se vor înteþi secetele ºi ploile acide etc.; în secolul XX
cantitatea de vapori de apã din atmosferã aproape s-a dublat.
Aceste schimbãri climatice, prin noxele introduse în atmosferã, se
repercuteazã foarte diferit ºi în starea de sãnãtate a oamenilor, dar ºi
a vegetaþiei, cu precãdere în cea a pãdurilor, a solurilor etc.
Pentru România se prevede o creºtere a temperaturilor ºi a precipitaþiilor în sezonul rece, ºi invers, în cel cald, intensificarea ploilor torenþiale, valuri mai dese de frig ºi de cãldurã, topiri bruºte de zãpadã,
scurtarea primãverii, ridicarea limitelor etajelor de vegetaþie în Carpaþi etc.
2. Topirea gheþarilor ºi a permafrostului
Încãlzirea climei conduce la reducerea apei îngheþate. Aceasta se
petrece prin topirea tot mai accentuatã a gheþarilor montani, a calotelor glaciare ºi a permafrostului, se reduce cantitatea de zãpadã
persistentã în anotimpul rece ºi se scurteazã perioada de îngheþ a unor
lacuri sau râuri.
Efectele sunt diverse: eliberarea unei mari cantitãþi de gaz metan
(provenit din CO2 în timpul dezgheþului apei, care contribuie de 30 de
ori mai mult la încãlzirea climei decât CO2) din permafrost (care ocupã
circa 20% din continente ºi conþine 25% din întregul CO2 existent în
solurile uscatului) ºi din gheþarii topiþi; vânturi ºi inundaþii mai frecvente;
ridicarea nivelului Oceanului Planetar etc.
În plus, la o încãlzire maximã, topirea calotelor glaciare ar încetini
deplasarea curenþilor oceanici sau le-ar schimba mersul, mai ales al
Curentului Golfului ce încãlzeºte clima þãrmului nord-vestic european etc.
3. Ridicarea nivelului Oceanului Planetar
Nivelul oceanului creºte datoritã apei rezultate din topirea gheþarilor,
dar ºi prin încãlzirea stratului de suprafaþã al oceanului (conduce la
mãrirea volumului), ori prin deversarea cãtre ocean a apei prelevate de
om din pânzele freatice.
Consecinþele, pentru mediul din apropierea þãrmurilor ºi pentru
om, pot deveni deosebite: suprafeþele joase de lângã þãrmuri, cu toate
construcþiile, aºezãrile ºi economia, vor fi afectate, locuitorii vor trebui
sã migreze în locuri mai înalte sau sã creeze diguri a cãror rezistenþã
va fi problematicã la furtuni sau pe timp îndelungat.
Media de înãlþare a nivelului oceanic este de 2–3 mm/an. Pe þãrmul dobrogean, nivelul mãrii creºte cu circa 3 mm/an, deoarece fâºia
est-dobrogeanã suportã, totodatã, ºi o uºoarã miºcare de coborâre. Din
aceastã cauzã, apele oceanice avanseazã lent peste plajã, iar la þãrmul
înalt se intensificã abraziunea, determinând alunecãri ºi retragerea falezei.
Statisticile demografice ne indicã un procent foarte mare din populaþia
globului care locuieºte la þãrmuri sau pe fâºiile limitrofe (circa 60%). În
plus, aici existã unele din cele mai mari aglomerãri de populaþie, cu porturi
ºi activitãþi intense ºi diversificate.
Cercetãtorii apreciazã cã ritmul actual de creºtere poate ridica nivelul
oceanului cu circa 35–40 cm pânã în anul 2050 ºi cu aproape 1 m
în anul 2100. Într-o primã astfel de fazã vor fi afectate aproximativ
350 milioane de locuitori.
Probleme deosebite se vor pune pentru polderele olandeze sau
oraºele situate sub protecþia digurilor, ceva mai jos decât nivelul actual
al oceanului, cu deosebire la furtuni de tipul uraganului Katrina, care
a lovit sud-estul SUA în 2005.
Tot mai distrugãtoare vor fi ºi valurile tsunami. În mod deosebit, vor
avea de suferit populaþiile din insulele joase, dominant coraligene, cele
din deltele intens populate ºi din alte zone litorale. Se vor produce
schimbãri ºi în cadrul florei ºi faunei de þãrm, cu precãdere în arealele
de mangrove, accelerându-se abraziunea localã.
4. Stratul de ozon ºi gãurile din acesta
Ozonul formeazã un strat atmosferic situat între 20–25 km (mai jos
la poli, circa 15 km), dominat de molecule compuse din trei atomi de
oxigen. Este un strat protector al vieþii la suprafaþa Terrei, împotriva
razelor ultraviolete care distrug viaþa.
Stratul a apãrut acum circa 2 miliarde de ani, odatã cu oxigenul
atmosferic, ºi a fãcut posibilã ieºirea ºi adaptarea unor animale acvatice
pe uscat, popularea ºi diversificarea vieþii pe continente. Omul însã, în
mod special prin industrie, a început deteriorarea acestui strat protector, prin emisii de clorofluorocarburi (CFC), folosite pentru frigidere ºi
butelii cu aerosoli, prin pesticidul format din metil de brom, dar ºi prin
creºterea procentului de gaze cu efect de serã (mai ales CO2); toate
acestea reduc stratul de ozon.
Începând din 1985 (Anglia), a fost sesizatã descreºterea stratului de
ozon, iar observaþiile satelitare ulterioare au înregistrat deasupra
Antarcticei, primãvara, reduceri care uneori atingeau 70% (mai des
50%). Aceste areale au fost numite gãuri de ozon.
Cum poate elibera permafrostul
o cantitate mare de CO2 în aer?
Ce consecinþe poate avea ridicarea lentã a nivelului oceanului
pânã în anii 2050–2100?
ªtiaþi cã...
Noua Zeelandã e gata sã primeascã
cei 11 000 de locuitori din Insulele
Tivalu care vor fi afectaþi de ridicarea
nivelului apelor oceanice? În aceeaºi
situaþie se aflã ºi arhipelagul Kiribati
(300 000 locuitori) ºi celebrele insule
Malvine, o bijuterie turisticã.
l Douã din trei oraºe ale lumii, cu
peste 2,5 milioane de locuitori, se
aflã în zone costiere?
l Pe lângã importanþa lor economicã,
oceanele exercitã o influenþã majorã asupra climatului Globului ºi a
condiþiilor meteorologice zilnice?
l Un singur atom de clor poate distruge peste 10 000 molecule de
ozon, iar bromul este de 40 de ori
mai agresiv?
l
Nivelul scãzut al ozonului
în emisfera nordicã (31.01.2002)
Care este rolul stratului de ozon
în mediul de viaþã?
11
Structura atmosferei
În ce constã, prin ce se realizeazã
ºi care este rolul în mediu al
cuplului ocean–atmosferã?
Autoreglare biologicã
Circuitul apei în naturã
12
În mod diferenþiat însã, subþierea stratului de ozon s-a observat ºi la
nivel global, în special iarna ºi primãvara. Peste Europa, SUA sau Canada
etc. s-au produs subþieri ale stratului de ozon cu circa 3%, media
globalã anualã atingând 5–6% în timpul iernii ºi primãverii.
Concomitent, creºte însã nivelul radiaþiei ultraviolete la suprafaþa
Terrei cu circa 5–8%, dar atinge, sub unele gãuri de ozon ºi 20–100%.
Aceastã creºtere favorizeazã apariþia cancerului de piele, a cataractei,
deteriorarea vegetaþiei ºi a fitoplanctonului – factori alimentari esenþiali.
Protocolul de la Montreal (1987) a interzis producþia de CFC, dar rãmân
activitãþile „subterane” ale economiei negre, produsele cu brom ºi gazele
ce impun fenomenul de serã. Dacã s-ar elimina total cauzele distrugerii
stratului de ozon, refacerea acestuia s-ar realiza în 100–150 de ani.
Existã ºi un ozon „rãu”, localizat în atmosfera de la suprafaþa solului,
produs de circulaþia autovehiculelor, care emit hidrocarburi ºi oxizi de
azot. Se poate forma ºi în mod natural, pe timpul furtunilor. Acesta are
o mare putere oxidantã prin care perturbã fotosinteza ºi respiraþia, iritã
ochii, mucoasa nazalã etc. Normele europene impun un maximum de
240 micrograme de ozon/m3 (2002).
5. Dereglarea antropicã a cuplului ocean–atmosferã;
circuitul apei
Pentru starea actualã a climei terestre ºi a principalelor medii de viaþã
(apã, terestru ºi aerian), rolul esenþial l-a jucat realizarea unui cuplu
sistem ocean–atmosferã (cele douã geosfere fluide). Între aceste geosfere
s-au format circuite de materie ºi energie cu funcþii de autoreglare la
nivel global, atât pentru cele douã, dar ºi pentru mediul (mediile) global
de la suprafaþa Terrei.
Esenþial în aceastã direcþie este autoreglarea caloricã, respectiv
înmagazinarea de cãtre ocean a energiei primite de la Soare, redistribuirea ei la suprafaþa Globului, inclusiv în atmosferã, precum ºi interacþiunile care s-au creat între ocean–atmosferã–uscat.
Biosfera a intrat ºi ea în acest cuplaj, iniþial cu rol secundar, iar mai
recent ºi omul, dominant cu rol negativ pentru unele circuite de materie
ºi energie care întreþin viaþa.
Circuitul principal prin care oceanul redistribuie energia primitã de
la Soare este cel hidrologic, binecunoscut de noi (evaporare, vapori de
apã ºi nori, ploaie, scurgerea apelor spre ocean etc.).
Existã însã ºi alte circuite importante pentru mediu, cum ar fi ciclul
sãrii, carbonului, oxigenului, azotului, fosforului º.a. Acestea toate au
importanþã pentru calitatea mediului, inclusiv prin faptul cã circa 25
dintre elementele chimice ale Terrei intrã în constituþia organismelor vii.
Omul intervine în aceste circuite, prin încãlzirea climei (CO2 în special)
care mãreºte evaporarea, prin distrugerea pãdurilor ºi a pãturii vegetale
naturale în general (ceea ce reduce absorbþia de CO2 ºi eliberarea de
oxigen), prin diferite tipuri de culturi care eliminã azot sau fosfor etc.,
dar în mod deosebit prin ceea ce numim poluarea apelor oceanice.
Circuitul apei ºi interdependenþa ocean–atmosferã conduc la
reglarea climatelor Globului. Motorul principal porneºte de la evaporarea ºi reciclarea apei pe suprafaþa Terrei.
Rezervorul de apã este oceanul planetar (97% din volum). În atmosferã
existã puþinã apã (14 000 km3, faþã de 1 370 milioane km3 în ocean), dar
care are o caracteristicã aparte – se recicleazã rapid, în circa 9 zile.
Datoritã evaporãrii de pe ocean, dar ºi de pe uscat, ºi reciclãrii rapide
a apei din atmosferã s-a creat, prin autoreglare, un sistem energetic
între suprafaþa Terrei (preponderent oceanicã) ºi atmosferã.
În acest sistem, sunt importante trei componente: energia solarã
(temperatura), compoziþia atmosferei ºi precipitaþiile. Între toate se stabilesc echilibre dinamice, ceea ce imprimã stabilitate mediului.
Circuitul apei este perturbat periodic sau întâmplãtor de cauze naturale ºi de cãtre om. Acestea au ca efecte:
l încãlzirea climei, prin surplusul de gaze cu efect de serã ce afecteazã direct sau indirect mediul;
l mai multã evaporare;
l topirea gheþarilor;
l ridicarea nivelului oceanic;
l creºterea extremelor climatice;
l modificãri ale transferului de cãldurã între latitudinile mici ºi mari,
dar ºi în alte direcþii (prin curenþi);
l dereglarea raportului de CO2 din atmosferã sau stocarea acestuia
în ocean etc.
6. Circuitul carbonului ºi perturbarea sa
Atmosfera primarã (acum circa 3,5 miliarde de ani) era dominatã de
CO2 ºi de vapori de apã. Odatã cu rãcirea scoarþei a apãrut ºi oceanul
de apã, care a preluat o mare parte din gazul carbonic al atmosferei,
fixându-l în sedimente calcaroase. S-a redus astfel efectul iniþial de serã,
creându-se un bilanþ caloric favorabil vieþii, care, odatã cu apariþia
fotosintezei ce a îmbogãþit atmosfera în oxigen, s-a menþinut într-un
echilibru relativ dinamic pânã în etapa industrializãrii, când datele
înregistrate mai ales dupã 1960 indicã o creºtere a CO2 ºi o încãlzire
globalã a climei.
Ciclul carbonului se realizeazã prin schimbul permanent între atmosferã–biosferã–litosferã ºi ocean, la care se adaugã ºi solul, turba, gheaþa
ºi permafrostul. Un rol important îl au plantele verzi care absorb, prin
clorofilã, CO2 din atmosferã ºi, cu ajutorul razelor solare, îl combinã cu
apa, prin fenomenul de fotosintezã, eliminând totodatã oxigen.
Organismele care respirã folosesc oxigen ºi eliminã CO2. Omul intervine în acest circuit global (sau regional pentru început), mai ales prin
eliminarea în atmosferã a tot mai mult CO2, având ca rezultat imediat
încãlzirea climei, dar ºi afectarea sãnãtãþii oamenilor.
Alte modificãri recente ale mediului
Modificãrile la nivel zonal, regional sau local, cumulate în timp, contribuie la afectarea structural-sistemicã a mediului global. Amintim, pe
scurt, unele dintre acestea, fãrã a insista asupra manifestãrilor ºi influenþelor concrete, cu excepþia unor exemple.
n Extinderea terenurilor cultivate ºi modificarea cuverturii vegetale
au impus mari dereglãri în mediu. Schimbarea cuverturii vegetale de
cãtre om, aproape totalã pe o suprafaþã de circa 40% din uscat, a condus ºi la modificarea mediului respectiv, prin dereglarea ecosistemelor,
modificarea albedoului, a structurii ºi rezistenþei solului la eroziune etc.
n Urbanizarea excesivã din ultima jumãtate de secol face parte,
oarecum, din aceeaºi categorie, a cuverturii acoperitoare a solului, dar
cu o agresivitate asupra mediului local mult mai mare.
Solul aproape cã nu mai are nici un rol, apa se scurge canalizat sau
pe alocuri haotic, asfaltul ºi þigla sau tabla etc. se încãlzesc ºi se rãcesc
în alt mod decât vegetaþia; fumul, deºeurile, apele uzate etc. impun un
alt mediu mult mai nesãnãtos, care poate afecta inclusiv comportamentul psihic ºi social al omului etc.
Situaþia centralizatoare a pagubelor
produse de inundaþiile din aprilie 2006
Obiective afectate
Total
Judeþe afectate
12
Persoane sinistrate
15 011
Localitãþi afectate
148
Case inundate
848
Case distruse
230
Case în pericol de prãbuºire
129
Gospodãrii ºi anexe
gospodãreºti inundate
3 944
Obiective socio-economice
47
Suprafeþe inundate
controlat (ha)
21 000
Drumuri naþionale (km)
5,6
Drumuri judeþene (km)
381
Drumuri comunale (km)
123
Poduri ºi podeþe
144
Pãºuni ºi fâneþe acoperite
de ape (ha)
14 202
Fântâni inundate
1 161
Ce rol joacã elementul carbon
pentru mediu ºi pentru viaþã?
Þãrile care emanã cea mai mare
cantitate de dioxid de carbon
în atmosferã
Oraºul Hong Kong – mediu
urbanizat excesiv
13
Digurile dunãrene
Concepþia de construcþie, pe care unii
„naturaliºti“ sau ecologi au numit-o „inginereascã“, constã în diguri amplasate
cât mai aproape de malurile albiei, cu
materiale adesea friabile, ce se îmbibã
uºor cu apã, ºi poziþionarea acestora cât
mai mult posibil în linie dreaptã, aspecte ce reduc total funcþionalitatea de
inundabilitate a fluviului ºi cresc presiunea asupra digurilor la viituri.
Concepþia naturalistã indicã diguri
situate la o mai mare distanþã unul de
altul, dispuse pe cât posibil în zig-zag
(ca sã frâneze viteza apei), iar lunca
rãmasã în exterior (sau în interior în
cazul sectorului Bãlþilor dunãrene) trebuie parcelatã aproximativ astfel: areale
inundabile (cu diguri mai joase sau cu
porþi) sau inundate permanent pentru
creºterea peºtelui, areale agricole, areale
cu pãdure repede crescãtoare (dominant plop), areale cu eventuale aºezãri
total protejate. Între primele 2–3 parcele se poate face schimb de folosinþã
dupã circa 4–6 ani. Totodatã, aceste
diguri trebuie întreþinute, verificate permanent ºi fãcute unele modificãri sesizate din observarea comportamentului
la diferite viituri.
Asemenea planuri, care sã impunã
funcþionalitatea digurilor pentru scopurile propuse, inclusiv la viituri maxime
ºi prelungite, au lipsit la Dunãre. De multe
ori hidrotehnicianul este acela care proiecteazã planul ºi tot el construieºte.
n Despãdurirea ºi deºertificarea reprezintã tot transformãri nega-
tive ale mediului de viaþã. Este vorba de reducerea suprafeþelor împãdurite (la circa 27% din uscat) sub limita funcþiilor normale pe care pãdurea le are în mediu: stocarea unei mari cantitãþi de CO2, reglarea
scurgerii apelor de ploaie ºi a topirii zãpezii, susþinerea unei foarte
bogate biodiversitãþi, protejarea solului împotriva eroziunii, frânarea
alunecãrilor de teren etc. (vezi lecþia Despãduririle, deºertificarea)
n Reducerea biodiversitãþii. Fiecare tip de vieþuitoare, plantã sau
animal s-a nãscut, a evoluat sau s-a adaptat într-un anume mediu ºi
face parte dintr-un ecosistem în care are una sau mai multe funcþii
însuºite de-a lungul timpului. În felul acesta, viaþa a devenit mai complexã, dar ºi tipurile de mediu, excesele unor elemente sau funcþii fiind
reglate prin tendinþa continuã spre echilibrare, prin autoreglare.
Barajul de la Assuan
Groapã ecologicã (Munþii Apuseni)
Omul a cucerit Pãmântul ºi, prin tehnica creatã cu ajutorul inteligenþei, ºi-a asumat tot mai mult o funcþie supremã de exploatare, mai
ales în era industrialã, uneori pânã la exterminarea anumitor specii,
distrugând tot mai multe verigi din lanþul trofic realizat în timp îndelungat.
S-a declanºat astfel o involuþie a echilibrelor naturale, dar ºi a echilibrelor dintre om ºi natura care l-a creat. Aceasta din urmã însã reacþioneazã, uneori catastrofal, ºi, la un moment dat, s-ar putea ca astfel de
catastrofe sã se declanºeze în lanþ, cu efecte negative majore.
n Eroziunea solurilor reprezintã o importantã transformare a mediului de viaþã, prin reducerea fertilitãþii, a producþiei de hranã, lãsarea în
paraginã a multor terenuri degradate. Monoculturile ºi cantitatea mare de
fertilizanþi chimici nu reprezintã, se pare, o soluþie ecologicã alternativã.
Subminarea malurilor
în lacurile de acumulare
Scrieþi un eseu, de maximum o pa
ginã, despre modificãrile mediului
înconjurãtor din orizontul local.
Ce judecãþi puteþi emite despre
modul în care au funcþionat digurile dunãrene (ºi modul de
gestionare al acestora) la viiturile
din aprilie 2006?
14
Vulnerabilitatea la eroziune
n Amenajãrile hidrotehnice, în special barajele, digurile ºi canalele,
modificã tot mai mult sistemele de scurgere a apelor, apa fiind element
primar ºi vital al mediului.
Ca efecte negative, unele dintre ele reduc biodiversitatea, fertilitatea
naturalã a luncilor îndiguite ºi incumbã un potenþial catastrofic. Pentru
societate, astfel de construcþii apar ca o necesitate deosebitã ºi s-au
practicat încã din Antichitate. Problema principalã o constituie nu digul
în sine, sau o altã amenajare similarã, ci concepþia de proiectare, de
funcþionare a noului sistem, de întreþinere ºi corectare pe parcurs. Vom
aborda patru exemple mai cunoscute.
l Astfel, barajul de la Assuan (de pe Nil) produce multã electricitate,
dar a redus fertilizarea anualã a imenselor câmpuri din jur, peste care
fluviul revãrsa anual o pãturã extinsã de aluviuni; a redus foarte mult
cantitatea de peºte care se recolta la gurile Nilului.
l Un alt exemplu ni-l oferã Dunãrea; barajul de la Porþile de Fier a
oprit urcatul unor specii valoroase de peºti în susul fluviului pentru
reproducere; la fel s-a întâmplat cu secarea bãlþilor din luncã; barajele
opresc o mare parte din aluviunile cãrate de Dunãre în Deltã ºi în Marea
Neagrã; astfel, se reduc nisipurile redistribuite de curentul de þãrm pe
sectoarele dobrogene de plaje distruse de valuri pe timpul furtunilor de
iarnã; în prezent, refacerea plajelor se face prin nisip adus din alte locuri
ºi costurile sunt mari.
Cât priveºte digurile dunãrene, natura (clima) din luna aprilie 2006
ne-a dat o lecþie durã despre modul cum omul se implicã negativ în
antropizarea unui sistem natural de mediu. Nu îndiguirea în sine a fost
de vinã pentru dezastrele imense produse în lanþ prin ruperea digurilor
în foarte multe locuri, ci concepþia de amplasare, de construcþie, întreþinere ºi amenajare a luncii îndiguite.
l Abordãm ºi problema digurilor ºi, mai ales, a canalizãrilor din
Câmpia de Vest a României.
Aceastã câmpie, în proporþie de peste 50%, era inundabilã aproape
în fiecare an. Omul a intervenit masiv în reglarea circuitului hidrografic
încã din secolul al XVIII-lea. În 1728 încep lucrãrile pe Bega ºi Timiº.
Dupã 1774 s-au declanºat lucrãri de canalizare ºi desecare a locurilor
mlãºtinoase ºi în câmpiile Criºurilor ºi Someºului, terminate dupã inundaþiile din 1970. S-a uitat însã uneori, sau pe alocuri, cã acestea trebuie
continuu þinute sub observaþie ºi întreþinute, iar urmãrile s-au vãzut la
Timiº în 2005 ºi pe Dunãre în 2006.
n Mediul de poldere al Olandei ne dã un exemplu deosebit de
modificare, înfrumuseþare ºi extindere a mediului uman de viaþã, printr-o
luptã continuã cu fluxul, valurile ºi furtunile marine. În aceastã „luptã“
omul ºi-a adaptat continuu ºi inteligent concepþiile de organizare ºi
construcþie durabilã a noului mediu, învãþând de la legile naturii, din
propriile greºeli, adoptând noile tehnici, dar consultând în permanenþã
diverºi specialiºti cunoscãtori ai mediilor naturale, dar ºi publicul larg.
Digurile, canalele ºi alte construcþii hidrotehnice, organizarea teritoriului ºi chiar arhitectura, au fost perfecþionate continuu ºi în concept
sistemic (toate se leagã cu totul), ajungându-se azi ca aproape jumãtate
din Olanda ºi peste 60% din populaþia sa sã fie localizatã pe terenuri
cu altitudini sub nivelul mãrii ºi cucerite de la mare.
n Preocupãrile ºi proiectele pentru protecþia ºi organizarea
mediului trebuie sã fie permanente ºi elaborate, iar planurile trebuie
finisate dupã încercãri, variante, consultãri ºi armonizãri de interese
generale ºi armonizarea dintre om ºi naturã, mai ales cã mediul este
al nostru, al tuturor ºi pentru noi toþi.
Totodatã, sã nu lipseascã planurile ºi mãsurile precise care se impun
în cazuri extreme, de dezastre, care se executã la momentul oportun, nu
se negociazã ad-hoc ºi pe ascuns pentru salvarea unor interese personale.
Construirea
polderelor olandeze
Din secolul al XI-lea începe cucerirea, de la mare, prin ridicarea de diguri, a tot mai multe suprafeþe, iniþial
pentru agriculturã, dar apoi ºi pentru
aºezãri. Apar aºa-zisele poldere.
În jurul anului 1600 încep sã fie
folosite morile de vânt pentru pomparea apei din canale ºi poldere, deversând-o în canale colectoare situate
mai sus ca primele. Ulterior, s-au
introdus motoare cu aburi ºi apoi cele
Diesel. Permanent s-au întocmit proiecte noi, modificate pe parcurs ºi implementate adesea în timp îndelungat.
De exemplu, planul pentru protejarea
Amsterdamului a fost iniþiat în 1667,
pentru închiderea unor porþiuni din
golful Zuiderzee, dar proiectul detaliat a fost demarat numai în 1916 ºi
finalizat în 1932.
Dupã 1953 s-a întocmit planul
„Delta“, început cu realizarea a peste
700 km de diguri, dispuse în special
pe perimetrele estuarelor – diguri
finisate în 32 de ani.
În timpul construcþiei s-au ivit ºi
numeroase probleme noi, neprevãzute, cum ar fi adâncimea unor piloni,
construirea de noi ecluze cu porþi
imense etc. S-au luat în studiu ºi probleme ecologice, rezolvate în consens
cu pescarii locali, cu geografi, ecologiºti sau alte persoane interesate.
În acest scop, s-au impus pe alocuri
stãvilare mai mici sau porþi care sã
permitã o anume scurgere a apei la
flux ºi reflux, ocrotirea ºi amenajarea
unor terenuri mlãºtinoase pentru pãsãri ºi peºti, împiedicarea pãtrunderii
apei sãrate în pânza freaticã sau preconizarea construirii unui nou aeroport lângã þãrm etc.
Formarea ºi utilizarea polderelor
olandeze
15
FACTORII GEOECOLOGICI –
ASPECTE GENERALE
Care sunt asemãnãrile ºi deo
sebirile în gruparea ºi abordarea
factorilor geoecologici de cãtre
biologie ºi de cãtre geografie?
Care este obiectivul þintã al
abordãrii geografice a mediului
înconjurãtor?
Valurile, factor mecanic al mediului
Soarele ºi efectul lui asupra mediului
Lumina
este un factor cosmic
sau climatic? (Rãspunsul are douã
variante)
Ca element vital, ce factor trece
pe primul loc, aerul sau apa?
16
Noþiunea de factor se referã la condiþia care determinã un produs,
un proces, un sistem sau la elementele ºi energiile ce-l compun. Ca
urmare, factorii geoecologici reprezintã acele elemente care compun ºi
determinã existenþa ºi funcþionalitatea mediului înconjurãtor.
Ordonarea sau clasificarea acestor factori geoecologici se face fie în
concepþie biologicã, fie geograficã, dar ºi îmbinat. Ambele însã admit
o primã grupare în trei categorii: factori abiotici, factori biotici ºi omul,
ca factor separat. Mai departe apar diferenþieri în abordarea sau nominalizarea acestor factori.
Astfel, pentru ecologia biologicã, factorii abiotici sunt reprezentaþi
mai ales printr-o serie de atribute sau variabile ale factorilor geografici,
care sunt grupate în factori geografici, mecanici, fizici, chimici etc.
De exemplu, vânturile, valurile º.a. sunt încadrate la factori mecanici;
temperatura ºi lumina, la factori fizici; salinitatea, la factori chimici etc. În
plus, tratarea acestor elemente se face numai cu referiri directe fie la anumite specii de vieþuitoare sau asociaþii (biocenoze), fie la întreg ecosistemul.
Geografia, inclusiv geografia mediului, concepe tratarea mediului
pornind de la Terra ca întreg, ºi de la geosfera cea mai complexã ce
s-a creat în timp la suprafaþa sa, numitã mediul înconjurãtor, socotit
drept casã a vieþii ºi a omenirii. Se analizeazã apoi fiecare element sau
factor „geografic” care compune acest mediu, inclusiv vieþuitoarele
ºi elementele introduse de om.
În ultimul timp, geografia a început sã aprofundeze mai mult raporturile om–mediu, ocrotirea calitãþilor naturale ale mediului, organizarea
mai armonioasã ºi mai eficientã economic a acestuia în noi sisteme
spaþial-teritoriale ºi impunerea mediului înconjurãtor ca problemã
fundamentalã a lumii, în vederea supravieþuirii sale pe Terra.
Factorii abiotici
l Factorii cosmici se referã îndeosebi la radiaþia primitã de la Soare,
ca principalã sursã de cãldurã ºi de luminã a mediului înconjurãtor. Aproape
fãrã excepþie, miºcãrile, circuitele ºi interreacþiile care se produc în mediul
înconjurãtor, au ca sursã principalã energia solarã. De exemplu, majoritatea
vieþuitoarelor nu pot trãi decât în limitele unor temperaturi favorabile.
l Lumina este de asemenea un factor vital, amintind numai rolul
ei în producerea fotosintezei la plante, sau în ritmicitatea vieþii ºi a altor
procese între zi ºi noapte. Mediul nostru primeºte, dar într-o mãsurã
mult mai micã, radiaþii ºi de la Lunã, de la alte planete sau stele apropiate. Sã exemplificãm numai cu mareele provocate de Lunã.
l Factorii telurici provin din interiorul Pãmântului ºi se referã cu
precãdere la: forþa gravitaþionalã, fluxul geotermic (cãldurã internã) ºi
câmpul magnetic care determinã magnetosfera din jurul Terrei.
l Factorii geologici sunt reprezentaþi în mediu prin litosferã ºi plãcile
tectonice, prin vulcanism, prin rocile ºi mineralele care compun subsolul
ºi suprafaþa terestrã, prin miºcãrile tectonice ºi cutremure.
l Factorul relief are multe faþete importante pentru mediu. La modul
general, este suport, dar ºi element al tuturor tipurilor de mediu. Prin
câteva din atributele sale (altitudine, fragmentare, pantã, orientarea
versanþilor, ca ºi tipurile de forme), relieful impune anumite tipuri de
mediu (de munte, de depresiune, de vale, de versant, de luncã etc.).
l Clima ºi elementele sale (temperatura, precipitaþiile, vântul,
umiditatea ºi presiunea atmosfericã etc.) se constituie între cei mai
importanþi factori de mediu. Prin variaþiile acestora în spaþiu ºi timp
impun tipuri zonale, regionale ºi locale de mediu, dar ºi perturbãri cu
consecinþe dezastruoase. Citãm mediile polare, ecuatoriale, de deºert,
sau uraganele, variaþiile importante ºi bruºte de temperaturã ºi de precipitaþii produse în anumite momente, anotimpuri sau areale etc.
Un rol aparte pentru regimul de scurgere al apelor ºi pentru evoluþia
reliefului îl are clima. Odatã cu factorul climã, amintim ºi aerul ca element vital ºi unele straturi atmosferice.
l Factorii hidrologici încep cu apa, ca element vital. Apa formeazã,
pentru anumite vieþuitoare, chiar mediu de viaþã sau impune forme
de adaptare a vieþuitoarelor la unele tipuri de mediu etc.
Geografia se ocupã cu formele de organizare a apei pe Terra (ape
curgãtoare, lacurile, apele subterane, oceanele ºi mãrile). Ca factor de
mediu, intereseazã însã atât cantitatea, calitatea ºi variaþia acestora în
mediul respectiv, dar ºi tipul miºcãrilor (valuri, curenþi, maree, tipul de
curgere etc.), circuitele de apã între atmosferã, relief ºi ocean, rolul
acestora, calitatea apei pentru viaþã, gheaþa, zãpada, îngheþul ºi dezgheþul apei în sol, în lacuri sau râuri.
Un rol important pentru reglarea climei Globului îl are oceanul.
Apa este ºi agent morfogenetic, generând multe forme de relief.
l Factorul edafic (de sol) poate fi considerat un intermediar între
factorii abiotici ºi biotici, deoarece se compune atât din materie mineralã, cât ºi organicã. Este un produs al mediului, dar a devenit ºi element
de mediu pentru anumite vieþuitoare – plante, dar ºi pentru unele animale.
Solul este ºi un mediu în care se înrãdãcineazã majoritatea plantelor
ºi din care acestea extrag apã ºi minerale. Tot în sol trãiesc ºi multe
specii de animale, sau îºi creeazã aici adãpost ºi acumuleazã provizii.
Dar nu numai solul constituie un factor de mediu, ci ºi elementele sale
componente: substanþele minerale ºi organice, apa, umiditatea, aerul,
temperatura ºi totalitatea organismelor vii.
Factorii biotici
l Vegetaþia, ca ºi solul, este un produs al mediului primar, dar odatã
apãrutã a devenit ºi factor al mediului de viaþã. Formeazã o pãturã
ce acoperã solurile sau direct unele roci care apar la zi, protejându-le
de atacul unor agenþi ºi procese externe.
Apariþia vegetaþiei pe uscat, în special a pãdurilor, a ameliorat fundamental mediul de viaþã, dominant prin consum de CO2 ºi eliberare
de oxigen, dar a modificat ºi peisajele Globului, a frânat ºi echilibrat
eroziunea, a format medii prielnice de viaþã pentru diferite asociaþii
animale ºi sursa de provenienþã a plantelor cultivate de om.
l Animalele reprezintã un alt factor biotic.
Se apreciazã cã, pe Terra, existã aproximativ 10 milioane de specii
(fãrã viruºi ºi bacterii), din care au fost identificate concret 1,4 milioane
(250 000 plante, 750 000 insecte ºi 42 000 vertebrate). Acest numãr
enorm de specii vii dovedeºte cât de diversificat a devenit mediul în
amãnunt, dar ºi ca întreg, ºi cã fiecare specie joacã un rol în funcþionarea tipurilor de mediu sau a ecosistemului.
Omul însuºi este dependent de speciile vii care ne înconjoarã.
Relaþiile dintre plante, plante ºi animale etc., reprezintã tot un factor
de mediu, deoarece conduc la formarea de comunitãþi care convieþuiesc sub formã de biocenoze ºi care se autoregleazã împreunã cu
habitatul sau biotipul, în cadrul ecosistemelor.
Factorul antropic
Factorul antropic este reprezentat prin om ºi societatea umanã,
organizatã administrativ, politic, economic, militar etc.
Prin adaptãri diferite (haine, foc, case etc.) ºi prin tehnicã tot mai
avansatã, omul a ocupat întregul mediu al Terrei, devenind un important (poate cel mai important în prezent) element de mediu. Din
pãcate, implicarea sa în mediu devine tot mai dãunãtoare, impunând
dereglãri ale funcþionalitãþii sale sãnãtoase, cu tendinþã de a provoca
chiar dezastre în lanþ.
Utilizarea apei pentru hidroenergie
Apa – suport ºi mediu de viaþã
Solul – suport ºi factor al biosferei
ªtiaþi cã...
Încã înainte de era creºtinã, Pitagora
(570–480 î.Hr.) spunea cã „atât timp
cât oamenii vor masacra animalele,
aceºtia se vor omorî între ei“?
Enumeraþi în scris (pe circa 15
rânduri) câteva acþiuni distructive
efectuate de om în mediul din
orizontul local al ºcolii voastre.
17
GEOSISTEMUL, ECOSISTEMUL
ªI PEISAJUL GEOGRAFIC
Protejarea sistemului natural
de turbã cu traverse de lemn
Geofacies – unitate teritorialã omogenã mai mare (o luncã, o culturã
de grâu etc.).
Geosistem – unitate complexã rezultatã din combinarea pe un teritoriu a elementelor de mediu (rocã,
relief etc.) ºi care posedã un potenþial ecologic ce poate fi valorificat
de factorul biologic (vegetaþie,
animale, om).
Geotop – unitate restrânsã, omogenã fiziologic (un izvor, o mlaºtinã etc.).
Existã o diferenþã între noþiune
geograficã ºi concept geografic?
Exemplificaþi ºi definiþi.
Care sunt elementele ce compun
geosistemul natural?
Modificarea peisajului natural
în urma exploatãrilor de suprafaþã
a minereurilor (Roºia Poienii)
18
Acestea reprezintã noþiuni-cheie sau concepte geografice ºi biologice, care se referã la modele de organizare sistemicã a mediului
înconjurãtor socotit drept casã a vieþuitoarelor ºi a omului.
Fiind vorba de sisteme extrem de complexe, în fapt cele mai complexe sisteme de la suprafaþa Pãmântului, ºi interesând direct omenirea,
mai ales viitorul sãu, în ultima perioadã de timp conceptele amintite au
devenit universale. Studiul lor este abordat interdisciplinar, chiar inginereºte ºi prin modelare matematicã.
O caracteristicã generalã a acestor sisteme o constituie organizarea lor
ierarhicã, de la local la nivel planetar, precum ºi evoluþia lor prin stãri de
echilibre dinamice separate de momente-ºoc, de stres sau de praguri.
Geosistemul
Reprezintã o denumire ºi o interpretare sistemicã a mai vechiului
concept numit complex natural sau geografic. Acesta se caracterizeazã
prin coexistenþa componentelor naturale pe un anumit teritoriu.
Pentru explicarea complexului, cu timpul s-au adãugat ºi interacþiunile ºi conexiunile dintre elemente. Interpretarea complexului teritorial
se face prin teoria generalã a sistemului (L. Bertalanffi, 1972); esenþialul
constã în structura sistemului, conceputã nu material, ci ca o anume
ordonare a interacþiunilor dintre elemente. Structura presupune dinamicã
(circuite de materie ºi energie) ºi autoreglare.
Geosistemul se defineºte azi în mai multe moduri; de principiu, este
un sistem deschis, alcãtuind unitãþi structurale funcþionale ale mediului
înconjurãtor, ordonate ierarhic, de la nivel local la cel planetar. Uneori, este
conceput ºi numai ca model de bazã, care se contureazã ca sistem complex cu autoreglare pe teritorii restrânse (sau locale) ºi care prin asocieri
variate spaþiale (pe orizontalã) formeazã mediul înconjurãtor global.
Elementele care intrã în alcãtuirea geosistemului s-au asociat în
timp, el devenind din ce în ce mai complex. La început s-au asociat
elementele zise primare (rocile, relieful, apa ºi clima), apoi cele derivate
sau impuse de evoluþia mediului primar (vegetaþia, fauna ºi solul) ºi apoi
omul ºi elementele antropice (aºezãri, agriculturã, industrie, cãi de
comunicaþie etc.).
Interacþiunile dintre toate aceste elemente se diversificã foarte mult
de la un loc la altul, deoarece însãºi caracteristicile fiecãrui element
variazã sau se modificã spaþial (în funcþie de latitudine, altitudine, de
tipurile formelor de relief, de rocã etc).
Fiecare geosistem ocupã un anume loc pe care (ºi împreunã cu care)
formeazã un sistem-teritorial, cu autoreglare.
Aceste geosisteme au o anume stabilitate în timp, deoarece în
cadrul lor se realizeazã o sumã de echilibre ºi un echilibru general al
sistemului, dar e vorba de echilibre dinamice care impun evoluþia ºi
chiar schimbarea geosistemului pe timp îndelungat.
Schimbãrile bruºte ale unui element din sistem, dacã depãºesc posibilitãþile de autoreglare, pot conduce la dereglãri rapide sau mai lente
(de exemplu, despãdurirea provoacã eroziunea solului, scurgeri mai
rapide ale apei de ploaie etc.).
În plan orizontal sau spaþial, geosistemele se extind pânã acolo unde
interacþiunile dintre elemente rãmân omogene sau constante. Totuºi,
nu toate elementele îºi schimbã caracterele ºi funcþionalitãþile pe acelaºi
aliniament. De aceea, limitele dintre geosisteme devin tranzitorii, chiar
nedefinite. Geosistemele se întrepãtrund.
Pentru studiul sistemic, problema limitelor este esenþialã, deoarece
numai în cadrul lor se pot aduna date cantitative ºi se pot face observaþii calitative. Cu ele se pot realiza modele ºi scenarii evolutive.
Asocierea ºi organizarea ierarhicã a geosistemelor, pe ordine de
mãrime, este conceputã obiºnuit pe urmãtoarele trepte: local, regional,
zonal, continental-oceanic ºi global.
Nivelul local este cel al geosistemelor propriu-zise, care, deºi au
individualitate, pot fi clasificate pe tipuri (de luncã, de versant însorit,
sate etc.). Existã ºi unele denumiri cu aspect calitativ ale treptelor, mai
ales pentru unitãþi mai mici ºi mai simple decât geosistemul care
rãmâne de bazã (exemple: geotop, geofacies, geosistem).
Scopul analizei sistemice este intervenþia conºtientã pentru amenajarea ºi organizarea de geosisteme antropice, în care elementele create
de om sã se implementeze armonios ºi durabil în sistem; altfel, natura
se rãzbunã (de exemplu, Dunãrea în 2006).
În literatura geograficã mai recentã sunt abordate ºi elementele
componente ale mediului, tot ca geosisteme. Exemple: geosistemul
hidrografic, climatic, geomorfologic º.a. sau geosistemul aºezãrilor
umane, al plantelor de culturã, dar mai ales sociosistemul. În toate
cazurile de sisteme privite pe elemente, este vorba de subsisteme,
dar care, analizate individual, devin sisteme.
Încercaþi realizarea ºi desenarea
schematicã a unui geosistem.
Revãrsãrile Siretului în 2005
Sociosistemul poate cuprinde ºi
elemente naturale sau provenite
din naturã? Dar elemente sentimentale? Explicaþi.
La care disciplinã geograficã se
abordeazã sociosistemul ca un
tot unitar?
Biotopul
este o noþiune geograficã sau biologicã? De ce?
Ecosistemul
Este o noþiune de tip sistem, iniþial biologicã, dar se foloseºte universal, uneori cu înþelesuri diferite.
Dupã biologi (B. Stugren, 1994), ecosistemele sunt unitãþi funcþionale ale biosferei, construcþii eterogene cu limite în spaþiu ºi timp,
care se integreazã într-un tot unitar prin interacþiuni ale componentelor
sale – un subsistem biotic (biocenoza) ºi altul fizic sau abiotic (biotopul) –
pe un teritoriu relativ restrâns.
Aºadar, ca ºi geosistemul, o unitate teritorialã devine ecosistem
numai când, în cadrul sãu, se reunesc, prin interrelaþii funcþionale, mai
multe elemente diverse de tip biotic ºi abiotic.
În ecosistem viaþa ºi mediul sunt inseparabile. Orice specie aduce
resurse ºi servicii în sistem. Biocenoza aparþine ca obiect de studiu biologiei, iar biotopul, geografiei fizice.
Ecosistemele se subîmpart în douã mari tipuri: naturale (de apã, de
uscat, subterane, de pãdure, de stepã etc.) ºi artificiale sau artificializate. Acestea din urmã sunt cele în care omul a intervenit în capitalul
natural prin înlãturarea unor elemente ºi introducerea altora (capital
social sau construit).
Sistemele antropizate, numite adesea socio-ecosisteme, intereseazã
îndeaproape omenirea, în special în viziunea dezvoltãrii durabile, care
include deopotrivã economia, societatea ºi mediul.
O comparaþie sumarã între geosistem (socio-geosistem) ºi ecosistem
evidenþiazã urmãtoarele asemãnãri ºi deosebiri:
l geosistemul reprezintã mediul natural (inclusiv vegetaþia ºi animalele), peste care se implanteazã sociosistemul, formând împreunã
socio-geosistemul; ecosistemul asociazã biocenoza cu biotopul,
ultimul numai ca mediu abiotic;
Sistem natural rocã–sol–vegetaþie
Mediu natural slab antropizat
19
l ecosistemul pune accent pe interrelaþiile din biocenozã ºi pe cele
Praguri antropice realizate pentru
oxigenarea apei râurilor de munte
(mediu propice pãstrãvului)
Peisajul este o parte dintr-o regiune
sau dintr-un teritoriu, pe care o putem
vedea ºi observa direct, desena, contura sau fotografia. Studiul peisajelor
terestre aparþine deci geografiei, ceea
ce nu înseamnã cã aceasta reprezintã
întreaga geografie.
F. Taillefere, La science du paysage,
Toulouse
În câte moduri poate fi definit
ºi tratat peisajul geografic?
Fotografiaþi un peisaj geografic
din localitatea voastrã ºi apoi
realizaþi o scurtã descriere (dupã
fotografie) de circa 15 rânduri.
Peisaj carstic
(Podul natural de la Ponoare)
20
cu biotopul, dar nu ºi pe relaþiile dintre elementele biotopului,
pe care le are în vedere geografia; pentru geografie, vegetaþia ºi
animalele fac parte din mediul natural.
l ambele reprezintã, în principiu, sisteme teritoriale sau unitãþi ale
mediului, integrate ierarhic pânã la nivel global;
l structura, funcþionalitatea ºi evoluþia ambelor sisteme intereseazã
societatea, care le monitorizeazã integrat, în vederea amenajãrii
ºi organizãrii de socio-ecosisteme ºi socio-geosisteme în care
natura sã coabiteze armonios cu societatea omeneascã, pentru
realizarea unei dezvoltãri durabile.
Peisajul geografic
Noþiunea de peisaj este destul de veche, atât în vorbirea curentã, cât
ºi în geografie. Dicþionarele îl definesc ca o priveliºte, un tablou al naturii care poate fi vizualizat dintr-o privire, o porþiune din naturã care
formeazã un ansamblu cu valoare esteticã, înfãþiºarea diferitelor locuri
descrisã printr-o prismã selectivã (culoarea vegetaþiei, modul de folosinþã,
configuraþia reliefului sau chiar aspecte culturale, sentimentale etc.).
Existã ºi înþelesuri mai ºtiinþifice, diferite însã dupã specializarea cercetãtorului: peisaj arhitectonic, artistic, agricol, silvicol etc. Geografia
însã este ºtiinþa care foloseºte cel mai mult sintagma peisaj geografic.
În geografie apar câteva moduri de abordare ºi de definire a peisajului geografic. La început, uneori ºi în prezent, se descria peisajul în mod
relativ impresionist, indicându-se ºi adjectivând acele elemente din
mediu care sensibilizeazã cel mai mult privirea observatorului (pãdure
neagrã de brad, munte pleºuv sau cu acoperiº cãrunt, lanuri aurii de
grâu, îngrãmãdiri de case, fâneþe ce cad sub coasa þãranului etc.).
O altã modalitate este explicarea sinteticã a peisajului geografic,
care enumerã elementele constitutive ale mediului, dar evidenþiazã
acea trãsãturã care este hotãrâtoare pentru imaginea sa (peisaj de munte,
carstic, de stepã, agricol, rural, urban etc.).
A treia formã de abordare este echivalentã cu aceea de complex
natural local sau tip de mediu înconjurãtor, explicat ºtiinþific ca geosistem, cu structurã relaþionistã specificã, evoluþie ºi limite, evidenþierea
caracteristicilor, a intervenþiilor umane, mod de folosinþã ºi posibilitãþi
de optimizare etc. În acest ultim context, peisajul înlocuieºte practic
geosistemul sau se trateazã împreunã („tipuri de mediu ºi peisaje“).
Tratarea separatã, modernã, a peisajului geografic evidenþiazã ºi
explicã numai aspectul calitativ al mediului, deci vizibil; el apare din
combinarea dinamicã a elementelor fizice de mediu (relief, climã, apã,
sol), biologice ºi antropice, elemente care interacþioneazã, dând o
rezultantã unicã ºi nedisociabilã, într-o continuã evoluþie. Este vorba
totodatã ºi de partea cea mai sensibilã a tipului respectiv de mediu ºi
care reflectã mai repede anumite schimbãri sau dereglãri ale acestuia.
Cel mai des, geografia regionalã este cea care opereazã cu peisaje,
iar geoecologia sau geografia mediului cu tipurile de mediu sau
geosisteme.
Clasificarea tipurilor de peisaj se face dupã criterii diferite. În primul
rând, conform unor trepte de mãrime: tip local, regiune, domeniu ºi
zonã. Zona de peisaj se suprapune în principiu pe o zonã climaticã;
domeniul are o faþadã dominant bioclimaticã (domeniul mediteranean);
regiunea reuneºte treptele majore de relief (câmpie, podiº, dealuri,
munte), iar peisajul local contureazã areale omogene, dar complexe,
ºi în general mici locuri sau „colþuri“ de naturã. Din punct de vedere
al stãrii actuale ºi al tendinþei de evoluþie, peisajele indicã trei direcþii:
staþionar, progresiv ºi regresiv.
* FACTORII GEOECOLOGICI –
CARACTERISTICI ªI FUNCÞIONALITATE
Prezentarea caracteristicilor ºi a funcþiilor factorilor de mediu nu are
drept scop înþelegerea acestora în mod separat, ci o defalcare a întregului, pentru a-i recunoaºte complexitatea ºi multitudinea interacþiunilor impuse de relaþiile din sistem ºi de autoreglare, drumul ºi etapele
de miliarde de ani pe care le-a parcurs în evoluþia sa pânã la perfecþiunea de azi.
Totodatã, abordãrile separate ne fac sã recunoaºtem cã orice element
nou, introdus de evoluþie ºi reþinut de mediu, are un rol, aduce resurse
ºi face servicii bunei funcþionãri a sistemului ºi omului.
În ultimii 50 de ani au apãrut multe studii care subliniazã fragilitatea
acestui sistem-mediu la intervenþii externe, îndeosebi la intervenþiile
inconºtiente ale omului, avertizând cã efectele nocive ale activitãþilor
umane au depãºit capacitatea de suport a Terrei.
n Factorii cosmici ºi telurici se caracterizeazã prin energii, respectiv
radiaþii de diferite tipuri, care pãtrund în mediu. Acþioneazã ºi interacþioneazã diferit între ele, dar mai ales cu componentele atmosferei, pe
cale fizicã ºi chimicã, influenþând uneori determinant viaþa.
Între radiaþiile solare, rolul cel mai important îl au lumina sau radiaþia
vizibilã ºi vântul solar. Fotosinteza, consumatoare de CO2 ºi elaboratoare de oxigen, se realizeazã de cãtre plante cu ajutorul luminii.
În cadrul atmosferei, o parte a luminii se descompune în radiaþiile
spectrale; între acestea, infraroºiile încãlzesc solul, apa ºi, indirect,
atmosfera, iar ultravioletele sunt nocive vieþii, dar blocate de stratul
de ozon, creat tot prin acþiunea radiaþiei solare.
Vântul solar este o radiaþie corpuscularã solarã, de asemenea nocivã
vieþii, dar blocatã de magnetosferã.
Energiile telurice se manifestã în mediu prin gravitaþie, procese tectonice, cutremure, vulcanism, ape geotermale, magnetism º.a.
n Factorii geologici ºi geomorfologici reprezintã suporturi ale
mediului înconjurãtor, dar au ºi caracter de element primar de mediu.
l Litosfera mai puþin densã formeazã continentele (29% din suprafaþa
Terrei), iar cea mai grea ºi joasã altitudinal este ocupatã de oceane (71%).
Tectonica scoarþei terestre impune formarea reliefurilor majore, în
special munþi, care determinã o diversitate de medii de viaþã. Rocile ce
afloreazã la suprafaþã sunt atacate de eroziune, impunând o multitudine
de forme de relief. Totodatã, ele suportã dezagregãri ºi alterãri, cumulate în pãturi de alterare din care se formeazã solul.
l Relieful reprezintã suportul de bazã al mediului. Pe suprafaþa sa se
interfereazã celelalte sfere care intrã, parþial sau total, în componenþa
mediului înconjurãtor.
Prin caracteristicile sale (altitudine variabilã, pante, fragmentare,
expunere ºi orientare a pantelor, conturul ºi fizionomia formelor de
relief etc.), relieful influenþeazã variabilitatea celorlalþi factori de mediu,
devenind element determinant al unor tipuri de medii.
Relieful este ºi obiect al muncii (agroterase ºi alte nivelãri, ramblee,
deblee, amenajãri de drumuri º.a.).
l Procesele geomorfologice sunt, în majoritate, factori de degradare
a solurilor ºi a terenurilor (ºiroiri, ravene, torenþi, alunecãri, prãbuºiri etc.).
Studiul evoluþiei reliefului, precum ºi studiul proceselor geomorfologice, ne indicã modul în care trebuie amenajat acest factor esenþial,
în vederea realizãrii unui suport echilibrat, cât mai stabil, al mediului.
n Factorii climatici ºi atmosfera se referã în mod deosebit la tipurile
de climã. Acestea impun titulatura celor mai importante tipuri ºi subtipuri de mediu, adaptãri specifice ale vieþuitoarelor (plante ºi animale)
ºi influenþe asupra activitãþilor umane. Elementele climatice, luate separat, au caracteristici ºi funcþionalitãþi specifice.
Magnetosfera
Curgere noroioasã declanºatã
în urma defriºãrilor masive
Pãdure tânãrã afectatã
de o alunecare de teren
21
Mediu arctic
Economia ºi gospodãria nu pot fi concepute fãrã apã. Ca factor de mediu,
apa se manifestã prin circuite care o
recicleazã, o trec de la o stare de agregare la alta, înmagazineazã ºi transportã cãldurã spre mediile mai reci,
determinã productivitatea vegetalã.
Apa este un mediu de viaþã specific,
mediu în care a apãrut viaþa pe Terra.
Jiul (avale de Petroºani) – râu poluat
datoritã exploatãrilor carbonifere
Clasificarea vieþuitoarelor
dupã adaptãrile la mediu
Aproape toate vieþuitoarele prezintã
adaptãri fiziologice specifice de mediu,
de hranã etc., clasificându-se chiar în
funcþie de astfel de criterii.
Dupã temperatura mediului, existã animale euriterme (suportã oscilaþii mari
de temperaturã) ºi stenoterme (sensibile
la schimbãrile de temperaturã).
Dupã varietatea hranei, animalele
pot fi: eurifage (consumã hranã variatã,
ca omnivorele ºi majoritatea erbivorelor) ºi stenofage (consumã o anumitã
hranã ºi au areale restrânse de existenþã).
22
l Temperatura oscileazã latitudinal ºi altitudinal, dupã anotimpuri
etc. Ciclurile vegetaþiei (semãnat, încolþit, înflorit, coacere) depind de
temperaturã ºi umiditate.
l Precipitaþiile sunt cele care asigurã necesarul de apã al vieþuitoarelor, inclusiv în sol, plantele adaptându-se ºi diversificându-se conform cu variaþiile cantitative pluviale ºi cu peridiocitatea acestora.
l Vântul împrãºtie unele seminþe, transportã umezealã sau uscãciune, împrospãteazã aerul sau aduce noxe, provoacã furtuni etc.
l Atmosfera prezintã elemente, structuri ºi mobilitãþi deosebite, cu
roluri diferite în mediu ºi pentru viaþã. În prim-plan este aerul în sine
ºi oxigenul, fãrã de care nu putem vieþui. Tot în atmosferã se realizeazã
stratul protector de ozon, sau ionosfera, ce returneazã undele radio etc.
n Factorii hidrologici se compun din formele de organizare a apei
(râuri, lacuri, oceane etc.), dar ºi din cele trei stãri de agregare ale sale,
care se gãsesc aproape concomitent în mediu: lichidã, solidã ºi gazoasã.
l Apa lichidã este element vital al organismelor vegetale ºi animale ºi
factor primar al mediului de viaþã. Apa de bãut a devenit azi o problemã
a multor locuri ºi chiar þãri, pentru care se nasc conflicte, inclusiv militare.
l Râurile (împreunã cu izvoarele ºi unele strate subterane) dau apa
potabilã, erodeazã ºi transportã aluviuni, iar în timp foarte îndelungat
transformã muntele în dealuri sau câmpii. În ele se deverseazã însã mulþi
poluanþi. Uneori, sunt amenajate pentru energie, transport, oprirea
inundaþiilor. Aºezãrile se înºiruire în lungul apelor curgãtoare.
l Apele subterane sunt o verigã mai stabilã sub aspectul reciclãrii,
cu excepþia pânzelor freatice.
l Gheþarii de calotã impun medii reci, care atrag fluxuri de aer ºi ape
calde dinspre zonele tropicale, reprezintã o mare rezervã de apã dulce;
impun scãderea nivelului oceanic. Gheþarii montani sunt o rezervã de
apã suspendatã, din care, mai ales vara, se alimenteazã multe râuri.
l Oceanele au douã roluri importante pentru mediu: formeazã un
cuplu cu atmosfera ºi regleazã clima Globului; constituie un mediu
specific de viaþã, extins pe 71% din suprafaþa Globului.
n Factorii biologici includ dominant vegetaþia ºi fauna, care formeazã un sistem aparte al mediului înconjurãtor, numit biosfera. Au un
rol important în prelucrarea materiei din mediul lor de viaþã, dar, spre
deosebire de multe produse ale omului, tot ce produc sau ejecteazã
plantele ºi animalele se descompune ºi se recicleazã natural. Recicleazã
îndeosebi cantitatea de CO2 din atmosferã, cam de cinci ori pe an. De
altfel, masa de CO2 din biosferã este aproximativ egalã cu cea conþinutã în atmosferã ºi hidrosferã.
Disponibilitatea de CO2 din mediu este cea care determinã limitarea
creºterii numãrului de plante, fapt ce face ca masa biosferei sã fie relativ
constantã. Biosfera a contribuit din plin la formarea zãcãmintelor de
substanþe minerale utile (combustibili, unele minereuri sau roci).
l Vegetaþia are un rol determinant pentru hrana ºi adãpostul animalelor, în mod special pentru om. Contribuie însã ºi la formarea
solului, la protejarea reliefului contra eroziunii, tempereazã scurgerea
apei ºi microclima. Se grupeazã în formaþiuni vegetale, în funcþie de
climã, relief, rocã etc., reprezentând factorul cel mai uºor de evidenþiat al
unui tip de mediu.
l Fauna este mobilã în raport cu vegetaþia, de aceea se poate
deplasa sezonier dintr-un mediu în altul ºi suportã adesea variaþii mai
mari de climã. Prin adaptãri în timp, îºi poate lãrgi arealul primar de trai.
n Factorii edafici sunt cei care compun solul: substanþele minerale,
cele organice, apa, temperatura, aerul, umiditatea ºi organismele din
sol. Prin humus se realizeazã proprietatea cea mai importantã a solului,
fertilitatea. Poate fi însã distrus în timp scurt, prin unele acþiuni negative
ale omului. În prezent, se apreciazã cã 38% din solurile uscatului sunt
deja degradate.
Cât priveºte funcþionalitatea sa, pe prim-plan trece fertilitatea sau
rolul de suport ºi hranã mineralã a plantelor, rolul de mediu sau adãpost
pentru unele animale, importanþa enormã pentru plantele cultivate,
rolul de reþinere a unei cantitãþi din apa ploilor etc.
n Factorii antropici sunt reprezentaþi, în primul rând, de cãtre om
ºi apoi de toate activitãþile sale tangente mediului, precum: aºezãrile,
agricultura, creºterea animalelor, industria, cãile de comunicaþie.
l Omul a devenit, poate, cel mai important factor de mediu.
Construcþiile ºi intervenþiile sale asupra factorilor de mediu s-au
fãcut în general în dauna bunei funcþionãri a acestora, dar pânã prin
anii 1950–1980 cu efecte locale sau regionale, pe care mediul în general
le suporta. Dupã acea datã a început globalizarea efectelor negative
ale omului în mediu, în special prin emisii nocive ale industriei ºi agriculturii ºi prin munþii de deºeuri nedegradabile.
l Aºezãrile omeneºti reprezintã în prezent cel mai important component antropic de mediu. În mod special, oraºele au antropizat total mediul
natural, dar au schimbat ºi mediul extins pe suprafeþele din jurul sãu.
Arealele rurale pãstreazã deocamdatã încã multã naturã, antropizarea
extinzându-se ºi pe moºia satului, prin culturi agricole ºi zootehnie.
l Culturile agricole schimbã înveliºul vegetal natural cu unul mult
mai fragil, dar pot schimba ºi relieful (terasãri, nivelãri, canale etc.), pot
intensifica eroziunea solului, sãrãcesc solul sau îl infecteazã cu fertilizanþi chimici, reduc biodiversitatea.
l Zootehnia conduce la extinderea pãºunilor ºi a fâneþelor în detrimentul pãdurilor. Pãºunatul excesiv provoacã ºi degradarea solurilor.
Combinatele mari de creºtere a animalelor pot contamina solul ºi
apele freatice cu dejecþii. Aici apar, în masã, diferite boli contagioase, cum
s-a întâmplat la Codlea în luna mai 2006. Emisiile de metan provenite
din dejecþiile unor animale intensificã efectul de serã.
l Industria începe adesea cu exploatãri de materie primã din subsol
sau de la nivelul solului, aducând modificãri importante mediului local
(decopertãri, mine, halde, defriºãri º.a.). Industria prelucrãtoare ocupã
spaþii mari de depozitare a materiei prime ºi a produselor, dar mai ales
eliminã gaze, alte elemente nocive ºi ape puternic degradate. Au loc
chiar catastrofe, ca cea a centralei nucleare de la Cernobîl (1986).
Alegeþi fiecare câte un factor de
mediu, observabil bine în localitatea voastrã, ºi caracterizaþi-l
ca interacþiuni, variaþii zilnice
sau anotimpuale, efecte negative
ºi pozitive. (Puteþi opta pentru:
lumina solarã, precipitaþii, vegetaþie, sol, aºezare, industrie etc.).
Degradarea solurilor datoritã
proceselor de versant (prãbuºiri
ºi alunecãri superficiale de teren)
Peisaj industrial poluant (Copºa Micã)
l Cãile de comunicaþie, prin mijloacele de transport (terestre, aeriene,
fluviatile, maritime sau chiar cosmice), creeazã infrastructuri noi în
mediu (ºosele, cãi ferate, aeroporturi, porturi etc.), dar mai ales emanã
gaze nocive, produc scãpãri de petrol, tancurile petroliere se spalã în
ocean, se formeazã uneori aºa-numita maree neagrã, supersonicile
afecteazã pãtura de ozon etc. Existã oraºe sau areale în cadrul acestora
unde poluarea produsã de vehicule depãºeºte 90%.
Defriºare pe un versant
din Subcarpaþii Buzãului (2006)
23
TIPURILE DE MEDII GEOGRAFICE ªI
TIPURILE DE PEISAJE GEOGRAFICE
Factorii principali care impun tipurile de medii sunt latitudinea, relieful
ºi clima, la care se adaugã ca factori
sintetizatori vegetaþia ºi solurile, iar
în final, omul. Denumirile tipurilor se
dau dupã zonalitatea latitudinalã exprimatã prin tipul specific de vegetaþie ºi dupã zona ºi tipul climatic
(de exemplu, mediile zonei calde, pãdurea ecuatorialã), uneori ºi dupã gradul
de continentalism (temperat arid) sau
dupã relief, când este vorba de munte
(mediile montane), unde submediile
poartã totuºi numele etajelor de vegetaþie ori al treptelor de temperaturã
(caliente, gelada etc.)
Ce factori principali impun tipurile de mediu?
În funcþie de ce element natural
de mediu se contureazã categoria de medii intertropicale?
Ce elemente de mediu diferenþiazã
tipurile de medii intertropicale?
De ce credeþi cã pãdurea ecuatorialã se numeºte luxuriantã?
Mediu ecuatorial
24
Pentru a nu repeta unele aspecte, tratãm în comun ambele categorii de tipuri (medii ºi peisaje), pornind de la precizarea, fãcutã
anterior, cã peisajul geografic este sinteza calitativã sau tabloul vizibil
al mediului pe care îl reprezintã.
Ordinea tratãrii va fi urmãtoarea: mediile continentale extreme (calde
ºi reci), inclusiv mediile montane, mediile acvatice ºi cele antropice; ca
lecþie aparte, vor fi abordate mediile zonei temperate.
Mediile naturale continentale
din zona caldã (intertropicalã)
În aceastã categorie, delimitatã numai dupã temperaturã, sunt incluse
atât cele mai umede, dar ºi cele mai uscate medii ale Terrei. Ele se diferenþiazã apoi în funcþie de precipitaþii ºi de relief (munþii).
Cât priveºte peisajele, acestea rezultã în principal din variaþiile locale
ale precipitaþiilor, dar ºi ale interacþiunilor variate dintre elementele de
mediu, în cadrul zonalitãþii climatice ºi al etajãrii altitudinale.
n Mediul pãdurilor ecuatoriale, numit ºi mediul ecuatorial, se
desfãºoarã între 5o lat. S ºi 10o lat. N. Are cel mai umed climat, cu precipitaþii de peste 2 000 mm/an ºi este lipsit de sezoane. Amplitudinea
termicã este inexistentã (24–26 oC). Noaptea, temperatura scade totuºi
pânã la 10 oC. Domneºte calmul ecuatorial.
Vegetaþia este luxuriantã, dominatã de arbori înalþi de circa 40 m.
În interior prezintã o mare stratificare, dar imprecisã, impusã de gradul
de pãtrundere a luminii, încât la sol ierburile sunt foarte reduse. Densitatea plantelor este foarte mare, la care contribuie mult ºi lianele, specii
lemnoase agãþãtoare, sau alte plante cu rãdãcini aeriene.
Arborii nu-ºi pierd frunzele decât treptat ºi cresc tot timpul anului.
Caracteristice sunt speciile din genul abanosului, mahonului (lemn
preþios), nucul brazilian º.a.
Fauna se remarcã prin varietate (maimuþe, lilieci, unele marsupiale,
jaguari etc.). Aici este ºi o vastã lume a pãsãrilor divers colorate, cu mulþi
papagali, colibri º.a.; întâlnim ºerpi, ºopârle uriaºe, broaºte etc.
Solul are puþin humus, din cauza precipitaþiilor bogate ºi a descompunerii rapide a materiei organice moarte, care este spãlatã repede.
Vegetaþia se hrãneºte din bogãþia substanþelor minerale ce rezultã din
fitomasa descompusã. Existã însã un fel de sol foarte gros, dominant
mineral, numit lateritã (later = cãrãmidã, în latinã), rezultat din alterarea
continuã ºi foarte profundã a rocilor.
Relieful este de tip „scuturi ºi platforme“, în general joase. Aici, râurile
transportã multe aluviuni în soluþii ºi în suspensie, dar aproape deloc
aluviuni grosiere, de unde ºi multele cascade ce se menþin în aceste medii.
Peisajele mediului ecuatorial sunt relativ multe, 7–8 fiind mai
generale. Peisajul cel mai generalizat, cu o mare varietate de specii vegetale, este numit selvas în Brazilia. Altul este peisajul pãdurilor litorale,
dominat de cocotieri. Pe þãrmurile mlãºtinoase, cu maree, se remarcã
pãdurea de mangrove. Acolo unde pãdurea a fost tãiatã se extinde
peisajul roºcat al lateritei.
Dacã vegetaþia se reface dupã defriºare, nu mai seamãnã cu cea
iniþialã, ci apar tufiºuri dese, de bambuºi, palmieri spinoºi º.a., înlãnþuiþi
cu liane; este peisajul de junglã, greu de strãbãtut. În Indochina s-a
instalat ºi peisajul arborelui de cauciuc, de origine antropicã.
n Mediul pãdurilor musonice (între 10–25o lat. N) ºi al litoralelor
cu alizee (între 10o lat. S ºi 25o N). Pãdurile musonice se gãsesc în India,
pe Coasta Malabar, pe þãrmurile Thailandei ºi ale Myanmarului, iar cele
impuse de alizee ocupã coastele estice ale Americii Centrale ºi de Sud,
ale Madagascarului, Peninsulei Indochina.
Aici, clima introduce deosebiri faþã de pãdurea ecuatorialã; intervine
un sezon mai arid (când bate musonul continental sau alizeul avanseazã spre zona ecuatorialã), apar vânturi, chiar cicloni; totuºi, sezonul
musonului uscat de iarnã este scurt, nu epuizeazã umezeala din sol.
Fâºiile amintite de litoral primesc ploi multe aduse de vânturile de est
sau de alizee, din anticiclonii subtropicali oceanici.
Solul rãmâne lateritic (latosol). Pãdurea este mai deschisã, arborii
mai mici (15–35 m), nu mai apare lupta pentru luminã a speciilor. Cu
unele excepþii, arborilor le cad frunzele în sezonul mai arid. Se contureazã bine subetajul de arbuºti, formând o junglã atât în cadrul pãdurii
iniþiale, cât ºi dupã defriºare. Ca specific, apare tekul (mult industrializat), iar tulpinile sunt mai masive.
Fauna este foarte bogatã, cu multe mamifere mici, arboricole, feline
de pradã, galopitecul, ºopârla zburãtoare, mulþi ºerpi (cobra).
Peisajul general este apropiat de selvasul brazilian, numit bosanes
în America Centralã. Se adaugã peisajul de junglã, pe arealele despãdurite ºi refãcute, peisajele agricole realizate prin ardere sau defriºãri,
care degradeazã total solul dupã un an de culturã ºi devin peisaje
roºcate lateritice.
Se contureazã peisaje ºi în funcþie de durata anotimpului secetos
ºi de cantitatea anualã de precipitaþii. Astfel, se pot separa urmãtoarele
peisaje de pãdure: semperviriscente (cu frunze veºnic verzi), pãduri
musonice (cu frunze cãzãtoare, ca în Indochina sau India) ºi pãduri
tropicale xerofile (cãrora le cad frunzele vara). Pãdurile xerofile se ordoneazã latitudinal în trei subtipuri: pãdurea rarã ºi luminoasã (extinsã
enorm în Africa, la sud de ecuator, pânã în Mozambic), pãdurea-parc
(care face tranziþia spre savanã) ºi tufiºuri cu ghimpi (climã mai aridã),
în care apar ºi arbori scunzi, cu lemn dur.
Aceste ultime formaþiuni sunt ataºate uneori la mediul de savanã,
ca de exemplu aºa-numitele bruse din Africa sau caatinga din America
de Sud (cuprinde palmieri, cactuºi etc.).
n Mediul de savanã se extinde între 5–25o lat. N ºi S, ca zonã de
tranziþie între tropice ºi fâºia ecuatorialã. Este impus de un anotimp
secetos (4–8 luni, dupã distanþa de Ecuator) cu vânturi alizee (iarna) ºi
unul ploios (vara), ambele calde (temperatura medie 18–24 oC). Se
extinde tipic în Africa, America Centralã ºi de Sud, Podiºul Deccan
(India) ºi Australia de NE.
Vegetaþia este cea de ierburi înalte (savanã), care în anotimpul secetos se usucã ºi adesea se aprinde natural sau de cãtre om. Apar, foarte
rar, ºi arbori scunzi, rezistenþi la secetã, cu frunze mici, uneori tari sau
sub formã de spini, iar coronamentul are formã de umbrelã (mai ales
accacia). Apar ºi pãdurile galerii, în lungul râurilor, cu umezealã tot anul.
Dupã înãlþimea ierburilor, dupã specia de arbore dominant sau de
tufiºuri, se disting mai multe tipuri de savane: cu ierburi înalte de 1,5–3,5 m
ºi cu baobabi (tulpinã foarte groasã, de pânã la 4 m diametru, înalþi pânã
la 35 m, coroanã mare ºi fructe zemoase comestibile), cu ierburi mai
scunde (1–1,5 m) ºi cu accacii (3–15 m înãlþime, coroanã în formã de
umbrelã), savane cu palmieri sau cu bambuºi ºi savanã cu tufiºuri.
Cele mai extinse astfel de tipuri de savane sunt în Africa. ªi America
de Sud are savane specifice, cu denumiri regionale, ca de exemplu
campos limpos (strat ierbos foarte scund ºi fãrã arbori), campos cerrados
(ierburi de 1–2 m, cu puþini arbori ºi arbuºti), llanos (în Venezuela, cu
ierburi înalte, dar în general fãrã arbori). Amintim cã savane existã ºi ca
Vegetaþie în Madagascar
Pãdure de mangrove
Câte
peisaje anotimpuale are
savana ºi cum aratã?
Care sunt asociaþiile vegetale
cu care începe etajarea mediilor
montane intertropicale?
Mediu de savanã – vegetaþie ºi faunã
25
Ce înseamnã mediu de tip selvas?
Care anotimp diferenþiazã mediul
ecuatorial de cel musonic?
Cum definiþi ºi caracterizaþi jungla?
Între ce medii se plaseazã pãdurile-parc?
De ce solul ecuatorial ºi de savanã
este sãrac în humus?
La ce latitudine se plaseazã savana
ºi ce balans climatic se produce
aici?
De ce unele animale de savanã
migreazã?
Mediu deºertic
(nisip ºi florã pipernicitã)
Omul a pãtruns ºi în deºert, mai mult
ca drumeþ, dar în ultimul timp s-a
instalat punctual pentru exploatarea
unor zãcãminte de hidrocarburi (Sahara
de nord, Peninsula Arabã) sau minereuri (Mauritania, Sahara algerianã,
Atacama, Nevada º.a).
Izvor în Deºertul Atacama
26
etaj montan în munþii zonelor calde, situat deasupra pãdurii, între circa
2 000–3 000 m.
Fauna cuprinde multe ierbivore (antilope, girafe, zebre, hipopotami,
rinoceri, elefanþi), carnivore (lei, leoparzi, hiene, gheparzi, ºacali), multe
pãsãri mici (în colonii mari), dar ºi struþi, apoi reptile, insecte (termite,
lãcuste etc.). Multe animale migreazã dupã anotimp.
Solul este de tip lateritic, gãlbui-roºiatic, dar pe spaþiile supuse la
7–8 luni de secetã se formeazã cruste feruginoase sau calcaroase.
Relieful major este de podiºuri ºi câmpii, iar climatul determinã
dezagregãri pe versanþi, impunând formarea de glacisuri.
Omul a intervenit pe mari suprafeþe, prin desþeleniri, pãºunat intensiv,
tãierea arborilor ºi incendieri masive ale savanei ºi tufiºurilor asociate.
Peisajele savanelor sunt variate. În prim-plan se aflã cele douã
aspecte anotimpuale: savana verde (umedã, cu multã viaþã) ºi savana
uscatã, uneori în flãcãri. Se intercaleazã peisajele pãdurilor galerii.
Urmeazã variantele peisajelor de tranziþie: cu baobabi, cu accacii, cu
palmieri, cu bambuºi, cu tufiºuri, de tip brusã sau caatinga (amintite
ºi la mediul anterior) sau peisajele de tip campos limpos, campos
cerrados, llanos etc., dar ºi peisajele agricole implantate.
n Mediile de stepã caldã ºi de deºert se extind de o parte ºi de alta
a celor douã tropice, între 18–25o lat. N ºi S, în climatul tropical uscat,
începând din nordul Africii, peste Peninsula Arabia, Iran, Pakistan, pânã
în deºertul Thar, apoi în nordul Mexicului.
Clima aridã este impusã de coborârea aerului cald ºi uscat în arealul
tropicelor. Foarte rar, aici pãtrunde ºi aer umed ecuatorial sau tropical
maritim, care determinã brusc precipitaþii bogate, dar ºi furtuni violente. Dominã cerul senin, care scade brusc temperatura pe timp de
noapte ºi provoacã arºiþã ziua.
Solurile scheletice au puþin humus, dar au mari cantitãþi de sãruri.
Stepa este o formaþiune ierboasã, scundã, sãracã în specii, care face
trecerea între savanã ºi deºerturi. Pe reliefurile înalte apar ºi tufiºuri,
ca în Sahelul african sau în Podiºul Colorado. Existã terenuri de pãstorit,
dar sãrace, cu vegetaþie discontinuã. Agricultura dã rezultate slabe,
deoarece seceta poate stãpâni trei sferturi din an. Sunt totuºi locuri
relativ populate.
Deºerturile calde primesc precipitaþii foarte reduse, uneori trecând
mulþi ani fãrã o ploaie. Solurile sunt scheletice, fãrã humus, sãrãturate.
Vegetaþie existã totuºi, extrem de rarã ºi adaptatã uscãciunii. Unele
plante au tulpini groase ºi cãrnoase în care adunã rezerve de apã. Aici
dominã reliefurile de dune sau dezagregãri de tip hamade (Sahara), în
rocile dure. Se ivesc ºi unele izvoare care determinã oaze, uneori locuite.
Peisajele compun douã categorii mari: de stepã ºi de deºert. Cel de
stepã prezintã variaþii: stepã continuã, stepã discontinuã ºi multe forme
de umanizare, pãºuni, stâne, aºezãri etc. Deºertul are ca peisaj specific
dunele de nisip, peisajul de hamadã (grohotiºuri imense), peisajul
de ºoturi (lacuri sãrate), peisajul de ueduri, peisajul oazelor, peisajul
cu cactuºi etc.
n Mediile ºi peisajele montane din climatele calde sunt etajate ºi
relativ similare de la o zonã la alta; diferã numai tipul de mediu de la
baza de plecare în altitudine, respectiv pãdure de tip ecuatorial sau
musonic, savanã, stepã sau deºert.
Varietatea de amãnunt a mediilor montane este mult mai mare,
deoarece relieful este mult mai fragmentat; aici se aplicã legea pantei
(eroziunea ºi scurgerea sunt accelerate etc.), a expunerii ºi a orientãrii,
a adãpostului, apar inversiuni de climã ºi de vegetaþie etc.
Cât priveºte etajele, acestea pot fi urmãtoarele: la bazã este pãdurea
specificã zonei sau savanã, semideºert (uneori cu cactuºi) sau tufãriºuri; urmeazã pãdurile de foioase, conifere, iar peste limita pãdurii
(la 2 000–3 500 m) apar etajele de arbuºti ºi tundrã alpinã, cu ierburi
scunde ºi cactuºi (în Anzi, etajul este numit paramos).
Peisajele sunt deosebit de variate, pe mãsura altitudinii muntelui.
Se adaugã însã varietatea introdusã de om, prin defriºãri ºi terasãri,
pãºunat. În unele cazuri, culturile se ridicã pânã pe la 3 000 m.
Mediile ºi peisajele reci
Acestea sunt opuse mediilor calde, apar ca medii extreme, în principal nelocuite. Se plaseazã spre poli, cam peste 60–70o lat. N ºi S.
În aceste locuri se formeazã centri barici de mare presiune, cu aer rece.
Prezintã douã sezoane, unul de varã, cu zi continuã, ceva mai cald,
care dureazã între 5–7 luni, ºi altul foarte rece, cu noapte continuã.
Existã douã tipuri principale de medii reci, polar ºi de tundrã.
n Mediul polar (glacio-nival) este dominat de calote glaciare ºi zãpezi
permanente; se mai numeºte ºi deºertul rece. În emisfera nordicã ocupã
Oceanul Arctic, aproape toatã Groenlanda, majoritatea insulelor din
nordul euro-asiatic ºi canadian, iar în sud domneºte peste continentul
Antarctic, plus apele din jur, cu banchizã.
Clima prezintã temperaturi cuprinse între –20 oC la –40 oC, în
general sub –50 oC, dar vara acestea pot urca la 0 oC; precipitaþiile sunt
reduse. Totuºi, polul frigului pe Terra se aflã lângã Polul Sud, unde s-au
atins temperaturi de pânã la –92 oC (iulie, 1958).
Vânturile au frecvenþã mare ºi viteze care uneori depãºesc 100 km/h,
mai ales în arealul periferic al ciclonilor.
În centrul Antarcticii existã un calm relativ, dar spre periferie vânturile devin puternice ºi formeazã brâul violenþilor cicloni antarctici.
Viaþa nu lipseºte, vara devenind chiar abundentã pe þãrmurile arctice
ºi spre tundrã. Plantele superioare lipsesc, dar existã alge, bacterii,
licheni ºi muºchi. În apele oceanice se dezvoltã un bogat fitoplancton ºi
zooplancton, cu care se hrãnesc creveþii, peºtii, balenele, focile ºi pinguinii.
Existã particularitãþi ale mediului arctic faþã de cel antarctic. În
arealul arctic trãiesc ºi carnivore, care se hrãnesc cu peºte, ca ursul alb
ºi vulpea polarã. Vara, aici cuibãresc foarte multe pãsãri venite din sud.
În locurile mai sudice de uscat se poate forma un sol scheletic, care vara
are ierburi scunde, licheni, muºchi, smocuri de tufe. Vara, din tundrã
vin reni, boi moscaþi ºi caribu sau unele carnivore. Pe câteva þãrmuri
antarctice, mai ospitaliere, existã pinguini.
Peisajele arctice sunt mult mai diverse, mai ales vara: multe insule,
dezgheþ de varã la þãrm, viaþã diversã, banchiza nordicã, mereu în
derivã (pe apele oceanului Arctic), pe când cea sudicã e fixã, lipitã de
continentul Antarctic. Peisajul de iarnã apare monoton ºi aproape lipsit
de viaþã.
Mediile polare montane nu prezintã etaje distincte în raport cu
mediul zonal.
n Mediul de tundrã este numit ºi subarctic, deoarece s-a organizat
numai în nord, aproximativ între 60–70o lat. N.
Clima este geroasã, cu temperaturi ce coboarã sub –30 oC iarna, iar
în tundra ºi taigaua siberiene se aflã chiar polii frigului din emisfera
nordicã (Oimiakon ºi Verhoiansk), deoarece continentul se rãceºte mai
mult decât Oceanul Arctic. Vara însã temperatura urcã la 10 oC. Precipitaþiile depãºesc rar 200 mm/an. Iarna este foarte lungã, cu mai multe
sãptãmâni de noapte continuã, cu furtuni violente. Vara este uºor
ploioasã, scurtã ºi cu câteva sãptãmâni în care Soarele rãmâne la
orizont, nu apune.
Relieful este marcat de un îngheþ profund ºi permanent (pergelisol
sau permafrost) ºi un dezgheþ superficial vara (molisol), când se formeazã multe mlaºtini.
În America Centralã, populaþia a intuit
ºi a denumit astfel etajele montane,
din punct de vedere al mediului de
viaþã: tierra caliente (cald ºi foarte
umed, cu pãduri tropicale, transformat în culturi de trestie de zahãr, bananieri º.a.), tierra templada (temperat, cu pãduri de foioase ºi plantaþii
de cafea), tierra fria (cu savanã =
llanos, unde culturile se rãresc), tierra
gelada (peste 3 000 m, cu stepã de tip
paramos ºi zãpezi veºnice).
n Ce înseamnã, ca mediu ºi peisaj,
tierra gelada?
Mediu polar
Comparaþi
mediile ºi peisajele
arctic ºi antarctic ºi explicaþi diferenþele ºi cauzele varietãþii mari
a mediului arctic.
Mediu de tundrã (faunã ºi vegetaþie)
De ce tundra este relativ mlãºtinoasã vara?
Ce este taigaua?
Ce este pergelisolul ºi ce emanã
periculos pentru climã, dacã se
dezgheaþã tot mai mult?
27
Fauna tundrei este adaptatã mediului
(geruri, vânturi, hranã) prin blanã deasã,
strat adipos, penaj des etc. Majoritatea
vieþuitoarelor migreazã iarna spre sud.
Între ierbivore se remarcã renul (în
Eurasia ºi Groenlanda), boul moscat,
iepurele polar, dihorul polar, popândãul de tundrã, lupul de tundrã, ursul
ºi vulpea polarã, numeroase pãsãri, insecte, muºte, þânþari. Omul a pãtruns
aici ca vânãtor, pescar sau crescãtor de
reni. Mai recent, zona este populatã
de cercetãtori ºtiinþifici.
Solurile au puþin humus, sunt acide, de tip litosol, hidromorfe ºi turboase.
Vegetaþia, zisã de tundrã, impune imaginea locurilor. Se compune din
ierburi cu puþine specii, licheni, muºchi, arbuºti, toate adaptate vântului
ºi gerului, prin asocieri de tip perniþe, smocuri, masã mare de rãdãcini,
plante perene. Se contureazã trei fâºii de tundrã: una sãrãcãcioasã, cu
muºchi ºi licheni, dar cea mai extinsã; o alta, cu subarbuºti (salcie piticã,
mesteacãn pitic, anin etc.) ºi silvotundra dispusã digital.
Tundra are etaj glaciar în munþii din Alaska.
În Eurasia, peisajele sunt variate în funcþie de anotimpuri, de dominanþa mlaºtinilor de varã ºi a formelor periglaciare (cercuri de pietre,
soluri poligonale, solifluxiuni) sau de formele pe care le îmbracã insulele,
arhipelagurile, lacurile ºi golfurile nord-canadiene, varietatea ºi fragmentarea munþilor din Alaska etc.
Mediile naturale acvatice
Mediul necunoscut în totalitate
al adâncurilor
Ce înseamnã mediu pelagic?
Apa formeazã mediul de viaþã la peste 50% dintre animale ºi plante.
Existã douã categorii de medii acvatice: oceanice ºi continentale.
n Mediul oceanic are douã subtipuri: bentic ºi pelagic.
l Mediul bentic este cel legat de fundul marin. Prezintã relief
variat, roci ºi sedimente diverse, toate favorabile formãrii unor micromedii. Mediul bentic se etajeazã, în funcþie de luminã, în douã mari etaje:
neritic, cu luminã solarã ºi o importantã agitaþie a apei, ºi bentosul adânc.
Etajul neritic prezintã la rândul sãu trei subetaje: supralitoral (cuprinde
elemente continentale legate de þãrm), litoral (de mare înaltã, medie
ºi joasã) ºi sublitoral (cuprinde fundul platformei continentale). Existã
un bentos vegetal ºi un bentos animal, cu multe specii.
Etajul afotic sau bentosul adânc are tot trei subetaje: batial (dependent de abruptul continental, abisal (pe glacisul ºi câmpiile abisale) ºi
hadal (în fose).
l Mediul pelagic se referã la apa liberã din tot largul oceanului.
Cuprinde douã categorii de vieþuitoare: planctonul (organisme mici
vegetale – fitoplanctonul ºi zooplanctonul – care plutesc liber în apã) ºi
nectonul – animale mari care înoatã (meduze, peºti, cetacee etc.).
n Mediile acvatice continentale se compun din râuri, lunci, lacuri,
mlaºtini, unele elemente de litoral, ca lagunele, limanurile, deltele.
Aceste medii sunt reduse ca suprafaþã, dar foarte complexe. Suportã
influenþe continentale ºi ale tipului de climã în care se aflã.
Sub aspectul peisajului, fiecare dintre mediile amintite prezintã diferite tipuri de peisaje. De exemplu, în deltã se observã areale cu stuf, grinduri cu sãlcii, lacuri diverse, minidelte º.a.; în lungul râurilor apar lunci
largi cu bãlþi, cu zãvoaie, cu grinduri etc.
Mediile ºi peisajele antropizate ºi antropice
Râu de munte
Omul intervine în mediu prin trei cãi:
înlocuieºte un element cu altul (pãdurea cu ogorul), schimbã relaþiile dintre
elemente (legãtura dintre sol ºi vegetaþie, prin arãturã ºi pãºunat), introduce
elemente noi, care intrã sau nu în echilibru cu mediul (construcþii, poluare).
28
Omul a pãtruns, chiar ºi numai expediþionar, în toate mediile Globului.
Ca urmare, întregul mediu global a fost antropizat. Totuºi, oricât de mult
ar fi intervenit omul în mediu, o serie de elemente naturale tot rãmân
(aer, apã, luminã etc.). Se pune doar problema gradului de antropizare.
Dupã gradul de antropizare, se pot deosebi trei tipuri de medii:
natural (nemodificat esenþial), antropizat ºi antropic.
n Mediile antropizate se suprapun celor naturale, favorabile vieþii
omului, dar pe care le-a modificat relativ puþin pentru nevoile sale. În
general, este vorba de înlocuirea pãdurilor cu pãºuni sau arãturi, de
terasãri, irigãri, îndiguiri, canalizãri. Unele dintre aceste antropizãri au
determinat erodarea solului, alunecãri, torenþi, inundaþii mai dese º.a.
Mai puþin antropizate au rãmas deºerturile, tundra, taigaua, etajul
alpin ºi bineînþeles mediul polar.
n Mediile antropice sunt, în cea mai mare parte, construite de cãtre
om (case, industrie º.a.). Pe prim-plan stã mediul urban.
l Mediile urbane contureazã oraºele. Prezintã o aglomerare mare
de case ºi utilitãþile acestora: strãzi, trotuare, canalizãri, industrie, aºezãminte social-culturale, instituþii etc.
Cât priveºte componentele naturale, oraºul aproape nu mai are sol,
vegetaþie, vântul se dirijeazã pe strãzi, apa curge prin canale. Activitãþile
aºezãrilor se desfãºoarã în spaþii închise, cu aer poluat.
În cadrul mediului urban apar ºi submedii restrânse, care impun în
fapt ºi peisajele urbane: centrul ºi periferia, specificul cartierelor, peisajele
arhitectonice (case joase cu grãdini, blocuri ordonate variat, intersecþii
foarte frecventate, parcuri, stadioane, pieþe, gãri etc.).
l Mediile industriale provin din concentrarea pe anumite areale a mai
multor ramuri sau exploatãri industriale sau a uneia singure. Sunt poziþionate în oraºe, dispersate sau concentrate într-o platformã industrialã.
Alte industrii sunt fixate în exteriorul urbanului, ca de exemplu minele,
exploatarea petrolului º.a. În toate aceste cazuri sunt scoase terenuri din
uzul natural sau agricol, se evacueazã ape uzate, se polueazã uneori
pânza freaticã, aerul ºi solul din jur.
ªi în aceste medii apar peisaje specifice, mai recunoscute fiind
peisajele exploatãrilor de cãrbune, siderurgiei, petrochimiei, industriei
constructoare de maºini, industriei alimentare, chimice ºi a lemnului.
l Mediile cãilor de transport se extind linear. Afecteazã mediul,
în special ºoselele ºi cãile ferate, prin noxele eliberate ºi prin poluare
sonorã.
În aceastã categorie intrã ºi navigaþia fluviatilã, cu porturi sau amenajãri de tipul ecluzelor, precum ºi rutele aeriene.
l Mediul antropic de litoral este unul foarte complex, deoarece
îmbinã un mediu urban, dar specific, cu construcþii portuare, plaje ºi
faleze amenajate, valuri de furtunã, turism, un comerþ intens ºi divers,
uneori pescuit. În porturi sau în apropierea lor se localizeazã multe tipuri
de industrii. Staþiunile turistice prezintã alt peisaj, ele se extind localizat
sau în lanþ. Porturile militare, cu sau fãrã submarine, sunt adesea separate ºi oferã un peisaj de apãrare ºi paradã.
l Mediul rural ºi agricol se referã obiºnuit nu numai la satul propriu-zis, ci ºi la moºia satului, respectiv la tot spaþiul din afara oraºelor.
Mediul rural rezultã din interacþiunea câtorva elemente naturale
(relief, soluri, climã), peste care omul a suprapus amenajãri agricole –,
dominant culturi de soiuri diferite –, zootehnice, plus sate. Varietatea
mediilor rurale este impusã de trei factori importanþi: tipul de mediu
natural, peste care se suprapun agricultura ºi satul, tipul ºi structura culturilor ºi starea social-economicã a celor care lucreazã.
l În zona temperatã europeanã cu relief jos s-au impus douã tipuri de
peisaje: culturi în câmp deschis (peisaj numit openfield), cum este ºi Bãrãganul românesc, ºi alte culturi cu ogoare delimitate de arbuºti (bocaje).
Pe dealuri ºi la poala muntelui apar peisaje mozaicate (parcele cu
pomi fructiferi, culturi de porumb, viþã-de-vie, fâneþe etc.) sau uneori
peisaj terasat. În SUA s-a realizat o specializare a culturilor pe brâuri de
bonitare, funcþie de capacitatea optimã de producþie.
l Mediile semiaride, de tip stepe, au fost amenajate prin irigãri încã
din Antichitate (Mesopotamia, Egiptul). Suprapãºunatul ºi defriºarea
arbuºtilor au condus la peisaje degradate, ca în Sahelul african.
l În deºerturi se observã, punctual, peisajul de oazã.
l În climatele ecuatorial, musonic ºi tropical umed apare peisajul
intens parcelat, în sute de loturi, cu diverse culturi (orez, grâu, porumb,
mei etc.), iar pe versanþii muntelui urcã foarte sus ºi peisajele terasate.
De ce sunt fragile mediile antropizate?
Care este diferenþa între mediul
antropizat ºi cel antropic?
Aglomerare urbanã – Sydney
Cum descrieþi pe scurt un peisaj
carbonifer?
ªantierul naval Orºova
Cum aratã un peisaj agricol de
câmp deschis primãvara, vara ºi
iarna?
Peisaj agricol în sudul Chinei
29
Zonele temperate se extind, cu aproximaþie, între 30–65o lat. N ºi S, axele lor
mediane fiind marcate de paralelele de
45o. Lãþimea zonelor temperate variazã
însã foarte mult, prezentând lãrgiri ºi
îngustãri pânã la dispariþie sau deplasãri ºi retrageri spre sud sau nord.
Aspectele regionale sunt impuse de:
faþadele estice (mai reci) ºi cele vestice
(mai calde), de creºterea continentalismului funcþie de distanþa faþã de ocean,
dominarea uscatului în emisfera nordicã, rãcirea climei dinspre tropice cãtre
zonele subpolare ºi complexitatea ºi
poziþia lanþurilor montane.
Existã douã categorii de climate temperate: temperate propriu-zise, cu trei
tipuri (temperat oceanic, temperat de
tranziþie ºi temperat continental) ºi
temperat-calde (sau subtropicale), tot
cu trei tipuri (subtropical umed, mediteranean ºi subdeºertic).
Taigaua prezintã un mediu de viaþã aspru,
fãrã posibilitãþi agricole, dar cu diferenþieri regional-longitudinale: o climã
rece oceanicã (temperaturi medii între
–20 oC ºi 14 oC ºi precipitaþii foarte
mari, 1 200 mm/an, în Alaska) cu cele
mai dese pãduri de conifere de pe Glob;
o climã rece continentalã (–11o pânã la
16 oC ºi precipitaþii de 540 mm/an) ºi
continental-excesivã (cu polul frigului
nordic, –71 oC la Oimiakon, temperaturi
medii de –40o pânã la 19 oC, dar precipitaþii de numai 200 mm/an). Acestea
sunt ºi peisajele principale ale taigalei.
Antropizarea mediului de foioase este
cea mai intensã de pe Glob ºi a început
încã din Antichitate. Aici s-a nãscut în
feudalism aºa-zisa „civilizaþie a lemnului“, inclusiv în Carpaþi, iar în prezent,
pe aceste locuri, despãdurite ºi cultivate, se aflã cele mai mari densitãþi
de populaþie. Practic, aici s-a format
o „stepã cerealierã“, pajiºti secundare
ºi multe terenuri degradate.
Pãdure de foioase
30
*MEDIILE ZONEI TEMPERATE
Este mediul în care se încadreazã ºi România ºi o mare parte a omenirii.
Atât ca zonã climaticã, dar ºi ca tip general de mediu, caracteristica
de bazã este tranziþia între climatele ºi mediile reci (polare ºi subpolare)
ºi cele calde intertropicale. Se adaugã ºi alte caracteristici: schimbãri
dese de timp sau vreme, patru anotimpuri, cu mari diferenþe între varã
ºi iarnã, ºi multe aspecte regionale.
Ca tipuri de medii temperate se contureazã: mediul de taiga, al pãdurilor de foioase ºi de amestec, de stepã ºi prerie ºi tipul mediteranean.
n Mediul de taiga se extinde numai în emisfera nordicã ºi i se mai
spune ºi mediul pãdurii boreale (nordice). Cuprinde 38% din pãdurile
Terrei. Prezintã o mare fâºie situatã imediat în sudul tundrei ºi pânã pe
la 50–60o lat. N; trece peste Alaska ºi Canada, peste nordul Scandinaviei
ºi pânã la Pacific. Iernile sunt lungi (5–8 luni) ºi geroase; la Oimiakon
s-au înregistrat –71 oC. Se produce un îngheþ adânc al solului (pergelisol),
cu dezgheþ superficial vara ºi formarea molisolului. În luna mai încep
ºi inundaþii importante (10–12 m peste nivelele minime).
Solurile sunt puþin fertile (podzol ºi turbã).
Relieful pãstreazã urmele glaciaþiunii de calotã (morene, fiorduri,
excavaþiuni lacustre).
Vegetaþia este dominatã de conifere, cãrora li se alãturã foioase
(mesteacãn, plop tremurãtor, anin sau, în jurul Marilor Lacuri canadiene, arþarul roºu, simbol al Canadei). Nu existã un substrat arbustiv,
acesta apãrând numai marginal sau în luminiºuri.
Fauna este relativ rarã ºi adaptatã mediului. Ca mamifere se
remarcã: elanul (cel mai mare cervideu), renul (vine din tundrã), ursul
brun, vulpea, lupul, moscul (secretã o substanþã folositã în industria
cosmeticã). Vara îºi fac apariþia numeroase pãsãri cãlãtoare. Existã ºi
multe insecte, furnici ºi mai ales mulþi þânþari.
Omul a pãtruns în taiga ca vânãtor, pescar, tãietor de lemne sau
crescãtor de reni.
n Mediul pãdurilor de foioase ºi de amestec este absolut dominant tot în emisfera nordicã, aproximativ între 43–60o lat. N.
Clima oferã precipitaþii de 550–1 200 mm/an, verile sunt calde
(15–20 oC) ºi foarte calde, iernile, cu zãpadã multã, aer polar, ºi tot mai
reci în estul continentelor. Dominã vânturile de vest, dar aici apar ºi
cicloni tropicali sau subpolari. Se produc ºi dese fronturi de aer cald sau
rece, timp schimbãtor, alterneazã anii ploioºi cu cei secetoºi.
Solurile sunt brune de pãdure, bogate în elemente minerale ºi organice provenite din litiera pãdurii.
Relieful pãstreazã multe depozite periglaciare, pe care s-au format
solurile. Vegetaþia dominantã este pãdurea de foioase, bogatã în specii
ºi stratificatã (arbori, arbuºti ºi ierburi). Speciile principale sunt: fagul,
mesteacãnul, arþarul, ulmul, carpenul, iar în areale mai mici se amestecã
cu pinul ºi molidul.
Fauna este una proprie, dar ºi cea de taiga: cerb, mistreþ, jder, dihor,
pisicã sãlbaticã, pârº, castor, urs brun, vulpe, pãsãri diferite etc. Pe timpul
iernii, unele migreazã sau chiar hiberneazã.
Se pot deosebi trei mari tipuri de medii de foioase, unul cu climat
oceanic, cu ploi multe iarna ºi pãduri mai înalte ºi mai dese, altul de tip
continental, cu ploi torenþiale de varã, ºi un mediu al pãdurilor de amestec.
n Mediile de stepã ºi prerie se dezvoltã sub climatul temperat
continental excesiv ºi are ca specific stratul ierbos. Precipitaþiile oscileazã
între 300–1 000 mm/an. Ciclul vegetal trece prin douã diminuãri: una,
iarna din cauza temperaturii, ºi alta la sfârºitul verii, provocatã de secetã.
Stepa reprezintã un strat ierbos continuu, cu o þesãturã deasã de
rãdãcini (stepa semiaridã din clima caldã este mai discontinuã).
Stepele se diversificã regional ºi local: stepa înaltã (cu precipitaþii
de 700–1 000 mm/an – preria ºi pampasul), stepa medie, pe care se
formeazã cernoziomul (Bãrãgan, Ucraina, Rusia º.a.), ºi stepa scundã
(soluri bãlane, mai sãrace), care face trecerea spre semideºert.
Solurile de bazã sunt cernoziomurile, cele mai fertile. Cãtre zonele
aride, solul devine brun-roºcat, din cauza acumulãrii de carbonaþi.
Fauna este bogatã în ierbivore (antilope, bizoni, cai, mãgari), dar
în prezent dominã rozãtoarele.
Omul a transformat stepele în pãºuni sau arãturi. A apãrut astfel
stepa cultivatã, care asigurã azi jumãtate din necesarul de hranã al
omenirii. Totodatã, a fost înlãturatã ºi fauna iniþialã ºi înlocuitã cu cirezi
de vite. În unele locuri se extind peisaje de monoculturi (porumb, grâu
etc.) ºi suprafeþe irigate.
n Mediul mediteranean este intermediar între climatele temperat
oceanic ºi arid cald. Are douã anotimpuri: varã secetoasã, dominatã de
aer cald tropical, ºi iarnã ploioasã, blândã, dar ºi cu valuri de frig.
Cea mai mare extindere a acestui mediu cuprinde arealul Mediteranei ºi are la bazã o explicaþie tectonicã: marele bazin mediteranean
de apã, alungit pe 4 000 km vest-est, exact peste fâºia latitudinalã
(32–44o lat. N) în care vara se deplaseazã aer uscat din brâul tropical
de mare presiune, ºi care iarna se retrage spre sud, lãsând locul vânturilor de vest, aducãtoare de ploi bogate.
Vegetaþia iniþialã s-a adaptat celor circa patru luni de secetã de varã.
Era dominatã de pãduri de stejari, stejari de plutã, pini ºi un strat de
arbuºti. Solul era brun de pãdure.
Omul a defriºat locurile încã din Antichitate. Natura a încercat
o refacere printr-o asociaþie de arbuºti numitã maquis (leandru, laur,
mirt, rozmarin, mãslin sãlbatic º.a.) ºi mai târziu gariga (stejari ºi palmieri
pitici, lavandã, cimbriºor º.a.). În prezent, sunt extinse culturile de
mãslini ºi citrice.
Mediul mediteranean se transformã treptat, spre rãsãrit, într-unul
de semideºert, deoarece, aici vânturile de vest ajung sãrãcite în apã.
Este vorba de o stepã sau chiar de un deºert (Tibet, depresiunea Tarim).
Se extind peste podiºurile ºi munþii din partea central-nordicã a Turciei,
din Siria, Irak, Iran, Afghanistan, Podiºul Tibet.
n Mediul montan al zonei temperate este întâlnit pe sectoarele latitudinii respective ale Cordilierei americane ºi ale lanþului
Alpino-carpato-himalaian. Între mediile celor douã sectoare existã
unele asemãnãri, dar ºi multe deosebiri.
l Cordiliera americanã se dispune nord-sud, în vestul Americii,
formând un baraj oro-climatic. Ca urmare, faþada pacificã a munþilor
primeºte ploi multe, iar vegetaþia formeazã pãduri dese de foioase ºi,
mai sus, de conifere, unele foarte înalte. Faþada esticã a munþilor are un
climat continental arid, cu stânci adesea golaºe, iar pe unele depresiuni
intramontane s-a instalat chiar deºertul (Valea Morþii, SUA). În altitudine, se remarcã etajarea vegetaþiei: pãdure, arbuºti, stepã alpinã ºi
chiar gheþari.
l Lanþul Alpino-carpato-himalaian are, dimpotrivã, o aliniere vest-est
ºi este plasat aproape total în zona temperatã. Prezintã o fragmentare
mult mai mare. Din punct de vedere climatic, se remarcã trei aspecte
de bazã:
– vânturile de vest bat paralel cu lanþul muntos, Soarele încãlzeºte
faþada sudicã, iar fragmentarea introduce foarte multe varietãþi locale;
– culmile ºi masivele luate individual au poziþii ºi orientãri diferite
faþã de vânt ºi ploi;
– o ariditate crescutã spre est, pânã la deºert (Câmpia Þungariei).
În ambele cazuri, etajele de vegetaþie sunt mai bine evidenþiate ºi
delimitate decât în munþii zonelor calde: stejar, gorun, fag, conifere,
stepã alpinã ºi etaj glaciar.
Alegeþi-vã, fiecare, un tip de mediu
sau peisaj, pe care l-aþi vãzut, direct
sau chiar în cadrul unor filme, ºi
descrieþi-l într-o paginã, evidenþiind cel puþin trei elemente de
mediu, dupã propria imaginaþie
sau la prima impresie.
Bãrãganul (lecturã)
Un câmp neted ca marea, întins cât
vezi cu ochii, situat în estul Câmpiei
Române. Rar se observã câte o luncã
ºi o albie de râu sau o micã excavaþiune numitã crov (relief). Pe fundul
albiei ºerpuieºte, prin meandre largi,
un râu leneº, deoarece câmpia nu-i
oferã decât o pantã insensibilã; dacã
este varã, râul poate sã sece, dacã
plouã mult, se iuþeºte ºi se revarsã;
dacã este iarnã, se acoperã cu gheaþã.
Rar se vede ºi câte un mic lac sãrat
sau câte un puþ (hidrografie). În malul
râului se observã un sol negru ºi fertil,
bun pentru agriculturã, ce pare a fi
cernoziom. Dacã mergem pe dreapta
Ialomiþei, terenul prezintã ºi ondulãri
de tipul dunelor cu soluri nisipoase
(sol ºi rocã). Peste tot dominã arãturi
ºi culturi cu specii ºi culori diferite
dupã anotimp. Scrierile ºtiinþifice ºi
chiar literare amintesc de o stepã, pe
alocuri înaltã, din care nu se vedea
nici cãlãreþul; de aceea i s-a zis
„bãrãgan“. Omul venea totuºi aici la
vânãtoare de cãprioare, iepuri, dropii,
prepeliþe etc. Azi mai trãiesc unele
rozãtoare – popândãi, hârciogi, ºoareci de câmp, rar, câte un iepure; au
rãmas însã cârduri de ciori, stoluri de
grauri, prigorii sau lãstuni (vegetaþie,
faunã, agriculturã). Dar clima, care a
impus stepa de altãdatã, este favorabilã acestor lanuri imense? Ca temperaturã, da; ca ploi, mai puþin sau deloc.
Sã nu treci peste acest câmp pe secete
cumplite, când domneºte arºiþa, care
afecteazã totul! Dar nici iarna când
bate Crivãþul, formând viscole ºi
troiene de zãpadã! (climã).
Peisaj mediteranean
31
ªtiaþi cã...
l Cel mai mare seism al secolului XX
a avut 9,4 grade pe scara Mercalli
(în Chile, 22 mai 1960) ºi a provocat
2 000 de morþi, 3 000 de rãniþi ºi
2 mil. de persoane fãrã adãpost; valul
tsunami a înecat oameni în Hawaii (61),
în Japonia (138) ºi Filipine (32)?
l Explozia vulcanului Krakatoa (1883)
de lângã Insula Jawa a fost numitã
„catastrofa mileniului“, pentru cã zgomotul s-a perceput pânã la 5 000 km
distanþã, cenuºa a ocolit Pãmântul de
mai multe ori, tsunami rezultat, înalt
de pânã la 30 m, a fãcut 36 000 de
victime etc.?
În august 2005, uraganul Katrina
a invadat sud-estul SUA, rupând digurile ºi inundând total oraºul New
Orleans (aflat sub nivelul oceanului);
au murit 1 300 oameni, iar pagubele
au fost de 80 miliarde dolari.
l
Þara ºi data
Grade Numãrul
Richter victimelor
China
(27.07.1976)
7,5
255 000
China
(16.12.1920)
8,6
200 000
China
(22.05.1927)
7,9
200 000
Indonezia
(26.12.2004)
9,4
200 000
Japonia
(1.09.1923)
7,9
143 000
Cutremurele care au cauzat
cele mai multe victime
Curgere noroioasã (Chirleºti)
în Subcarpaþii Buzãului
32
HAZARDE NATURALE
ªI ANTROPICE
Societatea omeneascã ºi mediul sãu de viaþã sunt afectate periodic,
dar mai ales întâmplãtor, de manifestãri extreme ale unor fenomene
naturale ºi antropice. Acestea produc pierderi de vieþi omeneºti ºi de
bunuri materiale. Situaþiile respective sunt exprimate concis prin câteva
noþiuni, între care hazard, risc, dezastre sau catastrofe ºi vulnerabilitate
(vezi definiþiile). Hazardele pot fi naturale ºi antropice.
Hazardele naturale
Se subdivid în: endogene, exogene, astrofizice ºi biologice.
Hazardele de naturã endogenã: cutremure ºi erupþii vulcanice.
l Cutremurele produc vibraþii puternice ale scoarþei terestre, pornite
dintr-un hipocentru, mãsurabile dupã efecte (scara Mercalli, cu 12 grade),
dupã magnitudine sau energia eliberatã în focar (scara Richter, cu 9 grade).
Ca numãr total, anual au loc circa 1 milion de cutremure pe Terra.
Încep sã fie periculoase de la circa 5 grade Richter în sus sau foarte
periculoase de la 6–7 grade Richter în sus (în funcþie de adâncimea focarului), când produc dezastre. Cutremurele suboceanice cu magnitudine
mare provoacã tsunami, cu numãr mare de victime. Se impune învãþarea
unor reguli de comportament individual în timpul cutremurului.
În România, focarul principal al cutremurelor este în Vrancea.
l Erupþiile vulcanice reprezintã fenomene de venire la zi a unor
magme însoþite de gaze, vapori fierbinþi de apã, explozii care împrãºtie
cenuºã, lapili ºi bombe vulcanice. Devin dezastre prin afectarea unor
localitãþi, infectarea aerului, a plantelor sau a apei, a motoarelor, firelor
electrice cu cenuºã ºi elemente toxice sau acoperirea totalã a unor
aºezãri (Pompei, anul 79 d.Hr.).
Hazardele exogene aparþin manifestãrilor extreme ale unor factori
naturali de mediu (relief, climã, hidrografie) ºi ale elementelor afectate (vegetaþie, sol, societate).
n Hazardele geomorfologice sunt de mai multe feluri (alunecãri,
curgeri de nãmol, prãbuºiri, eroziunea solurilor etc.
l Alunecãrile de teren reprezintã deplasarea pe pante a unor mase
de roci argilo-marnoase, umede ºi plastice, care pot antrena deasupra
lor ºi alte tipuri de roci. Existã o serie de factori care favorizeazã pregãtirea ºi declanºarea alunecãrilor, ca de exemplu: ajungerea apei la
roca argiloasã, gradul de înclinare al pantei, ploile abundente º.a.
Pot fi luate mãsuri de prevenire sau de frânare a fenomenului: împãduriri, eliminarea rapidã a excesului de umiditate prin canalizãri subterane ºi de suprafaþã judicios amplasate, pãºunat raþional. România este
una dintre þãrile europene cele mai afectate de alunecãri.
l Prãbuºirile de roci reprezintã cãderi sau rostogoliri bruºte de stâncã
ºi bolovani desprinºi dintr-un versant abrupt, de obicei stâncos ºi fãrã
vegetaþie. Desprinderea acestora din roca rãmasã în loc se face prin
dezagregãri provocate de îngheþ–dezgheþul repetat al apei pãtrunsã prin
crãpãturile rocilor sau în urma unor ploi torenþiale. Ele pericliteazã circulaþia
pe ºosele, cum se întâmplã relativ des în defileul Oltului sau al Jiului.
l Curgerile de noroi, numite ºi torenþi noroioºi, se produc în mod
deosebit pe versanþii estici ai Anzilor, în zonele calde, în urma unor ploi
torenþiale. Mase mari de apã ºi mâl coboarã ºi inundã regiunile joase
de la poala munþilor, unde adesea au îngropat zeci de sate ºi mii de
persoane, ca de exemplu în Venezuela. Au apãrut ºi la noi, în urma
despãduririlor, unde afecteazã fâºii alungite din versant.
l Eroziunea solurilor devine hazard pe timp îndelungat, când solul
îºi pierde fertilitatea sau dispare aproape total sub efectul pluviodenudãrii repetate, al ºiroirii ºi ravenãrii.
l Degradarea terenurilor se referã la suprafeþe relativ extinse pe care
nu numai solul este erodat, dar ºi rocile de sub sol, prin ravene, ogaºe,
torenþi ºi alunecãri. Refacerea acestor terenuri se poate face prin
terasãri, culturi care protejeazã solul, benzi cu arbuºti, împãduriri.
l Avalanºele sunt deplasãri rapide ºi masive de zãpadã, desprinse
din acumulãrile importante de pe pãrþile înalte ale unui versant montan. Se produc pe versanþii despãduriþi, pe abrupturile alpine. Viteza mare
a unor avalanºe le face sã pãtrundã linear ºi peste pãdure, dezrãdãcinând arbori. Sunt declanºate de vânturi, trepidaþii, zgomote, o încãlzire
bruscã a aerului etc. Apar frecvent în Alpi, unde produc victime multe,
în Himalaya, Anzi, chiar în Carpaþi (în februarie 2005 au fost foarte
multe). Istoria reþine avalanºa din anul 218 î.Hr., când o parte a armatei
lui Hannibal a fost îngropatã de zãpadã într-o trecãtoare.
n Hazardele climatice apar des în toate climatele în care vieþuiesc
oameni. Cele mai impresionante ºi mai frecvente sunt cauzate de variaþiile mari sau chiar de lipsa precipitaþiilor pe un anume timp, de variaþiile
extreme ale temperaturilor, viteze foarte mari ale vântului. Acestea pot
induce: secete, zãpadã mare, îngheþuri, grindinã, viscole, uragane etc.
l Secetele se considerã instalate când mai mult de 10 zile din varã ºi
peste 14 zile în sezonul rece nu cad precipitaþii, concomitent cu secãtuirea umezelii din sol. Dãunãtoare sunt secetele prelungite de primãvarã, când au loc semãnãturile ºi încolþirea plantelor.
În România, regiunile cele mai afectate de secetã sunt: Bãrãganul,
Dobrogea, Podiºul Moldovei ºi alte areale din Câmpia Românã sau de Vest.
În multe locuri, secetele provoacã foamete în masã, urmatã de anumite
boli. Foarte afectate sunt regiunile subtropicale uscate, cu stepe aride,
cum este Sahelul african. Contramãsurile sunt: irigãrile, cultivarea de
plante rezistente la secetã, agrotehnica ce reduce pierderile de apã din sol.
l Furtunile de praf se produc în deºerturi, semideºerturi, stepe, unde
antreneazã sedimentele fine de la sol. Atmosfera se polueazã, se respirã
greu. Praful deºerturilor poate ajunge ºi în regiunile temperate, reducând radiaþia solarã.
Mãsurile de frânare a fenomenului sunt: evitarea suprapãºunatului
ºi a distrugerii tufiºurilor, realizarea de perdele forestiere, înierbãrile, practicarea unei agriculturi ecologice, irigãrile (inclusiv din ape subterane).
l Furtunile obiºnuite – cu ploi, viscole, troieniri de zãpadã sau numai
vânt puternic de scurtã duratã (vijelie), cu dezrãdãcinãri de copaci,
smulgeri de acoperiºuri º.a. – sunt posibile ºi în climatele temperate.
Exemple: vijelia din 30.XII.2005 de la Braºov, Poiana Braºovului ºi Sinaia
sau din 27.V.2006, când la Sinaia un copac a cãzut peste 6 turiºti
(inclusiv elevi).
l Ciclonii tropicali, numiþi ºi uragane pentru efectele lor, iau naºtere
deasupra oceanelor la latitudini de 5–20o. Se deplaseazã apoi latitudinal, est-vest, ºi chiar spre latitudini medii. Afecteazã insule ºi fâºii
continentale, sub formã de furtuni violente, cu ploi puternice ºi viteze
cuprinse între 100–350 km/h.
Anual pot apãrea pânã la 70 de cicloni tropicali, înmulþindu-se însã
odatã cu încãlzirea globalã. Pagubele provocate sunt enorme.
În prezent, se urmãreºte prin satelit mersul ciclonului, se apreciazã
ziua ºi eventual ora sosirii în diferite locuri, se alarmeazã sau se evacueazã populaþia.
l Tornadele se manifestã ca un nor-vârtej sub formã de pâlnie sau
coloanã, ce absoarbe ºi rupe totul pe unde trece. Se formeazã mai ales
pe continent, între latitudinile de 20–60o ºi au caracter local. Tornadele
apar mai ales în SUA (pânã la 160 de zile cu tornade), China, Europa,
estul Rusiei etc. Pe ocean sunt rare ºi poartã numele de trombe marine.
În România s-au manifestat la Fãcãeni (Bãrãgan), Piteºti, Covasna º.a.
Teritoriile afectate de uragane mari
de gradul 3 (din Marea Caraibelor
ºi sudul SUA)
a. între anii 1901–1910;
b. între anii 2001–2005
Dezastru (catastrofã) – întrerupere
gravã a funcþionalitãþii unei comunitãþi, cu pierderi materiale, de vieþi
omeneºti sau de mediu, pe care societatea respectivã nu le poate
depãºi cu resurse proprii.
Hazard – eveniment care ameninþã
cu posibilitatea declanºãrii unui
fenomen potenþial ce poate provoca pagube; întâmplare neprevãzutã, imprevizibilã; descãrcarea
bruscã a unor energii în sisteme
naturale sau sociale.
Risc – nivel sau numãr de pierderi în
bunuri materiale, rãniþi, morþi ºi
activitãþi economice ce pot fi produse de un hazard.
Vulnerabilitate – potenþial al unui
fenomen expus la un hazard de a
produce victime ºi pierderi materiale.
Uraganul Katrina vãzut din spaþiu
(28 august 2005)
33
furtuni tropicale
uragane în Atlantic
1985 1995 2000 2005 2006
Furtunile tropicale ºi uraganele
din Atlantic (1985–2006)
Revãrsãrile apelor Dunãrii,
în judeþul Dolj, aprilie 2006
l Alte hazarde climatice sunt: orajele (furtuni violente, dar scurte,
cu fulgere ºi trãznete), grindina, ceaþa, negura (o ceaþã foarte deasã),
poleiul, îngheþul timpuriu de toamnã sau cel târziu de primãvarã.
l Temperaturile crescute pot conduce indirect ºi la perturbãri ale
câmpului geomagnetic, care deruteazã pãsãrile migratoare ºi mamiferele marine (balene, caºaloþi, delfini) de la traseele lor obiºnuite.
n Hazardele hidrologice scot în prim-plan inundaþiile, cu enorm de
multe victime ºi pagube. Dacã luncile sunt îndiguite necorespunzãtor,
la viituri foarte mari digurile pot fi rupte ºi tot ce existã în lunca amenajatã de om este inundat ºi distrus. Exemple din România: inundaþiile
Timiºului în Banat (2005), ale Siretului (debitul a atins 4 630 m/s în
14 iulie 2005) sau ale Dunãrii (aprilie–mai 2006), când digurile, nemonitorizate ºi neîntreþinute, s-au rupt succesiv, impunând inundarea multor
sate ºi evacuarea oamenilor.
Inundaþii puternice ºi frecvente au loc datoritã musonilor, în sud-estul
Asiei, în China, dar ºi în America de Sud, SUA, Canada, Japonia, vestul
Europei. Inundaþii pot provoca ºi scurgerile puternice de pe versanþi sau
apele oceanice în timpul furtunilor sau al cutremurelor care pot rupe
digurile (de exemplu Olanda sau New Orleans).
Reducerea unor pagube ºi efecte ale inundaþiilor se face prin prevenirea ºi evacuarea populaþiei, întreþinerea digurilor ºi, mai ales, prin
efectuarea unor îndiguiri chibzuite care sã permitã, în ultimã instanþã,
chiar inundarea unor areale pregãtite special în acest sens.
n Hazardele oceanice, în afara unor accidente tehnice ale vapoarelor
sau deteriorãri ºi scufundãri la furtuni, mai includ:
l Valurile tsunami, care ating înãlþimi pânã la 30 m ºi pot izbi cu
mare putere amenajãrile ºi aºezãrile de la litoralele mai joase. Sunt
provocate de cutremure suboceanice sau erupþii vulcanice (26.XII.2004,
în estul Oceanului Indian).
l Aisbergurile, periculoase în trecut, de ele putându-se lovi vapoarele (cazul Titanicului).
l El Niño, un fenomen complex (climato-oceanic) care inverseazã ºi
încãlzeºte curentul de lângã coastele Perului ºi Ecuadorului, provocând
pagube pescarilor ºi ploi puternice, dar, concomitent, ºi secetã în Australia,
Indonezia ºi Filipine.
n Hazardele biologice declanºeazã diferite boli, epidemii mortale, distrugerea culturilor sau moartea în masã a animalelor. Se cunosc, mai ales
în trecut, invazia lãcustelor, epidemiile de ciumã (25 milioane de morþi
în Europa medievalã), holerã, leprã (la Tichileºti, Tulcea, mai sunt încã
23 de bolnavi de leprã), mai recent SIDA, iar în 2006, gripa aviarã. Sunt
impuse de anumiþi viruºi, bacterii, ciuperci ºi rãspândite de animalevectori, unele insecte, ºobolani, pãsãri migratoare, oameni.
n Hazarde astrofizice. În aceastã categorie intrã posibilitatea cãderii
pe Terra a unor meteoriþi mari care sã provoace cutremure ºi chiar
schimbãri climatice sau ciocnirea unor nave cosmice cu meteoriþi mici.
Hazarde antropice
Manifestãri diferite în Oceanul Pacific
(a. condiþii normale; b. El Niño)
34
Hazardele antropice s-au înmulþit în ultimul secol.
l Accidentele chimice provoacã emisii sau scãpãri de gaze, de substanþe lichide sau solide, nocive pentru om ºi mediu. Este vorba de CO2,
amoniac, clor, hidrogen sulfurat etc.
l Accidentele nucleare determinã emisii persistente de radiaþii cu
efecte grave asupra oamenilor (arsuri, cancer sau chiar moartea ºi, în cazul
nou-nãscuþilor, diverse malformaþii genetice) ºi a mediului – ca cel din SUA
(1972) sau Cernobîl (1986).
l Accidentele industriei tehnologice se produc prin explozii, deversãri de minereuri topite º.a., ce surprind muncitorii din apropiere. Accidentele din mine au loc prin surpãri, emanaþii bruºte de gaze etc.
l Exploatarea, transportul ºi prelucrarea petrolului provoacã infectarea solului, a apelor oceanice ºi freatice, incendii la sonde, uneori ºi
cu pierderi de vieþi omeneºti ºi animale (mareea neagrã).
l Avariile hidrotehnice pot fi: ruperile de baraje, care determinã o
undã enormã de viiturã ce mãturã ºi omoarã totul; ruperea digurilor
lacurilor de decantare ºi epurare ale exploatãrilor miniere care, deversând ape profund nocive în râuri, omoarã fauna.
l Accidentele pe cãile de comunicaþie se referã la ºosele, cãi ferate,
avioane, vapoare, submarine, inclusiv rachete spaþiale cu cosmonauþi.
l Agricultura chimizatã ºi transformãrile genetice la plante ºi animale conduc la infectarea solului ºi a apelor, la reducerea drasticã a
biodiversitãþii ºi a ecosistemelor stabile, iar industria alimentarã cu
aºa-zisele „E-uri“ afecteazã sãnãtatea oamenilor.
l Rãzboaiele civile sau de alt tip (din America Latinã, Africa, Vietnam,
Afganistan, Irak) conduc la dezastre: nenumãrate victime, rãniþi, economie ºi aºezãri distruse, foamete, incendieri de sonde, exfolierea
pãdurilor (Vietnam) etc.
l Armamentul de distrugere în masã reprezintã un pericol imens pentru
omenire ºi mediu (fie stocat, fie în timpul experimentãrii). Terorismul provoacã distrugerea unor construcþii imense, explozii, incendii în locuri
aglomerate, deturnãri de avioane, luãri de ostatici etc.
l În final, putem sublinia cã cel mai mare pericol actual ºi de viitor
este degradarea mediului terestru, care conduce la încãlzirea climei,
distrugerea stratului de ozon, degradarea aerului, apelor, solului,
a biodiversitãþii.
Hazarde frecvente unor continente ºi regiuni (sintezã)
l Europa este confruntatã tot mai des cu inundaþii, furtuni ºi
cutremure. S-au înmulþit ºi accidentele industriale, secetele ºi incendiile
de pãduri din arealul Mediteranei.
l Asia (cu precãdere regiunile Pacificului) este lovitã foarte des de
cicloni ºi inundaþii, erupþii vulcanice, cutremure ºi tsunami. În schimb,
sud-vestul este dominat de secete (aici sunt foarte extinse semideºerturile ºi deºerturile).
l America de Nord suportã multe tipuri de dezastre: uragane, tornade, cãderi ale reþelelor electrice (Canada) etc. În America Centralã
ºi de Sud se produc alunecãri de teren, torenþi noroioºi, avalanºe, erupþii
vulcanice, cutremure, inundaþii, furtuni, secete, fenomenul El Niño.
l Africa este pe primul loc în privinþa secetelor, care provoacã foamete, epidemii ºi migrãri de populaþie, îndeosebi în Etiopia, Ghana,
Mozambic. Foarte rãspânditã este SIDA.
Tipuri de arme
de distrugere în masã
l arma nuclearã (omoarã ºi produce o
puternicã contaminare radioactivã);
l arma chimicã (substanþe toxice care
se pot rãspândi rapid pe suprafeþe
foarte mari);
l arma biologicã (rãspândeºte boli de
tip antrax, ciumã, holerã etc.);
l arma climaticã (poate provoca iarnã
în anotimpul cald, pe anumite distanþe, sau alte fenomene de tip ploi
torenþiale, secete etc.).
Care sunt manifestãrile extreme
ale precipitaþiilor ºi ale vânturilor?
Când poate deveni risc un hazard ºi când un dezastru?
Explicaþi de ce vulnerabilitatea
nu este un fenomen, ci gradul
posibil de mãrime al unui fenomen expus la un hazard.
Cum
este corect sã spunem:
cutremurul este vulnerabil sau
blocul A este vulnerabil 50% la
cutremure de gradul 7?
Dacã sunteþi în casã la un cutremur, unde vã adãpostiþi?
De ce credeþi cã în România existã
multe alunecãri de teren?
De ce ogoarele situate pe dealuri
nu trebuie arate în lungul pantei?
De ce vapoarele nu se mai izbesc
în prezent de aisberguri?
De ce se rup digurile la viituri
mari, deºi debitele ºi nivelul apei
nu depãºesc înãlþimea digului?
Ce reguli credeþi cã trebuie sã
respecte ºoferii vehiculelor care
transportã produse inflamabile,
otrãvitoare sau explozibile?
Cum
a ajuns gripa aviarã în
România (ºi în alte þãri) ºi de ce
s-a rãspândit rapid în peste 120
de focare (în mai 2006)?
Omul
poate declanºa hazarde
naturale latente? Exemplificaþi.
Descrieþi, pe o paginã, hazardele
(sau o parte dintre acestea) posibile (sau produse deja) în localitatea voastrã. Încercaþi sã subliniaþi
cauzele ºi mãsurile de prevenire
sau atenuare.
Localizarea cutremurului din Indonezia (mai 2006)
35
DESPÃDURIRILE, DEªERTIFICAREA
ªI POLUAREA. EFECTE ALE ACTIVITÃÞILOR
UMANE ASUPRA MEDIULUI
Distrugerea pãdurii pentru obþinerea
de noi terenuri agricole
Cum comentaþi zicala „Codru-i
frate cu românul“?
Existã vreo legãturã între despãduririle din Carpaþi, ºi cele din
alte areale vecine, ºi inundaþiile
tot mai dese ºi mai puternice din
lunci, câmpuri ºi alte regiuni submontane?
Valorificarea excesivã a lemnului
Repartiþia structurii terenurilor
în România
36
Pãdurea trebuie sã reprezinte titlul unei lecþii plãcute, plinã de conþinut, pentru înþelegerea funcþionalitãþilor sale în mediu, pentru echilibrele ºi sãnãtatea acestuia, pentru viaþã ºi omenire. Dimpotrivã, o lecþie
despre despãdurire ºi poluare trebuie sã fie durã ºi plinã de avertismente.
Ca sã înþelegem cele douã poziþii, se impune mai întâi cunoaºterea
locului ºi rolului pãdurii în mediul Terrei. Plantele verzi, ºi îndeosebi
pãdurea, au fost cele care au introdus oxigenul în atmosfera terestrã
ºi au redus dioxidul de carbon, fãcând-o respirabilã ºi dãtãtoare de viaþã
pentru animale ºi om. Pãdurea menþine în bunã parte ºi azi acest echilibru în atmosferã.
De asemenea, pãdurea:
l creeazã cele mai complexe geosisteme ºi ecosisteme naturale, în
special pãdurile climei calde umede;
l emanã oxigen ºi consumã CO2;
l deþine 1/5 din biomasa Terrei;
l prezintã adãpost ºi hranã pentru multe animale;
l protejeazã solul ºi îi oferã materie organicã pentru humusul fertil;
l are rol de regulator termic, creând un microclimat tipic de pãdure
(fãrã vânt, mai rãcoros vara, cu aer curat ºi fãrã zgomote);
l capteazã energia solarã la nivelul frunzelor ºi prin fotosintezã o
stocheazã ca energie chimicã;
l mãreºte mult evapotranspiraþia (pânã la 3 000 mm/an în pãdurile
ecuatoriale) ºi impune precipitaþii.
Pãdurea are ºi funcþie hidrologicã ºi antierozionalã: arborii reþin pânã
la 40–50% din apa ploilor, iar o altã parte pãtrunde în litierã ºi în solul
afânat – scurgerea spre râuri fãcându-se mai lent, iar inundaþiile devin
mai reduse; apa opritã de pãdure, litierã ºi rãdãcinile arborilor reduce
eroziunea solului ºi alunecãrile de teren.
Existã ºi o funcþie social-economicã: pãdurea oferã lemn pentru construcþii, din pãcate chiar pentru foc (a fost primul combustibil folosit de om);
oferã multe fructe de pãdure; are rol turistic, recreativ, estetic ºi cultural.
Pentru unele popoare, inclusiv pentru români, pãdurea a avut ºi rol
de apãrare, de creare a unei culturi a lemnului ºi a muntelui.
În concluzie, pãdurea are legãturi deosebite ºi influenþeazã aproape
toate elementele de mediu, dar poate fi afectatã sau chiar distrusã de
lãcomia omului.
Extinderea pãdurii pe Terra ne indicã ºi mai mult rolul sãu în mediul
global. Acum 2 000 de ani, pãdurile ocupau aproximativ 56% din
suprafaþa uscatului. Azi, s-au redus la circa 27%. Dintre acestea, Europa
deþine un procent mare din pãdurile Globului (27%), urmatã de America
de Sud ºi Centralã (25%), Asia ºi Pacificul (cu 19%, dominant în est),
Africa (17%) ºi America de Nord (12%).
Pe zone climatice, primul loc îl ocupã pãdurile tropicale, cu peste
50%, urmeazã taigaua (38%) ºi pãdurile de foioase (circa 10%). Europa
este împãduritã în proporþie de 45%, iar România 27%. Pe þãri, Brazilia
este împãduritã în proporþie de 53%, Canada – 50%, Rusia – 45%,
SUA – 32%.
Despãduririle sunt realizate pe cale naturalã, dar mai ales antropicã. Pe cale naturalã este vorba de aridizarea climei, care poate produce ºi incendii naturale.
Defriºarea fãcutã de cãtre om a început încã din Antichitate, în arealele
mediteraneene sau în China; s-a intensificat în timpul feudalismului, în
pãrþile joase ale Europei, pe diferite cãi, inclusiv trãsnete.
Dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial, pãdurile au dispãrut pe vaste
suprafeþe din sud-estul asiatic (Japonia, Filipine, Indonezia, Vietnam º.a.),
din America Centralã, estul Americii de Sud ºi Africa.
Despãduririle au fost realizate pentru:
l extinderea agriculturii, a pãºunilor ºi a aºezãrilor, cauzate printre
altele de creºterea rapidã a populaþiei. În arealele ecuatoriale, tropicale
ºi musonice au fost extinse monoculturile de trestie de zahãr, de
cauciuc sau de alte plante; rate mari de defriºare se înregistreazã în
Africa ºi Asia de SE;
l exploatarea lemnului pentru comerþ;
l suprapãºunatul ºi arderea arbuºtilor din zonele semiaride, cu
ecosisteme fragile, au distrus mari suprafeþe forestiere;
l construirea cãilor de comunicaþie prin pãduri, ca cea amazonianã,
a condus la defriºãri lãturalnice pentru agriculturã sau comerþ cu lemn.
A apãrut ºi fenomenul de îmbolnãvire ºi uscare a unor pãduri, datorat poluãrii mediului.
În România s-a accelerat tãierea pãdurii dupã 1990, datoritã lipsei
unei legislaþii ferme, a tãierilor necontrolate, a formãrii unei mafii a lemnului, care a vândut masiv peste hotare, a corupþiei, a împroprietãririi
unor persoane care nu au deþinut pãduri ºi nicio culturã silvicã (inclusiv
în parcuri naþionale) etc.
Consecinþele defriºãrilor se resimt puternic la nivel regional, dar ºi
global: scade procentul oxigenului, creºte CO2 în atmosferã, se reduce
carbonul încorporat în trunchiurile copacilor, solurile sunt erodate, se
intensificã inundaþiile, iar viiturile cresc ca forþã de distrugere, se reduce
enorm biodiversitatea etc.
Deºertificarea reprezintã dereglarea ºi degradarea geosistemelor
ºi ecosistemelor fragile din zonele aride ºi semiaride prin distrugerea
vegetaþiei naturale, mai ales a plantelor perene, prin pãºunat excesiv,
culturi care nu protejeazã solul sau arderea arbuºtilor ºi a arborilor.
Fenomenul se poate produce ºi din cauza unor secete prelungite, când
precipitaþiile se reduc drastic. În asemenea situaþii, deºerturile vecine pot
avansa peste locurile respective, vântul transportând nisipul, iar nisipurile
locale, descoperite de vegetaþie se pun în miºcare. Populaþia moare de
foame sau o parte a ei migreazã în alte locuri încã nedegradate, dar tot
fragile; se pot produce devastãri sau chiar confruntãri locale sau între
diferite state.
Fenomenul deºertificãrii este extrem de pãgubitor la nivel mondial,
deoarece afecteazã sau ameninþã circa un sfert din uscatul Pãmântului,
110 þãri ºi 1/6 din populaþia lumii. Cel mai mare procent aparþine Africii:
35% din suprafaþã, îndeosebi Sahelul – brâul semiarid din sudul Saharei,
lat de 200–500 km; aici au murit de foame în ultimele decenii peste
250 000 locuitori, iar lacul Ciad ºi-a redus suprafaþa cu 2/5. Deºertificarea se resimte ºi în arealele fragile din sudul Africii, Australia, America
de Sud, dar ºi în unele stepe ale zonei temperate.
În România se constatã o aridizare în Dobrogea, sud-estul Podiºului
Moldovei, Bãrãgan ºi sudul Olteniei. Este vorba de secete prelungite,
degradarea solului, începuturi de formare a unor cruste, salinizãri,
zãpadã mai puþinã iarna.
Mãsurile de combatere a deºertificãrii includ: plantarea unor perdele
forestiere cu specii rezistente la secetã, irigãri raþionale care sã nu
conducã la sãrãturarea solului, culturi protectoare ºi agrotehnicã
adecvatã pe solurile nisipoase, fertilizarea biologicã a solurilor, protecþia
ºi extinderea pãdurilor existente.
Analizaþi observaþiile de mai jos
din punct de vedere al exploatãrii haotice a pãdurii.
Un silvicultor elveþian, care a umblat
prin pãdurile din aproape toatã lumea,
a ajuns ºi în codrii Semenicului ºi
apoi prin alte vãi ºi munþi din Carpaþi,
unde, spune el, a vãzut pentru prima
datã „farmecul inegalabil al munþilor
României ...“, „peisajul maiestuos de
o valoare spiritualã profund originalã ...“, „bogãþia culturalã a zonei
din ultimele sute de ani ...“1. Toate
acestea l-au fãcut sã se mute la Sibiu,
ca reprezentant al Organizaþiei Europene PRO SILVA, unde ºi-a cumpãrat
o casã. Aici a urmãrit ce s-a întâmplat
ºi ce se întâmplã cu unele pãduri din
România dupã 1990.
Citãm câteva din aprecierile ºi din
expresiile sale sau ale interlocutorului: „Acest capital este exploatat
fãrã milã ...“, „Unele companii forestiere de mâna a doua din Vest, simþind
miros de „sânge“, s-au repezit ca
vulturii când descoperã un animal pe
moarte“, ajutate ºi de faptul cã „mafia
dominã încã sutã la sutã domeniul
forestier din România“. „Camioane
încãrcate cu lemn furat circulã necontrolate ºi se înghesuie la graniþa cu
Ungaria sau în portul Constanþa“,
unde „niciun reprezentant al statului
nu vrea sã ºtie cã lemnul þãrii, obþinut
prin fraudã, ia drumul strãinãtãþii...“,
„particularii taie deja în neºtire în
rezervaþii, ca pe versantul sudic al
Pietrei Craiului ...“ ºi, ca o concluzie
a mentalitãþii multor proprietari particulari, fãrã culturã silvicã ºi civicã, se
spune: „Pãdurea este un bun care nu-þi
aparþine niciodatã în exclusivitate“.
1
Christof Hugentobler, Distrugerea
pãdurilor româneºti e o crimã de gradul
unu!, Formula AS, nr. 673, iunie 2005
Deºertul Sahara
Vizitaþi o pãdure din localitatea
voastrã sau din altã parte ºi descrieþi
peisajul pe o paginã.
37
*SCENARII DESPRE EVOLUÞIA
MEDIULUI
Satelit orbital pentru monitorizarea
modificãrilor de mediu
Creºterea demograficã – motiv
de disputã între cercetãtori
38
Primele scenarii care se referã la evoluþia mediului au avut la bazã o serie
de date obþinute prin observaþii ºi cercetãri ºtiinþifice simple, referitoare la
unul sau mai multe elemente de mediu, completate cu corelãri ºi influenþe
asupra celorlalte elemente ºi a evoluþiei întregului mediu, ca sistem.
Dezvoltarea tehnicii informaþionale, a calculatoarelor, a reþelei de sateliþi ºi a programelor de tip GIS au condus la un salt extraordinar în ce
priveºte posibilitatea realizãrii de scenarii asupra evoluþiei mediului. Cele
mai mari progrese s-au fãcut în domeniul climatologiei, Organizaþia
Meteorologicã Mondialã dispunând recent de un set de sateliþi ºi de
cele mai performante ºi mai complexe programe de monitorizare globalã
a mediului Terrei (World Weather Watch).
n Scenariile privind evoluþia climei (ºi a mediului) considerã cã
existã tendinþa de încãlzire a climei datoritã emisiilor de gaze cu efect
de serã. Se are în vedere, ca bazã a scenariilor, evoluþia creºterii emisiilor de CO2 în raport cu creºterea populaþiei ºi a economiei, dezvoltarea unor tehnologii noi, despãduriri–reîmpãduriri etc.
Pentru secolul XXI se prognozeazã, în funcþie de variantã, o creºtere
a temperaturii globale cu 1,5–6 oC, dar cu multe diferenþieri regionale.
Repercusiunile acestei încãlziri sunt multiple: modificãri ale circulaþiei atmosferice, o creºtere a cantitãþii de vapori de apã în atmosferã,
ploi mai multe la nivel global, dar mai puþine în anumite regiuni ºi torenþiale în altele, modificãri ale limitelor zonelor ºi ale etajelor de vegetaþie, schimbãri în structura unor soluri, degradarea unor ecosisteme.
În þara noastrã a fost întocmit Studiul naþional asupra schimbãrilor
climatice în România (2003), cu tehnicã ºi finanþare din SUA. S-a dedus
o încãlzire generalã posibilã cu 2–7 oC, precipitaþii mai multe iarna ºi
mai puþine vara, scurtarea anotimpului primãvara etc.
n Scenariile iniþiate în cadrul Clubului de la Roma se referã la
evoluþia negativã a elementelor de mediu, dar ºi la mediu în general.
Amintim un scenariu al lui Lester Brown, Prevederile noului secol
(publicat în Starea lumii, 2000, Editura Tehnicã). El porneºte de la ideea
cã prin calculatoare ºi internet am intrat într-o nouã erã, cu o nouã
industrie, un nou tip de comunicaþii, de comerþ, de muncã, un nou tip
de educaþie ºi de culturã care evolueazã în spaþiul virtual al ciberneticii.
„Pe mãsurã ce economia globalã se extinde, ecosistemele locale
decad într-un ritm tot mai rapid”. Se pare cã se globalizeazã ºi o economie necontrolatã.
Un alt scenariu, tot sub auspiciile Clubului de la Roma, a apãrut în
lucrarea Limitele creºterii – actualizare dupã 30 de ani (Dennis Meadows,
2004, SUA). Autorul atenþioneazã cã amprenta ecologicã a activitãþilor
umane a depãºit, dupã anul 1980, capacitatea de suport a Pãmântului.
Din acestã cauzã se declanºeazã tot mai multe fenomene grave, inclusiv
sociale, care ameninþã viaþa pe Terra, între care: topirea gheþarilor, ridicarea nivelului oceanic, degradarea a 38% din terenurile agricole, creºterea prãpastiei dintre bogaþi ºi sãraci (20% sunt bogaþi ºi deþin 85%
din produsul global, iar aproape 50% sunt tot mai sãraci).
În vederea unei redresãri, se propune un scenariu prin intervenþia
conºtientã a comunitãþii internaþionale, în urmãtoarele direcþii: creºterea
controlatã a populaþiei (pânã la o stabilizare de maximum 8 miliarde),
stabilizarea producþiei industriale, reducerea accentuatã a poluãrii prin
tehnologii nepoluante (cu o scãdere drasticã cel puþin dupã 2050),
conservarea resurselor neregenerabile, dezvoltarea durabilã (ecologicã) a
culturilor agricole, folosirea energiilor alternative (solarã, biomasa, eolianã,
hidraulicã, geotermalã, a valurilor marine, nuclearã etc.).
n ªi politicienii propun scenarii sau planuri de reorganizare ºi dez-
voltare a economiei ºi a omenirii care sã reacþioneze corelat ºi coordonat „la criza mediului înconjurãtor”, sã contribuie cu mãsuri specifice
„la realizarea principiului organizatoric central de protecþie globalã a
mediului înconjurãtor”.
Este vorba de Planul Marshall Global, propus de Al Gore (1993), pe
atunci vicepreºedinte al SUA. Cartea sa asupra mediului Terrei ºi planul
propus au fost rezultatul unor cãlãtorii efectuate timp de peste 25 de
ani prin locurile afectate de cele mai grave catastrofe ecologice de pe
planetã, în cãutarea unei înþelegeri a crizei ambientale globale.
Planul porneºte de la concepþia, strategia ºi rezultatele Planului
Marshall, formulat ºi implementat naþiunilor din Europa de Vest în
1947, de cãtre generalul G. Marshall ºi preºedintele Truman.
Al Gore propune extinderea unui asemenea plan la nivel global, dar
axat dominant pe un principiu nou, ºi anume reacþia la criza mediului
înconjurãtor care ameninþã supravieþuirea civilizaþiei umane.
Analizeazã diverse aspecte de mediu, dereglarea echilibrelor, greutãþile enorme de a realiza o conlucrare cu toate þãrile ºi de a implementa
mãsuri globale etc., propunând totodatã soluþii.
Combate ideea unui guvern mondial ºi instinctual american pentru
dirijarea lumii, dar admite „responsabilitatea luãrii iniþiativei“, „conducerea prin propriul exemplu“, elaborarea în comun a unui cadru normativ, toate fiind obiective strategice pentru salvarea mediului.
n Scenarii catastrofale au fost emise de unii ecologiºti, cu scopul de
a ne îngrozi privitor la agravarea mediului pe Terra, de a aprofunda cauzele
acestei înrãutãþiri ºi de a ne aminti cã ºi noi facem parte din naturã.
Hubert Reeves, în lucrarea sa Pãmântul e bolnav (Editura Humanitas,
2005), emite urmãtoarele scenarii:
l Scenariul Deºert presupune creºterea temperaturii globale cu
10 oC dupã anul 2100. Se vor extinde deºerturile, se vor reduce suprafeþele agricole, o parte din florã ºi faunã se va retrage spre arealele
polare, altele se vor adapta ariditãþii, oceanele vor inunda terenurile
joase, omenirea se va împuþina tot mai mult din cauza climatului tot
mai nefavorabil ºi a reducerii spaþiului de locuit.
l Scenariul Gheizer imagineazã o creºtere ºi mai mare a temperaturii globale, pânã la 60–70 oC. Plantele, animalele ºi chiar insectele
vor muri. Vor supravieþui doar bacteriile. Viaþa se va întoarce la starea
primitivã de acum circa 1 miliard de ani, înainte de apariþia plantelor
ºi a animalelor. Numele scenariului vine de la apele fierbinþi ejectate de
gheizerele din Islanda, în lacurile cãrora apar colonii de alge albãstrui.
l Scenariul Venus presupune temperaturi de peste 100 oC, ca pe
planeta Venus (460 oC), unde totul este steril ºi plouã cu acid sulfuric.
Aici, efectul de serã este enorm, cãci în atmosferã dominã gazul carbonic, ca acum 4 miliarde de ani pe Pãmânt.
Autorul acestor scenarii catastrofale subliniazã totuºi o concluzie:
din moment ce omul este cauza încãlzirii climei, tot el este în mãsurã
sã punã capãt deteriorãrii mediului ºi încãlzirii climei: „supravieþuiesc
speciile care stabilesc o relaþie armonioasã cu mediul înconjurãtor, cu
ecosistemul în care se aflã“.
n Nu au întârziat sã aparã scenarii opuse, care contestã gravitatea
acþiunilor omului asupra mediului . Ele aparþin unor grupuri care exploateazã combustibili poluanþi (petrol, cãrbune). Este vorba de companii
ca Shell, British Petroleum º.a., care aruncau vina degradãrii mediului
pe fenomene ºi cauze naturale.
Argumentele diferitelor mãsurãtori concrete cu privire la provenienþa gazelor cu efect de serã au fãcut ca aceste grupuri sã batã în
retragere, ba chiar sã investeascã în energii neconvenþionale ºi nepoluante, cum a fãcut iniþial Toyota, apoi Shell, Amoco º.a. ºi sã reducã
emisiile de gaz conform convenþiei de la Kyoto.
Obiectivele Planului Marshall Global:
l stabilizarea populaþiei lumii;
l crearea unor tehnologii ecologice;
l crearea de noi direcþii economice
prin care sã se mãsoare impactul
deciziilor noastre asupra mediului;
l negocierea unei noi generaþii de
acorduri internaþionale;
l elaborarea unor planuri de cooperare pentru educarea cetãþenilor
lumii asupra problemelor globale
de mediu (care sã cuprindã cercetarea, monitorizarea modificãrilor
din mediu, implicarea tuturor naþiunilor ºi, în special, a studenþilor
ºi a elevilor, având ca scop final
elaborarea unui nou mod de gândire asupra relaþiei dintre civilizaþie
ºi problemele globale ale mediului
înconjurãtor);
l realizarea unui caracter integrat
pe protecþia globalã a mediului.
dupã Al Gore, Pãmântul în
cumpãnã – ecologia ºi spiritul uman,
Editura Tehnicã, 1995
Care sunt repercusiunile negative ale încãlzirii climei?
În ce regiuni din România se resimte mai accentuat fenomenul
de aridizare a climei?
Ce scenarii de evoluþie ºi combatere a degradãrii mediului au
iniþiat cercetãtorii Clubului de la
Roma?
De ce creºterea masivã a populaþiei
conduce la deteriorarea mediului?
Ce obiective strategice presupune
Planul Marshall Global?
De ce Al Gore pune accent pe
studenþi ºi elevi în contextul planului de educare a cetãþenilor
asupra problemelor globale de
mediu?
Ce înseamnã Scenariul Deºert?
De ce companiile producãtoare
de combustibili poluanþi contestã
tendinþa de încãlzire a climei?
39
PROTECÞIA, CONSERVAREA
ªI OCROTIREA MEDIULUI
Floare de colþ – plantã ocrotitã
(Piatra Craiului)
Parcul Natural Yellowstone (SUA)
Bizon – specie ocrotitã
40
Ce reprezintã protecþia mediului?
Noþiunile din titlul de mai sus sunt oarecum similare, dar mai ales
complementare, încât se poate spune cã protecþia mediului reprezintã
conservare plus ocrotire.
Definite separat, protecþia înseamnã un ansamblu de mãsuri tehnice,
organizatorice ºi juridice cu scopul de a conserva ºi ocroti mediul, elementele sale ºi îndeosebi ecosistemele ºi geosistemele contra efectelor
nefaste ale activitãþii umane. Altfel spus, înseamnã exploatarea mediului
cu profit optim pe timp îndelungat, menþinându-se potenþialul acestuia
de a satisface ºi nevoile generaþiilor viitoare.
Conservarea mediului se referã la mãsurile pentru menþinerea ºi
restaurarea resurselor naturale, în care se includ ºi mediul ca sistem
global sau local ºi elementele acestuia.
Ocrotirea mediului vizeazã în primul rând legi ºi mãsuri impuse de
stat, sau chiar de alte instituþii ºi organizaþii, inclusiv instituþii ºtiinþifice
naþionale ºi internaþionale, pentru scoaterea unor locuri, peisaje ºi elemente rare sau pe cale de dispariþie de sub orice fel de utilizare economicã (cum ar fi: despãduririle, desecarea sau reducerea unor spaþii
umede, extinderea spaþiilor cultivate, vânãtoare rapace, deteriorarea
unor peisaje unicat etc.).
Când ºi cum a apãrut problema protecþiei mediului?
Protecþia mediului a apãrut în zilele noastre, ca o problemã gravã a
omenirii, atunci când multe bogãþii ºi surse de energie au dat semnale
de epuizare rapidã ºi când anumite condiþii esenþiale ale existenþei umane,
ca apa, aerul, solul sau pãdurea, dau semne de otrãvire sau poluare.
Politicienii au început sã înþeleagã cã Terra ºi resursele ei sunt limitate, cã
mediul de viaþã funcþioneazã ca un sistem care a început sã fie dereglat
ameninþãtor de cãtre om, cã ºi el, omul, face parte din aceastã naturã.
Ca iniþiativã ºi atitudine de masã, miºcarea modernã de protecþie
a mediului a apãrut în SUA, deoarece aici degradãrile ºi schimbãrile
geosistemelor s-au produs relativ brusc, ºi anume, în timpul unei singure generaþii. Preria s-a transformat repede în peisaj agricol, turmele
de ierbivore au fost masacrate, multe masive au fost defriºate.
În anul 1832, un artist american lanseazã ideea unor parcuri naþionale în care sã se protejeze total natura ºi civilizaþia amerindienilor.
I se alãturã repede alte voci ºi, în 1860, apare primul manual de protecþie a mediului (Man and Nature, de G. Parkins Marsh).
Dupã numai 12 ani, Congresul american proclamã regiunea Yellowstone
parc naþional, prima implicare a unui stat în protecþia mediului. Dupã
aceea, pânã prin 1920, apar parcuri naþionale ºi pe celelalte continente.
Ulterior, tipurile ºi formele de protecþie s-au diversificat.
Starea actualã: protecþia mediului – o problemã
globalã a omenirii
Abia dupã anii ´60 ai secolului XX s-a observat, prin studii, cã presiunea umanã asupra mediului, în special prin poluare, a devenit globalã.
Efectele bombelor nucleare folosite în Japonia, radiaþiile persistente
ale experienþelor nucleare produse pânã prin anii 1960, noxele purtate
în atmosferã de curenþii de aer, infectarea apelor oceanice, efectul de
serã, gãurile de ozon etc. au impus rapid, dupã 1970, închegarea unei
conºtiinþe mondiale asupra tendinþei generale de îmbolnãvire acceleratã
a mediului Terrei ºi luarea unor contramãsuri în comun.
Guvernele instituie ministere ale mediului, se organizeazã reuniuni
politico-ºtiinþifice sub egida ONU, se redacteazã reguli, restricþii, recomandãri ºi legi privind poluarea, conservarea ºi ocrotirea mediului.
S-au constituit ºi organizaþii neguvernamentale (ONG) de protecþie
ºi ocrotire a mediului, cea mai reprezentativã pe plan mondial fiind
Greenpeace. În unele þãri s-au format chiar partide politice ecologiste.
Au fost iniþiate programe globale de cercetare a mediului, iar din
1990 (Conferinþa Internaþionalã de la Nairobi) s-a recunoscut chiar
ªtiinþa Sistemului Terestru, cu caracter interdisciplinar.
Ca programe mondiale, amintim: Programul Mondial de Cercetãri
Climatice (1979), Programul Internaþional Geosferã-Biosferã (1986),
Parteneriatul pentru ªtiinþa Sistemului Terestru (2001). Totodatã, au fost
organizate sisteme globale de observare ºi de monitoring ale Terrei,
cu reþele integrate de sateliþi (NASA, Agenþia Spaþialã Europeanã),
observatoare, staþii ºi laboratoare terestre, de asemenea integrate etc.
Domenii principale de degradare ºi de protecþie a mediului
Pentru o înþelegere sistemicã, trebuie sã începem cu degradarea
mediului global prin dereglarea structurii, a funcþionalitãþii ºi autoreglãrii
acestuia, care se produce prin dereglarea interrelaþiilor dintre elemente.
l Atmosfera se degradeazã pe cale fizicã, chimicã ºi biologicã.
Amintim efectul de serã, care duce la încãlzirea globalã, la schimbarea
compoziþiei chimice a aerului prin gaze ºi pulberi emise de industrie ºi
transporturi sau deteriorarea prin viruºi ºi bacterii.
Protecþia se face prin tehnici care reduc sau reþin poluanþii, prin tehnologii nepoluante, prin folosirea unor surse energetice nepoluante ºi
regenerabile, ºi a unor mijloace de transport cu combustibili ecologici,
prin supravegherea ºi sancþionarea agenþilor poluanþi, prin crearea unor
spaþii verzi pentru regenerarea aerului curat, amplasarea întreprinderilor
poluante în afara localitãþilor etc.
l Degradarea apei începe cu înglobarea de elemente strãine fizice,
chimice ºi biologice. Sunt poluate toate formele geografice de organizare
a apei: râurile, lacurile, apele freatice, mãrile ºi oceanele. Sursele de poluare
sunt: industria, chimizarea agriculturii, complexele zootehnice, apele
menajere, ploile acide, microorganismele patogene etc.
Apele devin periculoase când poluarea depãºeºte potenþialul de
autoepurare rapidã. Mãsurile de protecþie se referã atât la prevenirea
poluãrii, cât ºi la modalitãþile de epurare. Prevenirea se face similar ca
la aer, deoarece infectarea apei se produce cu poluanþi din aer ºi sol.
Monitorizarea permanentã a calitãþii apelor din râuri ºi a celei folosite
de om rãmâne esenþialã.
l Degradarea ºi protecþia solului priveºte eroziunea orizontului fertil,
excesul sau lipsa de apã, sãrãturarea, bãtãtorirea, infectarea cu poluanþi
ºi microorganisme nocive, care distrug structura, compoziþia ºi fertilitatea solului.
Protecþia se face prin mãsuri multiple: îngrãºãminte organice, afânarea periodicã a unor tipuri de soluri, agrotehnicã ºi culturi protectoare,
irigare controlatã pentru a nu conduce la sãrãturare, amendamente
minerale în funcþie de tipul de sol, rotirea unor culturi, evitarea suprapãºunatului, terasãri bine executate ºi bine dimensionate, exploatarea
pãdurii prin selecþie ºi nu pe ras.
l Covorul vegetal ºi fauna formeazã împreunã ceea ce numim biodiversitatea. Vegetaþia, ºi mai ales pãdurea, reprezintã un element de
bazã al mediului, un indicator al tipurilor de mediu, dar foarte fragil ºi
expus grav degradãrii de cãtre om.
Distrugerea vegetaþiei a deteriorat biotipurile multor biocenoze –
unele dintre ele dispãrând, au dereglat astfel conexiunile ºi structurile
geosistemelor ºi ecosistemelor. S-au declanºat fenomene de eroziune,
alunecãri ºi degradãri de terenuri.
Centrul Spaþial Kennedy – NASA
(SUA)
Deºeuri menajere aruncate
în albia unui pârâu
Tigrul alb – specie ocrotitã de lege
41
„Fosilizarea“ solului ºi a culturilor
agricole cu nisip adus de viiturã
(Siret, 2005)
Parcul Naþional Yosemite (SUA)
Conifere seculare în Parcul Naþional
Glaciar (SUA)
Descrieþi, într-o paginã, starea
elementelor de mediu din localitatea voastrã. Faceþi propuneri
de protecþie, conservare ºi ocrotire.
42
Protecþia se face prin reîmpãduriri, prin declararea de parcuri ºi rezervaþii,
interdicþia vânãrii unor specii declarate monumente ale naturii, parcuri ºi
rezervaþii ale biosferei, hrãnirea pe timp de iarnã a unor animale etc.
l Protecþia subsolului se referã la exploatarea raþionalã a unor combustibili neregenerabili (cãrbune, petrol, gaze, uraniu) sau la minerale,
minereuri ºi roci valoroase. Se impun: raþionalizarea folosirii acestor
rezerve limitate, gãsirea de înlocuitori ºi resurse regenerabile, recuperarea ºi reciclarea deºeurilor, reducerea consumurilor specifice, aplicarea
unor tehnologii cu randament crescut în prelucrarea unor minerale sau
extragerea petrolului, depozitarea minereurilor cu conþinut scãzut de
substanþe utile în vederea gãsirii unor tehnologii mai performante.
l Protecþia mediului urban se face atât împotriva unor surse naturale,
dar mai ales antropice, cât ºi la nivel general urban sau în cadrul unor
întreprinderi, instituþii, chiar locuinþe. Este vorba de parcuri ºi perdele
forestiere, de orientarea strãzilor pentru a fi aerate sau perpendiculare
pe anumite vânturi, de acoperirea spaþiilor ce pot produce praf (cu
asfalt sau gazon), de orientarea ºi înãlþimea coºurilor de fum, canalizãri
care sã evite inundaþiile la ploi torenþiale, de reglementãri ale circulaþiei
unor tipuri de autovehicule, de instalaþii sanitare etc.
O poluare specificã oraºelor este cea fonicã, foarte mare la intersecþii,
pe strãzi cu tramvaie, în gãri, pe traseelor avioanelor, lângã teresale
restaurantelor etc.
Forme de ocrotire ºi conservare a unor medii
sau peisaje unicat
Existã mai multe tipuri sau forme de ocrotire ºi conservare totalã a
mediilor naturale.
l Parcurile naþionale sunt spaþii geografice extinse în care se protejeazã peisaje, specii de animale ºi plante. Sunt interzise instalarea de
aºezãri ºi intervenþiile oamenilor. Pe lângã conservarea mediului, acestea
prezintã ºi funcþii ºtiinþifice, educative, recreative ºi estetice. În cadrul
lor sunt separate trei zone: rezervaþia ºtiinþificã propriu-zisã, zona
tampon care protejeazã prima zonã ºi zona numitã preparc, cu funcþie
de organizare turisticã pentru întregul parc.
l Parcurile naturale cuprind suprafeþe mai restrânse în care sunt luate
mãsuri de conservare, dar au ºi areale cu folosinþe umane reduse, controlate ºi puse de acord cu cerinþele de protecþie a mediului. Au rolul de
a menþine acel peisaj nealterat, dar ºi folosinþele sale tradiþionale.
l Rezervaþiile de conservare a naturii pot fi atât suprafeþe de uscat, cât
ºi de ape, împreunã cu componentele lor caracteristice. Acestea au de
obicei un element major protejat, în funcþie de care se denumesc: geomorfologice, geologice, speologice, marine, botanice, zoologice, mixte.
l Rezervaþiile ºtiinþifice au un anume obiectiv protejat, în funcþie de
care ºi suprafaþa acestora este diferitã. Scopul lor este exclusiv cercetarea ºtiinþificã ºi pãstrarea integralã a genofondului ecosistemelor
naturale respective.
l Rezervaþiile peisagistice protejeazã forme de relief ºi peisaje naturale
de mare valoare esteticã ºi perpetuarea unor formaþiuni naturale.
l Rezervaþiile biosferei reprezintã zone de conservare a diversitãþii
ºi integritãþii unor comunitãþi biotice vegetale unicat, recunoscute
internaþional.
l Monumentele naturii cuprind locuri, arii sau obiective naturale ce
se impun a fi ocrotite prin lege, datoritã importanþei ºtiinþifice, valorii
estetice sau legãturii pe care o au cu un eveniment istoric ori cu
o personalitate (de exemplu, „Teiul lui Eminescu“).
l Refugiile sunt locuri sau teritorii protejate temporar pentru ocrotirea unor animale, ca de exemplu unele pãsãri în perioada migraþiei,
a cuibãritului sau a unor plante când înfloresc.
În România existã toate aceste tipuri de conservare ºi ocrotire.
MANAGEMENTUL MEDIULUI
ÎNCONJURÃTOR
Management înseamnã un ansamblu de tehnici de organizare ºi
gestiune a mediului înconjurãtor într-o viziune de interdependenþe,
globalitate ºi de perspectivã, cu scopul de a-i menþine calitãþile vitale, de
a avertiza asupra dereglãrilor ºi de a-l exploata durabil.
Sistemele ecologice, ca ºi cele sociale, sunt foarte complexe, cu
multe treceri posibile prin stãri diferite în timp scurt, motiv pentru care
comportamentul lor concret la un moment dat nu este previzibil.
Ca urmare, manifestãrile fenomenelor de mediu ºi ale elementelor
sale luate individual se impun a fi monitorizate, pentru a face totuºi
previziuni, la nivel local, regional ºi, mai ales, global.
De altfel, termenul folosit uzual în geografie, ecologie ºi instituþiile
care urmãresc calitatea mediului este cel de monitoringul mediului.
A monitoriza se traduce prin a supraveghea sau a totaliza activitãþile
care colecteazã informaþiile despre mediu, le stocheazã, le prelucreazã
ºi emite predicþii, avertismente, propunând ºi mãsuri sau decizii.
Monitorizarea unor elemente sau fenomene de mediu s-a fãcut
de foarte mult timp, cu precãdere asupra inundaþiilor periodice, dar cu
mijloace rudimentare, ca simplã observare ºi înregistrare.
La nivel global ºi integrat, supravegherea, mai ales cea globalã, este
relativ nouã ºi legatã de tehnica performantã a societãþii informaþionale: calculatoare, sateliþi, care acoperã tot Globul ºi sunt dotaþi cu aparaturã de înregistrare ºi transmitere automatã de date, programe de
analizã GIS ºi internet, care realizeazã conexiuni globale, combinând
transmisia cu schimbul de informaþii în douã sensuri. La acestea se
adaugã, corelat, ºi monitorizarea de la sol.
l Monitorizarea sistematicã a Terrei a început în 1972, în SUA, cu
lansarea primului satelit Landsat, dintr-o serie ulterioarã de cinci.
A urmat Agenþia Spaþialã Francezã, cu o serie similarã, denumitã SPOT
(Systeme Probatoire d’Observation de la Terre). Apoi, au fost plasate pe
orbite alte multe serii de sateliþi cu programe specifice de monitorizare.
Cel mai sofisticat sistem de monitorizare globalã a mediului Terrei
este World Weather Watch, administrat de Organizaþia Mondialã
Meteorologicã a ONU.
Cu ajutorul acestor sateliþi au fost analizate fenomenele de poluare
ºi alte pericole ecologice, s-au identificat modificãri regionale sau locale
de mediu, au fost depistate anumite resurse, au fost cartografiate asociaþii vegetale, schimbãri ale limitei gheþarilor, s-a cartografiat fundul
oceanului, mersul curenþilor oceanici, variaþia mareelor etc.
Prin aceste date, transpuse ºi în hãrþi, s-au realizat modelãri ºi modele
care ajutã la luarea unor decizii pentru gestionarea mediului (tabelul 1).
Au fost deduse o multitudine de relaþii ºi legãturi între diferite fenomene, ca de exemplu, rolul cuplului ocean–atmosferã pentru reglarea
climei pe Terra, descoperirea fenomenului climato-oceanic El Niño ºi
legãtura sa cu secetele din anumite regiuni etc.
Multiplicarea enormã a informaþiei de mediu a avut ºi are multiple
repercusiuni, printre care amintim: folosirea acestor reþele ecologice
globale pentru dezvoltarea durabilã, efecte privind educaþia în ºcoli,
în facultãþi ºi a maselor largi, creºterea rolului cetãþenesc al ONG-urilor,
care se puteau informa pe larg asupra degradãrilor de mediu, realizarea
unei „alfabetizãri“ ecologice de masã, presiunea crescândã a cetãþenilor
informaþi asupra guvernelor pentru luarea de mãsuri privind protejarea
mediului etc.
Teledetecþia are un rol deosebit în monitorizarea mediului, ea reprezentând tehnici de culegere a datelor de la distanþã. Este vorba despre
Redactaþi câte un plan de monito-
rizare ºi managementul mediului
din localitatea voastrã (sau cartier,
arealul ºcolii, grup de strãzi, parc).
Imagine SPOT
(spectru pentru vegetaþie)
Imagine SPOT (spectru pentru modul
de utilizare a terenurilor)
Imagine LANDSAT (Turcia)
43
Identificaþi unele interdependenþe
(din mediul localitãþii voastre)
între mersul precipitaþiilor ºi al
temperaturilor, pe de o parte, ºi
ciclurile vegetale, pe de alta, sau
între vegetaþie–ploi–secetã ºi eroziunea solurilor sau alte tipuri de
interdependenþe.
Date globale despre
Înãlþimi ºi bazine
de scurgere
United States Geological Survery/EROS Data Center
<edcwww.cr.usgs.gov/landdaac/gtopo30/gtopo30.html>
Distribuþia populaþiei
CIESIN <www.ciesin.org/data.html>
Folosirea terenului
Global Land Cover Chracteristics data Base,
U.S. Geological Survey
<edcwww.cr.usgs.gov/landdaac/glcc/globe_int.html>
Soluri
Harta FAO a solurilor
www.fao.org/catalog/new/products/v8600%2de.htm
Estimare globalã a degradãrii solurilor produse de om
<grid2.cr.usgs.gov/data/glasod.html>
Temperaturi la suprafaþa oceanelor ºi mãrii
Imagini de geologie marinã ºi geofizicã
<web.ngdc.noaa.gov.mgg/image/images.html>
Apã
Global Hidrology and Climate Center
<wwwghcc.msfc.nasa.gov>
Ozonul stratosferic
CIESIN <sedac.ciesin.org/ozone>
Cãutaþi pe internet un studiu de
caz (vezi tabelul alãturat sau alte
surse) despre folosirea terenurilor
ºi discutaþi-l.
Site-uri digitale
Tabelul 1. Cartografierea mediului: site-uri digitale de date globale pe internet
Sisteme satelitare de monitorizare
sistematicã Terrei
44
teledetecþie satelitarã (culegere de date despre Pãmânt din spaþiul
extraterestru), aerianã (avioane, baloane) sau de la sol. În ultimul timp
s-a extins mult teledetecþia satelitarã, deoarece acoperã tot Globul,
înregistreazã integrat fenomenologia tuturor elementelor de mediu,
uºurând astfel deducerea corelaþiilor, penetreazã ºi înregistreazã procese greu detectabile pe alte cãi.
Aparatura satelitarã de teledetecþie este înzestratã cu senzori multispectrali, mai ales în vizibil ºi infraroºu, senzori de tip sonor, sau radare etc.
Senzorii respectivi înregistreazã umiditatea atmosferei, a solului, extinderea
unor poluanþi, deversãrile de poluanþi, înãlþimea valurilor oceanice, accidente, dezastre, alunecãri de teren etc.
Este totuºi important ca cel puþin unele dintre aceste date, referitoare
la un fenomen, sã fie coroborate ºi cu date culese din teren, în special
pentru realizarea unor cartografieri de amãnunt.
l Programele de analizã tip GIS (Sisteme Informaþionale Geografice)
au capacitatea de a integra, sub formã de suprapunere, pe aceeaºi
imagine (sau teritoriu) date despre elemente ºi fenomene geografice
care au o mare varietate în spaþiu ºi în timp (relief, vegetaþie, temperaturi, tipuri de folosinþã a terenurilor etc.).
l La rândul lor, calculatoarele au capacitatea de a descompune ºi
analiza fiecare element sau fenomen în parte, de a-l reproduce sub
formã de hartã, dar ºi de a-l recompune parþial (în relaþie cu un alt
element – de exemplu tipurile de vegetaþie raportate la altitudinea sau
fragmentarea reliefului) sau integral (la nivel de mediu sau peisaj).
l Astfel, se pot realiza analize geografice complexe, se pot aprecia
gradul de presiune umanã asupra mediului, riscurile posibile, pot fi
realizate scenarii de evoluþie pe timp scurt, mediu sau lung etc. ºi se pot
face propuneri de optimizare bonitativã a spaþiului geografic dintr-o
regiune sau localitate, sintetizate într-o hartã a regionãrii (areale, unitãþi, subunitãþi omogene din punct de vedere al propunerilor de folosinþã, amenajare ºi sistematizare).
Sisteme de monitorizare globalã deþin în prezent marile puteri, dar
în mod special SUA ºi UE. Un asemenea sistem este EOS (Sistemul de
Observare a Pãmântului sau Earth Observing Sistem), care aparþine NASA.
Sistemul UE, numit prescurtat GMES (Monitoringul Global al Mediului ºi Securitatea – Global Monitoring for Environement and Security)
este format dintr-o reþea de sateliþi (cu satelitul special ENVISAT, lansat
în 2002, cel mai mare ºi mai performant satelit de observare a Terrei).
Existã ºi programe specifice numai pentru UE: mediu, securitate,
politici de dezvoltare regionalã, agriculturã, transport, procesul de
lãrgire a UE etc. Sunt monitorizate ºi aspecte locale de risc, precum
inundaþiile, alunecãrile de teren, incendiile, avalanºele, tornadele etc.
Monitoringul elementelor de mediu se face pe fiecare element
în parte, dupã indicatori ºi standarde bine precizate.
l Apa este urmãritã sub aspectul calitãþii dupã indicatori organoleptici (gust, miros), fizici (pH, culoare, turbiditate) sau chimici (bacteriologici, toxici etc.).
l Aerul are indici de calitate, dar se monitorizeazã ºi starea atmosferei, elementele ºi stãrile climatice, emisiile în atmosferã etc.
l Monitoringul solului se face prin recoltãri de probe care indicã
structura, fertilitatea, poluarea, elementele minerale ºi organice etc.
l Monitoringul proceselor geomorfologice urmãreºte cu precãdere
aspectele de risc (alunecãri, prãbuºiri, eroziunea solului sau, în general,
colmatãri, reliefuri antropice etc.).
l Biomonitoringul se referã la vegetaþie ºi faunã, la tipurile de
culturi, ciclurile de vegetaþie, degradãri, defriºãri, rutele de migraþie a
unor animale etc.
l Monitoringul radioactivitãþii are în vedere radiaþiile naturale ale
unor elemente, dar ºi radiaþiile provocate de om.
l Monitoringul sonometric urmãreºte intensitatea zgomotelor produse de întreprinderi, circulaþie, muzicã etc.
Sistemul naþional de monitoring integrat al mediului din
România (SNMIR), reglementat de Legea Protecþiei Mediului (137/1995),
culege ºi integreazã date de calitate a apei, a aerului ºi a solului într-un
sistem unitar, informeazã publicul asupra stãrii de mediu, situaþii de
crizã ºi evoluþii regionale ºi globale, efectueazã schimburi de date la
nivel internaþional.
Cuprinde agenþii de mediu în fiecare judeþ, iar la nivel naþional se
compune din: Sistemul de Supraveghere a Calitãþii Apelor, cea a Aerului,
Reþeaua de Ploi Acide, Reþeaua de Radioactivitate ºi reþele mai restrânse
privind calitatea solului, a vegetaþiei, a faunei ºi a sãnãtãþii umane, care
þin de ministerele de profil.
Modul de organizare a strângerii datelor se face în principal pe
compartimente de mediu, dar ºi regional, pe bazine hidrografice, pe
judeþe sau pe zone ºi puncte specifice (zone transfrontaliere, de tranzitare a unor poluanþi atmosferici, puncte de impact antropic).
Implicarea ºcolilor în monitoringul mediului are douã obiective:
l strângerea de cât mai multe date de mediu pe unitãþi teritoriale
mici, care apoi sã fie integrate regional, amplificând precizia analizelor
ºi credibilitatea prognozelor;
l necesitatea unei educaþii ecologice cât mai temeinice, care sã
înceapã din ºcoalã, în vederea formãrii unei culturi evironmentale ºi a
opririi degradãrii mediului de viaþã al Terrei.
În acest sens, pe lângã lecþiile ºi lecturile despre mediu, crearea în ºcoli
a unor cercuri ºtiinþifice de mediu reprezintã o soluþie instructiv-educativã practicã. Activitatea în astfel de cercuri conduce la pasiune,
îndeamnã mereu la observare, cercetare, gândire, acþiuni spre mediu.
Cercul de mediu trebuie sã aibã o bazã materialã: calculatoare,
conectare la internet, unele aparate de mãsurare a indicilor de variabilitate a elementelor de mediu, instrumente de luat probe etc. Trebuie
sã-ºi închege un plan organizatoric (probleme abordate, program de
lucru, ore de informare pe internet sau la staþii locale specializate – tip
meteo, hidro, protecþie civilã etc. –, colaborãri cu alte cercuri sau
instituþii º.a.).
Sistemul de Observare
a Pãmântului (EOS)
Se compune dintr-o reþea de sateliþi
care monitorizeazã mai ales atmosfera,
hidrosfera, relieful ºi biosfera. Transmite date prevãzute în anumite programe ºtiinþifice, care pun accent pe
interacþiunile între geosferele amintite, pe schimbãrile globale, pe stãrile
de echilibru. Se investigheazã în mod
special circuitul apei, circuitele energetice, norii, chimia atmosferei, calotele
de gheaþã, valurile, suprafaþa uscatului, procese din ecosisteme, mecanica Pãmântului.
Monitoringul Global al Mediului
ºi Securitatea (GMES)
Obiectivele sale principale sunt monitorizarea automatã globalã a mediului ºi securitatea. Are programe
globale privind schimbãrile climatice,
poluarea, fenomene catastrofale, dar
ºi traficul terestru, maritim, aerian,
masele de refugiaþi etc. Monitorizeazã
ºi respectarea protocoalelor internaþionale, ca cel de la Kyoto, cele privind
securitatea, ajutoarele umanitare º.a.
Localizarea curgerilor noroioase
cu ajutorul sistemelor utilizate GIS
Iniþiaþi, împreunã cu profesorul
de geografie ºi colegii, formarea
unui cerc de monitorizare ºi management al mediului din localitatea voastrã. Realizaþi periodic
discuþii pe probleme de degradare a mediului global. Adunaþi
materiale ºi informaþii ºi pe perioada vacanþelor.
45
Elevi angrenaþi în strângerea deºeurilor
menajere din zona montanã
S-ar impune ca Ministerul Mediului în colaborare cu Ministerul
Educaþiei ºi Cercetãrii sã realizeze programe ºcolare pentru monitoringul mediului de cãtre elevi (ºi profesori), pe tipuri de mediu (litoral,
câmpie, dealuri, munte), care sã stimuleze închegarea de astfel de
cercuri ºi „alfabetizarea ecologicã“, iar, cu timpul, unele sã fie integrate
reþelei naþionale.
Cercurile de mediu ar avea de urmãrit urmãtoarele obiective:
l aprofundarea unor cunoºtinþe pentru culegerea de informaþii ºi
date primare din alte surse ºi din observaþii ºi prelevãri de probe de la
faþa locului (temperaturi, precipitaþii, furtuni, soluri, apã etc.);
l efectuarea unor monitorizãri simple (prin prelevãri regulate de probe
de apã, sol etc.), acþiuni de ecologizare (deºeuri, plantãri de pomi etc.);
l discutarea regulatã a problemelor mediului local în cerc, cu propuneri de management mai bun;
l legãturi ºi acþiuni comune cu cercuri similare din alte ºcoli sau
regiuni, cu staþii specializate de mediu sau cu factori locali de decizie;
l insistenþã pe educaþia ecologicã, spre a deveni cetãþeni activi în
lupta pentru însãnãtoºirea mediului, inclusiv prin alãturarea la ONG-uri.
În felul acesta, va creºte transparenþa asupra dereglãrilor de mediu
efectuate de om. Cei ce le practicã pe ascuns, pentru profituri mari, vor
fi scoºi cu uºurinþã la suprafaþã, iar autoritãþile vor fi forþate sã acþioneze.
Evaluare
1. Enumeraþi trei lipsuri ale definiþiei mediului din
Legea Protecþiei Mediului nr. 137/1995.
2. Ce fenomen atmosferic face ca Pãmântul, ca
distanþã faþã de Soare, sã treacã din banda de
temperaturã de sub 0 oC, în banda viabilã de
0–100 oC?
3. De ce credeþi cã educaþia ºi instrucþia prin geografie reprezintã educaþia pentru mileniul III ºi
pentru supravieþuirea omului pe Terra?
4. De ce mediul înconjurãtor a devenit în secolul
XX o problemã fundamentalã a lumii?
5. Nominalizaþi cinci elemente de mediu care sunt
cuprinse în capitalul natural.
6. Enumeraþi cinci modificãri globale esenþiale ale
mediului apãrute la sfârºitul mileniului II, accentuate ºi în prezent.
7. Definiþi noþiunea (categoria) de „factori geoecologici“.
8. Cum poate fi definit geosistemul?
9. Care sunt cele trei moduri de abordare sau definire ale peisajului geografic?
10. Care sunt factorii geologici ºi geomorfologici ai
mediului înconjurãtor?
11. De ce solul din mediul pãdurilor ecuatoriale are
puþin humus ºi este sãrac?
12. În ce tipuri de medii geografice se întâlneºte
jungla?
13. Enumeraþi patru tipuri de peisaje de savanã.
14. De ce viaþa este abundentã vara pe þãrmurile
arctice?
46
15. Ce etaje de mediu prezintã mediile polare în
raport cu mediul zonal?
16. Enumeraþi patru tipuri de adaptãri la vânt ºi ger
ale speciilor vegetale de tundrã.
17. De ce mediul antropic de litoral este foarte
complex?
18. Ce nume generic poartã tipul de peisaj rural-agricol
din Bãrãgan?
19. Cum se mai numeºte mediul pãdurilor boreale?
20. Ce vânturi dominã în mediul pãdurilor de foioase?
21. De ce mediul mediteranean se transformã treptat, spre rãsãrit, într-unul de semideºert ºi chiar
deºert?
22. Care sunt etajele de mediu din munþii zonelor
temperate?
23. Definiþi tornada ºi tsunami.
24. Care sunt cele douã tipuri de hazarde care
predominã în Africa?
25. Enumeraþi ºase funcþii ecosociale ale pãdurii.
26. Enumeraþi ºase consecinþe ale defriºãrilor.
27. Cine a elaborat Planul Marshall Global ca reacþie la criza mediului înconjurãtor?
28. În ce constã degradarea ºi cum se face protecþia solului?
29. Definiþi managementul ºi monitorizarea mediului.
30. Ce obiective îºi pot propune cercurile ºcolare
de monitoring al mediului local?
II
Regionalizarea
ºi globalizarea
lumii contemporane
1. Dimensiunile ºi domeniile
regionalizãrii ºi globalizãrii
2.* Spaþiul geografic ºi globalizarea
3. Identitatea, uniformizarea
ºi diversitatea lumii contemporane
În acest capitol vei învãþa:
l
ce este regionalizarea ºi globalizarea
l
care sunt influenþele regionalizãrii
ºi globalizãrii
l
ce este spaþiul geografic
l
care sunt consecinþele evoluþiei globalizãrii
DIMENSIUNILE ªI DOMENIILE
REGIONALIZÃRII ªI GLOBALIZÃRII
1. Definirea conceptelor de regiune ºi regionalizare
UNIUNEA EUROPEANÃ
A luat naºtere în 1950, când ºase
þãri europene au hotãrât sã se uneascã
din punct de vedere economic. Tratatul de la Roma (1957) a instituþionalizat dorinþa acestor þãri ºi a fixat
ca obiective: libera circulaþie a mãrfurilor, a oamenilor ºi a capitalurilor
în interiorul Uniunii, adoptarea unei
politici comerciale comune în relaþia
cu restul lumii.
Actul unic din 1985–1986 a relansat dinamica de integrare. În 2002,
UE era formatã din 15 þãri: Austria,
Belgia, Danemarca, Spania, Finlanda,
Franþa, Germania, Grecia, Irlanda,
Italia, Luxemburg, Marea Britanie,
Olanda, Portugalia, Suedia.
În 2004, au aderat la UE încã 10
state: Cehia, Cipru, Estonia, Letonia,
Lituania, Malta, Polonia, Slovacia,
Slovenia ºi Ungaria.
În anul 2007, Uniunea Europeanã
va numãra 27 de membri prin aderarea României ºi a Bulgariei, va avea
o suprafaþã de 4 330 000 km2 ºi o
populaþie de 480 000 000 locuitori.
UE este o organizaþie deschisã spre
exterior.
Astãzi, în Europa Occidentalã, se considerã cã regionalizarea este rezultatul tendinþei de evoluþie a organizãrii
teritoriale a statelor; uneori se vorbeºte
de o ,,Europã a regiunilor“. Regionalizarea este o acþiune administrativã
prin care se urmãreºte crearea de spaþii mari de cooperare ºi definirea unor
noi unitãþi administrativ-teritoriale.
48
Unul dintre obiectivele Uniunii Europene este acela de susþinere a
programului economic ºi social, echilibrat ºi durabil, al þãrilor membre,
în scopul consolidãrii lor economice ºi sociale; pentru a reuºi în acest
demers, UE acordã un rol semnificativ regiunilor.
Carta Comunitarã a Regionalizãrii defineºte regiunea ca fiind
„un teritoriu care formeazã, din punct de vedere geografic, o unitate
netã sau un ansamblu similar de teritoriu, în care existã continuitate, în
care populaþia posedã anumite elemente comune ºi care doreºte sã-ºi
pãstreze specificitatea astfel rezultatã ºi sã o dezvolte cu scopul de a
stimula procesul cultural, social ºi economic“.
Regiunea, în accepþiunea Consiliului Europei, este o unitate administrativ-teritorialã situatã imediat sub nivelul statului-unitar, federal etc. –
care are o autoritate aleasã a administraþiei publice ºi mijloace financiare
de susþinere a acestei autoritãþi. Aceastã concepþie despre regiune, ca
entitate politicã sau administrativã, este recentã (deºi în secolul al XIX-lea
au fost unele miºcãri regionale, dar nu au avut continuitate directã).
Regionalizarea este procesul prin care se realizeazã instituirea unei
capacitãþi de acþiune autonomã, având ca obiectiv promovarea unui
teritoriu, infranaþional sau supralocal, prin mobilizarea mecanismului
sãu economic ºi, dacã este cazul, a resorturilor de solidaritate localã sau
regionalã, precum ºi a dezvoltãrii potenþialului sãu.
Acest proces poate fi realizat fie prin intermediul instituþiilor preexistente, fie prin realizarea unei noi împãrþiri teritoriale, destinate sã rãspundã mai bine obiectivelor. Regionalizarea este însã condiþionatã de
constrângerile pe care le exercitã cadrul politic ºi instituþional, a cãrui
evoluþie poate fi guvernatã de o serie de tendinþe.
În discursul politic este întâlnit termenul de regionalism, a cãrui finalitate poate conduce la federalizare (de exemplu, landurile germane –
ansambluri teritoriale construite pe baze istorice ºi culturale care au
dobândit competenþe în materie de politici publice).
În urma procesului de regionalizare rezultã regiunile, care reprezintã
colectivitatea publicã ce rãspunde nevoii de teritorializare a anumitor
politici comunitare.
Tipuri de regionalizare
Dacã ne referim la statele europene, sintagmele regiune ºi regionalizare acoperã realitãþi politice ºi administrative diferite. Menþionãm cã
federalismul nu este o formã de regionalizare, ci un mod de organizare
a statului. Procesul de regionalizare nu poate omite rolul statului în dezvoltarea regionalã, dar implicã limite ºi riscuri diferite de la o þarã la alta.
Pânã în prezent, formele de regionalizare acoperã doar o parte a
Europei ºi sunt diferite. Acestea se pot sistematiza în urmãtoarele tipuri:
a) regionalizare administrativã;
b) descentralizare regionalã;
c) regionalizare politicã sau autonomie regionalã;
d) regionalizare prin intermediul colectivitãþii locale;
e) regionalizare prin intermediul autoritãþilor federale.
Regiunea este o realitate fapticã, unicã, identificabilã în teren, care se
exprimã prin trei valori majore: teritoriu, entitate politico-administrativã,
sistem. Pentru geografi, regiunea a constituit dintotdeauna o problemã
incitantã, de mare complexitate ideaticã, cu o metamorfozã continuã.
n Analizaþi criteriile de delimitare a
regiunilor.
Regionarea administrativã a României
Însuºirile inseparabile ale regiunii sunt: omogenitatea, specificitatea,
unicitatea, interacþiunea elementelor componente, deosebirile în raport
cu unitãþile învecinate.
Criteriile de delimitare a regiunilor, în timp, au pornit de la abordãri
privind cadrul natural (particularitãþile structurii geologice, caracteristicile
reliefului, ale climatului, ale vegetaþiei) sau, mai aproape de zilele noastre, de la prezenþa factorului antropic ºi a impactului sãu asupra mediului.
În prim-plan rãmânea fixarea acelor perimetre care sã circumscrie
un specific, cel al factorului de intervenþie dominant, ºi reflectarea în
peisaj a consecinþelor acestuia.
l Ca teritoriu, regiunea este o parte din suprafaþa Globului caracterizatã de modificarea condiþiilor naturale prin procese umane;
structura sa este într-o continuã evoluþie, reflectând forma de organizare spaþialã a societãþii; delimitarea se realizeazã dupã criterii politico-administrative ºi economice, dar uneori ºi dupã criterii naturale.
l Regiunea, ca entitate politico-administrativã, are o veche
semnificaþie. La determinarea limitelor acesteia participã numeroase criterii naturale, economice, sociale care creioneazã unitãþi
cu un grad cât mai ridicat de funcþionalitate.
l Regiunea, ca sistem spaþial deschis (în care principiul unitãþii
dominã forþele diversitãþii), de mãrime inferioarã naþiunii, formatã
din spaþii care au legãturi comune cu alte spaþii, este definitã de
o serie de proprietãþi (temporale, externe ºi interne).
– proprietãþile temporale sunt cele care au dãinuit în timp; o regiune
are calitãþi persistente funcþionale ºi spaþiale. Calitãþile funcþionale
sunt mai puþin durabile decât cele spaþiale.
– dintre proprietãþile externe, meritã a fi reþinute: stabilitatea, echilibrul dinamic ºi adaptarea.
– proprietãþile interne rezultã din prezenþa subsistemelor legate prin
cuplaje în serie, paralele, retroactive ºi interactive.
Regiunea este un sistem spaþial deschis care se manifestã activ, în
timp, având douã trãsãturi: autoreglarea ºi capacitatea de adaptare.
Un sistem teritorial de tip regional trebuie sã se adapteze la o serie
de factori:
a) schimbãrile de ordin climatic, care pot avea un impact dezastruos prin aridizare, El Ninõ, deºertificare, micºorare a calotelor
glaciare º.a., sunt consecinþele modificãrilor climatice;
Teritoriul este o bazã de susþinere a
unor imperative economice ºi sociale,
tendinþa de uniformizare este indusã
din exterior, fapt ce conduce la dobândirea unei noi înfãþiºãri peisagistice
(zonele portuare, versanþii dealurilor
despãduriþi, cultivaþi cu pomi fructiferi
ºi viþã-de-vie, belturile americane,
plantaþiile de arbori de cauciuc, exploatãrile carbonifere º.a.). În astfel
de situaþii, componentele naturale
suportã presiuni de omogenizare ºi
restructurare – se creeazã un cadru nou
în vederea obþinerii funcþionalitãþii,
iar ponderea respectivelor componente
se diminueazã.
Scopul constituirii regiunilor este
optimizarea fluxurilor economice ºi
sociale, precum ºi prezervarea unor
aspecte de ordin etnic sau cultural.
Mediu glaciar influenþat
de variaþiile condiþiilor locale
49
Familie de emigranþi
indieni în Europa
ASEAN (Asociaþia Naþiunilor din
Sud-Estul Asiei)
Creatã în 1967 la Bangkok, se compune în 2002 din urmãtoarele þãri:
Brunei, Cambodgia, Indonezia, Laos,
Malaysia, Myanmar, Singapore, Filipine,
Thailanda ºi Vietnam. Obiectivul este
crearea unei zone de liber schimb ºi
favorizarea capitalului strãin.
MERCOSUR (Piaþa Comunã a
Sudului)
Prin tratatul de la Asuncion din
martie 1991, Argentina, Brazilia,
Paraguay ºi Uruguay au hotãrât sã
creeze o piaþã comunã. Scopul tratatului este realizarea integrãrii celor
patru þãri, plecând de la libera circulaþie a bunurilor, serviciilor ºi a factorilor de producþie, adoptarea unei
politici comerciale comune, coordonarea politicilor macroeconomice ºi
sectoriale.
Þãrile membre MERCOSUR
50
b) sistemele teritoriale regionale dispun de o cantitate de resurse cu
care sunt aprovizionate activitãþile economice. Tendinþele de
epuizare a unor categorii de resurse impun restricþii în gestionarea
lor, substituirea, explorarea ºi exploatarea altora, restructurarea,
reconversia etc., adicã adaptarea bazei de susþinere.
Înlãturarea fenomenului de suprapopulare ºi a urmãrilor acestuia,
care pot avea consecinþe de lungã duratã la nivel regional, presupune
eliminarea disparitãþilor, a cauzelor care produc fluxurile migratorii pe
cãi economice, sociale ºi administrative, astfel încât sistemul teritorial
regional sã se adapteze la presiunea antropicã.
c) fiecare sistem teritorial regional are resurse naturale ºi umane, o
structurã economicã, o specificitate, relaþii cu alte regiuni, un nivel
de dezvoltare; menþinerea sistemului ºi a competitivitãþii acestuia
presupun un management de calitate, adaptare la competitivitatea interregionalã, prin schimbarea strategiilor de dezvoltare la exigenþele globalizãrii. În tot acest proces, factorul
modelator principal este omul.
Prin urmare, regiunea prezintã douã stãri: cea funcþionalã ºi cea
sistemicã; ambele situaþii se întrepãtrund, producând astfel funcþionalitatea sistemului teritorial.
Regionalizarea – un proces necesar
Procesul regionãrii desemneazã tendinþa de apropiere din punct de
vedere economic sau politic a statelor aparþinând aceleiaºi regiuni geografice. Acest proces a apãrut odatã cu sfârºitul celui de-al Doilea
Rãzboi Mondial, în contextul liberalizãrii schimburilor economice. Regionalizarea are o dinamicã contemporanã puternicã, fondatã pe motivaþii
geoeconomice.
În practicã, acest proces a fost transpus prin înmulþirea acordurilor
regionale ºi a organizaþiilor regionale. Apropierile regionale sunt motivate economic de þãrile dezvoltate, cu economii care îºi extind piaþa
în vecinãtate.
Construcþia europeanã, NAFTA ºi ASEAN constituie astãzi trei poli
principali de regionalizare în lume. În condiþiile dispariþiei contextului
bipolar, procesul de regionare s-a accentuat.
Dupã nivelul de integrare economicã, se disting urmãtoarele niveluri
de cooperare (fondate pe acorduri regionale):
l zona de liber-schimb (prin care se înlãturã o mare parte din obstacolele aflate în calea liberei circulaþii a mãrfurilor). De exemplu,
Spaþiul Economic European (EES), intrat în vigoare în 1993, Forumul de Cooperare Asia–Pacific (APEC), pentru crearea unei vaste
zone de liber schimb º.a.;
l piaþa comunã; de exemplu, Uniunea Europeanã, din 1993, a dispus
libera circulaþie a persoanelor, a serviciilor, a bunurilor ºi a capitalului;
l uniunea vamalã, în cadrul cãreia partenerii au adoptat o reglementare comercialã comunã în raport cu þãrile terþe, creând
o zonã de liber schimb.
l uniunea economicã este forma de cooperare economicã cu cel
mai ridicat nivel de integrare.
Liberei circulaþii a persoanelor, a serviciilor, a bunurilor ºi a capitalului
i se adaugã politicile macroeconomice comune. Uniunea Europeanã îºi
creeazã o uniune monetarã ºi politicã urmãrind folosirea monedei unice
(euro), în toate statele membre ºi punerea în aplicare a unei politici
externe de securitate comunã.
Regionarea mai are ºi o a doua accepþie: centru al procesului poate
fi nu numai un ansamblu continental (NAFTA, UE), maritim sau intermediar, cuprinzând mai multe state, dar ºi o regiune care face parte
dintr-un stat.
Procesul de regionalizare nu se poate desfãºura firesc fãrã clarificarea geopoliticii interne a statelor; confruntarea geopoliticã internã se
poate insera cu uºurinþã în clivajele geopolitice regionale.
Bilanþul geopolitic intern al unui stat depinde de urmãtorii factori:
configuraþia claselor sociale, rivalitãþile pentru împãrþirea puterii, stãrile
conflictuale, opoziþiile de ordin religios; poziþia fenomenului minoritar,
diferenþele de tip socio-economic, diferenþele ce þin de teritorializarea
populaþiei, de nivelul integrãrii factorului minoritar în partea majoritarã
a populaþiei, sau dacã este localizat – teritorializat, de mãsura în care
migraþiile ºi transmigraþiile sunt susceptibile de a modifica echilibrul
geopolitic al þãrii, de natura regimului politic al momentului (regimul
democratic oferind varianta parlamentarã sau prezidenþialã), de natura
opoziþiei politice, de organizarea economicã a teritoriului (omogenitate,
dezvoltare inegalã, disparitãþi), de localizarea potenþialului industrial,
a unor categorii de resurse, de raportul dintre populaþie ºi stat º.a.
l Libanul este format din optsprezece comunitãþi confesionale,
fiecare cu un loc mai mult sau mai puþin recunoscut constituþional
în construcþia statului libanez, dar credincioºii sunniþi ºi ortodocºii
se înfruntã în mod tradiþional pentru împãrþirea puterii cu maroniþii originari din regiunile muntoase.
l În Albania, diferenþele etno-culturale între tosci ºi guegi sunt
complicate de faptul cã aceºtia sunt în majoritate musulmani, iar
minoritatea este creºtinã – catolicã în nordul þãrii ºi ortodoxã în sud.
l Franþa – un exemplu de integrare individualã, s-a format, ca un
model de stat-naþiune, altfel decât integrarea comunitarã. Modelul federal se caracterizeazã prin deconcentrare ºi descentralizare
a puterii cãtre provinciile sau regiunile statului. Ambele moduri de
organizare rãspund tradiþiilor politice. Totuºi, federalismul nu
reprezintã un rãspuns la o nevoie particularã de ordin regional.
Dacã o parte a populaþiei îºi percepe apartenenþa comunitarã de tip
etno-cultural sau religios la un alt stat-naþiune (sau la alt stat), apar
tendinþe de destabilizare, prin întreþinerea iredentismului, separatismului, conflictelor, contestãrii ideii naþionale de stat º.a., care constau în:
a) revendicarea minoritarã care întreþine iredentismul (de exemplu
albanezii din Kosovo doresc sã se desprindã de Serbia ºi Muntenegru
pentru a deveni stat independent sau pentru a se integra într-o
,,Albanie Mare“);
b) separatism, când naþionalitatea revendicatã încearcã constituirea
unui stat (de exemplu, teritoriul populaþiei kurde se aflã sub stãpânire turcã, iranianã, irakianã ºi sirianã – kurzii încearcând sã-ºi
constituie un stat);
c) conflictele de ordin identitar, prin care se contestã ideea naþionalã de stat sau se disputã acapararea acesteia de cãtre o altã
etnie, vizeazã geopolitica internã a Belgiei, Indoneziei, Malaysiei,
Mauritaniei, Pakistanului, Spaniei, Rwandei º.a.
d) fenomenul migraþiilor atrage, uneori, modificarea structurii etnice
a unor state (de exemplu, Kuwaitul a acordat privilegii imigraþiei
indiene, pakistaneze, în detrimentul celei palestiniene – fapt care
a modificat structura etnicã în raport cu celelalte þãri arabe);
e) organizarea teritorialã. Uneori, importanþa minoritãþilor etno-religioase ºi lingvistice este minimalizatã sau, dimpotrivã, amplificatã
(când se încearcã justificarea reprimãrii). Frontierele pot fi privite
cu exaltare – ca expresie a dorinþei naþionale.
ALENA (Acordul de Liber Schimb
Nord-American)
ALENA (în englezã NAFTA: Nord
American Free Trade Agreement) a
fost semnat între Canada, SUA ºi Mexic
în ianuarie 1994.
Acest acord vizeazã favorizarea
schimburilor comerciale ºi investiþiile
între cele trei þãri.
Prevede eliminarea progresivã a
tuturor barierelor tarifare ºi netarifare
între membri ºi armonizarea regulilor
în materie de circulaþie a capitalurilor,
a serviciilor, a proprietãþii intelectuale
ºi a concurenþei.
Particularitatea pe care o are ALENA
în raport cu alte acorduri regionale
este asocierea a douã þãri dezvoltate
(Canada ºi SUA) cu o þarã în curs de
dezvoltare (Mexic).
OCDE (Organizaþia pentru Cooperare
ºi Dezvoltare Economicã)
OCDE este un organism de consiliere ºi de studiu cu sediul la Paris,
compus din þãri adepte ale democraþiei ºi care au optat pentru un sistem
economic de piaþã. OCDE furnizeazã
evaluãri ale politicilor economice
adoptate ºi recomandãri asupra politicilor adecvate.
Alte forme de cooperare economicã ºi
politicã mai puþin integrate ºi mai puþin
edificatoare datoritã diferendelor geopolitice dintre statele membre sunt forumurile regionale, de exemplu:
– Zona de Cooperare Economicã a Mãrii
Negre, formatã în 1992, cuprinde
þãrile riverane Mãrii Negre;
– Organizaþia de Cooperare Economicã, creatã în 1992, în Asia, grupeazã Iranul, Pakistanul ºi Turcia, la
care se adaugã cele cinci republici
musulmane din fosta Uniune Sovieticã.
Precizaþi
formele ºi tendinþele
de destabilizare pe care le poate
genera o parte a populaþiei când
îºi percepe apartenenþa comunitarã de tip etno-cultural sau
religios la un stat-naþiune. Daþi
exemple.
51
OMC (Organizaþia Mondialã
a Comerþului)
Are sediul la Geneva ºi a fost creatã
la 1 ianuarie 1955, în urma negocierilor din Uruguay. Are ca principale
atribuþii administrarea acordurilor comerciale, organizarea de negocieri comerciale multilaterale, monitorizarea
politicilor comerciale; acordã asistenþã
tehnicã þãrilor în curs de dezvoltare.
Din 1995, OMC a înlocuit GATT,
ca organism însãrcinat cu supervizarea sistemului comercial multilateral.
Momentul „cãderii“ Zidului Berlinului
(1989)
BANCA MONDIALÃ
Grupul Bãncii Mondiale cuprinde cinci
organisme:
l
l
l
l
l
BIRD (Banca Internaþionalã pentru
Reconstrucþie ºi Dezvoltare), creatã
în 1945, are ca obiectiv reducerea
sãrãciei în þãrile cu venituri intermediare ºi în þãrile sãrace solvabile.
AID (Agenþia Internaþionalã pentru
Dezvoltare) acordã împrumuturi fãrã
dobândã celor mai sãrace þãri.
SFI (Societatea Financiarã Internaþionalã) organizeazã finanþãri în
parteneriat cu alþi investitori.
AGMI (Agenþia de Garantare Multilateralã a Investiþiilor) asigurã investitorii care finanþeazã proiecte în
þãrile în curs de dezvoltare.
CIRDI (Centrul Internaþional pentru
Reglementarea Diferendelor privind
Investiþiile) organizeazã conciliere
ºi arbitreazã, dacã este nevoie.
52
Integrarea regionalã europeanã
Scopul fundamental al miºcãrii postbelice spre unitatea europeanã
a fost politic, dar principalele mijloace utilizate au fost cele economice.
Pânã la semnarea Acordului Unic European, în 1986, progresele pe
calea regionalizãrii au fost mici, dupã care ritmul miºcãrii spre unitatea
europeanã s-a accelerat. Zona Euro va fi o prezenþã puternicã în economia mondialã.
Carta Albã a Comisiei Europene, publicatã în 1985, pleda în favoarea
finalizãrii pieþei interne ºi susþinea cã la sfârºitul anului 1992 ar trebui
îndepãrtate toate barierele din cadrul Comunitãþii Europene aflate în
calea liberei circulaþii a capitalului, a bunurilor, a serviciilor ºi a persoanelor; toate aceste propuneri, încorporate în Acordul Unic European
(1986) au stat la baza creãrii unei pieþe unice vest-europene, de mari
proporþii, ºi a Uniunii Economice ºi Monetare.
Reunificarea neaºteptatã a Germaniei i-a determinat pe liderii politici
germani ºi francezi sã accelereze unificarea ºi sã creeze un sistem politic
federal european, pentru a include Germania reunitã într-o structurã
instituþionalizatã centralizatã, prevenind astfel reapariþia naþionalismului
german.
Summitul ºi Tratatul Uniunii Europene (Tratatul de la Maastricht) au
acceptat ºi accelerat programul pentru uniunea economicã ºi politicã.
O Europã unitã va fi un actor al scenei mondiale mai puternic decât
este în prezent.
Interacþiunile dintre regionalizare ºi globalizare
Regionalizarea participã la miºcarea de globalizare. Astfel, programul
pieþei interne europene a facilitat în multe domenii accesul concurenþilor strãini; aceastã evoluþie se explicã prin interdependenþa economiilor,
care naºte un interes pentru deschiderea faþã de parteneri foarte diferiþi.
Globalizarea fãrã regionalizare nu are sens; cu cât lumea devine mai
globalã, cu atât ea este mai regionalã.
2. Globalizarea – succintã evoluþie
Globalizarea – conceptul ºi dimensiunile procesului
Termenul de globalizare îºi are originea în literatura consacratã
firmelor multinaþionale. La început, acesta a desemnat un fenomen
limitat, o mondializare a cererii, dar cu timpul ºi-a îmbogãþit sensul
pânã la a fi identificat astãzi cu o nouã fazã a economiei mondiale.
Se susþine, argumentat, cã globalizarea ºi tehnologia sunt doi factori
principali care modeleazã relaþiile internaþionale.
Aceastã formã de globalizare începutã la sfârºitul secolului al XV-lea
a permis Provinciilor Unite (azi Olanda), Franþei ºi Angliei o dezvoltare
de excepþie, bazatã pe surse de profit, comerþ maritim ºi manufacturã.
Dacã în prima jumãtate a secolului al XIX-lea se produc mutaþii
profunde în industria Marii Britanii (mecanizarea industriei textile, introducerea maºinii cu aburi, construcþia de cãi ferate º.a.) ºi activitãþile
industriale, agricole sunt protejate prin taxe vamale, în a doua jumãtate
a secolului se produce o mare deschidere prin suprimarea celor mai
multe obstacole din calea comerþului – fapt ce provoacã creºterea
producþiei ºi a schimburilor. În paralel, au crescut fluxurile internaþionale
de capital; în anul 1914, Marea Britanie deþinea 41% din activele internaþionale, iar Franþa 20%.
Primul Rãzboi Mondial a determinat prãbuºirea activitãþilor economice
în Europa ºi în afara acesteia, dar comerþul SUA, al Japoniei ºi al Americii
Latine beneficiazã de o expansiune superioarã celei anterioare. Dupã
1920, expansiunea economicã îºi regãseºte optimismul, dar, survine cu
brutalitate criza din 1929, care provoacã prãbuºirea producþiei, a salariilor,
a preþurilor ºi creºterea ºomajului în toate þãrile mari industrializate.
Dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial, guvernele þãrilor occidentale
adoptã politici macroeconomice ºi coopereazã în crearea instituþiilor
multilaterale. În 1944 se iniþiazã un nou sistem monetar internaþional
bazat pe stabilitatea ratei de schimb ºi se creeazã FMI. În 1947 hotãrãsc
sã-ºi liberalizeze comerþul, semnând Acordul General asupra Tarifelor
Vamale ºi a Comerþului (GATT), care, reînnoit periodic, va servi drept
cadru la negocierile comerciale multilaterale.
Globalizarea înseamnã re-regionalizare
sub ºi supranaþionalã
Procesul de înaintare a societãþii moderne genereazã, prin el însuºi,
globalizare: lumea devine mai micã, spaþiul se micºoreazã, timpul se
comprimã etc. Globalizarea este un proces cu douã sensuri: lumea se
integreazã, devine din ce în ce mai unitarã (se globalizeazã), dar, în
acelaºi timp, se diferenþiazã din ce în ce mai mult (se regionalizeazã).
Globalizarea este expresia extinderii progresive a civilizaþiei de tip
european ºi american într-un proces de mondializare ce aspirã la unificarea politicã, economicã ºi culturalã a lumii; reprezintã un proces de
integrare în structurile mondiale, în scopul asigurãrii dezvoltãrii durabile, o dimensiune mondialã a politicii internaþionale, care se manifestã
în plan tehnologic, economic, politic ºi militar.
Promotorii ºi factorii globalizãrii
Iniþiatorii ºi animatorii procesului de globalizare sunt þãrile dezvoltate, al cãror exponent a fost G7 (grupul celor ºapte þãri puternic industrializate): SUA, Japonia, Germania, Franþa, Italia, Marea Britanie, Canada.
Cel puþin cinci factori confirmã tendinþa spre globalizare a lumii
contemporane:
– comunicaþiile globale realizate instantaneu ºi transporturile rapide;
– pieþele de capital dispersate, astfel încât nicio sã þarã nu deþinã
controlul exclusiv; banul electronic permite tranzacþia instantanee;
– pieþele sunt deschise, existând o piaþã unicã; oricine poate pãtrunde
ºi intra în competiþie;
– principala forþã a mondializãrii vieþii economice o reprezintã societãþile ºi companiile multinaþionale sau transnaþionale;
– piaþa muncii se divide dupã principiul înaltã calificare – preþ al muncii.
Din 1945 pânã în 1970 producþia mondialã a crescut puternic, s-a
dezvoltat comerþul mondial, iar economiile s-au deschis treptat cãtre
capitalurile strãine. Statul a supravegheat sistemul economic, a reglat
ºi distribuit în interior, a cooperat în exterior – a apãrut ca fiind cheia
prosperitãþii; volumul comerþului a crescut de 6 ori.
Odatã cu primul ºoc petrolier din 1970 se intrã într-o perioadã de
turbulenþe economice, se încetineºte dezvoltarea în Occident, apar noi
þãri capabile sã facã concurenþã Europei ºi SUA pe anumite pieþe de
produse ºi devine evidentã instabilitatea ratelor de schimb.
Ulterior, politica monetarã ºi bugetarã a SUA ºi semnalele transmise
în urma întâlnirilor la vârf ale G8 (G7 pânã în 1997, când s-a asociat
ºi Rusia) au produs fluctuaþiile de evaluare sau depreciere a monedei
dominante – dolarul; faptul în sine nu a frânat comerþul, timp în care
producþia abia s-a dublat.
În anii ’90, crizele erau mai profunde datoritã globalizãrii financiare,
iar la sfârºitul secolului XX lumea a devenit un spaþiu economic complex,
în care mãrfurile ºi capitalurile circulã mai liber – fapt ce permite unor
þãri dezvoltate ºi în curs de dezvoltare sã cunoascã faze de expansiune
rapidã.
Descoperirea Americii a stimulat
marele comerþ maritim ºi dorinþa de
expansiune colonialã. Producþia europeanã a crescut dupã cucerirea de
cãtre spanioli a Mexicului ºi a Perului
ºi datoritã aducerii metalelor preþioase;
acumularea acestor metale ºi circulaþia
au fost posibile prin marile traversãri
ale Atlanticului – graþie descoperirii
cârmei ºi busolei. Comerþul cu sclavi
africani a impulsionat producþia de
zahãr, tutun, bumbac ºi a impulsionat
schimbul cu produse manufacturate
provenite din Europa.
Sosirea lui Columb în America
(gravurã)
FMI (Fondul Monetar Internaþional)
Hotãrârea de a se crea FMI a fost
luatã la Conferinþa de la Bretton –
Woods din 1944, iar instituþia funcþioneazã din decembrie 1945, dupã
ratificarea statutelor. Are sediul la
Washington.
Menþionaþi:
– principalele tipuri de regionalizare specifice Europei;
– factorii la care trebuie sã se adapteze un sistem teritorial de tip
regional;
– nivelurile de cooperare fondate
pe acorduri regionale;
– factorii de care depinde bilanþul
geopolitic intern al unui stat.
53
*SPAÞIUL GEOGRAFIC ªI GLOBALIZAREA
Spaþiul geografic – concept,
structurã, proprietãþi, organizare
Platforma industrialã Duisburg
(Germania)
Indicaþi soluþiile prin care, în condiþiile procesului de globalizare,
se poate pãstra identitatea unei
þãri.
l Spaþiul geografic este un spaþiu particular ce exprimã o realitate
obiectivã care conþine ideea de organizare sistemicã ºi cuprinde numeroase subspaþii: geomorfologic, climatic, biogeografic, pedogeografic,
geosocial, geoeconomic, geopolitic, geocultural etc., între care existã
multiple relaþii de interacþiune ºi integrare.
În realitate, spaþiul geografic se caracterizeazã printr-un anumit tip
de combinare a tuturor componentelor geografice. Componentele
fizico-geografice (naturale) ale spaþiului creeazã favorabilitãþi sau constituie factori restrictivi în expansiunea activitãþilor economice ºi în
conturarea spaþiilor sociale. De aceea, spaþiul geografic este rezultatul
suprapunerii spaþiilor specializate, ordonate (în sistem).
Utilizarea acestui concept s-a impus pentru abordarea calitativã a realitãþii teritoriale ºi pentru a rãspunde cerinþelor de ordin practic. Raportul
dintre spaþiul geografic ºi regiune este bine definit: regiunea (zona) poate
fi consideratã spaþiu geografic, dar relaþia inversã nu este valabilã.
Acest concept apropie geografia de alte discipline care se ocupã
cu organizarea spaþiului.
Spaþiul geografic este un rezultat al suprapunerii unor spaþii specializate; acestea, la rândul lor, sunt fie spaþii naturale (deºertice, forestiere,
de câmpie, deluroase, montane), fie spaþii sociale sau economice (spaþii
agricole, de muncã etc.). Activitãþile au cerinþe proprii legate de spaþiu
ºi genereazã diferenþieri spaþiale; astfel, activitãþile industriale presupun
clãdiri, arii de stocare a materiilor prime, a produselor, cãi de acces, în
jur spaþii financiare, spaþii de aprovizionare, arii de concentrare a forþei
de muncã, iar agricultura necesitã spaþii vaste; la rândul lor, activitãþile
terþiare contureazã arii de mãrimi diferite polarizate în jurul unui centru.
Structura majorã a spaþiului geografic
Structurile stabile ale spaþiului geografic se bazeazã pe arii cu resurse
diferite, pe contactul, interferenþa ºi complementaritatea acestora.
Principalele componente ale spaþiului geografic sunt:
a) aºezãrile umane, cu multiplele lor activitãþi;
b) mediul: terenuri agricole, cãi de comunicaþie, pãduri, arii de recreere,
apã, aer etc.;
c) relaþiile dintre aºezãri ºi mediu, dar ºi între subansamblurile lor.
Spaþiul geografic se caracterizeazã prin trãsãturi specifice:
l polaritatea, principalul criteriu de individualizare a spaþiilor
geografice;
l unicitatea. Prin natura relaþiilor dintre aºezãri ºi teritoriu, spaþiul
geografic este unic ºi identic cu el însuºi.
l dinamismul. Mutaþiile interne ale spaþiului geografic ºi inter-
Aºezare ruralã influenþatã
de mediul geografic
Explicaþi de ce globalizarea este
un proces de extindere a interdependenþelor la nivelul Globului.
54
venþiile unor factori externi de naturã antropicã (economicã,
socialã, politicã etc.) au un caracter dinamic (prin reorientãri ale
fluxurilor de materie, energie ºi informaþie, restructurarea teritoriului aferent etc.)
l integrarea funcþionalã. Pe de o parte, excedentele de materie
ºi energie de la nivel local completeazã deficienþele existente la
alte nivele; prin reacþii în lanþ, excedentul de informaþii ºi energie
de la alte nivele satisface cerinþele de la nivel local; astfel, între
aºezãri ºi teritoriu se instaureazã un sistem compensatoriu.
Organizarea spaþiului geografic
Sintagma organizarea spaþiului geografic (urmatã de amenajare,
planificare º.a.), ca un concept global, a apãrut mai târziu; introducerea
acestuia s-a datorat necesitãþii de a sublinia interdependenþa între organizarea (planificarea) economicã, socialã ºi spaþialã.
Totuºi, în timp, organizarea spaþiului geografic a suportat diferite
interpretãri: de la stadiul influenþelor componentelor naturale asupra
societãþii, la esenþa procesului – asigurarea populaþiei cu resurse naturale,
energetice ºi alimentare; în a doua jumãtate a secolului XX, aceastã
concepþie consumatoare se aflã la originea unor probleme globale
(criza energeticã, criza de materii prime, criza alimentarã).
a) Organizarea naturalã a constituit frecvent obiectul de studiu al
geografiei ºi a constat în cunoaºterea, explicarea ºi, uneori, prognozarea componentelor fizico-geografice. Organizarea naturalã a spaþiului
este rezultatul unor permanente interacþiuni între forþele endogene ºi
exogene, care, dupã legi cosmice, fizice, chimice, biologice ºi geografice, tind spre atingerea unui stadiu de echilibru relativ.
b) Organizarea antropicã nu implicã înlocuirea organizãrii naturale a spaþiului, ci reprezintã o acþiune care se desfãºoarã într-un anumit
cadru de structurare naturalã a spaþiului geografic; ea reprezintã o
coordonatã principalã a dezvoltãrii contemporane.
Unicitatea unei forme de relief.
Sfinxul, posibilã emblemã geograficã
a României
Globalizarea
Percepþia globalizãrii
Globalizarea este o idee grandioasã care cuprinde absolut totul, de
la pieþele financiare la internet, reflectã o percepþie largã a faptului cã
lumea se transformã cu rapiditate într-un spaþiu social comun, sub
influenþa forþelor economice ºi tehnologice, iar evoluþiile dintr-o regiune
a lumii pot avea consecinþe profunde asupra indivizilor sau comunitãþilor
din cealaltã parte a Terrei.
Globalizarea se referã la procese spaþio-temporale de schimbare,
care susþin transformãri în organizarea activitãþilor umane, a spaþiului
geografic (în vederea optimizãrii ºi eficientizãrii acestora), prin legarea
ºi extinderea activitãþilor umane peste þãri, regiuni ºi continente.
Prin urmare, conceptul de globalizare implicã în primul rând o întindere a activitãþilor sociale, politice ºi economice peste graniþe, astfel încât
evenimentele, deciziile ºi activitãþile dintr-o regiune a lumii sã aibã semnificaþie pentru indivizi ºi comunitãþi din regiunile îndepãrtate ale Terrei.
Datã fiind percepþia globalizãrii (cuprizând procese sociale ºi interacþiuni care presupun relaþii interregionale sau transcontinentale), sunt
necesare câteva observaþii în aplicarea ei la problemele de spaþiu geografic:
l problemele de spaþiu geografic pot fi descrise ca fiind globale (sub
aspectul degradãrii, protecþiei, conservãrii componentelor ºi al
dezvoltãrii durabile);
l degradarea mediului este adesea invizibilã (emisiile radioactive);
l spaþiul geografic nu reprezintã numai un proces social (în cuprinsul
spaþiului geografic se gãsesc sisteme ºi cicluri naturale dinamice
care interacþioneazã cu instituþiile sociale ºi cu reþelele de putere);
l creºterea demograficã rapidã ºi spaþiul hipertehnologizat pot
degrada rapid componentele spaþiului geografic.
Raporturile dintre globalizare ºi spaþiul geografic
Prin degradarea spaþiului geografic, deºi multe surse au o razã scurtã
de acþiune, sau cel mult la nivel naþional, consecinþele, conºtientizate
sau nu de actorii umani, au un impact nociv asupra condiþiilor de viaþã
economice ºi demografice.
Spaþiu natural cu anumite
caracteristici fizico-geografice
Emigranþi europeni în Canada
55
Toate problemele de spaþiu geografic au o dimensiune geodemograficã – mai mulþi oameni înseamnã mai multã poluare ºi extragerea
unei cantitãþi mai mari de resurse.
Creºterea numericã a populaþiei are loc astãzi, în cea mai mare parte,
în lumea în curs de dezvoltare. Consecinþele asupra spaþiului geografic
vor fi resimþite în primul rând în societãþile care trec printr-o schimbare
demograficã rapidã.
Biodiversitatea constituie o parte a „patrimoniului comun al umanitãþii“, iar reducerea acesteia poate avea consecinþe economice, estetice
ºi morale pentru întreaga planetã.
Utilizarea spaþiului geografic
pentru producerea energiei electrice
n Relaþiile om – spaþiu geografic
Prin activitãþile umane se modificã toate geosferele ºi relaþiile dintre ele,
iar acestea influenþeazã direct dezvoltarea economicã, socialã ºi politicã.
Creºterea numericã a populaþiei determinã cele mai importante
modificãri globale ale spaþiului geografic: sporirea consumului de energie, modificarea componentelor mediului, consum mai mare de resurse,
modificãri climatice º.a.
n Activitãþile industriale ºi dezvoltarea tehnologicã genereazã
Monitorizarea activitãþilor umane
cu ajutorul sateliþilor
Vintilã Mihãilescu (1968) a susþinut
cã geografia, ca ºtiinþã unitarã cu
obiect nedisociabil – întregul teritorial
de la localitate la planetã –, evidenþiazã ideea cã investigaþia geograficã
trebuie sã sintetizeze integral raporturile dintre teritoriu ºi populaþie, la
nivel local, regional ºi planetar.
n Precizaþi:
– subspaþiile spaþiului geografic;
– componentele spaþiului geografic;
– prin ce s-a impus conceptul de
spaþiu geografic;
– proprietãþile spaþiului geografic.
n Alcãtuiþi un eseu cu tema: Cerinþele legate de spaþiu ale activitãþilor industriale/agricole.
56
transformãri de mare întindere în desfãºurarea circuitelor naturale de
pe Terra; industria (energeticã, chimicã, de prelucrare a unor minerale)
are efecte dintre cele mai puternice în spaþiul geografic.
Arderea combustibililor fosili (pentru necesitãþi energetice) este consideratã cauza principalã a modificãrii antropice a climatului (întrucât
în atmosferã se elibereazã gaze cu efect de serã); alteori, combustibilii
proveniþi din biomasã (doar 4% din balanþa energeticã globalã, faþã
de 85% combustibili fosili) au influenþã puternicã asupra mediului,
datoritã modului ineficient de utilizare în Lumea a Treia (Africa, Asia ºi
America Latinã).
În urma metabolismului industrial (concept care include extracþia,
prelucrarea, consumul produselor), se poate evalua impactul global al
industriei asupra spaþiului geografic (emisiuni de gaze ºi pulberi în atmosferã, poluarea apelor, a solului, a vegetaþiei, depozitarea deºeurilor etc.).
n Modificarea utilizãrii terenurilor. Dupã cum se ºtie, extinderea
agrosistemelor, despãduririlor ºi reducerea biodiversitãþii au o influenþã
directã asupra climatului, a ciclului hidrologic ºi a ciclurilor biogeografice.
n Modificãrile sistemice ale spaþiului geografic ºi globalizarea
Presiunea tot mai accentuatã a societãþii umane asupra componentelor spaþiului geografic la nivel global are urmãtoarele efecte: schimbãri ale climei, reducerea stratului de ozon, modificãri ale ciclurilor
biogeochimice, modificãri ale ciclului hidrologic ºi ale resurselor de apã,
ridicarea nivelului Oceanului Planetar, intensificarea fenomenului ENSO
(El Niño – Southern Oscilation).
l Atmosfera ºi sistemul climatic reprezintã resurse esenþiale ale vieþii
care înglobeazã ºi depãºesc statele ºi continentele. Dupã cum nimeni nu
posedã efectiv atmosfera, nimeni nu poate fi exclus de la a face uz de ea.
Caracterul global al atmosferei, al climatelor º.a. semnificã faptul cã
acþiunile ºi reþelele sociale separate din punct de vedere spaþial pot
deveni puternic legate.
l Poluarea transfrontalierã ºi economia internaþionalã implicã transmiterea de agenþi poluanþi prin aer, sol, apã, fie prin ploi acide, fie pe
cursul râurilor peste graniþele politice – toate acestea fiind percepute
ca ameninþãri.
IDENTITATEA, UNIFORMIZAREA
ªI DIVERSITATEA LUMII CONTEMPORANE
1. Identitatea lumii contemporane
Înþelegerea situaþiei lumii contemporane, a naturii schimbãtoare a
mediului internaþional în procesul de globalizare începe de la cunoaºterea identitãþii fiecãrui stat, a fiecãrui ansamblu economic ºi geopolitic.
Nevoia de cunoaºtere a fiecãrei þãri este înruditã cu afirmarea identitãþii.
Globalitatea este consideratã drept pol al analizei identitãþii. Punctul de
plecare de la local la global îl constituie trãsãturile definitorii pentru culturi ºi pentru civilizaþii.
O notã comunã în stabilirea identitãþii unei þãri o constituie gãsirea/
regãsirea dimensiunii culturale, neglijatã de preocupãrile concentrate cu
precãdere asupra factorilor tehnici, economici sau sociali. Evoluþia raporturilor dintre populaþie ºi habitat, dinamica populaþiei, structura lingvisticã, etnicã, manifestarea puterii în relaþiile interstatale, instituþionalizarea,
caracteristicile culturii, credinþelor, tradiþiile, arta, concepþia despre om,
legislaþia, cadrul natural ºi cel geografico-uman dau identitatea fiecãrei
þãri sau a fiecãrui continent.
Se afirmã frecvent cã America a devenit o superputere economicã
ºi militarã mondialã, cã Japonia este cea mai dezvoltatã þarã din punct
de vedere economic din Asia, datoritã unui popor harnic ºi disciplinat,
cã în Australia „fiecare se strãduieºte sã deranjeze cât mai puþin”.
Dacã se vorbeºte despre Olanda, nu se pierde din vedere a se aminti
cã este „þara polderelor ºi a brânzeturilor”, Finlanda, „þara celor 1 000
de lacuri”, despre Elveþia, cã este „þara ceasornicelor ºi a turismului”.
Despre India se spune cã este un adevãrat subcontinent, leagãnul
exploziei demografice, ce beneficiazã de aportul unui important contingent de oameni de ºtiinþã, o þarã a contrastelor puternice. Despre
Arabia Sauditã, se afirmã frecvent cã se aflã pe „o mare de petrol”:
Dar identitatea priveºte ºi continentele: Europa este consideratã
drept continentul culturii, ºtiinþei, artelor, modei ºi al dezvoltãrii economice, iar Africa este „continentul cel mai subdezvoltat”.
O anumitã identitate au ºi unele regiuni. Despre Balcani s-a spus cã
reprezintã „butoiul cu pulbere” al Europei, iar despre þãrile ex-sovietice
din Asia Centralã se afirmã cã reprezintã „Balcanii Asiei”.
Se poate vorbi astãzi de identitatea statului, identitatea etnicã, identitatea culturalã, de o identitate a civilizaþiilor, regulilor, continentalã etc.,
la nivel local sau regional.
Ignorarea specificitãþii, a identitãþii, provoacã tensiuni ºi conflicte.
Progresele economice, internetul, comunicaþiile, multinaþionalele, globalizarea slãbesc vechile identitãþi ºi rolul statului ca sursã de identitate.
Pe acest gol apar miºcãrile antiglobalizare, miºcãrile fundamentaliste,
tendinþele de reislamizare, de rusificare, de dezoccidentalizare.
Locuitorii din unele zone de pe planetã au avut puterea de a transfigura diferenþele de ordin cultural în sinteze superioare ºi rupturile în
unitate (cultura universalã a Americii, cultura occidentalã în UE º.a).
2. Uniformizarea ºi diversitatea lumii contemporane
În zilele noastre, ca rezultat al dezvoltãrii legãturilor de interdependenþã, devine tot mai evident faptul cã lumea se constituie, treptat,
într-un singur sistem societal. Acest sistem global care se prefigureazã
nu este doar un mediu în interiorul cãruia se dezvoltã ºi evolueazã
societãþile particulare (statele), ca sisteme distincte.
Tehnicã militarã a trupelor NATO
Ceasurile – sintagma Þãrii cantoanelor
India – þara contrastelor
n Comentaþi imaginile de mai sus.
Ce informaþii vã oferã despre
þãrile respective?
57
n În ce constã identitatea unui stat?
n De ce este necesarã cunoaºterea
identitãþii statelor?
n Precizaþi rolulul statului ca sursã
de identitate.
n Menþionaþi trãsãturile de identitate ale: Germaniei, Egiptului,
Mongoliei, Republicii Africa de
Sud, Venezuelei, Indoneziei.
Prin legãturile economice, sociale, politice, prin formele instituþionalizate comune se formeazã un sistem nou, care tinde sã limiteze
substanþial acþiunea sistemelor subsecvente – condiþionând în mod
decisiv soarta celor care trãiesc în fiecare dintre ele. Aceste transformãri
cunosc o treaptã a regionalizãrii ºi o treaptã a globalizãrii (ca procese complementare).
Comunicaþiile globale
Capitalul global
ºi pieþele de capital
dispersate
Competiþia pe piaþã
(„cine nu este
pe piaþã, nu existã”).
Factorii care
confirmã tendinþa spre
globalizare
Supremaþia
companiilor
transnaþionale
Piaþa muncii se divide
dupã principiul „înaltã calificare –
preþ al muncii“.
Factorii globalizãrii
Punct de frontierã
Internetul – mijloc de comunicare
rapid ºi modern
Ar fi greºit sã credem cã ne uniformizãm trãsãturile de identitate;
acest proces este, în primul rând, o reconsiderare ºi o nouã percepþie
a timpului ºi a spaþiului în viaþa socialã, a sensului, dinamicii ºi dimensiunii
miºcãrii social-istorice, a obiectivelor ºi valorilor, a relaþiilor interumane
ºi interstatale, a raportãrii omului la structurile naþionale ºi internaþionale.
Planeta noastrã este, de fapt, o diversitate a unui întreg, un sistem
constituit din subsisteme identitare diferite. Lumea ca întreg se va regãsi
în fiecare subsistem ºi, în acelaºi timp, fiecare subsistem, localitate,
stat-naþiune se va gãsi oriunde în întreg. Trãsãtura de bazã a globalizãrii
este unificarea prin integrare; acest proces este cea mai mare provocare a secolului în care am intrat.
Un sistem cu relaþii noi, planetare, cu o economie mondialã, cu
structuri ºi norme juridice globalizatoare, cu un echilibru între progresul
economic–mediu de viaþã ºi protecþie socialã, la care participã reprezentanþii tuturor actorilor globali – este perspectiva asigurãrii diversitãþii
lumii contemporane.
Evaluare
1. Precizaþi însuºirile inseparabile ale regiunii.
2. Regiunea este o realitate fapticã, unicã, iden3.
4.
5.
6.
58
tificabilã pe teren, care se exprimã prin trei
valori majore. Care sunt acelea?
Ce trãsãturi prezintã regiunea?
Regiunea, ca sistem spaþial deschis, este definitã
de proprietãþi temporale, interne ºi externe.
Comentaþi-le pe fiecare în parte.
Enumeraþi cinci dintre factorii de care depine
bilanþul geopolitic intern.
În condiþiile dispariþiei contextului bipolar, procesul de regionalizare a dobândit urmãtoarea
caracteristicã:
a) s-a accentuat; b) s-a diminuat; c) a dispãrut;
d) a fost finalizat; e) s-a generalizat.
Alegeþi varianta corectã de rãspuns.
7. Dintre urmãtoarele niveluri de cooperare econo-
micã, fondate pe acorduri regionale, doar una
are cel mai ridicat grad de integrare. Care este
aceea?
a) Uniunea Economicã;
b) Piaþa Comunã;
c) Zona de liber schimb;
d) Uniunea Vamalã.
8. Relaþiile internaþionale sunt modelate astãzi de
doi factori principali. Alegeþi rãspunsurile corecte
din variantele de mai jos.
a) creºterea demograficã; b) globalizarea;
c) relaþiile dintre SUA ºi UE; d) tehnologia;
e) internetul.
9. Pe ce planuri se manifestã globalizarea?
10. Care sunt principalele componente ale spaþiului
geografic.
III
Populaþia, resursele
naturale ºi dezvoltarea
lumii contemporane
1. Evoluþii geo-demografice
contemporane. Diferenþieri regionale
2. Resursele umane ºi dezvoltarea
3. Raportul dintre aºezãri ºi ritmul
de dezvoltare. Tendinþe ale evoluþiei
aºezãrilor umane
4. Resursele naturale ºi agricole.
Impactul exploatãrii ºi valorificãrii
resurselor asupra mediului
5. Gestionarea resurselor, dezvoltarea
economicã ºi dezvoltarea durabilã
6. Resurse rurale ºi agricole. Impactul
exploatãrii ºi valorificãrii resurselor
asupra mediului
În acest capitol vei învãþa:
l
l
l
l
despre populaþie ºi spaþiul locuit
structura populaþiei pe grupe de vârstã
ºi structura socio-economicã
care sunt formele de aglomerare umanã
(sate ºi oraºe)
care este impactul resurselor
ºi dezvoltarea durabilã
EVOLUÞII GEO-DEMOGRAFICE
CONTEMPORANE.
DIFERENÞIERI REGIONALE
Populaþia ºi spaþiul locuit
Mediu alpin
Anoicumenã – teritoriu nelocuit,
care nu a intrat încã în procesul de
antropizare.
Oicumenã – teritoriu permanent ºi
intens populat, cu activitãþi intense, bine elaborate (cea mai
mare parte a Europei ºi a Americii
de Nord, Asia Centralã, Asia de
Est, Asia de Sud-Est ºi Asia de Sud,
Africa de Nord, Africa de Sud ºi
Africa de Vest ºi chiar Australia
esticã ºi sud-esticã).
Suboicumenã – teritoriu unde se
desfãºoarã o activitate umanã (de
producþie sau de schimburi), dar
cu forme minime de organizare
(regiunile polare, regiunile deºertice, spaþiile montane cu altitudine mijlocie).
Trafic intens într-o metropolã
europeanã (Paris, Franþa)
n Care sunt principalii factori ce influenþeazã repartiþia teritorialã
a populaþiei pe Glob?
n Realizaþi, cu ajutorul unui atlas,
un mic comentariu asupra poziþiei geografice a þãrilor cu durata
de viaþã ridicatã.
60
Studiul populaþiei reprezintã cercetarea unei verigi importante din
cadrul sistemului planetar integrat. Suprafaþa uscatului Globului este de
circa 149 mil. km2, din care spaþiul locuit de oameni (oicumena) reprezintã o treime.
Spaþiul din regiunile polare, nordul Siberiei ºi al Americii de Nord,
pãrþi din Sahara, din deºertul Gobi sau Atacama ºi chiar regiunile înalte
montane cu o activitate economicã productivã, de schimburi sau din
sectorul terþiar, dar unde populaþia nu este permanentã tot timpul anului,
se numeºte suboicumena.
Existã ºi teritorii unde activitãþile umane nu au intrat în sfera economicã (Arhipelagul nord-canadian, cea mai mare parte din Groenlanda,
Arctica, Antactica); aceste spaþii formeazã anoicumena.
Repartiþia teritorialã a populaþiei pe Glob, dar ºi explozia demograficã este influenþatã de patru factori importanþi:
l factorii geografici, reprezentaþi de condiþiile naturale, precum relieful,
climatul propice, prezenþa apei potabile (de suprafaþã ºi de adâncime),
resursele subsolului ºi solului;
l factorii sociali, precum evenimentele istorice, migraþiile, conflictele
armate, accidentele nucleare, bolile, evenimentele religioase etc.;
l factorii tehnologici ºi economici, care sunt „magneþi ai populaþiei“,
prin gradul ridicat al dezvoltãrii (Bazinul Ruhr sau Valea Rinului);
l factorii demografici direct implicaþi în creºterea populaþiei, prin
gradul de reproducere, speranþa de viaþã º.a.
Dinamica ºi mobilitatea populaþiei Terrei
La nivel planetar, numãrul locuitorilor Terrei cunoaºte schimbãri sau variaþii naturale, ca urmare a naºterilor, a deceselor, a migraþiei (imigrãri ºi
emigrãri), a tranziþiei demografice ºi, mai nou, a planificãrii familiale.
Pe plan mondial, existã o tendinþã de scãdere a natalitãþii, cu diferenþieri între continente, dar ºi între statele aceluiaºi continent.
Africa reprezintã un exemplu de continent unde rata natalitãþii este
ridicatã, peste 30 de nou-nãscuþi la o mie de locuitori. Din alte continente,
Nepal, Bangladesh, Arabia Sauditã, Yemen, Iran, Pakistan, Paraguay
sunt printre statele ce depãºesc 30 de nou-nãscuþi la o mie de locuitori.
La polul opus, sub 10 nou-nãscuþi la o mie locuitori sunt statele dezvoltate sau cele cu o populaþie redusã numeric, precum Spania, Germania,
Italia, Rusia, Grecia, Oman.
Mortalitatea este un indicator demografic influenþat de nivelul de
trai. Existã o mortalitate generalã ºi alta infantilã (decese survenite la
o mie de nou-nãscuþi vii în primul an de viaþã).
Mortalitatea generalã are valori mari în multe þãri africane, în Brazilia,
iar un indice mai redus al mortalitãþii (sub 10‰) întâlnim în America de
Nord, faþada vesticã a continentului America de Sud, þãrile din nordul
ºi sudul Africii, Europa Occidentalã, Australia ºi o mare parte a continentului asiatic (pe care se gãsesc enclave precum Afghanistanul, unde
mortalitatea depãºeºte 20‰, Yemen, Laos, Cambodgia).
Mortalitatea infantilã ocupã aproximativ aceleaºi repartiþii teritoriale,
cu indici reduºi (sub 10‰) în Canada, SUA, Europa Occidentalã ºi de
Nord, Australia, iar polul opus este reprezentat de indicii ridicaþi ce
depãºesc 25‰ în Africa (Angola, Zambia, Mozambic, Niger, Ciad, Mali,
Guineea º.a.) ºi Asia (Yemen, Bhutan, Cambodgia º.a.).
Acest indicator este influenþat de o serie de factori care variazã în timp
ºi spaþiu, cum sunt cei socio-economici, reprezentaþi de nivelul de dezvoltare economicã (condiþiile de viaþã, tipul de alimentaþie, serviciile terþiare
influenþate de mãrimea salariilor), sistemul medical (calitatea serviciilor,
gradul de calificare ºi pregãtire al personalului medical, infrastructura ºi
echipamentele sanitare performante), instruirea populaþiei (igienã, mod de
viaþã, comportament faþã de pericole naturale sau de altã naturã),
structura pe grupe de vârstã (influenþatã de aportul populaþiei vârstnice,
al unei populaþii îmbãtrânite) ºi durata medie de viaþã (care, la nivel
mondial, este de 67 de ani – 65 de ani la bãrbaþi ºi 69 de ani la femei).
Bilanþul natural (soldul natural) reprezintã diferenþele dintre natalitate ºi mortalitate ale unei populaþii. Poate fi pozitiv, când numãrul
nou-nãscuþilor este mai mare decât numãrul decedaþilor sau negativ,
dacã natalitatea este mai redusã decât rata mortalitãþii (declin demografic sau deficit natural), raportat la un teritoriu dat (judeþ, þarã,
continent). Se poate întâmpla ca bilanþul natural sã fie zero, atunci când
rata natalitãþii ºi a mortalitãþii sunt egale.
Migraþia reprezintã deplasarea unei populaþii dintr-o regiune în alta.
În timpurile istorice, acest fenomen al deplasãrii a influenþat popularea
uscatului (în urmã cu peste 2 milioane de ani, prin expansiunea hominizilor). Ulterior, migraþiile s-au manifestat sub impulsul cotropitor (din
Asia Centralã spre Europa, în secolele IV–XVI), al marilor descoperiri
geografice. În perioada contemporanã, fluxurile migratorii au la bazã
în special cauze economice.
În anii ‘70 se trece de la o emigrare de muncã la una de populare
(datoritã natalitãþii scãzute în þãrile dezvoltate), dar ºi la un nou fenomen, de migrare a persoanelor cu înaltã calificare profesionalã („exodul
inteligenþei“), de cele mai multe ori din þãrile ale Lumii a Treia, dar ºi
din þãrile dezvoltate ale Europei spre SUA, Canada, þãri din Orientul
Apropiat ºi Mijlociu ºi migrãri între statele europene.
O mare parte dintre persoanele care ºi-au pãrãsit þara de origine
au devenit imigranþi pentru þara în care s-au stabilit ºi au fost integraþi
în sistemul respectivului stat (prin obþinerea cetãþeniei).
O altã formã de miºcare migratorie contemporanã, cea a refugiaþilor, are ca puncte debitoare þãrile din Lumea a Treia sau cele din zonele
de conflict militar, religios, socio-economic (recent, din Liban, 2006).
Pe lângã acest fenomen obiectiv pe plan mondial, existã aºa-numita
crizã ºi insecuritate migratoare materializatã prin imigraþiile clandestine
ºi traficul forþei de muncã ºi al prostituþiei.
Imigraþia clandestinã reprezintã de fapt traficul de persoane care
practicã în þãrile de destinaþie activitãþi ilegale.
Nr.
crt.
Þara
Total Femei Bãrbaþi
1
Japonia
81,5
85
78
2
Australia
80
83
77
3
Elveþia
80
83
77
4
Italia
80
83
77
5
Suedia
80
82
78
6
Canada
79,5
82
77
7
Germania
79,5
83
76
8
Spania
79,5
83
76
9
Austria
79
82
76
Israel
79
81
76
România
71
75
67
10
...
–
Þãrile cu durata medie de viaþã
cea mai ridicatã (anul 2003)
Nr.
crt.
Þara
1 Etiopia
Total Femei Bãrbaþi
46
47
45
2 R.D. Congo 48,5
51
46
3 Nigeria
52
52
52
Africa
4
de Sud
53
57
49
Þãri cu durata medie de viaþã redusã,
sub 55 de ani (anul 2003)
n Ce reprezintã migraþia ºi care sunt
principalele ei cauze, în trecut ºi
în perioada contemporanã?
ªtiaþi cã...
Dupã terminarea celui de-al Doilea
Rãzboi Mondial, Europa a atras circa
30 de milioane de refugiaþi, care au
pãrãsit zonele devastate, dar ºi pentru
nevoia de forþã de muncã din þãrile
disponibile, precum Italia, Olanda,
Germania de Vest, Franþa sau Belgia?
l
l În 1944, în urma conflictelor armate
din Rwanda, în Tanzania s-au refugiat
250 000 de persoane?
Exodul „inteligenþei“ la scarã planetarã
61
Activitãþile prestate de imigranþi sunt
în domeniul agriculturii, silviculturii,
construcþiilor. Important este faptul cã
aceastã mânã de lucru aduce un important venit þãrii de origine, prin trimiterea banilor spre membrii familiei
rãmase acasã.
Traficul forþei de muncã este reprezentat de exploatarea populaþiei
dornice sã emigreze, dar fãrã a îndeplini obligaþiile legale. Persoanele afectate de aceastã migraþie ilegalã sunt cele intrate în ºomaj sau cele cu calificare profesionalã precarã, care sunt atrase de o remuneraþie mai mare
decât în þara de origine, chiar dacã nivelul de igienã ºi confort este scãzut.
Traficul de persoane în scop de prostituþie a devenit „vizibil“ în
special dupã Convenþia care interzicea traficul ºi exploatarea persoanelor, din anul 1949.
Trecerea de la un tip demografic clasic/tradiþional, cu natalitate ºi
mortalitate ridicate, la tipul modern, cu natalitate ºi mortalitate reduse,
se face printr-un tip de tranziþie demograficã cu un indice redus al natalitãþii ºi cu o creºtere a speranþei de viaþã (mortalitate redusã). Dacã cele
douã tipuri extreme sunt stabile, tipul de tranziþie este instabil, prin
faptul cã numãrul naºterilor rãmâne în general stabil (dar ridicat), iar
durata vieþii creºte datoritã progreselor medicale ºi ale sistemului de
igienã (personal ºi general).
ªtiaþi cã...
l În perioada 1990–2000, din România
au emigrat circa 600 000–700 000 de
persoane spre þãrile Europei Occidentale (Spania, Italia, Germania) ºi în
Orientul Apropiat ºi Mijlociu pentru
muncã necalificatã?
l În 1999, în timpul conflictelor mili-
tare din Kosovo, 1,5 milioane de persoane (sârbi ºi albanezi) au pãrãsit
Iugoslavia?
În unele societãþi în care populaþia
de sex masculin dominã, femeile sunt
lipsite de educaþie ºi forþate sã se
cãtoreascã de la vârste fragede? De
cele mai multe ori, sunt remunerate
cu salarii mult mai reduse decât
bãrbaþii, chiar dacã presteazã aceeaºi
muncã, au acces limitat la bãnci ºi,
foarte rar, la politicã.
l
În anul 2030, datoritã ritmului alert
de creºtere demograficã, India ar putea
prelua ºtafeta de lider al þãrilor cu numãrul cel mai mare de locuitori, devansând China, care, datoritã mãsurilor
luate (ca orice familie sã aibã un singur
copil), pânã în 2010 nu va depãºi 1,37
miliarde locuitori (în ianuarie 2005,
China numãra 1,3 miliarde locuitori)?
l
l În anul 2050, China ar urma sã ajungã
la circa 1,392 miliarde locuitori, iar
India, la circa 1,6 miliarde locuitori?
62
Faze ale tranziþiei demografice pe Glob
Planificãrile familiale sunt modele culturale de determinare conºtientã
a numãrului de copii doriþi în cuplu, astfel încât creºterea demograficã
sã devinã monitorizatã.
Creºterea populaþiei mondiale a suferit variaþii multiple datoritã faptului cã omul reprezintã elementul activ al sistemului naturã–societate,
în calitate de exploatator, producãtor, consumator, transformator al
mediului natural cãruia îi imprimã un anumit statut.
Populaþia umanã este distinctã din mai multe puncte de vedere,
dintre care cele esenþiale sunt legate de modul de adaptare la mediu
(plasticitatea umanã), dezvoltare intelectualã (modalitatea de a exploata la maxim ºi raþional mediul de viaþã), sociabilitate (modalitatea
de a convieþui în diverse unitãþi administrativ-teritoriale), mobilitate
teritorialã (modalitãþile de deplasare a populaþiei ºi a elementelor utile
vieþii). Toate acestea reprezintã, de fapt, simbioza dintre populaþie ºi
habitatul uman, numitã ecumenã (oicumenã).
Diferenþieri regionale
Rãspândirea teritorialã a populaþiei
Apariþia omului propriu-zis începe cu Homo erectus (acum 2,5 milioane
de ani), din care s-au desprins mai multe variante, printre care ºi Homo
sapiens (acum 250 000 de ani), caracterizat ca fiind strãmoºul omului de
azi. Pânã în urmã cu circa 35 000 de ani, a evoluat Homo neanderthalensis,
în regiuni din Asia, Africa ºi Europa, cu tendinþe certe spre omul modern,
Homo sapiens sapiens, iar dupã unii cercetãtori au existat ºi Homo de
Cromagnon, cu o înfãþiºare apropiatã de cea a omului actual european,
Chancelade, cu o staturã relativ micã, asemãnãtoare cu a eschimoºilor,
ºi Grimaldi, care prezintã caracteristici de culoare.
Leagãnul umanitãþii se presupune a fi localizat în zona caldã a Africii,
unde clima era propice populaþiei antropoidelor superioare. Din aceste
teritorii s-a migrat lent spre alte zone, locuitorii cãpãtând uneori noi
caracteristici impuse de mediul în care s-au localizat.
În timp, locuitorii Europei nordice, care suportã un mediu relativ mai
rece, cu o nebulozitate ridicatã, prezintã o pigmentare mai deschisã,
pãrul blond ºi culoarea ochilor predominant albastrã, iar cu cât ne
apropiem de zona mediteraneanã, pãrul devine mai închis la culoare,
ochii negri sau cãprui. În trecut, se considera cã ar exista trei rase primare: albã, negroidã ºi mongoloidã, clasificare care a rezultat în urma
caracteristicilor culorii pielii ºi înfãþiºãrii generale. Ulterior, au fost abordate ºi alte caracteristici, precum cele legate de cromozomi, mãsurãtori
antropometrice ale scheletului, craniului sau oaselor faciale, din care au
rezultat mai multe rase:
– europeanã (Europa, Africa de Nord ºi Orientul Apropiat);
– africanã (Africa);
– asiaticã (Asia Centralã, Sud-Esticã ºi vestul peninsulei Alaska);
– indianã (India, Nepal);
– amerindianã sau indo-americanã (America, cu excepþia vestului
Peninsulei Alaska);
– australianã (Australia ºi insula Tasmania);
– polinezianã (insulele Polineziei, Hawaii, Noua Zeelandã);
– micronezianã (arhipelagul omonim);
– melanezianã (Noua Guinee).
Rãspândirea populaþiei influenþatã de condiþiile climatice
Caracteristicile climatice importante, cum ar fi radiaþia globalã, temperatura aerului, umiditatea, presiunea aerului, vântul ºi insolaþia influenþeazã
repartiþia populaþiei, arhitectura locuinþei ºi caracteristicile socio-economice.
Temperaturile extreme reci limiteazã populaþia la un areal mic, cu influenþe asupra procurãrii hranei.
Regiunile cu temperaturi ridicate sunt de asemenea rar populate,
pentru cã lipseºte apa potabilã sau se aflã la mare adâncime (în deºerturile hiperaride).
Uneori, în regiunile aride, datoritã bogãþiilor subsolului, prin tehnici
avansate, oamenii au „fertilizat“ regiunea prin aducþiuni ale apei potabile, depãºind astfel limita extremã a climatului.
Rãspândirea dupã altitudine
Relieful, ca suport al locuirii, influenþeazã repartiþia ºi densitatea
populaþiei, în funcþie de altitudine.
O mare pondere a populaþiei (puþin peste 55%) este localizatã la
altitudini situate sub 200 m: în Australia ºi Oceania (puþin peste 70% din
populaþia continentalã), Europa (circa 70% din populaþia continentului;
aici sunt ºi areale unde populaþia trãieºte sub nivelul Oceanului Planetar,
în polderele olandeze), Asia (puþin peste 55%), Africa, America de Nord
ºi America de Sud (sub 50%). Ponderea cea mai scãzutã a populaþiei se
gãseºte pe înãlþimile montane, care variazã de la continent la continent.
În Europa, populaþia cuprinsã între 1 000 ºi 1 500 m reprezintã 0,5%,
iar în America de Sud, populaþia care este localizatã la altitudini de
peste 1 000 m deþine o pondere de aproape 20%, din care peste jumãtate se aflã la peste 2 000 m (La Paz, capitala Boliviei se aflã la 3 632 m,
iar aeroportul oraºului atinge 4 100 m).
suprafaþa uscatului
împãrþitã pe tipuri de climat
8,1% 8,9%
13,8%
8,4%
39,1%
13,2%
2% 6,5%
populaþia globalã
împãrþitã pe tipuri de climat
8%
10,7%
26,9%
27,6%
20,7%
1,4% 4,4%
Tipul de climat
Rece
Temperat-continental uscat
Temperat-continental ploios
Mediteranean
Deºertic
Subtropical umed
Subtropical uscat
Tropical umed
Repartiþia uscatului ºi a populaþiei
în funcþie de climat
2,5% 1,5%
4,5%
11,5%
24%
sub 200 m
201–500 m
501–1000 m
56%
1001–1500 m
1501–2000 m
peste 2001 m
Ponderea repartiþiei
populaþiei globale în altitudine
63
Climatul temperat-continental ºi temperat-oceanic, în care trãiesc 46,6%
din populaþia Globului, este urmat de climatul subtropical (umed ºi uscat)
cu 38,3%, tropical umed cu 8%, mediteranean cu 4,4% ºi deºertic cu 1,4%.
Repartiþia populaþiei altitudinal,
pe continente
Ponderea populaþiei Terrei
pe continente (2005)
În anul 1800, populaþia Globului era
repartizatã astfel:
– Asia (fãrã Rusia) – 606 mil. loc. ;
– Rusia – 36 mil. loc.;
– Europa – 180 mil. loc.;
– Africa – 102 mil. loc.;
– America de Nord – 5 mil. loc.;
– America Latinã – 19 mil. loc.;
– Oceania – 2 mil. loc.
anul
Evoluþia numãrului populaþiei mondiale
Repartiþia teritorialã a populaþiei pe Terra este neuniformã, influenþatã de o serie de factori, cu precãdere fizico-geografici, la care se
adaugã ºi o serie de fenomene ºi evenimente care au contribuit uneori
la o reducere secvenþialã, în timp, a numãrului populaþiei (bolile, invaziile, rãzboaiele, fenomenele naturale extreme – activitatea vulcanicã,
inundaþiile, cutremurele, secetele º.a.).
Au existat ºi faze de creºtere rapidã, în perioadele revoluþiei industriale
(cu punct de plecare în Europa Occidentalã), prin dezvoltarea sectorului
secundar ºi terþiar, dar ºi prin evoluþia sistemului de cercetare medicalã.
Între 40 000 ºi 35 000 de ani î.Hr. (sfârºitul Paleoliticului), populaþia era
în numãr de circa 4–5 milioane. Între anii 6000 ºi 5000 î.Hr. se remarcã
o nouã creºtere a numãrului populaþiei prin folosirea unor instrumente
rudimentare în agriculturã, dar în special prin domesticirea animalelor ºi
prin reducerea migraþiilor, atingându-se cifra de 80 de milioane.
La începutul erei creºtine, datoritã creºterii productivitãþii agriculturii,
meºteºugurilor ºi chiar a transporturilor, populaþia mondialã ajunge la
circa 250 de milioane. Urmeazã o perioadã de regresie demograficã
(200 milioane), influenþatã de epidemii (în secolele V–VI), o perioadã de
creºtere (secolul al XII-lea, când se ating circa 450 milioane), urmatã de
altã perioadã regresivã generatã de o epidemie de ciumã (secolul al XIV-lea),
când populaþia se reduce la 375 de milioane.
În perioada modernã ºi contemporanã (dupã secolul al XVIII-lea),
începutã cu revoluþia industrialã din Europa Occidentalã, se intrã într-o
perioadã de creºtere semnificativã. Astfel, în anul 1750, populaþia globalã
atingea un numãr de 750 milioane, iar ritmul de creºtere era tot mai mare.
În secolul al XIX-lea, populaþia creºte de la 950 de milioane (în anul
1800) la 1,650 de miliarde (în anul 1900). Europa cunoaºte un exod
demografic spre toate continentele Globului, dar cu precãdere în America
de Nord, America de Sud (Brazilia ºi Argentina), Africa (Africa de Sud ºi
Algeria), Asia (nordul continentului) ºi chiar Australia ºi Noua Zeelandã.
se preconizeazã
2020
2010
2000
1990
1980
1970
1960
1950
mil. loc.
Evoluþia populaþiei pe Glob
64
Evoluþia populaþiei pe continente
Secolul XX este marcat de o altã creºtere, pânã la 2,5 miliarde de
locuitori (1950), iar la sfârºit de secol s-a ajuns la 6,08 miliarde (2000)
ºi se preconizeazã cã, în anul 2050 populaþia Globului va atinge
9,2 miliarde locuitori.
Repartiþia populaþiei pe Glob este inegalã. Cei 6 446,1 miliarde de
locuitori (2005) sunt localizaþi fie în spaþii suprapopulate (China), fie
în þãri cu populaþie redusã. Continental, Asia deþine de departe primul
loc, cu 3,91 miliarde de locuitori (2005), urmat de continentele Africa
ºi America, cu 887,3 milioane ºi respectiv 885,7 milioane de locuitori,
Europa, cu 729,5 milioane, Australia ºi Noua Zeelandã cu 24,1 milioane
ºi Oceania cu 8,7 milioane de locuitori.
Dacã ne raportãm strict la numãrul de locuitori, þãrile sunt de asemenea
populate neuniform. Astfel, în primele 10 state ale Terrei, 6 aparþin continentului asiatic (China, India, Indonezia, Pakistan, Bangladesh ºi
Japonia), la care se adaugã Rusia, douã state americane (SUA ºi Brazilia)
ºi unul african (Nigeria). Într-o statisticã mondialã din 2005, România
deþinea locul 49.
Fenomenul creºterii demografice ºi a activitãþilor economice creeazã
o incapacitate de absorbþie a deºeurilor în cadrul sistemului natural, un
deficit al sursei energetice ºi al sursei de preparare a hranei (prin epuizarea masei lemnoase, care suferã o reducere actualã mai rapidã decât
ritmul de regenerare).
Densitatea populaþiei
Densitatea populaþiei reprezintã expresia repartiþiei geografice
a populaþiei, raportatã la o suprafaþã datã (continent, þarã, regiune
climaticã, regiune istoricã, oraº º.a.).
Prin formele sale dinamice, populaþia creeazã diferenþieri de densitate pe suprafaþa Globului. Migraþia, speranþa de viaþã, natalitatea ridicatã, condiþiile tehnico-sanitare ºi sociale au condus la o creºtere a
populaþiei ºi, implicit, la o densitate variatã, raportatã ºi la mediul natural.
În funcþie de tipul de climat, populaþia diferã ca densitate. În climatul
temperat oceanic ploios ºi subtropical umed, densitatea depãºeºte
60 loc./ km2. Densitãþi reduse întâlnim în climatul deºertic, sub 2 loc./ km2.
Densitatea medie pe Glob a fost în 1990 de 39 loc./km2, iar în
2005 a atins valoarea de 43,81 loc./km2. Pe continente, Asia are
88,86 loc./km2, urmatã de Europa, cu 70,1 loc./km2, America de Sud,
cu 31,52 loc./km2, Africa, cu 30,31 loc./km2, America de Nord, cu
13,67 loc./km2 ºi Oceania, cu 4,31 loc./km2.
Þãrile cu cel mai ridicat grad de densitate a populaþiei aparþin continentului asiatic, precum Bangladesh, cu 1 023 loc./km2, Taiwan, cu
640 loc./km2, Coreea de Sud, cu 496 loc./km2; urmeazã un stat din
continentul american (Puerto Rico, cu 431 loc./km2), un stat european
(Olanda, cu 397 loc./km2) º.a.
Nr.
crt.
Þara
Populaþia
1
China
1 306 313 812
2
India
1 080 264 388
3
SUA
295 734 134
4
Indonezia
241 973 879
5
Brazilia
186 112 794
6
Pakistan
162 419 946
7
Bangladesh
144 319 628
8
Rusia
143 420 309
9
Nigeria
128 771 988
10
Japonia
127 417 244
Primele 10 state dupã numãrul
de locuitori (2005)
loc/km²
80
60
40
20
0
Tipul de climat
Temperat-continental uscat
Temperat-continental ploios
Mediteranean
Deºertic
Subtropical umed
Subtropical uscat
Tropical umed
Densitatea medie
a populaþiei dupã tipul de climat
România
Rwanda
India
Japonia
Belgia
Liban
Olanda
Puerto Rico
Corea de Sud
Taiwan
Bangladesh
loc./km²
n Analizaþi factorii geografici din
judeþul dumneavoastrã care influenþeazã repartiþia teritorialã a
populaþiei.
Primele 10 state (cu o suprafaþã ce depãºeºte 5 000 km2)
dupã densitatea medie a populaþiei
Influenþa reliefului ºi a numãrului
de locuitori asupra aºezãrii (Grecia)
65
Densitatea populaþiei se calculeazã cu
ajutorul formulei:
(loc./km2), unde
D = densitatea populaþiei (loc./km2);
P = numãrul locuitorilor;
S = suprafaþa teritoriului dat (continent,
þarã, oraº º.a.) (km2).
n Realizaþi un referat în care sã
analizaþi primele state dupã numãrul de locuitori ºi densitatea
populaþiei.
a.
Existã ºi state foarte mici, în care aproape toatã populaþia trãieºte în
oraºe, precum Monaco, cu 16 689 loc./km2 (pe o suprafaþã de 1,95 km2
ºi cu o populaþie de 32 543), Singapore, cu 6 485 loc./km2, Hong
Kong, cu 6 356 loc./km2, Malta, cu 1 266 loc./km2 º.a.
Sunt cunoscute ºi densitãþi de locuitori pe alþi indici ai spaþiului geografic, precum densitatea populaþiei urbane (raportul dintre locuitori ºi
suprafaþa construitã sau totalã a oraºului), densitatea populaþiei rurale
(raportul dintre locuitori ºi spaþiul rural), densitatea agricolã (raportul
dintre locuitorii ocupaþi în agriculturã ºi suprafaþa agricolã) º.a.
Reprezentarea densitãþii pe hãrþi se poate face prin mai multe
metode, printre care mai utilizate sunt: metoda punctului (atât ca numãr
de puncte, cât ºi ca procent al razei punctului sau cercului) ºi metoda
haºurilor (pe þãri, regiuni sau continente).
b.
Reprezentarea densitãþii populaþiei în Europa: a. prin metoda punctului; b. prin metoda haºurilor
Densitatea populaþiei pe þãri
66
RESURSELE UMANE ªI DEZVOLTAREA
Transformãrile impuse de globalizare în materie de producþie sunt
semnificative, prin faptul cã reþeaua naþionalã clasicã a devenit o reþea
planetarã ce înglobeazã într-un sistem finit un numãr de piese/subansamble create în nenumãrate locuri de pe Terra ºi la care iau parte
societãþi diferite cu responsabilitãþi importante, indiferent de nivelul
economic ºi social al comunitãþii respective.
Factorii determinanþi în creºterea economiei globale, cu impact direct
ºi indirect asupra creºterii economice, sunt reprezentaþi de forþa de muncã
(numãrul populaþiei active, nivelul de trai, importul de inteligenþã) ºi înzestrarea tehnologicã, la care se poate adãuga capitalul. În 1995, Organizaþia Internaþionalã a Muncii susþinea cã numãrul persoanelor apte
de muncã a fost de 2,5 miliarde, iar în anul 2025 se preconizeazã cã
va ajunge la 3,7 miliarde.
Resursele umane sunt materializate prin indicii ce conduc la creºterea
economicã ºi protecþia mediului, influenþaþi de structura populaþiei
(pe sexe, vârstã, profesionalã), durata/speranþa de viaþã (longevitatea), educaþia (rata alfabetizãrii) ºi standardul de viaþã (venitul pe cap de locuitor).
În þãrile dezvoltate, populaþia tânãrã
este consideratã cea pânã în jurul
vârstei de 20 de ani, datoritã perioadei
mai lungi de ºcolarizare, iar în þãrile
slab dezvoltate aceastã limitã coboarã
la 14 ani.
Populaþia cuprinsã în grupa tânãrã
este nonproductivã; cu cât ponderea
ei este mai mare, cu atât aportul asupra
economiei este mai semnificativ.
n Care sunt consecinþele procesului
de îmbãtrânire demograficã?
Localizaþi pe un atlas geografic
statele respective.
Structura populaþiei Terrei
Structura populaþiei este determinatã de caracteristicile grupelor
umane care pot fi contabilizate ºi analizate, rezultând în final o diversitate globalã, pe þãri sau regiuni.
n Structura pe grupe de vârstã reprezintã o divizare a populaþiei
totale de pe o suprafaþã datã (globalã, continentalã, statalã sau pe alte
tipuri de regiuni) pe trei categorii de vârstã: 0–14 ani, 15–64 ani ºi peste
65 ani, raportate la nivel anual, cincinal, decadal º.a.
l grupa tânãrã se încadreazã în general între 0–14 ani ºi prezintã variaþii
diferite de la þarã la þarã. Pe Terra, aceastã grupã deþine 27,4% (la începutul
anului 2006) din populaþia totalã, cu variaþii între state; exemple: Germania
14,1%, Franþa 18,3%, Angola 43,7%, SUA 20,4%, China 20,8%,
Cambodgia 35,6%, Japonia 14,2%, iar România – 15,7%;
l grupa adultã cuprinde populaþia de 15–64 de ani, care reprezintã
baza productivitãþii socio-economice. ªi aici apar diferenþieri între state,
datoritã creºterii duratei de ºcolarizare sau a limitei de pensionare.
Global, aceastã grupã deþine 65,2% (la începutul anului 2006), iar pe
þãri: Germania 66,4%, Franþa 65,3%, Angola 53,5%, SUA 67,2%,
China 71,4%, Cambodgia 64%, Japonia 65,7%, România 69,6%;
l grupa vârstnicã include populaþia de peste 65 de ani, corespunzãtoare uneori vârstei de pensionare, ºi reprezintã o altã categorie
non-productivã (ca ºi cea cuprinsã între 0–14 ani). Global, aceastã grupã
deþine 7,4% (la începutul anului 2006), dar cu diferenþieri majore între
statele dezvoltate ºi cele slab dezvoltate. În Germania, aceastã grupã
reprezintã 19,4%, în Franþa 16,4%, în Angola 2,8%, în SUA 12,5%,
în China 7,7%, în Cambodgia 3,4%, în Japonia 20%, iar în România:
14,7%.
Structura populaþiei pe aceste grupe este influenþatã de: fertilitate,
natalitate, mortalitate, migraþii, durata de ºcolarizare, limita de pensionare, speranþa de viaþã, dar ºi de nivelul socio-economic al þãrii respective. Economic, o importanþã mare o are grupa cu populaþia aptã
de muncã, cea adultã, dar, din punct de vedere demografic, este utilã
analiza ponderii populaþiei tinere (0–14 ani) ºi ponderea populaþiei
vârsnice (peste 65 de ani). Raportul dintre grupele extreme evidenþiazã,
pe moment ºi în timp, tendinþele de întinerire sau îmbãtrânire a populaþiei.
Dacã proporþia grupei vârsnice depãºeºte 12 %, atunci populaþia tinde
spre îmbãtrânire.
Reprezentarea procentualã
a populaþiei (pe grupe de vârstã
ºi sexe) din douã regiuni
distincte din punct de vedere
al statutului socio-economic
67
n Comentaþi factorii principali ce
determicã echilibre sau dezechilibre în ponderea populaþiei pe
sexe.
n Realizaþi ºi comentaþi raportul
de masculinitate ºi feminitate
din þãrile tabelului alãturat.
n Care sunt cauzele diferenþierii
între state la stabilirea grupelor
de vârstã?
Statistica mondialã (3 284,5 milioane
bãrbaþi ºi 3 240,7 milioane femei)
relevã o pondere variatã în funcþie de
grupele de vârstã. Populaþia tânãrã
înregistreazã o dominaþie a sexului
masculin (919,2 milioane bãrbaþi ºi
870,2 milioane femei), la adulþi balanþa
este relativ egalã (grupa adultã
numãrã 2152,1 milioane bãrbaþi ºi
2 100,3 milioane femei), iar la vârstnici predominã categoric populaþia
femininã (213,2 milioane bãrbaþi ºi
270,2 milioane femei).
n Structura pe sexe reprezintã ponderea bãrbaþilor/femeilor dintr-un
teritoriu ºi se cuantificã fie prin raportul dintre numãrul total al bãrbaþilor la numãrul total al femeilor (raport de masculinitate), fie prin
raportul dintre numãrul total al femeilor ºi numãrul total al bãrbaþilor
(raport de feminitate) dintr-un teritoriu în analizã (global, continental,
regional º.a.). Existã diferenþieri (extrem de reduse) între cele douã grupe,
generate de o serie de factori, precum miºcarea migratorie, mortalitatea
timpurie a bãrbaþilor în raport cu femeile, mortalitatea femininã datoratã statutului social (în unele þãri sau regiuni, precum India) ºi chiar
evenimente sociale precum rãzboaiele.
Nr.
crt.
Þara
Nr. loc.
(mil.)
0–14 ani
15–64 ani
peste 65 ani
Bãrbaþi Femei Bãrbaþi Femei Bãrbaþi Femei
1 Germania
82,42
5,97
5,66
27,89
26,87
6,60
9,41
2 Franþa
60,87
5,70
5,43
19,88
19,86
4,10
5,89
2,62
3,29
3 Angola
4 SUA
5 China
6 Cambodgia
12,13
2,67
298,45
31,09
3,19
0,15
0,18
29,71 100,02 100,41
15,54
21,.65
1313,97 145,46 128,44 482,43 455,96
48,56
53,10
13,89
2,49
2,45
4,09
4,37
0,18
0,29
7 Japonia
127,47
9,30
8,85
42,15
41,61
10,76
14,77
8 România
22,31
1,79
1,71
7,72
7,79
1,35
1,92
Structura populaþiei pe grupe de vârstã ºi pe sexe (în câteva þãri)
Secolul al XVIII-lea face trecerea de
la o pondere ridicatã a populaþiei din
sectorul primar spre sectorul terþiar.
Se face trecerea de la o activitate predominant agricolã spre o activitate de
servicii (din ce în ce mai curatã), dar
prin intermediul unei ere a sectorului
secundar (extrem de poluant).
Turismul – ramurã a sectorului terþiar
Indicele dezvoltãrii umane se calculeazã cu ajutorul formulei:
IDU = Ilong. + Ied. + Iv, unde
IDU = indicele dezvoltãrii umane;
Ilong. = indicele de longevitate;
Ied. = indicele de educaþie;
Iv = venitul pe cap de locuitor.
68
n Structura socio-economicã se referã la populaþia ce participã la o
activitate economicã. Aceastã populaþie este încadratã în grupa adultã,
reprezentând încã ponderea populaþiei active. În cadrul acestei grupe
existã o pondere a ocupaþiei active ºi a celei inactive. Prima se referã
la populaþia care este remuneratã în urma unei activitãþi prestate, iar cea
de-a doua este formatã din persoanele care nu presteazã nicio activitate economicã plãtitã (ºomeri, pensionari înainte de termen, casnici).
Populaþia activã este încadratã în trei sectoare: primar (populaþia
ocupatã în agriculturã ºi în exploatarea resurselor), secundar (populaþia
ocupatã în industrie ºi în construcþii) ºi terþiar (populaþia ocupatã în
transporturi, comerþ, cercetare, educaþie, administraþie, turism). La
începutul umanitãþii, populaþia se încadra în special în sectorul primar;
cu timpul, o pondere ridicatã o deþin sectoarele secundar ºi terþiar
(ultimul este specific þãrilor dezvoltate).
Astãzi, þãrile slab dezvoltate sunt dominate de o populaþie specificã
sectorului primar (Asia de Sud-Est, Africa), unde ponderea depãºeºte 70%.
În þãrile dezvoltate, puternic industrializate ºi cu un nivel de trai ridicat,
ponderea acestui sector coboarã la 10% (SUA, Marea Britanie, Suedia).
Sectorul secundar este specific þãrilor dezvoltate, cu valori de 40%
(SUA, Danemarca, Suedia), iar în þãrile slab dezvoltate ponderea este
mai micã de 10% (Camerun, India, Mali). Sectorul terþiar este cel mai
complex ºi diversificat, prezintã activitãþi speciale, influenþate uneori de
condiþiile tehnico-economice ale societãþii, dar ºi de pregãtirea ºi cultura
populaþiei. Þãrile slab dezvoltate sau cele în curs de dezvoltare prezintã
uneori ponderi reduse (Zair, Mali, sub 10%), dar ºi valori mai mari datoritã condiþiilor naturale ºi monumentelor istorice neafectate de influenþa
distructivã a factorului uman (Egipt, Tunisia, Brazilia). În þãrile dezvoltate, ponderea acestui sector (post-industrial) depãºeºte 60% (SUA,
Franþa) ºi în viitorul apropiat acest procent tinde sã depãºeascã 75%.
Populaþia ºi dezvoltarea
Conceptul dezvoltãrii are ca principal element populaþia ºi mediul
sãu de viaþã, analizat prin cele trei elemente esenþiale: longevitatea
(speranþa de viaþã la naºtere), educaþia (media aritmeticã între nivelul
de alfabetizare ºi gradul de ocupare în învãþãmânt) ºi venitul pe cap
de locuitor.
Produsul intern brut (PIB) reprezintã o caracteristicã de bazã a dezvoltãrii unui stat, prin producþia de bunuri ºi servicii sau prin exploatãrile
subsolului, iar prin vânzarea acestora peste hotare îºi poate îmbunãtãþi
nivelul economic (PIB = consum + investiþii + exporturi – importuri).
PIB-ul reprezintã termenul utilizat de economiºti pentru descrierea
cantitãþii totale de bunuri ºi servicii produse de o þarã în fiecare an ºi
apreciazã simplist diferenþa economicã a statelor lumii; unele depãºesc
25 000 $ pe cap de locuitori (SUA 37 352 $; Luxemburg 66 821 $;
Japonia 29 906 $; Belgia 29 707 $; Olanda 29 412 $; Elveþia 30 186 $;
Norvegia 37 400 $). Acestea fac parte din þãrile dezvoltate, cu o bunãstare
mult peste limita medie mondialã (unde PIB este de 6 851 $).
La polul opus sunt þãrile sãrace, unde mai mult de un miliard de
oameni nu au acces la apã potabilã. Acestea au un PIB mai mic de 1 000 $
(Eritreea, Etiopia, Somalia, Republica Democratã Congo). România are un
PIB ce depãºeºte media mondialã ºi e în continuã creºtere (în 2005 era
8 200 $).
Presiunea umanã asupra mediului s-a
manifestat din cele mai vechi timpuri,
odatã cu exploatarea intensivã ºi
necontrolatã a lemnului ºi continuatã
cu presiunea asupra atmosferei datoratã poluanþilor industriali (industria
chimicã, energeticã, metalurgicã).
Santa Fe – localitate cu un nivel
de trai ridicat (SUA)
Populaþia ºi starea socialã
Creºterea populaþiei Globului are uneori un impact negativ asupra
mediului natural, prin defriºarea iraþionalã a terenurilor împãdurite,
exploatarea resurselor subsolului º.a. Pentru creºterea producþiei, nu
trebuie sã se extindã suprafeþele agricole sau sã se utilizeze îngrãºãminte
chimice (ca în cea mai mare parte a Terrei), ci sã se introducã tehnologii
nepoluante, precum ºi o utilizare raþionalã ºi naturalã a modului de utilizare ºi fertilizare a solurilor.
Pe Glob existã þãri care consumã împreunã aproape jumãtate din
producþia Terrei, unde creºterea populaþiei este lentã, dar cu venituri
ridicate (de exemplu Germania, SUA). Existã ºi þãri, în special cele africane, în care populaþia este în creºtere, dar nivelul de trai ºi veniturile
sunt fie reduse, fie în scãdere.
Apar astfel, în era globalizãrii, probleme legate de sãrãcie, un
mediu propice ºomajului ºi chiar folosirii copiilor de la vârste fragede
pentru diferite munci. Problema exploziei demografice nu este lipsa
spaþiului, ci incapacitatea creãrii unor condiþii propice unui mediu de
viaþã decent.
Eficacitatea productivã a populaþiei nu este datã de concentrarea
numericã, ci de nivelul socio-economic; astfel, peste 75% din producþia
industrialã este realizatã de un numãr redus de state, care nu deþin mai
mult de 20% din totalul populaþiei. Se poate spune cã extistã o risipã a
forþei de muncã, în þãri cu un nivel de trai scãzut.
Forþa economicã a unui stat nu depinde neapãrat de numãrul populaþiei,
ci de modalitatea de a gestiona eficient resursele proprii ºi de a genera noi
domenii de activitate productivã (în special în sectorul terþiar). Un bun
exemplu în acest caz îl constituie Elveþia, Olanda sau Luxemburgul.
Prin sãrãcie, o parte din populaþia Globului (þãrile slab dezvoltate,
23%, în 2000) este privatã de minimul confort social, de resurse materiale ºi sociale (educaþie, sãnãtate ºi locuri de muncã). În regiunile Africii
sahariene ºi în unele þãri din Orientul Mijlociu populaþia trãieºte cu mai
puþin de 1 $ pe zi (Mali, Nigeria, Zambia, Republica Central Africanã).
n Care sunt consecinþele creºterii
populaþiei asupra mediului?
Stockholm (Suedia)
n Numiþi factorii sãrãciei din þãrile
slab dezvoltate.
69
Evoluþia ºomajului în România
(1992–2004)
De-a lungul timpului, starea socialã a populaþiei, ºi nu numai, a
condus de cele mai multe ori la dezastre cu repercusiuni asupra omului
ºi mediului natural. Printre cele mai cunoscute sunt: epidemiile (ciumã,
gripã 1918–1819; SIDA), perioadele de foamete (China – 1876, India –
1896, Rusia de sud-vest – 1891), accidentele (Cernobîl – 1986, numeroasele explozii din mine), la care se adaugã ºi conflictele armate sau
atentatele (New York – 2001, Spania – 2004, Marea Britanie – 2005).
O problemã globalã contemporanã este ºomajul, care a început sã
se accentueze din anii ‘80, cu implicaþii negative pe plan socio-economic ºi politic.
Acest fenomen global reprezintã diferenþa între oferta demograficã
aptã de muncã ºi cererea de forþã de muncã, la care intervin ºi alte
cauze (educaþia, pregãtirea profesionalã) ºi se exprimã prin raportul
dintre ºomeri ºi numãrul persoanelor active.
Existã mai multe tipuri de ºomaj:
l ºomajul general (în perioadele de tranziþie sau de crizã economicã);
n Care sunt tipurile de ºomaj?
Comentaþi repartiþia acestuia pe
continente.
Statele dezvoltate au rate scãzute ale
ºomajului: 6 % în Luxemburg, Elveþia,
Japonia, Suedia. În unele þãri din Africa
ºi Asia, indicii ºomajului depãºesc
40%: Afghanistan, Kenya, Zambia,
Nepal.
l temporar (care afecteazã populaþia pe termen limitat);
l structural (rezultat în urma scãderii pe piaþã a produselor generate
de o ramurã industrialã);
l ºomajul mascat, atunci când se munceºte la negru sau când timpul
de lucru este redus.
Raportul dintre creºterea populaþiei ºi problemele sociale conduce
iminent la conflicte ºi, implicit, la impactul negativ asupra mediului.
Efectele sunt vizibile, chiar ºi pe termen scurt, uneori ireversibile:
eroziunea solurilor, deºertificarea (cu impact asupra întregului ecosistem), poluarea apelor, acumulãrile de dioxid de carbon în atmosferã,
reducerea resurselor de subsol, dispariþia unor specii de animale ºi, nu
în ultimul rând, modificãrile climatice ºi reducerea stratului de ozon.
Rata ºomajului pe þãri (2005)
70
RAPORTUL DINTRE AªEZÃRI
ªI RITMUL DE DEZVOLTARE.TENDINÞE
ALE EVOLUÞIEI AªEZÃRILOR UMANE
Asocierea omului în grupuri sociale a condus la apariþia unor entitãþii
de locuire sub forma unor aglomerãri umane (rurale ºi urbane) ce au
evoluat de la apariþia omului ºi pânã azi. Acestea au rezultat în urma
unui proces îndelungat ºi dinamic de modificare a teritoriului în functie
de necesitãþile ºi condiþiile de viaþã ale populaþiei (geografice, istorice,
economice, politice º.a.).
Zonele locuite, reprezentate prin sate ºi oraºe, reprezintã un habitat,
respectiv habitatul rural ºi habitatul urban, populat de grupuri de
oameni (comunitate umanã), cu scopul locuirii ºi valorificãrii resurselor.
Aºezarea umanã include comunitatea
umanã, locuinþele, platformele industriale, arterele de circulaþie, locurile
de agrement, de servicii º.a. Aºezãrile
umane se împart în douã mari categorii – rurale (sate) ºi urbane (oraºe) –
indiferent de poziþia în teritoriu, mãrimea suprafeþei, numãrul populaþiei
sau funcþiile pe care le îndeplinesc.
Formele de aglomerare umanã
Dupã ponderea activitãþilor economice dominante, dupã numãrul
de locuitori, densitate, dotãri tehnico-edilitare, aglomerãrile umane sunt
rurale ºi urbane.
n Satele reprezintã cea mai veche entitate de locuire umanã compusã
din forme simple, precum bordeiul, pânã la forme tot mai complexe,
cu dotãri edilitare apropiate oraºelor. Satul este o aºezare stabilã, care
a evoluat odatã cu perfecþionarea metodelor de utilizare a resurselor
solului ºi chiar ale subsolului. Factorii prioritari care au localizat aºezãrile
sunt elementele favorabile ale cadrului natural, precum clima, apa,
resursele de sol ºi subsol ºi factorii istorici ºi politici.
Componentele de bazã variazã ca pondere ºi structurã în funcþie de
mediul natural, dar orice sat conþine trei elemente fundamentale:
l vatra sau intravilanul, locul în care sunt amplasate gospodãriile
(casele de locuit ºi acareturile);
l locul de muncã (moºia sau þarina) reprezintã teritoriul unde locuitorii îºi desfãºoarã activitatea de bazã;
l populaþia (locuitorii satului), componentã dinamicã a sistemului,
cu caracteristici cantitative ºi calitative proprii.
Dupã modul de grupare a gospodãriilor, influenþat de cadrul geografic local, se diferenþiazã urmãtoarele tipuri de sate:
l risipit, cu gospodãriile situate la distanþe mari unele de altele,
înconjurate de propriile moºii; specific þãrilor nordice din Europa,
munþilor înalþi (localizate cu precãdere pe faþa versanþilor) din
zona temperatã unde plafonul locuinþelor permanente este de
1 800 m în Alpi ºi de 1 200 m în Carpaþi. Uneori, acest tip de sat se
gãseºte ºi în zonele de câmpie ºi chiar în delte;
l rãsfirat, cu numeroase gospodãrii dispuse variat, liniar, nuclear sau
polinuclear, între care se gãsesc porþiuni din moºie, în special terenurile agricole, întrerupte de o reþea stradalã bine definitã. Sunt
specifice zonelor de deal, cu casele situate printre livezi sau culturi
de viþã-de-vie;
l adunat, cu vatra satului ocupatã de locuinþe apropiate, influenþate de condiþiile fizico-geografice ºi istorice;
l compact, cu clãdirile lipite, perete în perete, specifice atât spaþiilor
montane netede, cât ºi celor joase de câmpie; aici, partea construitã este bine delimitatã de moºie;
l satul-stup, specific zonelor cu relief accidentat din zona mediteraneanã a Europei.
Componentele de bazã
ale aºezãrilor rurale
a.
b.
c.
Tipuri structurale de sate:
a. risipit, b. rãsfirat, c. adunat
Realizaþi un referat privind tipul
de texturã al unei localitãþi rurale
cunoscute.
71
Dupã funcþiile de bazã, satele se clasificã astfel: cu funcþii predominant agricole, industriale, mixte (agro-industriale) sau chiar cu funcþii
speciale sau terþiare (turistice, piscicole).
Comuna (în þara noastrã) reprezintã o unitate administrativ-teritorialã de bazã, care cuprinde aºezãrile rurale (unul sau mai multe
sate) de pe un teritoriu. În cadrul acesteia sunt realizate conexiuni de
naturã socio-economicã ºi chiar tradiþionalã.
Principalele oraºe antice ale Egiptului
Sibiul în epoca medievalã – gravurã
n Oraºul este o localitate bine populatã, cu un grad mare de organizare
spaþialã, cu dotãri tehnico-edilitare. Acesta a evoluat ºi s-a dezvoltat
ca urmare a unor condiþii specifice de spaþiu, de timp ºi de mediu.
Au fost descoperite aºezãri ce dateazã din perioade strãvechi,
precum Ierihonul (Palestina), din mileniul al VII-lea î.Hr., dar oraºe de tip
contemporan sunt cunoscute încã de la sfârºitul mileniului al IV-lea ºi
începutul mileniului al III-lea î.Hr. (în Mesopotamia), când erau nenumãrate oraºe-stat, organizate dincolo de zidurile cetãþii. Oraºul Ur, cu
o populaþie numeroasã, de aproximativ 25 000 de locuitori (port la
confluenþa Eufratului cu Tigru), a apãrut acum circa 7 000 de ani. Alte
oraºe, cu o populaþie mai micã de 20 000 de locuitori, au fost: Uruk,
Nippur, Eridu, Larsa.
În Egiptul antic, cu 2800–1500 de ani î.Hr., sunt cunoscute oraºele
Memphis (pe Valea Nilului) ºi Teba.
În China, la finele mileniului al II-lea î.Hr., precum ºi în zona mediteraneanã, se dezvoltã oraºe-porturi.
În perioada romanilor au apãrut numeroase oraºe; Roma se presupune cã avea în jur de 500 000 locuitori (în secolul al II-lea î.Hr.).
În perioada feudalã, oraºele erau apropiate de aºezãrile rurale,
având economii precare. Apar târgurile, care au reprezentat embrionul
aºezãrilor urbane. Cele mai numeroase oraºe apar în jurul castelelor
feudale, lângã reºedinþele regilor sau la confluenþele drumurilor.
Secolele IX–XI sunt dominate de o producþie meºteºugãreascã importantã, la care se mai adaugã ºi apariþia marilor schimburi comerciale.
Urmeazã perioada exploziei industriale, care a concentrat un numãr
mare de locuitori în oraºe.
Structura populaþiei pe medii rural–urban
Structura populaþiei urbane ºi rurale
la nivelul anului 2000 ºi preconizarea
evoluþiei pentru anul 2030
72
Populaþia aºezãrilor rurale ºi urbane variazã pe plan mondial, continental ºi regional. De cele mai multe ori, deosebirea dintre cele douã tipuri
de medii se realizeazã dupã mãrimea demograficã, dupã funcþia economicã, dupã dotãrile tehnico-edilitare ºi gradul de confort al populaþiei.
n Populaþia ruralã a crescut numeric de la 1,78 miliarde locuitori în
anul 1950 la 3,28 miliarde locuitori în 2005; se preconizeazã o scãdere
continuã datoritã urbanizãrii. În 2030, vor exista 3,18 miliarde locuitori
în mediul rural (reprezentând 28% din populaþia Terrei). În 1950, procentul depãºea 77%, iar în 2005 era de 50,8%.
În anul 2000, populaþia ruralã deþinea aproape 37,5% din total,
fiind repartizatã neuniform pe continente. O pondere mare (peste
62%) o deþin continentele Asia ºi Africa, iar celelalte continente (cele
douã Americi, Oceania ºi Europa) au o pondere cuprinsã între 22,6%
(America de Nord) ºi 26,5% (Europa).
n Populaþia urbanã este strâns legatã de dinamica nivelului de
urbanizare, cu o tendinþã de creºtere rapidã, cu decalaje majore între
regiunile Globului ºi chiar între þãri.
Creºterea neîntreruptã a centrelor urbane ºi a populaþiei acestora se
datoreazã unor factori precum industrializarea, creºterea productivitãþii
în agriculturã, varietatea serviciilor, dezvoltarea ºi complexitatea transporturilor (de marfã, de cãlãtori, informaþie), a nivelului de educaþie
a populaþiei, dar ºi dinamicii naturale a populaþiei (exodul rural, soldul
natural, imigranþilor).
La începutul anului 1900, ponderea populaþiei urbane era de
aproape 10% din total, în 1950 era de 28%, iar în 1970, 36%. În
2000, populaþia care trãia în oraºe reprezenta 62,5%. Pentru anul 2030
se preconizeazã o creºtere pânã la 72% din populaþia totalã.
La nivel continental, în anul 2000, America de Nord deþinea cel mai
mare procent al populaþiei urbane, 77,4%, urmatã de America de Sud,
Oceania ºi Europa, cu peste 73%, iar cele mai mici valori se regãseau
în Asia ºi Africa, cu aproximativ 3,7%.
În anul 2030, pe toate continentele se va depãºi procentul de 52%,
iar Europa va ajunge la peste 80%.
La nivel de þarã, valori mari, de peste 95%, se gãsesc în þãrile cu
o suprafaþã redusã, precum Hong Kong, San Marino, Singapore. În
Australia, Olanda ºi Belgia ponderea populaþiei urbane este de 87%,
urmatã de Japonia, cu 76%, SUA, cu 74%. Þãrile cu populaþia urbanã
redusã (sub 10%) sunt cele slab dezvoltate, precum Uganda 7%,
Mozambic 6%, Nepal, Bhutan cu 5%.
În 1900, oraºele cu peste 1 milion de locuitori erau în numãr de 17;
în 1975 ating cifra de 157, iar în 2000 ajung la 320. Oraºe cu peste
10 milioane de locuitori apar din 1950 ºi depãºesc numãrul de 20 în 2005.
Procentul populaþiei urbane
la nivelul anului 2000 ºi preconizarea
evoluþiei la nivelul anului 2030
Londra a fost primul oraº milionar,
care în anul 1860 numãra 3 milioane
de locuitori, în 1910 numãra circa
7 milioane, iar în 2005 a depãºit
8,5 milioane locuitori. Au existat ºi
oraºe care au suferit o creºtere mai
lentã, precum Napoli, care în 1600
numãra 280 de mii de locuitori (prin
afluxul sãracilor de la sate), iar în
2005 deþinea puþin peste 1 milion de
locuitori.
Nr.
crt.
1
2
Primele zece aglomerãri urbane din lume,
raportate la capitala României, Bucureºti
Planul ºi extinderea oraºelor
Locul de amplasare a oraºului, în funcþie de exigenþele funcþiei de
bazã, se numeºte sit. Acesta se referã la configuraþia topograficã a
terenului, care va deveni vatra urbanã. De cele mai multe ori, situl a fost
ales în apropierea unei surse de apã, la confluenþa arterelor importante
de transport, care ulterior au condus la configuraþia generalã a oraºului
(planul).
n Fizionomia sau morfologia oraºelor se referã la trãsãturile esenþiale, acestea fiind evidenþiate prin texturã ºi profilul localitãþii.
Textura/planul oraºului sau modul de dispunere a reþelei de strãzi
este influenþatã de natura (topografia) reliefului, de modalitatea ºi ritmul
de creºtere ale vetrei, de zonarea funcþionalã, dar ºi de influenþa rurarului din apropiere (înglobarea satelor la oraºe).
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
–
Oraºul
Þara
Tokyo
Japonia
Mexico City Mexic
Coreea
Seoul
de Sud
New York
SUA
Sao Paulo
Brazilia
Bombay
India
Delhi
India
Shanghai
China
Los Angeles SUA
Jakarta
Indonezia
Calcutta
India
Cairo
Egipt
Manila
Filipine
Karachi
Pakistan
Moscova
Rusia
Bucureºti
România
Nr. loc.
(mil.)
34,2
22,8
22,3
21,9
20,2
19,8
19,7
18,2
18,0
16,6
15,7
15,6
14,9
14,3
13,8
2,1
Principalele metropole
dupã numãrul de locuitori (2006)
73
a.
b.
c.
Tipuri texturale de oraºe
a. radiar–concentric;
b. rectangular; c. linear
În evoluþia oraºelor sunt caracteristice
urmãtoarele: o creºtere continuã a
numãrului de oraºe, evoluþia rapidã a
oraºelor milionare, acapararea poziþiei active într-un stat a marilor aglomeraþii urbane.
În dinamica ponderii populaþiei urbane,
ca indicator de bazã al urbanizãrii, se
evidenþiazã un ritm alert de concentrare a populaþiei ºi variaþia mare a
nivelului de urbanizare (þãri cu nivel
ridicat sau scãzut de urbanizare).
Care sunt formele aglomerãrilor
urbane. Argumentaþi rãspunsul.
Care sunt consecinþele evoluþiei
oraºelor mari? Dar ale oraºului în
care locuiþi sau învãþaþi?
74
Se cunosc numeroase tipuri texturale, dar cele mai întâlnite sunt:
l neregulate (amplasate în zone colinare sau în delte, dezvoltate
pe terase, vãi largi, grinduri sau datoritã înglobãrii unor sate din
apropiere);
l radiar-concentrice (cu un nucleu central, în jurul cãruia este dispus oraºul);
l oraºe-stradã (dispuse în lungul unei artere hidrografice sau în
sectoarele înguste de vale);
l rectangulare (prezintã un sistem stradal în unghiuri drepte, specifice SUA, dar ºi oraºelor noi, oraºele-satelit din Marea Britanie);
l câmpulunguri (specifice României, rezultate prin unirea satelor din
lungul unei artere hidrografice sau al cãilor de comunicaþie, cu
trãsãturi specifice satelor din cadrul depresiunilor colinare);
l mixte (care rezultã din modificãrile survenite de-a lungul timpului).
Profilul este reprezentat de dimensiunea pe verticalã a oraºului.
Oraºele mici au un profil uniform, scund, cu o dominare a clãdirilor ce
nu depãºesc 4 nivele, iar la polul opus sunt oraºele mari, care au un
profil neregulat, cu clãdiri ce variazã de la 1–2 nivele la zeci, chiar o sutã
de nivele (în marile metropole ale lumii).
n Funcþiile oraºelor sunt variate de la o regiune la alta, de la o þarã
la alta ºi chiar de la un nivel de dezvoltare la altul. Acestea sunt:
l industrialã (oraºe miniere sau prelucrãtoare); de exemplu, Petroºani;
l comercialã (care a avut ca genezã târgul);
l de transport (noduri de comunicaþii, porturi fluviale sau maritime,
aeroporturi); de exemplu, Amsterdam, New York;
l culturalã (oraºe universitare, oraºe-muzeu, oraºe ale congreselor
ºi festivalurilor); de exemplu, Viena, Veneþia, Rio de Janeiro;
l de rezidenþã temporarã (staþiunile balneoclimaterice);
l administrativã ºi politicã (capitalã sau centru polarizator al unei
regiuni administrative, regiune de dezvoltare);
l militarã (au dispãrut ca funcþie, dar erau fortificaþiile sau cetãþile
medievale, oraºe-fortãreþe);
l complexã.
Forme de aglomerare urbanã
Dezvoltarea urbanã reflectã o evoluþie în timp ºi spaþiu a populaþiei
ºi a extinderii vetrei oraºelor. Se poate spune cã dezvoltarea urbanã ºi
urbanizarea sunt procese intercomplementare.
Urbanizarea reprezintã evoluþia istoricã ºi ireversibilã a vieþii urbane,
cu modificãri pozitive ºi negative, în funcþie de cerinþele socio-economice
din perioade ºi niveluri diferite. Astfel, explozia urbanã din a doua jumãtate a secolului XX a implicat o populaþie numeroasã, dar ºi un teritoriu
ocupat de mari dimensiuni. Dezvoltarea urbanã este o expresie valoricã
a modului de viaþã al locuitorilor din oraº.
De la oraºul clasic, s-a ajuns la diferite forme de aglomerãri urbane.
Dintre cele mai cunoscute ierarhizãri ale aglomerãrilor urbane sunt:
l oraºul propriu-zis, cu limite ºi forme bine evidenþiate; caracterizeazã oraºele mici ºi foarte mici;
l aglomerarea urbanã, specificã oraºelor moderne, ca efect al dinamicii economice ºi expansiunii teritoriale; se compune dintr-un
oraº mare ºi zona suburbanã, comune sau chiar oraºe mici;
l microregiunea urbanã, stadiu înaintat de urbanizare ce cuprinde
o arie cu grade avansate de urbanizare, grupãri concentrate de
aºezãri urbane mari ºi mici, dar ºi aºezãri rurale cu grad ridicat
de urbanizare;
l conurbaþia, grupare de oraºe, apropiate prin profilul economic,
care uneori se contopesc; de exemplu, Osaka–Kobe din Japonia;
l metropola, marile oraºe multimilionare extinse mult în teritoriu,
precum Tokyo, New York, Moscova, Paris, Beijing º.a.;
l zona metropolitanã semnificã un perimetru cu cel puþin un oraº,
care influenþeazã comunele ºi oraºele mai mici din apropiere;
l megalopolisul, reprezintã marile aglomerãri de oraºe, precum cele
de pe coasta de est a SUA.
Consecinþele creºterii urbane
Urbanismul a evoluat datoritã progresului tehnicii, care a condus
la perioade de „explozie“ a urbelor.
Astfel, a existat o primã revoluþie industrialã, datoratã utilizãrii cãrbunelui ºi fierului, dar mai ales prin inventarea maºinii cu abur ºi apariþia
cãilor ferate.
A doua revoluþie industrialã s-a manifestat în perioada apariþiei motoarelor cu explozie, iar revoluþia actualã se concretizeazã prin multiplicarea
serviciilor tehnologice, a telecomunicaþiilor, modernizarea ºi diversificarea
modalitãþilor de transport (cãlãtori, marfã ºi informaþie).
Oraºul contemporan este legat de dezvoltarea ºi diversificarea serviciilor, de locurile de muncã din sectorul terþiar, care a suferit cea mai
rapidã creºtere dintre toate sectoarele de activitate.
Pe lângã toate facilitãþile oraºelor, se resimte din ce în ce mai mult
o degradare a mediului înconjurãtor. În oraºele mari, precum Tokyo,
Londra sau Mexico City, presiunea demograficã ºi concentrarea platformelor industriale a transformat spaþiul metropolitan într-un sistem cu
multe verigi slabe. În Mexico City, datoritã gigantismului metropolei,
populaþia din cartierele sãrace primeºte un ajutor din partea comunitãþii, prin aducerea apei cu cisterne, a alimentelor ºi a combustibilului
pentru prepararea hranei ºi încãlzirea locuinþelor.
Situaþia este ºi mai dramaticã în þãrile slab dezvoltate, unde serviciile
publice de salubritate nu fac faþã cererilor, pierzând controlul asupra
calitãþii vieþii. Deºeurile platformelor industriale sunt depozitate în apropiere, iar gazele, fumul ºi praful industrial sunt emise direct în atmosfera
localã.
Începând din anii ‘80, în importante centre urbane ale lumii s-au
impus mari restricþii asupra industriei poluante (coºuri înalte, filtre, chiar
scoaterea din cadrul oraºului a celor mai poluante ramuri industriale) ºi
s-a restricþionat circulaþia în anumite zone.
De multe ori, datoritã suprafeþei mari a oraºului, a clãdirilor (în mai
toate oraºele înãlþimea clãdirilor a depãºit cu mult lãþimea strãzilor),
a industrializãrii excesive, a reducerii spaþiilor verzi, se formeazã un
topoclimat propriu, cu modificãri ale radiaþiei solare, ale circulaþiei
atmosferice, ale temperaturii aerului ºi ale zilelor cu ceaþã (cazul Londrei,
prin aportul smogului).
Consecinþele creºterii necontrolate a urbanizãrii sunt: poluarea excesivã a urbei (a aerului, a apei, fonicã), insuficienþa apei potabile,
a locuinþelor, construcþiile ilegale ºi insalubre din apropierea oraºelor
(favelas, bidonville), aglomerare cu automobile, ºomajul ºi insecuritatea. Astãzi, în marile oraºe s-au dezvoltat în mod dramatic flageluri
ale civilizaþiei contemporane, precum prostituþia, drogurile, alcoolismul
ºi chiar slãbirea legãturilor familiale.
Tokyo (Japonia)
Odatã cu creºterea numãrului de
locuitori, în dezvoltarea oraºelor au
apãrut numeroase probleme. Astfel,
pe aceleaºi artere de circulaþie apar un
numãr mare de mijloace de transport,
lipsa apei potabile, a modalitãþilor de
încãlzire a locuinþelor la care se adaugã
marea problemã contemporanã, lipsa
locuinþelor.
Un oraº cu 1 milion de locuitori are
nevoie de cel puþin 600 000 tone
apã/zi, de circa 10 000 tone combustibili/zi ºi produce cel puþin 500 000
tone ape reziduale/zi ºi mii de tone de
deºeuri.
Ponderea populaþiei urbane pe Glob
(2004)
Bidonville în Peru
75
GESTIONAREA RESURSELOR,
DEZVOLTAREA ECONOMICÃ
ªI DEZVOLTAREA DURABILÃ
1. Dezvoltarea durabilã
Hunedoara – contrastul între zona
locuitã ºi zona industrialã
n Ce reprezintã dezvoltarea durabilã?
n Care sunt cauzele apariþiei dezvoltãrii durabile?
n Realizaþi un referat despre dezvoltarea durabilã din localitatea
voastrã, utilizând tipologia din
lecþie.
Dezechilibrul natural este generat de
defriºãrile masive (anual dispar aproape
20 milioane de hectare din pãdurea
tropicalã), creºterea concentraþiei de
metan ºi a altor gaze în atmosferã
(care contribuie la efectul de serã),
exploatarea iraþionalã a resurselor
solului ºi subsolului, activitatea industrialã (arderea combustibililor de origine fosilã), transporturile, conflictele
armate ºi chiar turismul haotic.
Toate acestea au condus la schimbãri
cu impact asupra mediului (ploile acide,
degradarea terenurilor) ºi a societãþii
omeneºti, cu efecte imediate, uneori
ireversibile (de exemplu, poluarea
aerului cu particule în suspensie ºi
sulf din Londra).
Dacã la început dezvoltarea durabilã
era privitã dintr-o dimensiune moralã
(pentru asigurarea necesarului dezvoltãrii generaþiilor viitoare), astãzi
s-a trecut la evaluãri cantitative, datoritã cuantificãrii elementelor componente rezultate în urma cercetãrilor
unor echipe ºtiinþifice interdisciplinare.
76
Natura evolueazã dupã anumite legi încã puþin cunoscute, cu o
putere de regenerare uimitoare.
Sistemul biotic natural este dependent de continuitatea unor cicluri
biotice, iar omul vrea sã devinã o verigã din ce în ce mai importantã a
acestuia. Odatã cu industrializarea ºi exploatarea resurselor într-un ritm
alert ºi cu o sistematizare tehnologicã neadecvatã, mediul bioticului a
devenit din ce în ce mai vulnerabil. Impactul asupra schimbãrilor imediate ºi majore se realizeazã asupra biosferei, atmosferei, hidrosferei
ºi litosferei, prin perturbarea echilibrului ciclurilor normale.
În urmã cu peste un deceniu, ca urmare a semnalului de alarmã
emis de societatea civilã, a fost iniþiat conceptul de dezvoltare durabilã,
prin care se încearcã gãsirea unui optim al interacþiunilor dintre sistemul
ambiental, economic, tehnologic ºi uman, pe timp foarte îndelungat.
În context global, dezvoltarea durabilã este dezvoltarea care satisface cerinþele prezentului, fãrã a compromite posibilitãþile generaþiilor
viitoare de a rãspunde propriilor nevoi (Raportul Brundtland din 1987,
în cadrul Comisiei Internaþionale a Mediului ºi Dezvoltãrii).
Din 1992, în urma Conferinþei de la Rio, s-au realizat cercetãri ºtiinþifice care au umãrit atenuarea activitãþilor umane asupra componentelor mediului, cu impact politic (corupþia, terorismul), social (intoleranþã etnicã, religioasã ºi rasialã), economic (diferenþieri globale ale
resurselor, lipsa hranei) ºi asupra mediului (defriºarea, exploatarea iraþionalã a solului ºi subsolului).
Comisia Dezvoltãrii Durabile (din cadrul ONU) a elaborat un sistem
cu trei indicatori: de presiune (impactul factorilor sociali ºi economici
asupra mediului), de stare (starea actualã a mediului, ca stadiu al factorilor sociali ºi economici), de rãspuns (mãsurile abordabile asupra
echilibrului ºi refacerii mediului).
Cu ajutorul specialiºtilor, Banca Mondialã a emis o cuantificare pe
baza unor tipuri de capital: realizat de om (nivelul financiar ºi economic curent), natural (componentele mediului care au intrat în circuitul social ºi economic al omului), uman (populaþia ºi caracteristicile
acesteia: educaþia, nivelul de pregãtire, starea de sãnãtate) ºi social
(nivelul instituþional ºi politica de abordare a problemelor globale).
Prin cuantificarea tipurilor, s-au realizat ºi o serie de tipuri de dezvoltare durabilã: puternic (fiecare tip de capital este pãstrat intact,
ideal pentru dezvoltarea durabilã), mediu sau sensibil (praguri apãrute
în anumite tipuri de capital), slab (capitalul total este intact, dar cu unul
dintre tipuri de capital epuizat).
Cerinþele minime pentru o dezvoltare durabilã includ urmãtoarele:
redimensionarea creºterii economice, tehnologii nepoluante, reorientarea spre alte resurse materiale ºi de energie, utilizarea raþionalã a resurselor naturale existente, monitorizarea creºterii ºi a exodului populaþiei,
eliminarea sãrãciei, monitorizarea sãnãtãþii publice, utilizarea raþionalã
a terenului ºi o dezvoltare/amenajare teritorialã sistemicã.
Odatã cu creºterea populaþiei a crescut ºi impactul dimensiunii economice globale asupra sistemului ecologic, preþ pe care îl plãteºte Terra
în perioada contemporanã prin presiunea societãþii:
l exploatarea resurselor naturale depãºeºte astãzi, cu aproximativ
20%, capacitatea naturalã a mediului de a se regenera;
l arderea combustibililor fosili (petrol, gaze, cãrbuni) produce emisii
de dioxid de carbon ºi alte gaze (ce au efect de serã), care reþin o mare
parte din emanaþiile de cãldurã, contribuind la o încãlzire climaticã globalã;
l peste 1 000 de specii de animale sunt ameninþate cu dispariþia în urmãtoarele decenii (mai ales prin reducerea ºi chiar dispariþia habitatelor);
l ritmul defriºãrii pãdurilor (din 1990 pânã în 2002, suprafaþa acoperitã cu pãdure a scãzut de la 30% la 27,6%), în scopuri socio-economice, va diminua cu circa 40% suprafaþa totalã în urmãtoarele douã
decenii (potrivit FAO);
l poluarea apei cu reziduuri ºi alte substanþe produse de societatea
umanã afecteazã 1 miliard de oameni, care nu au acces la apã potabilã;
l scãderea fertilitãþii solului conduce la reducerea productivitãþii
agricole;
l exodul populaþiei spre metropole a generat un decalaj mare între
rural ºi urban;
l pescuitul abundent a condus la dispariþia unor specii din anumite
locuri (morunul, din unele regiuni ale Mãrii Nordului);
l producerea energiei nucleare (astãzi, în 32 de state sunt peste 435
de centrale nucleare, faþã de anul 1960, când funcþionau numai 29 de
reactoare în 5 þãri), nemonitorizatã corect, poate crea mari prejudicii
în caz de dezastru (Cernobîl – Ucraina);
l creºterea numãrului de mijloace de transport cu motor, care
eliminã mari cantitãþi de dioxid de carbon.
Toate acestea au condus societatea spre o dezvoltare economicã cu
valenþe diferite pe plan global, dar cu impact, uneori ireversibil, asupra
mediului. Se prevede o producere de energie verde, nepoluantã,
pe scarã largã, reprezentatã de microenergie (solarã, eolianã, biomasa,
hidraulicã), ca sursã alternativã.
Starea degradãrii solurilor pe Glob
2. Dezvoltarea economicã ºi gestionarea resurselor
Gestionarea elementelor naturale exploatate se realizeazã numai
pentru o anumitã parte a acestora, pentru materii prime, combustibili,
apã. Pentru altele, cum ar fi aerul sau solul, gestiunea aproape cã lipseºte. Dezvoltarea economicã trebuie sã þinã cont ºi de elementele
componente ale mediului ce participã la procesul economic, prin mãsuri
antipoluante ºi utilizarea raþionalã a acestora, precum ºi printr-o educaþie ecologicã a societãþii. Subliniem principalele surse de energie:
l Petrolul se exploateazã din aproximativ 128 de zone petroliere, cu
rezerve mondiale evaluate la 360 miliarde de tone, din care sigure sunt
137 miliarde de tone. Importante cantitãþi se regãsesc în platformele
continentale (de unde a fost extras în proporþie de 20%), în regiunile
reci (polare ºi subpolare, din Alaska, Siberia Occidentalã), aride (Sahara)
ºi chiar în regiunile ecuatoriale (Amazonia, Guineea).
Exploatarea este distribuitã inegal pe Glob: Orientul Mijlociu 29%,
America de Nord 20%, Europa esticã ºi fostele þãri CSI, Asia de Est ºi
Oceania 11%, Africa 10% ºi Europa Occidentalã 9%. Þãrile cu cele mai
ridicate exploatãri sunt situate în arealul Golfului Persic (Arabia Sauditã,
Kuwait, Emiratele Arabe Unite, Irak).
În viitor, centrele de exploatare se vor îndrepta spre þãri precum
Brazilia, Argentina, dar ºi spre þãri din continentul african (Congo,
Namibia, Gabon, Coasta de Fildeº).
l Rezervele de gaze naturale sunt apreciate la 5,450 miliarde m3,
dintre care 20 de þãri deþin 90% din rezervele mondiale. Principalele
rezerve de gaze se întâlnesc în Orientul Mijlociu (37%), în CSI (35%),
în Asia – fãrã statele CSI (7%), în America de Nord ºi Sud (10%), în
Europa (10%). Þãrile cu cele mai mari rezerve sunt Qatar, Iran, Arabia
Sauditã, Kuwait, Irak. Datoritã preþului încã mic, gazul natural cunoaºte
o creºtere continuã a consumului, în special în þãrile cu rezerve reduse.
Generatoare eoliene
pentru producerea energiei electrice
Primele state producãtoare de gaze
naturale (2004)
77
În perioada de crizã a petrolului
(anii ’70), estimãrile resurselor erau
de numai 30 de ani. Astãzi, intervalul
a fost mãrit la 100 de ani, la fel ºi
pentru gazele naturale.
Cãrbunele se pare cã va mai putea fi
exploatat încã aproximativ patru
secole. Într-un raport al „Clubului de
la Roma“ din 1975, se analizeazã situaþia resurselor energetice, a materiilor prime ºi alimentare din prisma
risipei acestora.
La consumul actual de energie ºi la
rezervele estimate, în secolul XXI
trebuie gãsite alternative energetice.
Hidrocentrala de la Porþile de Fier
l Cãrbunele, cu rezerve evaluate la circa 11 000 miliarde tone, este
distribuit neuniform pe suprafaþa Globului. Peste 80% din rezerve sunt
deþinute de 7 þãri: SUA 25%, Federaþia Rusã 23%, China 12%, iar
restul de 29% sunt repartizate în Australia, Germania, India, Africa de
Sud. Se estimeazã o scãdere a utilizãrii cãrbunelui în generarea energiei.
l Fisiunea nuclearã prezintã numai obstacole de ordin social
(exploatarea ºi depozitarea deºeurilor radioactive). A devenit resursã de
bazã pentru producerea energiei electrice la începutul anilor ‘70.
Principalele þãri care utilizeazã energia nuclearã sunt SUA, cu 104
platforme, Franþa, cu 59, Japonia, cu 53, la care se adaugã ºi România
(pe poziþia 30). Franþa deþine primul loc, cu 76% din totalul energiei,
urmatã de un numãr mare de þãri, cu o proporþie de peste 40% (Belgia,
Slovacia, Coreea de Sud, Ucraina, Bulgaria). În România, circa 10% din
totalul energetic este reprezentat de aceastã sursã.
l Energia hidroelectricã prezintã o perspectivã importantã de utilizare, dar cu diferenþieri mari pe suprafaþa Globului. Chiar dacã este o
sursã inepuizabilã, cu influenþe favorabile ºi asupra agriculturii (utilizarea apei ºi pentru irigaþii), ponderea sa va scãdea datoritã costurilor
de construcþie ºi întreþinere a lacurilor.
l Energia solarã poate fi exploatatã aproape oriunde pe suprafaþa
globului (repartizatã inegal), fiind ºi cea mai nepoluantã sursã de energie. Singura problemã este legatã de stocarea ºi de utilizarea acesteia
pe timp de noapte, anotimp de iarnã, cer înnorat º.a., dar ºi datoritã
costurilor ridicate de întreþinere.
l Energia eolianã este, de asemenea, o formã de producere a energiei inepuizabile ºi nepoluante. Se preconizeazã, prin tehnologia
modernã, cã forþa vântului ar putea produce energie de mai multe ori
decât se produce astãzi cu ajutorul cãrbunelui.
Dupã anul 1980, în þãrile dezvoltate s-au impus tot mai mult sursele
de energie mai puþin poluante ºi regenerabile, precum energia apelor
curgãtoare, solarã, eolianã, geotermalã, dar ºi reciclarea deºeurilor ºi
valorificarea acestora. S-a trecut la recuperarea deºeurilor din ambalaje
din lemn ºi carton, pânã la 60% în þãrile dezvoltate, reducând astfel
defriºarea pãdurilor. O altã mãsurã importantã a fost luatã de SUA, prin
adãugarea a 2% la valoarea finitã a produselor industriale pentru
cercetare ºi protecþia mediului.
Repartiþia bazinelor carbonifere ºi principalele centre de extracþie pe Glob
78
RESURSE NATURALE,
INDUSTRIALE ªI AGRICOLE.
IMPACTUL EXPLOATÃRII
ªI VALORIFICÃRII RESURSELOR
ASUPRA MEDIULUI
Terra este ea înºãºi o resursã, o resursã de viaþã, alcãtuitã din geosfere.
În cadrul ei existã multe resurse naturale, numai cã acestea trebuie descoperite ºi exploatate judicios, pentru a nu distruge sistemul global. Încã din
cele mai vechi timpuri, resursele au fost utilizate la o scarã redusã (populaþie
redusã, nivel social redus, lipsa industriei), unele chiar deloc. Odatã cu
creºterea numãrului de locuitori, cu ocuparea cât mai largã a suprafeþei
uscatului ºi a mãrii, s-au descoperit mereu noi surse. Resursele naturale
sunt dispersate pe tot Globul, reprezentând de fapt ºi atuul principal al
repartiþiei populaþiei. Un impact mare asupra exploatãrii resurselor a început
odatã cu explozia industrialã, când valorificarea acestora s-a intensificat
atât din punct de vedere al cantitãþii, cât ºi a varietãþii lor.
Resursele naturale (industriale)
Resursele naturale sunt elemente de naturã utilizate de cãtre om.
Resursele sunt clasificate dupã tipologii, dupã localizare, dupã gradul
de regenerare, dupã modul de folosinþã º.a.
l dupã criteriul valoric (de întrebuinþare socio-economicã) se disting
resurse fundamentale (apa, aerul, solul, materiile prime, sursele
energetice) ºi resurse auxiliare (cu un rol secundar în economie);
l dupã criteriul repartiþiei spaþiale se deosebesc: resurse situate în afara
suprafeþei terestre (cu origine extraatmosfericã ºi atmosfericã –
nepoluantã ºi ieftinã), resurse ale hidosferei, litosferei ºi biosferei.
n Resursele extraatmosferice ºi atmosferice
l Energia solarã reprezintã o sursã inepuizabilã, utilizatã sub diverse
forme ºi pe o scarã tot mai largã, dar cu un procent de valorificare
scãzut, datoritã costurilor ridicate de investiþie ºi alternanþei strãlucirii
soarelui (diurnã ºi chiar sezonierã). Energia este utilizatã prin douã metode: fotovoltaicã sau fisionarã, pentru încãlzirea agentului termic ºi
pentru energie electricã, ºi prin procesul de fotosintezã care utilizeazã
varietatea substanþelor organice din plantele verzi (bioconversia). Regiunile Globului cu cea mai mare cantitate de energie solarã se regãsesc
în Europa Mediteraneanã, Africa Saharianã, Asia Centralã ºi de Sud-Vest
ºi centrul Australiei.
l Energia eolianã are ca generator atmosfera ºi se datoreazã
miºcãrilor maselor de aer, cu mari diferenþieri la suprafaþa Terrei. Zonele
pretabile instalãrii centralelor eoliene sunt influenþate de viteza ºi
permanenþa vântului, dar ponderea este redusã datoritã costurilor
ridicate ale turbinelor centralelor. Printre þãrile producãtoare sunt:
Olanda, SUA, Canada, Franþa ºi Marea Britanie.
Existã ºi resurse de materii prime reprezentate de diverºii componenþi ai atmosferei, utilizaþi în industrie ºi agriculturã, fie direct, fie cu
aportul omului: azotul, oxigenul, dioxidul de carbon º.a.
n Resursele hidrosferei sunt repartizate de cele douã domenii majore
terestre – Oceanul Planetar ºi apele continentale.
l Resursele din Oceanul Planetar sunt variate. Pentru energie se utilizeazã forþa mareelor (inepuizabilã, restrânsã ca repartiþie, dar cu un
Resursele naturale – elemente
din naturã utilizate de cãtre om
în scopul societãþii; se gãsesc
în litosferã, atmosferã, biosferã,
hidrosferã.
Rezervele naturale – resurse naturale potenþiale, identificate ºi cuantificate, pe care omul le va putea
utiliza în viitor, printr-o tehnologie
de exploatare mai avansatã.
Bogãþiile naturale – resurse naturale care satisfac o anumitã
necesitate a omului (minereuri
auro-argentifere, platinã, diamant),
dar utilizate ºi în industrie.
Panouri solare pentru captarea
radiaþiei solare directe
Din totalul energiei emise de Soare,
pe Pãmânt ajunge puþin peste 30%
din 1,94 cal./cm2/min. (cantitate receptatã de partea superioarã a atmosferei).
Cantitatea energiei solare este distribuitã neuniform pe suprafaþa Pãmântului, datoritã formei sale, la care se
adaugã ºi nebulozitatea atmosfericã.
Astfel, cantitatea scade de la Ecuator
spre cei doi poli, datoritã unghiului de
incidenþã al razelor solare.
79
Energia hidraulicã transformatã în
energie electricã depinde mult de
nivelul social ºi tehnic al statelor, dar
ºi de modul ºi distanþa utilizãrii energiei. Potenþialul teoretic este de 5,65
milioane MW, cel tehnic amenajabil,
de aproape 4 milioane MW, iar cel
economic amenajabil, de 1,2 milioane
MW, din care se utilizeazã numai
o zecime. În Africa, unde potenþialul
hidraulic este ridicat, se utilizeazã
numai 2% din acesta.
Þãrile care valorificã sarea din Oceanul
Planetar prin precipitare în urma evaporãrii apei sunt: SUA, Australia,
Japonia, Arabia Sauditã, Kuwait,
China, Brazilia º.a.
Þãrile industrializate, cu o tehnologie avansatã, precum SUA, Marea
Britanie, Franþa, Australia º.a. utilizeazã magneziul în aliajele pentru
industria aeronauticã.
Oleoducte
n Care sunt principalele þãri exploatatoare de petrol?
n Care sunt resursele de energie
nepoluante?
80
potenþial mai ridicat decât cel al râurilor interioare), forþa valurilor
(influenþatã de vânt), curenþii marini (în studiu tehnologic, utilizatãdoar
în stadiul de experiment), hidrogenul din apã ºi variaþia pe verticalã a
temperaturii dintre straturile de apã (în stadiu de experiment), la care
se adaugã substanþele minerale (metalifere ºi nemetalifere, clorul,
sodiul, magneziul, sulful, calciul º.a.).
l Resursele apelor continentale prezintã o repartiþie inegalã pe suprafaþa uscatului. Sunt utilizate de multã vreme la irigaþii ºi mori de apã,
iar în prezent s-a trecut la transformarea în energie electricã. Potenþialul
de valorificare este influenþat de forþa apei; principalele þãri cu un
potenþial ridicat se aflã în Asia, Africa, America de Nord ºi de Sud,
care utilizeazã fluviile cu debite mari – prin construirea unor baraje
sau valorificarea unor praguri naturale de mari dimensiuni, precum
Brahmaputra, Enisei, Columbia, Zair, Zambezi, Parana º.a.
Sunt state cu un potenþial hidroenergetic valorificat la maximum,
precum Suedia, Elveþia, Italia, dar marile centrale sunt construite pe râul
Parana (de cãtre Brazilia, Paraguay ºi Argentina), pe Volga (Rusia),
Columbia, Colorado (SUA), Sf. Laurenþiu (Canada).
Apele de suprafaþã mai sunt utilizate ºi în agriculturã, prin sisteme
de irigaþii, în industrie (pentru anumite procese tehnologice ºi pentru
forþa hidraulicã), dar ºi în alimentarea cu apã a centrelor umane (urbane
ºi rurale).
n Resursele litosferei sunt înglobate în geosfera solidã care reprezintã ºi suport al înveliºului de sol.
Resursele energetice cuprind combustilii (cãrbune, petrol ºi gaze)
ºi substanþele radioactive (uraniu, plutoniu º.a.).
l Cãrbunii sunt resurse epuizabile ºi se împart, în funcþie de putere
caloricã, în cãrbuni superiori (antracit, huilã) ºi cãrbuni inferiori (cãrbune brun, lignit ºi turbã). Aceºtia sunt exploataþi atât la suprafaþã
(în carierã), cât ºi în adâncime (în galerii ºi mine, care ating adâncimea
de 1 000 de metri). Cele mai importante bazine carbonifere se gãsesc
în Continentul Asiatic (bazinul Peciora, Moscovei, Siberia º.a.) ºi Nord-American (în estul Munþilor Apalaºi, bazinul Michigan, Dakota º.a.).
l Petrolul a fost valorificat intens dupã anul 1900, ca urmare a utilizãrii motorului cu combustie internã. Odatã cu cererea mare de petrol
se dezvoltã ºi modalitatea de transport, de la sursã la beneficiar, prin
construirea unor conducte magistrale de mari dimensiuni (în þãrile
Orientului Mijlociu ºi Europa), dar ºi extinderea prospecþiunilor geologice în domeniul platformelor continentale. Marile þãri producãtoare
de petrol aparþin continentului asiatic (Orientul Apropiat ºi Mijlociu),
african ºi sud-american, care nu sunt ºi principalele consumatoare,
acestea sunt însã continentele european ºi nord-american.
l Gazele naturale reprezintã un alt combustibil fosil, cu o putere
caloricã ridicatã ºi cu o largã rãspândire pe piaþã, prin cele douã
categorii, gazul metan ºi gazul de sondã sau asociat. Importante
rezerve de gaze se regãsesc în Federaþia Rusã, Emiratele Arabe Unite,
Iran, Qatar, SUA, Venezuela, Marea Britanie, Olanda, Norvegia (din
Marea Nordului), Algeria, Australia º.a.
l Substanþele radioactive sunt utilizate în special la producerea energiei electrice prin fisiune (uraniu, thoriu ºi plutoniu) în centralele nucleare.
Uraniul prezintã rezerve importante, dar dispersate, în America de
Nord, Europa ºi Africa.
l Energia geotermalã este una dintre sursele regenerabile, reprezintã cãldura ce vine din interiorul Pãmântului ºi pãtrunde ascensional
spre suprafaþã, prin linii de dislocaþii, precum zonele de rift, de coliziune
a marilor plãci tectonice ºi chiar pe falii. Gradientul geotermic al Pãmântului este de 3 oC la 100 m. Cele mai mari valori se regãsesc în apropierea ariilor vulcanice ºi postvulcanice (în jurul Pacificului, de-a lungul
riftului african, în Islanda º.a.). Cercetãri asupra acestor resurse se
efectueazã în state precum SUA, Costa Rica, Japonia, Filipine, Kenya,
Islanda, Franþa º.a.
l Resursele de minerale utile reprezintã materii prime în industrie
(minereul de fier, rocile de constucþie º.a.).
l Resursele chimice sunt: sarea gemã, sãrurile de potasiu ºi magneziu,
sulfaþii ºi azotul, oxigenul din atmosferã.
l Resursele metalurgiei feroase, în care fierul este principala categorie
pentru siderurgie, urmat de mangan, crom, nichel, plumb, wolfram,
vanadiu º.a. Principalele þãri cu resurse de fier sunt pe continentul asiatic
(CSI ºi India), american (SUA, Canada, Brazilia), african (Africa de Sud),
iar în Europa, Suedia. Molibdenul ºi vanadiul sunt prezente în Coreea
de Sud, CSI, Canada, China, SUA.
l Resursele metalurgiei neferoase formeazã mai multe grupe: grele
(cupru, staniu, plumb, zinc, stibiu º.a.) ºi uºoare (aluminiu, magneziu º.a.),
rare (zirconiu, cadmiu), preþioase (aur, argint, platinã º.a.). Principalele
þãri producãtoare de aur sunt Republica Africa de Sud, SUA, Australia,
China, Canada, Brazilia º.a., iar de argint, Mexic, Peru, SUA, Polonia,
Australia, Chile, Canada º.a.
l Rocile de construcþie sunt utilizate în formã brutã sau prelucrate
în construcþii. Rocile brute sunt dominate de: marmurã (albã, roºie, gri,
verde), cu centre de exploatere în Grecia, Italia, Norvegia, Portugalia,
România; granit, rocã vulcanicã durã, exploatatã în Italia, Finlanda,
Suedia, Scoþia, Canada; bazalt, o altã rocã vulcanicã; gresie; travertin.
Dintre rocile care suportã o industrializare importantã sunt lianþii:
calcarele, marnele (ciment, ipsos) ºi nisipul cuarþos (sticlã), caolinul
(pentru porþelanuri).
Solul poate fi socotit o resursã litologicã fundamentalã pentru
societatea umanã, cu varietãþi mari ale fertilitãþii ºi degradãrii acestuia.
Suprafeþe întinse din uscatul Globului (aproximativ 50%) prezintã soluri
nefertile (tundrã, munþi înalþi).
n Resursele biosferei sunt repartizate pe întreaga suprafaþã planetarã, în domeniul uscatului ºi cel al Oceanului Planetar. Biomasa este
reprezentatã printr-o diversitate vegetalã ºi animalã, cu accent pe cel
dintâi, atât pe uscat, cât ºi în apele oceanice. Teoretic, aceste resurse
sunt regenerabile, dar prin intervenþia omului, care a redus prin defriºãri
areale întinse de pãdure ºi, implicit, habitatul unor specii de animale, la
care se adaugã ºi poluarea atmosfericã ºi cea din apele continentale,
care ajung ulterior în oceane, puterea de regenerare a scãzut simþitor.
l Pãdurea, principala resursã vegetalã a uscatului, se restrânge cu
repeziciune, ajungând astãzi sã ocupe sub 27% din uscat datoritã
exploatãrilor necontrolate.
l Savanele sunt situate în arealele tropicale utilizate pentru creºterea
animalelor.
l Algele marine prezintã variaþii diferite în funcþie de cantitatea de
luminã primitã ºi sunt utilizate în mai multe scopuri: în industria alimentarã, furaje, îngrãºãminte agricole, produse farmaceutice º.a.
l Fauna terestrã ºi acvaticã este extrem de diversã, fiind utilizatã în
agriculturã ºi în diferite alte ramuri industriale.
n Criterii de clasificare a resurselor
l Criteriul locului de utilizare înglobeazã resurse transportabile prin
cãi speciale (conducte, linii de înaltã tensiune), precum apa, sarea (prin
saleducte), petrolul, gazele º.a., sau cu ajutorul mijloacelor de transport
ºi resurse netransportabile, cum este solul.
l Criteriul modului de utilizare înglobeazã resurse energetice (combustibilii fosili, apa, lemnul, forþa vântului, a valurilor, a mareelor, energia
solarã), resurse–materii prime (minereurile, lemnul, gazele atmosferice,
sarea º.a.) ºi resurse alimentare (resursele biosferei).
l Criteriul dat de durata exploatãrii ºi puterea de refacere; resursele
se împart în douã mari categorii: inepuizabile (aerul, apa, energia geotermalã º.a.) ºi epuizabile (regenerabile sau neregenerabile, pe perioade
foarte mari de timp geologic; primele sunt reprezentate de pãdure, iar
celelalte, de minereuri, cãrbuni, petrol, gaze º.a.).
Muntele de sare
(Slãnic Prahova)
Cariera de la Roºia Montanã
(Munþii Apuseni)
Producþia de lemn
(pentru industrializare ºi combustibil)
81
Resursele agricole
Distribuþia terenurilor
agricole pe Glob
Culturi cerealiere din zona temperatã
Poluare cu gunoaie menajere
La începuturile umanitãþii, principala formã de existenþã era bazatã
pe agriculturã (vânatul ºi cultura agricolã). Aceste douã ramuri au persistat pânã astãzi, dar cu modificãri substanþiale, referitoare la suprafaþã ºi
la modalitatea de abordare a culturilor ºi vânãtorii. Agricultura de astãzi
este bine organizatã, în fonduri funciare stabile (modalitatea de dispunere a parcelelor în cadrul unei unitãþi administrative), ºi într-o structurã
agrarã modernã (formã de organizare agricolã, care specificã tipul de
exploatare).
Agricultura din prezent poate fi încadratã în douã tipuri majore:
tradiþionalã sau de subzistenþã (pentru utilitate familialã, existentã pe
mari întinderi din Africa, Asia ºi mai puþin în America de Nord ºi Europa)
ºi modernã (care utilizeazã tehnici moderne, prin mecanizare).
Resursele sunt repartizate inegal, formând regiuni agricole (cu
specific agricol regional, care se suprapune aproximativ pe câte o zonã
climaticã):
l a tropicelor umede, cu precipitaþii bogate, cu soluri fertile, unde
predominã culturile de orez (cu pânã la 3 recolte pe an), porumb, mei,
la care se adaugã ºi arborele de cacao, cauciuc, palmierul de cocos º.a.;
l a tropicelor cu umiditate sezonierã, cu orz, în perioadele ploioase
ºi cafea, bumbac în perioada mai secetoasã;
l aridã, cu agriculturã restrânsã în apropierea râurilor mari ºi în
arealele irigate, unde predominã orezul, porumbul, bumbacul, la care
se adaugã creºterea animalelor;
l subtropicalã, ce cuprinde douã subregiuni bine individualizate,
mediteraneanã (citrice, viticulturã, orez, bumbac ºi cereale) ºi musonicã
(orez, porumb, leguminoase, bumbac º.a.);
l temperatã, cu cereale, pãºuni naturale ºi creºterea animalelor;
l subpolarã, cu pãºuni naturale, unde predominã creºterea animalelor ºi mai puþin culturile de orz, cartofi º.a.
Peisajele agricole sunt reprezentate prin douã mari categorii,
subdivizate în mai multe tipuri:
l naturale, unde impactul antropic este restrâns, cu un covor vegetal sãrac, situate în zonele subpolare, aride ºi peisajele forestiere din
zona ecuatorialã (Amazon, Africa Centralã);
l antropizate, cu impact mare al omului: câmpurile cultivate deschise
(openfield); cu parcele bine ordonate, limitate de o reþea de drumuri
perpendiculare ºi închise (bocage); cu un relief accidentat sau puternic
fragmentat, unde predominã pãºunile; puternic mecanizate (peisaj
bazat pe monoculturã); musonic-asiatic (culturi de orez ºi puternic
terasat); itinerante (agriculturã de subzistenþã) ºi peisajul agricol
periurban (zarzavaturi ºi legume).
Industria, agricultura ºi mediul natural
Serã pentru cultivarea legumelor
82
Sursele naturale de poluare fac parte, în mare mãsurã, din sistemul
global al Terrei, dar, pânã la apariþia omului modern, poluarea era contrabalansatã de forþa de regenerare. Multe dintre sursele de poluare au
efecte indirecte sau directe, atât asupra mediului, cât ºi a societãþii
omeneºti.
Aºa-zisele surse naturale de poluare sunt urmãtoarele: solul (prin
particule, resturi organice remaniate ºi împrãºtiate de vânt), plantele
(poluarea cu polen, sporii, cu impact asupra omului), vulcanismul
(prin emisiile de gaze, vapori de apã, particule de praf º.a.), cutremurele
(prin efectele directe ºi indirecte), praful cosmic (cu caracter radioactiv;
pe Terra cade o cantitate de aproape 1 000 t/an), incendiile, inundaþiile º.a.
Odatã cu industrializarea, au apãrut ºi marile probleme de mediu.
Astfel, industria este un factor poluant pentru toate mediile (aer, apã,
sol, subsol), cu impact major asupra mediului ca întreg ºi asupra comunitãþii. Industria extractivã polueazã mediul, începând de la faza de
exploatare/extracþie ºi pânã la preparare, reciclare º.a., prin praful (cu
un conþinut de silicaþi, cãrbune º.a.) provocat în timpul exploatãrii, prin
declanºarea proceselor gravitaþionale (prãbuºiri, alunecãri, curgeri),
haldele de steril ºi iazurile de decantare, care scot din circuit suprafeþe
întinse de teren, fiind ºi un factor de risc asupra apelor ºi mediului
înconjurãtor. Industria energeticã prezintã o poluare complexã (termicã,
fonicã, electromagneticã, chimicã º.a.), în funcþie de modalitãþile de
producere.
Terenurile agricole sunt afectate de diferite pulberi în suspensie,
precum praful emis de industria lianþilor, de termocentrale, fabricile
cu profil chimic ºi petrochimic, fabricile de acid sulfuric, negrul de fum,
diferite elemente fine înglobate de ploile acide (oxizi de azot ºi sulf),
toate cu efect nociv asupra aparatului foliar ºi solurilor (fenomenul de
acidifiere). Enclavele agricole poluate sunt amplasate în apropierea
punctelor de exploatare a resurselor naturale, a petrolului (cel puþin
300 m2 în apropierea sondelor, dar ºi punctele de „intervenþie“ a
oamenilor asupra conductelor speciale de transport), carierele ºi haldele
de steril ºi iazurile de decantare, precum ºi râurile, care uneori se revarsã
asupra terenurilor la ape mari. În prezent, se poate discuta ºi de o
autopoluare a agriculturii, fie prin utilizarea unor tehnici neadecvate de
utilizare a solurilor (arãturile în lungul pantei, irigaþiile neraþionale, utilizarea
pesticidelor º.a.), fie prin mari complexe de creºtere a animalelor care
produc cantitãþi mari de dejecþii, la care se adaugã materialele de dezinfectare (pentru combaterea dãunãtorilor) ºi curãþare (sodã, detergenþi).
Pe de altã parte, supraexploatarea faunei a dus la dispariþia a peste
300 de specii de vertebrate în ultimele trei secole ºi ameninþarea cu
dispariþia a peste 1 000 de specii.
Amenajarea teritoriului
Dezvoltarea rapidã a societãþii – atât demografic, cât ºi tehnologic –
a condus cãtre o cerinþã necesarã dezvoltãrii durabile – armonia omului
cu natura. Teritoriul reprezintã, în sens general, planeta Pãmânt cu
suprafaþa acesteia (ape ºi uscat). Acest teritoriu necesitã o ierarhizare,
o sistematizare. Teritoriul se poate referi la un continent, la o insulã,
þarã sau chiar la unitãþi de relief (regionale). Amenajarea teritoriului este
un proces tehnologic conºtient, bine orientat ºi documentat. Pentru
aceasta este nevoie de un ansamblu de activitãþi interdisciplinare, dar
cu un singur obiectiv – organizarea fizicã a spaþiului geografic.
Amenajarea teritoriului poate fi definitã ca fiind expresia spaþialã
a politicilor economice, sociale, culturale ºi ecologice ale societãþii.
Reprezintã o activitate de interes general, cu caracter continuu.
Spre exemplu, amenajarea teritoriului unui sat sau oraº, cu finalizarea concretã a Planului Urbanistic General al localitãþii (PUG), care
delimiteazã mediile funcþionale ale unitãþii teritoriale (intravilanul, extravilanul, vatra satului º.a.).
Amenajarea teritoriului trebuie sã fie: globalã (pentru a funcþiona
ca sistem), funcþionalã (pãstrând caracteristicile de bazã ale teritorului),
în perspectivã (cu tendinþe pozitive de evoluþie), democraticã (cu participarea nemijlocitã a populaþiei).
Obiectivele generale sunt urmãtoarele:
– dezvoltarea economicã ºi echilibratã a teritoriului;
– ameliorarea calitãþii vieþii populaþiei;
– gestionarea judicioasã a resurselor naturale ºi protecþia mediului;
– gestionarea patrimoniului local (monumente ale naturii, istorice);
– realizarea de conexiunii cu localitãþile vecine.
Termocentralele eliminã cenuºã, pulberi, gaze toxice, abur, care contribuie
cu peste 50% dintre elemente la
efectul de serã.
Hidrocentralele modificã în mare
parte peisajul local, prin ocuparea unei
suprafeþe mari de teren care a suferit
defriºãri, strãmutãri de localitãþi, la
care se adaugã reducerea numãrului de
peºti, prin obturarea migraþiei acestora
ºi ridicarea nivelului freatic al apei.
Centralele nuclearo-electrice polueazã
apa folositã la rãcirea reactoarelor.
Centralele eoliene, pe lângã faptul cã
ocupã suprafeþe întinse, produc ºi o
poluare fonicã.
Centralele solare ocupã suprafeþe
uneori scoase de sub incidenþa agricolã.
Industria materialelor de construcþii
polueazã mediul prin pulberile emise,
bogate în oxizi de calciu, de magneziu, de siliciu, azbest º.a. care se
depun pe aparatul foliar al plantelor,
împiedicând evapotranspiraþia.
ªtiaþi cã...
Deºeurile urbane rezultate din activitãþile menajere sunt greu de asimilat
de naturã, datoritã tipului de produse
ºi tehnologiilor utilizate. Multe dintre
reziduuri persistã ani de zile (fierul ºi
aliajele 100 de ani, masele plastice
250 de ani, aluminiul 500 de ani, iar
sticla, pânã la 5 000 de ani).
l
Planul Urbanistic General (PUG)
În cadrul unui oraº, PUG-ul trebuie sã
delimiteze net zonele cu diferenþieri de
exploatare. Printre cele mai clasice
zone ale unui PUG amintim: limitele
oraºului (intravilanul ºi extravilanul),
zonele de locuinþe, zona centralã
(istoricã), zonele spaþiilor verzi (parcuri
orãºeneºti, de agrement etc.), zonele
cu unitãþi industriale ºi agricole, zona
de gospodãrie comunalã (salubritate),
zonele cu instituþii (de învãþãmânt,
sanitare, bancare, culturale), zona cãilor de comunicaþii ºi constucþiile aferente, zonele de risc ºi zonele propuse
pentru reabilitare.
n Enumeraþi ºi analizaþi sursele de
poluare din localitatea dumneavoastrã.
n Analizaþi din punct de vedere al
poluãrii regiunea agricolã din apropierea localitãþii dumneavoastrã.
83
Proiect de dezvoltare a relaþiilor demografie – localitate – industrie –
agriculturã din spaþiul rural al regiunii Bucovina, România
Un studiu de analizã pentru dezvoltarea integratã a unor regiuni sau localitãþi trebuie analizat
din mai mai multe puncte de vedere, cu ajutorul
unor echipe complexe.
Ca primã etapã este documentarea complexã
asupra teritoriului, de la caracteristicile fizico-geografice, istorice ºi pânã la modalitãþile de organizare
a spaþiului.
Etapa a doua este cea de contact cu spaþiul de
studiu, dupã care, datele se centralizeazã ºi se
finalizeazã printr-o analizã SWOT*, care evidenþiazã
atât punctele tari ºi slabe ale regiunii respective, cât
ºi oportunitãþile ºi riscurile la care este supusã.
În cazul spaþiului rural al Bucovinei, analiza realizatã are urmãtoarele rezultate:
Puncte tari:
– Peisaj natural variat (varietate a rocilor ºi formelor de relief);
– Existenþa depresiunilor cu potenþial ridicat de
populare ºi de dezvoltare a unor ramuri economice;
– Existenþa unui numãr important de locuitori;
– Structurã relativ diversificatã a populaþiei
active;
– Ratã ridicatã a populaþiei active;
– Importante resurse funciare agricole (terenuri
arabile 51%, pãºuni ºi fâneþe 48%);
– Ocupaþia de bazã este creºterea animalelor
(recunoscutã pe plan naþional ºi internaþional);
– Un potenþial turistic variat ºi ridicat (monumente
ale naturii, rezervaþii, muzee, case memoriale
º.a.);
Puncte slabe:
– Condiþii nefavorabile pentru anumite activitãþi
agricole;
– Prezenþa unor centre urbane cu un potenþial
de poluare;
– Ratã ridicatã a tinerilor ºomeri;
– Fond forestier iraþional exploatat;
– Slabã varietate a unitãþilor industriale din
domeniul alimentar;
– Nivelul redus al instruirii populaþiei rurale în
domeniul turismului.
Oportunitãþi:
– Ofertã favorabilã ca forþã de muncã;
– Posibilitatea dezvoltãrii unor întreprinderi mici
ºi mijlocii;
– Posibilitatea valorificãrii superioare a potenþialului zootehnic;
– Posibilitatea organizãrii a numeroase trasee
turistice.
Restricþii:
– În domeniul agricol, la cereale;
– Pierderea unui important segment al forþei de
muncã datoritã migraþiei;
– Existenþa unui sistem deficitar de informare în
domeniul activitãþilor turistice.
În urma acestor concluzii ale studiului, se pot
trasa câteva direcþii de dezvoltare în plan demografic, agricol ºi economic:
– Atragerea tinerilor în activitãþile de bazã ale
regiunii;
– Atragerea investitorilor strãini în devoltarea
industriei de bazã ºi valorificarea produselor
finite, chiar ºi în cadrul turismului rural;
– Dezvoltarea unor activitãþi turistice pe baza multitudinii ºi complexitãþii punctelor de atracþiei.
*
SWOT = denumire ce provine de la cuvintele englezeºti:
Strenghts – puncte tari, Weaknesses – puncte slabe,
Opportunities – posibilitãþi¸ Threats – pericole. Reprezintã
o metodã a managementului strategic (evaluare–situaþie)
ce permite evaluarea situaþiei interne ºi a influenþelor
externe asupra spaþiului studiat.
Evaluare
1. Care sunt factorii ce influenþeazã spaþiul de locuit
2.
3.
4.
5.
84
din regiunile deºertice ale Globului?
Exemplificaþi de ce Africa este continentul cu rate
ridicate ale natalitãþi ºi mortalitãþii populaþiei.
Realizaþi un grafic cu statele care deþin cea mai
ridicatã duratã medie de viaþã de pe Terra.
Care dintre rasele (principale) de oameni se
regãsesc pe trei continente, unite de Marea
Mediteranã?
a) africanã; b) asiaticã; c) europeanã.
Care este varianta corectã?
Cea mai mare pondere a populaþiei este stabilitã
în cadrul urmãtoarei trepte hipsometrice:
a) sub 200 m; b) între 201–500 m; c) peste 501 m.
Care este varianta corectã?
6. Numiþi continentul cu cele mai multe state
situate în topul primelor 10 state dupã numãrul
de locuitori:
7. Care sunt factorii care influenþeazã variaþiile
grupelor de vârstã pe continentele african ºi
european?
8. Care sunt sectoarele de activitate ale populaþiei
active ºi care sunt influenþele variaþiei globale?
9. Numiþi continentul care deþine cele mai multe
þãri cu un PIB ridicat.
10. Numiþi cele 7 þãrii de pe Glob care deþin peste
80% din rezervele mondiale de cãrbuni.
IV
Sistemul economic
ºi sistemul geopolitic
1. Evoluþia economiei mondiale ºi sistemul
economic mondial
2. Sistemul geopolitic mondial actual
3. Ansambluri economice ºi geopolitice
mondiale actuale (Uniunea Europeanã,
APEC etc.) – aspecte generale
4. Rolul unor state în sistemul
mondial actual: Statele Unite
ale Americii, Federaþia Rusã, Japonia,
China, India, Brazilia. *Alte state:
Republica Africa de Sud, Israel, Australia
5. Organizarea spaþiului mondial
(þãri în dezvoltare, þãri dezvoltate, alte
categorii de þãri). Raportul Nord–Sud
6.* Spaþiul mediteranean la interfaþa
Nord–Sud
7. De la lumea unipolarã la lumea
multipolarã
În acest capitol vei învãþa:
l
l
l
l
l
ce este sistemul geopolitic mondial
ce sunt ansamblurile economice ºi geopolitice mondiale
care este rolul noilor puteri mondiale
ce reprezintã spaþiul mediteranean
ce este lumea unipolarã ºi cea multipolarã
EVOLUÞIA ECONOMIEI MONDIALE
ªI SISTEMUL ECONOMIC MONDIAL
1. Apariþia economiei mondiale
Vechiul Testament (Geneza) menþioneazã: ...„ Avram era foarte bogat
în vite, în argint ºi în aur.“ În Biblie se
fac primele referiri la „ciclurile economice“ – ºapte ani de abundenþã –
ºapte ani de sãrãcie.“
Monedã fenicianã
Cetatea Sidon (Liban)
Lupta extrem de durã pentru existenþã i-a obligat pe oamenii primitivi
sã-ºi organizeze munca în comun ºi, în consecinþã, sã accepte proprietatea comunã ºi repartiþia egalã. Numãrul oamenilor era foarte redus,
cunoºtinþele ºi uneltele erau rudimentare, iar ºansa de supravieþuire a
unei familii primitive depindea mai ales de braþele de muncã disponibile.
Nu se ºtie când a început formarea proprietãþii private, dar apariþia
ei nu s-a produs în acelaºi timp peste tot. Este posibil ca proprietatea
privatã sã fi apãrut, la început, la triburile semitice ºi ariene care se aflau
într-un stadiu mai avansat de dezvoltare, dar se poate concluziona cã
dezvoltarea inegalã îºi are originea în cele mai vechi timpuri.
În epoca patriarhatului ºi a familiei monogame exista proprietatea
privatã. Argumentele de ordin istoric confirmã faptul cã triumful proprietãþii private asupra celei comune s-a produs între secolele XXI–XV î.Hr.
Trecerea de la matriarhat la patriarhat a fost marcatã de creºterea productivitãþii muncii datoritã perfecþionãrii tehnice ºi diviziunii muncii.
Separarea triburilor de pãstori de masa celorlalte triburi a avut ca
efect principal apariþia plusprodusului; acesta a constituit motivaþia
dezvoltãrii proprietãþii private. Primul obiect al proprietãþii private l-au
constituit vitele, iar primii proprietari au fost capii familiei patriarhale.
Mai târziu, se produce a doua diviziune a muncii, când se separã meºteºugarii de agricultori, luând naºtere producþia destinatã schimbului.
Cea de-a treia diviziune a muncii are loc în pragul trecerii la epoca
anticã, atunci când apar negustorii (care mijloceau schimbul de produse).
În Antichitate apar primele manifestãri de comerþ exterior, iar
fenicienii au fost primii oameni de afaceri la mari distanþe; ei au fondat
târguri în Cipru, Malta, Sardinia, Peninsula Ibericã, iar oraºele Tyr, Sidon,
Cartagina au avut un mare rol în desfãºurarea comerþului din bazinul
mediteranean. Se comercializau: cereale, lemn preþios, obiecte din
bronz, bijuterii, stofe, mirodenii, peºte etc.
Comerþul se practica ºi în Asia Micã, Orientul Mijlociu, Insula Ceylon
(azi Sri Lanka), unde erau pieþe angro, antrepozite comerciale. Fluxul
de transport era mic, iar ponderea economicã era foarte scãzutã.
Pentru schimburile la mare distanþã nu erau antrenate decât unele
pãrþi ale Europei, Asiei ºi Africii de Nord.
În Evul Mediu au apãrut centre comerciale: Veneþia, Genova, Bagdad,
Anvers, Nijni-Novgorod º.a.; comerþul maritim a luat amploare, iar
bunurile de consum constituiau obiectul tranzacþiilor. Aria geograficã
a comerþului se extinde ºi se contureazã cinci nuclee ale comerþului:
Bazinul mediteranean, Marea balticã, Oceanul Indian–Marea Roºie,
China, Asia Centralã.
2. Formarea economiei mondiale
Veneþia, un mare centru comercial
din Evul Mediu
86
O nouã epocã în activitatea economicã debuteazã la sfârºitul
secolului al XV-lea ºi în secolul al XVI-lea, ca urmare a marilor descoperiri
geografice, a cuceririlor coloniale care au permis includerea în circuitul
economic a celor douã Americi, a unor vaste regiuni din Asia ºi Africa.
Secolul al XVI-lea marcheazã apariþia germenilor pieþei mondiale. Apar
manufacturile, amplasate de regulã în porturile maritime, se intensificã
importul de materii prime; unele manufacturi au fost create în colonii.
Olanda era þara care domina piaþa mondialã în perioada manufacturierã.
Spre sfârºitul secolului al XVIII-lea ºi începutul secolului al XIX-lea –
ca rezultat al primei revoluþii industriale – are loc o impresionantã creºtere
a productivitãþii muncii, cad cele mai multe bariere impuse de sistemul
feudal, piaþa internã se dezvoltã, revoluþiile burgheze lichideazã vechea
fãrâmiþare politicã, iau naºtere statele naþionale, se creeazã condiþii
pentru schimbul de activitãþi ºi pentru apariþia economiilor naþionale ca
entitãþi de sine stãtãtoare.
3. Stadiile mondializãrii
Dacã între secolul al XVI-lea (momentul apariþiei embrionare a pieþei
mondiale) ºi pânã spre sfârºitul secolului al XIX-lea agenþii economici
particulari produceau bunurile economice în mod frecvent în interiorul
þãrii de origine, cu scopul de a vinde o parte din ele peste graniþã, la
începutul secolului XX firmele mai puternice trec, treptat, la investiþii
peste graniþele naþionale; într-o astfel de situaþie, o parte a bunurilor
economice încep sã fie rezultatul producþiei organizate concomitent în
mai multe þãri. Acest fapt dã un impuls hotãrâtor mondializãrii activitãþii
economice. Procesul mondializãrii economiei a cunoscut urmãtoarele
stadii:
l mondializare prin comerþ exterior (stadiul afirmãrii economiilor
internaþionale). Statele naþionale aveau în centrul politicii economice echilibrarea balanþei lor comerciale;
l preponderenþa investiþiilor externe de capital (aflate la originea
transnaþionalizãrii); se accentueazã dupã Primul Rãzboi Mondial.
Oficial, politica economicã avea ca obiectiv echilibrarea balanþei
de plãþi externe;
l astãzi, pe fondul accentuãrii rolului firmelor transnaþionale, are loc
o puternicã integrare a activitãþii economice la scarã planetarã.
Globalizarea economiei constã în creºterea în proporþii fãrã precedent
a interdependenþelor dintre agenþii economici, dintre economiile naþionale. Ritmul afacerilor a crescut ameþitor, iar implicaþiile asupra pieþelor
internaþionale sunt, uneori, imprevizibile.
4. Conceptul de sistem economic mondial
ºi caracteristicile acestuia
Stadiul economiei, caracterizat prin schimbul reciproc de activitãþi,
când este implicatã majoritatea agenþilor economici de pe Glob, poartã
denumirea de economie mondialã.
Economia mondialã cuprinde sferele producþiei materiale, ale cercetãrii ºtiinþifice, ale capitalurilor ºi relaþiile determinate de acestea. Agenþii
economici ºi investitorii strãini sunt participanþi la desfãºurarea proceselor economice.
În fiecare etapã a dezvoltãrii sale, economia mondialã ºi-a schimbat
imaginea. Pânã în prezent, a dobândit urmãtoarele trãsãturi caracteristice:
l astãzi, cei mai importanþi agenþi economici sunt societãþile transnaþionale. Economia mondialã este expresia unui sistem de interdependenþe; dezvoltarea economiilor naþionale determinã interrelaþiile
dintre ele, iar aceste interrelaþii se aflã la baza unor subsisteme
mondiale (comercial, valutar, financiar). Între aceste subsisteme se
manifestã, de asemenea, interdependenþe, cu implicaþii asupra
agenþilor economici ºi a economiilor naþionale.
l influenþa economiilor naþionale asupra economiilor mondiale se
va exercita încã mulþi ani în secolul XXI, în raport cu nivelul lor
de dezvoltare (economiile naþionale sunt celulele de bazã ale economiei mondiale);
l economiei mondiale îi este proprie concurenþa între agenþii economici,
care are ca rezultat selecþia acestora, în raport cu forþa lor de inovaþie
tehnologicã ºi managerialã, ce dã impuls progresului economic;
Marile descoperiri geografice (sfârºitul secolului al XV-lea ºi începutul
secolului al XVI-lea) au fãcut evidentã unicitatea lumii terestre, iar
intercondiþionarea dintre bunãstarea
individualã ºi colaborarea popoarelor
se constituie într-un bun public probat
în viaþa fiecãrui cetãþean prin consumul de mãrfuri coloniale din noile
teritorii descoperite (bumbac, cauciuc,
neferoase, forþa de muncã ieftinã
pentru plantaþii º.a.).
Atât gospodãria patriarhalã, bazatã
pe tehnici manuale, cât ºi fãrâmiþarea
feudalã a teritoriilor europene sau
fãrâmiþarea tribalã în regiunile descoperite nu puteau oferi baza materialã
a unor legãturi durabile între popoare;
erau totodatã obstacole în fluidizarea
legãturilor dintre regiuni; de aceea,
era nevoie de alte premise pentru stimularea procesului de constituire a
economiei mondiale.
Primele þãri care înfãptuiesc revoluþiile burgheze antifeudale au fost
Olanda ºi Anglia (sec. XVI–XVII),
realizând unificarea economiilor ºi
teritoriilor naþionale ºi promovarea
unor politici economice unitare. Au
urmat Franþa, Spania, Italia, Germania
ºi alte þãri europene (sec. XIX–XX),
care, desãvârºindu-ºi revoluþiile burgheze, ºi-au consolidat pieþele naþionale
ºi complexele economice naþionale.
Bursã de Valori Bucureºti
87
Economia mondialã reprezintã un
sistem complex, interdependent, de
agenþi ai vieþii economice – economii
naþionale, uniuni economice zonale,
regionale, transcontinentale, companii private ºi publice, persoane fizice
rezidente în diferite þãri ale lumii,
între care se dezvoltã ample relaþii
economice, tehnologice, comerciale,
financiar-monetare etc. pe baza diviziunii mondiale a muncii, împreunã
cu normele juridico-legislative ºi cu
instituþiile care reglementeazã ºi monitorizeazã funcþionarea structurilor
componente ºi a sistemului economic
mondial în ansamblul sãu.
l în diferite regiuni ale economiei mondiale se manifestã o alternare
a fazelor de expansiune ºi a celor de recesiune; ca o consecinþã, regiunile sau zonele de prosperitate se extind, cele de sãrãcie se restrâng;
marea provocare a secolului XXI o reprezintã „învingerea sãrãciei“;
l între diferitele regiuni ºi zone ale economiei mondiale se menþin
decalaje datoritã dezvoltãrii inegale – statele-naþiune diferã ca potenþial economic, majoritatea au optat pentru sistemul capitalist,
dar se menþin câteva cu sistem comunist;
l producþia ºi circulaþia mãrfurilor devin atotcuprinzãtoare – relaþiile
de piaþã reprezintã liantul elementelor atât de eterogene;
l relaþiile de piaþã la scarã mondialã, investiþiile externe de capital
se intensificã ºi contribuie direct la mãrirea gradului de integrare
a economiei mondiale.
Prin urmare, pe parcursul evoluþiei sale, economia globalã cunoaºte
grade crescânde de integrare.
Pieþele financiare ºi fluxurile bursiere
5. Perspectivele sistemului economic mondial
Care este interdependenþa dintre
rãspândirea capitalismului pe Glob
ºi economia mondialã?
Realizaþi un eseu cu titlul: Concu-
renþa – motorul dezvoltãrii economiei mondiale.
Care sunt perspectivele economiei
mondiale?
88
În calitatea sa de sistem, economia mondialã presupune echilibru,
stabilitate, dinamicã ºi integrare, deºi fiecare dintre aceste caracteristici implicã, pe termen lung, oscilaþii.
Un dezechilibru prelungit poate avea efecte negative – micºorarea
veniturilor în devize obþinute din export sau acumularea de stocuri (când
scade cererea), penuria unor materii prime (când scade oferta). Pe plan
mondial, starea de echilibru vizeazã sfera circulaþiei, domeniile producþiei, repartiþiei ºi consumului. Deci, echilibrul ºi stabilitatea au un caracter
relativ. Echilibrul economic are un caracter dinamic, întrucât trecerea
continuã de la o stare de echilibru la alta conferã sistemului economic
o relativã stabilitate.
Secolul XXI va modifica dinamica ºi nivelul de integrare al economiei
mondiale, ca urmare a schimbãrilor majore care se vor produce în componentele sale fundamentale – statele-naþiune, ansamblurile economice,
societãþile transnaþionale, cât ºi în raporturile dintre ele. Concomitent cu
integrarea interstatalã, devine tot mai evidentã tendinþa de regionalizare
a economiei mondiale, crescând importanþa instituþiilor supranaþionale.
Globalizarea economicã este, în primul rând, o consecinþã a transnaþionalizãrii vieþii economice. Transnaþionalele traverseazã nu numai
frontierele statelor-naþiune, ci ºi noile frontiere – cele ale ansamblurilor
economice mondiale. Procesul globalizãrii este în plinã evoluþie, iar
limitele integrãrii economice sunt la scarã planetarã – adicã un sistem
economic coerent.
SISTEMUL GEOPOLITIC
MONDIAL ACTUAL
1. O etapã de cãutare a unei noi identitãþi
Dupã 1989 au început mari schimbãri europene ºi mondiale care au
antrenat un val de optimism, de speranþã, dar ºi de îngrijorare. Noi
sintagme pãtrund în limbajul geopolitic, cu ºansa de a desemna obiective sau proiecte fezabile („Europa integratã ºi liberã”, „Europa unitã”,
„Noua ordine economicã ºi politica internaþionalã” º.a.).
Pe mãsura detaºãrii de perioada confruntãrii bipolare, atât din
comentariile publice, cât ºi din studiile geopolitice se contureazã tot
mai clar ideea cã speranþele au depãºit, ºi de aceastã datã, realitatea.
Victoria în Rãzboiul rece a adus învingãtorilor mult mai multe probleme
decât au încercat sã soluþioneze; tranziþia la economia de piaþã ºi la
societatea democraticã s-a dovedit a fi mai dificilã, mai lungã ºi mai
dureroasã decât se estimase iniþial, iar numeroasele conflicte în spaþiul
de la Adriatica pânã în Kîrgîzstan dovedesc clar cã pacea ºi securitatea
sunt încã fragile ºi în pericol.
Pe termen scurt, sau poate chiar mediu, sistemul geopolitic internaþional menþine un inedit aspect monopolar. SUA rãmân în prezent
singura superputere mondialã care dispune de capacitãþi naþionale ce-i
permit sã organizeze (singurã sau în cooperare cu alte state) acþiuni
politice, economice ºi de securitate de mare amploare.
Dispariþia Organizaþiei Tratatului de la Varºovia, în genere a blocului
estic, nu a atras dupã sine dizolvarea NATO. Din 1990 ºi pânã astãzi
NATO este o alianþã fãrã inamic, dar lumea care încetase sã mai fie
bipolarã nu era nicidecum mai liniºtitã:
Statele rezultate dupã dezmembrarea
fostei Iugoslavii
l în 1990, Irakul a invadat Kuwaitul;
l a urmat riposta datã de forþe armate ale mai multor state (auto-
rizatã de cãtre ONU);
l frãmântãrile care însoþeau destrãmarea URSS au generat conflicte
între Armenia ºi Azerbaidjan, în interiorul statelor (Georgia, Moldova,
Federaþia Rusã), conflictul din Cecenia;
IC
Ã
MAREA
NORDULUI
MAR
EA
BA
LT
OCEANUL
ATL ANTIC
l rãzboaiele care pecetluiau soarta fostei Iugoslavii.
S-au conturat noi provocãri pentru securitatea statelor, precum ºi
securitatea internaþionalã în ansamblu:
l s-au intensificat tensiunile generate de miºcãrile extremiste pe
baze etnice sau confesionale;
l cazurile de încãlcare gravã a drepturilor omului;
l pericolul diseminãrii armelor de distrugere în masã;
State cu regim politic comunist
State cu regim politic democratic
MAREA
MEDITERANÃ
Europa divizatã
în timpul Rãzboiului rece
l reþelele criminale;
l terorismul internaþional;
l vulnerabilitatea sistemelor informaþionale ale statelor (inclusiv
sectorul militar, degradarea mediului ambiant º.a.) – toate acestea
fiind noi sfidãri pentru politica statelor în domeniile securitãþii
ºi pãcii.
Dupã depãºirea Rãzboiului rece, pe plan mondial a dispãrut ceva
fundamental – posibilitatea unui rãzboi major între douã blocuri de putere,
dispunând fiecare de arsenale care includ armele cele mai de temut.
Care erau caracteristicile sistemului geopolitic bipolar?
Dupã ce lumea a încetat a mai fi
bipolarã care au fost noile provocãri pentru securitatea statelor
ºi securitatea informaþionalã?
89
2. Un nou concept strategic ºi structurile
de securitate
Summitul OSCE (Slovenia, 2005)
Sediul NATO (Bruxelles)
Noile condiþii istorice au determinat Alianþa Nord-Atlanticã sã se
redefineascã pe sine ºi sã-ºi regândeascã rolul ºi funcþiile: în câþiva ani
a stabilit raporturi noi cu statele Organizaþiei Tratatului de la Varºovia
ºi a elaborat un nou concept strategic:
l În 1991 s-a constituit Consiliul de Cooperare Nord-Atlanticã în
care erau reprezentate 16 state din NATO ºi 9 state din Europa Centralã
ºi de Est, printre care ºi România;
l Parteneriatul pentru Pace – o structurã adiacentã a Alianþei
Nord-Atlantice – constituit în 1994, era deschis ºi statelor foste membre
ale Tratatului de la Varºovia, precum ºi altor state interesate; în timp,
s-au alãturat ºi þãri neutre: Suedia, Finlanda, Austria, Elveþia.
l Organizaþia pentru Securitate ºi Cooperare în Europa a fost constituitã în 1975 prin semnarea Actului Final de la Helsinki. OSCE (pe
atunci CSCE) a apãrut ca o structurã de securitate colectivã care grupa
toate categoriile de state de atunci.
l În 1994, CSCE s-a transformat în Organizaþia pentru Securitate ºi
Cooperare în Europa (OSCE).
Rolul OSCE în domeniile securitãþii s-a concentrat asupra prevenirii
conflictelor, gestionãrii crizelor ºi reconstrucþiei post-conflict, promovãrii
instituþiilor democratice, protecþiei drepturilor omului ºi asigurãrii
libertãþilor fundamentale.
La summitul NATO de la Roma (1991) s-a fãcut public un nou
concept strategic. În esenþã, acest nou concept presupune ca Alianþa
Nord-Atlanticã sã se poatã angaja în acþiuni militare în afara teritoriului
sãu – acþiuni care nu sunt un rãspuns la o agresiune împotriva unuia
sau altuia dintre statele membre al Alianþei în întregul sãu. Motivaþia
acestei angajãri militare consta în aceea cã securitatea europeanã este
indivizibilã ºi orice conflict de pe continent poate pune în pericol ºi
securitatea statelor membre. În conformitate cu acest concept, NATO
a intervenit în Bosnia-Herþegovina, în actuala Iugoslavie – în legãturã
cu criza din Kosovo.
3. Lãrgirea NATO spre Est
În condiþiile post Rãzboi rece, opþiunea NATO de a se extinde spre
Est prin admiterea de noi state membre, a marcat în mod fundamental
evoluþiile Alianþei Nord-Atlantice. Aceastã dorinþã de a deveni membre
ale Alianþei ºi-au exprimat-o, în diferite momente, Albania, Bulgaria,
Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia, Slovenia
(state foste aliate ale URSS).
Extinderea Alianþei Nord-Atlantice spre Est are consecinþe profunde ºi
de duratã asupra situaþiei politice ºi securitãþii europene. Între argumentele în favoarea lãrgirii NATO, la loc de frunte se aflã acela cã extinderea Alianþei înseamnã o extindere a stabilitãþii ºi securitãþii în Europa.
4. Centrele de putere ale lumii
Sediul Consiliului de Miniºtri
al Uniunii Europene (Bruxelles)
90
Continentele au început sã fie interdependente în urmã cu aproximativ 500 de ani. Statele Europei Occidentale au pus stãpânire ºi
au dominat celelalte regiuni ale lumii, obþinând privilegiul de a fi
principalele puteri ale planetei.
Astãzi, Europa, America de Nord ºi Asia au o mare importanþã
geopoliticã: Europa deþine o mare parte din puterea economicã ºi
politicã a lumii, iar partea esticã a Asiei a devenit o regiune de creºtere
economicã ºi de sporitã influenþã politicã, sud-estul ºi sudul Asiei se
remarcã printr-o evoluþie demograficã semnificativã, iar Orientul Mijlociu
a devenit o permanentã sursã de instabilitate.
Din punct de vedere economic, existã trei blocuri: UE, ALENA, Asia
de Est, dar distribuþia puterii confirmatã de configuraþiile prezente
indicã o interdependenþã multi-nivel.
5. Politica marilor puteri la începutul secolului XXI
SUA ºi provocãrile acestui început de secol ºi mileniu
Deºi lumea este dominatã astãzi de o singurã superputere – SUA,
aceasta se îndreaptã, totuºi, spre multipolaritate. Puterea militarã a
SUA este într-adevãr copleºitoare, dar insuficientã pentru a acoperi
chiar ºi propriile-i vulnerabilitãþi. Pentru afirmarea statutului de unicã
superputere, responsabilitãþile ar trebui sã cuprindã domenii mult mai
diversificate ºi profunde, dar acest lucru nu ºi-l permite economic ºi
financiar oricine, nici mãcar SUA.
Problemele lumii sunt complexe, iar soluþiile nu sunt posibile decât
prin abordãri cuprinzãtoare. În geopolitica mondialã, preferinþa pentru
identificarea soluþiilor care au drept obiectiv securitatea individului,
a societãþii, a statului, a regiunii º.a.m.d., este un efect al globalizãrii;
abordarea din perspectivã strict militarã ºi politico-militarã nu mai este
suficientã, dar nici nu poate fi eliminatã, cãci statele pot fi vulnerabile
la riscuri ºi ameninþãri nonmilitare, mult mai destabilizatoare. Probabil
cã determinant pentru viitorul procesului de securitate va fi convingerea
cã numai societatea globalã este abordarea completã.
Perioada postbipolarã se caracterizeazã prin complexitate, dinamism,
dar ºi nesiguranþã. Chiar campania împotriva terorismului declanºatã
de SUA (ºi unele state) dupã evenimentele din 11 septembrie 2001
ºi adoptarea în anul 2002 a Noii Strategii de Securitate Naþionalã,
în care este evocatã posibilitatea de a-ºi rezerva dreptul la atac preemptiv,
dezvoltãrile ulterioare au demonstrat cã nu se poate ajunge încã, în
toate situaþiile, la consens privind natura reacþiei evocate.
Extinderea NATO, proces care a consolidat stabilitatea ºi democraþia
pe vechiul continent a nãscut dezbateri asupra câtorva probleme,
precum: forþa de reacþie rapidã a Alianþei, utilitatea forþei militare a
Uniunii Europene º.a.
Tot la acest început de secol ºi mileniu se înregistreazã o creºtere a
tensiunii la frontiera dintre India ºi Pakistan, ambele þãri mobilizându-se
masiv ºi fãcând referiri explicite la capabilitãþile lor nucleare; în acelaºi
timp, China ºi-a continuat transformarea militarã, modernizând ºi
mãrindu-ºi capacitãþile, Taiwanul a lansat o nouã reformã ºi un nou
plan de restructurare în domeniul apãrãrii, Coreea de Nord îºi continuã, fãrã ezitare, programul nuclear, iar conflictul dintre Autoritatea
Palestinianã ºi Israel s-a adâncit, cuprinzând ºi Libanul.
Noile relaþii geopolitice ºi geostrategice
Este tot mai evidentã accentuarea conturãrii centrelor de putere,
a sferelor de influenþã, de cooperare ºi colaborare, pe de o parte,
ºi a relaþiilor dintre marile puteri, instituþiile ºi organizaþiile internaþionale, pe de altã parte.
Europa de Sud-Est, Orientul Mijlociu, Caucazul, Golful Persic, dar ºi
alte regiuni în care existã forþe de menþinere a pãcii, impun cunoaºterea
actorilor statali ºi nonstatali ºi a rolurilor pe care ºi le-au asumat.
Evoluþia evenimentelor din spaþiul ex-iugoslav demonstreazã cã
atenþia pe care o acordã marile puteri Europei de Sud-Est este valabilã
ºi la începutul acestui secol, prin faptul cã, ºi în prezent, în Kosovo,
Atentatul de la 11 septembrie 2001
(New York, SUA)
Criterii de admitere în NATO
l înfãptuirea de reforme care sã asigure
dezvoltarea democraþiei, statului de
drept, respectarea drepturilor omului
ºi a libertãþilor fundamentale;
l înfãptuirea de reforme care sã ducã la
existenþa unei economii de piaþã;
l existenþa unor relaþii bune cu statele
vecine;
l asigurarea interoperabilitãþii forþelor
armate naþionale cu armatele NATO,
pe planul organizãrii ºi înzestrãrii cu
armament.
Alcãtuiþi un eseu cu tema: Intrarea
României în NATO ºi avantajele
acestui fapt.
91
participanþii principali la forþa internaþionalã KFOR, cu sectoare de
responsabilitate, sunt SUA, Marea Britanie, Franþa, Italia, Germania,
la care participã, bineînþeles, ºi Federaþia Rusã.
Realitãþi ºi câteva elemente
predictive la începutul
mileniului trei
l
l
l
l
l
l
l
Pânã în prezent, SUA au proclamat
de trei ori intenþia de a construi o
nouã ordine mondialã, prin aplicarea
valorilor ei interne la situaþia globalã.
Acum, cele douã coaste ale Pacificului sunt cele mai dinamice din
punct de vedere comercial ºi
financiar (se afirmã frecvent cã
secolul XXI va fi „secolul
Pacificului“).
Europa poate deveni un puternic
centru global, dacã va avea un puternic sistem monetar propriu ºi un
management eficient al relaþiilor cu
zona central-sud-est europeanã ºi în
special cu spaþiul ex-sovietic (îndeosebi cu Ucraina ºi Rusia).
Trei regiuni ale Terrei nu vor fi afectate puternic de noua configuraþie a
puterii în sistem: Orientul Mijlociu,
India ºi China.
Existã semne de întrebare privind
evoluþia Americii Latine ºi, mai ales,
a Africii.
Comunicaþiile schimbã rapid lumea.
Ritmul integrãrii economice nu este
acelaºi pentru integrarea politicã.
Identitatea globalã este încã slabã,
mai puternice fiind identitãþile naþionale, religioase ºi etnice.
Teoria sistemului internaþional semnaleazã existenþa unei triple triade
mondiale:
l vectorul euroatlantic: SUA, Federaþia Rusã, Germania;
l vectorul transoriental: SUA, Israel,
statele islamice;
l vectorul panpacific: SUA, China,
Japonia.
92
Spaþiul de putere
Puterea, în context geopolitic ºi geostrategic, este capacitatea unei
entitãþi de a-ºi impune voinþa asupra alteia, sau de a rezista presiunii
exercitate de altã entitate; este un produs al unor resurse materiale ºi
de comportament care permit modelarea evenimentelor ºi a mediului
politic internaþional.
Spaþiul de putere incontestabil, rãspunzând majoritãþii exigenþelor, este cel al emisferei nordice, unde se concentreazã cvasitotalitatea
surselor de putere cu care se poate influenþa mediul politic global.
Dar, acest spaþiu al emisferei nordice nu este omogen; întreaga sa
fizionomie este imprimatã de principalii actori: SUA, Uniunea Europeanã,
precum ºi de câteva centre de putere: Rusia, China, Japonia, India.
SUA rãmâne actorul cel mai persuasiv al lumii. Ceilalþi actori ºi
centre de putere au multe puncte tari, dar ºi mai multe vulnerabilitãþi,
care le modeleazã comportamentul.
O radiografie a sistemului geopolitic mondial, caracterizat de
unipolaritatea marcatã de predominanþa SUA, relevã existenþa unei
superputeri, a unui grup de protoputeri, a marilor puteri, a
puterilor regionale ºi a puterilor minore.
Dacã avem în vedere triunghiul economico-tehnologic SUA–UE–
Japonia ºi triunghiul militar SUA–China–Federaþia Rusã, care, la rândul
lor, determinã criteriile de supremaþie în raporturile internaþionale –
reiese tot mai clar locul ºi rolul SUA de unicã superputere mondialã.
În afara acestor state, la nivel de centre de putere geostrategicã se
afirmã ºi organizaþiile internaþionale NATO ºi Uniunea Europeanã,
care reprezintã cele mai noi centre de putere ale sistemului internaþional,
în timp ce ONU îºi dizolvã continuu rolul de organizaþie internaþionalã
cu mare putere de decizie.
Competiþii ºi pericole pentru stabilitatea
ºi securitatea internaþionalã
Globalizarea înseamnã ºi o circulaþie transfrontalierã fãrã precedent
de valori, oameni, informaþii etc.; nu este un drum cu sens unic; fluxurile cele mai intense sunt dinspre centrele de putere.
Se actualizeazã competiþia pentru controlul surselor energetice ºi
a cãilor de acces cãtre acestea. Deºi pare ceva firesc, în aceastã competiþie ar trebui sã primeze legile economiei de piaþã. În realitate, interesele
strategice pe termen lung ale unor actori statali vor afecta interesele
altora ºi competiþia va cãpãta o ascendenþã în spiralã.
Terorismul, ca ameninþare gobalã, va perpetua pânã când soluþiile
politice îi vor neutraliza izvoarele.
Un pericol constã ºi în menþinerea ºi actualizarea crizei nucleare.
Manifestarea pasivitãþii ºi ineficienþei în combaterea unor fenomene
conflictogene de genul traficului de droguri sau cu materiile radioactive
pot conduce la pericole pentru stabilitatea ºi securitatea mondialã.
Se considerã cã România, pe termen mediu, nu este ameninþatã de
fenomenele amintite, deºi resimte ºi acum unele din efectele acestora:
ºocul preþului petrolului, migraþia, drogurile etc.
Ameninþãri privind mediul de securitate
ºi factorii favorizanþi
Pentru viitorul mediului de stabilitate ºi securitate se manifestã unele
tendinþe specifice – de ameninþare geopoliticã ºi militarã pe care naþiunile vor trebui sã le elimine.
l O serie de ameninþãri regionale la adresa securitãþii provin din Iran
ºi Coreea de Nord, care doresc ºi posedã mijloacele pentru declanºarea
unui conflict.
l Alãturi de arcul de instabilitate ce se întinde din Orientul
Apropiat ºi Mijlociu pânã în Asia de Sud-Est, existã o combinaþie periculoasã de puteri regionale în dezvoltare sau în declin.
l La începutul acestui secol se observã cã ameninþãrile depãºesc
graniþele naþionale ºi pun în pericol interesele statelor, profilându-se
ameninþãri transnaþionale. Extremismul, miºcãrile etnice, rivalitãþile
religioase, crima organizatã internaþionalã, fluxurile masive de refugiaþi
ºi catastrofele de mediu reprezintã, fiecare, o posibilã ameninþare la
adresa securitãþii statelor.
6. Spaþiul geopolitic european
la începutul secolului XXI
Europa – care a cunoscut cele douã mari conflagraþii mondiale,
douã ideologii inumane (fascismul ºi comunismul), numeroase focare
de conflict (unele par încã a nu se stinge), a avut mari pierderi materiale
ºi umane în urma rivalitãþilor de putere – astãzi se reconciliazã cu sine,
propunându-ºi sã uite secolele de confruntãri, rãzboaie ºi suferinþe pe
care singurã ºi le-a provocat.
Existã o Europã geograficã cu delimitãrile cunoscute. Existã ºi o
Europã politicã, inclusã în spaþiul euroatlantic, cu influenþa care se
disipã departe, în imensitatea Asiei geografice, ajungând în Kamceatka
ºi la graniþa cu China. Existã ºi o Europã a valorilor, care traverseazã
Atlanticul, ajunge în Pacific, fiind asimilatã ºi în bazinul Oceanului
Indian etc.
Astãzi, existã Uniunea Europeanã – organizaþia care ºi-a asumat
responsabilitatea reconstrucþiei continentului, iar obiectivele ei se
identificã în mare mãsurã cu cele ale întregii Europe geografice.
UE nu va putea ignora interesele ºi rolul altor actori: SUA, care geografic aparþine altei regiuni, dar prezenþa sa este de neînlocuit; Rusia,
stat parþial european, cu rol considerabil în procesele de pe continent,
dar care este mult prea mare pentru a accede în UE prea curând º.a.
Pentru UE ºi actorii europeni, protejarea identitãþilor naþionale,
etnice, lingvistice, culturale, mai nou, rasiale, a tradiþiilor ºi religiilor,
stabilizarea propriului mediu de securitate constituie responsabilitãþi
ºi provocãri majore. Aceastã diversitate nu poate fi ignoratã, deoarece
ar provoca grave destabilizãri în istoria europeanã; pe de altã parte,
tocmai aceastã diversitate a constituit sursa atractivitãþii valorilor vechiului continent. Diversitatea a fost puterea realã a Europei.
UE a egalat SUA în ceea ce priveºte volumul PIB ºi tinde sã devinã
lider economic, în timp ce America se concentreazã pe gestionarea
problemelor politico-militare.
Refugiaþi din calea rãzboiului
(Afghanistan)
Factorii care favorizeazã ameninþãrile la adresa securitãþii statelor sunt:
– absenþa, în multe state din Asia ºi
Africa, a guvernelor capabile sau
responsabile;
– progresul rapid al tehnologiilor
militare;
– difuzarea puterii ºi a capacitãþilor
militare ºi la actorii nonstatali;
– proliferarea armelor de distrugere
în masã.
Toþi aceºti factori determinã creºterea surselor de conflict, impredictibilitatea locurilor unor viitoare conflicte, apariþia unor noi arene pentru
competiþia militarã.
7. Globalizarea ºi sistemul geopolitic
În condiþiile oferite de globalizare, trinomul realitãþi–politici–conflicte
are o altã rezolvare datoritã circulaþiei informaþiei. Conflictele nu se mai
pot declanºa prin surprindere, mai ales cele de amploare. Existã suficiente mijloace de cunoaºtere a realitãþilor, de monitorizare a evoluþiilor
lor ºi de modelare a politicilor adecvate – cele oferite de Carta ONU ºi
folosite de NATO, OSCE ºi UE.
Principalii actori ai globalizãrii sunt cei care dispun de resursele
politice, economice ºi militare necesare proiectãrii eficiente a forþei.
Informaþia circulã rapid spre actorii globalizãrii, cât ºi spre eventualii
iniþiatori de conflicte, care îºi vor da seama la ce riscuri se expun.
Trupe israeliene atacând Libanul
(iulie 2006)
93
ANSAMBLURI ECONOMICE
ªI GEOPOLITICE MONDIALE
1. Marile ansambluri economice
Alcãtuiþi un eseu cu tema: Factorii care au impulsionat formarea ansamblurilor economice.
Documentaþi-vã
ºi analizaþi în
clasã importanþa funcþionãrii
ansamblului regional „Cooperarea Economicã a Mãrii Negre”
(CEMN).
Regiunea nord-americanã reprezintã cea mai mare piaþã de
comerþ liber din lume. Prezentaþi
douã argumente în susþinerea
acestei afirmaþii.
CARICOM (Comunitatea Caraibelor) are ca membri: Antigua ºi
Barbuda, Bahamas, Barbados, Belize,
Dominica, Grenada, Guyana, Jamaica,
Trinidad-Tobago. Acest ansamblu a
permis liberalizarea comerþului exterior.
Poate gestiona NATO situaþiile
conflictuale din Europa? Analizaþi situaþiile din fosta Iugoslavie,
Transnistria, Cecenia ºi Georgia.
Exprimaþi-vã punctul de vedere.
Identificaþi pe hartã þãrile care
fac parte din APEC; precizaþi þãrile care influenþeazã aceastã
regiune.
Cãutaþi pe harta politicã a lumii
þãrile membre OPEC.
94
La începutul acestui mileniu s-au produc schimbãri majore pe harta
politicã ºi economicã a lumii.
Se manifestã tot mai evident procesul de globalizare economicã, de
creºtere a rolului investiþiilor ºi capitalurilor strãine, a contribuþiilor schimburilor comerciale în formarea PIB. Capitalul intern nu mai poate fi factorul principal al creºterii economice, iar investiþiile strãine reprezintã
„motorul” procesului de globalizare a economiei mondiale. În ultimii
10 ani, destinaþiile preferate ale investiþiilor strãine directe au vizat marile
pieþe ale þãrilor dezvoltate (SUA, Germania, Marea Britanie, Franþa),
precum ºi un numãr de destinaþii cheie în þãrile în curs de dezvoltare
(China, Brazilia, Mexic ºi Africa de Sud, Europa Centralã ºi de Est). Þãrile
în curs de dezvoltare ºi economiile în tranzit au atras investiþii strãine
directe orientate spre export.
Integrarea economicã mondialã are implicaþii ºi în armonizarea politicilor economice ale statelor: crearea unui spaþiu economic comun, libera
circulaþie a capitalurilor, serviciilor ºi persoanelor, adoptarea unor politici
comune în domeniul industriei, agriculturii, serviciilor ºi în domeniul social.
Grupãrile economice ºi politice la nivel regional se realizeazã între þãri
vecine sau apropiate, care au interese comune sau complementare. De
exemplu, ASEAN (Asociaþia Naþiunilor din Asia de Sud-Est), care cuprinde
Brunei, Indonezia, Malaysia, Filipine, Singapore, Thailanda, Vietnam,
Myanmar ºi Laos.
Grupãrile economice sau politice la nivel continental înglobeazã
þãrile ºi ansamblurile regionale ale spaþiului respectiv (Uniunea Europeanã
care include 25 de state, la care se vor adãuga România ºi Bulgaria, de la
1 ianuarie 2007; þãri candidate sunt Turcia ºi Croaþia). Sunt ºi situaþii speciale: Rusia, care se extinde în Europa ºi Asia, formând un stat-subcontinent, sau multe þãri din nordul Africii care formeazã UMA (Uniunea
Magrebului) – Algeria, Libia, Maroc, Mauritania ºi Tunisia care, pot face
parte ºi din ansambluri euro-mediteraneene º.a.
La nivel regional sunt ºi alte ansambluri economice: Pactul Andin
(Comunitatea Naþiunilor Andine) din care face parte Bolivia, Columbia,
Ecuador, Peru ºi Venezuela; SACU (Uniunea Vamalã din Africa de Sud),
ce cuprinde Republica Africa de Sud, Botswana, Lesotho, Namibia, Swaziland.
Cooperarea economicã între state s-a impus ca un fapt real în a doua
jumãtate a secolului al XX-lea, când relaþiile dintre ele s-au intensificat.
2. Marile ansambluri geopolitice
NATO (Organizaþia Tratatului Atlanticului de Nord)
Este cea mai reprezentativã organizaþie politico-militarã la nivel
mondial. Dupã 1990, NATO a iniþiat un proces de lãrgire, prin includerea unor membri din fostul spaþiu comunist. A luat fiinþã în 1949, iar
în prezent are 26 de state-membre, între care ºi România. Principalele
foruri decizionale ºi de comandã îºi au sediul la Bruxelles, însã rolul major
îl are poziþia Washingtonului, în special în ceea ce priveºte comanda
ºi intervenþia militarã în zonele de crizã de pe continentul european.
Prin NATO se conservã legãturile SUA cu þãrile europene, în special
pe probleme de apãrare. În acest scop, Washingtonul conteazã, în principal pe Germania ºi Marea Britanie.
Alianþa Nord-Atlanticã a împiedicat revenirea puterii ruse în Þãrile
Baltice ºi Ucraina, ºi-a întãrit prezenþa în Balcani, mai ales în Albania.
Liga Statelor Arabe grupeazã 20 de state ºi este o organizaþie
internaþionalã guvernamentalã înfiinþatã în anul 1945; are sediul la
Tunis. Principalele obiective sunt cooperarea statelor în domeniile
financiar, economic, juridic, politic ºi protecþia militarã comunã.
OUA (Organizaþia Unitãþii Africane) are sediul la Addis Abeba
ºi cuprinde 51 de state membre. Are ca obiective colaborarea politicã
ºi economicã, precum ºi apãrarea integritãþii teritoriale a þãrilor africane.
OSA (Organizaþia Statelor Americane). Grupeazã 35 de state din
America de Nord, Centralã ºi de Sud. Obiectivele principale sunt: întãrirea
pãcii ºi securitãþii în regiune, dezvoltarea ºi cooperarea statelor-membre ºi
soluþionarea paºnicã a conflictelor.
ANZUS (Tratatul de Securitate între Australia, Noua Zeelandã ºi SUA).
Are sediul la Canberra ºi constituie o formã prin care se oficializeazã
prezenþa SUA în Pacificul de Sud-Vest, cu scopul întãririi capacitãþilor
militare ale Australiei ºi Noii Zeelande.
OSCE (Organizaþia pentru Securitate ºi Cooperare în Europa) are ca
obiective: lãrgirea dialogului în Europa, întãrirea democraþiei, respectarea drepturilor omului ºi reglementarea disputelor dintre statele
membre prin mijloace paºnice.
OSCE
Dupã al Doilea Rãzboi Mondial
lumea a devenit bipolarã: SUA ºi statele occidentale, pe de o parte, URSS
ºi þãrile satelite pe de altã parte.
Pânã în 1990 s-a menþinut o formã
de conflict politic între sistemul comunist ºi cel capitalist, manifestat îndeosebi
în Europa, mai ales în zona „Cortinei
de Fier“, pe o axã de demarcaþie de
la Marea Balticã la Marea Adriaticã;
aceastã formã de conflict s-a numit
Rãzboiul rece.
Dupã 1990, odatã cu dispariþia comunismului unele ansambluri, organizaþii ºi asociaþii au dispãrut (CAER), iar
altele s-au transformat în urma noilor
realitãþi politice (NATO).
Organizaþii Economice Mondiale
95
3. Uniunea Europeanã
În 1957, prin semnarea Tratatului
de la Roma de cãtre ºase þãri membre CECO, se formeazã Comunitatea Economicã Europeanã (CEE),
numitã ºi Piaþa Comunã. Obiectivele
CEE erau:
– stabilirea unui tarif vamal comun;
– desfiinþarea taxelor vamale ºi a
altor restricþii în comerþul dintre
statele membre;
– libera circulaþie a bunurilor, a
forþei de muncã, a capitalurilor ºi
serviciilor;
– instituirea unei politici comune
din domeniul energeticii, agriculturii ºi transporturilor.
l
La Conferinþa de la Paris din 1972
s-au adoptat urmãtoarele direcþii de
acþiune:
– formarea uniunii economice ºi
monetare;
– politica regionalã;
– politica socialã;
– problemele mediului înconjurãtor;
– politica energeticã;
– locul CEE pe plan internaþional;
– ajutorul pentru dezvoltarea Lumii
a Treia (þãri subdezvoltate);
– consolidarea instituþiilor CEE;
– Constituirea Uniunii Europene;
– înfiinþarea Bãncii Europene de
Investiþii;
– liberalizarea comerþului mondial
ºi politica comercialã comunã faþã
de þãrile socialiste.
l
Astãzi, Uniunea Europeanã reprezintã cel mai edificator exemplu
pentru fenomenul de integrare economicã interstatalã ºi se întrevãd
perspective de extindere în Turcia, Croaþia, Republica Moldova,
Macedonia º.a.
Etapele care au pregãtit crearea UE
l În 1947, la Haga, Þãrile Benelux au încheiat un protocol care
prevedea desfiinþarea taxelor vamale interne ºi introducerea unui tarif
vamal comun.
l Un an mai târziu, s-a constituit Organizaþia Europeanã de
Cooperare Economicã (OECE), cu scopul unei eficiente administrãri a
ajutorului american acordat prin planul Marshall.
l În 1951, prin semnarea Tratatului de la Paris, de cãtre Italia,
Germania, Franþa, Belgia, Olanda ºi Luxemburg, a luat naºtere prima
organizaþie economicã internaþionalã cu caracter integrator – CECO
(Comunitatea Europeanã a Cãrbunelui ºi Oþelului). Scopul acestei
organizaþii era crearea unei pieþe comune a industriei carbonifere ºi
siderurgice din teritoriile vest-europene.
l O altã etapã s-a consumat în 1961, prin constituirea, în locul
OECE, a OCDE (Organizaþia pentru Cooperare ºi Dezvoltare Economicã). Din OCDE fãceau parte ºi þãri de pe alte continente (deci era o
organizaþie interregionalã), iar mai târziu ºi þãri în curs de dezvoltare.
l În 1973 aderã Danemarca, Marea Britanie ºi Irlanda, în 1981
aderã Grecia, iar în 1986, Spania ºi Portugalia (din 1973 începe procesul
de lãrgire a CEE).
l În 1986, cele douãsprezece state membre adoptã Acordul Unic
European, care prevedea:
– crearea, înainte de 1993, a unui spaþiu fãrã frontiere interne,
în care sã fie asiguratã libera circulaþie a mãrfurilor, capitalurilor
ºi persoanelor.
– formarea pieþei unice europene ºi relansarea programului de integrare vest-europeanã.
Politicile comunitare ale UE
Socialã
Comercialã
Monetarã
Care sunt principalele obiective
ale Uniunii Europene?
Agricolã
Orientatã spre creºterea animalelor în statele din nord,
nord-vest; statele din sud, Grecia, Spania ºi Italia, sunt
orientate spre producþia vegetalã.
Industrialã
Modernizarea industriei, restructurare ºi acces la fondurile structurale.
Regionalã
• În 2004 au aderat la UE: Cehia, Cipru, Estonia, Letonia,
Lituania, Malta, Polonia, Slovenia, Slovacia, Ungaria.
• Se aflã în stadii avansate pentru aderare România
ºi Bulgaria (2007).
• Au început negocierile de aderare: Turcia ºi Croaþia.
• Doresc sã adere ºi alte þãri europene.
• Programele de investiþii se aplicã unor regiuni ºi nu
teritoriului naþional.
Ce
domenii vizeazã politicile
comune ale UE?
Care sunt principalele momente
care marcheazã evoluþia României
pânã la aderarea în UE?
Alcãtuiþi un eseu cu tema: Avantajele aderãrii României la UE.
96
Crearea unui spaþiu de liberã circulaþie. În acest sens,
s-au semnat acordurile de la Schengen, de cãtre Belgia,
Franþa, Germania, Luxemburg, Olanda. La „spaþiul
Schengen” au aderat Italia, Spania, Portugalia, Grecia,
Austria, Danemarca, Finlanda ºi Suedia.
Evoluþia Uniunii Europene
l În 1992, în Olanda, la Maastricht s-a semnat Tratatul pentru
Integrare Europeanã care a reprezentat un moment de referinþã în
procesul consolidãrii Uniunii Europene.
l Devin membre ale UE (în 1995): Austria, Finlanda ºi Suedia.
l Tratatul de Maastricht a fost înlocuit în 1997 de Tratatul de
la Amsterdam, care prevede adâncirea ºi lãrgirea, pe mai departe,
a integrãrii statelor ºi accentuarea problematicii sociale.
Uniunea Europeanã ºi România
Din 1972, România a iniþiat demersuri pentru dezvoltarea unor
relaþii comerciale cu CEE, iar dupã cãderea regimului comunist a început
negocierile în vederea unui acord de asociere; acesta prevedea:
l asigurarea unui cadru adecvat pentru dialogul politic;
l sprijinirea eforturilor României în dezvoltarea economicã, a desãvârºirii
tranziþiei la o economie de piaþã ºi de consolidare a democraþiei;
l promovarea relaþiilor economice armonioase ºi a comerþului;
l asigurarea cadrului pentru integrarea gradualã a României în CEE.
România a înaintat cererea oficialã de aderare la Uniunea Europeanã
în iunie 1995. Pentru început, Comisia Europeanã a întocmit un raport
de evaluare care s-a referit la:
l analiza situaþiei economice ºi politice pe termen mediu ºi lung ºi
luarea în considerare a nivelului reformei din România;
l analiza politicã a stãrii ºi funcþionalitãþii instituþiilor statului de drept.
În urma evaluãrii, Comisia Europeanã a ajuns la urmãtoarele concluzii:
l România se aflã pe drumul cel bun, în direcþia îndeplinirii condiþiilor
politice, ºi a fãcut progrese importante în crearea unei economii de piaþã;
l Sunt necesare eforturi deosebite în domeniul protecþiei mediului,
transporturilor, problemelor sociale, justiþiei ºi agriculturii.
În decembrie 2004, România a încheiat toate capitolele de aderare.
În aprilie 2005, Parlamentul European a votat aderarea României la UE,
ºi tot în aceeaºi lunã s-a semnat Tratatul de aderare de la Luxemburg,
care prevede ca România ºi Bulgaria sã devinã state membre în 2007.
România aduce în UE o poziþie geopoliticã în sud-estul Europei, la
Marea Neagrã ºi la gurile Dunãrii, o populaþie de peste 20 de milioane,
resurse de subsol variate, un mare potenþial agricol, o culturã specificã º.a.
SUEDIA
MAREA
BRITANIE
Ã
DANEMARCA
MAR
EA
BA
RUSIA
LETONIA
IC
MAREA
NORDULUI
IRLANDA
ESTONIA
LT
LITUANIA
BELARUS
OLANDA
OCEANUL
ATL ANTIC
POLONIA
BELGIA
GERMANIA
CEHIA
FRANæA
AUSTRIA
ELVEæIA
ITALIA
BOSNIA
HERæEGOVINA
SPANIA
MOLDOVA
UNGARIA
SLOVENIA
CROAæIA
PORTUGALIA
UCRAINA
SLOVACIA
ROMÂNIA
SERBIAMUNTENEGRU
MAREA
NEAGRÃ
BULGARIA
MACEDONIA
ALBANIA
GRECIA
State membre ale UE (înainte de 2004)
State admise în 2004
State programate pentru admitere în 2007
State candidate la aderare (fãrã o datã precisã)
TURCIA
MAREA
MEDITERANÃ
0
500
Þãrile membre ale Uniunii Europene (2006)
1000 km
Analizaþi evoluþia Uniunii Europene.
Clãdirea Parlamentului European,
Strasbourg
Monedele de 1 Euro ºi de 2 Euro
Principalele obiective ale UE
• Promovarea progresului economic ºi social prin crearea
unui spaþiu fãrã frontiere interioare, prin întãrirea coeziunii
economice ºi sociale, prin stabilirea unei Uniuni Economice
ºi Monetare – a monedei unice
(EURO) – care a intrat în vigoare la 1.01.1999.
• Menþinerea integralã a legislaþiei comunitare ºi dezvoltarea
acesteia.
• Întãrirea protecþiei ºi intereselor
statelor membre, prin instaurarea unei cetãþenii a UE.
• Dezvoltarea unei cooperãri
strânse în domeniile justiþiei ºi
afacerilor interne.
• Afirmarea identitãþii UE prin
promovarea unei politici externe
ºi de securitate comunã, inclusiv a unei politici comune de
apãrare, care sã poatã conduce la o apãrare comunã.
97
ROLUL UNOR STATE
ÎN SISTEMUL MONDIAL ACTUAL
Suprafaþa: 9 629 021 km2
l Populaþia: 299 093 237 loc.
l Capitala: Washington, 4 400 000 loc.
l
Afirmarea multiculturalismului
Anii ’90 au fost cei ai afirmãrii multiculturalismului american: grupuri rasiale, etnice sau sexuale ºi-au afirmat
identitatea pe toate planurile, nerecunoscându-se în vechile valori ale þãrii.
În timp ce generaþia precedentã a
luptat eroic în cel de-al Doilea Rãzboi
Mondial ºi s-a unit împotriva comunismului, copiii ºi nepoþii lor nu par
sã aibã în comun decât consumul ºi
produsele industriei audiovizualului.
Fiecare grup îºi valorificã originile ºi
realizãrile ºi nu pare sã-i pese de ceilalþi.
Clãdirea Congresului SUA
Statele Unite ale Americii
SUA dispune de o formidabilã putere, din care apãrarea teritoriului
ºi amploarea pieþei interne formeazã o bazã indispensabilã. Pânã la
atentatele din 11 septembrie 2001, SUA nu au fost niciodatã atacate
pe teritoriul lor, iar ameninþarea rachetelor intercontinentale a rãmas
virtualã.
Creºterea economicã importantã a creat noi locuri de muncã, mai
ales pentru tinerii din cartierele defavorizate, a determinat mãrirea salariilor afro-americanilor, reducerea criminalitãþii, dar nu a dus la dispariþia
sectoarelor în declin; fermierii nu-ºi puteau vinde unele produse, nivelul
unor salarii era scãzut ºi totuºi milioane de emigranþi erau atraºi de
modul de viaþã american. SUA reprezintã un pol atractiv pentru emigranþi, datoritã dezvoltãrii economice susþinute, imenselor resurse.
Supremaþia pe care o deþin americanii le permite sã aibã un cuvânt
greu de spus în lume. La început de secol XXI, SUA au o imagine de
putere fãrã egal, cum o dovedesc iniþiativele pe plan internaþional, dar
ele sunt, în acelaºi timp, un stat primitor pentru milioane de imigranþi –
fiind „prima naþiune cu adevãrat universalã“. În ultimii 10 ani, populaþia
americanã a crescut cu aproximativ 33 000 000 de persoane. În Los
Angeles, oraº laborator, au apãrut multe tendinþe ºi mode devenite internaþionale, nici un grup etnic nereprezentând majoritatea populaþiei:
hispanicii sunt 46%, albii 32%, negrii 12% ºi asiaticii 11%. Creºterea
numãrului de „latinos“ – proveniþi din America Centralã ºi de Sud – este
datoratã pe jumãtate imigrãrii, pe jumãtate unei puternice natalitãþi.
Fiind un pol de atracþie pentru imigranþii din întreaga lume, aceºtia
contribuie la întinerirea populaþiei ºi aspirã sã atingã nivelul clasei
mijlocii, în cadrul cãreia 1/3 din negri au devenit deja membri.
În ciuda riscurilor legate de intervenþia în Irak, SUA dispun de numeroase atuuri pentru a rãmâne dominante în cursul acestei prime jumãtãþi
a secolului XXI.
Soluþiile pentru conturarea unei pãci durabile între Israel ºi Palestina
sunt greu de pus în practicã. Guvernul american a fost singurul care
a putut face ca lucrurile sã avanseze; garanþia americanã a fost
indispensabilã.
Reþeaua Echelon (Canada, Regatul Unit, Australia ºi Noua Zeelandã împart monitorizarea/ascultarea lumii încã din anul 1947)
98
Supremaþia mondialã a SUA este unicã prin întindere ºi caracter; este
o hegemonie de tip nou, care prezintã trãsãturile sistemului democratic
american: este pluralistã, permeabilã ºi flexibilã. Principala manifestare
geopoliticã a acestei hegemonii este rolul fãrã precedent jucat de SUA
în toatã Eurasia. SUA este astãzi arbitrul Eurasiei; nici o chestiune
majorã eurasiaticã nu poate fi soluþionatã fãrã participarea Americii sau
împotriva intereselor ei.
New York (SUA)
Federaþia Rusã
Rusia apuseanã are economia cea mai puternicã din Federaþia Rusã
ºi cuprinde cele mai mari oraºe, precum ºi majoritatea terenurilor agricole productive; teritoriul acestei pãrþi a Federaþiei Ruse include ºi enclava
Kaliningrad, care este separatã de restul þãrii prin Lituania ºi Letonia.
Rusia rãsãriteanã, situatã la est de Munþii Ural, este slab populatã,
dar are resurse uriaºe care rãmân în general neexploatate.
Dupã volumul PIB-ului total, Rusia (una dintre þãrile cu cele mai mari
resurse de sol ºi subsol, cu o populaþie numeroasã, cu realizãri de
excepþie în domenii ale ºtiinþei – inclusiv în cucerirea spaþiului cosmic),
paradoxal, se plaseazã în urma unor þãri ca Franþa sau Italia.
În 1996 s-a încheiat un acord ruso-cecen care a pus capãt (temporar)
rãzboiului declanºat de Rusia în 1994, dar în 1999 începe un nou rãzboi
cu Cecenia ºi în anul 2000 Federaþia Rusã preia controlul asupra
acesteia, anulându-i orice autonomie localã.
Franþa ºi Germania se considerã îndreptãþite sã reprezinte interesele
europene în relaþiile cu Rusia, iar Germania opteazã pentru înþelegeri
bilaterale cu Rusia.
Statele din Caucaz, relativ mici ºi slabe, tind spre o apropiere mult
mai mare de NATO ºi UE, decât de Rusia.
Astãzi, Rusia este un stat cu probleme în interior, situat între o
Europã modernã ºi o Chinã dinamicã ºi prosperã, potenþial vulnerabilã
pe flancurile sale de vest, sud ºi est; doar nordul nelocuibil, îngheþat
ºi inaccesibil este sigur din punct de vedere geopolitic.
Singura opþiune geostrategicã realã pentru Rusia, care i-ar mãri la
maxim posibilitãþile de transformare ºi modernizare socialã, este UE ºi
NATO, în extindere.
Suprafaþa: 17 075 400 km2
l Populaþia: 142 865 209 loc.
l Capitala: Moscova, 11,2 mil. loc.
l
Analizaþi harta expansiunii teritoriale a Rusiei pânã în anul 1900.
Documentaþi-vã cu privire la resursele de subsol ale Federaþiei
Ruse. Care dintre aceste resurse
sunt frecvent utilizate în statele
europene?
Cãutaþi
sã identificaþi ºi alte
opþiuni geostrategice realiste ºi
viabile pentru Rusia.
De ce credeþi cã în SUA naþionalitãþile nu îºi cer independenþa,
iar în Federaþia Rusã astfel de
manifestãri sunt frecvente?
Cum vã explicaþi cã o serie de
state mult mai mici din Europa
realizeazã un PIB cât al Federaþiei
Ruse?
Care dintre fostele republici unionale (ex-sovietice) are relaþii mai
bune cu Federaþia Rusã?
Identificaþi pe o hartã dintr-un
atlas geografic: Abhazia, Cecenia,
Inguºetia, Transnistria.
Expansiunea teritorialã a Rusiei pânã la 1900
Moscova (Federaþia Rusã)
99
Suprafaþa: 377 819 km2
l Populaþia: 128 389 000 loc.
l Capitala: Tokyo, 8 372 440 loc.
l
Cu ce þarã europeanã se aseamãnã
evoluþia economicã a Japoniei?
Care sunt principalele aspecte
geopolitice ale Japoniei?
Tokyo (Japonia)
Japonia
Teritoriul Japoniei include peste 1000 de insule mai mici ºi patru
insule principale, care sunt, de la nord la sud : Hokkaido, cea mai ruralã,
Honshu, cea mai mare, Shikoku ºi Kyushu. La sud de Kyushu, lanþul
insular Ryukyu, care înglobeazã insula Okinawa, se arcuieºte spre sud,
cãtre Taiwan.
Japonia are un grad înalt de industrializare; prin ponderea industriei
ocupã locul al doilea dupã SUA. În structura industriei se remarcã
industria de echipamente, petrochimicã, electronicã, a automobilelor.
Japonia nu dispune de rezerve suficiente de materii prime energetice,
neferoase ºi feroase.
Importã petrol din Orientul Mijlociu, gaze naturale din Australia,
Emiratele Arabe Unite ºi SUA, minereu de fier din Brazilia, Peru, Chile,
Canada, India, Rusia º.a. Siderurgia, industria de echipamente ºi petrochimicã sunt situate în zona litoralã.
Japonia este aliatul mondial de importanþã centralã al Americii de
Nord în regiunea Asia–Pacific, un stat-naþiune cu un sentiment adânc
înrãdãcinat al caracterului sãu unic ºi al statutului sãu în special.
Japonia îºi doreºte mai multã influenþã politicã ºi cautã recunoaºtere
mondialã (un loc permament în Consiliul de Securitate al ONU). Bugetul
forþelor armate japoneze este modest (sub 1% din PIB). Legãtura cu
America rãmâne principala ancorã pentru Japonia; întãrirea cooperãrii
militare este ºi dorinþa SUA. Alianþa militarã SUA–Japonia ar asigura
stabilitatea Orientului Îndepãrtat.
China
Suprafaþa: 9 560 780 km2
l Populaþia: 1 314 269 630 loc.
l Capitala: Beijing, 14 930 000 loc.
l
Identificaþi pe hartã vecinii Chinei.
Urmãriþi pe hartã cursul fluviilor
Chang Jiang ºi Huang He – identificând formele de relief ºi oraºele prin ºi pe lângã care trec.
Care sunt factorii principali care
au contribuit la procesul de refacere economicã a Chinei ºi de
evoluþie pe plan mondial?
Beijing (China)
100
Republica Popularã Chinezã este sãlaºul unor civilizaþii avansate, cu
o vechime de 5 000 de ani, cea mai populatã þarã din lume ºi a patra
ca suprafaþã.
O cincime din populaþia mondialã trãieºte în China. Creºterea
permanentã a populaþiei þãrii se datoreazã, în principal, creºterii spectaculoase a speranþei de viaþã.
În China funcþioneazã peste 130 000 de întreprinderi cu capital
strãin. Fondurile au fost investite în obiective de infrastructurã, energie
ºi materii prime. Zonele de coastã au atras numeroºi investitori strãini.
Un mare volum de investiþii a fost orientat spre centrul ºi vestul
þãrii – regiuni avantajate de resursele naturale de energie ºi materii
prime; s-au ameliorat considerabil condiþiile de transport ºi telecomunicaþii. Totodatã, guvernul a alocat fonduri pentru a încuraja întreprinzãtorii chinezi sã investeascã în regiunile centrale ºi vestice.
Industria astronauticã se bazeazã pe un sistem complet de cercetãri,
concepþie, încercãri, experimente ºi producþie. În prezent, tehnica
recuperãrii sateliþilor, a rachetelor cu mai mulþi sateliþi, sondajele prin
sateliþi, lansarea de sateliþi gestionari ºi de rachete purtãtoare cu
propulsie claseazã China pe primul loc în lume.
Centrul de telemetrie ºi teleghidare a sateliþilor artificiali din oraºul
Xi'an este creierul reþelei de astronauticã din China. Aceastã þarã
produce mari cantitãþi de titan, cobalt ºi pãmânturi rare.
Costurile de producþie în China sunt de 35 de ori mai mici decât în
SUA ºi de 10 ori mai mici decât în Taiwan. Industria a urcat pe locul
patru mondial. Balanþa comercialã este excedentarã. Partenerii comerciali principali sunt: SUA, Japonia, Coreea.
Relaþiile cu SUA cunosc o continuã îmbunãtãþire, iar cu Rusia s-au
rezolvat unele conflicte de frontierã, se continuã parteneriatul strategic
ºi s-a încheiat un tratat de bunã vecinãtate, de prietenie ºi colaborare.
China ºi-a exprimat (verbal) sprijinul pentru coaliþia antiteroristã
condusã de SUA, este membrã a Consiliului de Securitate, a fost primitã
în Organizaþia Mondialã a Comerþului, are încheiat un tratat de pace
cu Japonia, a reluat relaþiile diplomatice cu Vietnamul ºi Coreea de Sud,
întreþine relaþii bune cu Pakistanul ºi Iranul.
Scena geopoliticã est-asiaticã se caracterizeazã prin relaþii de putere
aproape stabile. China este astãzi un jucãtor geostrategic, la fel ca India,
Rusia, Franþa sau Germania, dar tinde sã devinã o putere regionalã
dominantã ºi, fireºte, cu aspiraþii din ce în ce mai mari la statutul de
putere mondialã: în acelaºi timp ºi Japonia ºi-a conturat un rol mondial.
China este dominantã geopolitic pe partea continentalã ºi este pe
cale de a deveni putere regionalã dominantã în Asia de Est.
Cooperarea militarã a Chinei cu Pakistanul ºi stabilirea unei prezenþe
militare în Myanmar mãreºte problemele de securitate ale Indiei ºi îi
limiteazã posibilitãþile de a se institui ca hegemon regional în Asia de
Sud ºi ca rival geopolitic.
Colaborarea militarã a Chinei cu Myanmar înseamnã accesul, de pe
insule, la facilitãþile navale din Oceanul Indian, în strâmtoarea Malacca
ºi în punctul de trecere geostrategic de la Singapore; toate acestea ar
însemna controlul accesului Japoniei la petrolul Orientului Mijlociu ºi la
pieþele europene.
Un interes evident manifestã China faþã de Coreea. China nu ar dori
o Coree unificatã sub influenþã americanã sau japonezã; ar prefera,
ca pretenþie minimã, o Coree unificatã ca þarã-tampon, nealiniatã.
Hong Kong (China)
India
În ultimii ani se resimte o apropiere mai evidentã între India ºi SUA.
De fapt, UE ºi SUA sunt principalii parteneri comerciali ai Indiei. Pe de
altã parte, New Delhi nu cautã sã se alinieze Washingtonului. Relaþiile
cu China au început sã se „reîncãlzeascã“ din anul 2003 , ambele state
intenþionând ca dincolo de neînþelegeri sã dezvolte schimburi economice (au deja un parteneriat tehnologic).
India pãstreazã relaþii bune cu Rusia, care îi furnizeazã armament.
Pe plan internaþional, India pledeazã pentru o reformã a ONU ºi îºi face
auzitã vocea la OMC, denunþând barierele tarifare sau netarifare prin
care þãrile dezvoltate, UE ºi SUA îºi protejeazã, printre altele, agricultura.
India este pe cale de a-ºi stabili statutul de putere regionalã ºi propriile
ei vederi, ca un adevãrat potenþial jucãtor mondial important;
de asemenea, India este consideratã ca un rival pentru China. Fãrã
îndoialã, este cel mai puternic stat din Asia de Sud.
India are o viziune geostrategicã asupra rolului sãu regional, atât
faþã de cei ºase vecini, cât ºi în Oceanul Indian. Pentru americani, India
nu este o sursã de îngrijorare geopoliticã, la fel de mare ca Rusia sau
China – deranjând periferic interesele americane.
Suprafaþa: 3 287 263 km2
l Populaþia: 1 112 225 812 loc.
l Capitala: New Delhi, 12 791 000 loc.
l
Documentaþi-vã în legãturã cu
sistemul castelor ºi consecinþele
acestora în plan social.
Dupã ce vã documentaþi pe
internet, alcãtuiþi un eseu cu
tema: Situaþia conflictualã din
Jammu ºi Kashmir.
Brazilia
Aproape jumãtate din locuitorii acestei þãri au sub 20 de ani, iar
populaþia s-a triplat în ultimii 60 de ani. Astãzi, indigenii, primii locuitori
ai þãrii, reprezintã sub 1%.
Brazilia, Argentina, Paraguay ºi Uruguay au creat, în decembrie
1994, în vederea relansãrii cooperãrii regionale în America de Sud, zona
de liber schimb MERCOSUR. Ulterior, MERCOSUR a încheiat acorduri
comerciale cu Bolivia.
În lipsa unei politici a SUA, dinamice ºi orientate înspre viitor,
MERCOSUR s-ar putea transforma într-o replicã la tendinþele din cadrul
UE de definire a identitãþii politice, prin diferenþierea faþã de Statele
Unite.
Suprafaþa: 8 544 418 km2
Populaþia: 184 284 898 loc.
l Capitala: Brasilia 2 282 049 loc.
l
l
101
*ALTE STATE
Republica Africa de Sud
Suprafaþa: 1 219 090 km2
l Populaþia: 48 861 804 loc.
l Capitala:
Pretoria (peste un milion loc.),
capitala administrativã
Cape Town, 2 893 251 mil. loc.,
capitala legislativã
l
Africa de Sud este un stat multirasial, în cadrul cãruia sunt recunoscute în mod oficial 11 limbi vorbite; este cea mai mare putere industrialã de pe continent ºi produce o gamã largã de bunuri.
Din punct de vedere geopolitic, Africa de Sud este un stat-pivot,
deoarece este strategic ºi deþine o regiune-cheie de care marile puteri,
în elaborarea politicii lor externe, trebuie sã þinã seama.
Republica Africa de Sud este cea mai mare putere industrialã de pe
continent, producând o gamã largã de bunuri. Dezvoltarea acestei þãri
a fost impulsionatã de marile cantitãþi de pietre preþioase ºi de metale
(diamante, aur, platinã, crom, mangan); este cea mai mare þarã producãtoare de aur.
Israel
Suprafaþa: 20 991 km2
l Populaþia: 7 109 929 loc., inclusiv
Ierusalimul de Est ºi înãlþimile Golan.
l Capitala: Ierusalim, 724 000 loc.
l
Ierusalim (Israel)
Aceastã þarã a luat fiinþã în 1948, ca patrie pentru evrei. Israelul
deþine o poziþie aparte faþã de restul Orientului Mijlociu, cu care s-a
aflat în conflict încã de la formare.
SUA menþine o relaþie strânsã cu Israelul, oferindu-i mai multe ajutoare decât oricãrui stat. Relaþiile economice ºi comerciale ale Israelului
sunt bune ºi cu þãrile europene, mai puþin cu þãrile arabe vecine.
Aceastã þarã a avut aproape mereu conflicte politice ºi militare cu
vecinii, legate de dispute teritoriale: fâºia Gaza, care cândva fãcea parte
din Egipt, malul de vest al Iordanului, iar înãlþimile Golan au aparþinut
anterior Siriei.
Supravieþuirea statului evreu depinde de acoperirea diplomaticã ºi
în egalã mãsurã de echipamentul militar furnizat de SUA. Un Israel slab
ar invita vecinii sãi la izbucnirea conflictelor. Capacitatea de a instaura
un echilibru durabil faþã de palestinieni este una din problemele
decisive pentru viitorul Israelului.
Australia
km2
Suprafaþa: 7 682 557
Populaþia: 20 006 031 loc.
l Capitala: Canberra, 324 736 loc.
l
l
Sydney (Australia)
102
Australia se comportã ca o putere regionalã a cãrei voce este
ascultatã ºi al cãrei parteneriat politic ºi economic este cãutat. Este un
partener foarte activ pe plan multilateral. Australia contribuie la menþinerea pãcii, la apãrarea drepturilor persoanei ºi la protejarea mediului
planetei în cadrul unui plan mondial de dezvoltare durabilã.
Australia considerã cã rolul ei politic viitor se va juca pe scena Asiei;
noile sale relaþii cu þãrile asiatice vor face sã se reînnoade legãturile cu
vechii adversari: Japonia, Coreea ºi China sau cu vechile puteri coloniale:
Marea Britanie, Olanda, Franþa.
Relaþii ambigue are cu vecina sa Indonezia – un gigant demografic
ºi un stat-pivot în Asia ºi Pacific.
Cu ceilalþi vecini asiatici relaþiile Australiei se caracterizeazã prin
realism – obiectivul fiind mai buna coordonare a intereselor fundamentale cu Myanmar, Thailanda sau Cambodgia. În acest sens, coopereazã
strâns, pe teren bilateral, sau prin intermediul programelor internaþionale (în cadrul planului de la Colombo sau prin cel al Bãncii asiatice
de dezvoltare).
La Forumul Pacificului de Sud din 1986 s-a adoptat, sub presiunea
Australiei ºi a Noii Zeelande, tratatul de denuclearizare a zonei.
103
CYAN
MAGENTA
YELLOW
BLACK
ORGANIZAREA SPAÞIULUI MONDIAL
(ÞÃRI ÎN DEZVOLTARE, ÞÃRI
DEZVOLTATE, ALTE CATEGORII DE ÞÃRI)
RAPORTUL NORD–SUD
1. Organizarea spaþiului mondial
La început de secol XXI economia mondialã este mult diferitã faþã
de cea caracteristicã perioadei de dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial
ºi de cea din timpul Rãzboiului rece.
Începând cu anul 1974 s-a impus teoria sistemelor mondiale.
Geografia politicã nu considerã cã spaþiul poate fi central sau periferic,
dar procesele care îl structureazã determinã dezvoltãri economice
inegale – fapt ce contribuie la conturarea unor regiuni centrale ºi
periferice.
Structura centru–periferie include mai multe nivele: naþional, regional ºi mondial; aceastã structurã este mai evidentã la nivel continental
ºi regional, oriunde pe Terra.
Astãzi, regiunea centralã mondialã este formatã din America de
Nord, Europa Occidentalã ºi Japonia. În Europa, centrul este situat în
partea nord-vesticã.
O altã categorie o constituie semiperiferiile, care combinã procesele din zonele centrale ºi din cele periferice; semiperiferia exploateazã periferia ºi, la rându-i, este exploatatã de centru.
Regiunile periferice sunt formate din Lumea a Treia; economiile
respective nu intrã în economia mondialã ca parteneri egali, ele depinzând
de regiunile centrale (sub aspectul legãturilor politice, comerciale,
militare etc.).
Þãrile în dezvoltare
O caracteristicã a economiei mondiale contemporane este aceea cã
majoritatea þãrilor sunt cele cu economii în dezvoltare. Dupã originea
lor, þãrile cu economii în dezvoltare pot fi grupate în trei categorii:
a) foste þãri coloniale sau dependente;
b) foste þãri comuniste;
c) actuale þãri cu regim comunist.
Cele mai multe dintre ele se aflã în tranziþie cãtre economia de
piaþã. Raportul Mondial al Dezvoltãrii Umane al PNUD (1992) menþiona: „þãrile în dezvoltare au realizat în 30 de ani acelaºi progres pentru
care þãrilor industriale le-a trebuit aproape un secol...”. Dar, subdezvoltarea n-a dispãrut ºi se menþine în anumite regiuni ale Terrei.
România se aflã în urma þãrilor dezvoltate.
Doar în perioada interbelicã s-au înregistrat standarde îmbunãtãþite ale
economiei. Dupã formarea statului naþional unitar român, cel de-al Doilea
Rãzboi Mondial a avut efecte devastatoare. Industrializarea forþatã a
neglijat total latura eficienþei. Dupã un deceniu ºi jumãtate de la prãbuºirea
regimului comunist, moºtenirea trecutului n-a fost în totalitate înlãturatã
ºi se mai aflã într-o prelungitã crizã structuralã. Alte þãri, precum Ungaria,
Cehia ºi Polonia au depãºit stadiul în care se aflau înainte de 1989.
China – þarã aflatã în dezvoltare, deºi confruntatã cu o diversitate
de factori potrivnici, printre care ºi numãrul impresionant al populaþiei,
a ajuns prin deschiderea cãtre þãrile pieþei libere, prin zonele economice
speciale, cea mai puternicã dintre þãrile în dezvoltare, dupã compararea
PIB-ului ºi numãrul firmelor cu capital integral strãin (locul patru
mondial, ca nivel economic).
Sfârºitul Rãzboiului rece a însemnat
ºi dispariþia unor noþiuni larg rãspândite; oamenii politici ºi mass-media
au încetat sã mai vorbeascã despre
confruntarea Est-Vest ºi de aici, în
mod logic, nici despre Lumea a Treia,
cel puþin pe plan geopolitic. Astãzi,
expresia Lumea a Treia, reprezintã o
sintagmã depãºitã de realitãþi ºi mai
este utilizatã doar pentru comoditatea
exprimãrii.
Shanghai (China)
103
Kuala Lumpur (Malaysia)
n Federaþia Rusã, deºi are cea
mai mare suprafaþã dintre toate
þãrile, ºi resurse uriaºe nu se aflã
între primele state ca nivel de
dezvoltare (cauzele).
n Dacã România intrã în UE, pãºeºte totodatã în rândul þãrilor
dezvoltate?
Fluxul schimburilor Nord–Sud
n Documentaþi-vã cu privire la
cauzele uriaºelor diferenþe dintre
þãrile dezvoltate ºi þãrile sãrace.
n De ce Africa este continentul
cel mai puþin dezvoltat? Cãutaþi argumente ºi prezentaþi
în timpul lecþiei un eseu cu
aceastã temã.
104
Brazilia, dupã criteriile ONUDI, este inclusã în categoria þãrilor în
dezvoltare cu orientare industrialã.
India a trecut dupã 1990 la o reformã care încurajeazã sistemul
privat ºi investiþiile strãine. Mãsurile de politicã economicã urmãresc
sã redea rolul cuvenit pieþei.
l Noile state industriale sunt cele mai avansate economic ºi social
în ansamblul þãrilor în dezvoltare.
Câteva þãri latino-americane (Argentina, Chile, Venezuela, Brazilia,
Columbia) ºi tinerii „tigri asiatici” (Singapore, Hong Kong, Taiwan,
Malaysia, Thailanda) – formeazã grupul þãrilor în dezvoltare cu cele mai
mari venituri pe locuitor. Acest grup are caracteristicile esenþiale ale
economiei de piaþã; veniturile pe locuitor sunt comparabile cu cele ale
unor þãri exportatoare de petrol.
Etiopia, Sierra Leone, Eritreea, Malawi, Ciad, dupã nivelul de dezvoltare se aflã la „periferia” economiei mondiale – sunt þãrile cele mai
puþin avansate.
Þãrile dezvoltate
Acestea au ponderea cea mai mare în produsul brut mondial, în
exporturi ºi în investiþiile externe de capital. Dupã aceste criterii, SUA
este o superputere mondialã, cu un potenþial militar uriaº.
Deºi distanþatã de alte þãri dezvoltate, a doua putere economicã a
lumii este Japonia. Modelul de dezvoltare japonez se aliniazã treptat
modelelor occidentale.
Alte þãri dezvoltate sunt în Europa: Germania, Franþa, Marea Britanie,
Italia, iar pe continentul nord-american, Canada.
Þãrile mici dezvoltate alcãtuiesc un grup numeros, cele mai multe fiind
în Europa: Elveþia, Belgia, Suedia, Austria, Danemarca, Norvegia, Finlanda,
Grecia, Portugalia, Irlanda, Luxemburg.
În Asia, din categoria þãrilor dezvoltate mai fac parte Coreea de Sud
ºi Israel; tot în aceastã categorie sunt incluse Noua Zeelandã ºi Australia.
Spre marginile acestei categorii pot fi menþionate: Republica Africa de
Sud, Ungaria, Polonia ºi Cehia.
Lumea þãrilor dezvoltate nu este omogenã. Între aceste þãri sunt
deosebiri semnificative în ceea ce priveºte modul de viaþã, produsul
intern brut. Speranþa de viaþã a depãºit de cele mai multe ori pragul de
70 de ani, iar accesul populaþiei la serviciile de sãnãtate este total,
aportul de calorii depãºeºte nevoile reale, rata de ºcolarizare primarã ºi
secundarã este de peste 90%.
Trãsãturile comune ale þãrilor dezvoltate:
– economia bazatã pe informaþie ºi înaltã tehnologie;
– economiile realizeazã cea mai înaltã eficienþã;
– predominata la export a produselor cu grad înalt de prelucrare;
– ponderea superioarã a sectorului secundar ºi mai ales a celui terþiar;
– nivelul de trai cel mai ridicat din lume;
– transnaþionalizarea vieþii economice.
Pe lângã aceste trãsãturi comune se întâlnesc în þãrile dezvoltate ºi
deosebiri de nuanþe de la o þarã la alta.
l SUA se aflã în fruntea grupului marilor þãri industriale cu cel mai
mare PIB. Dupã Hegel, SUA reprezentau „pãmântul viitorului... pãmânt
dorit de cãtre cei care nu mai vor depozitul de istorie al bãtrânei Europe”.
l Japonia este distanþatã ºi ea de celelalte þãri industriale. Modelul
japonez este diferit de cel american, caracterizându-se prin rolul jucat
de stat, prin disciplina secularã a populaþiei ºi pe un orgoliu naþional
care a generat un spirit de sacrificiu deosebit.
l Germania, Franþa, Marea Britanie, Canada alcãtuiesc împreunã cu
SUA ºi Japonia „Grupul celor 7” al marilor þãri industrializate. Din anul
2002, în grupul marilor þãri industrializate a fost inclusã ºi Rusia (deºi nu
este o þarã puternic industrializatã). S-a trecut de la G 7 la G 8.
l Þãrile mici alcãtuiesc un grup numeros al þãrilor dezvoltate. Cele
mai multe sunt în Europa: Olanda, Elveþia, Suedia, Austria, Danemarca,
Norvegia, Finlanda, Grecia, Portugalia ºi Irlanda.
Alte þãri dezvoltate cu economie de piaþã sunt: Coreea de Sud,
Canada, Australia ºi Noua Zeelandã.
Alte categorii de state
În timpul Rãzboiului rece, mai mulþi ani s-a putut vorbi despre o
ofensivã a comunismului care a vizat îndeosebi þãrile sãrace; la un
moment dat, în Africa se instaurase o adevãratã „centurã pro-comunistã” care cuprindea la nord Algeria, Libia ºi Egiptul, la est Etiopia,
Tanzania ºi Madagascar, la vest Angola, R.P. Congo.
În þãrile care fac parte din aceastã categorie venitul real pe cap de
locuitor este mai mic decât veniturile reale din þãrile dezvoltate cu economie de piaþã; apar inegalitãþi flagrante între bogaþi ºi sãraci, întârzieri
ale dezvoltãrii economice, iar potenþialul productiv progreseazã, în
general, lent. Într-o astfel de economie capitalurile existente nu ajung
pentru utilizarea deplinã a braþelor de muncã pe baza tehnicii moderne
de producþie, nici pentru punerea în valoare a resurselor naturale.
Dar diferenþele din punct de vedere al dezvoltãrii nu sunt îngheþate,
nu sunt date pentru totdeauna, ci se modificã; chiar procesele care le
genereazã nu stau în loc, ci sunt dinamice.
2. Raportul Nord–Sud
Relaþiile Nord–Sud sunt percepute ca un factor cheie în evoluþia
procesului de globalizare, de dezvoltare economicã ºi de creºtere a
fluxurilor comerciale dinspre Sud spre Nord. Pe de o parte, Sudul (mai
slab dezvoltat) va trebui sã rãspundã cerinþelor de integrare în sistemul
global, iar Europa, Japonia ºi SUA, pe de altã parte, sã exploreze caracterul, structura ºi volumul importurilor din Sud.
În condiþiile globalizãrii, pieþele (globale) încurajeazã competiþia –
singura opþiune fiind de a le respecta legile.
Sudul reprezintã un adevãrat mozaic de situaþii. Þãrile latino-americane, în majoritatea lor sunt relativ avansate, unele pregãtindu-se în
anii care vin sã pãrãseascã grupul þãrilor în devotare.
Africa este, fãrã îndoialã, continentul cel mai puþin dezvoltat, dar
ºi unul dintre cele mai frãmântate de lupte interne ºi de guverne
rãsturnate. În Nigeria, în 10 ani au fost cinci guverne, dintre care douã
au venit la putere în urma unor lovituri de stat militare, iar în Sudan,
în 30 de ani s-au succedat ºase guverne.
Acolo unde existã naþiuni consolidate, procesul de instituþionalizare
este mai avansat, statul mai consolidat – cazul þãrilor Americii Latine,
al þãrilor arabe ºi al câtorva þãri asiatice – pe acest plan existã o semnificativã rãmânere în urmã a Sudului faþã de Nordul dezvoltat, un mare
decalaj de dezvoltare instituþionalã.
În perioada postbelicã, în Africa, creºterea demograficã a avut cel
mai ridicat ritm din lume, iar producþia agricolã a rãmas în urmã. Dupã
obþinerea independenþei, majoritatea guvernelor africane au neglijat
agricultura; acest sector primeºte 1/10 din totalul investiþiilor guvernamentale; în schimb, sumele plãtite de numeroase state pentru importul de arme au crescut mai rapid decât oricare alt capitol de cheltuieli
bugetare.
Dorind sã obþinã devize strãine, guvernele mai multor state din
Africa au încurajat producþia de export în detrimentul celei tradiþionale
care acoperã necesitãþile de consum ale celei mai mari pãrþi a populaþiei
(meiul, sorgul, maniocul º.a.). Practicarea monoculturii a mãrit dependenþa faþã de evoluþia pieþei mondiale, atât de stabilã.
Ponderea Sudului în importurile
de confecþii (1980–2000)
dupã Bernard Guillochon,
Impactul comerþului cu þãrile din Sud
asupra þãrilor dezvoltate
Impactul comerþului cu þãrile din Sud
asupra þãrilor dezvoltate
(pãrþi procentuale ale importurilor
þãrilor în curs de dezvoltare ºi ale
þãrilor Europei Centrale ºi Orientale
în PIB, în perioada 1996–2000)
dupã Bernard Guillochon,
Impactul comerþului cu þãrile din Sud
asupra þãrilor dezvoltate
105
Ce þãri cu regim comunist mai
existã astãzi?
Ce
categorii de factori au influenþat dezvoltarea economicã
ºi socialã?
Cui poate fi atribuitã vina subdezvoltãrii?
Ce factori au frânat dezvoltarea
economicã a României?
Cum
explicaþi progresul economic rapid al Japoniei?
Ce factori au determinat SUA
sã ajungã o superputere economicã ºi militarã?
Amsterdam (Olanda)
De ce multinaþionalitãþile intrã în
contradicþie cu statul-gazdã?
Ce înseamnã „coaliþie de forþe”
într-o þarã slab dezvoltatã?
De ce UE a preferat sã ajute financiar Africa, iar SUA, America
Latinã?
De ce Rusia face parte din G 8?
Care sunt trãsãturile comune ale
þãrilor dezvoltate?
106
Totuºi, unele guverne au investit în irigaþii, dar sub imperiul grabei,
sau cel al penuriei de capital, s-a neglijat importanþa unui drenaj
corespunzãtor – urmarea fiind salinizarea unor mari suprafeþe (pe valea
Nilului, Nigerului º.a.). Tot datoritã irigaþiilor necontrolate, în zonele
tropicale ºi ecuatoriale au apãrut maladii parazitare.
O strategie agricolã raþionalã nu va ignora rolul femeii – principala
lucrãtoare a câmpului.
Nordul dezvoltat are în frunte triada SUA, UE ºi Japonia. În prezent,
în rândul þãrilor dezvoltate cu economie de piaþã sunt incluse oficial
29 de state din care cele mai multe (22) sunt europene. Acest fapt se
explicã prin startul timpuriu al industrializãrii în Europa.
Restul þãrilor dezvoltate se repartizeazã geografic astfel: câte douã
în America de Nord, Asia ºi Oceania ºi una în Africa.
Raporturi ºi strategii între þãrile dezvoltate ºi în dezvoltare
Relaþia Nord–Sud. Decalajele economice Nord–Sud s-au accentuat
atât de mult, încât s-a creat pericolul unei adevãrate schisme economice.
Sudul este gata sã coopereze, iar rãspunsul Nordului se lasã aºteptat. Concesiile trebuie sã le facã Nordul.
Þãrile dezvoltate poartã responsabilitatea pentru existenþa subdezvoltãrii în lume ºi, de aceea, a acorda un ajutor financiar þãrilor sãrace sau
în dezvoltare reprezintã o obligaþie moralã, o infimã compensaþie pentru
imensul prejudiciu material ºi spiritual adus acestor þãri când le-au stãpânit (în timpul colonialismului), sau când, pe calea comerþului inechitabil
ºi, mai ales a investiþiilor profitabile pentru marele capital, secole de-a
rândul ºi-au fondat bunãstarea pe exploatarea resurselor acestora.
Strategia Naþiunilor Unite pentru cel de-al doilea Deceniu al
Dezvoltãrii (1971–1980) a formulat recomandarea ca fiecare þarã dezvoltatã sã asigure þãrilor în dezvoltare un transfer de resurse financiare
cu o valoare minimã anualã de 1% din PIB.
Doar în cel de al treilea Deceniu al Dezvoltãrii când ponderea valorii
ajutorului a ajuns la 0,75% din PIB, câteva þãri (Norvegia, Suedia,
Danemarca ºi Olanda) au îndeplinit acest obiectiv.
Intervenþia FMI ºi a Bãncii Mondiale pentru acordarea unor noi
împrumuturi a fost condiþionatã de angajamentul þãrii solicitante de a
adopta programe de reformã internã foarte severe (aºa-numitele
programe de ajustare).
Banca Mondialã, alãturi de alte agenþii specializate ale ONU, acþioneazã pentru reducerea decalajului ºi pentru a transforma resursele
þãrilor bogate în creºtere economicã ºi pentru þãrile sãrace.
Prin Banca Mondialã s-au furnizat sume impresionante, astfel:
– sub formã de asistenþã þãrilor cu venituri mici;
– sub formã de împrumuturi þãrilor în dezvoltare cu venituri mai mari;
– s-au investit resurse semnificative în activitãþile menite sã aibã un
impact global (ajutor pentru 26 de þãri sãrace în vederea reducerii
datoriei – banii economisiþi urmând sã fie dirijaþi cãtre construcþii
de locuinþe, învãþãmânt, sãnãtate ºi programe de ajutor social).
Tot Banca Mondialã, împreunã cu 189 de þãri ºi cu numeroase organizaþii, s-a angajat într-un parteneriat global fãrã precedent în
lupta contra sãrãciei. Obiectivele acestui parteneriat urmãresc þinte
precise de atins pânã în 2015 (înmatricularea ºcolarã, sãnãtatea mamei,
bolile ºi accesul la apã). Banca Mondialã a pus pe primul plan susþinerea
luptei contra HIV/SIDA în Africa subsaharianã.
Situaþia actualã indicã expansiunea economicã a þãrilor în dezvoltare cele mai populate.
Creºterea economicã a Nordului va fi condiþionatã de pieþe ºi
stabilitatea Sudului.
*SPAÞIUL MEDITERANEAN
LA INTERFAÞA NORD–SUD
O Europã unitã, mai cuprinzãtoare ºi mai puternicã, va trebui sã-ºi
redefineascã politica de extindere în direcþia est, spre Rusia, a Mãrii
Mediterane ºi Africii de Nord, precum ºi a Oceanului Atlantic, spre unica
superputere mondialã, SUA, dar ºi spre Canada.
Europa a însemnat foarte mult în istoria omenirii, iar prin integrare,
va aºeza una din premisele esenþiale pentru a juca un asemenea rol ºi
în perspectivã. Modificarea de statut, pe care o va favoriza extinderea,
va obliga Uniunea Europeanã sã-ºi elaboreze o strategie în domeniul
relaþiilor internaþionale, care sã exprime noua situaþie ºi noul rol.
Astãzi, marile modificãri economice induc ºi rezultate geopolitice. Dezvoltarea economicã a Asiei, exploatarea resurselor din Orientul Mijlociu
ºi din Africa de Nord contribuie la readucerea Mediteranei la tradiþionala
ei centralitate. Aceastã redobândire a centralitãþii schimbã statutul
geopolitic al Mediteranei; în sprijinul acestui progres nu vin numai relaþiile
economice dintre regiunile menþionate sau reconfigurarea unor trasee
comerciale, dar ºi semnificaþia unor zone ºi arii comerciale.
În spaþiul mediteranean se intersecteazã fluxurile de materii prime
energetice din Turkmenistan, Azerbaidjan, Orientul Mijlociu, Africa de
Nord, minereuri, produse textile ºi alimentare, echipamente industriale º.a.
Tunisia – tradiþie ºi modernitate
Urmãriþi pe un atlas geografic
þãrmul de nord al Mãrii Mediterane
ºi identificaþi: insulele, peninsule,
golfurile, þãrile ºi porturile principale. Efectuaþi acelaºi exerciþiu
pe þãrmul sudic (african) al Mediteranei.
Faceþi aprecieri cu privire la consecinþele redobândirii centralitãþii
Mãrii Mediterane.
Þãrile spaþiului mediteranean
Aceste schimburi economice au crescut rapid ºi se vor dezvolta în
continuare. Revenirea treptatã a Mediteranei la importanþa ºi rolul ei
de altãdatã, va fi o consecinþã a intensificãrii schimburilor economice
prin Canalul de Suez ºi Oceanul Indian, prin Gibraltar spre vestul Africii
ºi prin Atlantic spre America, dar ºi în direcþia nord-sud din Europa în
Africa ºi invers – ca urmare a modernizãrii transporturilor.
Pe þãrmurile Mediteranei se aflã un complex armonios de unitãþi
geografice, de culturi ºi civilizaþii, o succesiune de mãri ºi golfuri, de
insule ºi peninsule.
Cândva, Mediterana era numitã „Marea cea mai ospitalierã de pe
Glob” – fiind un brâu care unea Africa de Nord cu Europa de Sud, adicã
„o singurã lume, un continent dublu” (Fernand Braudel, 1985).
Strâmtoarea Gibraltar
107
Malta – destinaþie turisticã
Alep (Siria)
În perspectivã, ascensiunea, în principal economicã, a Mediteranei
va avea un impact semnificativ nu numai asupra Uniunii Europene, dar
ºi asupra Africii de Nord, Orientului Mijlociu, Caucazului, a tuturor þãrilor
riverane Mãrii Negre ºi chiar a Asiei Centrale.
Dacã Europa comunitarã s-a dezvoltat în jurul unui nucleu central
franco-german (cãruia i s-a adãugat o dimensiune britanicã, mai târziu),
revenirea Mediteranei ºi prefigurarea ei ca un nou centru, implicã o
proiectare mai elasticã a viitorului UE, în raport de potenþialul de evoluþie,
apariþia unor alte centre imprimã o altã vitalitate Europei comunitare.
Când vorbim despre Mediterana, ca un nou centru, avem în vedere
atât Uniunea Europeanã ca putere ºi structurã supranaþionalã, cât ºi cele
douãsprezece state de pe malul sudic ºi estic al mãrii: Maroc, Algeria,
Tunisia, Libia, Egipt, Israel, Palestina, Liban, Siria, Turcia, Cipru, Malta –
state în care trãieºte o populaþie care, ca numãr, este aproximativ egalã
cu a UE.
Toate aceste state formeazã o regiune cu un accentuat dinamism
demografic, dar care nu are suficiente locuri de muncã; spre Europa se
orienteazã astãzi puternice fluxuri de emigranþi din þãrile maghrebiene
ºi cel puþin douã milioane de turci.
Comerþul acestor þãri este desfãºurat, în principal, cu Europa, dar
ponderea lor în activitatea comercialã a Uniunii este foarte redusã; þãrile
din Africa de Nord acoperã 1/4 din cerinþele de gaze naturale ºi 1/3 din
cele de petrol ale Uniunii. Mai multe conducte pentru transportul
gazelor naturale din aceastã regiune spre Europa sunt în funcþiune, iar
altele sunt în construcþie.
Conferinþa Mediteraneanã de la Barcelona (1995) a stabilit ca
pânã în anul 2010 sã se creeze în bazinul mediteranean o zonã de
liber schimb.
O serie de acorduri de asociere de tip bilateral s-au încheiat cu Israel,
Tunisia, Maroc, Iordania – stabilindu-se o serie de facilitãþi financiare în
sprijinul restructurãrii economice, creºterii specializãrii ºi competitivitãþii
la schimburile comerciale cu Uniunea.
Banca Europeanã de Investiþii a creat condiþii avantajoase de
împrumut pentru firmele ºi proiectele economice din regiune. UE are
intenþia clarã de a sprijini aceste state pentru a-ºi dezvolta ºi diversifica
activitatea comercialã.
Cum explicaþi dinamismul demografic al statelor din nordul Africii
ºi din Orientul Mijlociu?
Care sunt cauzele puternicelor
fluxuri de emigranþi din þãrile
maghrebiene? Cum pot fi atenuate aceste fluxuri?
Ce este o zonã de liber schimb?
Cum poate UE sprijini integrarea
statelor din Africa de Nord?
Cairo (Egipt)
Va fi posibilã extinderea UE în
Israel ºi în unele þãri musulmane?
Barcelona (Spania)
108
DE LA LUMEA UNIPOLARÃ
LA LUMEA MULTIPOLARÃ
1. De la lumea bipolarã la lumea unipolarã
Lumea se transformã într-un ritm alert. În ultimul deceniu al secolului XX
au avut loc rãsturnãri dramatice în geopolitica mondialã.
l Treptat, lumea ex-sovieticã a început sã experimenteze libertatea.
l Economia acestor þãri este reglatã astãzi de mecanismele pieþei,
iar libertatea de opinie ºi de expresie a fãcut mari progrese.
l Germania reunificatã a devenit un stat puternic în centrul Europei,
Iugoslavia s-a destrãmat în urma unui rãzboi sângeros, Cehoslovacia
s-a divizat pe cale paºnicã.
l Tratatul de la Varºovia s-a desfiinþat.
Pe fondul acestor transformãri a avut loc ºi modificarea structurii
sistemului internaþional – realizându-se trecerea de la bipolarismul
consacrat în perioada Rãzboiului rece la o lume unipolarã, cu o
singurã superputere, SUA.
Pentru prima oarã în istorie o putere non-eurasiaticã s-a impus nu
numai ca principal arbitru în relaþiile de putere, dar ºi ca supremã putere
în lume. Dupã prãbuºirea Uniunii Sovietice, pe ultima treaptã de ascensiune rapidã a unei puteri din emisfera vesticã – Statele Unite ale Americii –
au devenit singura ºi de fapt, prima putere cu adevãrat globalã.
Totuºi, Europa ºi Asia îºi pãstreazã importanþa geopoliticã. Europa
deþine încã o mare parte din puterea economicã ºi politicã a omenirii,
iar Asia a devenit, în ultima vreme, un puternic centru de creºtere economicã ºi de sporitã influenþã politicã.
SUA dispune de supremaþie economicã ºi financiarã. Ratele
dobânzilor sunt deosebit de mici pentru a nu frâna economia ºi a menþine inflaþia la acelaºi nivel cu creºterea.
O supremaþie militarã
de necontestat
Superioritatea militarã s-a manifestat încã din timpul Rãzboiului din
Golf din 1990–1991, primul conflict
din perioada de dupã Rãzboiul rece,
dar cu mijloace ce fuseserã prevãzute
pentru lupta împotriva adversarului
sovietic: tancuri grele vopsite în grabã
în culoarea galbenã a nisipului, bombardiere invizibile, avioane de luptã
pentru a înfrunta MIG-urile cele mai
moderne, rachete de croazierã al cãror
prim scop nu era sã intre în clãdiri º.a.
Mijloacele moderne folosite de statul major american nu mai erau aceleaºi ca în urmã cu 10 ani în rãzboiul
din Afghanistan, fiind net superioare
celor ale tuturor þãrilor dezvoltate la
un loc.
2. Spre o lume multipolarã
Analiºtii politici americani, ºi chiar unii politicieni americani, considerã Statele Unite ale Americii o superputere mondialã de duratã; alþii,
mai moderaþi, vorbesc de menþinerea acesteia încã 20–25 de ani ºi
apreciazã cã viitorul aparþine unei lumi multipolare.
l O revenire la un model bipolar (SUA ºi Rusia) este incertã. Dupã
dezintegrarea statului cu cea mai mare întindere teritorialã (URSS) s-a
creat o situaþie geopoliticã nouã care impunea reducerea anarhiei
politice, gestionarea puternicului arsenal militar, încurajarea de cãtre
Occident a transformãrii democratice ºi refacerii economice a Rusiei º.a.
Independenþa Ucrainei a deposedat Rusia de poziþia sa dominantã
la Marea Neagrã. Rusia a pierdut poziþia dominantã la Marea Balticã.
Dupã dobândirea independenþei Kazahstanului, Turkmenistanului ºi
Azerbaidjanului, Rusia a devenit doar unul din cele cinci state care
revendicã resursele Mãrii Caspice.
l Un model tripolar: SUA, Rusia ºi China.
Prãpastia dintre SUA ºi Rusia s-a adâncit datoritã refuzului Kremlinului de a renunþa la toate cuceririle lui Stalin; mult timp, Rusia a avut
o atitudine ambiguã faþã de republicile baltice ºi a refuzat sã denunþe
limpede acordul secret cu Germania nazistã din 1939, menþine o stare
de tensiune cu Georgia, cu Republica Moldova (acordând sprijin militar
separatiºtilor din Transnistria), a creat o stare de nesiguranþã privind
livrãrile de hidrocarburi în Georgia, Ucraina ºi în Europa Occidentalã.
O coaliþie Rusia–China are mici ºanse: China este mai populatã, mai
întreprinzãtoare, mai inovatoare, ºi are unele pretenþii teritoriale faþã
de Rusia. China nu are mijloacele necesare sã ajute Rusia pentru a depãºi
rãmânerea în urmã. Treptat, Rusia, cu toatã uriaºa sa întindere, ar deveni
un stat-tampon între o Europã în dezvoltare ºi o Chinã puternicã.
Care sunt factorii care au produs
prãbuºirea sistemului comunist?
Alcãtuiþi un eseu cu tema: Rãzboiul rece.
Alcãtuiþi un eseu cu una dintre
temele de mai jos (cãutaþi informaþii ºi pe internet):
– Relaþiile SUA cu UE ºi cu Rusia.
– Relaþiile SUA cu China ºi Japonia.
– Relaþiile SUA cu lumea arabã.
109
Informaþi-vã cu privire la rãzboiul
ruso-cecen. Analizaþi informaþiile
ºi formulaþi concluzii, argumentându-le la lecþie, în faþa colegilor.
Explicaþi cauzele conflictelor de
pe teritoriul ºi de la graniþele
Rusiei.
Comparaþi datele, extrase din lucrarea Statele lumii/Enciclopedia
statelor lumii, privind dezvoltarea
economicã a Rusiei, Chinei ºi SUA.
Reflectaþi asupra posibilitãþii creãrii unei lumi tripolare alcãtuitã din
SUA, Japonia ºi Germania.
Argumentaþi de ce nu existã posibilitatea ca Germania ºi Marea
Britanie sã abandoneze bunele
relaþii cu SUA.
Pentru China, America ar trebui sã fie un aliat firesc, deoarece
Washingtonul nu are pretenþii pe continentul asiatic. SUA are o relaþie
strânsã cu Japonia maritimã, dar ºi cu Taiwanul.
Rolul regional ºi mondial al Chinei este, în esenþã, definit de interacþiunile cu SUA ºi Japonia. În general, prognoza economicã ºi militarã
pentru China este promiþãtoare, chiar dacã sunt unele incertitudini ºi
rezerve majore. Ritmul creºterii economice ºi nivelul investiþiilor strãine,
printre cele mai ridicate din lume, prognozeazã cã în urmãtoarele douã
decenii China ar deveni o putere mondialã.
l Un model pentapolar. Celor trei þãri – SUA, China, Rusia, dacã li
se adaugã Japonia ºi Germania – þãrile cu cea mai puternicã dezvoltare
economicã dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial – ocupante ale locurilor doi ºi trei în ierarhia mondialã a marilor puteri economice, al cãror
potenþial militar se poate mãri, ar putea constitui un model viabil.
Japonia este un stat-naþiune, cu un caracter unic ºi un statut special;
este o þarã insularã, cu un popor foarte muncitor ºi disciplinat, cu un
mod de viaþã distinct, cu o dinamicã ºi puternicã economie.
Atât Japonia, cât ºi Germania sunt aliaþi regionali ai SUA. Puterea
Americii pe cele douã continente (Asia ºi Europa) decurge din alianþele
cu aceste þãri.
Un model pentapolar ar putea fi urmat de o inevitabilã reducere a
limitelor puterii efective a Americii.
l Un model multipolar ar însemna adãugarea Braziliei, Indiei,
Indoneziei ºi a altor þãri cu o poziþie geostrategicã importantã (Turcia,
Iran, Egipt, Republica Africa de Sud, Ucraina º.a.).
Este în interesul fiecãrui popor (inclusiv al Americii) sã consolideze
pluralismul geopolitic. Apariþia unei coaliþii ostile care, în cele din urmã
ar cãuta sã conteste supremaþia Americii, ar trebui prevenitã. Un model
multipolar ar putea ajuta, pe termen mediu, la formarea unui sistem de
securitate mai cooperant, iar pe termen mai lung, ar putea deveni un
nucleu mondial de responsabilitate politicã relativ mai bine distribuitã.
Stimularea unor parteneriate într-o lume în care noþiunea de putere
devine mai difuzã, mai puþin limitatã de graniþe naþionale, cu o Europã
unitã ºi mai extinsã, o Chinã, o Japonie ºi o Indie care se vor apropia de
nivelul economic al Americii, cu bariere suplimentare în calea oricãrei
hegemonii mondiale de esenþã naþionalã – ar fi rãspunsul cel mai
potrivit al unui model multipolar.
Universalismul valorilor occidentale (drepturile omului, locul central
al experimentului democratic º.a.) prezintã o extremã importanþã ºi în
Asia, Africa sau America Latinã.
Crearea unei structuri funcþionale de cooperare mondialã, bazatã
pe realitãþile geopolitice, o nouã distribuþie a responsabilitãþilor ºi a privilegiilor, reþeaua corporaþiilor multinaþionale ºi ONG-urile, de comunitãþi ºtiinþifice, întãritã de internet – care sã formeze un sistem mondial
neoficial – ar stimula cooperarea mondialã ºi ar promova responsabilitãþi faþã de stabilitatea ºi pacea lumii.
Evaluare
1. Enumeraþi stadiile procesului mondializãrii economiei.
2. Care sunt provocãrile pentru securitatea statelor
ºi pentru securitatea internaþionalã?
3. Spaþiul de putere al emisferei nordice concentreazã principalii actori ºi câteva centre de
putere. Care este denumirea acestora?
4. Care sunt ameninþãrile transnaþionale care se
profileazã la începutul acestui secol?
5. Care sunt responsabilitãþile ºi provocãrile majore
pentru UE ºi actorii europeni, la începutul acestui
secol?
110
6. Mentionaþi politicile comunitare ale UE.
7. Ce elemente semnificative va aduce România la
integrarea in UE?
8. Pe scena politicã, China de astãzi este:
a) putere regionalã dominantã; b) jucãtor strategic; c) putere mondialã; d) putere regionalã;
e) pivot geopolitic; f) superputere;
Alegeþi varianta corectã de rãspuns.
9. În câte categorii pot fi grupate þãrile cu economii
în dezvoltare?
V
* Elemente
de geografie socialã
ºi culturalã
1.* Viaþa socialã ºi organizarea spaþiului
umanizat
2.* Spaþiul geografic ºi civilizaþia
3.* Mobilitatea geograficã a populaþiei
ºi spaþiul social
4.* Elemente de geografie culturalã:
originea, geneza ºi evoluþia ariilor
culturale
5.* Mondializarea, occidentalizarea
ºi impactul acestora asupra vieþii
sociale
În acest capitol vei învãþa:
l
l
l
l
l
care sunt obiectele de studiu ale geografiei
sociale ºi ale geografiei culturale
cum se organizeazã societatea umanã ºi ce
relaþii existã între elementele componente
cum este structurat spaþiul din punct de vedere
social ºi cultural
care sunt caracteristicile diverselor civilizaþii la
nivel mondial
cum se manifestã procesul de mondializare
în plan social ºi cultural
* VIAÞA SOCIALÃ ªI ORGANIZAREA
SPAÞIULUI UMANIZAT
Sistemul socio-cultural – element component
al sistemului geografic
Costumul feminin din spaþiul arab,
element de culturã tradiþionalã
Cultura Mall,
tip de civilizaþie modernã
112
Marea complexitate a geosistemului rezultã din numãrul însemnat
de elemente componente, naturale ºi antropice, ºi din diversitatea
extremã de relaþii existente între acestea. Componentele antropice,
constituite la rândul lor într-un sistem aparte, sunt numeroase ºi variate.
Omul, unitatea de bazã a sistemului antropic, este o entitate socialã
care trãieºte ºi se organizeazã în grupuri mai mari sau mai mici, reuºind
sã se adapteze mediului geografic. Aceastã adaptare reprezintã relaþia
pe care o are cu mediul, relaþie de interdependenþã prin care omul ºi
societatea creatã de el rãspund influenþelor mediului, dar, în acelaºi
timp, îl condiþioneazã, transformându-l.
Sistemul antropic este rezultatul acestor relaþii de intercondiþionare
între mediul natural ºi om. Este alcãtuit din subsisteme cu rol determinant, precum populaþia, aºezãrile, economia, relaþiile politice.
La toate acestea se adaugã sistemul social ºi cel cultural, rezultate
din formele de manifestare a vieþii sociale ºi culturale, care reprezintã
comportamentul uman.
Sistemul socio-cultural, ca oricare alt sistem, este alcãtuit din elemente
ºi din relaþiile dintre acestea, care formeazã un ansamblu funcþional
bine definit ºi cu o evoluþie coordonatã.
Elementele componente ale sistemului social sunt grupurile sociale
alcãtuite dintr-un numãr variat de indivizi, între care se stabilesc relaþii
sociale de diverse tipuri. Sistemul cultural are la bazã relaþiile interumane
care dau naºtere unor grupuri specifice, dar ºi relaþiile omului cu mediul
în care locuieºte, rezultatul fiind un comportament specific cu manifestãri variate atât în timp, cât ºi în spaþiu. Cele douã sisteme formeazã un
întreg bazat pe caracteristicile specific umane, cea socialã ºi cea culturalã, care se manifestã în planul real prin comportament.
Marea diversitate ºi complexitate a comportamentului uman se
remarcã ºi în dificultãþile pe care specialiºtii le au în definirea unor concepte precum cultura ºi civilizaþia. Numeroasele definiþii date acestor
noþiuni subliniazã marea varietate de opinii ºi de forme de raportare a
omului la propriul comportament.
Cultura reprezintã un ansamblu structurat de valori create de societatea umanã în procesul sãu evolutiv. Tot ceea ce facem, gândim, cu excepþia
câtorva elemente de comportament instinctiv, este condiþionat cultural.
Civilizaþia, noþiune strâns înruditã cu conceptul culturã, exprimã nivelul
de dezvoltare a unei societãþi determinate istoric. Este o etapã superioarã
în procesul de evoluþie a culturii, caracterizatã prin complexitate.
Toate subsistemele antropice menþionate sunt obiecte de studiu pentru
diverse ºtiinþe specializate: demografie, urbanism, economie, politologie,
sociologie, antropologie. Geografia, dezvoltatã ca o ºtiinþã de graniþã
între toate acestea ºi cele care studiazã elementele mediului natural, le
abordeazã la rândul sãu din perspectivã spaþialã.
Rezultatul constã în dezvoltarea unor ramuri specializate, precum geografia populaþiei, geografia aºezãrilor umane, geografia economicã etc.
În acest context, s-au dezvoltat ºi geografia socialã ºi geografia culturalã.
Ambele ramuri se orienteazã spre studiul comportamentului uman
în spaþiu ºi a structurilor socio-culturale rezultate.
Geografia socialã îºi concentreazã atenþia asupra formelor de
organizare spaþialã a indivizilor ºi a relaþiilor dintre ei, a cauzelor apariþiei
acestora, a diverselor procese care se produc în societatea umanã
(migraþii, conflicte etc.). Din aceastã perspectivã, geografia socialã se
înrudeºte cu sociologia, psihologia ºi geografia culturalã.
Geografia culturalã studiazã repartiþia spaþialã, în relaþie cu evoluþia istoricã, a elementelor componente ale culturii ºi civilizaþiei, clasificate
în trei categorii: elemente de culturã materialã, elemente ale culturii
sociale ºi elemente ale culturii spirituale; se ocupã, de asemenea, cu
studiul proceselor culturale (descoperiri, invenþii, difuzie), care reflectã
relaþia dintre elementele componente, dintre acestea ºi mediul natural,
determinând modificãri importante în sistem.
Ce
relaþie se stabileºte între
geografia socialã ºi geografia
culturalã?
Structuri de bazã ale sistemului social
Studiile efectuate asupra omului ca entitate componentã a geosistemului se pot plasa la diferite niveluri de analizã. Astfel, s-au nãscut
ºtiinþe precum psihologia, care abordeazã comportamentul uman individual, demografia, care se ocupã cu descoperirea caracteristicilor unor
ansambluri mari de populaþie ºi geografia populaþiei, care analizeazã
dimensiunea spaþialã a acestor fenomene demografice. Între cele douã
niveluri de studiu, cel detaliat ºi cel generalizat, se regãsesc analizele din
domeniul geografiei sociale, care vizeazã structura de grup a societãþii.
Pentru a înþelege modul de formare a grupurilor sociale, caracteristicile ºi comportamentul lor, geografia socialã se concentreazã asupra
relaþiilor ºi interacþiunilor acestor „microsisteme“.
Din studiile efectuate de-a lungul timpului s-a remarcat faptul cã,
relaþiile de bazã care determinã formarea grupurilor sociale ºi comportamentul lor în societate sunt de douã tipuri: economice ºi culturale.
Este bine cunoscut faptul cã indivizi cu poziþii socio-economice similare au tendinþa sã se grupeze. De asemenea, cei care împãrtãºesc aceleaºi
idei despre lumea în care trãiesc ºi au acelaºi comportament socio-cultural formeazã grupuri distincte. Din perspectiva teoriei acþiunii sociale,
procesul de interacþiune dintre douã persoane formeazã un microcosmos al sistemului social, acesta bazându-se pe un set de reguli.
Studiile de geografie socialã cu privire la elementele de bazã ale
sistemului – grupurile – se orienteazã pe trei niveluri de analizã: structura internã a grupurilor, clasificarea lor în raport de caracteristicile
ºi relaþiile pe care le dezvoltã între ele ºi poziþia acestora în cadrul
societãþii, rezultatã din relaþiile cu întregul sistem.
1. Structura internã a grupurilor sociale
Luând în considerare structura internã (elemente componente ºi
relaþii), sociologii au clasificat grupurile în douã categorii majore:
l grupuri primare – la baza cãrora stau relaþiile de înrudire, cel mai
important grup fiind familia;
l grupuri secundare – realizate pe baza relaþiilor de asociere,
un astfel de exemplu fiind comunitatea.
Familia, grup de bazã al oricãrei societãþi, conþine un numãr mai
mic sau mai mare de membri între care relaþiile sunt strânse, chiar
intime, ºi de duratã. În acest cadru apar primele forme de socializare
a individului, se manifestã relaþii afective etc. Forma de bazã existentã
în toate tipurile de societãþi de-a lungul istoriei este familia nuclearã
(soþ, soþie, copii) care, aflându-se în relaþie cu mediul, suferã modificãri,
adaptându-se permanent la schimbãrile sociale.
De mai mare interes pentru geografia socialã sunt grupurile secundare, formate pe baza relaþiilor de vecinãtate, ºi anume comunitatea.
Existã numeroase definiþii ale acestui grup, cu referire frecventã la
arealul pe care se extinde, legãturile de bazã, interacþiunile sociale.
O comunitate este un grup, un mic sistem social, ale cãrui relaþii se orienteazã spre nivelul naþional sau spre cel local. S-a remarcat ºi faptul cã
aceste relaþii sunt în general orientate local. De aceea, termenul „comunitate“ este definit ca grup social la scarã redusã, bine închegat, sau ca set
de grupuri primare strâns relaþionate, cu o clarã delimitare spaþialã.
Relaþiile de înrudire sunt cele mai
strânse ºi mai trainice, dovadã fiind
arborii genealogici ai unor familii
renumite. Aceºtia demonstreazã vitalitatea ºi continuitatea temporalã a
familiilor respective, a relaþiilor dintre
membrii lor.
Arbore genealogic pictat
pe o casã din Müden (Germania)
Familia – grup de bazã
al societãþii
Comunitatea Oneida (SUA)
113
Alte caracteristici ale comunitãþii:
l membrii îºi cunosc bine locul în
societate;
l familiile reprezintã celulele comunitãþii;
l cultura este omogenã;
l membrii sunt relativ imobili fizic
ºi social.
Enumeraþi
ºi analizaþi relaþiile
care stau la baza formãrii grupurilor primare ºi a celor secundare.
Ce fel de grupuri primare alcãtuiesc comunitatea din care faceþi
parte?
Daþi exemple de grupuri secundare existente în localitatea în
care locuiþi. Caracterizaþi-le.
Grup de voluntari în campania
electoralã, susþinãtori ai unui candidat
în alegerile organizate în statul
Cincinnatti (SUA, 2004)
Relaþiile dintre grupuri pornesc de
la patru caracteristici ale sistemului
socio-economic:
conflictele între grupuri, rezultate
din competiþia permanentã faþã de
resursele limitate ale societãþii actuale, dominate de economia de piaþã;
l puterea deþinutã, exprimând poziþia
grupurilor aflate în aceastã competiþie, ce naºte o ierarhie pe verticalã;
l inegalitatea dintre grupuri, exprimatã prin distribuþia resurselor, ca
urmare a puterii pe care o deþin
acestea;
l situaþia pieþei, sau poziþia relativã a
grupurilor în raport cu piaþa resurselor, o poziþie în plan orizontal.
l
114
Relaþiile sociale sunt bine definite, iar interacþiunile dintre indivizi se manifestã pe o mare varietate de planuri. Comportamentul este în general
reglat de obiceiurile locale, factorii de control fiind familia ºi biserica.
Tradiþia este, astfel, elementul esenþial, cu rol de susþinere a regulilor
sociale (codul moral) pe baza cãrora supravieþuieºte comunitatea.
Evoluþia societãþii umane din ultimele secole a determinat importante modificãri la nivelul relaþiilor interumane, ducând astfel la restrângerea spaþiului de manifestare a comunitãþilor originare, care se mai
regãsesc în prezent cu precãdere în zonele rurale.
Ca urmare a creºterii complexitãþii sistemului socio-economic, societatea este grupatã astãzi pe alte criterii. Grupurile primare nu dispar,
ci îºi schimbã funcþionalitatea. Familia nuclearã devine cel mai important grup primar, fiind puþin afectatã structural de schimbãrile sociale
ºi economice ale lumii moderne.
Indivizii continuã sã se grupeze, dar pe alte criterii, precum interesul
individual, ca în cazul grupurilor rasiale, etnice ºi religioase. Relaþiile
care duc la conturarea acestor grupuri sunt de naturã culturalã, economicã sau politicã ºi sunt determinate de factori independenþi de
voinþa membrilor lor.
Un alt criteriu de grupare în prezent este interesul comun. Astfel
de motivaþii duc la naºterea a douã tipuri de grupuri:
l cu scopuri expresive (asociaþii voluntare) – caracterizate prin relaþii
ºi activitãþi care implicã satisfacþia membrilor componenþi;
l cu scopuri materiale (sindicate, asociaþii de afaceri, grupuri de
presiune, bande, partide politice).
Asociaþiile voluntare sunt compuse din indivizi care se grupeazã
pe baza unor interese comune, pe care le considerã ca determinante în
alcãtuirea ºi funcþionarea grupurilor respective (cluburi, societãþi).
Cel de-al doilea tip de grupuri, sindicate, asociaþii de afaceri etc.,
apar cu scopul de a obþine avantaje pe care membrii lor nu le pot obþine individual.
Toate acestea sunt denumite grupuri prin asociere ºi apar, în
general, în societãþi dominate de relaþii pe scarã largã, tranzitorii ºi contractuale. Membrii lor aparþin diferitelor sectoare ale societãþii, au
statute diferite ºi joacã diverse roluri. Se grupeazã pe baza unor interese
comune la un moment dat (hobby, nevoi materiale, întãrirea credinþelor) sau atunci când societatea îi trateazã ca pe un grup aparte.
Din acest punct de vedere, geografia socialã are ca principalã sarcinã
examinarea distribuþiei grupurilor, stabilirea proceselor care au determinat gruparea, dispersia ºi regruparea spaþialã a acestora, relaþiile care
se dezvoltã între ele.
2. Relaþiile dintre grupurile sociale
Marea diversitate a grupurilor sociale existentã în prezent a determinat nevoia cunoaºterii nu doar a configuraþiei lor interne, ci ºi a celor rezultate din relaþiile ce se nasc între grupurile componente ale societãþii.
În cadrul tuturor tipurilor de societãþi existente de-a lungul istoriei
resursele au fost limitate. Nu întotdeauna, însã, acestea au fost un factor
determinant în conturarea relaþiilor sociale. În societãþile preistorice ale
vânãtorilor ºi culegãtorilor a existat un oarecare echilibru între resurse
ºi populaþie. În cele bazate pe principii egalitariste, se presupune cã resursele sunt împãrþite în mod echitabil, astfel încât conflictele sunt anulate.
Nu acelaºi lucru se întâmplã, însã, în cazul aºa-numitelor societãþi competitive, cele bazate pe relaþii de inegalitate socialã (feudale, capitaliste,
de piaþã), în care apar conflicte cu privire la ceea ce revine fiecãrui
individ.
Poziþia pe care o ocupã diversele grupuri în competiþia pentru resurse
este determinatã de puterea deþinutã în cadrul societãþii. Aceastã
putere rezultã din poziþia pe care ele o au pe piaþã, adicã din capacitatea lor de a acapara resursele existente. Din acest punct de vedere,
strict economic, grupurile de bazã ale societãþii sunt clasele sociale.
În raport cu poziþia lor în sistemul socio-economic, acestea au o
anumitã putere de acumulare a resurselor, care determinã un anumit
nivel de trai ºi care influenþeazã ulterior poziþia spaþialã ºi accesul la
resursele amplasate diferit în spaþiu. De aici rezultã inegalitatea acestor
grupuri, atât în cadrul societãþii, cât ºi a distribuþiei lor spaþiale.
3. Poziþia grupurilor sociale în cadrul societãþii
Ca elemente componente ale sistemului social, grupurile se aflã în
relaþii de interdependenþã unele cu altele ºi în relaþii cu societatea ca întreg.
Ele determinã caracteristicile societãþii ºi sunt determinate, la rândul lor,
de aceasta ºi de modificãrile pe care ea le suferã în timp ºi spaþiu.
De-a lungul evoluþiei istorice a umanitãþii s-au produs importante
modificãri în cadrul relaþiilor sociale ºi ale structurii societãþii. Procesele
cu cel mai mare impact au fost industrializarea ºi urbanizarea.
Procesul de industrializare s-a manifestat în principal în spaþiul urban,
fiindu-i astfel condiþionatã localizarea ºi repartiþia spaþialã. Oraºele existente în momentul apariþiei primelor elemente industriale (întreprinderi)
au manifestat o puternicã concentrare spaþialã a unei numeroase populaþii,
care reprezenta atât un important potenþial de forþã de muncã, cât ºi
o valoroasã piaþã de desfacere pentru industrie. Odatã localizatã în
spaþiul urban, aceasta a devenit un element atractiv pentru populaþia
ruralã, pe care a eliberat-o prin tehnologizarea agriculturii ºi a integrato ca forþã de muncã proprie. Astfel, s-a ajuns la creºterea foarte rapidã
ºi însemnatã a populaþiei urbane.
Cele douã procese au indus, însã, importante schimbãri sociale, o
regrupare a indivizilor pe baza unor noi tipuri de relaþii. În cadrul societãþii
agrare predominã grupurile primare aflate în relaþie directã cu pãmântul,
ai cãror membri îºi cunosc foarte bine poziþia ºi rolul în societate.
În perioada Evului Mediu, societatea feudalã, ale cãrei relaþii de
producþie erau bazate pe proprietatea asupra pãmântului, familia era
unitatea de producþie de bazã, iar comunitatea avea un rol de control
asupra membrilor sãi. Principalele grupuri secundare, clase sociale ale
epocii, erau nobilimea, clerul ºi oamenii simpli (þãrani liberi, coloni, servi),
fiecare având o poziþie bine definitã în societate.
Procesul de industrializare, care a dus la apariþia societãþii moderne
industrializate ºi a celei de piaþã, a determinat ruperea acestor relaþii,
distrugerea regulilor anterior stabilite, înlocuirea lor cu altele de tip
financiar, contractual.
Familia rãmâne grupul de bazã, dar se modificã atât structural, cât ºi
funcþional, având un impact din ce în ce mai slab în societate. Numãrul
membrilor sãi este în scãdere, relaþiile dintre aceºtia se schimbã, ca ºi rolul
pe care îl joacã fiecare în luarea deciziilor ºi susþinerea sa economicã.
Procesul de urbanizare determinã modificãri în structurile acesteia
(pe grupe de vârstã ºi sexe, etnicã, religioasã, ocupaþionalã, culturalã etc.),
în repartiþia sa spaþialã ºi în relaþiile sociale. Creºterea urbanã s-a bazat
pe atracþia populaþiei din diverse regiuni cu caracteristici socio-culturale
diferite, rezultatul fiind o eterogenitate socialã a spaþiului urban.
În aceste condiþii noi, comunitatea, ca grup secundar, este pe cale
de dispariþie, noile relaþii sociale ducând la apariþia altor grupuri. Se produce o specializare a forþei de muncã, care implicã o creºtere a eficienþei
ºi a productivitãþii, ce determinã o adâncire a diviziunii sociale a muncii.
Creºterea complexitãþii societãþii ºi a relaþiilor sale interne determinã
nevoia mai mare de organizare, atât în sfera economicã, cât mai ales
în cea politicã, care introduce organizarea de tip managerial ºi planificarea afacerilor, a prioritãþilor, controlul asupra abuzurilor. Astfel apar
asociaþiile voluntare, sindicatele, asociaþiile de afaceri, partidele politice,
grupurile de presiune, bandele.
Cum se manifestã relaþiile dintre
grupurile componente ale societãþii în localitatea în care locuiþi?
Existã schimbãri în modul de organizare a vieþii sociale a spaþiului
rural din România dupã 1989?
Nobili în Franþa medievalã
Þãrani muncind pe moºiile nobilimii
Societate modernã industrializatã
115
* SPAÞIUL GEOGRAFIC ªI CIVILIZAÞIA
1. Spaþiul social ºi cultural
Ce diferenþe existã între spaþiul
social ºi spaþiul cultural?
Care este comportamentul indivizilor în situaþia în care le este
invadat spaþiul personal? Exemplificaþi.
Spaþiu familial
Analizaþi
relaþiile interumane
care se dezvoltã în spaþiul vostru
familial, în cel învecinat ºi în
spaþiul public din localitatea în
care locuiþi.
Spaþiu public – strada
116
Spaþiul este elementul esenþial al sistemului geografic. O abordare
a problemelor cu care se confruntã mediul natural ºi societatea umanã
nu poate fi corectã fãrã o interpretare spaþialã. Niciuna dintre analizele
realizate de cãtre numeroasele ºtiinþe moderne nu eliminã spaþiul ca
element component al sistemului studiat. Între toate, însã, geografia
priveºte elementele sistemelor din perspectivã spaþialã.
Din acest punct de vedere, spaþiul poate fi abordat sub douã aspecte de bazã: ca recipient de elemente ºi ca atribut al elementelor.
Primul aspect vizeazã calitatea spaþiului de a încorpora elementele
tuturor sistemelor existente, ale mediului natural ºi ale celui antropic.
Poziþia în spaþiu a acestora determinã fragmentarea lui în areale (arii) ºi
regiuni. Conturarea ariilor ºi regiunilor depinde de calitãþile elementelor
respective, iar clasificarea ºtiinþificã se bazeazã pe criterii diverse, alese
în funcþie de nevoile studiilor ce urmeazã a fi realizate.
Al doilea aspect rezultã din modul de gândire sau percepþie umanã ºi
de folosire de cãtre societate a spaþiului. Omul percepe în mod diferit diversele suprafeþe terestre, pe care le modificã în funcþie de necesitãþile proprii.
Spaþiul social este un complex, un mozaic de areale caracterizate
prin diverse relaþii interumane, fiecare fiind omogen din punctul de vedere al locuitorilor sãi. Un astfel de areal sau teritoriu este un spaþiu continuu sau discontinuu, utilizat de un individ pentru satisfacerea nevoilor.
În funcþie de scara de analizã a spaþiului social, s-a realizat o ierarhie
pornind de la nivelul microteritorial, areale de dimensiuni foarte mici,
pânã la nivelul macroteritorial, suprafeþe extinse, care sunt compuse
din arealele mai mari.
Cel mai redus ca dimensiune este spaþiul personal, intim, individual, cel care se aflã în imediata apropiere a corpului uman ºi care este
un „spaþiu portabil“. Fiecare individ transportã cu el un astfel de spaþiu,
care, dacã este invadat, determinã disconfort. Astfel se explicã relaþiile
încordate care apar între indivizi în situaþii de aglomerare.
La un nivel superior se plaseazã spaþiul familial, care este un cadru
personal de existenþã zilnicã a indivizilor, în care se dezvoltã cu prioritate
relaþiile casnice, dar care include ºi legãturi sociale în afara casei. Cuvântul „acasã“ defineºte foarte bine spaþiul familial. În exteriorul acestuia,
înconjurându-l, se aflã spaþiul învecinat sau teritoriul interactiv, în care
se desfãºoarã deplasãrile zilnice ºi în care se dezvoltã relaþii secundare,
precum cele cu vecinii ºi prietenii. Este un spaþiu mai extins, cuprinzând
areale locuibile, spaþii comerciale, spaþii de recreere etc.
La cel mai înalt nivel se plaseazã spaþiul urban sau spaþiul regional,
care le înglobeazã pe toate celelalte ºi în care se dezvoltã toate tipurile
de relaþii sociale. Este un spaþiu de interacþiune a unui numãr mai mare
de indivizi, frecvenþa interacþiunilor fiind, însã, mai redusã. Acesta poartã
ºi denumirea de spaþiu public, cel în care individul are libertate de
acces, dar nu neapãrat ºi de acþiune. Este un spaþiu deschis ce poate fi
convertit de unele grupuri în spaþiu familial. În aceastã categorie sunt
incluse strãzile, drumurile, magazinele, parcurile, instituþiile publice etc.
Spaþiul social nu se defineºte doar prin dimensiunea sa fizicã, ci ºi
prin cea comportamentalã, a indivizilor care îl populeazã. El se suprapune pe spaþiul geografic, fiind o componentã a acestuia. Pentru a-l
înþelege trebuie studiate câteva caracteristici ale comportamentului
uman în spaþiu, ºi anume percepþia, miºcarea populaþiei ºi comunicarea.
Percepþia este noþiunea care reprezintã capacitatea indivizilor de
a cunoaºte mediul înconjurãtor prin intermediul propriilor simþuri. Prin
percepþie, spaþiul social devine o componentã a spaþiului psihologic.
Prin intermediul informaþiilor pe care le primesc din realitatea înconjurãtoare, indivizii ºi grupurile sociale îºi construiesc hãrþi mentale ºi imagini
pe care le utilizeazã în orientarea în spaþiu. De asemenea, percepþia se mai
defineºte ºi prin sentimentele pe care grupurile sociale le au faþã de spaþiul
pe care îl locuiesc, mediul având astfel o conotaþie simbolicã ºi culturalã. În funcþie de acestea se contureazã comportamentul uman.
De exemplu, producerea inundaþiilor este perceputã ca un fenomen
grav pentru societate atunci când acestea afecteazã spaþiul locuit ºi produc
pagube materiale ºi pierderi de vieþi omeneºti. Nu aceeaºi conotaþie o dau
oamenii acestui fenomen în cazul în care el se produce într-un spaþiu
predestinat (luncile nelocuite ale râurilor) ºi când rezultatele sunt benefice.
Una dintre cele mai înfloritoare civilizaþii ale lumii, cea egipteanã,
s-a dezvoltat ca urmare a exploatãrii agricole a luncii Nilului, spaþiu
favorabil datoritã inundaþiilor care se produceau periodic ºi care aveau
rolul de a îmbogãþii solul cu substanþele necesare plantelor de culturã.
Spaþiul cultural nu se deosebeºte în mod esenþial de cel social,
fiind la rândul sãu alcãtuit dintr-un complex de areale mai mari sau mai
mici, cu caracteristici culturale distincte. Existã doi termeni utilizaþi în
acest caz: regiune culturalã sau arie culturalã.
Un astfel de areal nu se caracterizeazã printr-o realã omogenitate.
Ca în orice sistem teritorial, ºi în regiunea culturalã existã o mare diversitate de elemente culturale, care dau naºtere unei mari varietãþi de
stiluri de viaþã ale indivizilor ºi grupurilor sociale. Totuºi, în cadrul fiecãreia se disting unele trãsãturi dominante care îi stabilesc personalitatea.
Aceastã personalitate rezultatã din comportamentul spaþial al grupurilor culturale se manifestã vizual prin peisajul cultural definit de
stilul arhitectural al clãdirilor, de tipul cãilor de comunicaþie, de modul
de utilizare a terenurilor ºi de alte forme materiale.
Alte elemente culturale care definesc regiunile sunt formele de comunicare, între care limba este cea mai importantã, tradiþiile ºi obiceiurile care
se manifestã prin muzicã, dans, îmbrãcãminte specificã, credinþe religioase.
ªi în acest caz, se poate vorbi despre diverse niveluri de analizã regionalã.
La nivel global sunt delimitate câteva regiuni culturale, denumite ºi
domenii culturale. Acestea sunt: domeniul est-asiatic (Extremul Orient),
domeniul indic (Asia de Sud ºi Sud-Est), domeniul islamic (nordul Africii,
Orientul Mijlociu ºi Apropiat, Indonezia), domeniul african (Africa centralã
ºi cea sudicã) ºi domeniul vestic (Europa împreunã cu întregul teritoriu
rusesc, continentul american, Australia ºi Noua Zeelandã).
Analizaþi împreunã cu colegii un
areal cu anumite caracteristici
sociale din spaþiul în care locuiþi
ºi determinaþi diferenþele de
percepþie asupra acestuia.
Spaþiu public – supermarket
Peisaj cultural – piaþã în spaþiul urban
(Toulouse, Franþa)
Delimitaþi aria culturalã în care
locuiþi ºi descrieþi peisajul cultural.
Domenii culturale pe Glob
117
2. Segmentarea socialã a spaþiului geografic –
elemente teoretice
În cadrul fiecãrui domeniu cultural
se regãsesc numeroase alte regiuni mai
mici care prezintã caracteristici proprii. De exemplu, în spaþiul cultural
vestic, Statele Unite ale Americii ºi
Franþa pot fi considerate regiuni culturale distincte datoritã diferenþelor
lingvistice ºi istorice. De asemenea,
SUA este subdivizatã în regiuni culturale mai mici, cum ar fi cea hispanicã,
extinsã pe suprafaþa câtorva state
sudice (Texas, New Mexico, Arizona,
Colorado ºi California), locuitã predominant de o populaþie de origine
hispano-indianã ºi mexicanã, a cãrei
limbã maternã este spaniola, iar religia
este romano-catolicã. La nivel local
pot fi delimitate arii culturale cu
caracteristici distincte, precum cea a
populaþiei Amish din spaþiul rural
al statelor americane Pennsylvania,
Ohio ºi Indiana.
Familie din comunitatea Amish
(SUA)
Care sunt elementele care stau
la baza segmentãrii sociale a spaþiului geografic?
Existã o segmentare socio-economicã a spaþiului în care locuiþi?
Cum se manifestã?
118
Societatea actualã dezvoltatã în spaþiul geografic determinã prin complexitatea sa o segmentare a acestuia, segmentare care rezultã din varietatea indivizilor ºi a grupurilor sociale, a relaþiilor care se stabilesc între ele.
Din aceastã perspectivã, studiile cu privire la modul în care se grupeazã
indivizii în spaþiu iau în considerare câteva motivaþii majore.
Un prim element determinant este cel economic, care duce la apariþia claselor sociale.
Al doilea tip de grupare se naºte în raport de caracteristicile biologice
ale indivizilor. Astfel apar grupuri alcãtuite pe baza vârstei membrilor,
dar ºi în raport de caracteristicile rasiale. Nici factorul cultural nu este
mai puþin important în delimitarea spaþialã a grupurilor. Multe dintre ele
se nasc pe baza apartenenþei etnice, lingvistice sau religioase.
Ca urmare, pe suprafaþa Globului se remarcã o multitudine de arii
cu caracteristici sociale ºi culturale distincte.
Aceste arii au dimensiuni diferite. Unele sunt foarte extinse, conturându-se sub formã de regiuni, iar altele reduse, fiind doar suprafeþe
restrânse în interiorul spaþiului urban. Deºi mici, ele nu sunt mai puþin
importante, deoarece scot în evidenþã marea complexitate a societãþii moderne din marile oraºe ºi dificultãþile cu care se confruntã populaþia lor.
3. Segmentarea socio-economicã
În concepþia marxistã cu privire la structura societãþii, concepþie
apãrutã în secolul al XIX-lea, clasa este un grup de indivizi care au
aceleaºi relaþii în raport cu proprietatea, au aceeaºi funcþie în organizarea producþiei, au relaþii similare cu puterea ºi societatea ºi au
tendinþa de a urma aceleaºi modele de comportament. Din aceastã
perspectivã, apartenenþa la o clasã socialã este determinatã strict economic. Pentru perioada în care s-a emis teoria, douã erau clasele de
bazã ale societãþii: burghezia, proprietara sau cea care deþinea controlul asupra mijloacelor de producþie ºi clasa muncitoare, cea care
se afla în poziþia de a-ºi vinde forþa de muncã.
Din perspectiva prezentului, acest model este învechit. În societatea
occidentalã actualã se adaugã un alt element în clasificarea grupurilor
sociale, ºi anume elementul cultural, reprezentând felul în care acestea
se raporteazã la societate ºi care reprezintã în esenþã respectul de sine.
Astfel, se impune o nouã clasificare, mai complexã, a grupurilor
sociale. Deºi poziþia lor în societate este determinatã în primul rând de
relaþia cu mijloacele de producþie ºi piaþa (elemente economice), ceea
ce oferã putere, control, capacitatea de a dispune de bunuri materiale,
de a obþine venituri, la acestea se adaugã ºi elemente culturale ºi politice care creeazã prestigiu, onoare ºi care pot susþine sau pot diferenþia
interesele determinate strict economic.
Cel mai bun exemplu este cel al accesului pe care grupurile îl au la
fondul locativ. În raport de poziþia economicã în cadrul societãþii, care
se reflectã în nivelul veniturilor, elitele deþin locuinþele de calitate superioarã (de lux), în timp ce grupurile cu venituri reduse ocupã clãdirile de
slabã calitate, în general cele mai vechi ºi neîntreþinute. Astfel se formeazã
un anumit tip de organizare spaþialã a oraºelor. Cartierele de locuinþe
apar ºi evolueazã în raport de elementele sociale menþionate.
În Antichitate, când structura societãþii era simplã, comunitãþile
urbane se grupau pe douã areale distincte: cel al elitei ºi cel al majoritãþii (agricultori).
În Evul Mediu s-a produs aºa-numita „stratificare feudalã“, odatã cu
apariþia mai multor categorii: preoþimea, burghezia, oamenii simpli ºi
robii, care a determinat creºterea complexitãþii modelului spaþial urban.
Modelul acesta se remarcã prin relaþia ce se realizeazã între elemente:
centrul aparþine elitelor, iar periferia, clasei muncitoare.
În prezent, oraºul vestic este rezultatul evoluþiei societãþii industriale,
reprezentând o rãsturnare a ordinii anterioare. Centrul este liber, destinat serviciilor ºi afacerilor, urmeazã cartierele vechi aflate pe teritoriul
vechiului centru urban, în care densitatea populaþiei este ridicatã, iar
condiþiile de locuit sunt precare, locuitorii acestor spaþii aflându-se la
baza ierarhiei sociale. Spre periferie ºi în spaþiul imediat învecinat
oraºului se produce o descreºtere în densitate ºi o creºtere în calitate
a spaþiului locuit, în paralel cu poziþia superioarã pe scara socialã a
indivizilor. Este vorba despre cartiere de lux.
4. Segmentarea etnicã ºi rasialã
Spaþiul social este fragmentat ºi ca urmare a tendinþei indivizilor de
a se grupa în raport de apartenenþa rasialã ºi de cea etnicã. Sentimentul
apartenenþei la un astfel de grup este cu atât mai puternic cu cât indivizii sunt obligaþi sã trãiascã în condiþii aparte. Este vorba despre cazul
minoritãþilor rasiale ºi etnice. Acestea sunt obligate la o convieþuire
spaþialã cu majoritãþile în mijlocul cãrora s-au format.
În funcþie de relaþiile existente între cele douã categorii sociale în plan
spaþial se manifestã trei procese: segregarea, asimilarea ºi acomodarea.
Segregarea este un proces complex definit ca „relaþia între distanþa
socialã ºi spaþiul geografic”, ceea ce se traduce prin segmentare (separare) spaþialã. Astfel, gradul de interacþiune dintre grupurile minoritare
ºi majoritatea populaþiei se reflectã în gradul de segregare, adicã tipul
relaþiilor care se stabilesc între grupuri (relaþii de convieþuire paºnicã sau
conflictuale care determinã o separare spaþialã rigidã sau flexibilã).
Procesul de segregare se manifestã în plan spaþial prin apariþia
ghetoului, un cartier în interiorul oraºului, care se deosebeºte de restul
spaþiului prin faptul cã adãposteºte o populaþie cu caracteristici distincte
faþã de majoritatea urbanã ºi care este strict delimitat.
În ultimele decenii, oraºul modern s-a îmbogãþit cu noi tipuri de
cartiere închise (gated communities), dar care reflectã segregarea economicã. Ele aparþin elitelor cu venituri importante, care îºi permit sã
creeze spaþii edilitare de calitate superioarã ºi sã se izoleze de restul
populaþiei. Aceste cartiere sunt izolate atât prin ziduri ºi porþi, în cazul
celor nou construite la periferia spaþiului urban, cât ºi prin metode
moderne de supraveghere (camere video) în interiorul oraºelor.
Procesul de segregare nu este însã ireversibil, interacþiunile dintre
minoritãþi ºi grupurile majoritare variind foarte mult în timp ºi spaþiu.
Între cele mai importante procese de interacþiune se numãrã asimilarea
ºi acomodarea.
Asimilarea reprezintã pierderea identitãþii grupurilor minoritare, atât
din punct de vedere social, cât ºi spaþial, integrarea lor completã în noua
societate. Aceasta se realizeazã prin educaþie, implicând însã ºi voinþa
minoritarilor. Este un proces care apare ca urmare a miºcãrilor migratorii
la nivel internaþional ºi care au ca rezultat apariþia grupurilor minoritare.
Se încheie ca proces dupã douã generaþii din momentul imigrãrii indivizilor. Pãrinþii îºi pãstreazã limba maternã ºi obiceiurile din spaþiul de
provenienþã, fiii, însã, educaþi la ºcoala „noii patrii“, îºi pierd identitatea.
Acomodarea este procesul în cadrul cãruia minoritãþilor li se permite sã fie diferite de grupurile gazdã, sã aibã un stil de viaþã diferit, sã
se exprime printr-o „sub-culturã“ (devenitã ramurã a culturii gazdã), în
contextul unor strânse legãturi cu majoritatea. Aceasta este o bunã
metodã de a rezolva problemele grupurilor pe care societatea nu
doreºte sã le asimileze. Astfel de situaþii se întâlnesc în cazul populaþiei
de culoare din SUA ºi din Marea Britanie, a indienilor din Marea Britanie
ºi a evreilor din lumea musulmanã.
Segregarea
Apãrut prima oarã în secolul al XIII-lea
în oraºele musulmane, ghetoul a devenit
un cartier regãsit frecvent în oraºul
medieval ºi care adãpostea comunitatea evreiascã. El s-a nãscut din dorinþa
de separare, izolare spaþialã atât a
evreilor, cât ºi a societãþilor gazdã, ca
urmare a diferenþierilor existente în
plan cultural-religios. Era, deci, o comunitate închisã, înconjuratã de ziduri ºi
porþi, izolatã total noaptea ºi în timpul
sãrbãtorilor creºtine, pentru a reduce
impactul influenþelor religioase ale
societãþilor gazdã, cât ºi a feri comunitãþile evreieºti de eventualele reacþii
violente ale acestora.
Aceastã formã de segregare a dispãrut de-a lungul ultimelor secole, dar
comunitatea evreiascã a continuat sã
se dezvolte relativ grupat.
În prezent, termenul se utilizeazã
prin extindere în cazul tuturor situaþiilor de separare spaþialã (etnicã, rasialã, culturalã, economicã), deºi delimitarea nu mai este decât rareori strictã.
Noþiunea exprimã totuºi o segregare
extremã, cu relaþii conflictuale. Recunoscute în toatã lumea sunt cartierele
marilor oraºe vestice (Chicago, Los
Angeles, Londra etc.): Little Sicily,
German Town, Chinatown, sau cartierele elitelor, mult superioare din
punct de vedere tehnologic, în oraºele
coloniale din Africa ºi Asia.
Cartierul evreiesc din Ierusalim,
model de segregare extremã
ca urmare a relaþiilor încordate
între evrei ºi palestinieni
Daþi exemple de situaþii de segre
gare spaþialã la nivel mondial.
Analizaþi procesele (segregare,
asimilare, acomodare) care se manifestã în spaþiul în care locuiþi.
119
* MOBILITATEA GEOGRAFICÃ
A POPULAÞIEI ªI SPAÞIUL SOCIAL
Descrieþi caracteristicile sociale
ale fondului locativ (cartiere) din
localitatea în care locuiþi. Prin
ce se caracterizeazã mobilitatea
populaþiei în acest spaþiu?
Alcãtuiþi un plan al oraºului în
care locuiþi delimitând spaþiile
sociale conturate în cadrul
acestuia ºi direcþiile miºcãrilor
intra-urbane cunoscute.
Omul, element activ al mediului geografic, îºi bazeazã întreaga existenþã pe interacþiunile sale cu celelalte elemente componente ale geosistemului. Pentru ca aceste interacþiuni sã se manifeste direct, a fost
ºi este nevoie de o permanentã deplasare în spaþiu.
Existã numeroase motivaþii pentru deplasãrile efectuate de indivizi
ºi grupuri: activitãþile economice, relaþiile sociale, nevoile materiale ºi
culturale, influenþele pozitive ºi negative pe care le suferã din partea
mediului geografic.
Din perspectiva dimensiunii spaþiale a miºcãrilor pe care indivizii le
realizeazã, se poate vorbi despre mobilitatea pe distanþe reduse, în special mobilitatea intra-urbanã ºi în aria de influenþã a oraºelor ºi migraþia
populaþiei, care se produce în general pe distanþe mult mai lungi.
Deºi miºcãrile populaþiei au fost analizate din perspectivã demograficã ºi economicã, ele au ºi o dimensiune socialã, prin modificãrile pe care
le aduc structurii societãþii, grupurilor sociale ºi relaþiilor dintre ele.
1. Mobilitatea intra-urbanã
Locuinþã mare pentru o familie
numeroasã, cu copii în creºtere
Apartamente pentru familii mici,
fãrã copii
120
Spaþiul urban este un mediu foarte complex, în interiorul cãruia se
concentreazã un numãr foarte mare de elemente, care se manifestã
printr-o multitudine de procese. Interacþiunile sociale sunt variate ºi
implicã în mod determinant deplasãrile spaþiale.
Existã trei categorii de miºcãri intra-urbane: mobilitatea în cadrul
fondului locativ, deplasãrile pentru muncã ºi alte tipuri de deplasãri
(mobilitate socialã).
Mobilitatea în cadrul fondului locativ reprezintã tendinþa indivizilor de a-ºi modifica poziþia spaþialã în oraº în raport de accesul la
fondul locativ. Aceastã mobilitate este determinatã de câþiva factori
sociali importanþi: stratificarea socialã (clasa, statutul social); vârsta;
factorul psihologic (satisfacþia atinsã în general atunci când necesitãþile
sociale se cupleazã cu oferta favorabilã a mediului; în aceste condiþii,
se contureazã teritoriul familial ºi sentimentul de „acasã“).
Aºa cum s-a precizat anterior, apartenenþa la o clasã socialã influenþeazã foarte mult gruparea indivizilor în spaþiul urban, ducând la apariþia de cartiere cu caracteristici foarte diferite. Cele douã extreme sunt
cartierele închise (izolate) ale elitelor ºi ghetourile specifice grupurilor
sociale cu venituri reduse, care de multe ori aparþin unor categorii
sociale (etnice, rasiale) marginalizate.
Mobilitatea spaþialã determinatã de vârsta indivizilor se referã la
tendinþa diferitelor grupe de vârstã de a se localiza în areale specifice.
Multe studii de geografie socialã analizeazã aºa-numita mobilitate în
raport de „etapele ciclului vital“, care se definesc în cazul indivizilor
ce urmeazã în general calea familialã de integrare în societate.
Se considerã cã pe parcursul vieþii omului existã cinci etape distincte,
care îi influenþeazã comportamentul: etapa familiei simple fãrã copii,
etapa familiei în aºteptare de copii, etapa familiei cu copii în creºtere
ºi educare, etapa familiei simple fãrã copii prin desprinderea acestora,
etapa vãduviei (familie cu un singur membru).
Fiecãrei etape îi este specific un anumit comportament uman ºi un
anumit spaþiu vital, ceea ce determinã importante miºcãri intraurbane
ºi modificãri ale modelelor de spaþialitate urbanã. Apar, astfel, cartiere
în care se concentreazã populaþia aparþinând uneia dintre etapele enumerate: cartiere ale familiilor tinere cu copii, care îºi doresc sã locuiascã
în clãdiri spaþioase ºi sã dispunã de spaþiu verde pentru creºterea ºi educarea copiilor în condiþii optime, sau cartiere cu locuinþe mai modeste
pentru familii vârstnice, fãrã copii, de multe ori având un singur membru.
Fiecare dintre aceste areale au caracteristici proprii ºi nevoi diferite.
De aceea, procesul de organizare spaþialã a oraºelor respective trebuie
sã þinã cont de aceste specificitãþi ºi de problemele cu care se confruntã.
Deplasãrile pentru muncã sunt la rândul lor miºcãri importante
în cadrul oraºului ºi în spaþiul sãu de influenþã, cu atât mai mult cu cât
ele se manifestã în mod frecvent, zilnic sau sãptãmânal. Acestea sunt
miºcãrile pendulatorii, ce poartã ºi denumirea de navetism. Impactul lor
asupra societãþii nu este doar de naturã economicã, ci ºi socialã, prin
rolul pe care îl au în organizarea timpului indivizilor. Ele pot duce la
dezvoltarea unor relaþii interumane specifice ºi la diverse forme de
organizare spaþialã.
Studiile cu astfel de subiecte scot în evidenþã principalele direcþii
de deplasare zilnicã pentru muncã a majoritãþii populaþiei urbane,
ritmicitatea acestora ºi dimensiunile lor spaþiale ºi temporale, în funcþie
de care se dezvoltã reþeaua urbanã ºi suburbanã de transport ºi se
delimiteazã noi cartiere de locuinþe. De asemenea, se pot lua anumite
mãsuri cu privire la protecþia mediului înconjurãtor.
Mobilitatea socialã este cea care include deplasãrile rezultate din
relaþiile sociale (vizitele la prieteni, vecini, rude). Alte tipuri de deplasãri
cu impact puternic asupra mediului urban sunt cele cu scop comercial.
Cunoaºterea unor astfel de modele de deplasare în spaþiu a indivizilor
este utilã în planificarea urbanã, cu precãdere a sistemului de transport.
2. Miºcãrile migratorii
Migraþia este un proces caracteristic omului de-a lungul întregii sale
istorii ºi care a implicat comunitãþi întregi sau grupuri largi din cadrul
societãþii, ale cãror motivaþii erau generale, nu individuale sau de grup.
Migraþia reprezintã în esenþã schimbarea reºedinþei dincolo de o
limitã administrativã sub impulsul unor factori determinanþi, specifici
locului ºi momentului istoric. La rândul sãu, acest proces are un puternic
impact asupra tuturor elementelor de mediu, natural ºi antropic.
Deºi consideratã un fenomen legat strict de caracteristicile demografice ºi economice ale geosistemului, miºcarea migratorie are puternice implicaþii în domeniul social ºi cultural. Mase mari de populaþie
care emigreazã spre teritorii cu caracteristici socio-culturale total diferite
de cele ale spaþiilor din care provin determinã reale schimbãri.
Factorii care determinã deplasarea populaþiei în spaþiu au fost
grupaþi în douã categorii importante: factori de respingere ºi factori de
atracþie. Ambele categorii pot fi grupate, la rândul lor, în: factori politici,
factori economici, factori ecologici ºi factori sociali.
Factorii de respingere cei mai importanþi, enumeraþi în studiile
efectuate pânã în prezent, sunt: declinul resurselor sau al preþurilor la
nivel naþional, ca urmare a unor disfuncþionalitãþi economice; scãderea
numãrului locurilor de muncã; producerea unor catastrofe ecologice etc.
Factorii sociali de respingere sunt, la rândul lor, determinanþi: discriminãri de ordin politic, religios ºi etnic; alienarea în cadrul comunitãþilor
de origine; lipsa oportunitãþilor de a întemeia o familie în comunitatea de
origine.
Factorii de atracþie sunt în opoziþie cu cei de respingere ºi sunt mai
puternici, pentru a depãºi forþa de inerþie care se manifestã în spaþiile
de respingere ºi eventualele obstacole de pe traseu: ofertã superioarã
de locuri de muncã; oportunitatea obþinerii unor venituri mai mari; nivel
de trai mai ridicat.
Între alþii, factori de ordin social sunt: oportunitatea atingerii unui
nivel înalt de educaþie ºi specializare în diferite domenii de activitate;
deplasarea cu partenerul de viaþã sau în vederea cãsãtoriei; dorinþa de
a se integra într-un nou tip de comunitate.
Acesta reprezintã modelul clasic de migraþie, cel de respingere–atracþie.
Criterii de clasificare a miºcãrilor
migratorii pe plan mondial ºi local
l dupã dimensiunea spaþiului pe care îl
afecteazã, miºcãrile migratorii pot fi
regionale, naþionale, internaþionale;
l dupã modificãrile culturale implicate,
acestea se grupeazã în douã categorii,
exprimând direcþia ºi sensul de migraþie: rural–urban, urban–rural;
l dupã gradul de implicare a propriei
voinþe a emigranþilor, sunt voluntare
sau forþate;
l dupã tipul de societate în care se produc, cu referire directã la migraþiile
rural–urban, sunt migraþii în societãþi
tradiþionale, în care predominã factorii de respingere, migraþii în societãþile
moderne, industriale, în care predominã factorii de atracþie ºi miºcãri
migratorii în societãþile post-industriale, în care predominã deplasãrile în
douã direcþii, mai ales cele inter-urbane;
l dupã durata deplasãrii, în miºcãri migratorii permanente ºi temporare.
Refugiaþi etiopieni
Ce miºcãri migratorii importante
cunoaºteþi la nivel global ºi care
au fost cauzele acestora?
Prin ce se caracterizeazã miºcãrile migratorii din localitatea în
care locuiþi. Ce cauze stau la
baza acestora?
121
* ELEMENTE DE GEOGRAFIE CULTURALÃ
Ceramicã celticã
Casã medievalã (Franþa)
Casã în Londra (sec. al XIX-lea)
Locuinþe circulare ale indienilor Sioux
(SUA)
Câte tipuri de elemente culturale
cunoaºteþi?
Analizaþi clãdirea în care locuiþi
prin prisma celor trei tipuri de
abordare a elementelor culturale
(materialã, socialã, spiritualã).
122
Cultura este unul dintre cele mai complexe elemente ale societãþii,
care defineºte nu doar comportamentul uman, ci ºi peisajul geografic.
Cultura a apãrut odatã cu omul, este parte integrantã a acestuia. Ea se
naºte din relaþia pe care omul o are cu mediul în care trãieºte, îi evidenþiazã, deci, personalitatea prin amprenta pe care o lasã.
Astfel se nasc ariile culturale, care definesc spaþii mai largi sau mai
reduse ocupate ºi impregnate cu personalitatea diverselor popoare ºi
grupuri sociale.
Cunoaºterea ºi înþelegerea marii varietãþi a elementelor culturale a
necesitat clasificarea acestora în trei categorii: elemente ale culturii
materiale, elemente ale culturii spirituale ºi elemente ale culturii sociale.
Toate acestea reprezintã rezultatul unor importante procese care s-au
manifestat în cadrul vieþii sociale de-a lungul istoriei.
Un prim proces important este cel al descoperirilor, reprezentând
modul de cunoaºtere a mediului de cãtre oameni. El a însoþit întreaga
istorie a omenirii ºi este încã prezent în societatea actualã. Prin invenþii
însã, oamenii au creat elemente noi care le-au completat pe cele descoperite în mediu. Au urmat evoluþia ºi difuzia, procese indispensabile
acumulãrii de noi informaþii ºi elemente culturale ºi rãspândirii acestora
pe mari suprafeþe ale Globului.
Elementele culturii materiale reprezintã expresia fizicã a relaþiei
omului cu mediul în care trãieºte. Ele se regãsesc în orice societate sub
forma uneltelor, a formelor de locuire ºi a modului de organizare a producþiei. ªi astãzi, una dintre metodele de cunoaºtere a vechilor civilizaþii
istorice este cea a descoperirii vestigiilor materiale, care oferã numeroase informaþii despre viaþa socialã ºi culturalã a acestora.
Elementele culturii sociale sunt instituþiile din domeniile politic ºi
legislativ, cele ale sistemului educaþional, religios etc., care au rolul de
a consolida societatea. Ele coordoneazã comportamentul indivizilor,
al grupurilor sociale ºi al întregii societãþi prin regulile (legile) impuse.
Elementele culturii spirituale reprezintã partea nevãzutã a culturii,
exprimatã prin limbaj, credinþe, valori spirituale (artã, literaturã, religie).
Aceastã clasificare nu este însã strictã. Delimitarea categoriilor respective este artificialã, cele mai multe dintre elemente putând fi incluse
în oricare dintre ele. Totul depinde de punctul de vedere din care acestea sunt analizate. De exemplu, o casã este element al culturii materiale, deoarece este o formã fizicã utilizatã ca adãpost. Este însã ºi un
element al culturii sociale, prin formã ºi dimensiuni, care depind de
structura sistemului familial, o exprimã.
Casele destinate familiilor nucleare sunt specifice societãþii moderne,
în care predominã acest tip de grupuri primare. În secolul al XIX-lea, dar
ºi în zonele mai slab dezvoltate din prezent, predominante sunt casele
destinate unor familii foarte numeroase, cu peste 10 membri. În acelaºi
timp, stilul construcþiilor, modul în care sunt aranjate acestea, exprimã
calitatea lor de elemente ale culturii spirituale. Ele fac parte din peisajul
cultural al diferitelor spaþii ale Globului, exprimã dimensiunea spiritualã
a indivizilor care le construiesc ºi le locuiesc.
Indienii Sioux din Statele Unite ale Americii se adãpostesc în locuinþe
cu forme circulare, „rotunde precum cuiburile pãsãrilor“, deoarece „puterea
Lumii se manifestã în cercuri“. Faptul cã civilizaþia „albilor“ le-a impus
traiul în locuinþe poligonale (pãtrate, dreptunghiulare) îi nemulþumeºte
profund. Indiferent de contextul cultural, casa este mai mult decât un
adãpost, este un „testament personal ºi social“, o implantare culturalã
în peisaj.
1. Forme de comunicare
Un element esenþial al sistemului socio-cultural este comunicarea,
formã de interacþiune a indivizilor, de conturare a grupurilor sociale.
Existã numeroase tipuri de comunicare. Cea mai importantã este comunicarea lingvisticã, prin intermediul limbilor ºi dialectelor.
Toate populaþiile Globului au o limbã proprie sau un dialect utilizat
în comunicarea zilnicã. Alãturi de aceasta, existã ºi alte forme cuprinse
în aºa-numitul limbaj al semnelor. Categoria respectivã cuprinde formele
de comunicare corporalã, reprezentând semnele, miºcãrile anumitor
elemente componente ale corpului uman (membrele, capul, faþa) cu
ajutorul cãrora se transmit informaþii.
Existã apoi comunicarea prin imagini, care cuprinde diverse semne
cu conotaþie specificã fiecãrei culturi sau cu semnificaþie generalã.
Un exemplu de imagini cu semnificaþie generalã este cel al semnelor
de circulaþie folosite la nivel mondial. Utilizând toate aceste categorii,
limbajul publicitar este specific mass-mediei, care are ca scop convingerea membrilor societãþii cu privire la diversele probleme ale mediului.
Comunicarea lingvisticã se realizeazã cu ajutorul limbilor ºi dialectelor. Limba este un sistem de comunicare prin intermediul vorbirii,
o colecþie de sunete având un înþeles comun pentru un grup de indivizi.
Ea permite transmiterea ideilor ce stau la baza tuturor activitãþilor
umane ºi a relaþiilor socio-culturale care caracterizeazã o naþiune sau
un stat. Limbile internaþionale înlesnesc comunicarea în toate domeniile
la nivel global.
Comunicarea prin intermediul limbajului este deosebit de complexã,
ca urmare a faptului cã existã o mare variaþie în exprimare la nivelul
diverselor grupuri mai mari sau mai mici. Aceste diferenþe au dus la
conturarea unui numãr foarte mare de limbi pe Glob.
În acelaºi timp, existenþa variaþiilor în modul de exprimare pânã la
nivelul unor grupuri mici a determinat specialiºtii sã ia în considerare
existenþa unor ramuri ale limbilor respective, pe care le-au numit
dialecte. Acestea se caracterizeazã prin anumite particularitãþi fonetice,
lexicale etc., care nu împiedicã total comunicarea cu grupul majoritar,
utilizatorul limbajului de bazã.
Delimitarea între limbi ºi dialecte nu este încã bine definitã, astfel cã
la ora actualã nu se cunoaºte numãrul exact de limbi existente pe Glob.
De asemenea, este foarte greu sã se delimiteze spaþial rãspândirea lor.
Unele limbi sunt utilizate de cãtre mai multe naþiuni, iar pe teritoriul
unor state se folosesc diferite limbi.
Astãzi, se remarcã utilizarea pe scarã largã a unor limbi. Unele dintre
acestea sunt vorbite regional, dar, datoritã numãrului mare de locuitori
ai acelui spaþiu, reuºesc sã ocupe locuri fruntaºe în ierarhie.
Chineza, hindi, bengaleza se utilizeazã aproape exclusiv pe teritoriul
statelor respective (China, India, Bangladesh), þãri cu o populaþie foarte
numeroasã.
Engleza, spaniola, portugheza sunt limbi internaþionale vorbite pe
teritoriile mai multor state, în principal datoritã evoluþiei istorice a acestora, existenþei imperiilor coloniale într-o anumitã etapã istoricã.
Utilizarea mai frecventã în prezent a limbii engleze este determinatã
pe de o parte de recunoaºterea ei pe plan internaþional ca limbã oficialã
în întâlnirile la nivel înalt între oficialitãþile diverselor state sau în cadrul
organizaþiilor mondiale, iar pe de altã parte datoritã influenþelor extinse
în toate domeniile (politic, economic, social, cultural) a civilizaþiei
americane. Un bun exemplu este cel al utilizãrii pe scarã foarte largã
Daþi exemple de comunicare cor-
poralã, prin imagini ºi publicitarã
cunoscute în orizontul local ºi la
nivel mondial.
Sãrutul este unul
dintre semnele care participã
la comunicarea corporalã
(Sãrutul, picturã de Gustav Klimt)
Cele mai utilizate limbi pe Glob
(2006)
Limba
vorbitã
chinezã
hindi
englezã
spaniolã
bengali
rusã
portughezã
japonezã
germanã
coreeanã
francezã
Vorbitori
(mil.)
938
393
366
365
222
179
172
134
107
83
83
123
Limba goticã
Limba goticã a fost cea mai importantã limbã din ramura germanicã utilizatã în centrul ºi estul Europei, dar
dispãrutã datoritã convertirii vorbitorilor la alte limbi prin dominaþie
politicã sau religioasã, de exemplu
convertirea la Creºtinism ºi înlocuirea
limbii gotice cu cea latinã. Ultimul
vorbitor a dispãrut în secolul al XVI-lea
în Crimeea, Rusia.
Alfabetul gotic
a noilor tehnologii, a sistemelor computerizate, a formelor de comunicare prin internet etc., care, provenite fiind în cea mai mare parte din
SUA, utilizeazã limba englezã ca formã de comunicare.
Repartiþia spaþialã a dialectelor este mult mai complexã, ca urmare a
folosirii lor de cãtre grupuri mai mici de populaþie ºi datoritã permanentei
lor modificãri. Ele evolueazã rapid în timp, datoritã comunicãrii frecvente
între diverse comunitãþi cu limbajele lor specifice. Acestea se adapteazã
pentru a înlesni contactele, dar diferenþele nu dispar.
Dialectele sunt cu atât mai diferite cu cât relaþiile între comunitãþile
respective sunt mai slabe. Situaþia aceasta este vizibilã în cazul grupurilor izolate, ale cãror dialecte nu se adapteazã aproape deloc la modificãrile survenite de-a lungul timpului în limbile þãrilor pe teritoriul cãrora
se aflã amplasate. Comunitãþi izolate din Munþii Appalachi, SUA, utilizeazã ºi astãzi forme lingvistice elisabetane ale secolului al XVI-lea.
Deºi în prezent existã un numãr foarte mare de limbi ºi dialecte folosite la nivel global, lingviºtii considerã cã marea majoritate au rãdãcini
comune, astfel cã le-au grupat în familii ºi ramuri lingvistice.
Familia lingvisticã este o colecþie de limbi relaþionate printr-un
strãmoº comun, care este compusã din mai multe ramuri lingvistice
reprezentând colecþii de limbi, care au o origine comunã, dar care au
evoluat ca limbi individuale. Miile de limbi utilizate în lume pot fi grupate într-un numãr relativ mic de familii lingvistice.
Repartiþia principalelor limbi vorbite pe Glob
Analizaþi harta lingvisticã a fiecãrui
continent.
124
n Cea mai cuprinzãtoare este familia indo-europeanã, rãspânditã pe
toate continentele, alcãtuitã din patru ramuri importante: germanicã,
romanicã, balto-slavicã ºi indo-iranianã. Alãturi de acestea sunt incluse
ramuri mai mici, cu extindere redusã: albanezã, armeanã, celtã ºi greacã.
l Ramura germanicã, extinsã spaþial în state din centrul, vestul ºi
nordul Europei, este împãrþitã la rândul sãu în grupuri: grupul vest-germanic (limbile germanice de sus ºi cele de jos) în Europa centralã ºi
vesticã, grupul nord-germanic (limbile germanice de est ºi de vest) în
Euroapa nordicã ºi grupul est-germanic format din mii de limbi dispãrute în prezent.
Engleza, limbã aparþinând grupului vest-germanic, are cea mai largã
rãspândire. Este utilizatã oficial nu doar în Marea Britanie, ci ºi în
America de Nord, în Africa de Sud, Australia ºi Noua Zeelandã.
l Ramura romanicã, având la bazã limba latinã, este alcãtuitã din
limbile teritoriilor dominate în Antichitate de Imperiul Roman: spaniolã,
portughezã, francezã, italianã ºi românã. Primele trei sunt utilizate nu
doar pe teritoriile statelor naþionale din care provin, ci ºi pe spaþiile care
aparþineau în trecut imperiilor lor coloniale (America de Sud ºi Centralã,
diverse regiuni din America de Nord, Africa). Aceastã ramurã lingvisticã
cuprinde ºi numeroase dialecte între care se disting cele reto-romane
utilizate în Elveþia, dialectul catalan în nord-estul Spaniei (Barcelona,
Andorra, estul munþilor Pirinei), dialectul provençal utilizat în estul
Franþei, limba sardinianã (Sardinia) etc.
Toate limbile aparþinând ramurilor germanicã ºi romanicã utilizeazã
în scriere alfabetul latin.
Scriere în limba arabã
(manuscris din sec. al XIV-lea)
l Ramura indo-iranianã este alcãtuitã din douã grupuri lingvistice.
Grupul indian cuprinde limbile urdu (Pakistan) ºi hindi (partea centralnordicã a Indiei), care împreunã formeazã limba hindustani, urdu utilizând alfabetul arab, iar hindi alfabetul devanagari. Din acelaºi grup face
parte ºi limba bengali, predominantã în Bangladesh. Grupul iranian este
alcãtuit din limbile persanã (Iran), pashto (estul Afghanistanului ºi vestul
Pakistanului), kurdã (nordul Irakului, vestul Iranului ºi estul Turciei).
Aceste limbi utilizeazã alfabetul arab.
l Ramura balto-slavicã este alcãtuitã din douã grupe lingvistice:
limbile slave vechi ºi limbile baltice. Vechile limbi slave sunt la rândul lor
grupate în slave de est (rusa, ucrainiana, bielorusa), slave de vest (poloneza, ceha, slovaca) ºi slave de sud (slovena, sârbo-croata, macedoneana ºi bulgara). Limbile baltice sunt lituaniana ºi letona. Limbile
acestei ramuri folosesc alfabetul chirilic.
l Ramura celtã (irlandeza, welsha, galica, bretona) au fost rãspândite
Scriere în limba chinezã
în insulele britanice, Germania, Franþa, nordul Italiei, dar în prezent mai
supravieþuiesc pe spaþii restrânse în Irlanda, Scoþia, Þara Galilor ºi Cornwall.
n Existã numeroase alte familii lingvistice între care se distinge cea
sino-tibetanã, cuprinzând cea mai vorbitã limbã din lume – mandarina
(chinezã), utilizatã de trei sferturi din populaþia Chinei. Alte douã limbi
importante, thai (Laos, Thailanda, Vietnam) ºi burmanã (Myanmar), formeazã ramura tibeto-burmanã.
Vastul continent asiatic cuprinde numeroase alte limbi grupate în
câteva familii lingvistice importante: japonezã, coreeanã, sud-asiaticã
(vietnameza), austronezianã (malayo-polinezianã), altaicã (turcã, azerbaidjanã, uzbekã, kazahã, tãtarã, mongolã etc.), uralicã (ramura finicã –
limba finlandezã, ramura ungricã – limba maghiarã) ºi afro-asiaticã (arabã
ºi ebraicã).
În Africa, limbile, foarte numeroase, sunt grupate în trei familii:
niger-congo, a cãrei ramurã principalã este benue-congo, cu cea mai
vorbitã limbã, swahili (utilizatã din Africa Centralã ºi de Vest pânã
în Africa de Sud), nilo-saharianã (nordul ºi estul Africii) ºi khoisan
(sud-vestul Africii).
Pe continentul american, dar ºi în multe alte colþuri ale lumii, existã
în prezent numeroase alte limbi obscure, considerate a fi pe cale de
dispariþie, aparþinând populaþiilor indigene.
Scriere în limba ebraicã
125
2. Caracteristici generale ale credinþelor religioase
Definiþi noþiunea de religie.
Câte tipuri de religii cunoaºteþi?
Prin ce se deosebesc ele?
Animism (Africa)
Ce asemãnãri ºi deosebiri existã
între cele trei religii universale?
este repartiþia spaþialã a
celor trei religii universale?
Care
126
Religia este un element esenþial al culturii, deci o permanentã prezenþã în viaþa socialã. Fiind o formã de bazã a exprimãrii personalitãþii
umane, determinantã în comportamentul indivizilor, este ºi sursã de
conturare a unor grupuri sociale ºi, implicit, de segregare ºi conflicte.
Definirea noþiunii de religie s-a dovedit a fi o sarcinã grea pentru
diverºii specialiºti care s-au ocupat de studierea acestui fenomen.
S-a ajuns însã la concluzia cã religia este un sistem unitar de credinþe
ºi practici cu privire la fiinþe sau forþe supranaturale (Dumnezeu, zei,
îngeri, duhuri, demoni etc.), care determinã formarea unei comunitãþi
morale alcãtuitã din indivizii ce aderã liber la aceasta.
Vechimea acestui tip de comportament uman este foarte mare. Se
presupune cã apariþia credinþei în elemente supranaturale a însoþit procesul de formare a conºtiinþei sale în relaþie cu mediul pe care îl locuia.
Studiile realizate de-a lungul timpului cu privire la credinþele religioase
au scos în evidenþã faptul cã toate religiile lumii au origini comune,
multe dintre caracteristicile lor fiind asemãnãtoare, iar scopul, unul ºi
acelaºi – cunoaºterea lumii înconjurãtoare, a universului ºi a legilor sale.
Astfel, se presupune cã toate religiile au o sursã comunã de informaþie, indiferent de momentul apariþiei lor în timp, concluzie la care
s-a ajuns ca urmare a numeroaselor asemãnãri dintre ele.
Specifice multor religii sunt credinþa într-unul sau mai mulþi zei, existenþa unor scrieri sfinte, a unor întemeietori, personalitãþi marcante
care au iniþiat aceste sisteme de gândire. De asemenea, apar asemãnãri,
dar ºi deosebiri în ceea ce priveºte evoluþia lor în timp ºi spaþiu, formele
de organizare ºi de manifestare.
În cazul tuturor religiilor se poate vorbi despre un sistem de organizare mai mult sau mai puþin complex, despre practici fundamentale,
despre obiceiuri ºi tradiþii, despre spaþii sacre ºi peisaje specifice.
Diferenþe importante apar, însã, în ceea ce priveºte numãrul de
adepþi ai fiecãrei religii ºi repartiþia lor spaþialã. Aceste diferenþieri s-au
transformat în principalele criterii pe baza cãrora s-a nãscut o clasificare
unanim recunoscutã. Astfel, se considerã cã, pe plan mondial, existã
trei categorii principale de religii: universale, etnice ºi tribale.
n Religiile universale sunt cele care au deschidere cãtre întreaga
populaþie a Globului. Cele trei religii universale unanim acceptate sunt
creºtinismul, islamismul ºi budismul. Integrarea lor în aceastã categorie a fost determinatã de modul în care au evoluat ºi s-au rãspândit
în spaþiu. Existã un interes permanent în cadrul celor trei religii faþã de
atragerea de noi adepþi, indiferent de provenienþa etnicã, socialã sau
geograficã. În consecinþã, includerea în comunitãþile respective este în
general un proces simplu.
În creºtinism, aceasta se manifestã prin botez ºi comuniune, în
islamism este necesarã recitarea doctrinelor, iar în budism aderarea
la practici specifice. De asemenea, cele trei religii s-au caracterizat
ºi încã se mai caracterizeazã printr-un misionarism activ, care are
ca rezultat rãspândirea rapidã ºi pe spaþii largi a convingerilor respective. Ca urmare, în prezent, ele sunt cele mai rãspândite pe Glob, având
ºi cei mai numeroºi adepþi.
n Religiile etnice se caracterizeazã printr-o restrictivitate accentuatã
la nivelul unor grupuri etnice sau a unor state, fiind astfel puternic
dependente de spaþii specifice, cu trãsãturi fizice ºi culturale care le
influenþeazã direct. Transformarea în adepþi ai unora dintre aceste religii
este deseori dificilã. Cu excepþia celor nãscuþi în respectivele comunitãþi,
nu sunt acceptaþi decât cei care le adoptã întregul sistem de valori. În
multe cazuri, chiar cãsãtoria cu membri din alte comunitãþi religioase
este interzisã. Ca urmare, distribuþia lor spaþialã este redusã, rezultatul
fiind un mozaic religios la nivel global.
Principalele religii considerate a fi etnice sunt hinduismul, ºintoismul, iudaismul, confucianismul ºi taoismul. Ultimele douã, alãturi
de budism, formeazã aºa-numitul „complex religios chinez“.
n Religiile tribale sunt puternic legate de mediul natural în care au
apãrut ºi se manifestã. Ele se caracterizeazã prin credinþa ºi închinarea
la spirite ale naturii materializate în elemente precum stânci, copaci,
animale, despre care se presupune cã posedã puteri supranaturale ce trebuie respectate. Acestor religii li se atribuie termenul comun de animism.
Alãturi de religiile clasice amintite, în ultimul timp au apãrut noi
credinþe, care au determinat formarea unor comunitãþi distincte, ale
cãror ideologii se bazeazã pe noile informaþii ºtiinþifice cu privire la
mediul natural, dar ºi pe caracteristicile psihicului uman.
Un bun exemplu în acest sens este ateismul, considerat a fi una
dintre doctrinele actuale ale lumii, caracterizat prin lipsa credinþei în
zeitãþi, înlocuirea acestora cu explicaþii oferite de ºtiinþele moderne.
Un alt exemplu este cel al scientologiei, un sistem de credinþe ºi
practici apãrut în 1952 în SUA, care are ca scop declarat reabilitarea
spiritului uman, ajutorarea celor cu probleme de sãnãtate fizicã ºi
psihicã, a celor cu probleme de integrare în societate.
Importanþa ºi impactul pe care toate aceste religii le au în societate
sunt strâns legate de dimensiunile lor numerice ºi spaþiale. Cele mai noi
statistici cu privire la numãrul adepþilor reliefeazã faptul cã rãmân
predominante pe Glob religiile clasice, în mod special cele universale.
În ultimii 10 ani s-a înregistrat o creºtere constantã a membrilor tuturor
comunitãþilor religioase, aceasta fiind determinatã de evoluþia în creºtere
a populaþiei Globului. Cel mai însemnat ritm de creºtere l-au înregistrat
adepþii credinþelor religioase din China, urmaþi de musulmani.
3. Rãspândirea geograficã a credinþelor religioase
Cele trei religii universale, creºtinismul, islamismul ºi budismul,
prezintã numeroase asemãnãri, dar ºi deosebiri. Fiecare a fost întemeiatã de câte o personalitate marcantã, care a adus importante modificãri în sistemul religios în cadrul cãruia s-a manifestat. Aceste noi
învãþãturi au fost adunate în aºa-numitele cãrþi sfinte, care se pãstreazã
pânã în prezent ca dovadã ºi susþinere a ideologiilor respective.
Forþa cu care s-au manifestat de la început a determinat atragerea
a numeroºi adepþi, al cãror numãr a fost în continuã creºtere, astfel
încât, în prezent, aceste religii sunt cele mai rãspândite pe Glob.
Toate trei au structuri complexe, fiind organizate în ramuri, denominaþii ºi secte. O ramurã este o diviziune importantã ºi fundamentalã
în cadrul religiei respective; denominaþia este o diviziune a unei ramuri,
iar secta este un grup relativ mic, desprins dintr-o denominaþie ºi care
nu mai are relaþii cu religia de origine.
Diferenþierile existente între cele trei religii se manifestã în planul
percepþiei cu privire la originea universului ºi a omului, a relaþiei acestuia
cu divinitatea ºi în ceea ce priveºte originea ºi teritoriul pe care îl ocupã
în prezent. De asemenea, practicile fundamentale ºi peisajul religios
sunt foarte diferite.
Ideologiile acestor religii creeazã anumite tipuri de comportament
uman, care determinã adepþii respectivi sã se grupeze în comunitãþi
religioase ºi sã dezvolte relaþii specifice, care pot fi în concordanþã sau
în contradicþie cu alte grupuri, implicit cu întreaga societate.
l Creºtinismul are trei ramuri majore: catolicismul, protestantismul
ºi ortodoxismul. Acestea au apãrut în urma a douã crize importante
în sânul Bisericii Creºtine, numite schisme. Prima schismã (Marea schismã)
s-a produs în anul 1054, datoritã luptelor pentru supremaþie ºi a divergenþelor teologice. Astfel,126 au apãrut catolicismul ºi ortodoxismul.
Numãrul adepþilor principalelor
religii de pe Glob (2005)
Religia
Nr. adepþilor
Creºtinism
Islamism
Ateism
Hinduism
Religiile tradiþionale ale Chinei
Budism
Animism
Religii tradiþionale africane
ªikism
Iudaism
Baha’i
Jainism
ªintoism
Zoroastrism
Altele
2,1 mld
1,3 mld
1,1 mld
900 mil
394 mil
376 mil
300 mil
100 mil
23 mil
14 mil
7 mil
4,2 mil
4 mil
2,6 mil
4,2 mil
Cei mai numeroºi adepþi, peste douã
miliarde, îi are creºtinismul, care rãmâne
astfel prima religie a lumii. Mai puþin
numeroºi, depãºind totuºi un miliard,
sunt adepþii islamismului. Pe locul al
treilea se aflã ateismul, fapt ce demonstreazã caracteristicile ideologice
ale lumii contemporane, orientarea
din ce în ce mai pregnantã spre interpretarea strict ºtiinþificã a realitãþii
înconjurãtoare.
Deºi o religie etnicã, limitatã teritorial la un spaþiu restrâns din sudul
Asiei, hinduismul, dezvoltat într-un
areal puternic populat, se plaseazã pe
al patrulea loc în ierarhie, cu 900 de
milioane de adepþi. Mult mai puþin
numeroºi sunt adepþii celorlalte religii, datoritã rãspândirii lor pe suprafeþe destul de reduse ale Globului.
Evoluþia numericã a adepþilor
diferitelor culte religioase pe Glob
Prin ce se caracterizeazã spaþiul
religios mondial în prezent? Analizaþi graficul ºi tabelul de mai sus.
127
Icoanã ortodoxã reprezentându-l
pe Iisus Hristos (Biserica Sfânta Sofia,
Constantinopol, sec. al XII-lea)
Biblie în limba latinã (sec. al XIV-lea)
Mai târziu, în secolul al XVI-lea, s-a produs a doua schismã în sânul
Bisericii Catolice din care s-a desprins Biserica Protestantã. Iniþiatorul
celei de-a doua schisme a fost cãlugãrul augustinian Martin Luther,
profesor de teologie la Universitatea din Wittenberg. Astfel a apãrut
prima Bisericã protestantã, cea luteranã. În timp, s-au produs rupturi
numeroase ºi în protestantism, astfel încât în prezent existã numeroase
alte Biserici autonome ºi secte.
Segmentarea Bisericii Creºtine a dus la conturarea unor spaþii bine
determinate în cadrul cãrora predominã cele trei ramuri. Cei aproximativ 1 miliard de adepþi ai catolicismului sunt locuitori ai þãrilor din
centrul ºi sudul Europei (Lituania, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria,
Croaþia, Slovenia, Austria, Italia, Spania, Franþa, Belgia, Irlanda ºi teritoriile sudice ale Elveþiei ºi Germaniei), din America Centralã ºi America
de Sud, din sudul SUA ºi estul Canadei ºi chiar în Insulele Filipine.
Cei peste 500 de milioane de adepþi ai protestantismului, aparþinând diverselor Biserici din aceastã categorie, sunt predominanþi în
þãrile din nordul ºi vestul Europei (Norvegia, Suedia, Finlanda, Letonia,
Estonia, nordul Germaniei ºi al Elveþiei, Olanda, Danemarca ºi Marea
Britanie), în centrul ºi vestul Canadei, în marea majoritate a statelor din
SUA, în Africa de Sud ºi parþial în alte state din centrul ºi sudul Africii,
în Australia ºi Noua Zeelandã.
Adepþii ortodoxismului, în numãr de peste 200 milioane, ocupã
partea de rãsãrit a Europei (Grecia, Macedonia, Serbia, Bulgaria, România,
Republica Moldova, Ucraina, Belarus, Rusia) ºi mari pãrþi din Asia (Siberia,
ca teritoriu aparþinând Rusiei, dar ºi alte state foste sovietice, precum
Georgia, Armenia ºi nordul Kazahstanului).
Deºi aceste arii de influenþã sunt bine conturate, nu existã o separare spaþialã extremã a adepþilor. Se remarcã în general o convieþuire
paºnicã a credincioºilor în toate aceste regiuni, indiferent de predominarea uneia sau alteia dintre ramuri.
Repartiþia religiilor pe Glob
128
l Islamul are trei ramuri principale, bazate în special pe dezacordul
istoric privind succesiunea autoritãþii dupã moartea lui Mahomed.
Acestea sunt cunoscute ca islamism sunnit, shi’it ºi kharijite.
Islamismul ocupã întinse suprafeþe din centrul ºi sud-vestul Asiei,
fiind religia de bazã a unor state precum Pakistan, Afghanistan,
Turkmenistan, Uzbekistan, sudul Kazahstanului ºi vestul Chinei, Iran,
Irak, Azerbaidjan, Siria, Iordania, Turcia ºi statele din Peninsula Arabã.
De asemenea, state musulmane sunt ºi cele din spaþiul saharian al
Africii, inclusiv Etiopia ºi Somalia, localizate în Africa de Est. Islamismul
ocupã teritorii importante ºi în sud-estul Asiei, în Indonezia ºi Malaysia.
Cei mai numeroºi ºi mai rãspândiþi adepþi sunt cei ai islamismului sunnit
(83%), comunitãþile shiite fiind dominante doar în Iran, sudul Irakului,
Bahrain ºi vestul Yemenului, minoritãþi importante fiind ºi în Afghanistan,
Kuwait, Liban ºi Emiratele Arabe Unite.
l Marile ºcoli sau tradiþii budiste care reprezintã ramuri ale acestei religii
sunt Theravada (învãþãtura bãtrânilor sau a înþelepþilor), Mahayana
(marele vehicul) ºi Vajrayana (Calea de Diamant, budism tibetan).
Budismul, în forma sa Vajrayana, este religia care predominã în
centrul ºi în nordul Chinei, în Mongolia ºi Bhutan ºi se regãseºte sub
forma unor minoritãþi importante în nordul Nepalului ºi al Indiei.
Theravada este religia predominantã în þãri din sud-estul Asiei (Myanmar,
Laos, Thailanda, Cambodgia). Adepþi ai Mahayana se regãsesc în Tibet,
Mongolia, China, Japonia ºi Vietnam.
l La religiile etnice intrã un numãr important de credinþe religioase,
la fel de variate în ceea ce priveºte caracteristicile specifice pe cât sunt
de dispersate pe suprafaþa Globului. Cele mai importante, cu impact
puternic asupra spaþiilor în care se manifestã, dându-le acestora o personalitate specificã sunt hinduismul, iudaismul, confucianismul,
daoismul ºi ºintoismul.
Toate acestea provin ºi sunt localizate în Asia. Cu excepþia iudaismului, care a avut o evoluþie spaþialã sinuoasã, celelalte au rãmas în
arealele lor de origine: hinduismul în India ºi Nepal, confucianismul ºi
daoismul în China, ºintoismul în Japonia. Iudaismul, apãrut în antica
„þarã sfântã“ Canaan, ca urmare a vicisitudinilor istoriei a migrat odatã
cu adepþii sãi în Europa, America de Nord ºi în diverse alte spaþii
asiatice, dispãrând aproape în totalitate din teritoriul de origine.
Dupã al Doilea Rãzboi Mondial, ca urmare a unor înþelegeri internaþionale, statul Israel a renãscut pe vechiul amplasament, creând astfel
posibilitatea reinstalãrii iudaismului în aria sa de provenienþã.
Spre deosebire de celelalte religii menþionate, iudaismul este însã
mult mai rãspândit, aproape jumãtate dintre adepþii sãi (peste 5 milioane) locuind încã în SUA ºi în multe alte state ale lumii, cu precãdere
în cele europene. Mici comunitãþi ale religiilor etnice pot fi întâlnite în
multe alte þãri de pe Glob, în mod special în spaþiul urban al statelor cu
un potenþial economic mai ridicat ºi cu un comportament permisiv faþã
de grupurile venite din alte arii culturale.
4. Religiile ºi organizarea spaþiului geografic
Ca element component al sistemului geografic, fenomenul religios
se aflã într-o strânsã corelaþie cu toate celelalte elemente ale acestuia.
Toate religiile lumii sunt direct influenþate de mediul în care au apãrut
ºi s-au dezvoltat ºi, la rândul lor, au un impact puternic asupra lui. De
aceea, se poate vorbi despre relaþia care se naºte între religie ºi mediul
geografic ºi care se materializeazã prin organizarea spaþiului.
Profetul Mahomed
(Shiraz, 1480)
Coranul
Reprezentare a lui Buddha
(Vajrayana, secolul al XIV-lea)
Ce asemãnãri ºi deosebiri existã
între religiile etnice studiate?
Care este repartiþia spaþialã a religiilor etnice studiate?
Ce alte religii sau ramuri ale religiilor mai cunoaºteþi?
129
În cazul religiilor universale, calendarul nu se suprapune în mod real
ritmurilor naturii. Deºi la început nu
au existat diferenþe, faptul cã aceste
religii s-au extins spaþial foarte mult,
în teritorii cu climat mult diferit de cel
din arealul de origine, s-a ajuns la situaþia ca în aceste noi spaþii sãrbãtorile sã nu coincidã cu momentele
cheie din calendarul naturii.
Principalele sãrbãtori din calendarele budist ºi creºtin sunt în relaþie
directã cu evenimentele pe care le-au
trãit fondatorii lor. De exemplu, sãrbãtoarea Paºtelui la creºtini este legatã de un anumit moment în ciclul
agricol, moment care diferã, însã, în
raport de poziþia pe Glob a comunitãþilor respective.
Calendar iudaic – mozaic
din sinagoga Beit Alpha (Israel)
Haridwar (India)
Moscheia al-Haram al-Sharif
(Mecca, Arabia Sauditã)
130
Impactul mediului natural asupra organizãrii religioase
Influenþa mediului fizico-geografic asupra modului de manifestare
ºi organizare a sistemelor religioase se produce în trei moduri:
l prin încorporarea sau integrarea fenomenelor naturale în structurile religioase;
l prin desemnarea unor trãsãturi fizice ca fiind sfinte;
l prin organizarea spaþiului în structuri teritorial-administrative
pentru difuzarea mesajelor religioase.
Procesul de încorporare a fenomenelor naturale se manifestã prin
apariþia aºa-numitei cosmogonii, set de credinþe religioase cu privire
la originea universului. Toate religiile au o cosmogonie proprie pe baza
cãreia se organizeazã. Existã, însã, diferenþe între ele.
Religiile apãrute în sud-vestul Asiei (iudaismul, creºtinismul, islamismul) considerã cã Dumnezeu a creat întregul univers ºi l-a oferit omului
pentru a definitiva aceastã creaþie. Omul are, deci, datoria sã utilizeze
mediul natural, sã îl transforme, slujindu-l astfel pe Dumnezeu.
Alte religii (taoismul) considerã cã cele douã creaþii ale divinitãþii,
natura ºi omul, sunt egale ºi trebuie sã trãiascã în armonie, ceea ce
înseamnã cã omul trebuie sã exploateze mediul fãrã sã îl deregleze.
Religiile animiste considerã omul supus în totalitate divinitãþii ºi
naturii, cu care se aflã într-o comuniune perfectã, astfel încât omului
nu îi este permis decât sã supravieþuiascã în mijlocul naturii (sã vâneze
ºi sã culeagã ceea ce i se oferã).
Calendarul, ciclul anual de variaþie a condiþiilor climatice, este, la
rândul sãu, un element esenþial în determinarea credinþelor religioase.
Toate religiile þin cont de ritmurile naturii, esenþiale vieþii populaþiilor
în cadrul cãrora au apãrut ºi care erau legate strict prin activitãþile
agricole de mediul natural. De aceea, multe dintre religii sãrbãtoresc
momentele importante ale ciclului natural.
Existã numeroase ritualuri prin intermediul cãrora credincioºii se
roagã pentru obþinerea unor recolte bune, pentru alungarea calamitãþilor sau sãrbãtoresc încheierea cu bine a muncilor agricole.
Diferenþele apar ºi în cazul tipurilor de calendare existente. Cele mai
multe religii utilizeazã calendare solare, iudaismul ºi islamismul folosesc,
însã, calendarul lunar.
Aflându-se în relaþie atât de strânsã cu mediul natural în care s-au
format, religiile ºi-au dezvoltat fiecare un spaþiul sacru, în care activitatea lor se intensificã. Existã douã tipuri de spaþii sacre: elemente
fizico-geografice distincte (munþi, râuri, stânci) ºi diverse elemente ale
peisajului în relaþie cu care au apãrut ºi s-au rãspândit religiile respective.
În hinduism malurile râurilor ºi þãrmurile mãrilor sunt locuri sacre de
îmbãiere sau purificare a adepþilor. Gangele este considerat râul cel mai
sfânt al Indiei, deoarece se crede cã izvorãºte din pãrul zeului Shiva.
Haridwar este cel mai cunoscut loc de îmbãiere în acest fluviu, alãturi
de care existã ºi multe alte puncte de importanþã localã.
Spaþiul sacru budist este alcãtuit din cele patru locuri importante
în viaþa lui Buddha concentrate în nord-estul Indiei: Lumbini – locul de
naºtere, Bodh Gaya – locul unde a atins înþelepciunea absolutã, Deer
Park din Sarnath – locul unde a organizat prima ceremonie religioasã,
Kusinagara – unde a murit la 80 de ani ºi a trecut în Nirvana. Alãturi de
acestea, numeroase alte locuri sfinte ale miracolelor sale sunt considerate importante.
Islamul considerã ca elemente esenþiale ale spaþiului sãu sacru
câteva oraºe. Cel mai important este Mecca din Arabia Sauditã, care
este locul de naºtere a lui Mahomed. În centrul acestuia se aflã
Moscheia al-Haram al-Sharif care pãstreazã o structurã cubicã – Ka’ba,
în interiorul cãreia se aflã o bucatã de rocã consideratã a fi adusã de
Adam din Grãdina Edenului. Tot aici se gãsesc ºi mormintele lui Ismael
ºi Hagar, strãmoºii lui Mahomed ºi fântâna Zamzam cu aceeaºi sursã
de apã din care au bãut cei doi în drumul lor prin deºert. Al doilea oraº
sacru este Medina, în care se aflã mormântul lui Mahomed, acestea
fiind principalele locuri de pelerinaj.
Creºtinismul are la rândul sãu spaþii sacre care diferã de la o ramurã
la alta. Catolicismul se concentreazã puternic în spaþiul Vaticanului,
acesta fiind situat în centrul oraºului Roma. Vaticanul, cel mai mic stat
al lumii, este reºedinþa Papei, conducãtorul suprem al Bisericii catolice.
Creºtinismul ortodox considerã Muntele Athos din Grecia ca fiind
cel mai sacru spaþiu al sãu, areal în care multe dintre Bisericile ortodoxe
ºi-au construit mãnãstiri.
Alãturi de aceste spaþii de înaltã sacralitate se gãsesc numeroase
altele în care se aflã mãnãstiri, biserici, temple, care atrag milioane de
credincioºi anual. Aceste miºcãri migratorii cu scop religios numite
pelerinaje reprezintã evenimente importante în viaþa comunitãþilor.
O altã caracteristicã care stã la baza bunei desfãºurãri a activitãþii
spirituale ºi care diferenþiazã religiile între ele este dimensiunea spaþialã
a acestora. Nivelul de dispersie spaþialã impune nevoia de organizare a
religiilor, astfel încât informaþia din centrele spirituale sã poatã ajunge
la toþi credincioºii, indiferent unde se gãsesc. Aceasta înseamnã nevoia
de administrare a spaþiului, care dã naºtere unor structuri teritoriale
specifice. Ele sunt constituite din unitãþi teritoriale controlate de instituþii specializate în organizarea spaþiului. Din acest punct de vedere,
structurile teritoriale religioase se clasificã în douã categorii: sisteme
locale autonome ºi sisteme ierarhice.
În primul caz este vorba despre iudaism, islamismul sunnit ºi hinduism,
în cadrul cãrora unitãþile de bazã – comunitãþile religioase – se pot organiza singure, independent de centrele religioase. În aceeaºi categorie
intrã ºi unele Biserici protestante, precum cea baptistã. Acest tip de
organizare poate induce uneori o slãbire a legãturilor între congregaþii,
totuºi, credinþa puternicã în propria religie ºi întreþinerea contactelor
indiferent de distanþa care separã comunitãþile (ca de exemplu cele
evreieºti) pãstreazã tradiþiile aproape intacte. Însã cel mai bun exemplu
de sisteme locale autonome sunt religiile tribale, care se dezvoltã la
nivelul unor grupuri singulare, în spaþii restrânse.
Cele mai cunoscute exemple de sisteme ierarhice sunt Biserica
romano-catolicã ºi Biserica lui Iisus Cristos a Sfinþilor din urmã (Biserica
Mormonã). Suprafaþa foarte extinsã pe care Biserica romano-catolicã
o dominã a necesitat din cele mai vechi timpuri o bunã organizare spaþialã, care sã permitã accesul tuturor adepþilor la informaþiile venite din
centrul religios Vatican. De aceea, aceastã Bisericã este organizatã în
câteva mii de unitãþi de bazã numite dioceze, conduse de episcopi, ºi care
sunt divizate în mai multe parohii conduse de preoþi. Diocezele sunt
grupate în provincii controlate de arhiepiscopi, toate acestea la rândul
lor fiind subordonate Papei, care este ºi episcop al Diocezei de Roma.
Biserica mormonã este organizatã în subunitãþi controlate de autoritatea centralã (un preºedinte ºi un consiliu de conducere), localizatã
în capitala statului american Utah, Salt Lake City ºi care stabileºte politicile ºi doctrinele religioase.
Vatican (Roma)
Muntele Athos (Grecia)
Bazilica Sant’Apollinare (Ravena, Italia)
5. Impactul religiei în peisaj
Ca structuri sociale complexe ale mediului antropic, religiile au un
rol esenþial în dezvoltarea acestuia. Impactul pe care îl au determinã
modificãri ale peisajului, care devine, astfel, purtãtorul informaþiei cu
privire la manifestãrile religioase specifice diverselor areale de pe Glob.
Amprentele pe care religiile le lasã în peisaj se manifestã sub douã
forme de bazã: structurile sacre sau clãdirile specifice fiecãrui cult ºi
elementele de organizare a spaþiului, materializate în spaþiile cu încãrcãturã religioasã (locurile de înmormântare), aºezãrile religioase ºi
toponimia (denumirile elementelor geografice).
Domul din Köln (Germania)
Descrieþi caracteristicile religiei
(religiilor) care se manifestã în
spaþiul în care locuiþi.
Descrieþi peisajul religios din spaþiul în care locuiþi.
131
Catedrala ortodoxã Sf. Petru ºi Pavel
(Peterhoff, Rusia)
Moscheia Masoumeh (Iran)
Templu hindus în Colombo (India)
132
Structurile sacre sunt foarte variate pe plan mondial. Ele exprimã
nu doar valorile religioase, ci ºi pe cele tradiþionale, folclorice, ceea ce
subliniazã calitatea lor de elemente culturale. Aceste clãdiri sunt locuri
de rugãciune necesare tuturor religiilor lumii, spaþii în care credincioºii
ºi membrii angajaþi în structurile religioase desfãºoarã activitãþile specifice fiecãrui tip de religie.
Bisericile ºi mãnãstirile împodobesc peisajul creºtin, fiind o expresie
a principiilor sale religioase, spaþii încãrcate de sacralitate. Numãrul lor
este foarte mare, deoarece viaþa creºtinã se desfãºoarã în relaþie directã
cu aceste structuri. În cadrul lor au loc slujbele religioase, activitãþi permanente în cadrul comunitãþilor creºtine. Imaginea bisericilor variazã
foarte mult în spaþiu, depinzând atât de caracteristicile arhitecturale ale
epocilor în care au fost construite, cât ºi de specificul cultural al locului.
Primele biserici, numite bazilici, au fost construite în stilul arhitectural al clãdirilor publice romane ºi sunt specifice spaþiului catolic. În
secolele XII–XIV alãturi de acestea au apãrut bisericile în stil gotic,
domurile gotice, renumite pentru dimensiunile lor impunãtoare.
Spaþiul ortodox a dezvoltat o arhitecturã proprie, aºa-numitul stil
bizantin, aparþinând vechiului Imperiu Bizantin ºi care se caracterizeazã
printr-o intensã ornamentare ºi o iconografie originalã. În contrast cu
aceasta, spaþiul protestant dezvoltã o arhitecturã simplã, cu o lipsã
totalã de ornamente. Personalitatea fiecãrei clãdiri rezultã mai ales din
materialele de construcþie utilizate.
În cadrul celorlalte religii apar forme arhitecturale diverse. Peisajului
islamic îi sunt caracteristice moscheile, clãdiri fãrã o conotaþie sacrã,
simple locuri de întâlnire ºi rugãciune pentru membrii comunitãþilor.
Aceleaºi caracteristici se regãsesc ºi în structurile sacre orientale.
Templele hinduse ºi pagodele budiste ºi ºintoiste au rolul de a
adãposti altarele închinate diverselor zeitãþi, activitãþile religioase de
bazã desfãºurându-se în cea mai mare parte acasã, în sânul familiei.
Organizarea spaþiului se manifestã prin modalitãþile în care activitãþile
umane sunt aranjate în spaþiu ºi prin nivelul de dezvoltare al acestora.
La nivel micro-teritorial (local), un foarte bun exemplu de organizare
a spaþiului ºi cu un puternic impact în peisaj sunt locurile de înmormântare. Acestea reflectã diferenþele existente în ceea ce priveºte practicile
de înmormântare, care depind foarte mult de caracteristicile mediului ºi
de credinþele religioase. Cimitirele sunt specifice multora dintre religiile
lumii, care obiºnuiesc sã îºi îngroape morþii în spaþii special amenajate în
apropierea localitãþilor. Ele sunt considerate de cele mai multe ori spaþii
sacre, care devin chiar centre de pelerinaj. În multe dintre oraºele mari
ale lumii, în cadrul cãrora arealul construit este foarte aglomerat, cimitirele rãmân printre puþinele spaþii verzi ale acestora.
Unele religii au îmbrãþiºat alte practici. De exemplu, hinduismul
utilizeazã incinerarea, pe care o considerã un act de purificare. Aceeaºi
metodã este utilizatã ºi de cãtre preoþii budiºti din Tibet.
La nivel superior, procesul de organizare a spaþiului se manifestã prin
apariþia ºi dezvoltarea unor aºezãri cu funcþionalitate religioasã,
care ulterior au cãpãtat ºi funcþionalitate economicã. Cele mai multe
astfel de aºezãri, construcþii planificate ºi care s-au dovedit utopice, se
aflã în Statele Unite ale Americii. Prima, Bethlehem, a fost fondatã în
1741 în Pennsylvania de cãtre un grup de imigranþi moravieni proveniþi
din Europa Centralã (Cehia de astãzi). Cel mai renumit exemplu rãmâne
însã Salt Lake City din statul Utah, aºezare religioasã a mormonilor, a
cãrei construcþie a început în 1848.
Impactul religiei în peisaj se manifestã, de asemenea, prin toponimie. Un numãr foarte mare de aºezãri create de emigranþii europeni
romano-catolici în Lumea Nouã poartã nume religioase. Existã o mare
densitate de astfel de aºezãri în statul Ontario din Canada.
* MONDIALIZAREA, OCCIDENTALIZAREA
ªI IMPACTUL ACESTORA ASUPRA
VIEÞII SOCIALE
Omul a cãutat întotdeauna sã îºi îmbunãtãþeascã condiþiile de viaþã
ºi de muncã, dorinþã care s-a materializat printr-un proces continuu
de dezvoltare economicã. De-a lungul timpului, societatea umanã a
cunoscut importante transformãri pe toate planurile, pornind de la
modificãrile survenite în domeniul economic.
Îmbunãtãþirea continuã a uneltelor, a sistemelor de producþie a
ajutat societatea umanã sã treacã de la stadiul de societate agrarã la
cea industrialã. Acest pas important a permis omului sã obþinã produse
peste nevoile proprii, fapt ce a impulsionat dezvoltarea comerþului.
Schimburile economice s-au conturat mai întâi la nivel regional, apoi
s-au extins pe tot Globul. S-a nãscut, astfel, comerþul internaþional. Odatã
cu apariþia acestuia s-a fãcut simþitã manifestarea unui proces foarte mediatizat în ultimele decenii, procesul de mondializare sau globalizare.
Mondializarea este un fenomen foarte complex care afecteazã
întreaga societate umanã. Deºi iniþializat de puternica dezvoltare industrialã din ultimul secol (secolul al XX-lea), procesul acesta se manifestã
pe toate planurile: economic, demografic, social ºi cultural. Se poate
defini ca o luptã între vechea tradiþie ºi modernitate, în care cea de-a
doua câºtigã din ce în ce mai mult teren.
Tradiþia este un ansamblu de valori, concepþii, credinþe, obiceiuri
care se formeazã în cadrul unor grupuri sociale (popoare, naþiuni, clase)
ºi sunt transmise din generaþie în generaþie. Este consideratã ca o verigã
de legãturã între trecut ºi prezent, un principiu de unitate ºi continuitate
în planul existenþei ºi al conºtiinþei de sine. Cuprinde atât elemente
înaintate, progresiste, cu valabilitate generalã (obiceiuri moderne), cât
ºi elemente perimate sau conservatore (obiceiuri vechi, tradiþionale).
În plan social, modificãrile s-au manifestat în cadrul relaþiilor interumane, fapt ce a dus la dispariþia în multe areale ale Globului a grupurilor secundare clasice, comunitãþile.
Odatã cu transformarea multor aºezãri rurale în localitãþi urbane,
comunitãþile s-au dizolvat, în locul lor apãrând diverse alte grupuri
sociale aspaþiale (fãrã o poziþie bine delimitatã în spaþiu). Aceastã tendinþã de evoluþie a pornit din arealele puternic dezvoltate ºi urbanizate
spre teritoriile cu economii slab dezvoltate sau în dezvoltare ºi care se
confruntã în prezent cu un intens proces de urbanizare.
Pe continentul african ºi pe cel asiatic se cunosc mari teritorii în care
societatea este încã în stadiul relaþiilor de tip comunitar, în care familia
ºi membrii marcanþi ai comunitãþii au un rol determinant în întreaga viaþã
socialã. Cu toate acestea, existã pericolul ca în viitorul apropiat ºi aceste
spaþii sã sufere importante transformãri, pornite din arealele urbane care
ºi-au schimbat deja structura socialã sub impactul globalizãrii.
Un bun exemplu este cel al comunitãþilor arabe din þãrile asiatice
în care relaþia dintre femei ºi bãrbaþi era definitã prin superioritatea
bãrbatului ºi marginalizarea rolului femeii în societate. Unele comunitãþi
încã mai pãstreazã acest tip de relaþii, multe dintre ele, însã, transformându-se sub influenþa sistemului social occidental, care pledeazã
pentru egalitatea dintre sexe.
Cel mai vizibil este impactul mondializãrii în plan cultural. Marea
diversitate a obiceiurilor tradiþionale (folclorice) este ameninþatã de
procesul de uniformizare prin adoptarea de obiceiuri moderne provenite
din spaþiul occidental. Este vorba de influenþe venite din spaþiul nord-american, dar ºi din cel vest-european, care la rândul sãu se confruntã cu
o infuzie culturalã de peste ocean. Acest proces, numit occidentalizare,
afecteazã toate elementele societãþii ºi este din ce în ce mai agresiv,
extinzându-se pe mari suprafeþe ale Globului.
Culturã de tip „Mall“ (Jakarta)
Costum tradiþional african
Obiceiuri tradiþionale în România
133
Restaurant McDonald’s
(Seoul, Coreea de Sud)
Coca-Cola în Brazilia
Influenþele culturale se manifestã la nivelul tuturor elementelor
componente: îmbrãcãminte, muzicã, dans, obiceiuri culinare etc. Întregul proces se desfãºoarã prin intermediul tehnologiilor avansate din
domeniul transmiterii de informaþii. La ora actualã, televiziunea, internetul, telefonia mobilã s-au extins pe întreaga suprafaþã terestrã,
permiþând transmiterea unui volum foarte mare de informaþii într-un
timp foarte scurt, ceea ce faciliteazã schimbãrile din plan cultural.
Vechile tradiþii culinare sunt înlocuite în multe regiuni cu obiceiul
modern de a consuma hranã semipreparatã în aºa-numitele restaurante
„fast-food“, care au apãrut în spaþiul nord-american, ca urmare a noului
comportament economic al indivizilor – petrecerea unui timp îndelungat la locul de muncã, ceea ce a dus la pierderea obiceiului de a
lua masa în familie, implicit de a consuma hranã preparatã în casã.
Un exemplu cunoscut este cel al restaurantelor de tip McDonald’s,
care au apãrut în întreaga lume, cu precãdere în spaþiul urban. În
aceeaºi categorie intrã ºi industria bãuturilor rãcoritoare. Firma Coca-Cola
ºi-a deschis filiale în aproape toate statele lumii.
Îmbrãcãmintea tradiþionalã este ºi ea din ce în ce mai mult înlocuitã
cu cea modernã. Pe mari suprafeþe ale Globului populaþia îmbracã zilnic
îmbrãcãmintea modernã, de influenþã occidentalã, costumele tradiþionale îmbrãcându-le doar în unele zile de sãrbãtoare.
Cea mai mare rãspândire a cunoscut-o costumul bãrbãtesc clasic,
care este utilizat ºi în state ce au suferit influenþe mai slabe de acest fel.
De asemenea, foarte rãspândit, mai ales printre tineri, este obieciul
de a purta pantalonii Jeans a cãror arie de provenienþã este cea
nord-americanã. Deºi la origine erau un obiect de îmbrãcãminte al clasei
muncitoare, aceºtia au cãpãtat în a doua jumãtate a secolului trecut
o semnificaþie revoluþionarã, de luptã pentru independenþã a tinerilor
americani într-o societate consideratã mult prea conservatoare.
Muzica ºi dansurile moderne sunt prezente în spaþiul urban din
întreaga lume. În marile centre urbane, în oraºe mai mici ºi chiar în unele
areale rurale existã cluburi amenajate pentru manifestãri de acest gen
(discoteci). De asemenea, în multe colþuri ale lumii se organizeazã
festivaluri de muzicã pop, rock etc. Un bun exemplu este activitatea
internaþionalã a postului de televiziune MTV, care are filiale în multe þãri
ºi organizeazã manifestãri muzicale în fiecare an.
Occidentalizarea se face simþitã ºi în plan arhitectural. Din ce în ce
mai multe civilizaþii ale lumii adoptã metode moderne de construcþie ºi
se adapteazã noilor forme arhitecturale.
Aceastã tendinþã generalã este consideratã beneficã de unii, dar
este respinsã de cele mai multe state slab dezvoltate sau în dezvoltare,
care îºi vãd ameninþat patrimoniul cultural. Reprezentanþii acestora
considerã cã uniformizarea culturalã ºi spiritualã nu este altceva decât
o formã de dominare a statelor dezvoltate, din care celelalte pierd.
Tradiþie ºi modernitate în
vestimentaþie (India ºi Pakistan)
Cum consideraþi impactul occidentalizãrii sociale ºi culturale
a mediului în care locuiþi. Enumeraþi influenþele negative ºi pe
cele pozitive.
Evoluþia spaþialã a restaurantelor McDonald’s pe Glob
134
Proiect de dezvoltare a relaþiilor sociale ºi a potenþialului cultural
din spaþiul rural al regiunii Bucovina, România
Pentru conceperea unor proiecte de dezvoltare
integratã a regiunilor ºi localitãþilor trebuie sã se
realizeze un studiu complex al spaþiului respectiv,
care se materializeazã în final printr-o analizã SWOT.
Aceasta conþine punctele tari ºi punctele slabe ale
geosistemului respectiv.
În cazul spaþiului rural al Bucovinei, analiza realizatã are urmãtoarele rezultate:
Puncte tari:
Structurã echilibratã a populaþiei pe grupe de
vârstã ºi sexe
Indice de îmbãtrânire redus
Mare varietate etnicã ºi confesionalã
Mare varietate a elementelor culturale
Existenþa unui numãr important de vechi
monumente de arhitecturã
Pãstrarea ºi protejarea arhitecturii tradiþionale ºi
obiceiurilor populare
Puncte slabe:
Sold natural negativ
Ratã redusã de activitate a femeilor
Ratã ridicatã a femeilor în economia tradiþionalã
(activitãþi casnice, rurale)
Ratã ridicatã a ºomajului
Impactul din ce în ce mai puternic al culturii
moderne în peisajul cultural
Oportunitãþi:
Marea varietate socio-culturalã – sursã importantã de diversificare ºi dezvoltare a regiunii
Restricþii:
Marginalizarea socialã a femeilor
Marginalizarea socialã a tinerilor
Emanciparea redusã a populaþiei feminine prin
menþinerea ei în sfera economiei þãrãneºti
În urma acestor concluzii ale studiului se pot trasa
câteva direcþii de dezvoltare în plan social ºi cultural:
l Angrenarea femeilor în sfere de activitate
extra-domestice pentru participarea lor mai
intensã la viaþa socialã a comunitãþii rurale.
Responsabilizarea acestora prin plasarea lor în
funcþii de rãspundere din cadrul comunitãþii.
l Atragerea tinerilor în activitãþile sociale ºi
culturale. Responsabilizarea acestora prin
plasarea lor în funcþii de rãspundere din cadrul
comunitãþii.
l Dezvoltarea unor activitãþi de colaborare între
grupurile etnice ºi religioase din regiune, pentru
prevenirea unor posibile situaþii de segregare ºi
promovarea celor de acomodare care susþin
diversitatea socio-culturalã a regiunii.
l Dezvoltarea unor proiecte de protejare a patrimoniului cultural regional. Desfãºurarea de
activitãþi culturale, care sã promoveze regiunea
în rândul celor cu recunoaºtere internaþionalã.
l Promovarea unor proiecte de organizare spaþialã, care sã susþinã dezvoltarea echilibratã a
civilizaþiei rurale, fãrã o presiune prea mare
(distructivã) din parte obiceiurilor moderne
care se infiltreazã din ce în ce mai mult în
spaþiul bucovinean tradiþional.
l Promovarea culturii locale în dezvoltarea
activitãþilor turistice, cu precãdere a celor
agroturistice.
Evaluare
1. Comunitatea este grup social la scarã:
a) redusã; b) urbanã; c) naþionalã;
2. Care sunt cele patru caracteristici ale comunitãþii?
3. Cele douã criterii de formare a noilor grupuri
4.
5.
6.
7.
sociale sunt: . . . . . . . . . . . . . . ºi . . . . . . . . . . . . . . .
Alcãtuiþi o schemã care sã reflecte structura
societãþii din cadrul localitãþii în care locuiþi.
Cele douã caracteristici ale spaþiului din perspectiva geografiei sociale sunt: . . . . . . . . . . . . . . ºi
.............. .
Utilizând harta de la pagina 117, menþionaþi
din ce arii culturale fac parte: comunitatea
palestinianã din Israel; triburile de boºimani;
comunitãþile budiste din Tibet.
Asimilarea reprezintã . . . . . . . imigranþilor atât
din punct de vedere social, cât ºi spaþial, . . . . . . .
în noua societate.
8. Ghetoul este un rezultat al procesului de:
a) asimilare; b) acomodare; c) segregare.
9. Cele patru categorii de factori de respingere ºi
atracþie în procesul de migraþie sunt: ............... .
10. Enumeraþi în ordinea descrescãtoare a numãrului de adepþi cele trei religii universale.
11. Realizaþi un eseu utilizând harta repartiþiei religiilor pe Glob.
12. Realizaþi un scurt eseu utilizând harta repartiþiei
limbilor pe Glob.
13. Ortodoxismul predominã în: a) Europa de Sud;
b) Europa de Est; c) Europa de Vest.
14. Rãspundeþi cu adevãrat sau fals:
Acomodarea este procesul în cadrul cãruia grupurilor li se permite sã fie diferite de grupul
gazdã, sã aibã un stil de viaþã diferit, în contextul unor strânse legãturi cu grupul gazdã.
135
BIBLIOGRAFIE SELECTIVÃ
Bari I. (2003) – Probleme globale contemporane, Editura
Economicã, Bucureºti.
Bãlteanu D., ªerban Mihaela (2005) – Modificãrile globale
ale mediului. O evaluare interdisciplinarã a incertitudinilor,
Editura Coresi, Bucureºti.
Bonnet J. (2000) – Marile metropole mondiale, Institutul
European Iaºi.
Brown L. R., Flavin C., French H. (coordonatori) (2000) –
Starea Lumii 2000. Probleme globale ale omenirii, Editura
Tehnicã, Bucureºti.
Flavin C., French H., Gardner G. (coordonatori) (2000) –
Starea Lumii 2002. Probleme globale ale omenirii, Editura
Tehnicã, Bucureºti.
Gore A. (1993) – Pãmântul în cumpãnã. Ecologia ºi spiritul
uman. Probleme globale ale omenirii, Editura Tehnicã,
Bucureºti.
Guran-Nica Liliana (coordonator) (2004) – Rolul diversificãrii
activitãþilor economice în realizarea aºezãrilor rurale din
Bucovina, Editura Ars Docendi, Bucureºti.
Iaþi C., Muntele I. (2002) – Geografie Economicã, Editura
Economicã, Bucureºti.
Ionaºcu S. Gh. (2002) – Amenajarea teritoriului, Editura
Fundaþiei România de Mâine, Bucureºti.
Lorenz K. (2006) – Cele opt pãcate capitale ale omenirii
civilizate, Editura Humanitas, Bucureºti.
Lovelock J. (2006) – Gaia. O nouã perspectivã asupra vieþii pe
Pãmânt, Editura Devadata, Bucureºti.
Posea Gr., Armaº Iuliana (1998) – Geografie fizicã. Terracãmin al omenirii ºi sistemului solar, Editura Enciclopedicã,
Bucureºti.
Posea, Gr. (2004) – Geografia fizicã a României, partea a II-a,
clima, apele, biogeografia. Hazardele naturale. Editura
Fundaþiei România de Mâine, Bucureºti.
Reeves H. and Lenoir F. (2005) – Pãmântul e bolnav – ce
ºanse avem sã supravieþuim?, Editura Humanitas, Bucureºti.
Joans, E., Eyles, J. (1977), An Introduction to Social
Geography, Oxford University Press, UK.
Norris, E.R., Keith, D.H., Vitek, D.J. (1982), Geography.
An Introductory Perspective, Charrles E. Merrill, Publishing
Company, USA.
Rubenstein, J.M. (2005), An Introduction to Human
Geography. The Cultural Landscape, Eight Edition, Pearson
Prentice Hall, New Jersey, USA.
Stoddard, R.H., Blonet, W.B., Wishart, J.D. (1986), Human
Geography, People, Places, and Cultures, A Division of
Simon &Schuster Inc. Englewood Cliffs, New Jersey, USA.
CUPRINS
Capitolul I. Mediul înconjurãtor – problemã
fundamentalã a lumii contemporane . . . . . . . . 3
Mediul înconjurãtor – aspecte generale . . . . . . . . . 4
*Modificãri recente ale mediului terestru. . . . . . . 10
Factorii geoecologici – caracteristici
ºi aspecte generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
Geosistemul, ecosistemul ºi peisajul geografic . . . 18
*Factorii geoecologici – caracteristici
ºi funcþionalitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
Tipurile de medii geografice ºi tipurile
de peisaje geografice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
*Mediile zonei temperate . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
Hazarde naturale ºi antropice . . . . . . . . . . . . . . . 32
Despãduririle, deºertificarea ºi poluarea.
Efecte ale activitãþilor umane asupra mediului . . . 36
*Scenarii despre evoluþia mediului. . . . . . . . . . . . 38
Protecþia, conservarea ºi ocrotirea mediului . . . . . 40
Managementul mediului înconjurãtor . . . . . . . . . 43
Capitolul II. Regionalizarea ºi globalizarea
lumii contemporane. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
Dimensiunile ºi domeniile regionalizãrii
ºi globalizãrii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
*Spaþiul geografic ºi globalizarea . . . . . . . . . . . . 54
Identitatea, uniformizarea ºi diversificarea lumii
contemporane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
Capitolul III. Populaþia, resursele naturale
ºi dezvoltarea lumii contemporane . . . . . . . . 59
Evoluþii geo-demografice contemporane.
Diferenþieri regionale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
Resursele umane ºi dezvoltarea . . . . . . . . . . . . . . 67
Raportul dintre aºezãri ºi ritmul de dezvoltare.
Tendinþe ale evoluþiei aºezãrilor umane . . . . . . . . 71
136
Gestionarea resurselor, dezvoltarea economicã
ºi dezvoltarea durabilã. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
Resurse rurale ºi agricole. Impactul exploatãrii
ºi valorificãrii resurselor asupra mediului . . . . . . . 79
Capitolul IV. Sistemul economic ºi sistemul
geopolitic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
Evoluþia economiei mondiale ºi sistemul economic
mondial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
Sistemul geopolitic mondial actual . . . . . . . . . . . 89
Ansambluri economice ºi geopolitice
mondiale actuale (Uniunea Europeanã,
APEC etc.) – aspecte generale . . . . . . . . . . . . . . . 94
Rolul unor state în sistemul mondial actual:
Statele Unite ale Americii, Federaþia Rusã,
Japonia, China, India, Brazilia. *Alte state . . . . . . 98
Organizarea spaþiului mondial (þãri în dezvoltare,
þãri dezvoltate, alte categorii de þãri).
Raportul Nord–Sud . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
*Spaþiul mediteranean la interfaþa Nord–Sud . . . 107
De la lumea unipolarã la lumea multipolarã. . . . 109
*Capitolul V. Elemente de geografie
socialã ºi culturalã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
*Viaþa socialã ºi organizarea spaþiului umanizat . . . 112
*Spaþiul geografic ºi civilizaþia . . . . . . . . . . . . . . 116
*Mobilitatea geograficã a populaþiei
ºi spaþiul social . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
*Elemente de geografie culturalã: originea,
geneza ºi evoluþia ariilor culturale . . . . . . . . . . 122
*Mondializarea, occidentalizarea ºi impactul
acestora asupra vieþii sociale . . . . . . . . . . . . . . 133
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136