Liviu
REBREANU
ION
*
Colec\ie ini\iat[ =i coordonat[ de Anatol Vidra=cu =i Dan Vidra=cu
Concep\ia grafic[ a colec\iei: Vladimir Zmeev
Coperta: Isai C`rmu
R E F E R I N |E I S T O R I C O - L I T E R A R E :
Ov. S. Crohm[lniceanu,
Lucian Raicu, Petru Mihai Gorcea,
Alexandru Piru, Dumitru Micu,
Mircea Zaciu.
Grupul Editorial „Litera“
str. B. P. Hasdeu, mun. Chi=in[u, MD-2005, Republica Moldova
tel./fax +(3732) 29 29 32, 29 41 10, fax 29 40 61;
e-mail: litera@litera-publishing.com
Difuzare:
Libr[ria „Scripta“
str. +tefan cel Mare 83, mun. Chi=in[u, MD-2012,
Republica Moldova, tel./fax: +(3732) 221987
Prezenta edi\ie a ap[rut ]n anul 2001 ]n versiune tip[rit[
=i electronic[ la Grupul Editorial „Litera“.
Toate drepturile rezervate.
Editori: Anatol =i Dan Vidra=cu
Redactor: Ion Ciocanu
Corector: Raisa Co=codan
Tehnoredactare: Marin Popa
Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din Chi=in[u
Comanda nr. 11432
CZU 821.135.1-3
R 35
Descrierea CIP a Camerei Na\ionale a C[r\ii
Rebreanu, Liviu
Ion: roman/ Liviu Rebreanu; col. ini\. =i coord. Anatol =i Dan Vidra=cu; conc. gr.
col./ Vladimir Zmeev/ coperta Isai C`rmu. — Ch.: Litera, 2001 (Combinatul Poligrafic).
— (Bibl. =colarului, serie nou[, nr. 234).
Vol. I. — 2001. — 256 [p].
ISBN 9975-74-374-9
821.135.1.-3
ISBN 9975-74-374-9
© LITERA, 2001
CUPRINS
Tabel cronologic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
GLASUL P{M~NTULUI
Capitolul I
}nceputul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
Capitolul II Zv`rcolirea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
Capitolul III Iubirea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
Capitolul IV Noaptea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114
Capitolul V Ru=inea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164
Capitolul VI Nunta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 201
Ion
CUPRINS
TA B E L C R O N O L O G I C
1885 27 noiembrie Se na=te, la T`rli=iua, Liviu, primul copil (din 14)
al ]nv[\[torului Vasile Rebreanu =i al Ludovic[i (n[scut[ Diuganu).
1889 Familia se transfer[ ]n comuna Maieru.
1891—1895 +coala primar[ la Maieru.
1895—1897 Gimnaziul gr[niceresc din N[s[ud.
1897—1899 Liceul german din Bistri\a.
1898 Primele ]ncerc[ri literare ]n rom`n[ =i german[.
1900—1903 +coala real[ de honvezi din +opron, ]n nord-vestul Ungariei.
1903—1906 Liviu Rebreanu urmeaz[ Academia militar[ „Ludovic“ din
Budapesta.
1906 1 septembrie Ajunge sublocotenent.
Alte ]ncerc[ri literare — schi\e epice =i lucr[ri dramatice — ]n
maghiar[.
1908 Demisioneaz[ din armata austro-ungar[ =i vine la Prislop, unde
tat[l s[u era ]nv[\[tor. Primele scrieri notabile ]n rom`ne=te.
1 noiembrie Debut absolut ]n revista Luceaf[rul de la Sibiu, cu
schi\a Codrea (Glasul inimii). Continu[ un jurnal de lector,
]nceput anterior. Revine asupra amintirilor din copil[rie, de data
aceasta sub influen\a lui Ion Creang[.
1909 }ncepe s[ traduc[ R[zboi =i pace de Lev Tolstoi dup[ o versiune
german[. Scrie nuvela Volbura dragostei (C`ntecul iubirii). Au
urmat Pro=tii, Culcu=ul, Golanii, Dintele =i alte proze.
12—14 octombrie Particip[ la Adunarea General[ a „Astrei“,
la Sibiu, unde cunoa=te pe Octavian Goga, Ion Ag`rbiceanu, Emil
G`rleanu, Victor Eftimiu. Dup[ lucr[ri, pleac[ ]mpreun[ cu
ace=tia la Bucure=ti — trecere „frauduloas[“ de frontier[. La
Bucure=ti lucreaz[ la revista Convorbiri critice, condus[ de Mihail Dragomirescu, unde public[ Volbura dragostei (C`ntecul
iubirii).
7
Liviu Rebreanu
1910 Liviu Rebreanu e arestat, fiind extr[dat la interven\ia guvernului austro-ungar. }nchisoarea la V[c[re=ti =i Gyula.
Proiecteaz[ liniile de for\[ ale romanului Zestrea care, pornind
prin dezvolt[ri succesive, avea s[ ajung[ Ion.
Face cuno=tin\[ cu actri\a Fanny R[dulescu, viitoarea sa so\ie (din
1912).
}mpreun[ cu dramaturgul Mihail Sorbul scoate revista Scena.
1911 Secretar literar la Teatrul Na\ional din Craiova (director Emil
G`rleanu).
1912 Se stabile=te la Bucure=ti. }i apare primul volum de proz[, Fr[m`nt[ri, la Editura Na\ional[ din Or[=tie, cuprinz`nd textele publicate p`n[ ]n 1911: Dintele, Lacrima (Glasul inimii), Culcu=ul,
Ofilire, R[fuiala, Nevasta, Golanii =. a.
Colaboreaz[ permanent la revista Rampa.
1913 Prima redactare a romanului Zestrea. Lucr`nd neorganizat,
aglomer`nd prea multe personaje =i episoade disparate, se simte
nesatisf[cut de aceast[ prim[ variant[ a romanului =i o abandoneaz[.
}ntocme=te proiectul dramei ]n patru acte R[scoala.
1916 La Bucure=ti ]i apar volumele de nuvele =i schi\e Golanii =i M[rturisire. }ncheie lucrul la nuvela Catastrofa.
Continu[ s[ scrie romanul Ion.
1917 }n timpul r[zboiului e respins de la mobilizare de c[tre autorit[\ile
rom`ne, apoi, sub ocupa\ie german[, e socotit dezertor =i arestat. Evadeaz[ =i dup[ peripe\ii senza\ionale ajunge ]n Moldova,
unde este r[u primit =i suspectat de a fi „spion austriac“. La Ia=i
tr[ie=te momentul declan=ator al ac\inunii viitorului (=i cel mai
iubit) roman al s[u Adam =i Eva. Toate ]nt`mpl[rile extraordinare din timpul r[zboiului vor fi literaturizate ]n Calvarul (1918).
Termin[ prima variant[ a romanului Ion.
1919 }ncepe lucrul la P[durea sp`nzura\ilor (}n anul anterior scrisese
nuvela Catastofa).
Vede lumina tiparului nuvela Catastrofa.
Scriitorul colaboreaz[ cu cronici dramatice la Sbur[torul, condus de Eugen Lovinescu, criticul care avea s[ sublinieze primul
importan\a cov`r=itoare a romanului Ion pentru proza noastr[
obiectiv[.
I se tip[resc volumele Calvarul =i R[fuiala.
8
Ion
1920 Apare la editura Via\a rom`neasc[ romanul Ion, primul mare
roman rom`nesc obiectiv. Cartea se va bucura de un mare succes
de libr[rie, fiind reeditat de nenum[rate ori. Academia rom`n[
]i acord[ scriitorului marele premiu N[sturel.
1921 Liviu Rebreanu ]=i vede editate volumele Catastrofa, Norocul, Nuvele =i schi\e.
Lucreaz[ intens la P[durea sp`nzura\ilor.
1922 Apare P[durea sp`nzura\ilor, anticipat de volumul Trei nuvele
(I\ic +trul, dezertor, Catastrofa, Hora mor\ii).
1923 Are loc prima reprezentare a comediei Plicul.
Liviu Rebreanu e ales viepre=edinte al Societ[\ii Scriitorilor
Rom`ni.
}ncepe romanul Adam =i Eva.
1924 Conduce revista s[pt[m`nal[ Mi=carea literar[.
I se reediteaz[ volumul Trei nuvele (I\ic +trul, dezertor, Catastrofa, Hora mor\ii).
1925 Apare romanul Adam =i Eva, „=apte vie\i ale unei singure perechi
de oameni ]n timp =i spa\iu“.
Este ales pre=edinte al Societ[\ii Scriitorilor Rom`ni.
1926 Are loc premiera piesei Apostolii.
1927 Apare romanul Ciuleandra, ilustr`nd interesul pentru psiholog
=i chiar psihanaliz[.
Alte dou[ volume: Cuibul viselor =i C`ntecul lebedei.
1928 Pentru prima dat[, e numit director al Teatrului Na\ional din
Bucure=ti.
Volumele C`ntecl iubiri =i Golanii (reeditare).
1929 Apare romanul Cr[i=orul.
Lui Liviu Rebreanu i se confer[ Premiul Na\ional pentru proz[.
1930 Ajuns subsecretar de stat la Direc\ia Educa\iei Poporului, se
dezam[ge=te, demisioneaz[, cump[r[ o cas[ cu vie la Valea Mare,
l`ng[ Pite=ti.
1931 Apare volumul de ]nsemn[ri de c[l[torie Metropole cu ]nsemn[ri
de c[l[torie la Berlin, Roma, Paris.
1932 20 februarie Scoate revista Rom`nia literar[ (p`n[ la 6 ianuarie 1934), la care colaboreaz[ E. Lovinescu, Camil Petrescu, Gala
Galaction, G. C[linescu, Al.Philippide, Mihail Sebastian, Ion.
Marin Sadoveanu, Emil Botta.
Apare romanul R[scoala.
9
Liviu Rebreanu
1933 Liviu Rebreanu scrie nuvela Umbre.
1934 Apare romanul Jar.
1935 Scriitorul public[ povestirea Dincolo.
1936 Culegerea de nuvele Oamenii de pe Some=.
1938 Apare romanul Gorila, inspirat din lumea interlop[ =i a protipendadei, perceput[ din perspectiva unui ziarist.
1939 La propunerea lui Mihail Sadoveanu devine membru al Academiei Rom`ne. |ine discursul s[u de recep\ie: Lauda \[ranului
rom`n.
1940 Scriitorul izbute=te s[ publice romanul poli\ist Am`ndoi.
1941 Pentru a doua oar[ este numit director al Teatrului Na\ional din
Bucure=ti.
1943 }i apare volumul Amalgam, cuprinz`nd articole, studii, cronici
dramatice, conferin\e =i nuvela Dincolo.
1944 Fiind bolnav, se retrage la Valea Mare.
1 septembrie Dup[ c`teva luni de boal[ (cancer pulmonar) Liviu Rebreanu se stinge din via\[ la Valea Mare, ]n v`rst[ de 59
de ani.
Peste c`teva luni osemintele scriitorului sunt deshumate =i re]nhumate la Cimitirul Belu din Bucure=ti.
10
Ion
Dragei mele Fanny
11
Ion
GLASUL
P{M~NTULUI
13
Liviu Rebreanu
CUPRINS
Capitolul I
}NCEPUTUL
1
Din =oseaua ce vine de la C`rlibaba, ]ntov[r[=ind Some=ul
c`nd ]n dreapta, c`nd ]n st`nga, p`n[ la Cluj =i chiar mai departe, se desprinde un drum alb mai sus de Armadia, trece r`ul
peste podul b[tr`n de lemn, acoperit cu =indril[ muceg[it[,
spintec[ satul Jidovi\a =i alearg[ spre Bistri\a, unde se pierde
]n cealalt[ =osea na\ional[ care coboar[ din Bucovina prin
trec[toarea B`rg[ului.
L[s`nd Jidovi\a, drumul urc[ ]nt`i anevoie p`n[ ce-=i face
loc printre dealurile str`mtorate, pe urm[ ]ns[ ]nainteaz[ vesel, neted, mai ascunz`ndu-se printre fagii tineri ai P[durii
Domne=ti, mai poposind pu\in la Ci=meaua Mortului, unde
picur[ ve=nic ap[ de izvor r[coritoare, apoi cote=te brusc pe
sub R`pele Dracului, ca s[ dea buzna ]n Pripasul pitit ]ntr-o
scr`ntitur[ de coline.
La marginea satului te ]nt`mpin[ din st`nga o cruce str`mb[
pe care e r[stignit un Hristos cu fa\a sp[l[cit[ de ploi =i cu o
cununi\[ de flori ve=tede ag[\at[ de picioare. Sufl[ o adiere
u=oar[ =i Hristos ]=i tremur[ jalnic trupul de tinichea ruginit[
pe lemnul m`ncat de carii =i ]nnegrit de vremuri.
Satul parc[ e mort. Z[pu=eala ce plute=te ]n v[zduh \ese o
t[cere n[bu=itoare. Doar ]n r[stimpuri f`=`ie alene frunzele
adormite prin copaci. Un fuior de fum alb[striu se opinte=te
s[ se ]nal\e dintre crengile pomilor, se b[l[b[ne=te ca o matahal[ ame\it[ =i se pr[vale peste gr[dinile pr[fuite, ]nv[luindu-le ]ntr-o cea\[ cenu=ie.
}n mijlocul drumului picote=te c`inele ]nv[\[torului Zaharia Herdelea, cu ochii ]ntredeschi=i, sufl`nd greu. O pisic[ alb[
ca laptele vine ]n v`rful picioarelor, ferindu-se s[ nu-=i
14
Ion
murd[reasc[ l[bu\ele prin praful uli\ei, z[re=te c`inele, st[
pu\in pe g`nduri, apoi iu\e=te pa=ii =i se furi=eaz[ ]n livada
]ngr[dit[ cu nuiele, peste drum.
Casa ]nv[\[torului este cea dint`i, t[iat[ ad`nc ]n coasta
unei coline, ]ncins[ cu un pridvor, cu u=a spre uli\[ =i cu dou[
ferestre care se uit[ tocmai ]n inima satului, cercet[toare =i
dojenitoare. Pe prichiciul pridvorului, ]n dreptul u=ii, unde se
spal[ diminea\a ]nv[\[torul, iar dup[-amiaz[, c`nd a ispr[vit
treburile casei, dna Herdelea, str[juie=te o ulcic[ verzuie de
lut. }n ograd[, ]ntre doi meri tineri, e ]ntins[ ve=nic fr`nghia pe
care acuma at`rn[ ni=te c[m[=i femeie=ti de stamb[. }n umbra
c[m[=ilor, ]n nisipul fierbinte se scald[ c`teva g[ini, p[zite de
un coco= mic cu creasta ]ns`ngerat[.
Drumul trece peste P[r`ul Doamnei, l[s`nd ]n st`nga casa
lui Alexandru Pop-Glaneta=u. U=a e ]nchis[ cu z[vorul;
coperi=ul de paie parc[ e un cap de balaur; pere\ii v[rui\i de
cur`nd de-abia se v[d prin sp[rturile gardului.
Pe urm[ vine casa lui Macedon Cerceta=u, pe urm[ casa
primarului Florea Tancu, pe urm[ altele... }ntr-o curte mare
rumeg[, culcate, dou[ vaci ungure=ti, iar o bab[ =ade pe
prisp[, ca o scoab[, pr[jindu-se la soare, nemi=cat[, parc-ar
fi de lemn...
C[ldura picur[ mereu din cer, ]\i usuc[ podul gurii, te sugrum[. }n dreapta =i ]n st`nga casele privesc sfioase din dosul
gardurilor vii, acoperindu-=i fe\ele sub stre=inile =tirbite de ploi
=i de vite.
Un dul[u l[\os, cu limba sp`nzurat[, se apropie ]n trap
lene=, f[r[ \int[. Din =an\, dintre buruienile c[run\ite de colb,
se repede un c[\el murdar, cu coada ]n v`nt. L[\osul nu-l ia ]n
seam[, ca =i c`nd i-ar fi lene s[ se opreasc[. Numai c`nd cellalt se ]nc[p[\`neaz[ s[-l miroase, ]i arat[ ni=te col\i
amenin\[tori, urm`ndu-=i ]ns[ calea cu demnitatea cuvenit[.
C[\elul se opre=te nedumerit, se uit[ pu\in ]n urma dul[ului,
apoi se ]ntoarce ]n buruieni unde se aude ]ndat[ un ron\[it
c[znit =i fl[m`nd...
15
Liviu Rebreanu
De-abia la c`rciuma lui Avrum ]ncepe s[ se simt[ c[ satul
tr[ie=te. Pe prisp[ doi \[rani ]ng`ndura\i ofteaz[ rar cu o sticl[
de rachiu la mijloc. Din dep[rtare p[trund p`n[ aci sunete de
viori =i chiuituri...
2
Duminic[. Satul e la hor[. +i hora e pe Uli\a din dos, la
Todosia, v[duva lui Maxim Oprea.
Casa v[duvei vine chiar peste drum de bisericu\a b[tr`n[,
pleo=tit[ =i d[r[p[nat[. V[duvia-i s[r[cie lucie. Femeia a dat
din r[u ]n mai r[u. Ce agonise=te un cap de b[rbat ]ntr-o via\[
]ntreag[, o muiere nepriceput[ pr[p[de=te ]ntr-un an de zile, =i
mai pu\in. C`nd a ]mpreunat Maxim m`inile pe piept, ]n ograd[
erau cl[i de f`n, ]n cele dou[ grajduri nu mai ]nc[peau vitele,
]n =ur[ =i sub =opron n-aveau loc carele. Se vedea de departe
bel=ugul. Acuma ograda-i goal[ b[t[tur[, iar ]n grajduri rage a
pustiu o ]nchipuire de vac[ stearp[ =i ve=nic fl[m`nd[.
Hora e ]n toi... Locul geme de oameni... Nucii b[tr`ni de
l`ng[ =ur[ \in umbr[. Doar c`teva pete albe de raze r[zbesc
printre frunze g`dil`nd fe\ele aprinse de veselie. Z[duful a\`\[
s`ngele lumii. Peste M[gura Cocorilor at`rn[ soarele ]ng[lbenit
de necaz c[ mai are o postat[ bun[ p`n[ la asfin\it.
Cei trei l[utari c`nt[ l`ng[ =opron s[-=i rup[ arcu=urile.
Briceag, cu piciorul pe o buturug[, cu cotul st`ng pe genunchi,
cu obrazul culcat pe vioar[, cu ochii ]nchi=i, ]=i sf`r`ie degetele
pe strune =i c`ntecul salt[ aprig, ]nfocat. Holbea e chior =i are
un picior mai scurt, iar la vioar[ numai trei coarde, dar secondeaz[ cu aceea=i patim[ cu care G[van, un \igan ur`t =i negru
ca un harap, apas[ cu arcul pe strunele gordunii. Din c`nd ]n
c`nd Briceag se opre=te s[-=i acordeze vioara. Holbea =i G[van
atunci ]=i ]ndoiesc me=te=ugul ca s[ p[streze m[sura. Apoi
Briceag re]ncepe mai aprins, str`mb`ndu-se uneori la Holbea,
alteori la G[van, cu deosebire c`nd schimb[ melodia.
De tropotele juc[torilor se hurduc[ p[m`ntul. Zecile de
perechi bat some=ana cu at`ta pasiune c[ potcoavele fl[c[ilor
16
Ion
scap[r[ sc`ntei, poalele fetelor se bolbocesc, iar colbul de pe
jos se ]nv`ltore=te, se a=az[ ]n straturi groase pe fe\ele br[zdate
de sudoare, luminate de oboseal[ =i de mul\umire. Cu c`t Briceag
]nte\e=te c`ntecul, cu at`t fl[c[ii se ]nd`rjesc, ]=i ]nfloresc jocul,
trec fetele pe sub m`n[, le dau drumul s[ se ]nv`rteasc[ singure,
\op[ie pe loc ridic`nd t[lpile, ]=i ciocnesc zgomotos c[lc`iele,
]=i plesnesc tureacii cizmelor cu palmele n[du=ite... Glasurile
se ]neac[ ]n norul de praf ce-i ]mbr[\i=eaz[ pe to\i... Numai arar
vreunul mai \an\o= ]ncepe o chiuitur[, ]n tactul zv[p[iat al jocului, cu ochii pe dos, cu g`tul r[gu=it. Dar dup[ dou[-trei versuri o sf`r=e=te ]ntr-un iuit aspru, istovit. Apoi jocul urmeaz[ t[cut,
din ce ]n ce parc[ mai s[lbatic. Fl[c[ii ]=i ]ncol[cesc bra\ele
mereu mai str`ns pe dup[ mijlocul fetelor... S`nii acestora tremur[ sub iile albe =i ating din c`nd ]n c`nd pieptul fl[c[ilor,
tulbur`ndu-le ochii =i inima. Nu schimb[ nici o vorb[. Nici nu
se privesc. Doar pe buze f`lf`ie z`mbete pl[cute =i fugare.
}nv`rtita \ine de vreun ceas, f[r[ ]ntrerupere, =i tinerii nu se
mai satur[. De dou[ ori Briceag, cu c`rcei ]n degete, a ]ncercat s[ se opreasc[ =i, de am`ndou[ orile, fl[c[ii s-au n[pustit
la el url`nd despera\i, cu priviri amenin\[toare sau rug[toare:
— Zi, \igane! Mai zi, cioar[!...
Toate perechile se ]mbulzesc ]n jurul l[utarilor, se ciocnesc, se izbesc cu coatele goale. C`\iva b[ie\andri, ]ng[dui\i
de cur`nd la hor[, ame\i\i de at`ta ]nv`rteal[, se clatin[ de
ici-colo, abia mai \in`ndu-se ]n picioare, spre marea ru=ine a
fetelor cu care joac[. Vreo trei perechi s-au retras ]n =ur[,
mai la larg, unde ]ns[ praful se urc[ p`n[-n c[priori, des de
s[-l tai cu cu\itul...
La c`\iva pa=i de p`lcul juc[torilor stau fetele care au r[mas
nepoftite, privind cu jind, =optindu-=i uneori cine =tie ce =i izbucnind ]n r`sete silite. La urechi =i ]n cosi\e au =i ele buche\ele
de v`zdoage pestri\e =i ]n m`n[ c`te un m[nunchi mai m[ri=or
pe care s[-l d[ruiasc[ fl[c[ului cutare s[-l pun[ ]n p[l[rie. Printre fete se mai r[t[ce=te =i c`te o nevast[ t`n[r[, cu n[fram[
de m[tase ]n cap, gata s[ intre ]n hor[ dac[ s-ar ]nt`mpla s[-i
17
Liviu Rebreanu
vie chef b[rbatului ei s[ joace. Mai la o parte mamele =i babele, gr[mad[, forfotesc despre necazuri =i-=i admir[ odraslele.
Copii neast`mp[ra\i alearg[ printre femei =i chiar prin hor[,
fur[ florile fetelor =i fac haz c`nd victimele ]i oc[r[sc sau se
]nfurie. C`\iva mai ]ndr[ci\i se las[ pe vine aproape de juc[tori,
uit`ndu-se cu mare b[gare de seam[ la poalele fetelor, iar c`nd
poalele zboar[ mai tare, dezvelind picioarele goale mai sus
de genucnhi, se ]ntreab[ repede:
— Ai v[zut?
— V[zut. Da tu?
— +i eu.
+i apoi continu[ s[ p`ndeasc[ poalele p`n[ ce vreo bab[
indignat[ ]i ia la goan[, ceea ce nu-i opre=te ca peste c`tva
timp s[ re]nceap[...
B[rba\ii se \in mai pe departe, pe l`ng[ cas[, pe la poart[,
grupuri-grupuri, vorbind de treburile ob=te=ti, arunc`nd numai
rareori c`te-o privire spre tineretul dimprejurul l[utarilor.
Primarul, cu must[\i albe r[sucite tinere=te, cu ni=te ochi
alba=tri mari =i blajini, caut[ s[-=i p[streze demnitatea ap[s`nd
vorbele =i ]nso\indu-le cu gesturi energice, ]n mijlocul c`torva
b[tr`ni frunta=i. +tefan Hotnog, un chiabur cu burta umflat[
ce =i-o m`ng`ie ]ntruna parc[ ar avea junghiuri, g[se=te fel de
fel de clenciuri primarului, numai ca s[ arate celorlal\i c[ lui
de nimeni nu-i pas[. }ntre d`n=ii Trifon T[taru, mititel, cu p[rul
g[lbui =i glasul sub\ire, se uit[ c`nd la unul, c`nd la altul,
]nfrico=at parc[ s[ nu se ]ncaiere, fiindc[ am`ndoi ]i sunt rude
— cam de departe, nici vorb[. Pe de l[turi, ca un c`ine la u=a
buc[t[riei, trage cu urechea =i Alexandru Glaneta=u, dornic s[
se amestece ]n vorb[, sfiindu-se totu=i s[ se v`re ]ntre bog[ta=i.
Pe prisp[ st[p`ne=te Simion Butunoiu, care acum vreo
dou[zeci de ani a fost ]nv[\[tor ]n sat, iar azi m[n`nc[ o pensie de cinci zlo\i pe lun[ =i munce=te la p[m`nt mai abitir ca
un fl[c[u. }mprejurul lui s-au adunat Macedon Cerceta=u cu
straja Cosma Cioc[na=, cu Simion Lungu, cu Toader Burlacu,
cu +tefan Ilina =i cu al\ii, ascult`nd cu evlavie palavrele
18
Ion
dasc[lului, auzite =i r[sauzite. Din c`nd ]n c`nd Simion Butunoiu str[nut[ at`t de zgomotos c[ toate femeile se ]ntorc
sp[im`ntate, sau se porne=te pe tusa lui obi=nuit[ cu care de
multe ori scoal[ noaptea tot satul din somn. Macedon a=teapt[
cuviincios p`n[ ce ispr[ve=te dasc[lul cu tusea, apoi ia din
fereastr[ o sticl[ cu rachiu, ]nchin[ foarte ceremonios, trage o
du=c[ zdrav[n[ =i trece b[utura b[tr`nului care morm[ie scurt
„s[ ne \ie Dumnezeu pe to\i“ =i pune g`rliciul la gur[. Sticla
pe urm[ umbl[ din m`n[ ]n m`n[. Macedon e cam cherchelit
=i comand[ milit[re=te tuturor s[ bea:
— Forver\, Simioane! Vait[r, Cosma!... Vait[r, vait[r!...
A f[cut oastea doisprezece ani, i-a fost drag[ foc =i, c`nd e
beat, =-acuma numai ]n comenzi nem\e=ti se ceart[ cu nevast[-sa. Altminteri ]ns[ are o inim[ de cear[ =i ]n dou[zeci =i opt
de ani nu =i-a b[tut muierea niciodat[; mai cur`nd Floarea s-a
]nt`mplat s[-l mu=truluiasc[.
Sticla ajunge la Toader Burlacu goal[.
— Goal[, ai? r`de Macedon ]nc`ntat. Goal[?... Halt!... Haptac!... Unde e=ti, c[prar de zi?... Forver\!...
Un copil de vreo zece ani sare drept ]n picioare pe prisp[
=i strig[ r`z`nd:
— Hir!
— Nu r`de la front, m[garule! se r[ste=te Macedon. Na sticla =i d[ fuga la cantin[ la Avrum, s[-\i mai dea o por\ie pentru mine!... }n\eles, c[prar?
C[prarul ]ns[ refuz[ ordinul, r[spunz`nd:
— A zis jup`nul c[ nu-\i mai d[ f[r[ bani, bade Macedoane,
nici s[ nu m[ mai trimi\i, c[-i degeaba...
Macedon ]=i salt[ pu\in musta\a, ]ncrunt[ din spr`ncene privind
aspru la copil, apoi se a=az[ pe prisp[ cl[tin`nd din cap =i oft`nd:
— Ehei, unde-i vremea c`nd eram eu strajame=ter!... Atunci
s[ fi poftit jup`nul s[ nu-mi dea, c[-i ar[tam eu supunere...
Mai boscorode=te ceva, pe urm[ ]nceteaz[ =i se uit[ ursuz
la nevast[-sa care are bani, dar nu-i d[, =i care t[if[suie=te cu
alte femei f[r[ s[ se sinchiseasc[ de comenzile lui...
19
Liviu Rebreanu
Tocmai atunci se t`r[=te pe poart[, printre picioarele oamenilor, Savista, oloaga satului. E var[ cu fata cea mai frumoas[
din Pripas, cu Florica, =i ceva neam cu nevasta lui Trifon T[taru.
Are picioarele ]nc`rcite din na=tere, iar bra\ele lungi =i osoase
ca ni=te c[ngi anume spre a-=i t`r] schilozenia, =i o gur[ enorm[
cu buzele alburii de sub care se ]ntind gingiile ]mb[late, cu
col\i de din\i galbeni, rari =i lungi. Trifon T[taru o \ine pe l`ng[
cas[, s[-i vad[ de copii. C`nd e vremea bun[ Savista =ade ]n
poart[, se ciorov[ie=te cu to\i copiii din sat =i prime=te pomana trec[torilor milo=i... Sose=te cu g[l[gie mare. G`g`ie ceva
cu glasul ei aspru, speriat. N-o bag[ ]n seam[ nimeni. Doar
Trifon face un semn nevestei, care se apropie, repede, sup[rat[:
— Da acas[ nu puteai sta, m[i femeie? Z[u, parc[ te
m[n`nc[ t[lpile... La=i tu ograda pustie pe vremea asta... +i
nici barem slugile nu-s la ]ndem`n[... Ce vrei? Ai? Spune ce
vrei, Savist[?
Oloaga a f[cut dou[ ceasuri din Uli\a cea mare, unde st[tea
Trifon, p`n[ aici. }ncepe s[ b`lb`ie foarte gr[bit[ =i cu importan\[, ]nso\indu-=i sfor\[rile cu ni=te gesturi desperate.
— Ce face? zice Maria lui Trifon, care se sile=te s[ ghiceasc[
ce spune. S-a b[tut Vasile Baciu... Cu Avrum?... Cu Floarea
C[runtu?... Ei =-apoi? Ce-\i pas[ \ie, femeia lui Dumnezeu? +i
pentru asta ai venit tu at`ta cale? Vai de mine, c[ e=ti mai rea
ca copiii cei f[r[ minte... Uite ce \i-ai f[cut poalele! +i numai azi
te-am primenit... Of, bat[-te...
Savista bomb[ne ceva ce ar vrea s[ ]nsemne c[ ei nu-i pas[
de poale, =i pe urm[ se porne=te deodat[ pe un r`s prostesc
de bucurie.
— Cum ai zis?... Cine-i beat?... Vasile Baciu... Parc[ azi s-a
]mb[tat ]nt`i...
Maria o las[ ru=inat[ =i se ]ntoarce ]ntre femei. Oloaga se
t`r`ie ]n mijlocul fetelor, se fr[m`nt[ s[-=i fac[ loc =i prive=te
apoi cu mare pl[cere la hor[. Are dou[zeci =i cinci de ani =i
tremur[ de fericire c`nd aude l[utarii ori c`nd vede vreo
petrecere...
20
Ion
3
Savista n-are parte s[ se desfete mult[ vreme. P`n[ s[ se
a=eze bine, p`n[ s[ se certe cu fetele pentru un loc mai bun,
jocul ]nceteaz[. Briceag, asudat =i istovit, ]ncheie ]nv`rtita cu
o ap[sare zdrav[n[ de arcu=, ]nc`t ]i =i plesne=te o strun[ la
vioar[. Ion, feciorul Glaneta=ului, \in`nd de mijloc pe Ana lui
Vasile Baciu, se repede la l[utari, rug`ndu-i:
— Mai zi, m[ Briceag... numai un pic, auzi? Un picu\ de
tot, \igane!
Al\i fl[c[i strig[ poruncitor:
— Trage, \igane! Ce te code=ti?... De ce te pl[tim, cioara
dracului?
Briceag arunc[ o privire dispre\uitoare spre cei ce-l oc[r[sc,
lui Ion ]ns[ ]i r[spunde conving[tor, ar[t`ndu-i vioara:
— Nu mai pot, Ionic[... Z[u, nu mai pot... Crede-m[!...
Mi-au amor\it degetele... Pe urm[ =i struna mi s-a rupt...
— Un pic, omule, nu-n\elegi? st[ruie fl[c[ul.
|iganul ]ns[ se ]nfurie brusc, ]ntoarce spatele, tr`nte=te vioara ]n bra\ele lui Holbea =i ]ncepe s[ blesteme c[tr[nit:
— Fire-ar ale dracului toate ceterele din lume; plesnire-ar
acolo unde-o fi cine m-a ]nv[\at s[ \in arcu=ul... C[ io-i spun cu
frumosul c[ nu pot =i el m[ omoar[ s[ mai zic... Dare-ar Dumnezeu s[ tr[sneasc[ toate jocurile cu pe cine le-a n[scocit...
Ion ascult[ c`teva clipe mirat cum ]njur[ Briceag. Apoi deodat[ se aprinde ca focul =i izbucne=te r[gu=it:
— Ho, cioar[, fi-\i-ar neamul de r`s, ho!... +i ]nchide pliscul c[ te pocnesc de-\i sar m[selele tocmai ]n curtea bisericii!...
Briceag a mai p[\it-o cu Ion; tace. Numai dup[ ce fl[c[ul
se ]ndep[rteaz[ bodog[nind, ]ncepe iar s[ se nec[jeasc[ cu
ceilal\i l[utari, pe \ig[ne=te.
Fl[c[ii ]mbr[\i=eaz[ pe fete, mul\umindu-le pentru joc.
Fetele se zbat ]n bra\ele lor =i =optesc cu sfial[ =i cu pl[cere:
— Mul\umim...
Ion str`nge la piept pe Ana cu mai mult[ ging[=ie, dar =i
mai prelung.
21
Liviu Rebreanu
— D[-mi drumul, Ionic[! murmur[ fata u=or, cu mul\umire ]n glas.
— S[ vii, Anu\[... =tii tu unde! zice Ion domol.
Ana nu r[spunde, privirea ei ]ns[ luce=te de bucurie. Se
smuce=te s[ scape din ]mbr[\i=are, =optind ]ntruna moale:
— D[-mi drumul, Ionic[... z[u, d[-mi drumul!...
Fl[c[ul o trage mai aproape, cu un z`mbet aprins, o apuc[
cu o m`n[ de \`\e =i i le str`nge ca pe dou[ mere, ]nc`t Ana
s`s`ie de durere.
— S[ nu cumva s[ nu vii! repet[ Ion ]nfig`nd ]n ochii ei o
privire poruncitoare =i lacom[.
Ana fuge glon\ la fete, ]mbujorat[, =i scutur`ndu-=i poalele
de praf. Apoi, potolindu-=i sufletul, spune Margaretei lui Cosma Cioc[na=, o fiin\[ ursuz[, voinic[, cu picioare c`t doni\ele,
cu bra\e b[rb[te=ti =i cu o fa\[ osoas[ ro=cat[:
— +i Ionic[... mereu... z[u a=a...
Dar, ]ncurc`ndu-se, schimb[ repede vorba:
— Vai de mine ce c[ldur[... toat[ m-am f[cut o ap[raie...
Margareta nu jucase =i-i era necaz pe fetele care au avut
noroc. Nu r[spunse nimic Anei, ci urm[ s[ priveasc[ cu jind
la ceata fl[c[ilor care ]nchinau cu rachiu sau aprindeau \ig[ri;
p[rea ]ngrijorat[ s[ nu se ]nt`mple s-o pofteasc[ la joc cineva
=i s[ nu bage de seam[...
Ion urm[ri din ochi pe Ana c`teva clipe. Avea ceva straniu
]n privire, parc[ nedumerire =i un vicle=ug nepref[cut. Tot atunci
z[ri mai al[turi =i pe Florica, fata v[danei lui Maxim Oprea,
cu care se \inuse p`n[ acum, pu\in posomor`t[, dar mai frumoas[ ca oric`nd. Fl[c[ul clipi aspru, ca =i c`nd ar fi vrut s[-=i
alunge un g`nd din creieri, =i strig[ la un b[ie\el:
— Aduse=i, bre?
— Adus, bade Ionic[, f[cu copilul cu importan\[. Am dat-o
lelii Zenobia, s-o \ie...
+i, ]n vreme ce Ion se duse spre grupul unde era mam[-sa,
b[ie\elul urm[:
— L-a f[cut tare jup`nul, bade, =-a pus zece buc[\ele de
zah[r, de zice c[-i mai bun ca mierea...
22
Ion
Zenobia, cu sticla de rachiu ]n m`n[, se pl`ngea Todosei,
v[danei, de un afurisit de junghi care o t[ia prin =ale de c`teva
zile =i nu-i mai trecea.
— Ia d[ glaja ceea, mam[! zise Ion scurt =i ]nghi\i ]ndat[ o
du=c[ zdrav[n[. Da dumneata bei oleac[?
— Las[-m[ pe mine ]n plata lui Dumnezeu c[ doar nu-s
]ns[rcinat[, r[spunse Zenobia lu`nd totu=i sticla =i tr[g`nd o
gur[. Aoleu, da =tiu c[-i bun... Vezi numai, dragul mamii, s[
nu bei mult, c[ \i se urc[ la cap =i cine =tie ce pozn[ te-o mai
]ndemna s[ faci... Omul la be\ie s[-l fereasc[ Dumnezeu...
Ion ]i lu[ sticla =i ]ntoarse spatele f[r[ s[-i mai asculte sfaturile.
Copilul r[m[sese pironit locului, cu ochii pofticio=i la rachiu. C`nd se ]ndep[rt[ fl[c[ul, avu parc[ o sup[rare. Dar ]i
trecu repede =i, =terpelind ]ntr-o clipire un stru\ de flori din m`na
Margaretei, o zbughi ca s[geata, urmat de blestemele aprige
ale fetei care a=tepta mereu s-o cheme cineva la joc...
4
Ion trecu ]ncet p`rleazul de l`ng[ grajd, ]ntorc`nd capul
spre Ana care nu-l sc[pa deloc din ochi =i care, peste c`teva
clipe, ]l urm[ cu pa=i gr[bi\i, ro=ie ca focul de ru=ine, ]nchipuindu-=i c[ toat[ lumea o p`nde=te.
}n dosul =urii era o livad[ m[ri=oar[, pres[rat[ cu pomi,
t[iat[ ]n dou[ de o c[rare ce cobora p`n[ la G`rla Popii =i se
oprea chiar ]n spatele c`rciumii lui Avrum. F`nul cosit de
cur`nd, adunat ]n c`teva cl[i\e proptite cu pari, umplea
v[zduhul cu un miros ]mb[t[tor. Ion merse pe c[rare doi-trei
pa=i, apoi coti ]n st`nga =i se a=ez[ sub un nuc b[tr`n =i scorburos, pe o r[d[cin[ ]ncovoiat[ ca un jil\. Fata sosi tremur`nd
de emo\ie, dar cu o str[lucire bucuroas[ ]n ochi.
— Aici erai? murmur[ Ana a=ez`ndu-se f[r[ s[ se uite la
d`nsul.
— C[ parc[-i mai bine aici, f[cu fl[c[ul ]ncet; apoi ]ndat[
ridic[ sticla: S[ tr[im, Anu\a!
23
Liviu Rebreanu
— S[ tr[ie=ti, Ioane! r[spunse ea privind nelini=tit[ spre
c[rare, pe unde treceau mereu oameni, care la c`rcium[, care
]napoi.
— Bea =i tu, Anu\[, c[ pentru tine l-am luat =i l-am f[cut
dulce ca gura ta!
— Despre mine poate s[ sece rachiul, zise fata mai potolit[.
Mi-e sil[ =i c`nd ]i simt mirosul, c[ taica nu mai las[ s[ treac[
nici o ziulic[ f[r[ b[utur[ =i f[r[ be\ie... Nu =tiu, z[u, ce s-o
mai alege de noi.
— Apoi a=a bea omul la sup[rare, zise Ion, ad[ug`nd pe
urm[ cu alt glas: Bea, Anu\[... Mi-a c[=unat =i mie a=a o dat[...
Ana ]=i ]nmuie buzele ]n rachiu, se str`mb[ =i d[du repede
sticla ]napoi, tu=ind =i r`z`nd:
— Avai de mine... nu pot... parc[-i otrav[...
— Ba-i bun, zise Ion duc`nd iar[=i sticla la gur[.
T[cur[ am`ndoi un r[stimp, f[r[ s[ se priveasc[. Apoi
fl[c[ul ]=i trecu bra\ul pe dup[ mijlocul ei =i oft[:
— Hei, Anu\[, mult aleanu-i ]n inima mea!
Fa\a Anei, lunguia\[, ars[ de soare, cu o ]ntip[rire de
suferin\e, se posomor].
— Ce ]ndur eu, s[ fereasc[ Dumnezeu pe toat[ lumea,
gemu d`nsa. C[ tata =i-a pus ]n g`nd s[ m[ m[rite cu George
a Tomii =i o \ine mor\i= cu George. +i, Doamne, greu ]\i mai
vine s[ taci =i s[ ]nghi\i c`nd nu \i-i drag omul...
Ion se uit[ lung la buzele ei sub\iri care se mi=cau u=or dezvelindu-i din\ii cu strunguli\e, albi ca laptele, =i gingiile trandafirii
de deasupra. +tia d`nsul c[ Vasile Baciu e ]ntr-o ureche =i c[,
de o apuc[ h[is, apoi h[is o \ine s[ =tie de bine c[ d[ cu carul
prin toate =an\urile. Dar tocmai aceasta ]l ]nt[r`ta =i pe el.
Nu-i fusese drag[ Ana =i nici acum nu-=i d[dea seama bine
dac[ i-e drag[. Iubise pe Florica =i, de c`te ori o vedea sau ]=i
amintea de ea, sim\ea c[ tot o mai iube=te. Purta ]n suflet r`sul
ei cald, buzele ei pline =i umede, obrajii ei fragezi ca piersica,
ochii ei alba=tri ca cerul de prim[var[. Dar Florica era mai
s[rac[ dec`t d`nsul, iar Ana avea locuri =i case =i vite multe...
24
Ion
}i asculta glasul pl`ng[tor =i-l cuprindea mila, ]n acela=i timp
]ns[ se g`ndea la Florica. Apoi deodat[ tres[ri, o str`nse la piept
=i, f[r[ s[ rosteasc[ vreo vorb[, o s[rut[ lung pe buze. Fata
cuprinse cu bra\ele g`tul lui Ion, mole=it[ =i aprins[, =i inima-i
b[tea at`t de n[valnic, ]nc`t el o auzea.
— Noroc, noroc, Ioane! strig[ un glas aspru pe c[rare.
Fl[c[ul ridic[ ochii furios =i v[zu pe Ilie Onu care, ]ntorc`ndu-se
de la c`rcium[ cu o sticl[ de rachiu, r`dea gros =i batjocoritor.
— Du-te-n... Doamne iart[-m[, bufni Ion ]ncruntat.
Ilie Onu ajunse la =ur[ =i se f[cu nev[zut. Era frate de cruce
cu George al Tomii =i unde putea s[-i fac[ r[u lui Ion, ]i f[cea,
fiindc[ odat[, la o nunt[, ]l umpluse de s`nge ca s[-l
]mbl`nzeasc[.
Ion ]ncepu s[ suduie =i s[ se c[tr[neasc[, dar ]nt`lnind ochii
c[prui, ]nl[crima\i de fericire =i de team[ ai Anei, se potoli...
Ilie aducea rachiul pentru George care se silea din r[sputeri
s[ ]nve\e pe Briceag un c`ntec nou ce-l auzise de la l[utarii
din Bistri\a la un chef al doctorului Filipoiu, la ber[ria cea mare
din Armadia. Briceag, cu ochii \int[ la buzele fl[c[ului, care
fluiera melodia, \`r`ia nesigur cu arcu=ul pe strune; Holbea,
credincios, ]ncerca =i el s[ secondeze. George se umfla,
]nchidea pu\in ochii =i fluiera din ce ]n ce mai aprig, c[ci ]mprejurul lor se adunase un p`lc de fl[c[i care-l priveau cu
admira\ie.
— Ei, acu ai ]n\eles? zise George oprindu-se ]n mijlocul
c`ntecului.
— Las’ c[ l-am prins, morm[i Briceag pornind s[ trag[ cu
mai mult[ ]ncredere.
— Am sosit, George, strig[ Ilie ]ntinz`nd sticla.
— Iute te-ai ]ntors, vorbi celalt b`nd =i trec`nd ]ndat[ rachiul lui Ilie ca el s[ poat[ re]ncepe d[sc[lirea l[utarilor.
— Nou[ nu ne dai un p[h[rel, vere? se lingu=i Holbea,
zg`nd[rindu-l cu arcu=ul.
— S[ v[ dau, cioroilor, fire-a\i ai naibii! r`se George foarte
mul\umit c[ au s[ vad[ to\i cum cinste=te el pe \igani.
25
Liviu Rebreanu
— Be\i-o toat[, zise apoi c[tre G[van c`nd vru s[-i ]napoieze sticla.
Dar atunci s[ri Ilie ca un coco=:
— Ia l[sa\i, bre, s[ mai bem =i noi, c[ cioarele astea o s[
plesneasc[ de at`ta holirc[...
Urm[ o ciorov[ial[ lung[ ]ntre Ilie =i \iganii care nu mai
voiau s[ renun\e la b[utur[ =i era c`t pe-aci s[ se ]ncing[ o
b[taie, deoarece Ilie, aprinz`ndu-se, se repezea mereu cu
piciorul s[ sparg[ gorduna.
5
Deodat[ toat[ lumea se ]ntoarse spre uli\[. To\i b[rba\ii scoaser[ p[l[riile, iar cei de pe prisp[ se scular[ ]n picioare... Venea preotul Belciug ]mpreun[ cu doamna Maria Herdelea, so\ia
]nv[\[torului, cu domni=oara Laura =i cu Titu. Primarul =i
frunta=ii satului ie=ir[ ]n poart[ ]ntru ]nt`mpinarea domnilor.
— Petrece\i, petrece\i? zise preotul cu un z`mbet binevoitor.
— Apoi ce s[ facem, domnule p[rinte, r[spunse primarul
cu p[l[ria ]n m`n[. Dumnezeu de aceea a l[sat s[rb[torile, s[
se mai veseleasc[ =i prostimea.
— Negre=it, negre=it, murmur[ Belciug l[rgindu-=i z`mbetul.
— Da de ce nu pofti\i =i dumneavoastr[ s[ vede\i petrecerea noastr[? relu[ Florea Tancu cu un glas foarte blajin,
pun`ndu-=i p[l[ria ]n cap.
|[ranii de asemenea se acoperir[ unul c`te unul, ]n vreme
ce preotul =opti c`teva cuvinte doamnei Herdelea, care
r[spunse r[spicat, d`ndu-=i capul pe spate cu m`ndrie:
— Da, putem privi pu\in =i noi... Mie chiar ]mi plac petrecerile poporului...
Maria Herdelea era fat[ de \[ran de pe la Monor, dar pentru c[ umblase totdeauna ]n straie nem\e=ti =i mai ales c[ s-a
m[ritat cu un ]nv[\[tor, se sim\ea mult deasupra norodului =i
avea o mil[ cam dispre\uitoare pentru tot ce e \[r[nesc.
— Poftim mai aproape! f[cu atunci primarul, bucuros, d`nd
la o parte pe \[ranii care se ]mbulzeau: Ia face\i loc, m[i oameni!... Da\i-v[ la o parte!
26
Ion
Vreo c`\iva frunta=i se gr[bir[ s[ dea ajutor primarului strig`nd:
— La o parte!... La o parte!...
Belciug intr[ ]ncetinel ]n ograd[ =i se opri aproape de poart[.
Babele cucernice se repezir[ numaidec`t s[-i s[rute m`na.
— L[sa\i, l[sa\i! murmur[ preotul, ]ntinz`nd ]ns[ dosul palmei spre s[rutare cu o mul\umire ce-i ]nviora fa\a t[b[cit[ de
sl[biciune.
Fl[c[ii, obosi\i =i cu g`ndul la joc, r[m[seser[ tot ]mprejurul l[utarilor. Numai George, totdeauna silitor s[-=i arate
iste\imea, se v`r] printre b[tr`ni, ]mbulzindu-se s[ ajung[ c`t
mai aproape de popa =i familia ]nv[\[torului. Ilie se \inea =i
aici dup[ d`nsul ca un c[\el.
Titu Herdelea, un t`n[r de vreo dou[zeci =i trei de ani, ]n haine
cur[\ele =i s[r[cu\e, cu o cravat[ albastr[-azurie la gulerul ]nalt =i
\eap[n, ras de must[\i =i lung c`t un par, cum v[zu pe George, ]i
]ntinse prietene=te m`na ]mbr[cat[ ]n m[nu=i de a\[ cenu=ie:
— Noroc, George!... Nu mai juca\i?... Tocmai ne ab[tur[m
=i noi s[ v[ vedem...
— Cum nu, domni=orule! Numai s[ se hodineasc[ o \`r[
\iganii, c-au zis at`ta de-a amor\it =i sufletul dintr-]n=ii, spuse
fl[c[ul cu glas ]ndulcit. Apoi, apropiindu-se mai bine, ad[ug[:
Da dumneata nu vrei s[ joci cu noi, domni=orule?
Titu r`se =i se uit[ la Laura, care z`mbi ]ncurcat[.
— Eu?... Nu, George. Alt[ dat[. Acuma nu se poate.
Dar fl[c[ul st[rui:
— }\i dau eu o fat[, domni=orule, de s[ te lingi pe buze.
U=oar[ ca pana =i frumoas[ ca o domni=oar[... Dar trebuie s[
joace =i domni=oara Laura...
Sora lui Titu se f[cu deodat[ serioas[ =i se ag[\[ ]nfrico=at[
de bra\ul mamei sale, murmur`nd:
— O, auzi, ce idee!... M[ mir c[ nu vi-i...
Preotul vorbea cu primarul =i cu ceilal\i \[rani despre mersul vremii, to\i fiind ]n\ele=i c[ ar fi bine s[ mai dea Dumnezeu
o gur[ de ploaie, s[ se mai ]nmoaie p[m`ntul, c[ci altfel
r[m`ne porumbul nes[pat de-al doilea... George ]ns[ se \inea
27
Liviu Rebreanu
scai de Titu =i Laura, spre marea indignare a doamnei Herdelea care n-ar fi ]ng[duit nici ]n ruptul capului ca fata ei s[ se
amestece printre \[rani.
Ca s[ schimbe vorba, fiindc[ se mai str`ngeau =i al\i oameni s[ asculte st[ruin\a fl[c[ului, z`mbind pu\in batjocoritor, Titu se uit[ deodat[ ]mprejur, ca =i c`nd =i-ar fi adus aminte
ceva, =i apoi ]ntreb[:
— Oare Ion unde-i?
George, de=i =tia c[, dintre to\i feciorii satului, domni=orul
cu Ion e mai prieten, se sim\i aproape jignit auzind acum
]ntrebarea. De aceea r[spunse cam ]n sil[:
— Pe-aici trebuie s[ fie =i d`nsul...
Dar Ilie Onu, de la spate, se amestec[ iute-n vorb[:
— Ba e-n gr[din[, sub nuc, cu Ana...
— Unde? f[cu George ]ntorc`ndu-se brusc la el, parc[ i-ar
fi tras o palm[.
— Acolo, unde zic, ]ncheie Ilie scurt, r`njind mul\umit.
George puse nasul ]n p[m`nt =i t[cu. Nimeni nu mai deschise gura, iar Titu, bucuros c[ a sc[pat u=or de invita\ia la
dans, se apropie =i el de Belciug care ]ncepuse s[ povesteasc[
oamenilor cum i-au scos doctorii cei mari un rinichi ]n spitalul de la Cluj.
Vorbele lui Ilie loviser[ pe George drept ]n suflet. Ana lui
Vasile Baciu ]i era f[g[duit[ lui de nevast[. Ea fat[ cu stare, el
fecior de bocotan — se potriveau. P[rin\ii lor erau ]n\ele=i mai
demult, iar Ana ]i pl[cea. Nu zicea c[-i cine =tie ce frumoas[,
dar nici el nu pica. Era greoi, sp[tos =i umeros ca un taur: umbla leg[nat =i cu genunchii ]nmuia\i.
Fierbea. Se g`ndea mereu s[-=i croiasc[ drum p`n[ ]n
gr[din[, s-o vad[ cum =ade ochi ]n ochi cu Ion. Dar mereu ]=i
lua seama, zic`ndu-=i c[ poate mai mult ar strica dec`t ar folosi, dac[ cumva nu s-ar isca =i o b[taie, c[ci Ion e ar\[go= ca
un lup nem`ncat. De va =ti fata c[ el =tie, mai r[u se va ]nr[i.
Mai bine s[-i lase ]n pace. O lingur[ de iste\ime face uneori
mai mult dec`t un car de putere.
28
Ion
Dar Ion, ce vrea Ion? De ce caut[ s[-i ]nv`rteasc[ el capul
fetei?... }=i arunc[ ochii, f[r[ s[ vrea, spre Florica v[danei lui
Maxim. St[tea tot a=a de pleo=tit[ ca =i d`nsul. Se vedea c[ =i
ea =tia =i o b[teau acelea=i g`nduri... Asta ]i mai potoli
sup[rarea. C`nd nu e=ti singur, suferin\a se u=ureaz[. Oft[ o
dat[ din b[ierile inimii =i-=i trase p[l[ria pe ochi, zic`ndu-=i:
— De-amu am s[ joc numai cu Florica... Cel pu\in s[ plesneasc[ fierea =i ]ntr-]nsul!...
6
L[utarii ]=i potriveau zgomotos instrumentele pentru a da
de =tire tuturor, =i mai ales celor r[zle\i\i prin gr[din[, c[ ]ncepe
jocul. Fl[c[ii b[teau ner[bd[tori din c[lc`ie, scoteau c`te-un
chiot de veselie =i-=i aruncau privirile din ce ]n ce mai des printre fetele care a=teptau cu inima str`ns[ s[ fie poftite la hor[.
}n clipele acelea sosi, de pe uli\[, Vasile Baciu, l[l[ind un
c`ntec de be\ie, cu p[l[ria ]ntr-o ureche, cu ochii ]nro=i\i =i
tulbura\i de b[utur[. Se cl[tina u=or ]n mers =i d[dea ]ntruna
din m`ini parc[ s-ar sf[di cu un du=man ]nchipuit. C`nd z[ri
grupul cu domnii ]n mijloc, se opri pu\in, ]n\epenindu-se
g`nditor, apoi se duse glon\ la preotul Belciug =i-i zise:
— Eu, domnule p[rinte, spun drept, ]s mare p[c[tos...
Maaare!... ’S be\iv =i stricat, cum nu se mai pomene=te ]n =apte
sate, z[u cruce!... A=a-s eu, ce mai calea-valea!... Ce-i drept nu-i
p[cat, a=a-i, domnule p[rinte? C[ de sup[rare beau dac[ beau,
a=a-i?... +i beau pentru c[ beau dintr-al meu...
Preotul ]=i curmase povestirea =i luase o ]nf[\i=are grav[,
m[sur`nd foarte aspru pe Vasile Baciu. |[ranul ]ns[ avea acum
un z`mbet bun pe buze =i vorbea aplecat ca la spovedanie,
parc[ n-ar fi vrut s[ =tie de nimeni =i de nimic ]n lume:
— ’S am[r`t r[u, domnule p[rinte, crede-m[! Poate c[ nu
m[ crezi? De-aceea beau =i iar beau =i iar!... Uite-a=a! Ai s[
zici dumneata: da de ce e=ti am[r`t, be\ivule? Apoi cum s[ nu
fiu, domnule p[rinte? C[ o fat[ am =i eu =i nu-mi place deloc
29
Liviu Rebreanu
fata pe care o am. Nu-mi place, auzi? C[ nu vrea s[ m[ asculte. +i tare m[ doare inima =i tare-s sup[rat c[ nu vrea s[ se
uite ]n gura mea. Am dreptate ori n-am, spune dumneata!
Belciug nu suferea mirosul de rachiu, c[ci era boln[vicios,
iar Vasile mereu ]i duhnea ]n nas =i r`g`ia. Purtarea \[ranului
]l indigna ]ns[ mai ales pentru c[-i =tirbea autoritatea ]n fa\a
poporului. Doamna Herdelea asculta foarte serioas[, cu capul
sus, cu buzele str`nse pung[ =i privea m`nioas[ la oamenii
care se ]mbulzeau ]mprejurul lor, curio=i, r`z`nd pe ]nfundate
de Baciu. Lui Titu, dimpotriv[, ]i pl[ceau ]ng[im[rile be\ivului
=i nu =tia cum s[-l zg`nd[re, f[r[ s[ bage popa de seam[.
Belciug ]=i ]nghi\i m`nia =i c[ut[ s[-l potoleasc[ cu o dojan[ bl`nd[:
— R[u faci, Vasile, c[ nu te sfie=ti m[car de tineretul care
te vede mereu pe dou[ c[r[ri. Omul de treab[ nu se \ine toat[
ziulica numai s[ ]mbog[\easc[ pe jidovi =i s[-=i otr[veasc[ trupul cu h`lb[riile lor dr[ce=ti... A=a, Vasile!...
Baciu lu[ deodat[ o ]nf[\i=are solemn[, se d[du doi pa=i
]napoi =i r[spunse cu o mustrare caraghioas[ ]n glas:
— Vai de mine, domnule p[rinte? Dar cui i-am f[cut vreun
r[u? B[ut-am eu banii cuiva, ori averea cuiva? C[ beau, beau...
Da beau din munca =i din sudoarea mea... Atunci de ce s[ m[
n[p[stuie=ti? Ce \i-am gre=it eu dumitale, spune drept!
Primarul g[si cu cale s[ se amestece, ]l lu[ de bra\ =i vru
s[-l dea la o parte, mulcomindu-l:
— Bine, bine, m[i Vasile, a=a-i cum zici... Dar las[ pe dumnealor ]n pace, c[ dumnealor au venit s[ vad[ jocul, nu s[
aud[ prostiile tale...
Apoi, ]ntorc`ndu-se spre fl[c[i, strig[ poruncitor:
— Da voi ce face\i, m[i feciori? Juca\i ori nu juca\i?
Atunci ]ns[ Vasile Baciu z[ri pe George, care st[tea
posomor`t, ca un copac cu m[duva uscat[, =i ]ndat[ ]l apuc[
de m`n[ =i-l t`r] ]n fa\a preotului:
— Uite-l, domnule p[rinte! }l vezi? {sta-i ginerele meu care
mi-i drag! Cu d`nsul ai s[-mi cununi dumneata fata, m[car
de-a= =ti c[ are s[ crape inima dintr-]nsa!...
30
Ion
— Bine, bade Vasile, las[ c[... f[cu George ru=inat, r`z`nd silit.
Omul se ]nc[p[\`na ]ns[ din ce ]n ce =i ]ncepu s[ r[cneasc[:
— Nu vreau s[ te las, ai ]n\eles? Mie-mi trebuie ginere
cumsecade, nu fleandr[... Io-\i dau fata, iar tu s[ ai bici, s[-i
sco\i din cap g[rg[unii!... Eu nu vreau s[ =tiu de alde calici
\an\o=i care umbl[ s[-i ]mpuieze capul. Eu nu vreau =i nu vreau,
=i dac[ nu vreau, ]i pun g`tul pe t[ietor =i numai una-i trag cu
barda, m[car s[ =tiu c[ m[ duc pe urm[ la sp`nzur[toare. A=a-i,
m[i George?
— A=a, a=a, murmur[ fl[c[ul, vr`nd s[-l ast`mpere.
Vasile se uit[ ]mprejur triumf[tor =i scuip[ ascu\it tocmai
]ntre picioarele primarului. Apoi, ca =i c`nd =i-ar fi adus aminte
de ceva, porni spre grupul fetelor, tr[g`nd pe George dup[
d`nsul =i strig`nd ]n gura mare:
— Anu\o!... Anu\o! Unde e=ti tu, fata tatii?
George ro=i, parc[ l-ar fi b[gat ]ntr-un cuptor ]ncins. O
m`nie amestecat[ cu ru=ine ]i cuprinse sufletul. +i deodat[ ]i
zise ]ncet, s[ nu-l aud[ =i al\i oameni:
— Las-o pe Anu\a, c[-i cu Ion a Glaneta=ului ]n gr[din[,
sub nuc...
Baciu tres[ri ]n\epat. Scoase un \ip[t scurt =i se ]ndrept[ cu
pa=i mari spre col\ul =urii, unde tocmai se ivea Ana, tremur`nd
de spaim[, c[ci ]i auzise glasul. |[ranul o v[zu, se opri ]n mijlocul ogr[zii, unde ajunsese, ]=i r[=chir[ picioarele, ]=i tr`nti
m`inile ]n =olduri =i ]=i ]mpinse burta ]n afar[, privind s[get[tor
pe Ana. St[tu a=a c`teva clipe, apoi izbucni:
— Bine, Anu\o, a=a ne-a fost vorba?
+i se repezi spre ea cu pumnul ridicat, gata s-o izbeasc[.
O femeie \ip[ desperat[:
— Tulai! S[ri\i c-o omoar[!
P`n[ s[ ajung[ ]ns[ la fat[, Vasile z[ri pe Ion, sosind tot de
dup[ =ur[, =i numaidec`t uit[ pe Ana =i se ]ntoarse amenin\[tor
spre fl[c[u. V[z`ndu-l cum vine drept la el, Ion avu o tres[rire
u=oar[, dar ]=i urm[ calea, lini=tit, ca =i c`nd n-ar ]n\elege nimic,
cu o privire nep[s[toare c[tre Baciu.
31
Liviu Rebreanu
— Ce \i-am spus eu \ie, s[r[ntocule, ai? url[, apropiindu-se
mereu, Vasile Baciu, pe care lini=tea lui Ion ]l ]nt[r`ta mai r[u.
Fl[c[ul primi ocara ca o lovitur[ de cu\it. O sc[p[rare furioas[ ]i \`=ni din ochii negri, lucitori ca dou[ m[rgele vii.
R[spunse cu o voce pu\in tremur[toare, dar batjocoritoare:
— Ce-s eu, sluga dumitale, s[-mi porunce=ti?
— Am s[-\i poruncesc, t`lharule, =i dac[ nu ascul\i de vorb[,
am s[ te umplu de s`nge! r[cni \[ranul aprins de m`nie p`n[
]n m[duva oaselor, arunc`ndu-se la el.
Acum Ion se opri, ]ncle=t[ pumnii =i strig[ ]n[bu=it, parc[
ar fi c[utat s[ se st[p`neasc[:
— S[ nu dai, bade Vasile, c[... S[ nu dai!... S[ nu dai!...
C`\iva b[rba\i =i fl[c[i se zv`rlir[ la Vasile, ostoindu-l. Ion
st[tea neclintit, ca un lemn, doar inima ]i sf[r`ma coastele ca
un ciocan ]nfierb`ntat. Dintru-nt`i se g`ndise s[-l lase ]n plata
Domnului, c[-i beat =i e tat[l Anu\ei... Dar c`nd l-a suduit =i s-a
apropiat s[-l loveasc[ =i-a pierdut cump[tul. }i clocotea tot
s`ngele =i parc[ a=tepta ]nadins s[-l ating[ barem cu un deget,
ca s[-l poat[ apoi sf`rteca ]n buc[\ele, mai ales c[ la spatele
lui v[zuse pe George care privea dispre\uitor =i mul\umit.
Baciu se zv`rcolea ]n bra\ele oamenilor, r[cnind ne]ncetat:
— L[sa\i-m[[[!... L[sa\i-m[ s[-i scot blohot[ile!... Trebuie
s[-i beau s`ngele, altminteri plesnesc!... L[sa\i-m[!...
|[ranii ]ns[ ]l duser[, aproape pe sus, p`n[ la poart[, ]n
vreme ce el nu mai contenea =i se smucea din r[sputeri:
— Ce are ho\ul cu fata mea? Ce are!... Uuuh!... Las[-m[,
Nistore!... Tfff!...
Ion schimba fe\e-fe\e. Genunchii ]i tremurau, iar ]n cerul
gurii sim\ea o usc[ciune parc[ i s-ar fi aprins sufletul. Fiece
vorb[ ]l ]mpungea drept ]n inim[, cu deosebire fiindc[ auzea
tot satul. Mereu ]i fulgera s[ se repead[ =i cu un pumn zdrav[n
s[-i ]n[bu=e ]n g`t oc[rile. Deodat[ cu g`ndul acesta ]ns[ ]i
r[s[rea ]n minte =i Anu\a, oprindu-l pe loc. Se uit[ dup[ ea,
dar ]n ]nv[lm[=eal[ fata o =tersese acas[ pl`ng`nd. Femeile =i
fetele se ]mpr[=tiar[ care ]ncotro, ca un c`rd de gali\e speriate
32
Ion
de uliu, =i priveau din uli\[ =i de prin ogr[zile vecine, a=tept`nd
]n fiece minut s[ ]nceap[ b[taia. Profit`nd de ]nc[ierare, preotul plec[, spun`nd scandalizat doamnei Herdelea:
— Asemenea destr[b[la\i trebuiesc da\i pe m`na jandarmilor s[ le ]nmoaie ciolanele. Numai a=a s-ar face oameni de
omenie... P[cat c[ Ion nu l-a scuturat pu\in... Ar fi meritat...
}nv[\[toarea cl[tin[ din cap ]n culmea indign[rii, ]=i ridic[
u=or rochia, s[ nu m[ture praful uli\ei, =i porni repede ]mpreun[ cu Belciug =i cu Laura. Titu r[mase mai ]n urm[. }i p[rea
r[u c[ nu poate vedea cum se ispr[ve=te cearta =i, merg`nd,
]ntorcea mereu capul.
Hora se sparse. |iganii se retr[seser[ sp[im`nta\i ]n =ur[;
G[van ]=i rezemase gorduna ]ntr-un col\, hot[r`t s-o apere cu
orice pre\, s[ nu i-o sparg[ b[t[u=ii. Fl[c[ii se adunar[ ]mprejurul lui Ion, a\`\`ndu-l:
— Ce te-ai l[sat, Ionic[, s[ te oc[rasc[?... Trebuia s[-i tragi
m[car vreo dou[ scatoalce, s[ te pomeneasc[!...
Al\ii, c`\iva prieteni de-ai lui George, st[teau mai deoparte
r`njind. Mai t`rzior veni ]ntre ei =i George, urmat de Ilie Onu,
care nu-l sl[bea, ca o umbr[ credincioas[.
— Uite cum se stric[ toat[ veselia din pricina...! zise
George, sup[rat pu\in, cu o privire spre feciorul Glaneta=ului.
Ion ]ns[ nu vedea, nu auzea. Ru=inea ]l \intuise locului. Se
uita mereu dup[ gr[mada de oameni ]ntre care se zb[tea Vasile Baciu, mereu muncit de pornirea de a-l zdrobi.
George mai schimb[ c`teva cuvinte cu tovar[=ii lui, apoi
strig[ l[utarului cu glas m`ndru:
— Hai, \igane, la Avrum!... Ce mai st[m aici de poman[?...
Glasul acesta zb`rn`i ca o tr`mbi\[ ]n urechile lui Ion. Din
doi pa=i fu l`ng[ Briceag =i-i porunci scurt:
— Hai!
|iganul st[tea ]ncurcat, uit`ndu-se c`nd la unul, c`nd la
altul, ne=tiind pe care s[-l asculte.
— Apoi stai, Ioane, — f[cu George, tot trufa= — c[ eu l-am
arvunit!...
33
Liviu Rebreanu
Ion, parc[ nici nu l-ar fi auzit, repet[ mai aspru:
— Hai!
}n ochii lui ardea at`ta m`nie c[ Briceag str`nse din umeri
spre George, puse vioara la obraz =i ]ncepu ]ndat[ un c`ntec
de veselie. Prietenii lui Ion pornir[ s[ chiuie =i s[ pocneasc[
din degete, ]n semn de izb`nd[, apoi s[ trop[ie de r[suna
b[t[tura. Ion o lu[ ]nainte spre poart[, iar ceilal\i dup[ el,
fluier`nd =i chiuind. L[utarii ]i urmar[ c`nt`nd; G[van, cu
gorduna ag[\at[ de-a um[r, sufla greu ca un g`scan ]ndopat.
}n uli\[ ceata poposi o clip[, trop[ind furtunos pe loc spre
marea admira\ie a fetelor care se uitau din por\ile ogr[zilor.
Pe urm[ pornir[ cu to\ii ]n st`nga, chiuind ]n tactul c`ntecului,
]ntov[r[=i\i de o droaie de copii...
George r[mase cu ai lui l`ng[ =ur[, furios, dar ne]ndr[znind
s[ se ]mpotriveasc[. }i era necaz mai cu seam[ c[ el d[duse
arvun[ \iganilor =i tot el avea s[ le pl[teasc[ restul p`n[ la patru
zlo\i. Adev[rat c[ banii ]i str`ngea de la fl[c[i, c`te dou[zeci
de crei\ari de c[ciul[, dar p`n[ s[-i adune trebuia s[ se
sf[deasc[ cu mai to\i =i s[-=i bat[ capul, c[ci Briceag nu mai
vrea s[ a=tepte, de c`nd a p[\it-o o dat[ de-a r[mas nepl[tit.
}ns[rcinarea aceasta ]i pl[cea, nici vorb[, fiindc[ i se p[rea
c[-l ]nal\[ deasupra tuturor. Acum ]ns[, v[z`nd c[ fl[c[ii \in
totu=i partea lui Ion, se sim\ea umilit, mai ales c[ aceasta venea dup[ ce aflase c[ Ion umbla serios dup[ Ana... Se uitase
cu jind cum au plecat to\i cu l[utarii =i avusese o clip[ g`ndul
s[ se amestece =i el ]ntre ei =i s[ se arate c[ nu-i sup[rat. Dar
]=i d[duse seama c[ s-ar cobor] prea mult ]n ochii tovar[=ilor
lui. Drept r[zbunare =i m`ng`iere, dup[ ce ceilal\i cotir[ spre
Uli\a cea mare, zise z`mbind:
— Eu nu mai dau \iganilor nici un crei\ar. S[ le dea Ion, c[
Glaneta=u are destui.
Fl[c[ii ]ns[ nu pricepur[ batjocura lui. Erau ploua\i c-au
r[mas b[tu\i =i f[r[ l[utari. Ilie Onu rupse t[cerea:
— Noi ce mai p[zim aici? S-a ]nserat, toat[ lumea a plecat... Hai =i noi la cr`=m[!...
34
Ion
Nu mai zise nimeni nimic. Se c[r[b[nir[ ]ncet, prin gr[din[,
peste G`rla Popii, s[ ajung[ cel pu\in mai cur`nd la Avrum...
Todosia, ]n pragul tinzii, a=tept[ p`n[ ce r[mase ograda
goal[ =i apoi se ]nchin[, murmur`nd:
— Mul\umescu-\i \ie, Doamne, c[ nu i-ai ]nc[ierat, c[ mai
d[deam =i de pozn[ cu jandarmii!...
L`ng[ prisp[, aproape de poart[, Savista-oloaga =edea ghemuit[, speriat[ moart[ de r[cnetele oamenilor, ferindu-se s[
nu fie c[lcat[ ]n picioare. Todosia nici n-o z[ri p`n[ c`nd merse
s[ ]nchid[ poarta.
— Da tu n-ai plecat, Savist[? Bine c[ nu te-au strivit... Acu
du-te =i tu, draga lelii, du-te, c[ ai o postat[ bun[ p`n[ acas[
=i uite-acu=ica se ]nnopteaz[...
Savista nici nu mai sufla de groaz[. }=i suflec[ poalele, ]=i
prinse-n br`u zadiile =i se t`r] c`t putu mai repede p`n[-n uli\[
=i apoi o apuc[ mai ]nceti=or pe marginea =an\ului spre cas[.
7
C`rciuma nu era mai r[s[rit[ ca alte case din sat, doar c[
avea acoperi=ul de \igl[ =i spre uli\[, ]n dou[ ferestruici, ap[rate
cu re\ea de s`rm[, sticle de b[uturi colorate, borc[nele de bomboane pestri\e =i diferite m[rfuri c[utate de \[rani. Odaia din
fa\[ era mai mare, podit[ =i mobilat[ numai cu c`teva mese
lungi =i de dou[ ori at`tea b[nci de brad, pe care slujnica le
freca cu nisip =i le sp[la ]n fiecare vineri de se f[ceau albe ca
varul pentru duminicile c`nd s[tenii veneau s[-=i ]nece necazurile ]n b[utur[. }ntr-un col\, l`ng[ tejgheaua ad[postit[ ]ntr-o cu=c[ de lea\uri, Avrum ]mpreun[ cu fiul s[u Aizic se
]nv`rteau ]ngrijora\i printre =iragurile de sticle =i ]n jurul unui
butoi uria= de rachiu. Din c`nd ]n c`nd Aizic se cobora, cu
lum`narea aprins[, ]n pivni\a de sub cu=c[, unde se odihneau
alte butoaie =i damigene cu rachiu, =i chiar cu vin =i cu bere
pentru fe\ele sp[late care, dac[ aveau poft[ s[ petreac[, se
retr[geau ]n fund, ]n odaia c`rciumarului, spre a fi mai feri\i
de ochii norodului...
35
Liviu Rebreanu
}ndat[ ce s-a stricat hora, b[rba\ii au ]nceput s[ se ]ndrepte,
mai singuratici, mai ]n grupuri, spre Avrum. C`nd sosi George
cu prietenii lui, prispa gemea de oameni care dezb[teau
]nt`mplarea de la joc, unii lu`nd partea lui Baciu, al\ii lui Ion.
Fl[c[ii intrar[ de-a dreptul ]n cr`=m[. Mesele =i b[ncile erau
oprite ]nadins pentru d`n=ii, ca s[ poat[ petrece mai ]n tihn[.
Se a=ezar[ t[cu\i. Se sim\eau ]nfr`n\i.
Avrum ie=i repede din cu=c[, cu dou[ sticle de rachiu pe
care le puse pe mas[, ]n fa\a lui George, ]ntreb`nd:
— Cine pl[te=te?
— Las[ c[ pl[tim noi, jup`ne! r[spunse Ilie Onu ]ntinz`nd
m`na dup[ o sticl[.
— Dac[-i vorba s[ scot banii de la tine, apoi slab[ n[dejde,
zise c`rciumarul uit`ndu-se pe r`nd la to\i, ca =i c`nd ar fi vrut
s[ le citeasc[ pe fa\[ ce au ]n pung[. Pe obrazul t[u nu dau eu
nici o du=c[ de ap[ chioar[... Ei, cine pl[te=te? Vreau s[ =tiu.
Ori duc rachiul =i-l torn ]napoi ]n butoi...
George scormoni din buzunarul laib[rului o pung[ soioas[
=i num[r[ gologanii cuveni\i f[r[ s[ deschid[ gura. Avrum ]i
str`nse cu b[gare de seam[ =i plec[ spre cu=c[ zorn[indu-i ]n
pumni. Ilie ]ns[ nu se putu r[bda s[ nu-i strige m`ndru, parc[
el ar fi cheltuit:
— Ai v[zut, jup`ne?... Alt[ dat[ apoi s[ nu mai c`rte=ti!
Un fl[c[u, aprins brusc de mirosul b[uturii, izbi cu pumnul ]n mas[ =i ]ncepu s[ chiuie de d`rd`iau geamurile. Ceilal\i
se dezmor\ir[ ca =i c`nd le-ar fi turnat ]n suflet o und[ de bucurie. }n c`teva clipe toat[ c`rciuma se ]ncinse de strig[tele
lor n[stru=nice.
C`nd chiuiau mai cu foc, se auzir[ pe uli\[ alte chiote de
veselie, mai furtunoase =i mai s[lbatice. Un r[stimp cele dou[
grupuri p[rea c[ s-au luat la ]ntrecere care s[ se ]n[bu=e. Cei
de-afar[ ]ns[ cu c`t se apropiau, cu at`t vuiau mai
cuprinz[tor. Iar c`nd n[p[dir[ ]n cr`=m[ amu\ir[ de tot pe
oamenii lui George. De altfel, ]n cur`nd contenir[ =i noiisosi\i ]mpreun[ cu l[utarii, osteni\i de sfor\[ri, chiotele pref[-
36
Ion
c`ndu-se ]ntr-un zgomot asurzitor de chem[ri r[gu=ite, de
porunci m`nioase, de \ipete ner[bd[toare, din care numai
uneori se ]n\elegea mai l[murit:
— Jup`ne, o cup[, da dulce!...
— Hai mai iute, Avrume!...
— Unde te ascunzi, t`rtane, fi-\i-ar neamul de ocar[!...
Feciorii nu mai ]nc[peau pe b[nci. |iganii se ]ndesar[ la
masa lui Ion, afar[ de G[van care trebui s[ stea ]n picioare, ]n
col\, l`ng[ gordun[. O sumedenie de sticle =i pahare r[s[ri pe
mese. Mirosul de rachiu se fr[m`nta cu fumul greu de tutun =i
cu z[pu=eala acr[ de sudori. Toat[ lumea vorbea de-a valma,
]nchin`nd, strig`nd, l[l[ind. Toate gurile ]njurau de Dumnezeu,
de soare =i de lun[ pe l[utari sau pe Avrum, sau pe Dumnezeu ]nsu=i.
}ntre timp se ]nnoptase =i odaia nu mai era luminat[ dec`t
de o lamp[ funinginit[, sp`nzurat[ de o grind[ din tavan. }n
lumina galben[-bolnav[ =i tremur[toare oamenii p[reau mai
be\i de cum erau aievea, ochii luceau mai s[lbatic, iar bra\ele
goale, ciol[noase, cu mu=chii umfla\i ca ni=te =erpi fl[m`nzi,
se ridicau mereu peste capetele tulburate, amenin\`nd ori
prevestind o primejdie. Glasurile se ]ngro=au =i r[gu=eau din
ce ]n ce, vorbele deveneau mai grosolane =i sud[lmile mai
m`nioase. Fe\ele asudate clipeau care ro=ii-par[, care galbeneverzui, iar din g[l[gia ame\itoare se ]n[l\au, st[p`nitoare, r`sete
zv[p[iate, c`te un r`g`it larg, urlete prelungi...
Simion Lungu, beat leuc[, rezemat de un col\ de mas[, ]=i
]njura nevasta care st[tea l`ng[ el, ]n picioare, cu un copila=
la \`\[. Femeia ]l tr[gea ]ntruna de m`nec[, zic`ndu-i cu glas
monoton, f[r[ s[ se sinchiseasc[ de oc[rile lui:
— Hai, Simioane, hai z[u acas[, c[ m`ine trebuie s[ te
scoli cu noaptea-n cap s[ te duci dup[ lemne, c[ nu mai am
nici cu ce a\`\a focul... Hai, hai, z[u!...
Simion se pl`ngea comesenilor care nu-l ascultau, ]njura,
bea, p`n[ ce ]n cele din urm[ femeia ]=i f[cu loc al[turi de
d`nsul, astup`nd gura copilului cu sf`rcul pieptului, r`z`nd =i
37
Liviu Rebreanu
tr[g`nd zadarnic cu ochiul spre un fl[c[u pe care b[utura ]l
posomor`se.
To\i fl[c[ii ]nchinau, pe r`nd, cu l[utarii care c`ntau din
ce ]n ce mai cu suflet doine de be\ie, t[r[g[nate =i l[b[r\ate ca
ni=te femei dezm[\ate. Briceag se ame\ise bine de b[utur[, dar
arcu=ul lui tr[gea parc[ mai frumos, pe c`nd Holbea, mai
tr[snit, seconda at`t de fals c[ lui ]nsu=i ]i era ru=ine. Numai
G[van r[m[sese treaz, ]nt`i ca s[-=i poat[ p[zi gorduna, apoi
fiindc[ era un be\iv f[r[ pereche, ]n stare s[ sug[ o vadr[ de
spirt f[r[ m[car s[ clipeasc[.
Ion se sim\ea at`t de am[r`t c[ nici rachiul nu-i ticnea.
Ru=inea ce i-o f[cuse Vasile Baciu i se a=ezase pe inim[ ca o
piatr[ de moar[. Se silea s[ nu se mai g`ndeasc[ la ce-a p[\it
=i totu=i mintea ]i era otr[vit[ numai de ocar[. O dorin\[ grozav[ ]l cuprindea din ce ]n ce mai st[ruitor ]n mrejele ei: s[
loveasc[, s[ sparg[, s[ se descarce ca s[ se r[coreasc[. Se uita
]n r[stimpuri cu coada ochiului spre cealalt[ mas[, unde
George, ]nviorat, ]nchina mereu =i d[nd[nea, cu glasul gros =i
nepl[cut, un c`ntec domnesc, cu ochii fulger[tori, cu o trufie
provocatoare pe fa\[. Privindu-l a=a, ho\e=te, Ion sim\i deodat[
ca =i c`nd i-ar c[dea o p`nz[ de pe ochi. }=i aminti c[ Ilie
Onu l-a v[zut ]n gr[din[, ]mbr[\i=`ndu-se cu Ana. Acum Ilie
=edea l`ng[ George. Ilie trebuie s[-i fi dat de veste, iar George
a asmu\it pe Baciu. +i, fiindc[ nu s-a putut r[fui cu Baciu, i se
]nfipse ]n creier g`ndul c[ trebuie s[ se r[fuiasc[ cu George.
}ndat[ ce-i veni hot[r`rea aceasta, ]ncepu s[-l chinuiasc[. Se
fr[m`nta =i suferea pentru c[ nu =tia cum s[ ]nceap[.
Atunci pic[ ]n c`rcium[ Titu Herdelea. Intrarea lui curm[
o clip[ g[l[gia.
— Bun[ seara! rosti Titu pu\in ]ncurcat, c[ci toate privirile
se ]ntorseser[ spre d`nsul.
— Bun[ seara! r[sun[ aproape ]n cor r[spunsul tuturor,
dup[ care zgomotul ]=i relu[ st[p`nirea mai avan ca ]nainte.
Titu venise mai ales ]mpins de curiozitate. Avea o presim\ire
c[ cearta de la hor[ nu va r[m`ne f[r[ urm[ri =i nu s-a putut
38
Ion
st[p`ni s[ nu treac[ pe la Avrum, s[ vad[ ce se mai petrece?
La cin[ familia Herdelea dezb[tuse am[nun\it ]nt`mplarea =i
cu to\ii c[zuser[ de partea lui Ion, =i pentru c[ li-era vecin, =i
pentru c[ feciorul Glaneta=ului era mai de=tept dec`t to\i fl[c[ii
din Pripas. Discu\ia o ]ncheiase Titu, declar`nd grav:
— Bine-ar face s[-i trag[ o sf`nt[ de b[taie!
Dar n-a spus cui s[-i trag[ =i nimeni din cas[ nu l-a mai
]ntrebat, c[ci se f[cuse t`rziu =i pe to\i ]i cuprinsese somnul,
iar ]nv[\[torul chiar adormise ]mbr[cat ]n timpul convorbirii.
Dup[ ce s-a culcat toat[ familia, Titu s-a a=ezat s[ lucreze,
pentru tat[l s[u, la ni=te registre de ]nscriere. A lucrat ce-a lucrat, pe urm[ nu =i-a mai putut opri ner[bdarea. +i, cum tutunul ]i era pe ispr[vite, =i-a luat p[l[ria =i s-a dus glon\ la
c`rcium[.
D[du m`na cu Avrum, cum obi=nuia totdeauna c`nd lua
ceva pe datorie, ceru un tutun, ]i spuse s[-l treac[ la cont =i
apoi, ca s[ mai poat[ z[bovi, vorbi cine =tie ce cu ovreiul,
tr[g`nd cu ochiul spre mesele fl[c[ilor. }l rodea s[ ]ntrebe ce
s-a mai ]nt`mplat, dar se sfia. Ce-ar zice oamenii s[ afle c[ el
se intereseaz[ de h`rjonelile pra=c[ilor? }n sf`r=it porni
m`ng`indu-se cu g`ndul c[ nu se poate s[ fi fost nici o
]nc[ierare de seam[, altfel n-ar fi to\i ]mpreun[.
Trec`nd pe l`ng[ masa lui Ion, z`mbi prietene=te. Fl[c[ul
se scul[ ]n picioare =i-i zise respectuos, ]ntinz`ndu-i un pahar
de rachiu:
— F[ bine, domni=orule, =i ]nchin[ cu noi un p[h[ru\!
Titu se codi pu\in, mai mult de ochii lumii, c[ci prilejul i se
p[ru bun s[ afle c`te ceva. A=tept[ deci s[ st[ruiasc[ =i ceilal\i,
=i atunci lu[ paharul =i-l ridic[ ]n sus ]n semn c[ vrea s[ ]nchine. Ion strig[ deodat[ poruncitor s[ se fac[ t[cere, =i toate
glasurile se stinser[ ]ntr-o clipire. Domni=orul ]ns[ acuma se
z[p[ci, nefiind me=ter ]n hiritisirile lungi =i ceremonioase care
plac \[ranilor.
— S[ tr[ie=ti, Ioane!... S[ tr[i\i cu to\ii =i... noroc! zise
d`nsul, dup[ o pauz[, cu vocea r[gu=it[ u=or de emo\ie.
39
Liviu Rebreanu
B[u =i d[du ]napoi paharul, abia st[p`nindu-=i un fior de
grea\[. Ion ]i r[spunse cu o ]nchinare foarte iscusit[, dar acoperit[ de g[l[gia care re]ncepuse. Titu ]i ]ntinse m`na:
— Noapte bun[, Ionic[, =i mul\umesc!
— Mul\umim noi de cinste, domni=orule! f[cu fl[c[ul petrec`ndu-l p`n[ afar[.
}n fa\a c`rciumii, pe prisp[ =i ]n uli\[, p`lcuri-p`lcuri de
oameni ]nchinau, povesteau sau se sf[deau. Fete mai curioase
=i copii mai neostoi\i c[scau gura pe la ferestrele dinspre
gr[din[, lipindu-=i nasul de geamuri. Macedon Cerceta=u, mort
de beat, comanda milit[re=te, tol[nit ]n marginea =an\ului, de
vuia satul.
— Ai v[zut ce mi-a f[cut badea Vasile, domni=orule? zise
Ion ]ncetinel, s[ nu-l aud[ =i al\ii.
— Da, =i-\i spun drept, m-am mirat cum ai putut sta a=a, cu
m`inile ]n s`n, r[spunse Titu cl[tin`nd din cap.
— Ce puteam face, domni=orule? =opti Ion scr`=nind din\ii.
Dac[-i plesneam, poate-l omoram =i ]nfundam temni\ele...
+-apoi, vezi dumneata, nu-i de vin[ cine face, ci de vin[-i cine-l
pune s[ fac[!...
Titu se apropie s[ nu piard[ cumva vreo =oapt[. Iar fiindc[
Ion t[cu, ]l scormoni:
— Z[u, m[? Adic[ tu crezi c[ l-a pus cineva?
— L-a pus, pot s[ jur pe sf`nta cruce... Dumneata nu =tii c[
vrea s[ dea pe Ana dup[ George a lui Toma Bulbuc.
— Aa? Dup[ George?
— Vezi bine c-a=a. Doar mereu o spune ]n gura mare, s-aud[
to\i c`inii... Apoi amu vezi =i dumneata cine-i de vin[...
Titu, ca s[-l ]nt[r`te, ]l mulcomi:
— Bine, dar poate c[ George nu l-o fi ]ndemnat s[...
Ion, c[tr[nit, ]l ]ntrerupse:
— Vai de mine, domni=orule, cum po\i gr[i a=a? C[ doar
eu =tiu bine c[ George nu m[ sufer[ ca sarea-n ochi... Nu =tii
dumneata cum umbl[ d`nsul dup[ Ana, =i ]nc[ de c`nd? Anu\a
nu-l vrea, c[ nu-i place, =i-apoi el cat[ s[ se r[zbune pe mine...
40
Ion
Titu t[cu un r[stimp, se g`ndi =i pe urm[ vorbi rar:
— R[u, foarte r[u c[ George umbl[ cu d-astea...
— Crezi dumneata c[ m[ las eu ast[-sear[ p`n[ nu-l mu=truluiesc? Poate numai de m-ar tr[sni Dumnezeu din senin...
Altminteri ]n cear=af o s[-l duc[ de-aici...
Glasul fl[c[ului se sugrumase de furie. Titu se sp[im`nt[
=i-i zise foarte ]ncet =i sincer:
— Ast`mp[r[-te, Ioane, s[ nu dai de vreo pozn[!
— S[ =tiu c[ zece ani nu scap din temni\[ =i tot nu m[ las
p`n[ nu-i v[d s`ngele! murmur[ Ion, aprins ca un balaur,
]ncle=t`nd pumnii =i cutremur`ndu-se...
8
Titu =tia acum sigur c[ va fi scandal mare =i nici nu se mai
duse acas[. Trebuia s[ vad[ b[taia, s[ aib[ ce povesti m`ine
familiei =i poate chiar prietenilor din Armadia. Merse deci ]ncet,
plimb`ndu-se, p`n[ la gura Uli\ei din dos, se ]ntoarse iar ]napoi, trecu prin fa\a c`rciumii p`n[ spre casa lui Simion Butunoi, nevr`nd s[ se dep[rteze prea mult ca s[ poat[ sosi grabnic la fa\a locului c`nd va ]ncepe ]nc[ierarea.
F[cu plimbarea aceasta de zece ori, de dou[zeci de ori, =i
tot degeaba... Ion, oric`t era de hot[r`t, nu ]ndr[znea s[ se
aga\e tam-nisam de oameni. }i trebuia o pricin[ c`t de mic[, =i
n-o g[sea, c[ci George petrecea ]ntre tovar[=ii s[i =i nici nu se
uita spre masa lui, parc-ar fi b[nuit c[-i caut[ g`lceav[.
Buba se sparse de-abia pe-aproape de miezul nop\ii.
L[utarii, vr`nd s[ plece, c[ci erau tocmai din Lu=ca =i aveau
de mers vreo dou[ ceasuri, se scular[ cer`nd plata de la
George, care parc[ tocmai a=teptase clipa aceasta ca s[ se
r[zbune. Se r[sti la Briceag cu pumnii:
— Ce, m[, cioar[, mie-mi ceri bani? Mie mi-ai zis?
— Nu m-ai tocmit tu? se zbor=i \iganul presim\ind c[ va
r[m`ne nepl[tit.
— Pl[teasc[-\i cui i-ai zis =i are bani, c[ eu nu pl[tesc!
41
Liviu Rebreanu
— Apoi n-ai str`ns tu banii de la feciori?
— N-am str`ns, ]ncheie George m`ndru =i batjocoritor,
pun`nd sticla la gur[ =i tr[g`nd o du=c[ zdrav[n[.
}n r[stimp Ion se sculase =i se apropiase de masa lui George.
— Pl[te=te! s`s`i d`nsul ]ncurcat.
— Eu, m[! Eu? strig[ celalt s[rind ]n picioare, ]ncurajat de
lini=tea lui Ion pe care o lua drept sl[biciune.
— Tu!
— Da crezi tu c[ io-s c`rpa voastr[, m[? r[cni George tot
mai d`rz =i amenin\[tor. +i ]nc[ mai sare la mine! +i ]nc[ cine?...
Nu mai putu urma, c[ci Ion ]l izbi cu am`ndoi pumnii, peste
mas[, drept ]n obraji. }n cealalt[ clip[ se repezi =i George, dar
Ion ]l lovi a doua oar[ mai \eap[n... Pe urm[ se ]nc[ierar[.
George mugea ca un taur =i-l apuc[ de cheotoarea c[m[=ii,
sucind-o a=a ]nc`t vinele lui Ion se umflau, iar fa\a i se ro=ea
din ce ]n ce mai tare. Cu toate acestea Ion ]l lovea aprig c`nd
]n cap, c`nd ]n burt[, ]nc`t pumnii i se umplur[ de s`ngele ce
curgea =iroi din nasul lui George, stropindu-le hainele.
}n c`rcium[ toat[ lumea se adunase ciopor ]n jurul lor,
strig`nd:
— Nu-i l[sa\i! S[ri\i!...
Dar nu s[rea nimeni, ca =i c`nd to\i ar fi vrut s[ vad[ ]nt`i
care-i mai tare? Numai Avrum, ]nfrico=at s[ nu-i pr[p[deasc[
sticele =i paharele sau s[-i sparg[ geamurile, se n[pusti la d`n=ii
cu un curaj neb[nuit, nu ca s[-i despart[, ci silindu-se din
r[sputeri s[-i ]mping[ spre u=a de la uli\[. Lampa ]ncepu s[
fumege mai greu, gata s[ se sting[ ]n v[lm[=eal[. Jertfind c`teva
smocuri din barba-i ro=covan[ =i primind bucuros o droaie de
pumni, Avrum izbuti, ]n cele din urm[, s[-i scoat[ afar[. Dup[
b[t[u=i n[p[dir[ to\i oamenii ]n uli\[, ]nc`t ]n c`teva clipe odaia
se goli. Ovreiul, fericit c-a sc[pat f[r[ pagube, ]nchise repede
u=a =i trase drugul de fier, s[ nu se ]nt`mple cumva s[ se mai
re]ntoarc[ mu=teriii.
Rostogolindu-se ]n uli\[, cei doi se descle=tar[. Ion se repezi la gardul c`rciumarului, smulse un par =i, mai ]nainte s[-l
42
Ion
poat[ opri cineva, croi pe George peste spinare, ]nc`t acesta
c[zu gr[mad[, gem`nd prelung:
— Valeu! M-a omor`t t`lharul!
Gura, must[\ile, barba, c[ma=a lui George erau vopsite de
s`nge, dar numai lovitura de par ]l biruise. Mai bolborosi c`teva
sud[lmi, ]ncerc`nd s[ se ridice din =an\ul ]n care se pr[v[lise,
durerea ]ns[ ]l cople=i cur`nd, parc[ i s-ar fi rupt =ira spin[rii.
R[mase ]nc`rcit ]n buruienile murdare, ]nconjurat de unii fl[c[i
ce s[riser[ s[-l ajute. Ni=te femei pornir[ s[ \ipe, b[rba\ii
]njurau, iar copila=ul lui Simion Lungu, speriat de g[l[gia care
se ]nte\ea mereu, sc[p`nd sf`rcul \`\ei din gur[, ]ncepu s[
zbiere. Ilie Onu se c[znea s[ rup[ un l[tunoi dintr-un gard de
peste drum ca s[ crape capul lui Ion, url`nd furios:
— Aesta-i uciga=, oameni buni, aesta-i ho\!...
Ion era mul\umit acuma =i r[corit, =i nu se mai sinchisea
de nimic. St[tea sprijinit ]n par, ciob[ne=te, privind triumf[tor
=i amenin\[tor, dac[ cumva ar mai ]ndr[zni cineva s[-l supere.
Smucind la l[tunoi, Ilie ]=i ast`mp[r[ m`nia =i apoi ]mpreun[ cu al\i fl[c[i luar[ pe bra\e pe George =i-l duser[ acas[,
suduind care de care mai n[prasnic. }n urma lor mergeau o
mul\ime de femei sp[im`ntate =i c`\iva copii ]nt`zia\i pe uli\[...
Pe cer se ivise o jum[tate de lun[ luminoas[ =i rece,
argint`nd =oseaua =i v`rfurile pomilor...
9
Ceilal\i fl[c[i se str`nser[ ]n jurul lui Ion, privindu-l cu respect =i arunc`ndu-i c`te o vorb[ glumea\[ prin care voiau s[-i
arate prietenia =i admira\ia. Ar mai fi avut poft[ de petrecere,
dar \iganii o =terseser[ ]n vremea b[t[ii, iar ]n u=a lui Avrum
zadarnic b[tur[, c[ci nu se deschise. Mai povestir[ un r[stimp
]n fa\a cr`=mei, pe urm[ se ]mpr[=tiar[, unii pe-acas[, al\ii pe
la dr[gu\e... Ion zv`rli parul ]n gr[dina ovreiului =i porni spre
cas[, agale, mul\umit, ca dup[ o isprav[ bine f[cut[. Trecea
pe dinaintea casei lui Vasile Baciu, a treia de la c`rcium[. Se
43
Liviu Rebreanu
opri g`ndindu-se s[ intre la Ana. Se sim\ea doar acum r[zbunat
=i mai vrednic. Dar ]=i zise c[ fata poate nu =tie ce vitejie a
s[v`r=it d`nsul adineaori, iar s[-i spun[ el, nu i se p[rea potrivit. Mai bine s[ afle ea de la al\ii =i s[-l doreasc[ mai mult.
Se uit[ ]ns[ lung la casa nou[, ascuns[ ]n umbra celor trei meri
b[tr`ni din gr[dini\[, la ferestrele negre ca ni=te ochi somnoro=i,
la ograda larg[, la grajdurile adormite, la poarta de sc`nduri
cu st`lpi ]nal\i, =i ]l cuprinse o bucurie ca =i cum acuma toate
acestea ar fi ale lui.
}n dosul porti\ei Ana p`ndea cu inima c`t un purice. Auzise larma de la Avrum =i se strecurase afar[, b[nuind c[ Ion,
de sup[rare, trebuie s[ fi st`rnit vreo pozn[. }i tremura sufletul
s[ nu i se ]nt`mple ceva. Ar fi ie=it ]n uli\[, dar ]i era fric[ s[ nu
sc`r\`ie porti\a =i s[ se trezeasc[ tat[l s[u, care sfor[ia pe prisp[
de c`nd ]l aduseser[ acas[ oamenii de la hor[. V[zu apoi cum
]l duceau pe George =i-=i f[cu cruce, mul\umit[ c[ cel zdrobit
nu era Ion. Acum ]l a=tepta pe el, mi=cat[ de m`ndrie =i parc[
sim\ind cum ]i cre=te ]n inim[ iubirea st[p`nitoare, iubirea care
pecetluie=te soarta oamenilor. Sim\irea aceasta o ]nfiora =i ]n
aceea=i vreme ]i aprindea toate taini\ele sufletului... Pe urm[ ]l
auzi apropiindu-se. Pe urm[ ]l v[zu oprindu-se. Vru s[-l cheme
ca s[ se arunce ]n bra\ele lui v`njoase =i ocrotitoare, =i totu=i
nu se putu clinti. Pe urm[ c`nd el nu se urni, se ]nfrico=[, ]=i
fr`nse m`inile =i =opti dr[g[stoas[, rug[toare, cu buzele uscate =i at`t de ]ncet c[ singur[ nu-=i auzi glasul:
— Ionic[!... Ionic[!... Ionic[!...
Ion ]ns[ ]=i relu[ calea, fluier`nd =i p[=ind mai ap[sat. Cizmele lui boc[neau pe uli\a colbuit[, iar uneori potcoavele
z[ng[neau izbind vreo piatr[...
C`nd ajunse aproape de cas[, Ion se pomeni din urm[
cu ni=te pa=i foarte gr[bi\i. Era Titu care alerga g`f`ind. Nu
avusese norocul s[ vad[ b[taia =i era nem`ng`iat. Se plictisise plimb`ndu-se de colo p`n[ colo, mereu prin fa\a
c`rciumii =i, ]n cele din urm[, ca s[-i treac[ mai u=or vremea, se duse p`n[ la r[scrucea din celalt cap[t al satului.
44
Ion
Acolo a auzit zgomotul ]nc[ier[rii. +i-a iu\it pa=ii c`t a putut, dar p`n[ s[ soseasc[ la Avrum se mulcomise tot =i n-a
mai g[sit \ipenie de om.
— Ei, ce-a fost, Ioane? ]ntreb[ d`nsul frec`ndu-=i m`inile.
— Nimic, murmur[ fl[c[ul lini=tit. M-am r[corit oleac[...
Mai mult nu putu smulge dintr-]nsul Titu, oric`t ]l descusu.
Se desp[r\ir[ zic`ndu-=i ]n acela=i timp:
— Noapte bun[!
Coco=ii porneau s[ vesteasc[ miezul nop\ii...
45
Liviu Rebreanu
CUPRINS
Capitolul II
ZV~RCOLIREA
1
O lumin[ cenu=ie, tulbure privea pe ferestre c`nd se trezi
Glaneta=u. Din dep[rtare se auzi un cucurigu slab, pierdut =i
r[gu=it. Peste o clip[ altul, mai aproape, r[spunse sub\ire =i
t[ios. Pe urm[ altele, din ce ]n ce mai apropiate =i mai \an\o=e,
p`n[ ce o b[taie surd[ din aripi, ]n tind[, urmat[ de un c`ntec
de coco=, poruncitor, gros, sf`r=indu-se ]ntr-un c`r`it vesel,
cutremur[ toat[ c[su\a, ]nc`t Glaneta=u tres[ri de spaim[ =i-=i
f[cu cruce.
— Bat[-te Dumnezeu, coco= nebun! murmur[ b[tr`nul mai
zv`rcolindu-se pu\in ]n pat p`n[ s[ se dezmeticeasc[ bine.
— Dormi, muiere? ]ntreb[ apoi, ating`nd cu cotul pe Zenobia.
— Ba, r[spunse femeia repede cu glasul limpede.
T[cur[ am`ndoi, sc[rpin`ndu-se =i icnind b[tr`ne=te.
— Da c`te ceasuri s[ fie, hai? c[sc[ iar b[rbatul, ]ntr-un
t`rziu.
— Hai, scoal[ c[-i vremea de sculat, morm[i Zenobia mai
ursuz[ acum =i urnindu-se din a=ternut.
— Oare? se mir[ Glaneta=u pocnindu-=i alene oasele.
— Scoal[, z[u, m[i b[rbate, p`n[ m[ duc s[ trezesc pe
Ion, c[ el =tiu c[ n-are s[ se trezeasc[ singur, c-a jucat toat[
ziua =i a mai stat =i pe la Avrum p`n[ t`rziu... Scoal[, scoal[,
s[ te duci la lucru, s[ nu ne apuce pr`nzul lenevind, c[-i mai
mare ru=inea!...
B[tr`nul se sc[rpin[ iar ]n cap, ]n barb[, pe piept, c[sc[
prelung cu poft[, se mai uit[ spre ferestre =i apoi murmur[
]ntreb[tor:
— Oare lun[-i ori ziu[?
46
Ion
}n clipa aceea, ]n tind[, coco=ul r[spunse mai aspru =i mai
poruncitor:
— Cucuriguuu!...
— Apoi n-auzi c[-i ziu[? f[cu Zenobia care se d[duse jos
din pat =i-=i lega zadiile, bolborosind rug[ciuni.
Glaneta=u se ridic[ ]nt`i pe jum[tate, se mai g`ndi =i ]n
sf`r=it s[ri din culcu=, silindu-se s[ fie sprinten ca s[-=i alunge
mole=ala din ciolane.
— Aprinde lampa, zise apoi c[ut`nd el ]nsu=i chibriturile
]n firida hornului, dar neg[sindu-le se nec[ji =i se r[sti la femeie: Da unde dracu le-ai mai pus iar?
Zenobia ]ns[ nu r[spunse. Se ]nchin[ larg de mai multe ori,
b`igiund sf`r=itul rug[ciunilor =i, numai dup[ ce ispr[vi, strig[
la Glaneta=u, furioas[:
— O, tr[sni-te-ar s[ te tr[sneasc[, om nebun =i f[r[ Dumnezeu, c[ nu mai poate omul de tine nici s[-=i zic[ ocina=ele!
Ie=i tr`ntind =i blestem`nd. }n tind[ g[inile se cioc[neau =i
c`r`iau ner[bd[toare, iar c`nd Zenobia deschise u=a spre ograd[,
n[v[lir[ afar[ parc-ar fi sc[pat din temni\[. Femeia le arunc[ c`\iva
pumni de porumb, afurisind mereu pe Glaneta=u =i num[r`nd ]n
g`nd g[inile care se zb[teau s[ ]nghit[ c`t mai repede =i c`t mai
multe gr[un\e, ]n vreme ce coco=ul, ve=nic ne]ncrez[tor cu Zenobia =i ]ng[duitor fa\[ de consoartele sale, apuca doar din c`nd
]n c`nd c`te un bob. G[inile b[tr`ne se ghemuiau sfioase c`nd
st[p`na se apropia =i le c[uta de ou, pe r`nd, spre marele necaz
al coco=ului, care zb`rlea creasta amenin\[tor, se ferea c[lc`nd
\an\o= =i cotcod[cea clocotind de indignare...
Apoi c`nd fali\ele se ]mpr[=tiar[, Zenobia se sui ]n pode\ul
cu f`n =i strig[ din capul sc[rii:
— Ionic[!... M[i Ionic[!... Scoal[, dragul mamii, s[ te duci
s[ dobori iarba ceea, s[ nu ne pomenim c-o ploaie, s[ ne-o
pr[p[deasc[!
— Bine, bine, las’ c[ m[ scol! morm[i fl[c[ul somnoros.
Zenobia nu-l mai cic[li. +tia bine c[ b[iatul, c`nd e vorba
de munc[, nu se code=te =i nu leneve=te ca Glaneta=u.
47
Liviu Rebreanu
Ion dormea toat[ vara ]n podul cu f`n de deasupra grajdului. Astfel nu mai de=tepta din somn pe b[tr`ni c`nd venea el
noaptea de pe uli\e, =-apoi mai auzea mereu =i pe Dumana,
singura lor v[cu\[, ron\[ind sau rumeg`nd, sau sufl`nd aspru
pe n[ri, pe c`nd alegea f`nul din ogrinjii ce-i punea d`nsul
seara ]n iesle.
}=i birui repede lenea somnoroas[, se t`r] p`n[ la gura podului =i cobor] ]n ograd[.
Satul dormea. Numai c`te un coco= ]nt`rziat mai vestea icicolo zorile. O cea\[ u=oar[, str[vezie plutea peste coperi=urile
\uguiate. Dealurile hotarului parc[ se leg[nau, tremur`ndu-=i
porumbi=tile multe, lanurile pu\ine de gr`u =i de ov[z, ]n vreme
ce v`rfurile ]mp[durite, negre =i nemi=cate vegheau odihna satului, ca ni=te capete de uria=i ]ngropa\i ]n p[m`nt p`n[-n g`t.
O adiere de v`nt, r[coritoare, p[trunse p`n[-n sufletul
fl[c[ului, alung`ndu-i cele din urm[ r[m[=i\e de somn din oase.
}=i roti privirile prin ograd[, sc[rpin`ndu-se ]n ceaf[, ca =i c`nd
s-ar fi g`ndit de ce s[ se apuce. Zenobia, ie=ind iar din cas[,
se minun[:
— Vai de mine, b[iete, mi se pare c[ te-ai culcat ]n c[ma=a
de s[rb[tori?
Ion se z[p[ci de p[rere de r[u, ]n vreme ce b[tr`na urm[
mai jalnic:
— Ferfeni\[ ai f[cut toate ]nfloriturile =i m[rgelu\ele, =i ai
]nnegrit-o de nu =tiu z[u cum am s-o scot din boal[!... Ba ai
mai umplut-o =i de s`nge... Cu cine te-ai b[tut?
Fl[c[ul se uit[ cu b[gare de seam[ =i de-abia atunci v[zu
c[ pieptul =i poalele c[m[=ii erau p[tate de s`nge.
— Cu George a lui Bulbuc, morm[i, drept r[spuns, =i intr[
]n tind[. }=i lep[d[ c[ma=a, se ]mbr[c[ ]n hainele de lucru,
]nc[l\[ opincile =i pe urm[ se sp[l[ pe obraji ]n P`r`ul Doamnei care se v[rsa chiar l`ng[ casa lor ]n G`rla Popii.
Era gata de drum. Zenobia ]i pusese ]n traist[ un codru de
p`ine de m[lai, ni=te br`nz[ =i ceap[, toate ]nvelite ]ntr-o
p`nz[tur[ curat[. Lu`nd de sub grind[ tocul =i gresia, fl[c[ul
48
Ion
]ntreb[ pe Glaneta=u care se tot sucea =i se-nv`rtea c[ut`nd
cine =tie ce:
— Dumneata te duci la notar la lucru?
— M-oi duce, c[ m-am tocmit de alalt[ieri, de c`nd a umblat dup[ oameni prin sat...
— Apoi bine... Numai s[ nu bei banii c[ trebuie s[-i
str`ngem. Ca m`ine ai s[ vezi c[ ]ncepe s[ umble iar din cas[
]n cas[ subprimarul cu straja dup[ bir, ad[ug[ Ion foarte a=ezat.
— Acu las[ c[ doar nici eu nu-s copil, f[cu Glaneta=u.
— Mi-ai pus de m`ncare, mam[? ]ntreb[ iar fl[c[ul,
c`nt[rind traista.
— |i-am pus, =i la pr`nz oi veni =i \i-oi mai aduce, r[spunse
Zenobia sufl`nd din r[sputeri ]n t[ciunii din vatr[ care f`=`iau,
afumau =i nu se aprindeau deloc.
— S[ vii nesmintit s[ ]ntorci dumneata pologul, s[ nu m[
mai ]nt`rzii eu =i cu asta, altfel nu ispr[vesc cu cositul, c[
delni\a-i m[ricic[, murmur[ Ion ]nchin`ndu-se =i ie=ind.
— Umbl[ s[n[tos!
}n tind[ fl[c[ul ]=i lu[ coasa din cui, ag[\[ traista ]n coas[
=i coasa pe um[r, =i porni. Trecu repede pe dinaintea casei
]nv[\[torului Herdelea, care dormea dus[, ]n vreme ce g[inile
]n cote\ul de l`ng[ gard s[reau, c`r`iau =i se sf[deau. Merse
pe =oseaua r[venit[ de rou[ p`n[ unde se desparte drumul
cel vechi, apoi coti ]n dreapta =i sui ]ncet pe o c[rare lin[,
printre porumbi=ti care mai late, care mai ]nguste, desp[r\ite
de r[zoare crescute cu iarb[ gras[. P[=ea gr[bit s[ ajung[ mai
cur`nd, s[ apuce a cosi o bucat[ c`t mai zdrav[n[ ]nainte de
r[s[ritul soarelui, c[ci iarba umed[ se taie mai bine =i mai lesne.
Hotarul era ]nc[ pustiu. Doar pe Simion Lungu ]l g[si cosind
de zor ]n livada ce o \inea cu arend[ de la Avrum, l`ng[ o hold[
de ov[z a lui Vasile Baciu. Trec`nd, ]i strig[ ]n loc de bine\e:
— Harnic, harnic!
Simion mai trase c`teva brazde, pe urm[ se opri s[-=i ascut[ coasa =i r[spunse lui Ion, care se dep[rtase de-a binelea,
]nc`t nici nu-l mai auzi:
49
Liviu Rebreanu
— Apoi ce s[ facem?... Muncim, c[ de-aceea ne-a l[sat
Dumnezeu pe lume...
2
Mai urc[ Ion vreun sfert de ceas. Locul era tocmai ]n inima
hotarului; o f`=ie lung[ =i ]ngust[, de vreo trei care de f`n. At`ta
r[m[sese din livada de dou[sprezece care ce mersese p`n[-n
Uli\a din dos =i care fusese zestrea Zenobiei. }ncetul cu ]ncetul
Glaneta=u ]l tot ciop`r\ise... }i cam pl[cuse b[tr`nului rachiul,
iar munca nu prea ]l ]ndemnase. }n tinere\ea lui a fost mare
c`nt[re\ din fluier, de i se dusese vestea p`n[ prin Bucovina.
Zicea at`t de frumos din tri=c[, parc-ar fi fost clarinet. De aceea
l-a =i poreclit lumea „Glaneta=u“. Fusese b[iat cur[\el =i iste\,
dar s[rac iasc[ =i lenevitor de n-avea pereche. Fugea de munca
grea. Se zicea c[ ]n via\a lui n-a tras o brazd[ cumsecade,
ad`nc[ =i c`t trebuie de lat[, c[ nici nu =tia \ine bine coarnele
plugului; coasa iar[=i ]l dobora repede =i-i st[tea ]n m`n[ ca
un b[\. I-au pl[cut mai mult lucrurile muiere=ti: s[patul, pologul, c[ratul, sem[natul. Dar =i mai bucuros tr`nd[vea prin
ogr[zile domnilor, pe la notar, pe la preot, pe la ]nv[\[tor =i
chiar pe la ovreii din Armadia =i din Jidovi\a. Niciodat[ nu
i-au crescut b[t[turi ]n palm[ de munc[, nici nu i s-a pl[m[dit
p[m`ntul ]n piele... Norocul lui a fost Zenobia, o femeie ca
un b[rbat. F[r[ de ea c`inii l-ar fi m`ncat. S-a m[ritat cu d`nsul
f[r[ voia p[rin\ilor, care-i ziceau c[ din frumuse\e nu se face
porumb =i din iste\ime m[m[lig[. Singur[ la p[rin\i =i din oameni cu stare, ar fi putut lua fruntea satului. Ea ]ns[ l-a vrut pe
Glaneta=u =i p[rin\ii, ca s[ nu-i ias[ din voie, ]n cele din urm[
au dat-o =i au ]nzestrat-o cu patru table de porumb =i dou[ de
f`nea\[, trec`ndu-i =i casa din capul satului cu gr[dina dimprejur. C`nd s-au mutat tinerii ]n casa unde st[tuse b[tr`nii p`n[
=i-au cl[dit-o pe cea de peste drum de-a popii, au g[sit p`n[
=i oalele pe foc, iar ]n ograd[ o pereche de boi =i dou[ vaci, o
droaie de g[ini =i vreo cinci ra\e... Gospod[rie deplin[, numai
Glaneta=u s[ fi fost b[rbat, s-o ]ngrijeasc[.
50
Ion
Ganeta=u ]ns[ nici dup[ ce s-a ]nsurat nu =i-a schimbat
n[ravurile. Zenobia l-a l[sat c`t l-a l[sat, pe urm[, v[z`nd c[
nu-i nici o n[dejde, s-a f[cut ea b[rbat =i a dus casa. Era harnic[, alerg[toare, str`ng[toare. Dac[ n-a dus-o mai bine, n-a
fost vina ei. Unde nu-i cap, nu-i spor. Din zi ]n zi s-au ]nglodat tot mai r[u. O datorie na=te pe alta. Ca s[ astupe o gaur[,
st`rneau o sp[rtur[ c`t o =ur[. Azi se duce pe apa s`mbetei o
limb[ de porumbi=te, m`ine o livad[ ]ntreag[... Mare noroc
c[ Dumnezeu nu le-a h[r[zit dec`t un singur copil. Dac-ar fi
venit mai mul\i poate c-ar fi ajuns de minunea lumii...
C`nd au murit p[rin\ii Zenobiei, Glaneta=u st[tea tocmai
]n dou[ porumbi=ti ciop`r\ite =i ]n dou[ vaci sterpe. Moartea
b[tr`nilor iar i-a mai ridicat pu\in deasupra nevoilor: vreo zece
capete de vite, vreo cinci locuri buni=oare =i casa cea nou[...
Aceasta au =i v`ndut-o ]ndat[ lui Iftode Condratu, ca s[ se mai
u=ureze de datorii.
M[car acum de-ar fi pus um[rul Glaneta=u... Dar nu l-a pus.
S-a l[sat de fluier =i s-a apucat de be\ie. C`t e Armadia de mare,
toate cr`=mele le b[tea. }n loc s[ munceasc[ la coas[ ori la plug
pe p[m`ntul lui, umbla pe la ovreii din Jidovi\a, s[ fac[ bani,
iar banii s[-i bea. Nu se ]mb[ta ]ns[ niciodat[ r[u =i era bl`nd
la be\ie; r`dea ]ntruna =i povestea fel de fel de minciuni, de-\i
era mai mare dragul de el... A=a apoi, ]n c`\iva ani, iar s-a ]ncuscrit cu s[r[cia. }n zadar se jura Zenobia pe to\i sfin\ii din calendar, dup[ fiecare ciop`r\ire de mo=ie, c[ mai cur`nd se sp`nzur[
dec`t s[ mai v`nd[ o palm[ de loc. Picau h`r\oagele de judecat[ =i trebuia s[ dea de bun[voie, dac[ nu vrea s[ vin[ cu toba
s[-i fac[ haram =i pu\inul din care-=i mai t`rau via\a.
C`nd s-a ridicat Ion, st[teau numai ]n trei petice de p[m`nt:
f`nea\a, spre care se gr[bea acuma, =i dou[ porumbi=ti, dincolo de =osea, tocmai ]n hotarul satului S[r[cu\a. Ce-ar fi trebuit
s[ fie Glaneta=u, a fost feciorul. Era iute =i harnic, ca m[-sa.
Unde punea el m`na, punea =i Dumnezeu mila. Iar p[m`ntul
]i era drag ca ochii din cap. Nici o brazd[ de mo=ie nu s-a mai
]nstr[inat de c`nd s-a f[cut d`nsul st`lpul casei. }n schimb, cum
51
Liviu Rebreanu
necum, ]n doi-trei ani a pl[tit =i datoriile ce le aveau la
„Some=ana“ din Armadia, ]nc`t a putut a\`\a focul cu c[r\uliile
verzi =i ro=ii care pricinuiser[ Zenobiei at`tea zile fripte...
Fl[c[ul sosi ]nc[lzit de drum. Se opri ]n marginea delni\ei,
pe r[zorul ce-o desp[r\ea de alt[ f`nea\[, tot a=a de lung[ =i de
lat[, pe care Toma Bulbuc o cump[rase acum vreo zece ani de
la Glaneta=u. Cu o privire setoas[, Ion cuprinse tot locul, c`nt[rindu-l. Sim\ea o pl[cere at`t de mare v[z`ndu-=i p[m`ntul, ]nc`t
]i venea s[ cad[ ]n genunchi =i s[-l ]mbr[\i=eze. I se p[rea mai
frumos, pentru c[ era al lui. Iarba deas[, gras[, pres[rat[ cu trifoi, unduia ostenit[ de r[coarea dimine\ii. Nu se putu st[p`ni.
Rupse un smoc de fire =i le mototoli p[tima= ]n palme.
Se a=ez[ pe r[zor, ]n\epeni nicovala ]n p[m`nt, potrivi t[i=ul
coasei =i apoi ]ncepu a-l bate cu ciocanul, rar, ap[sat, cu ochii
\int[ la o\elul argintiu.
C`nd ispr[vi, se scul[, scoase de la br`u gresia, o ]nmuie
bine ]n apa din toc =i apoi m`ng`ie ascu\i=ul coasei cu gresia,
schimb`nd mereu degetele m`inii st`ngi. Pe urm[, cu un pumn
de iarb[, =terse toat[ coasa. }n clipa aceea privirea i se odihnea pe delni\a lui Toma Bulbuc, cosit[, cu f`nul adunat ]n c[pi\e
care st[teau ]ncremenite ici-colo, ca ni=te mormoloci speria\i.
P[m`ntul negru-g[lbui p[rea un obraz mare ras de cur`nd...
Privindu-l, Ion oft[ =i murmur[:
— Locul nostru, s[racul!...
Se g`ndi pu\in de unde s[ ]nceap[ =i hot[r] s[ porneasc[
brazda de la cap[tul dinspre sat, cu fa\a c[tre r[s[rit, s[-l vad[
soarele c`nd se va ]n[l\a de dup[ dealurile V[r[rei. }ncerc[
]nt`i coasa ]n col\, f[c`ndu-=i loc, apoi croi brazda ]n latul locului ca s[ se usuce mai deodat[ =i mai repede.
C`nd ajunse la marginea delni\ei, se opri s[ mai netezeasc[
coasa cu gresia. Acuma st[tea cu fa\a spre satul care, sub o
cea\[ str[vezie, tremura u=or, se ]ntindea =i se str`ngea, ca =i
c`nd s-ar feri de ]mbr[\i=area r[coroas[ a dimine\ii. Vedea casa
lor peste drum de a ]nv[\[torului Herdelea, chiar ]n capul satului dinspre Jidovi\a, desp[r\ite prin Uli\a Mare ce coboar[
52
Ion
p`n[ la Avrum, suie iar p`n[ pe la preotul Belciug, mai merge
drept o bucat[ =i apoi urc[ dealul, gr[bindu-se spre S[r[cu\a.
L`ng[ casa nou[ a lui Vasile Baciu porne=te Uli\a din dos care
face un ocol mare ca s[ treac[ prin fa\a bisericii =i s[ se arunce
iar ]n Uli\a Mare, dincolo de gr[dina popii, printre bordeiele
\ig[nimii. Fund[tura pleac[ din Uli\a din dos, de l`ng[ biseric[, se ad`nce=te mereu ]ntre dealuri =i, la +tefan Ilina, se despic[ ]n dou[. Un bra\ mai scurt o ia la st`nga, numai printre
vreo trei-patru c[su\e, apoi se face drum de car, se ca\[r[ pe
coast[ =i se pierde ]n c`mp; cellalt ]ns[ merge ]nainte, cu casele
tot mai rare, pe urm[, mereu pe l`ng[ P`r`ul Dracului, din ce
]n ce mai =erpuit, p`n[ ce intr[ ]n P[durea Fulgerat[...
Satul p[rea mititel s[-l cuprinzi tot ]ntr-un pumn =i s[-l pui
]n traist[, ca o juc[rie pentru copii. Hotarul ]ns[ se ]ntindea
at`t de mare, ]nc`t Ion nu se mai s[tura privindu-l, ca o slug[
credincioas[ pe un st[p`n falnic =i ne]ndur[tor.
Din =osea =i de la marginea satului ]ncepea coasta lin[ cu
sute de parcele, unele galbene, altele verzi, altele cenu=ii,
]nv[lm[=ite =i ]ncurcate, \intuite ici-colo cu c`te un p[r sau
m[r p[dure\. Urc[ ]ncet p`n[ la p[durea V[r[rei, din care
de-abia se vedea de aici o dung[ liliachie, cobor`nd din ce ]n
ce mai groas[ =i mai ]ntunecat[ spre Jidovi\a, p`n[ se ple=uve=te
=i se schimb[ ]n lanuri de gr`u =i de porumb... Dincolo de
P`r`ul Dracului se ]nal\[ Z[hata, mai piezi=[, mai ]ngust[, cu
multe c`nepi=ti, adumbrit[ toat[ de P[durea Fulgerat[ care
merge p`n[ la P[uni= =i p`n[ la S[scu\a, dar f[r[ s[ treac[ peste
=osea. Peste drum, ]n zare, alb[stre=te P[durea Sp`nzuratului,
unde se zice c-ar fi fost sp`nzur[tori pe vremea revolu\iei, dar
care \ine de satul S[scu\a. M[gura Cocorilor ]ns[ e a
prip[senilor. Mai poart[ =i azi ]n v`rf o c[ciul[ zdrav[n[ de
p[dure, dar trupul i-e l[zuit, arat =i sem[nat. Tocmai la picioarele M[gurii se ]n=ir[ casele din Uli\a Mare... Apoi vin Lazurile, de la P`r`ul Doamnei p`n[ la hotarul S[r[cu\ei =i p`n[
la P[durea Domneasc[ ce se coboar[ pe \[rmul Some=ului ]ntre
Jidovi\a =i Armadia...
53
Liviu Rebreanu
Sub s[rutarea zorilor tot p[m`ntul, crestat ]n mii de fr`nturi,
dup[ toanele =i nevoile at`tor suflete moarte =i vii, p[rea c[
respir[ =i tr[ie=te. Porumbi=tile, holdele de gr`u =i de ov[z,
c`nepi=tile, gr[dinile, casele, p[durile, toate zumzeau,
=u=oteau, f`=`iau, vorbind un grai aspru, ]n\eleg`ndu-se ]ntre
ele =i bucur`ndu-se de lumina ce se aprindea din ce ]n ce mai
biruitoare =i roditoare. Glasul p[m`ntului p[trundea n[valnic
]n sufletul fl[c[ului, ca o chemare, cople=indu-l. Se sim\ea mic
=i slab, c`t un vierme pe care-l calci ]n picioare, sau ca o frunz[
pe care v`ntul o v`ltore=te cum ]i place. Suspin[ prelung, umilit
=i ]nfrico=at ]n fa\a uria=ului:
— C`t p[m`nt, Doamne!...
}n acela=i timp ]ns[ iarba t[iat[ =i ud[ parc[ ]ncepea s[ i se
zv`rcoleasc[ sub picioare. Un fir ]l ]n\epa ]n glezn[, din sus
de opinc[. Brazda culcat[ ]l privea neputincios[, biruit[,
umpl`ndu-i inima deodat[ cu o m`ndrie de st[p`n. +i atunci
se v[zu cresc`nd din ce ]n ce mai mare. V`j`iturile stranii
p[reau ni=te c`ntece de ]nchinare. Sprijinit ]n coas[, pieptul i
se umfl[, spinarea i se ]ndrept[, iar ochii i se aprinser[ ]ntr-o
lucire de izb`nd[. Se sim\ea at`t de puternic ]nc`t s[ domneasc[ peste tot cuprinsul.
Totu=i ]n fundul inimii lui rodea ca un cariu p[rerea de r[u
c[ din at`ta hotar el nu st[p`ne=te dec`t dou[-trei cr`mpeie,
pe c`nd toat[ fiin\a lui arde de dorul de a avea p[m`nt mult,
c`t mai mult...
Iubirea p[m`ntului l-a st[p`nit de mic copil. Ve=nic a pizmuit pe cei boga\i =i ve=nic s-a ]narmat ]ntr-o hot[r`re p[tima=[:
trebuie s[ aib[ p[m`nt mult, trebuie! De pe atunci p[m`ntul
i-a fost mai drag ca o mam[...
C`nd a umblat la =coala din sat a fost cel mai iubit elev al
]nv[\[torului Herdelea, care mereu i-a b[tut capul Glaneta=ului
s[ dea pe Ion la =coala cea mare din Armadia, s[-l fac[ domn.
Glaneta=u s-a =i ]nvoit p`n[ ]n cele din urm[, mai ales c[ toat[
treaba n-avea s[-l coste multe parale. Doar c[r\ile, pe care le
putea lua vechi, =i taxa de ]nscriere, vreo trei zlo\i. Ba Herdelea
54
Ion
a alergat =i s-a zb[tut p`n[ ce l-au iertat =i de cei trei zlo\i, fiindc[ b[iatul era silitor =i cuminte. De gazd[ n-avea nevoie.
Copilul putea merge la =coal[ ]n fiecare diminea\[, s[-=i duc[
merinde pentru amiaz[, iar seara s[ se ]ntoarc[ acas[; din Pripas p`n[ ]n Armadia e o plimbare de o jum[tate de ceas... Dup[
dou[ luni de ]nv[\[tur[ ]ns[ Ion n-a mai vrut s[ se duc[ la =coala cea mare. De ce s[-=i sfarme capul cu at`ta carte? C`t ]i trebuie
lui, =tie. +i apoi i-e mai drag s[ p[zeasc[ vacile pe c`mpul ple=uv,
s[ \ie coarnele plugului, s[ coseasc[, s[ fie ve=nic ]nso\it cu
p[m`ntul... +i Glaneta=u, pe c`t de greu l-a dat la liceu, tot at`t
de lesne s-a ]mp[cat s[ nu mai urmeze; doar de cei c`\iva zlo\i
arunca\i pe c[r\i ]i p[rea r[u. Mai bine s[-i fi b[ut dec`t s[-i fi
b[gat ]n alte bazaconii nefolositoare. Ion ]ns[ nu s-a desp[r\it de
tot nici de ele. Le-a p[strat =i-n s[rb[tori le-a citit =i r[scitit p`n[ li
s-au ferfeni\it foile. Iar mai t`rziu mereu cerea ]nv[\[torului ba
c[r\i de pove=ti, ba c`te o gazet[ veche, s[ se desfete...
Acuma Ion cosea din r[sputeri. Brazdele se pr[v[leau,
drepte, grele, mirositoare. C`nd r[s[ri soarele, ro=u =i somnoros, Ion sim\ea o amor\eal[ u=oar[ ]n =ale =i degetele parc[ i
se ]ncle=tau pe codori=tea coasei. Se ]ndrepta din spinare la
cap[tul brazdelor, =tergea t[i=ul cu =omoioage de iarb[ moale, ]l atingea cu gresia, r[sufla greu =i iar se a=eza pe lucru.
Oboseala ]l ]nt[r`ta ca o patim[. Munca ]i era drag[, oric`t ar
fi fost de aspr[, ca o r`vn[ ispititoare.
Soarele urca mereu pe cer, culeg`nd, cu razele-i calde,
stropii de rou[ de pe c`mpuri, ]nvior`nd din ce ]n ce v[zduhul.
Pretutindeni pe hotar oamenii, ca ni=te g`ndaci albi, se trudeau ]n sfor\[ri vajnice spre a stoarce roadele p[m`ntului.
Fl[c[ului ]i curgea sudoarea pe obraji, pe piept, pe spate, iar
c`te un strop de pe frunte i se prelingea prin spr`ncene =i,
c[z`nd, se fr[m`nta ]n hum[, ]nfr[\ind, parc[, mai puternic
omul cu lutul. }l dureau picioarele din genunchi, spinarea ]i
ardea =i bra\ele ]i at`rnau ca ni=te poveri de plumb.
}nspre pr`nzul cel mic, oprindu-se s[-=i =tearg[ sudorile
care-i \`=neau acum din s`ngele ]ncins de dogoarea soarelui,
55
Liviu Rebreanu
iar se uit[ ]n vale, spre sat. Deodat[ fa\a i se ]nsenin[ de bucurie. Pe c[rare suia ]ncet Ana, cu un co= pe care-l muta mereu
dintr-o m`n[ ]n cealalt[.
— Uuu, m[ Anu\oooo! strig[ Ion, uit`nd ]ntr-o clipire osteneala =i fierbin\eala.
Fata, cam departe, ridic[ fruntea, ]l v[zu =i r[spunse cu glas
sub\ire ca o a\[:
— Uuu, m[ Ionic[[[!...
Ion ]i ie=i ]nainte la cap[tul dinspre c[rare al locului. Obrajii
Anei erau ]mbujora\i de c[ldur[ =i umezi de n[du=eal[. Puse
co=ul jos =i zise ]ncet:
— Duc de m`ncare tatii... A ie=it cu doi oameni s[ taie iarba
din deal.
Ion o privea =i, f[r[ s[ vrea, se g`ndea: „C`t e de sl[bu\[ =i
de ur`\ic[!... Cum s[-\i fie drag[?...“
Fata ]ns[, cu ochii ]n p[m`nt, vorbi dojenitoare =i cu imputare ]n glas:
— N-ai venit asear[... +i te-am a=teptat p`n[ dup[ miezul
nop\ii...
— Am fost nec[jit r[u, Anu\o, =tii bine... Ai v[zut doar ce
ru=ine mi-a f[cut badea Vasile?...
— Parc[ tu nu-l =tii pe d`nsul cum e la be\ie?...
Apoi, dup[ o t[cere scurt[, ad[ug[:
— +i te-ai r[zbunat pe George...
— C[ George-i cu vicle=ugul, ehe! f[cu repede Ion cu o
lucire at`t de stranie ]n c[ut[tur[ ]nc`t Ana se cutremur[.
Mai st[tur[ c`teva clipe, f[r[ s[ mai vorbeasc[ =i chiar f[r[
s[ se priveasc[. Pe urm[ fata, z[p[cit[, ]=i lu[ co=ul, zic`nd:
— Acu m[ duc, c[ m-o fi a=tept`nd tata...
— Du-te, du-te, zise Ion simplu.
Ana porni pe c[rare la deal. Dup[ c`\iva pa=i mai ]ntoarse capul,
cu un z`mbet bl`nd pe buze, care ]ns[ pe Ion ]l f[cu s[ se g`ndeasc[
iar[=i mai ursuz: „Tare-i sl[bu\[ =i ur`\ic[, s[raca de ea!...“
R[mase cu ochii pe urmele ei p`n[ ce disp[ru la o cotitur[.
+i v[z`nd-o cum se leg[na ]n mers, ca o trestie boln[vicioas[,
56
Ion
f[r[ vlag[, sl[b[noag[, avu o tres[rire =i o p[rere de r[u: „Uite
pentru cine rabd oc[ri =i sud[lmi!“
}ncremeni a=a un r[stimp. Dar deodat[ ]=i reveni, scutur[ din
cap, ca =i c`nd s-ar ]nc[p[\`na s[-=i lepede o sl[biciune, =i-=i
zise aspru: „M[ mole=esc ca o bab[ neroad[. Parc[ n-a= mai fi
]n stare s[ m[ scutur de calicie... Las’ c[-i bun[ Anu\a! A= fi o
n[t[flea\[ s[ dau cu piciorul norocului pentru ni=te vorbe...“
D[du s[ se ]ntoarc[ la coas[, c`nd un glas pl[cut r[sun[ la
spatele lui:
— Leneve=ti, leneve=ti?
}i pieri din suflet toat[ fr[m`ntarea v[z`nd pe Florica, cu
fa\a rumen[, plin[ =i z`mbitoare, apropiindu-se sprinten[ ca o
ispit[. B`lb`i z[p[cit de mul\umire:
— M-am odihnit oleac[... A trecut pe aici Ana lui Vasile Baciu =i...
}=i curm[ glasul brusc, ]nt`lnind ]ntristarea ce r[s[rise ]n
ochii fetei. }i p[ru r[u c[ n-a t[cut =i vru s-o dreag[, f[c`nd un
pas ca s[ schimbe vorba. Florica ]ns[ nu-i mai d[du r[gaz s[
]nceap[ =i-i zise cu imputare:
— Am v[zut... Cum s[ nu v[ fi v[zut... C[ doar nu-s oarb[...
Umbli dup[ ea ca arm[sarul dup[ iepe... M[ mir c[ nu \i-e
ru=ine...
Ion ]ncerc[ s[ r`d[. Nu izbuti, dar r[spunse cald, m`ng`ind-o din ochi:
— Nu vezi tu cum e lumea azi, Florico?... Vai de sufletul
meu... Crede-m[! }n inima mea ]ns[ tot tu ai r[mas cr[ias[...
Ochii fetei se umplur[ de lacrimi ]ng[im`nd:
— Te faci de r`sul lumii ca s-o iei pe ea...
Fl[c[ul t[cu. Apoi oft[. Clocotea. F[r[ s[ mai scoat[ o
vorb[, o lu[ ]n bra\e, o str`nse s-o ]n[bu=e =i o s[rut[ pe gur[
cu o patim[ s[lbatic[. Fata se zv`rcolea, dar cu fiece mi=care
se lipea mai tare de pieptul lui =i, printre s[rut[ri, murmura:
— Ionic[... las[-m[... Te v[d oamenii... Las[-m[... Te v[d...
oamenii...
— A=a munce=ti tu, dragul mamii? strig[ ]n clipa aceea Zenobia care venea cu m`ncarea, gr[bit[ =i sup[rat[.
57
Liviu Rebreanu
Tinerii se desp[r\ir[ ]ndat[. Florica, ro=ie foc de ru=ine,
de-abia putu ]ng`na c`teva vorbe =i se f[cu nev[zut[ printre
delni\e. Ion ]ns[, ca s[-=i ascund[ z[p[ceala, se r[sti la m[-sa:
— C[ =i dumneata, z[u, vii c-o falc[-n cer =i cu una-n
p[m`nt, parc[ eu a= sta toat[ ziua cu m`inile-n s`n! Mai bine
veneai mai devreme, c[ vezi bine c[ soarele-i ]ntr-amiezi =i
pologul s-a uscat ca h`rtia...
3
Ana ajunse ]n deal g`f`ind.
Vasile Baciu ]mpreun[ cu doi lucr[tori coseau din r[sputeri,
schimb`nd doar din c`nd ]n c`nd c`te-o vorb[.
— Ai venit? ]ntreb[ Vasile cam moroc[nos, v[z`nd pe Ana.
Ar fi vrut s[ mai fi ]nt`rziat cu m`ncarea, s[ poat[ oamenii s[ lucreze mai mult p`n[-n pr`nz, c[ tot ]i pl[tea destul
de scump.
Era un b[rbat silitor Vasile Baciu c`nd se g[sea ]n toane
bune. A avut o via\[ grea =i plin[ de trud[, dar s-a \inut totdeauna printre frunta=i. P[rin\ii nu i-au dat dec`t sufletul dintr]nsul. S-a ]nsurat cu o fat[ bogat[ =i ur`t[, dar a iubit-o ca ochii
din cap, c[ci ea ]i ]ntruchipa p[m`nturile, casa, vitele, toat[
averea care-l ridicase deasupra nevoilor. Bog[\ia ]i deschisese
mai mare dragostea de munc[. R`vna de a agonisi ]i puse
st[p`nire pe suflet. }i era fric[ mereu c[ un tr[snet din senin ]i
va zdrobi toat[ truda vie\ii. Trei copii, cei dint`i, ]i muriser[
]nainte de a ]mplini un an de zile. Ana a fost al patrulea. }n
urma ei au mai venit doi, dar f[r[ zile... Vasile Baciu n[d[jduia
mereu un b[iat. }n cele din urm[ a sosit, dar ]nc[p[\`n`ndu-se s[ intre ]n lumea necazurilor cu picioarele ]nainte, a st`rnit
numai jale =i nenorocire. Moa=a satului, care era chiar mama
femeii, a ]ncercat toate desc`ntecele =i buruienile. Zadarnic.
O s[pt[m`n[ ]ncheiat[ casa a tremurat de gemete =i vaiete.
Atunci Vasile s-a repezit de a chemat pe doctorul Filipoiu din
Armadia. Cum a v[zut-o, doctorul s-a crucit =i, dup[ ce i-a
oc[r`t pe to\i pentru c[ nu l-au ]n=tiin\at mai devreme, le-a
58
Ion
spus c[ acuma e prea t`rziu, c[ femeia a ]nceput s[ se
]nvine\easc[, apoi c[ numai Dumnezeu face minuni =i c[ ar fi
trebuit s-o duc[ la spital, ]n Bistri\a, s[-i scoat[ copilul prin
burt[. Baciu i-a pl[tit un zlot de argint =i l-a ]ntors acas[ cu
c[ru\a. P`n[ s[ vie d`nsul, femeia =i-a dat sufletul. Copilul a
mai mi=cat ]ntr-]nsa vreo dou[ ceasuri, ]nc`t moa=a era c`t
pe-aci s[-l ]n\epe cu un ac, s[ nu se ]nt`mple cumva s[-l
]ngroape de viu, s[ se fac[ moroi =i s[ vie din cealalt[ lume s[
sp[im`nte oamenii... }mpreun[ cu nevasta, Vasile Baciu a
]nmorm`ntat o parte din sufletul s[u propriu. }i sl[bi pofta de
munc[, parc[ n-ar mai avea pentru cine s[ se osteneasc[. }i
r[m[sese o m`ng`iere ]n Ana, care sem[na cu m[-sa, dar ]n
acela=i timp o =i ura, fiindc[ din pricina unui copil s-a tras
moartea femeii ce-i fusese reazemul vie\ii. C[ut[ s[-=i ]nece
jalea ]n rachiu. +i, deoarece c`nd era beat uita tot, se ]mb[ta
din ce ]n ce mai des. Inima i se ]n[crise ca o pung[ de piele
ars[. Ce agonisea acuma d[dea pe b[utur[. Se f[cea zi cu zi
mai d`rz. Numai mo=ia ]i mai era drag[ ca odinioar[. }l durea
g`ndindu-se c[ va trebui s-o ciop`r\easc[ spre a potrivi zestre
Anei la m[riti=. Se fr[m`nta deseori s[ g[seasc[ vreun chip de
a nu da nimic c`t va tr[i d`nsul. George al Tomii Bulbuc i se
p[rea singurul care ar putea lua fata, a=tept`nd zestrea p`n[
la moartea lui. Ana nu se ]mpotrivea pe fa\[. Asta ]l c[tr[nea
mai r[u. }n Ion sim\ea un vr[jma=. Cum a fost d`nsul ]n tinere\e,
a=a e feciorul Glaneta=ului azi. }i vrea averea. De aceea fierbea
de ur[ chiar numai v[z`ndu-l. +i ura i se rev[rsa asupra Anei
mai aprig[, pentru c[ ea era mai aproape de sufletul lui...
}i arunc[ pe sub spr`ncene c`teva priviri m`nioase, apoi,
ascu\indu-=i coasa, o ]ntreb[ peste um[r:
— Dar cu cine te-ai oprit pe coast[?
— Cu Ion, r[spunse fata f[r[ ]nconjur.
— Mhm, cu Ion, morm[i Vasile Baciu. Apoi vezi bine
c-a=a... Se vede c[ degeaba ]\i spun eu \ie, ca un p[rinte, c[
tu faci tot cum te taie capul... Bine, draga tatii, bine... Bine c[
=tiu. C[ dac[-i vorba pe a=a, apoi eu \i-s popa...
59
Liviu Rebreanu
Vorbind se ]nfurie din ce ]n ce mai tare =i se porni pe oc[ri
=i sud[lmi. Coasa ]ns[ n-o l[sa din m`n[; ba parc[ tr[gea
brazdele mai zdrav[n. Cei doi lucr[tori, vr`nd-nevr`nd,
trebuiau s[ urmeze pilda lui, c[ci el mergea ]n frunte. Astfel
omul se r[venea ]njur`nd, dar ]n aceea=i vreme nu ]ng[duia
pe muncitori s[ leneveasc[.
Ana scotea oalele din co=, ]n umbra unui m[r p[dure\ la
marginea f`ne\ei... Vorbele grele ce o plesneau ]n fa\a oamenilor o chinuiau. R[bda totu=i cu inima ]mp[cat[, zic`ndu-=i c[
sufer[ pentru Ion. Cu g`ndul acesta ]n minte, se a=ez[ l`ng[ co=
=i ]ntoarse privirea ]n vale, unde =tia c[ munce=te el. }l z[ri tot
acolo, dar parc[ nu mai era singur... O zgudui un fior. Clipi de
c`teva ori, ca =i c`nd i s-ar fi l[sat o cea\[ pe ochi. Vedea ]ns[
bine. Ion str`ngea ]n bra\e o femeie. Pe ea n-a s[rutat-o, iar pe
cealalt[ o ]mbr[\i=eaz[. Tot s`ngele i se adun[ ]n obraji =i, parc-ar
fi avut un ochean, at`t de bine v[zu acum pe Florica. O durere
mare i se sfredelea ]n piept =i ochii nu =i-i mai putea smulge de
la d`n=ii. Auzea ca prin vis amenin\[rile tat[lui ei:
— Mai bine te tai eu ]n buc[\ele dec`t s-ajungi b[taia de
joc a Glaneta=ilor... Barem s[ =tiu c[ eu te-am f[cut, eu te-am
omor`t...
Glasul lui ]ns[ nu-i p[trundea ]n suflet, c[ci sufletul ei se
]mpietrise de am[r[ciune. Se sim\ea neputincioas[ =i p[r[sit[.
}mbr[\i=area celor doi i se p[rea nesf`r=it[, ]i sorbea toat[ lumina ochilor. Doar buzele sub\iri, ]n[lbite, mai puteau murmura, tremur`nd de durere:
— Nu m[ iube=te... Tot nu m[ iube=te... Of, Doamne,
Doamne!...
4
Satul fierbea. Cearta de la hor[ =i mai ales b[t[lia de la
c`rcium[ treceau din cas[ ]n cas[, din ce ]n ce mai umflate.
Dis-de-diminea\[ Toma Bulbuc a sculat din pat pe preotul
Belciug =i i s-a pl`ns c[ Ion i-a schilodit feciorul. Popa s-a indignat, fiindc[ Toma era un st`lp darnic al bisericii, =i i-a
60
Ion
f[g[duit c[ duminica viitoare are s[ dojeneasc[ pe b[t[u=ul
Glaneta=ului de pe amvon, ca s[-l ]nve\e omenie. Toma, foarte
mul\umit cu r[spunsul, a povestit tuturor oamenilor ce i-a
]nt`lnit, cum s-a sup[rat preotul =i ce i-a spus, apoi a ie=it la
lucru ]mpreun[ cu George care, ]n afar[ de o dung[ v`n[t[ pe
spinare, lat[ de vreo palm[, era bun teaf[r, ca =i c`nd nici n-ar
fi p[\it nimic.
Femeile mai cu seam[, care unde se z[reau, n[scoceau
am[nunte noi. Multe se jurau c-au fost de fa\[ =i au v[zut cum
a cr[pat \easta lui George, c`nd l-a izbit Ion cu l[tunoiul, cum
i s-au ]mpr[=tiat creierii prin colbul uli\ei... Altele =tiau c[ feciorul Tomii trage s[ moar[, iar c`teva mai ]ndr[zne\e strigau
c-a murit ]nc[ de azi-noapte =i c[ Toma s-a dus la popa pentru
]nmorm`ntare...
}n familia ]nv[\[torului Herdelea nu s-a vorbit toat[ ziua
dec`t despre ]nt`mpl[rile grozave de ieri. Titu, care de obicei
nu se c[r[b[nea din pat p`n[ pe la amiazi, acuma s-a sculat
pe la nou[ =i numaidec`t a aruncat ]ntrebarea:
— A\i auzit ce b[taie a fost azi-noapte?
To\i =tiau. Herdelea, fiindc[ se culca totdeauna odat[ cu
g[inile, se scula ve=nic cu noaptea-n cap, ie=ea ]n ograd[ =i
schimba nout[\i cu to\i trec[torii. Vestea cea mare o aflase de
la Macedon Cerceta=u, care ]n toate lunile ]=i g[sea de lucru
pe-acas[ spre a-=i putea vindeca oboseala be\iei de duminic[.
— Eu tocmai m-am nimerit pe-acolo c`nd s-a ]nt`mplat...
zise Titu misterios tr[g`ndu-=i ghetele.
Laura =i Ghighi, mezina familiei, t[b[r`r[ pe el, s[ le povesteasc[ tot, din fir ]n p[r. Chiar =i doamna Herdelea ]=i ascu\i
urechile de l`ng[ sob[, unde se ostenea cu g[tirea bucatelor
pentru amiazi. Titu ]ns[ se ]nchise, ca un sfinx, ]n fa\a tuturor
st[ruin\elor.
— Sta\i, sta\i! striga ]ntruna ]mbr[c`ndu-se cu o iu\eal[
milit[reasc[. }nt`i s[-mi cump[r un tutun, pe urm[ v[ spun...
Se sim\ea at`t de m`ndru, parc[ el ]nsu=i ar fi fost eroul sau
cel pu\in victima b[t[liei. De=i ar fi putut s[ ticluiasc[ un =irag
61
Liviu Rebreanu
de am[nunte, care de care mai cumplite =i mai mincinoase, ]l
rodea totu=i ambi\ia acuma s[ se documenteze ]nainte de-a
vorbi. De-aceea pretextul tutunului, Avrum, izvorul cel mai
autentic, ]i va ]mprumuta toate =tirile.
C`rciumarul ]ns[ se posomor] ca o zi de ploaie c`nd Titu
vru s[-l descoase. N-a v[zut nimic, nu =tie nimic... }i era fric[
s[ nu aib[ urm[ri b[taia, ]n care s[ fie amestecat =i d`nsul,
risc`nd poate chiar s[ i se ]nchid[ pr[v[lia. Poate s[ vie
jandarmii sau vreo judecat[... cine =tie? T[cerea negustorului
e totdeauna de aur...
Norocul lui Titu a fost c-a ]nt`lnit pe Dumitru Moarc[=, un
client credincios al c`rciumii, de la care a aflat at`ta ]nc`t s[
poat[ ]nflori o povestire mai senza\ional[. Astfel a ]mpuiat apoi
urechile mamei =i surorilor sale cu am[nunte p`n[ la pr`nz.
Toat[ familia Herdelea era cu trup =i suflet de partea lui Ion.
Ziceau c[ bine a f[cut dac[ a zg`l\`it pu\in pe butoiul cela de
George. De ce s[-=i bat[ joc de un b[iat cumsecade ca Ion?...
P[rtinirea nu era cu totul dezinteresat[. }nv[\[torul f[cuse o clac[
iarna trecut[, s[-i aduc[ satul lemne de foc. Au lipsit tocmai
bog[ta=ii, ]n frunte cu Toma Bulbuc. De atunci familia n-avea
la inim[ nici pe tat[ =i nici pe fiu. Herdelea chiar a spus odat[,
de fa\[ cu mai mul\i \[rani: „Las’ c[-mi pic[ ei ]n m`n[, =i Toma
=i ceilal\i... +i am s[-i joc =i eu cum se cuvine...“
C`nd sleir[ de-a binelea toat[ ]nt`mplarea cu b[taia, Titu
sim\i ]ndemnul s[ duc[ vestea mai departe. Fr[m`nt[ bine ]n
cap hot[r`rea, iar la pr`nz, dup[ ce m`nc[ zdrav[n =i b[u
c`teva pahare de ap[, strig[ ]nc`ntat:
— S[ vede\i ce-o s[ se mai mire cei din Armadia =i din Jidovi\a!
Se scul[ de la mas[ ]naintea tuturor, se ]mbr[c[ tacticos ]n
hainele cele mai bune, se ferchezui ca o p[pu=[ =i plec[
bomb[nind cu o nemul\umire pref[cut[:
— M[ duc s[ m[ mai plimb, c[ am s[ putrezesc de at`ta
plictiseal[...
O lu[ spre Jidovi\a, agale, fluier`nd din v`rful buzelor =i
]nv`rtind ]ntre degete un baston de trestie.
62
Ion
Titu era m`ndria familiei Herdelea. Avea dou[zeci =i trei
de ani =i era ]nalt, cam de=irat, cu o fa\[ l[t[rea\[, ochi alba=tri
sp[l[ci\i =i o frunte larg[. Must[\ile nu-i prea cre=teau =i de
aceea le r[dea, zic`nd c[ se poart[ dup[ moda anglo-american[. Toat[ casa jura c[ t`n[r mai de=tept ca d`nsul nu se
pomene=te ]n ]mprejurime. De altfel ]n =coal[ a ]nv[\at bini=or.
A ]nceput-o sub m`na tat[lui s[u care l-a =i scos „eminent“.
C`nd a trecut la liceul din Armadia, a mers pu\in mai anevoie;
prin clasa a treia se pl`ngea c[-l persecut[ profesorii, ceea ce
pe Herdelea l-a f[cut s[-l mute la liceul unguresc din Bistri\a.
„Las’ c[-i bine s[ ]nve\e =i ungure=te — a zis ]nv[\[torul — c[-n
ziua de azi nu faci nimic dac[ nu rupi limba st[p`nirii.“ Dar
nici aici nu s-a prea ]n\eles cu profesorii, ]nc`t dup[ ce a terminat clasa a =asea, familia s-a ]nvoit s[ urmeze la liceul s[sesc.
„Cu limba nem\easc[ — a zis iar ]nv[\[torul — po\i umbla
toat[ lumea.“ Taxele de ]nscriere ]ns[ fiind prea mari =i Herdelea neav`nd banii trebuincio=i ]n septembrie, Titu a r[mas s[
studieze acas[ ultimele dou[ clase. Pe urm[, c`nd a sosit vremea examenelor, b[g`nd de seam[ c[ taxele pentru particulari sunt =i mai urcate =i, nimerindu-se ca Herdelea s[ aib[ acuma mai pu\ini b[ni=ori, Titu, dup[ o ciorov[ial[ violent[, a
renun\at la =coal[, mai ales c[ =i el se cam s[turase de at`ta
buchiseal[ searb[d[. }ntr-un sfat de familie urm[tor apoi, a triumfat p[rerea fetelor: Titu s[ se fac[ notar comunal. Hot[r`rea
aceasta ]ns[ a ]ntristat ad`nc pe doamna Herdelea, care ve=nic
visase pe Titu preot ]n Monor, satul ei de ba=tin[, c[ci b[iatul
sem[na mult cu ea, av`nd o voce prea frumoas[... P`n[ s[
plece ]ns[ Titu la cursul de notari, s-au ]n[sprit condi\iile de
primire; i se ceru bacalaureatul. Herdelea atunci a propus s[
urmeze =coala normal[ =i s[ vie ]nv[\[tor ]n Pripas, ]n locul
lui; p`n[ ar ie=i b[iatul, el tocmai ar ]mplini anii de pensie.
Dar Titu avea groaz[ de d[sc[lie. Mai cur`nd salahor, dec`t
dasc[l... +i ]mpotrivirea lui a fost at`t de ]nver=unat[, ]nc`t nimeni n-a mai ]ndr[znit s[-i pomeneasc[ de d[sc[lie. Cu toate
acestea nici degeaba nu se putea s[ stea. Era doar om ]n toat[
63
Liviu Rebreanu
firea. Cum s[ tr`nd[veasc[? L-ar lua lumea la ochi... Deci
Herdelea, fiind prieten bun cu notarul din Salva, l-a convins s[
ia pe Titu ca ajutor =i practicant, d`ndu-i cas[, mas[ =i ceva de
buzunar. Titu s-a dus, a stat trei luni, a lucrat mai nimic, s-a
plictisit mult =i pe urm[ a venit iar acas[. }n zadar, nu-i pl[cea
notariatul =i pace. +i chiar de i-ar pl[cea, ce perspective ar
avea ]ntr-o carier[, f[r[ diplom[? Ar ]nsemna s[ r[m`n[ toat[
via\a practicant, un fel de j[lbar nenorocit, batjocura satelor.
Tocmai el, care era plin de ambi\ii, care sim\ea c[ poate =i
trebuie s[ ajung[ cineva ]n lume... Citea cu patim[ versuri,
romane. Mai ales de c`nd s-a l[sat de =coal[, a citit tot ce i-a
c[zut ]n m`n[. +i, tot citind, a ]nceput =i el s[ scrie. }nt`i mai
pe furi=, pe urm[ mai pe fa\[ =i ]n sf`r=it cu tot dinadinsul. Iar
c`nd, ]ntr-o bun[ zi, Familia i-a publicat o poezie de trei strofe, s-a hot[r`t definitiv, dar ]n tain[: va fi poet. Surorile lui ]l
priveau ca pe un b[rbat ]nsemnat, iar p[rin\ii, de=i ]n sinea lor
nu prea ]n\elegeau cum va m`nca =i ce va ]mbr[ca Titu din
poezii, ]mp[rt[=eau p[rerea fetelor. Domnii din Armadia =i cu
deosebire doamnele =i domni=oarele au citit cu mirare =i invidie numele b[iatului ]nv[\[torului din Pripas sub o poezie
tip[rit[. }n cur`nd tot jude\ul l-a consacrat poet. +i Titu citea =i
scria mereu p`n[ noaptea t`rziu; stingea lampa, a=tepta prin
]ntuneric inspira\ia, ]njgheba c`te un vers ]n cap, aprindea repede lumina, ]l eterniza pe h`rtie... Herdelea cam morm[ia
uneori c[ pr[p[de=te prea mult petrol, dar Titu, vr[jit de muza
lui, nici nu voia s[ aud[ asemenea imput[ri p[m`nte=ti...
Apropiindu-se acum de Jidovi\a, se g`ndea unde s[ se duc[?
S[ se opreasc[ ]n Jidovi\a sau s[ treac[ ]n Armadia? Inima ]l
]ndemna =i ici =i dincolo. }n Armadia era fata profesorului de
matematici, Valentin Dragu, domni=oara Lucre\ia, micu\[,
oache=[, vis[toare. O iubea de vreo trei ani. O iubire foarte eteric[, alc[tuit[ numai din rare priviri cu ]n\eles, din suspine dese,
din c`te-o str`ngere de m`n[ mai vie, din c[r\i po=tale ilustrate
=i mai ales din declara\ii timide, exprimate ]n limbajul florilor,
al m[rcilor sau al culorilor. De c`te ori se ab[tea prin Armadia,
64
Ion
=i se ab[tea mai ]n toate zilele, Titu f[cea ce facea =i ]nt`lnea pe
Lucre\ia. Atunci ro=eau am`ndoi, vorbeau despre mersul vremii,
se priveau =i apoi t[ceau. „T[cerea spune mai mult dec`t toate
frazele“, ]=i zicea Titu. De altfel Lucre\ia a fost una din cauzele
de c[petenie ale chem[rii lui poetice. Versurile din Familia
pream[reau tocmai frumuse\ea ochilor ei verzi...
Dar =i ]n Jidovi\a avea pe nevasta ]nv[\[torului Lang. }nv[\[torul era ovreu, iar nevast[-sa unguroaic[. Veniser[ de cur`nd
la =coala statului =i nu =tiau o boab[ rom`ne=te. Ovreii din
Jidovi\a s-au apucat prea t`rziu s[ practice patriotismul cel nou
=i rupeau at`t de prost limba oficialit[\ii ]nc`t nici ungurii cei
mai binevoitori nu-i puteau ]n\elege. So\ii Lang deci au fost
bucuro=i c`nd au cunoscut pe Titu, singurul om cu care puteau vorbi mai ca lumea. B[rbatul era be\iv =i petrecea mai ]n
toate nop\ile prin c`rciumile din Jidovi\a sau prin cele din Armadia. Femeia, dr[gu\[, cochet[, se plictisea grozav. Oamenii povesteau c-ar fi avut c`teva aventuri de dragoste prin Maramure=, unde a tr[it ]nainte de a sosi ]n Jidovi\a. Lui Titu mai
ales din pricina aceasta ]i pl[cea =i umbla s-o cucereasc[. De=i
ofta dup[ Lucre\ia, r`vnea mult =i o iubire pasionat[. Dar nu
prea =tia cum trebuie cucerit[ o femeie =i de aceea ]i era fric[
s[ nu se fac[ de r`s ]n fa\a unguroaicei. C`t a dorit d`nsul =i
n-a fost ]n stare s[ cucereasc[ nici m[car o fat[ din Pripas, cu
toate c[ i se scurgeau ochii dup[ unele. Sim\ea ]ns[ c[ doamna
Lang ]l simpatiza =i aceasta ]i d[dea imbold s[ st[ruiasc[.
Ajunse aproape de Jidovi\a. Pe drum ghetele i se pr[fuiser[;
se opri =i le =terse cu o batist[ murdar[, adus[ ]nadins pentru
treaba aceasta. }i pl[cea s[ se ]nf[\i=eze totdeauna curat, cu
at`t mai mult c`nd b[nuia c[ are s[ ]nt`lneasc[ pe cine-i era
drag. Scoase din buzunar o oglind[, ]=i potrivi bufan\ii lavalierei, ]=i netezi frizura =i-=i picur[ pe piept pu\in parfum ca s[
nu miroase a sudoare. }n vremea c`nd se aranja lu[ hot[r`rea
definitiv[: va r[m`ne ]n Jidovi\a.
So\ii Lang st[teau ]n casa hahamului, ]n fund. Din curte
intrai ]n tind[, apoi venea ]n st`nga =i ]n dreapta c`te o
65
Liviu Rebreanu
odaie. Cea din st`nga ]l interesa mai mult pe Titu. Acolo
era dormitorul.
B[tu la tind[. Nu r[spunse nimeni. „Te pomene=ti c[ n-o fi
acas[“, se g`ndi Titu ap[s`nd clan\a.
U=a se deschise. Intr[ ]nceti=or. Tinda era cam ]ntunecoas[.
}n dreapta, u=a od[ii care slujea de sufragerie, salon =i birou
era dat[ la perete. }n[untru nimeni. Avu o tres[rire de bucurie
g`ndindu-se c[ g[se=te acas[ numai pe doamna Lang, care
obi=nuia s[ stea dup[-amiazi tr`ntit[ pe pat, citind romane de
dragoste, vis[toare ca o cad`n[ din panorame. Se apropie de
u=a dormitorului ]n v`rful picioarelor =i cioc[ni u=or. Nici un
r[spuns. „O fi dormind“, ]=i zise Titu, cu mintea aprins[ brusc
de o droaie de speran\e =i planuri, b[t`nd iar[=i mai tare.
— Cine-i? murmur[ un glas somnoros, r[gu=it =i gros.
— Eu, eu, r[spunse t`n[rul, nemul\umit, recunosc`nd vocea so\ului.
— A, tu e=ti, Titule? Intr[, drag[! urm[ glasul din[untru mai
]nviorat pu\in.
Titu intr[ am[r`t. }ntr-o clipire i se suplberaser[ toate ]nchipuirile: c[ va g[si pe iubita lui cu somnul ]n gene, c[ va profita de ocazie =i o va s[ruta pe ochi, s[-i fure visurile, pe buze,
s[-i soarb[ g`ndurile... =i poate chiar mai mult.
— E=ti singur? ]ntreb[ d`nsul rotindu-=i ochii prin odaie.
— Singur, dragul meu, g`ng[vi ]nv[\[torul, c[sc`nd. Nevast[-mea s-a dus ]n plimbare p`n[-n Armadia, s[ cumpere
nu =tiu ce... Sunt obosit, drag[ prietene, de nici nu-\i ]nchipui.
Azi-noapte am f[cut un chef monstru cu solg[bir[ul, cu popa
din Runc, cu doctorul Filipoiu, cu profesorul Oancea =i ]nc[
c`\iva care au venit mai pe la spartul t`rgului de nici nu mi-i
mai amintesc. Tocmai pe la =apte diminea\a ne-am desp[r\it,
la ber[ria Rahova, dup[ ce cutreierasem vreo cinci c`rciumi...
}n sf`r=it ceva colosal!... +i mi-e un somn!...
Ascult`ndu-l, Titu se posomor] de tot. Iat[ cine are parte de
o comoar[ de femeie ca Rozica! }l c`nt[ri cu dispre\. Lang avea
ni=te must[\i ungure=ti, un nas gros, ochii vii negri =i un p[r
66
Ion
cre\ negru t[ciune. Acuma ]ns[ era at`t de t[b[cit la fa\[, c[
p[rea cu zece ani mai b[tr`n, de=i ]nc[ nu ]mplinise treizeci.
De necaz, Titu pierduse =i pl[cerea de a-i mai povesti b[t[lia.
— Atunci te las, zise, d`ndu-i m`na. }mi pare r[u c[ n-am
g[sit pe nevast[-ta... Transmite-i complimentele mele!
— Da, da, c[sc[ Lang. M[, i-ascult[, bei un coniac?
— Nu, nu, morm[i Titu ursuz, ie=ind. Sunt gr[bit... Trebuie
s[ m[ duc =i prin Armadia...
— Bine, drag[, cum vrei, vorbi ]nv[\[torul; lu[ o sticl[ de
pe mescioara de noapte, b[u o du=c[ \eap[n[, ]=i trase plapuma peste cap =i ]ncepu ]ndat[ s[ sfor[ie ca o dihanie.
}n uli\[ Titu se r[zg`ndi. Ce s[ se mai osteneasc[ prin Armadia? Cum e pornit azi pe ghinion e ]n stare s[ nu ]nt`lneasc[
nici pe doamna Lang, nici pe Lucre\ia Dragu. Iar asta i-ar mohor] sufletul pentru o s[pt[m`n[ ]ncheiat[... Dar nici acas[ nu
voia s[ se ]ntoarc[. Ce s[ fac[, ce s[ fac[?
Era tocmai ]n fa\a cancelariei comunale. Soarele ardea s[
topeasc[ zidurile. Fierbin\eala ]l chinuia. Urc[ repede ]n cancelarie, s[ mai stea de vorb[ cu notarul Stoessel. Dar g[si numai
pe practicantul Hornstein, un fl[c[iandru sl[bu\, sfrijit, cu ochelari, cu o tremur[tur[ nervoas[ din cap, care f[cea sfor\[ri
eroice s[ vorbeasc[ ungure=te. „N-am noroc, degeaba“, ]=i zise
Titu, a=ez`ndu-se la biroul notarului, r[spunz`nd numai din
v`rful buzelor la salutarea practicantului pe care nu-l putea
suferi, cu toate c[ nu-i gre=ise nimic.
Aici cel pu\in avea gazete =i putea s[ citeasc[ p`n[ se va
mai ]nsera =i se va mai potoli z[pu=eala. Ziarele ]l pasionau,
de altfel ca =i pe b[tr`nul Herdelea. Lor ]ns[ nu le mai venea
nici unul, c[ci nu le ajungeau banii s[ pl[teasc[ abonamentele. Au \inut acum c`\iva ani Gazeta Transilvaniei. Herdelea
]=i rupsese de la gur[ =i achitase un sfert de an, primind-o apoi
un an ]ncheiat =i pun`nd pe foc toate soma\iile cu care ]l asalta
administra\ia, c[ „la caz contrar vom ]nceta trimiterea foii“.
Pe urm[ Titu a descoperit ceva mai bun: s[ cear[ abonamente
de prob[ de la ziarele ungure=ti. C`te o s[pt[m`n[, dou[ pri-
67
Liviu Rebreanu
mea jurnalul gratis. C`nd nu mai venea, se adresa altuia pentru
abonamente de prob[. Astfel, ]n schimbul unei c[r\i po=tale, au
avut ziare aproape un an de zile. Dup[ ce le-au ]ncercat pe
toate, au vrut ei s-o ia de la ]nceput, dar zadarnic; c[r\ile lor
po=tale au r[mas f[r[ r[spuns. }nc`t acum erau nevoi\i s[ ]mprumute gazeta preotului Belciug, care pl[tea regulat abonamentul, dar numai spre a dovedi c[ e bun rom`n, c[ci el n-avea
vreme s[ citeasc[ minciunile ziarelor. Titu, umbl`nd mai ]n fiece
zi prin Jidovi\a, o lua de la cancelarie =i nici n-o mai d[dea popii.
+i notarul \inea vreo trei ziare ungure=ti, de asemenea f[r[ a le
citi, dar p[str`ndu-le pentru a\`\atul focului, a=a c[ Titu nu le
putea duce acas[, ci doar s[ le soarb[ ]n cancelarie.
Scufund`ndu-se ]n gazete, Titu ]=i uit[ cur`nd necazul. Citi
p`n[ se ]ntunec[, iar ]nainte de a pleca, sim\indu-se ]nviorat,
povesti totu=i ]nt`mpl[rile din Pripas, ba ]nc[, spre marea
fericire a practicantului, i le povesti pe ungure=te...
5
C`nd se ]ng`na ziua cu noaptea, familia Herdelea se afla
]n p[r ]n pridvor, ca totdeauna ]n zilele frumoase de var[.
Herdelea, ]n vacan\[, pierdea vremea mai cur[\ind c`te un
pom prin gr[dina din spatele casei, mai plivind c`te o buruian[,
iar dup[ mas[ se odihnea un ceas, dou[ ]n stupin[, alintat de
zumzetul harnic al albinelor. Doamna Herdelea robotea toat[
ziua cu buc[t[ria. N-ar fi ]ng[duit fetelor pentru nimica-n lume
s[ se apropie de cuptor. Doar sp[latul vaselor =i c[ratul apei
c[deau ]n sarcina Ghighi\ei, pe c`nd cur[\enia casei r[m`nea
]n st[p`nirea Laurei, care, fiind fat[ mare, avea ambi\ia s[ potriveasc[ toate astfel ]nc`t s[ se observe pretutindeni gustul ei
delicat... Treburile se ispr[veau ]ns[ p`n[ pe ]nserat. Urma
odihna ]n pridvor, unde femeile, brod`nd sau cro=et`nd, vorbeau =i r`deau, ]n vreme ce Herdelea, cu pipa-n gur[, r[sfoia
c`te-o carte. Satul ]ntreg =i jum[tate din hotar se ]ntindeau ]n
fa\a lor ca o hart[ mare cu reliefuri ]n culori. Oamenii care se
68
Ion
]ntorceau de la c`mp sau mergeau spre Jidovi\a, tr[surile care
umblau ]ntre Armadia =i Bistri\a defilau pe dinaintea lor, oferindu-le prilejuri mereu noi de vorb[. Apoi c`nd venea ]ntunericul, fetele, ]n frunte cu mama lor, ]ncepeau s[ c`nte
roman\e vechi rom`ne=ti cu ni=te voci simpatice de sopran,
acompaniate uneori de basul ]nv[\[torului...
Doamna Herdelea era c`nt[rea\[ ]nfl[c[rat[ =i o femeie
foarte evlavioas[. Toat[ ziua, \in`nd tig[ile de coad[ =i
amestec`nd ]n oale, l[l[ia c`ntece sau rug[ciuni, iar duminica, fiindc[ n-avea r[gaz s[ mearg[ la biseric[, c`nta singur[,
acas[, toat[ liturghia. De altfel a avut o tinere\e glorioas[. Fat[
de \[rani s[raci, r[mas[ de mic[ orfan[ de tat[, a ajuns sub
obl[duirea unchiului ei, Simion Munteanu, ]nv[\[tor pe vremuri ]n Monor. De la unchiul ei i s-a tras tot norocul ]n via\[.
Munteanu a fost un dasc[l harnic =i un rom`n ]nfocat. Ca s[
fereasc[ de ungurizare t`rgu=orul, re=edin\[ de var[ a unei familii de con\i, a muncit din r[sputeri. Din „irozii“ de Cr[ciun
el a f[cut un fel de teatru religios, cu costume, cu c`ntece =i
cu dialoguri. Maria Drujan ]ntruchipa pe }ngerul Domnului,
]mbr[cat[ ]n alb. }i =edea foarte bine =i s-a distins prin r`vna =i
iste\imea cu care ]ndemna pe cei Trei Crai de la r[s[rit s[ se
]nchine ]n fa\a M`ntuitorului ce se na=te ]n fiecare an.
Spre fericirea Mariei, ]nv[\[torul Munteanu nu s-a mul\umit
numai cu „irozii“. }ncurajat de buna primire, a organizat mai
pe urm[ reprezenta\ii de teatru, recrut`nd dintre fetele =i fl[c[ii
mai de=tep\i pe interpre\ii operelor lui Alecsandri, care atunci
]ncepeau s[ p[trund[ mai bine =i ]n Ardeal. S-a dus vestea acestor reprezenta\ii ]n tot \inutul Some=ului. Oamenii veneau din
toate satele s[ vad[ =i s[ aud[ teatru rom`nesc, dornic de-a se
]nsufle\i. +i diletan\ii lui Simion Munteanu jucau cu at`ta inim[
]nc`t uimeau lumea. Sufletul lor ]ns[ era t`n[ra =i dr[g[la=a
Maria Drujan care, ]n scurt[ vreme, a cucerit admira\ia tuturor, fiind cea mai istea\[. }n Piatra din cas[ =i mai cu seam[ ]n
Rusaliile a cules succese neuitate. La un banchet, dup[ reprezentarea Rusaliilor, protopopul din +oimu=, om foarte ]nv[\at
69
Liviu Rebreanu
=i umblat prin lume, a \inut un toast ]n care, sl[vindu-i ]nsu=irile
artistice, a proclamat-o, ]n aplauzele tuturor, primadon[ diletant[. Maria a pl`ns de bucurie, de=i n-a ]n\eles ce ]nseamn[
porecla ce i-a h[r[zit-o. }n urma cuv`nt[rii, protopopul a ]ncercat s[ ciupeasc[ pu\in[ curte primadonei, dar zadarnic...
Azi d[sc[li\a ]=i aminte=te cu lacrimi ]n ochi de vremile acelea de aur. Cum au pierit, parc[ nici n-ar fi fost! Atunci a ]nv[\at
ea c`ntecele pe care acuma le ]nva\[ de la ea fetele ei. Atunci!
Treizeci de ani au trecut de-atunci... Dup[ Rusaliile a cunoscut
pe Zaharia Herdelea, ]nv[\[tor cu mult viitor ]n Lechin\a, s-a
m[ritat, a avut nou[ copii, i-au murit =ase, to\i dup[ ce i-a scos
din nevoi, a muncit ca o roab[, a uitat toate veseliile =i petrecerile =i a ]mb[tr`nit. Din frumuse\ea ei de odinioar[ n-au mai
r[mas dec`t urme =i amintiri. +i c`ntecele, s[rmanele, scrise
de m`na ei ]ntr-un caiet mare, ca s[ nu le uite. M`ng`ierea o
g[se=te acuma ]n credin\a ]n Dumnezeu, fierbinte =i neclintit[, =i ]n bucuria c[-=i vede copiii mari, gata s[-=i ia zborul
]n via\[...
Noaptea se ]n[l\a din ascunzi=uri, sugrum`nd cele din urm[
zv`rcoliri de lumin[. Peste sat alb[streau valuri de fum, iar
hotarul respira greu, ]nv[luit ]ntr-o boare u=oar[. Zgomotele
se deslu=eau din ce ]n ce mai limpede. Se auzeau c`inii cum
]=i r[spundeau l[tr`nd, chem[rile scurte pe \arin[ sau din casele
]ndep[rtate, =oaptele oamenilor ce soseau de la lucru pe =oseaua alb[, r[scolind colbul cu pa=ii lor grei =i osteni\i, sc`r\`itul
carelor goale ]ntov[r[=ite de \[rani slei\i de munc[ =i urmate
de c`ini cu botul ]n p[m`nt =i cu coada ]n v`nt, mirosind
=an\urile =i gardurile... Ajung`nd la crucea din capul satului,
trec[torii ]=i curmau vorbele, se ]nchinau descoperindu-se =i
apoi d[deau „bun[ seara“ familiei Herdelea care c`nta neobosit[. To\i s[tenii ascultau cu drag c`ntecele. Copiii se opreau
pe podul de peste P`r`ul Doamnei, c[scau gura c`te-o bucat[
de vreme =i pe urm[ porneau ]n goan[...
Erau pe la strofa a treia, c`nd Ghighi =opti misterios:
— Uite pe Toma Bulbuc =i pe George!...
70
Ion
Laura =i b[tr`nul Herdelea ]ncetar[ brusc c`ntecul, curio=i
s[ vad[ victima b[t[liei de-asear[. Doamna Herdelea ]ns[ nu
voia s[-=i piard[ seriozitatea pentru un lucru de nimic =i continu[ singur[ toat[ strofa urm[toare. Totu=i, c`nd Toma =i feciorul se oprir[ la poart[, intr`nd ]n vorb[, ]=i domoli =i ea
glasul, biruit[ de curiozitate, l[l[ind doar melodia ca s[ poat[
auzi ce spun pricina=ii.
Toma ar fi putut cobor] de pe hotar de-a dreptul acas[. A
vrut ]ns[ ]nadins s[ treac[ pe-aici, s[ povesteasc[ =i
]nv[\[torului pozna. Se aprinse repede =i ]ncepu s[-=i laude
feciorul =i s[ oc[rasc[ pe Ion. }n cele din urm[ puse pe George
s[-=i ridice c[ma=a, s[ arate domnilor v`n[taia din spinare.
— Sudui, m[i Toma, sudui =i nu te temi de Dumnezeu, care
vede =i aude toate! strig[ atunci Zenobia, de peste drum, din
mijlocul ogr[zii.
|[ranul, speriat de gura Glanet[=i\ei, se potoli ]ndat[. Nu
mai r[spunse nimic, ci ]=i lu[ doar r[mas bun de la Herdelea
=i plec[ plouat =i gr[bit, urmat de George. Zenobia ]l petrecu
]n afurisenii p`n[ ce ]l pierdu din ochi. Pe urm[ ie=i ]n uli\[,
se apropie p`n[ pe pod.
— Nu se mai satur[, m`nca-l-ar pe=tii Dun[rii de zg`rcit =i afumat! }mi ponegre=te b[iatul parc[ i-ar fi pr[p[dit averea, =i nu alta!
Familia ]nv[\[torului r`se cu mare poft[ de p[\ania lui Toma,
iar Herdelea r[spunse z`mbind femeii:
— Ehei, Zenobio, crezi tu c[ cei boga\i vor s[ =tie de necazurile altora?
— Da s[-i ard[ focul, c[ prea-s c`ino=i la suflet... Din tind[
l-am auzit cum se ]mb[la =i n-am mai putut r[bda, z[u a=a...
Mai sporov[i pu\in, verzi =i uscate, apoi fugi acas[ aduc`ndu-=i aminte c-a l[sat m`ncarea ]n clocot =i o fi dat ]n foc...
— |eap[n l-a pocnit =i Ion, zise ]nv[\[torul dup[ un r[stimp.
— Cum nu, dac[ l-a lovit cu un l[tunoi! s[ri Ghighi, vr`nd
s[ le povesteasc[ iar toat[ ]nt`mplarea.
D[sc[li\a ]ns[ ]ncepu Hora Grivi\ei mulcomind astfel zelul
fetei. Dar nici asta n-avu parte s-o c`nte p`n[ la sf`r=it, c[ci ]n
71
Liviu Rebreanu
cur`nd veni Belciug cu Vasile Baciu. Popa fusese la c`mp s[
supravegheze munca la o livad[ a bisericii. }i era cald =i mai
ales ]l chinuia o sete cumplit[. Ghighi ]i aduse c`t ai bate din
palme un pahar de ap[.
Vorbir[, fire=te, despre b[taia de azi-noapte care aprinsese
tot satul. Preotul fierbea de indignare.
— De mult tot aud c[ feciorul Glaneta=ului s-a f[cut un
becisnic, dar tot n-am crezut. Isprava de acum ]ns[ le-a pus
v`rf la toate. Trebuie s[ se ispr[veasc[ odat[ ]n sat cu b[t[u=ii,
altminteri m`ine-poim`ine ne-om pomeni c[ au ]nceput s[
omoare oameni!...
To\i t[cur[, p[trun=i de revolta lui. Numai Ghighi ]ntreb[,
copil[re=te:
— Dar dac[ nu se =tie care-i de vin[?
— Cum nu se =tie, domni=oar[? se mir[ Belciug. Crezi
dumneata c[ poate s[ fie George vinovat?
— Eu cred, r[spunse fata hot[r`t.
Popa z`mbi acru, dezvelindu-=i din\ii p`n[ la gingii.
— Eu ]ns[, cu voia dumitale, nu cred, zise apoi pu\in batjocoritor.
Doamna Herdelea, nemul\umit[ c[ vede pe Vasile Baciu
]mpreun[ cu preotul, dup[ necuviin\ele de la hor[, interveni,
uit`ndu-se peste capul lui Belciug:
— }n orice caz, Ion e b[iat cumsecade. E muncitor, e harnic, e s[ritor, e iste\. Omul mai gre=e=te, c[ doar de-aceea-i
om. Nu trebuie s[ os`ndim a=a u=or.
Preotul z`mbi iar, mai acru =i ]ncurcat, neg[sind repede un
r[spuns potrivit.
— Amu m-a= amesteca =i eu, ca omul prost, de! ]ncepu
Vasile Baciu =terg`ndu-=i gura cu m`necile c[m[=ii.
Dar d[sc[li\a ]i t[ie vorba aspru:
— Ba tu n-ai ce s[ te amesteci, Vasile!... Slav[ Domnului,
m-am ]nt`mplat =i eu la hor[, ieri, tocmai cu p[rintele, c`nd ai
venit beat ca un porc =i te-ai ag[\at de Ion din senin! M[ mir
numai c[ p[rintele te mai rabd[ pe l`ng[ dumnealui, ]n loc s[
se fereasc[ de tine ca de cium[!
72
Ion
Baciu ]nghi\i ]n sec, se uit[ la Belciug, apoi la ]nv[\[tor,
apoi la domni=oare, z[p[cit, se sc[rpin[ ]n cap =i murmur[:
— De... cam a=a-i...
}ntre timp preotul ]=i reg[sise ]ncrederea =i acuma zise, cu
un sur`s care pe doamna Herdelea o sup[ra:
— Fire=te, nici Vasile nu-i u=[ de biseric[... Nu, nu... Dar
omul beat e neom =i-i mai ier\i f[r[delegile...
— Da Ion n-a fost beat asear[? ]ntrerupse Ghighi.
— Nu te mai tot amesteca =i tu ]n vorbele oamenilor, o dojeni Herdelea care, de=i se du=m[nea ]ntr-ascuns cu popa, nu
voia s[ ajung[ la ceart[ ca s[ nu dea pild[ rea s[tenilor.
— Mai cu seam[ — urm[ Belciug, f[r[ a \ine seama de
vorbele fetei, — c[ d`nsul avea =i oarecare temei s[ dea o lec\ie
b[t[u=ului...
— Umbl[ mereu s[ suceasc[ min\ile Anu\ei, c[ doar-doar
m-o face s[ i-o dau, vorbi \[ranul prinz`nd iar curaj.
— +-adic[ de ce nu i-ai da-o? zise d[sc[li\a, aprinz`ndu-se.
De ce? Crezi c-ai face r[u?
— Nu i-a= da-o s[ =tiu de bine c[... f[cu Vasile cu un glas
]n[bu=it, cu ochii ]nfl[c[ra\i deodat[ de ]nd[r[tnicie.
— Apoi vezi c-a=a sunte\i voi, pro=tii... Uite-a=a, n[t`ngi =i
c[pc[uni!... Adic[ pentru c[ tu ai c`teva petice de p[m`nt,
nu-\i mai ]ncapi ]n piele de fudulie? }n loc s[ iai un fecior care
=tii c[ n-are s[-\i h[rt[p[neasc[ ce-i dai, tu te g`nde=ti numai
la avere. Parc[ cu averea ai s[ te ]ngropi... Duce\i-v[, s[ nu v[
mai aud nici de nume!
Doamna Herdelea se nec[jea totdeauna repede. Acuma
]ns[ sim\ea c[, de va mai ]ntinde vorba, vor ajunge la sfad[.
Deci se scul[ =i intr[ ]n cas[.
— Femeile judec[ foarte u=or, zise Belciug, m`hnit de cuvintele d[sc[li\ei, care i se p[rea c[-l priveau pe d`nsul. Via\a
e totu=i mult mai complicat[. Fiecare ]=i =tie necazurile lui =i
le potrive=te cum crede mai bine...
Pe uli\[ venea ]ncet Ion, cu o pal[ de f`n proasp[t ag[\at[
]n coas[. C`nd ]l z[ri, preotul ]ng[lbeni. Se sili s[ se
73
Liviu Rebreanu
st[p`neasc[, dar c`nd fl[c[ul murmur[ respectuos „bun[
seara“, m`nia ]i porni limba:
— S[-\i fie ru=ine, Ioane, de cele ce faci! Ru=ine s[-\i fie!
Ion se opri uluit =i de-abia dup[ un r[stimp putu r[spunde:
— De ce, domnule p[rinte?
— Fiindc[ e=ti un stricat =i-un b[t[u= =-un om de nimic!
Asta e=ti! Ar trebui s[ dai pilde celorlal\i feciori, c[ te \ii mai
de=tept ca to\i, dar umbli numai dup[ blestem[\ii... Mai mare
ru=inea!...
Fl[c[ului ]i pieri toat[ oboseala din oase. S`ngele ]i n[v[li
]n obraz. Vru s[ r[spund[ cu o sudalm[, dar ]=i mu=c[ buzele
=i-=i urm[ apoi calea zic`nd nep[s[tor doar at`ta:
— Bine, bine... Noapte bun[!
— Obraznic! s`s`i Belciug mai ]nd`rjit. Las’ c-am s[-\i dau
eu o lec\ie s[ n-o ui\i a=a cur`nd!...
— +i tu e=ti prea aspru cu el, p[rinte, observ[ Herdelea
]mp[ciuitor.
Bl`nde\ea ]nv[\[torului ]ns[ ]l ]nfurie mai r[u.
— Sunte\i voi ]ng[duitori cu d`nsul =i pentru mine! Deaceea =i-a luat nasul la purtare!...
Belciug plec[ fierb`nd, f[r[ a-=i mai lua r[mas bun.
Ap[rarea lui Ion de c[tre familia Herdelea i se p[rea o jignire
personal[. De altfel, din ziua c`nd a intrat ]nv[\[torul ]n sat, a
cam sim\it el c[ umbl[ s[-i sape =i s[-i =tirbeasc[ autoritatea.
A ]nghi\it multe r[ut[\i m[runte numai s[ nu zic[ lumea c[
doi surtucari rom`ni nu pot tr[i ]ntr-un sat nedezbina\i. Dar
acuma s-a l[murit deplin. Acuma =i-au dat arama pe fa\[. Ei
totdeauna ap[r[ pe cei care-i os`nde=te d`nsul. „Dac[-i a=a,
a=a s[ fie, ]=i zise, p[=ind foarte gr[bit, ]nc`t Vasile Baciu de-abia
se \inea al[turi de el. Eu ]ns[ n-am s[-mi schimb p[rerile de
dragul num[nui!...“
Baciu ]i pofti noapte bun[. Nici nu-l auzi. M`nia ]l rodea.
C`nd ajunse acas[ nu se mai g`ndea la Ion. Era furios pe
Herdelea.
74
Ion
6
Dup[ ce plec[ Belciug, ]nv[\[torul murmur[ printre din\i:
— Uite cum se burzuluie=te ponihosul, bat[-l Dumnezeu!
Dar pe urm[, g`ndindu-se mai bine, ]i p[ru r[u c-a ajuns
la ciorov[ial[ cu popa, care e un suflet acru, ]n stare s[ se
r[zbune c`nd nici nu visezi. P`n[ acuma se mai folosea cu
c`te ceva de la Belciug: ba tr[sura pentru balurile din Armadia, la care trebuia s[-=i duc[ fetele, ba „]mprumut[-mi vreo
doi zlo\i, frate Ioane, p`n[ la leaf[“, ba c`te altele... Om cu om
tr[ie=te. Cearta f[\i=[ i-ar desp[r\i ca un zid... Se hot[r] deci s[
caute s[ ]ndrepte lucrurile... Mai ]nt`i trebuie s[ potoleasc[
pornirea d[sc[li\ei ]mpotriva preotului. Apoi are s[ se fac[ a
nici nu-=i aduce aminte de ce s-a ]nt`mplat =i s[ continue a
vorbi cu Belciug, c`nd se vor ]nt`lni. Astfel cel pu\in aparen\ele
prieteniei fiind salvate, popa nu va putea face nimic pe fa\[ =i
toate se vor ]ntoarce ]n bine...
Doamna Herdelea cu fetele, ]nc[lzind bucatele pentru cin[
=i a=tern`nd masa, f[ceau pe Belciug cu ou =i cu o\et. Aci ]l
oc[rau, aci r`deau de barba lui \epoas[, b[tut[ parc[ ]n cuie,
sau de redingota lui unsuroas[ =i tocit[ pe care, dup[ cum
spunea el ]nsu=i, n-a schimbat-o de =apte ani ]ncheia\i. }n cele
din urm[ toate trei se sileau s[-i g[seasc[ o porecl[ caraghioas[
potrivit[.
}nv[\[torul le ascult[ un r[stimp cl[tin`nd din cap
nemul\umit, apoi ]=i lu[ inima-n din\i =i zise:
— C`nd se amestec[ femeile ]n vorbele b[rba\ilor, nici
dracu nu te mai descurc[...
Toate trei se repezir[ pline de indignare. Se ]ncinse o dezbatere stra=nic[ ]n care nici Herdelea nu mai avu r[gaz s[ deschid[ gura... }n toiul ne]n\elegerii pic[ =i Titu de la Jidovi\a.
— Ce-i, ce-i? ]ntreb[ d`nsul arunc`ndu-=i p[l[ria pe pat =i
tr`ntindu-se obosit pe un scaun l`ng[ masa pus[. Am asudat
ca un cal... Groaznic[ z[pu=eal[!
Ca ]ntotdeauna, bucur`ndu-se de un prestigiu deosebit ]n
s`nul familiei, fu poftit zgomotos s[-=i spun[ p[rerea ]n ches-
75
Liviu Rebreanu
tia Belciug. Ascult[ cu mare seriozitate am`ndou[ p[r\ile =i,
la sf`r=it, d[du dreptate tuturor:
— Bine-a\i f[cut, c[ i-a\i mai t[iat pu\in din nas. A ]nceput
s[ se cam obr[zniceasc[. }n privin\a asta nu mai ]ncape
discu\ie. Dar iar[=i nu trebuie s[ ajungem la cu\ite. Nu-i frumos =i nu se cuvine. Nu uita\i c[ ave\i nevoie de tr[sura popii
pentru balul din octombrie! Dac[ r[m`nem certa\i, cum mai
mergem la bal? Ori poate dori\i s[ mergem pe jos? Bine v-ar
=edea, ]n toalete de bal, cu pantofi albi =i pe jos!
Titu r`se cu superioritate. Numai Ghighi nu se d[du ]nvins[:
— Ce ne pas[? Lu[m tr[sura notarului =i gata!
— E=ti tu sigur[ c[ notarul ne-o d[? r[punse Titu, hot[r`tor.
+-apoi chiar dac[ ne-ar da-o, nu uita c[ a notarului e stricat[
=i nici n-are arcuri. Ne-am face de minunea lumii tr[g`nd ]n
Armadia, la bal, ]ntr-o hodoroag[ de c[ru\[ ca a notarului!...
Judecata lui Titu mul\umi pe to\i =i ]n cur`nd afacerea cu
popa se stinse...
Dup[ cin[ ie=ir[ iar ]n pridvor. Luna tocmai se ivea m`ndr[
=i rece de dup[ un deal, ]ntinz`nd o p`nz[ alb[ de lumin[
peste sat. Stelele lic[reau sfioase pe cerul v`n[t-]nchis.
C`ntecele re]ncepur[, ]nt`i fricoase, apoi tot mai r[sun[toare.
Ion al Glaneta=ului veni ]n capul gol =i se ]nfipse ]n poart[,
s[ aud[ mai bine cum horesc domnii.
}ntr-o pauz[, Laura, amintindu-=i de ispr[vile fl[c[ului,
murmur[:
— Spune, Ioane, adev[rat, \i-e drag[ \ie Anu\a?
Ion =ov[i, z`mbi ]ncurcat:
— De, domni=oar[, mi-e drag[... Adic[ de ce s[ nu-mi fie
drag[?
Laura vru s[-i spuie c[ Ana e mai ur`\ic[ dec`t Florica, dar
se r[zg`ndi =i t[cu.
— Bine zice el, ad[ug[ Herdelea. Ana-i fat[ foarte bun[...
— P[cat numai c[ are tat[ tic[los, observ[ d[sc[li\a.
— A=a-i, doamn[, morm[i fl[c[ul. Dar mie nu-mi pas[ de
tat-s[u... Cu tat-s[u am eu s[ m[ ]nsor?
76
Ion
Pe uli\[ trecu o calea=c[ elegant[, ]n goana cailor.
— Cine-o fi? =opti Ghighi vis[toare.
T[ceau acum to\i. }n G`rla Popii, peste drum, or[c[iau
broa=tele. C`inele st[tea lungit ]n mijlocul uli\ei. Din sat porni
un c`ntec vesel de fluier, at`t de vesel ]nc`t lumina alb[ parc[
tremura de pl[cere... Deodat[ Ion oft[ lung =i, ]mbr[\i=`nd cu
o iubire p[tima=[ p[m`nturile adormite, ]ng`n[ ca =i c`nd ar
fi vorbit cu sufletul s[u:
— Ce s[ fac?... Trebuie s-o iau pe Ana!... Trebuie!...
77
Liviu Rebreanu
CUPRINS
Capitolul III
IUBIREA
1
Belciug r[m[sese v[duv din primul an al preo\iei. }=i iubise
mult nevasta =i pierderea ei i-a ]n[crit sufletul. Era boln[vicios
=i at`t de jig[rit c[, v[z`ndu-l, te ]ntrebai: cum de-=i mai poate
\inea via\a? C`nd apoi a z[cut c`teva luni la spitalul din Cluj,
unde medicii i-au scos un rinichi, toat[ lumea i-a pus cruce. +i
totu=i, slab, galben, pr[p[dit cum era, hr[nindu-se mai mult cu
lapte =i ou[, tr[ia =i se ]nver=una parc[ =i-ar fi pus ]n g`nd s[
]groape el tot satul. V[duvia =i str[=nicia i-au dob`ndit faima de
sf`nt. Veneau la d`nsul oameni =i din al cincilea jude\, s[ le
citeasc[ sau s[-i spovedeasc[. |[ranii ]l respectau mai ales pentru
c[, de c`nd i-a murit preoteasa, nimeni nu l-a sim\it umbl`nd
dup[ femei. Al\i popi, chiar mai b[tr`ni ca d`nsul, ]=i luau \iitoare tinere, care s[ le ]ndulceasc[ v[duvia. Belciug, pentru a-i
g[ti de m`ncare =i a-i deretica prin cas[, avea pe baba Rodovica, at`t de vestit[ ca evlavioas[ ]nc`t ea fr[m`nta ]ntotdeauna
prescurile; ]ncolo dou[ slugi la vite =i ]n ograd[...
Dar preotul mai era =i o fire ]nc[p[\`nat[. Orice contrazicere ]l ]nt[r`ta =i chiar ]l chinuia. Zile =i uneori s[pt[m`ni
]ntregi ]l rodea un cuv`nt sau o privire nepl[cut[. Dac[ doreai
s[-\i fac[ vreun bine, trebuia s[-i ceri s[-\i fac[ r[u.
Acuma Herdelenii =i Ion nu-l l[sau s[ se odihneasc[. Se
]nfuria ]n sine c`nd pe ]nv[\[toare, c`nd pe feciorul
Glaneta=ului. Dac[ familia Herdelea n-ar fi luat partea lui Ion,
s-ar fi potolit singur. B[t[ile ]ntre fl[c[i fac doar parte din programul multor duminici =i s[rb[tori. A=a ]ns[ ]nt`mplarea lua
]n ochii lui o ]nf[\i=are provocatoare. Se sim\ea obligat s[ se
apere. }i p[rea r[u c[ dasc[lul nu se ar[ta sup[rat dup[ ciocnirea de deun[zi. Aceasta ]l silea s[-=i ascund[ =i el m`nia.
78
Ion
R[m`nea totu=i hot[r`t s[ pedepseasc[ pe Ion, m`ng`indu-se
c[ o parte se va r[sfr`nge, m[car indirect, asupra ]nv[\[torului...
Miercuri seara, c`nd, ca de obicei, fl[c[ii s-au str`ns ]n fa\a
c`rciumii s[ mai stea de vorb[, s-a f[cut pace ]ntre Ion =i
George, ]nc`t =i-au dat m`na. Pentru un fleac de b[taie nu se
poate s[ fie sup[ra\i ni=te oameni de treab[. A doua zi Toma,
]ndemnat de George, s-a dus iar la Belciug s[-l roage frumos
s[ ierte pe al Glaneta=ului.
Aceasta a pus v`rf la toate. P`n[ acum mai =ov[ise, c[ci ]nc[
nu probozise nominal pe nimeni ]n biseric[. Totdeauna vorbea,
pov[\uia, amenin\a sau dojenea de pe amvon numai ]n general.
Interven\ia ]mp[ciuitoare a lui Toma ]ns[ l-a hot[r`t definitiv.
+i astfel duminica urm[toare, rezemat cu cotul de un sfe=nic
]mp[r[tesc, cum avea d`nsul obiceiul s[ predice, dup[ ce
pov[\ui pe oameni s[ mai d[ruiasc[ din c`nd ]n c`nd c`te ceva
pentru biserica cea nou[ ale c[rei lucr[ri vor ]ncepe ]n cur`nd,
vorbi de cei ce st`rnesc vrajba ]ntre s[teni, ispiti\i =i m`na\i de
Necuratul. Apoi, oprindu-se pu\in, d[du ca pild[ de ]nvr[jbire
pe feciorul Glaneta=ului. Toat[ lumea ]ntoarse capul, ca la comand[, spre Ion care se f[cu galben, puse ochii ]n p[m`nt,
tremur`nd de ru=ine, sim\ind privirile celorlal\i cum ]l sfredeleau, ne]ndr[znind nici m[car s[ se mi=te pe loc. Popa urm[
din ce ]n ce mai aspru, numindu-l capul tuturor relelor din sat,
pomeni despre b[taia de la Avrum =i de altele mai de demult
=i, cu ochii ridica\i spre tavanul bisericii de lemn, ]l amenin\[
cu m`nia lui Dumnezeu aici =i dincolo de moarte.
Dojana preotului ]l =fichiuia ca un bici de foc. Numai
tic[lo=ii sunt astfel lovi\i ]n fa\a lumii ]ntregi. Dar el de ce e
tic[los? Pentru c[ nu se las[ c[lcat ]n picioare, pentru c[ vrea
s[ fie ]n r`ndul oamenilor? }i ardeau obrajii =i tot sufletul de
ru=ine =i de necaz... A=tept[ un prilej, c`nd ispr[vi popa predica, ie=i afar[, se duse glon\ acas[, se lu[ la har\[ cu tat[l
s[u, pentru cine =tie ce, =i pe urm[ porni, fierb`nd, spre Jidovi\a,
unde intr[ de-a dreptul ]n c`rciuma Zim[lei. B[u toat[ ziua.
Cel pu\in dac[ popa l-a f[cut netrebnic ]n biseric[, s[ fie cu
79
Liviu Rebreanu
adev[rat netrebnic. Se pl`nse de necinstea ce-a ]ndurat-o tuturor \[ranilor de prin ]mprejurimi care se adunau duminica
]n Jidovi\a, singurul sat ovreiesc din toat[ \ara, a=ezat la o
]ncruci=are de drumuri, av`nd o fabric[ de spirt =i ]n fiecare
cas[ c`te o cr`=m[. Mai spre sear[, c`nd rachiul ]i amor\i de
tot sim\irea, se l[ud[ c[ n-are s[ se lase p`n[ nu va lua pe Ana
de nevast[, numai ca s[-i arate el popii c[, dac[-i la adic[telea,
nu-i pas[ lui de nimeni ]n lume. }n cele din urm[ se lu[ la
har\[ cu un fl[c[u din Parva, care, fiind treaz, ]l b[tu m[r.
A doua zi, dezmeticindu-se din be\ie =i din aiureala probozeniei, ]i p[ru r[u c[ =i-a cheltuit b[ni=orii prin Jidovi\a =i c[
s-a jeluit str[inilor de ce i s-a ]nt`mplat. }=i zise c[ bine i-a
f[cut popa, pentru c[ ]ntr-adev[r e vinovat. Adic[ ce vrea
d`nsul? S[ se ]nsoare cu o fat[ care nu i-e drag[, oric`t caut[
s[ se prefac[, numai pentru c[ are avere?... }=i aminti de Florica. Ce bun[tate de fat[. +i frumoas[... +i c`t a iubit-o p`n[ ce
nu i-a tr[snit prin minte g`ndul s[ ia pe Ana!... Pe Florica i-ar
da-o v[dana lui Maxim Oprea cu am`ndou[ m`inile, ar fi
mul\umit, ar avea copii, s-ar trudi ]mpreun[ =i poate c-ar agonici mai mult dec`t lu`nd-o pe cealalt[...
Se puse pe munc[ mai v`rtos, ca =i c`nd s-ar fi hot[r`t s[
se ]nsoare cu fata Todosiei. Seara era fr`nt de oboseal[ =i totu=i
se sim\ea mai zdrav[n ca p`n[ acuma, mai pornit s[ ]nfrunte
via\a. G`ndurile ]ns[ ]l fr[m`ntau mereu. }=i zicea din ce ]n
ce mai des c[, robotind oric`t, nu va ajunge niciodat[ s[ aib[
=i el ceva. Vas[zic[ va trebui s[ fie ve=nic slug[ pe la al\ii, s[
munceasc[ spre a ]mbog[\i pe al\ii? Toat[ iste\imea lui nu
pl[te=te o ceap[ degerat[, dac[ n-are =i el p[m`nt, mult,
mult... M`ine-poim`ine ]l vor cople=i poate copiii. Cu ce-i
va hr[ni =i mai cu seam[ ce le va l[sa dup[ moarte? Nici
barem c`t va avea el, c[ci el tot r[m`nea cu trei loc=oare,
bune, rele, cum sunt... +i-l vor blestema copiii precum
blestem[ =i el, ]n clipele de dezn[dejde, pe tat[l s[u, pentru
c[ a irosit p[m`ntul ce l-a avut, =i pe mam[-sa, pentru c[ nu
i s-a ]mpotrivit.
80
Ion
Umbla pe uli\[ cu ochii ]n jos =i parc[ nu mai ]ndr[znea s[
se uite ]n fa\a oamenilor. }=i ]nchipuia c[ ar ]nt`mpina numai
priviri comp[timitoare, care l-ar nec[ji, sau batjocoritoare, care
l-ar ]nfuria. Zenobia, tr[g`nd cu urechea pe ici =i pe dincolo,
ca toate femeile, auzea =i-i spunea c[ lumea vorbe=te c-ar fi
mai bine s[ se ast`mpere cu Ana, care nu-i de nasul lui. Vorbele acestea ]l m`niau =i-l ]nc[p[\`nau ]nt`i, apoi ]l mole=eau.
Uneori se g`ndea c[ numai de la George pornesc zvonurile
rele. }ntr-o sear[ a alergat ca un nebun s[-l bat[. Dac[-l ]nt`lnea
poate c[-l omora. I-a r[mas ]ns[ ]n inim[ un fel de sfial[ fa\[
de feciorul lui Toma Bulbuc. }l ocolea ca s[ nu dea ochii cu
d`nsul. I se p[rea c[ George are o bucurie ascuns[ ]n privire,
pentru c[ din pricina lui a fost umilit. Cu c`t vorbele lui erau
mai bune =i mai bl`nde, cu at`t ]l a\`\au mai tare.
Nu se mai ducea seara pe la Ana, cum obi=nuia ]nainte de
pozn[. C`nd a aflat ]ns[ c[ ]n schimb George a ]nceput s[ dea
t`rcoale fetei, l-a cuprins o m`nie mare, a tr`ntit =i a suduit toat[
ziua, s-a certat cumplit cu Glaneta=u =i era c`t pe-aci s[-l snopeasc[ pentru c[ l-a f[cut f[r[ noroc, iar pe urm[ a b[ut singur,
t[cut =i posomor`t, o cup[ de rachiu, la Avrum, pe prisp[. }i
venea s[ turbeze g`ndindu-se c[ p[m`nturile lui Vasile Baciu
vor ]nmul\i averea lui George, iar el va r[m`ne tot calic, mai
r[u chiar dec`t o slug[...
Se ]nt`lnea cu Ana uneori, dar nu-i vorbea. }i d[dea bine\e
ca oricine. Fata avea un sur`s dureros pe buze... Poate c[ nici
ea nu-l mai vrea! Poate c[ dragostea ei a fost numai o ]nchipuire
a lui? Mai ales c[ acum, de la o vreme ]ncoace, Vasile Baciu
prea ]l ]mbulzea cu prietenia, ceea ce putea ]nsemna c[ nu-i
mai pas[ de d`nsul...
Apoi, ]ntr-o s`mb[t[ seara, a stat primprejurul c`rciumii, cu
fl[c[ii, p`n[ pe la miezul nop\ii. Era foarte vesel; singur nu-=i
d[dea seama de ce. C`nta din frunz[, iar ceilal\i chiuiau =i
trop[iau. Dintre zecile de glasuri, Ion parc[ auzea numai pe al
lui George, aspru =i r[gu=it, ca de coco= b[tr`n. }n ]ntunericul
cenu=iu ]l vedea ca ziua, burduhos, \op[ind greoi, printre
81
Liviu Rebreanu
ceilal\i... I se p[ru at`t de caraghios, ]nc`t ]l umfla r`sul... C`nd
s-au desp[r\it, l-a p`ndit unde se duce? George a trecut prin fa\a
casei lui Baciu, s-a uitat pu\in, a fluierat scurt ca =i c`nd ar fi ]ntrebat
ceva, apoi, neprimind r[spuns, =i-a urmat calea ]n mers leg[nat
=i lene=... Inima lui Ion zv`cni s[lbatic de bucurie. Suspin[ u=urat
=i se hot[r] s[ intre la Ana, s[-i mul\umeasc[ =i s[-i cear[ iertare.
Totu=i trecu pe dinaintea casei f[r[ s[ se opreasc[. O lu[ pe Uli\a
din dos, gr[bit, ]nfierb`ntat de bucurie, =i intr[ ]nceti=or ]n ograda
v[duvei lui Maxim. Doi c`ini ciob[ne=ti, c`t ni=te vi\ei, h[m[ir[
de dou[ ori, ]l recunoscur[ =i se gudurar[ la picioarele lui. Se
apropie tiptil de fereastr[, plec`ndu-se ca s[ nu-l vad[ cineva
din[untru, =i b[tu cu degetul ]n geam de trei ori, u=or, ca o ar[tare.
Pe urm[ se a=ez[ pe prisp[ =i a=tept[. Un c`ine veni l`ng[ d`nsul,
]i linse m`inile noduroase, ]=i culc[ pe genunchii lui capul.
G`ndurile fl[c[ului erau at`t de ]nc`lcite c[ nici nu mai ]ncerca
s[ le limpezeasc[. Numai bucuria ]i tremura ]n inim[, mereu vie
=i st[p`nitoare... Apoi, u=a tinzii se deschise f[r[ zgomot. Florica
ie=i, ]n c[ma=[, lini=tit[, ca o n[luc[ bl`nd[.
— Tu e=ti, Ionic[? =opti ea foarte domol, f[r[ mirare ]n glas.
— Eu, eu, morm[i Ion.
Fata se ghemui pe prisp[. R[coarea nop\ii ]i cutremura
carnea. Se lipi de fl[c[u, murmur`nd cald:
— Presim\eam c[ ai s[ vii... Te-am a=teptat...
Lui Ion vorbele acestea i se p[reau pref[cute. Cum a =tiut
ea c[ are s[ vie, c`nd nici el ]nsu=i n-a =tiut? Totu=i se pomeni
cuprinz`ndu-i mijlocul =i s[rut`ndu-i obrajii. C[ldura trupului
ei ]l ]mb[ta. Sim\ea c[ ]ncepe s[-i clocoteasc[ s`ngele, o str`nse
n[valnic ]n bra\e =i-i zise deodat[, cu glas r[gu=it, ca =i c`nd o
m`n[ du=man[ i s-ar fi ]ncle=tat ]n beregat[:
— Florico, ascult[, s[ =tii c[ te iau de nevast[ m[car de-ar
fi orice!...
Fata tres[ri de mul\umire. Lucirea ochilor ei str[b[tea
]ntunericul nop\ii =i se ]nfigea ]n sufletul lui.
}mbr[\i=`nd-o, Ion ]i sim\ea s`nii cum se striveau pe pieptul lui. }i g[si buzele =i i le cr`mpo\i ]n s[rut[ri...
82
Ion
2
Probozirea lui Ion ]n biseric[ a dezl[n\uit un potop de m`nie
]n casa Herdelea ]mpotriva preotului. Chiar ]nv[\[torul, c`t era
el de ]mp[ciuitor, nu s-a sfiit s[ declare ]n mai multe r`nduri,
]n familie:
— Pop[-i [sta?... {sta-i porc, nu pop[! +i ]nc[ porc de c`ine!...
— P[m[tuful! a strigat d[sc[li\a v[z`nd pe fereastr[ cum
trecea Belciug pe uli\[, posac, cu ni=te fire de paie ]n barba
]nc`lcit[, plin de praf, murdar, asudat =i dezm[\at ca un vizitiu
nesim\itor.
Fetele au g[sit porecla aceasta at`t de minunat[ c[, de-atunci
]ncolo, de c`te ori vorbeau de d`nsul, numai „p[m[tuful“ ]i
ziceau, pr[p[dindu-se fire=te de r`s.
Totu=i Herdelea se ferea s[ nu ajung[ indignarea lor p`n[
la urechile preotului. R`vna lui era s[ fie bine cu toat[ lumea,
s[ nu jigneasc[ pe nimeni =i astfel s[ se strecoare mai lesne
prin via\a aceasta plin[ de dureri. Soarta ]i h[r[zise at`tea necazuri c[ avea nevoie de bun[voin\a tuturor...
Se afla acum de vreo cincisprezece ani ]n Pripas, la =coala
statului. A ajuns aici printr-o favoare deosebit[ a inspectorului
Cernatony, care ]l iubea ca un frate. }n Feldioara, unde fusese
mai ]nainte ]nv[\[tor comunal, avusese o stup[rie vestit[ ]n tot
jude\ul. Inspectorul, =i mai ales nevasta =i copiii lui erau mari
iubitori de miere curat[. Herdelea, sim\ind sl[biciunea aceasta a lui Cernatony, de c`te ori se ducea prin Bistri\a, niciodat[
nu uita s[ se ]nfiin\eze la doamna inspectoare cu o l[di\[ de
faguri ca z[pada. Drept mul\umire, Cernatony, c`nd s-a ivit
locul din Pripas, l-a ]ntrebat prietene=te: „Vrei s[ fii ]nv[\[tor
de stat?“ Herdelea nu mai avusese parte de o cinste at`t de
mare. Inspectorul, ]n fa\a c[ruia tremura toat[ d[sc[limea, ]i
oferea o ]naintare!... Cu toate acestea nu se putea hot[r] s[-i
dea ]ndat[ un r[spuns l[murit. Chestiunea era prea serioas[.
La =coala statului se cerea limba ungureasc[ pe care el o rupea
greu de tot. Nu-i vorb[, s-a mai ]ndreptat d`nsul, f[c`nd „suplici“ =i „l[cr[ma\ii“ \[ranilor din Feldioara — pricina unor
83
Liviu Rebreanu
buclucuri de trist[ amintire cu notarul —, dar ]=i d[dea seama
c[ ungureasca lui nu ajungea. Apoi a trece la stat ]nsemna
]ntr-un fel o dezertare la vr[jma=. Rom`nul care trebuie s[
]nve\e pe copiii rom`ni s[ vorbeasc[ numai ungure=te, nu mai
e rom`n, ci renegat sadea... }n cump[na cealalt[ ]ns[ ap[sau
socoteli tot a=a de ]nsemnate. La comun[ leafa lui era pe sfert
din c`t ]i oferea statul. Adev[rat c[ el mai c`=tiga bini=or din
jalbele oamenilor, fiindc[ lucra mai ieftin, mai repede =i chiar
mai bine ca notarul, dar veniturile acestea at`rnau de un fir de
p[r; o interven\ie energic[ din partea notarului putea s[ i le
taie scurt =i pentru totdeauna. Pe urm[, la comun[, n-avea nici
drepturi la pensie =i nici ]naint[ri ]n leaf[, cum ar avea la stat,
unde inspectorul ]i mai f[g[duia s[-i socoteasc[ =i anii ce-i
servise p`n[ atunci, adic[ vreo =aptesprezece... S-a fr[m`ntat
=i s-a g`ndit mult Herdelea, s-a sf[tuit =i s-a certat cu d[sc[li\a,
care-l zorea s[ se gr[beasc[, s[ nu scape prilejul de a se mai
scutura pu\in de s[r[cie. C`nd =ov[irea ]l rodea mai aprig, s-a
pomenit cu o scrisoare de la inspectorul Cernatony. O p[streaz[
=i azi, ca un document de nepre\uit[ valoare. Scrisoarea aceasta
l-a decis. Iat[ ce-i scria inspectorul: „Iubite Herdelea, doresc
s[ am r[spunsul precis, ]n trei zile. |in mult s[ te numesc pe
dumneata la Pripas. Salut[ri cordiale. — Cernatony“.
}n Pripas, la ]nceput, a dus-o parc[ mai greu ca ]n Feldioara.
C`nd s-a ]nfiin\at aici =coala statului, comuna s-a ]ns[rcinat s[
dea un local potrivit =i o gr[din[ pentru pomicultur[. Cu vremea statul promitea s[ cl[deasc[ o =coal[ nou[, ]n care s[ aib[
un apartament cumsecade ]nv[\[torul. Deocamdat[ ]ns[ Herdelea a fost nevoit s[ cheltuiasc[ din buzunarul lui spre a se repara
o cas[ \[r[neasc[ ]n care s[ se poat[ ad[posti mai omene=te.
Dup[ un an, \[ranul, =iret, v[z`ndu-=i bordeiul schimbat ]ntr-o
c[su\[ ar[toas[, a desf[cut contractul de ]nchiriere =i s-a mutat
el ]ntr-]nsa. }nv[\[torul a trebuit s[ risipeasc[ al\i bani, cu alt[
cas[, unde a p[\it la fel... Atunci, fiindc[ statul nici nu se mai
g`ndea la =coala cea nou[, Herdelea a luat o hot[r`re mare.
Pentru gr[dina de pomicultur[ comuna oferise un loc de-al bi-
84
Ion
sericii, ]n marginea satului. Cu ]nvoirea lui Belciug, ]nv[\[torul
s-a apucat de =i-a zidit o cas[ proprie pe locul bisericii. Pe atunci
erau prieteni foarte buni. Preotul l-a asigurat c[ gr[dina va
r[m`ne proprietatea lui Herdelea ca o dona\ie din partea comunei =i a bisericii pentru r`vna lui ]ntru luminarea copiilor din
Pripas. Nici prin g`nd nu i-a trecut ]nv[\[torului s[-i cear[ vreun
]nscris. Vorba unui prieten e mai sf`nt[ ca orice h`r\oag[. Mai
t`rziu i-a cerut, dar preotul a ]nceput s[ se codeasc[.
— Este vreme, frate Zaharie, ]i zicea cu un z`mbet ciudat,
]n care Herdelea citea o amenin\are ascuns[.
Cu c`t se r[ceau leg[turile ]ntre d`n=ii, cu at`t ]nv[\[torul
sim\ea mai mult amenin\area. +i, parc[ ]nadins, ]mpotriva
sfor\[rilor lui de-a ocoli o primejdie, ne]n\elegerile lor sporeau
zi cu zi. }=i mai vorbeau, c[ci Herdelea ]i ]nghi\ea toate toanele,
dar sufletele lor se dep[rtau mereu.
}nv[\[torul se g`ndea cu groaz[, mai ales din pricina casei, la clipa c`nd ruptura va veni totu=i odat[. Era sigur c[ atunci
Belciug va face tot ce-i va sta ]n putin\[ s[-l scoat[ din casa
lui, cl[dit[ din munca lui, singura avere agonisit[ ]n at`\ia ani
de zbucium[ri. +i aceasta tocmai acum c`nd fetele au ajuns
ca azi-m`ine s[ le ajute Dumnezeu s[ se m[rite =i c`nd toat[
zestrea =i n[dejdea lor era c[su\a aceasta. C[ci, f[r[ nimica,
oric`t ar fi ele s[r[cu\ele de frumoase =i de iste\e, anevoie se
va g[si cineva s[ le ia „]n vremurile acestea materialiste“ —
cum zicea Laura cu mult[ dreptate.
Primejdia o sim\ea bine toat[ familia =i tocmai din pricina
aceasta ura ]mpotriva preotului cre=tea f[r[ voia lor, din ce ]n
ce mai puternic[, a\`\at[ parc[ de m`na soartei. Cu c`t ]i revoltau mai mult ispr[vile lui Belciug, cu at`t ]=i aduceau mai
des aminte de at`rnarea lor de d`nsul =i cu at`t aceasta ]i ]nfuria mai avan pe to\i. Atunci apoi d[sc[li\a cu fetele t[b[rau
asupra ]nv[\[torului cu imput[ri =i cu jelanii amare. }ndeosebi
doamna Herdelea era mare me=ter[ ]n a zugr[vi nenorocirile
ce s-ar abate asupra familiei dac[ „p[m[tuful“ i-ar pofti afar[
din casa ridicat[ cu b[ni=orii rup\i de la gura copiilor, sau dac[
85
Liviu Rebreanu
]ntr-o bun[ zi Herdelea ar ]nchide ochii =i i-ar l[sa pe drumuri, mai ales c[ toate nop\ile tu=e=te ca un buhai =i a ]nceput
s[ sl[beasc[ de s-a f[cut ca un ogar... +i, cum prevestirile ei
negre g[seau r[sunet ]n inimile fetelor, se ]necau ve=nic ]n lacrimi multe care pe ]nv[\[tor ]l ]nduio=au, iar pe Titu ]l enervau, fiindc[ el mai totdeauna atunci avea inspira\ii poetice =i
se v[ita c[ nu poate „lucra“ de at`ta g[l[gie f[r[ rost...
Tocmai ]n vremea aceasta, c`nd fr[m`nt[rile se ]n[spreau,
a picat un pe\itor ]n casa Herdelea. Era a=teptat =i totu=i a st`rnit
o ceart[ care mai-mai s[ se ]ncheie cu scandal.
Vara trecut[, prin iulie, la b[ile din S`ngeorz, cu prilejul
unui bal s[pt[m`nal, unde se dusese ]ntov[r[=it[ de Titu, Laura a cunoscut un student ]n teologie, pe George Pintea. T`n[rul
mai avea un an p`n[ s[ ias[ preot =i a ]ndr[git pe Laura foarte
mult. Prin =aptezeci =i nou[ de scrisori =i c[r\i po=tale ce i le-a
trimis pe urm[, =i-a dezv[luit ]ncetul cu ]ncetul pasiunea pe care
i-a aprins-o frumuse\ea, bl`nde\ea, cultura aleas[ =i celelalte
calit[\i, descoperite de d`nsul dintr-o singur[ ochire, dar a=a
de numeroase c[ i-a trebuit mai bine de un an de zile =i at`ta
h`rtie p`n[ s[ le ]n=ire pe toate. Dup[ ]nt`ile scrisori, Laura a
stat la ]ndoial[: s[-i r[spund[ ori s[ nu-i r[spund[? Inima ei se
]nt`mpla s[ fie tocmai liber[. Un elev de la liceul din Armadia, care-i f[cuse curte vreo doi ani =i ]ncepuse s-o intereseze,
a plecat ]ndat[ ce =i-a luat bacalaureatul, f[r[ s[-i mai scrie
un r`nd, silind-o s[-l smulg[ din suflet, de=i cu durere. }ndoielile i le-a risipit Titu cu o pova\[ ]n\eleapt[: poate s[-i scrie,
dar cu mult[ b[gare de seam[. Astfel a trimis Laura teologului
George Pintea dou[zeci de scrisori =i dou[zeci =i trei de c[r\i
po=tale ilustrate, ]n care s-a dedat la pu\in sentimentalism cochet, f[r[ ]ns[ a-i f[g[dui, nici m[car prin o aluzie, iubirea ei.
C[ci Laura, de=i abia de nou[sprezece ani, avea despre amor
idei prea serioase =i nu putea admite c[, dup[ o cuno=tin\[ de
c`teva ceasuri, ea s[ iubeasc[ aievea pe cineva, oricine ar fi.
„Iubirea e un lucru ginga= — zicea ea melancolic — =i se sfarm[
dac[ o atingi cu ]ndemnuri gr[bite.“ De Pintea ]=i aducea
86
Ion
aminte mai ales c[ e cu vreo dou[ degete mai scund ca d`nsa,
care avea oroare de b[rba\ii mici. Apoi, ]n vreme ce teologul
o bombarda cu scrisori, a f[cut cuno=tin\a unui t`n[r ]nalt, sfios, delicat =i frumos, student ]n medicin[, Aurel Ungureanu.
S-au v[zut ]nt`ia oar[ la balul studen\ilor, ]n Armadia; ]n
vacan\a Cr[ciunului a venit ]n Pripas de patru ori, ]n vacan\a
Pa=tilor de zece ori, iar acuma, ]n vacan\a mare, aproape ]n
fiecare zi. Din ]nt`lnirile dese apoi s-a ]nfiripat o iubire cu at`t
mai pre\ioas[ pentru Laura, cu c`t Aurel se mul\umise numai
s[-i str`ng[ m`na ceva mai puternic =i s[-i apese pe degetul
mijlociu ceea ce, ]n limbajul ]ndr[gosti\ilor, voia s[ zic[ „te
iubesc din fundul inimii“.
}ndat[ ce iubirea pentru Aurel Ungureanu s-a limpezit ]n
sufletul Laurei, scrisorile st[ruitoare ale lui Pintea au ]nceput
s-o plictiseasc[. I se p[rea c[ ]i p[teaz[ dragostea pe care dorea s-o p[streze neprih[nit[ numai medicinistului. Spre a-i da
o dovad[ deosebit[ de sinceritate, i-a m[rturisit la Pa=ti c[
Pintea ]i bate capul cu r[va=ele de iubire. Aurel cuno=tea bine
pe Pintea de prin liceu, s-a z[p[cit =i a zis tulburat:
— Pintea, m[ rog, e un b[iat tare cumsecade... tare... tare...
Laura a ]n\eles c`t trebuie s[-l doar[ descoperirea aceasta
=i nici nu i-a mai pomenit de d`nsul, iar c`nd Aurel o ]ntreba,
r[spundea cu o indiferen\[ zdrobitoare, din care s[ poat[ citi
c[ inima ei este numai a lui ]n vecii vecilor...
B[tr`nii ]ns[ nu cinsteau deloc sentimentele Laurei. V[z`nd
scrisorile din ce ]n ce mai aprinse ale teologului, ]nt`i se g`ndir[
=i apoi spuser[ pe fa\[ c[ omul care scrie cum scrie Pintea
trebuie s[ fie foarte bun. Li-era drag, f[r[ s[-l fi v[zut vreodat[, =i simpatia lor pentru el cre=tea cu c`t se ]nfl[c[ra pasiunea lui ]n scrisorile c[tre Laura.
— Bine ar fi de-ar fi ceva serios, ofta din ce ]n ce mai des
d[sc[li\a.
— Ei, Doamne, unde-i norocul s-o ia un fecior a=a de
seam[! ad[uga ]nv[\[torul cu un plesc[it de limb[, semn de
mare mul\umire.
87
Liviu Rebreanu
Pe Laura o revoltau g`ndurile b[tr`nilor, mai ales c[ veneau totdeauna dup[ t`nguiri ]ndelungate despre s[r[cie, despre nesiguran\a cu casa, despre greut[\ile vie\ii, f[r[ num[r,
despre vremile materialiste... C`nd ajungeau la „vremile materialiste“, fata se sup[ra mai r[u, sim\indu-se lovit[ cu propriile ei arme. Pl`ngea, blestema, se ]nchidea ]n salon =i,
m`ng`indu-se c[ sufer[ pentru Aurel, ]l ]ndr[gea =i mai mult.
Ghighi, care adora pe sor[-sa, r[m`nea s[ \in[ piept p[rin\ilor,
sleia toate argumentele ]mpotriva teologului, p`n[ ce sf`r=ea
=i ea ]n lacrimi. Atunci Laura o chema s[ mai boceasc[ pu\in
]mpreun[, s[-=i bat[ joc de scrisorile lui Pintea =i apoi s[ se
r[coreasc[ vorbind despre Aurel...
Scrisoarea a optzecea a lui Pintea ]ns[, sosit[ la c`teva zile
dup[ ce Belciug dojenise pe Ion ]n biseric[, era adresat[
b[tr`nilor =i cerea pentru totdeauna m`na dr[g[la=ei lor Laura, cu adaosul c[, ]n cazul unui r[spuns favorabil, ]=i va lua
voie s[ vin[ ]n persoan[ spre a auzi cuv`ntul fericirii din gura
ei =i a lor. Senza\ia cea mare se afla totu=i ]n post-scriptum,
unde spunea: „Cred de prisos s[ v[ amintesc c[ chestiunile
materiale ]mi sunt cu totul str[ine =i indiferente. Prea Sfin\ia sa
episcopul mi-a =i desemnat o parohie bun[ ]n S[tmar, a=a ]nc`t
vom fi la ad[post de grijile vie\ii de toate zilele.“ Aceasta ]nsemna, nici mai mult, nici mai pu\in, c[ Pintea dore=te s[ ia pe
Laura f[r[ zestre.
— }n sf`r=it, te-a b[tut norocul! strig[ Herdelea fericit. Vestea asta merit[ o b[utur[. Ce zici, nevestic[?
— S[ dea Dumnezeu s[ fie ]ntr-un ceas bun! l[crim[
d[sc[li\a, mestec`nd mi=cat[ ]n tocana ce se perpelea pe foc.
}nv[\[torul scormoni ]ndat[ o sticl[, o cl[ti cu ap[ =i plec[
m`ndru la Avrum dup[ rachiu, dar =i pentru a-i ]mp[rt[=i bucuria cea mare.
Pe Laura scrisoarea a uimit-o at`t de cumplit c[, p`n[ ce a
ie=it Herdelea, n-a putut scoate nici o vorb[. C`nd ]ns[ s-a dezmeticit, i s-a p[rut c[ vede deodat[ pe Aurel privind-o trist =i cu
imputare. Ochii i s-au umplut de lacrimi =i a strigat ]ndurerat[:
88
Ion
— Nu m[ m[rit! Nici s[ nu v[ g`ndi\i c[ am s[-mi leg via\a
de un...
Ghighi, care a=tepta doar s[ deschid[ Laura focul, a s[rit
numaidec`t s[ l[mureasc[ d[sc[li\ei c[ m[riti=ul acesta ar fi o
nenorocire nemaipomenit[, pentru c[ Laura ur[=te pe Pintea,
pentru c[ Pintea e mai mic dec`t Laura...
Doamna Herdelea se uit[ la ele mirat[. Dar c`nd a ]n\eles,
a izbucnit ca o leoaic[:
— Apoi crede\i voi c[ are s[ v[ lase cineva s[ da\i cu
piciorul norocului?... C[ vou[ v[ arde de nebunii =i de
blestem[\ii, ]n loc s[ v[ mai g`ndi\i =i la greut[\ile cu care ne
zbatem... M`ine-poim`ine e =i nebuna cealalt[ de m[ritat...
D-apoi zestre de unde crede\i s[ lua\i?
— Ei, parc[ toat[ lumea-i ca Pintea, s[ se uite numai la
zestre! zise repede Ghighi.
— M[ mir c[ nu vi-i ru=ine s[ min\i\i cu at`ta sfruntare...
Apoi da, carul vostru e ]ntr-o roat[, pute\i umbla dup[ cai verzi
pe pere\i... V[ ]nchipui\i c[ oamenii de treab[ se uit[ la sindrofiile =i la luxurile voastre... Alta ar fi s[rit cu am`ndou[
m`inile, tic[loaso, =i ar mul\umi lui Dumnezeu c[ i-a trimis
acas[ norocul! Tu umbli dup[ mofturi =i dr[cii... Obraznico =i
neru=inato!...
— Po\i s[ m[ oc[r[=ti c`t vrei, dar nu m[ m[rit! repet[ Laura
cu o lini=te trist[ de martir[, care pe maic[-sa o ]nfuria =i mai r[u.
}n odaia de al[turi Titu, smulg`ndu-=i mereu p[rul pentru a
stoarce din creieri o rim[, r[cni deodat[ desperat:
— Ave\i s[ m[-nnebuni\i cu at`tea \ipete! Am ajuns s[ nu mai
pot lucra nici ziua, nici noaptea... ]mi zdrobi\i viitorul cu g[l[gia!
C`nd se ]ntoarse Herdelea de la Avrum, care-l felicitase =i
se ]ns[rcinase s[ vesteasc[ tuturor c[ domni=oara Laura se
m[rit[, auzi din uli\[ cearta.
— Uite ce fat[ ne-a dat Dumnezeu! Uite =i bucur[-te =i
m[n`nc-o fript[! ]l ]nt`mpin[ d[sc[li\a. Dumneaei nu vrea s[
se m[rite cu un biet pop[, auzi? Domni=oarei ]i trebuie doftori,
baroni, poate chiar un ]mp[rat!...
89
Liviu Rebreanu
Laura nu spusese c[ nu-i trebuie pop[, dar doamna Herdelea ]i ghicise g`ndul. }n sufletul ei fata ]=i zisese de multe ori
c[ ]ntre un doctor =i un pop[ e o deosebire ca ]ntre cer =i
p[m`nt, cerul fiind doctorul, iar popa fiind p[m`ntul. P[rerea
aceasta a avut-o ]nainte de a cunoa=te pe Aurel, iar acuma
devenise convingere.
Cearta se ]n[spri a=a de r[u, c[ Titu fu nevoit s[ renun\e la
munca poetic[ =i s[ asculte discu\ia din ce ]n ce mai aprins[.
B[tr`nii dovedeau fetelor c[ Aurel Ungureanu e o pu=lama care-=i pierde vremea f[c`nd curte Laurei, f[r[ s[-i treac[ m[car
prin minte s-o ia de nevast[; =i chiar de ar fi om de treab[ =i ar
avea g`nduri serioase, tot nu le-ar putea ]nf[ptui dec`t peste
vreo cinci ani, c`nd va termina studiile, dac[ le va termina, =i
]nc[ =i atunci va pretinde ceva zestre, iar de nu-i vor putea da
nimic, ]i va ]ntoarce spatele repede-repede. Pintea ]ns[ e om
chibzuit, cu cariera deschis[, f[r[ preten\ii, sincer =i cinstit, dispus s-o ia chiar f[r[ c[ma=[, fiindc[ o iube=te aievea. Dac[
Laura se va codi =i va sc[pa ocazia norocoas[, va ]mb[tr`ni
fat[ mare ca =i domni=oarele Bocu din Armadia, care au ]mplinit cincizeci de ani =i tot mai a=teapt[ vreun nebun s[ le
pe\easc[, de=i ele au la spate mii=oare multe. De altfel Laura
are v`rsta cea mai frumoas[. Fata, dup[ ce trece de dou[zeci
de ani, ]ncepe a se ve=teji =i a se ur`\i. }nv[\[tura =i frumuse\ea
nu-\i folosesc nimic, dac[ n-ai minte s[ prinzi norocul c`nd ]\i
pic[... Laura, sprijinit[ viguros de Ghighi, descria ]n culorile
cele mai negre pe Pintea, blestema minutul ]n care l-a cunoscut, pl`ngea =i iar declara c-ar trebui s[ fie smintit[ s[-=i
]ngroape tinere\ile al[turi de o st`rpitur[ de om pe care-l ur[=te
tocmai fiindc[ a avut obr[znicia s-o cear[ ]n c[s[torie. Se ]nchina =i se jura c[ mai bine moartea dec`t Pintea. De m[ritat
mai are destul[ vreme, c[ci azi fetele nu se mai m[rit[ ca
alt[dat[, ]nainte de a fi deschis bine ochii ]n lume. Ea ]ns[ nu
vrea s[ se m[rite niciodat[, are oroare de b[rba\i =i nici pentru Aurel nu simte, la urma urmelor, dec`t o simpatie nevinovat[ =i nici prin g`nd nu-i trece s[ fie vreodat[ so\ia lui...
90
Ion
Titu, de=i rugat ]n mai multe r`nduri s[-=i spun[ p[rerea,
t[cea ca un filozof. Pe la miezul nop\ii ]ns[, v[z`nd c[ dezbaterea nu s-ar mai ispr[vi niciodat[, interveni cu o am`nare:
— Destul acuma!... Haidem la culcare! V-a\i certat destul,
mai l[sa\i =i pe m`ine!
Totu=i sfada, ca o lumin[ ce moare, mai p`lp`i, c`nd mai
moale, c`nd mai puternic[, p`n[ c`nd Herdelea, ]nfuriat deodat[ peste m[sur[, ridic[ pumnul la Ghighi, r[cnind:
— Mar=, neru=inatelor!... Mar=, netrebnicelor...
Titu opri c[derea pumnului, lu[ bl`nd pe fete de spate =i le
petrecu ]n salon, unde era patul lor, m`ng`indu-le c[ dreptatea este de partea lor =i c[ b[tr`nii nu pricep n[zuin\ele idealiste. Pe urm[ se ]ntoarse =i spuse grav p[rin\ilor:
— Ave\i dreptate, ce mai calea-valea, =i v-a\i g`ndit foarte
bine... Ei, dar ce vre\i? Sunt tinere =i f[r[ minte... Parc[ =tiu ele
ce vorbesc?... Parc[ =tiu ele ce-s greut[\ile vie\ii?...
3
Vremea se posomor`se. Toamna b[tea la u=[, st[ruitor. Hotarul se ple=uvea mereu. Ici-colo, se mai ]n[l\au cl[i\e de f`n
sau stoguri de paie, pe care ]ns[ \[ranii se gr[beau s[ le care
acas[. Plugurile spintecau, din ce ]n ce mai dese, ogoarele istovite. Petele arate, negre =i lucioase, p[reau ni=te r[ni deschise
pe un trup ]mb[tr`nit.
Cu c`t trecea vremea, cu at`t nelini=tea sporea ]n sufletul
lui Ion. Muncea ca =i c`nd =i-ar fi pus ]n g`nd s[ se
]mbog[\easc[ ]ntr-o clip[, s[ scape de orice grij[ =i mai ales
de orice r`vn[. Se ]nfuria ]ns[ c[ rodul muncii lui de-abia se
vedea. Dup[ o roboteal[ de o var[ ]ntreag[ pe la al\ii,
r[m`n`nd chiar ]n urm[ cu p[m`nturile lui, s-a ales cu vreo
sut[ de zlo\i. Urm`nd a=a nu va face nici un pas ]nainte.
Zv`rcolirile acestea ]i aduceau totdeauna aminte pe Ana =i
pe Vasile Baciu, =i-l ]nt[r`tau. Se sim\ea ]nfr`nt =i neputincios,
iar sim\[m`ntul acesta ]i aprindea s`ngele =i-i umplea creierii
91
Liviu Rebreanu
de planuri =i hot[r`ri care de care mai n[zdr[vane. Totu=i nu
mai ]ndr[znea s[ se apropie de casa lui Vasile Baciu =i nici s[
schimbe vreo vorb[ cu Ana. }n schimb se ducea mai ]n fiecare
sear[ pe la Florica. Ochii ei alba=tri ]i mulcomeau zbuciumarea. R`dea ]ns[ c`nd ]=i amintea de f[g[duin\a lui c[ o va lua
de nevast[. Cum s-o ia dac[ toat[ zestrea ei e un purcel jig[rit
=i c`teva bulendre vechi? Dragostea nu ajunge ]n via\[... Dragostea e numai adaosul. Altceva trebuie s[ fie temelia. +i ]ndat[
ce zicea a=a, se pomenea cu g`ndurile dup[ Ana...
}n cur`nd Zenobia afl[ c[ Florica, ]mpreun[ cu maic[-sa,
au umplut satul c[ Ion a cerut-o de nevast[. Dac[ ar fi lovit-o
cineva cu parul ]n cap, tot parc[ nu s-ar fi sup[rat at`t de r[u.
Veni acas[ galben[ =i se r[sti la Ion din poart[:
— Tot la s[r[cie tragi, dragul mamii, tot? Alt[ mireas[, afar[
de Florica v[danei lui Maxim, n-ai g[sit c`tu-i satul de mare?...
Da ce m[ mai mir, dragul mamii, ce m[ mai mir?!
Fl[c[ul ]n\elese ]ndat[ =i se ]nfurie, dar nu de cele ce
r[sp`ndea Florica, ci de m`nia Zenobiei:
— Nu-s eu destul de c[tr[nit, m[ mai am[r[=ti =i dumneata?
Zenobia ]ns[ nu-l sl[bi p`n[ ce peste c`teva clipe Ion, scos
din fire, se repezi la ea s-o loveasc[. Glaneta=u s[ri ]n ajutorul
femeii, ostoindu-l:
— Ionic[, taci mulcom, las-o!
Ion se opri, dar apoi, ]n vreme ce Zenobia ie=i ]n uli\[ s[ se
vaite =i s[ afuriseasc[, ]ncepu s[ se sf[deasc[ cu tat[l s[u:
— De ce mi-ai m`ncat =i mi-ai b[ut p[m`nturile, hodorogule?
Glaneta=u, cu ni=te ochi foarte tri=ti, r[spunse jalnic:
— Acu ce s[-\i mai fac, omule, =i ce s[-\i dau, dac[ n-am?
Sufletul din oase s[ \i-l dau?... Iac[, \i-l dau!...
Auzindu-l, Ion r[cni =i mai proclet:
— Mai bine s[ nu m[ fi f[cut, dec`t s[ fiu batjocura oamenilor!...
}n ziua aceea, spre sear[, fl[c[ul ]nt`lni pe Ana, pe drumul
cel vechi dinspre Jidovi\a. Primprejur nici \ipenie de om. El a
oprit-o =i a luat-o de m`n[, iar ea a ]nceput ]ndat[ s[ pl`ng[
92
Ion
cu hohote =i s[-i impute c[ a p[r[sit-o. Ion vru s-o lini=teasc[,
dar nu-i putu spune dec`t:
— Las[, Anu\[, fii lini=tit[, c[ noi tot ]mpreun[... ]mpreun[... ]mpreun[...
Mai st[tur[ un minut, t[cu\i, =i se desp[r\ir[. Pe c`nd ]ns[
fata se dep[rta cu aceea=i dezn[dejde ]n suflet, Ion sim\ea o
]nviorare mare. Lacrimile Anei i-au ]ncol\it ]n inim[ o ]ncredere nou[. }=i urm[ calea mai sprinten =i at`t de mul\umit c[-i
venea mereu s[ r`d[ =i-=i zicea:
— De-acuma nu-mi pas[ de nimic!
}nc[ nu =tia ce va face, dar ]ncrederea ]i cre=tea ]ntruna,
schimb`ndu-i parc[ toat[ fiin\a.
Din clipa aceea se sim\i alt om, mai puternic, mai ]ndr[zne\,
gata s[ ]nfrunte toat[ lumea. Era vesel, glumea tam-nisam,
r`dea, ]nc`t Zenobia, speriat[ c[ l-a fermecat cineva, era c`t
pe-aici s[-i desc`nte de ]ntors.
De-a doua sear[ se preg[ti s[ mearg[ la Ana. Auzi ]ns[ c[
dup[ at`tea s[pt[m`ni de c`nd d`nsul nici nu se mai uit[ la
fat[, George a ]nceput s[ se apropie iar de Vasile Baciu. Ion se
hot[r] s[ mai a=tepte. }ncrederea ]n sine ]i d[dea puterea s[
p`ndeasc[ lini=tit. }n c`teva seri v[zu ]ntr-adev[r pe George
intr`nd ]n cas[. Dar lampa r[m`nea aprins[, ceea ce ]nsemna
c[ mai mult cu Baciu sta de vorb[ dec`t cu fata... Aceasta ]i
sporea n[dejdea. Nu mai era gr[bit deloc... C`t va a=tepta el,
va a=tepta =i Ana...
Trecea deseori, parc[ ]nadins, pe l`ng[ p[m`nturile lui Vasile Baciu. Le c`nt[rea din ochi, se uita dac[ sunt bine lucrate
=i se sup[ra c`nd vedea c[ nu sunt toate cum trebuie. Se sim\ea
st[p`nul lor =i-=i f[cea planurile cum va ara f`nea\a cutare, iar
cutare porumbi=te cum va sem[na-o cu trifoi...
}ntr-o diminea\[ mohor`t[ ie=i cu plugul s[-=i ogoreasc[ =i
el o porumbi=te pe care la prim[var[ socotea s-o semene cu
gr`u. Vremea de ogor`t era cam t`rzie. Dar el, av`nd o singur[ vac[, trebuia totdeauna s[ a=tepte p`n[ ispr[vesc al\ii, ca
s[ mai poat[ ]mprumuta o vit[ s[-=i munceasc[ p[m`ntul.
93
Liviu Rebreanu
Porumbi=tea era ]ngust[, tot o r[m[=i\[ dintr-o tabl[ mai
m[ri=oar[, din care Glaneta=u v`nduse odinioar[ jum[tate lui
Dumitru Moarc[=, de unde apoi a ]nc[put ]n seama lui Simion
Lungu. De altfel =i acuma cele dou[ delni\e erau desp[r\ite
numai printr-o brazd[ mai ad`nc[ =i mai lat[.
Ion opri vitele cu plugul, preg[tindu-se de munc[. Ochii
lui ]ns[ r[t[ceau mereu pe partea lui Simion Lungu, care odinioar[ a fost a lor. De jur ]mprejur c`mpul era pustiu.
— M[car o brazd[ s[-mi iau ]napoi din p[m`ntul meu! se
g`ndi deodat[ fl[c[ul, cu obrajii aprin=i de o poft[ nest[p`nit[.
Apoi repede ]nfipse plugul dincolo de hat, ]n peticul vecinului, =i porni s[ curme o nou[ desp[r\itur[. Lutul g[lbui sc`r\`ia,
se r[sturna lucios, ]n bulg[ri aspri. Ion str`ngea d`rz coarnele
plugului, ap[sa fierul ad`nc ]n trupul p[m`ntului =i, cu p[l[ria
pe ceaf[ =i cu fruntea umed[ de sudoare =i de ]nfrigurare,
]ndemna bl`nd =i st[ruitor vacile care tr[geau din r[sputeri,
]ncovoindu-=i spinarea.
Dup[ ce croi un hat nou =i sf`r=i de arat c`teva brazde din
delni\a lui Simion, astup`nd hotarul cel vechi, fl[c[ul respir[
ad`nc =i u=urat. De acuma nu mai trebuia s[ se team[. Inima
]i tremura de bucurie c[ =i-a m[rit averea. Trei-patru brazde
nu e mult, nici nu se bag[ de seam[.
Pe la pr`nzi=or d[du drumul vitelor s[ mai pasc[ ce-or g[si
pe ogoarele dimprejur, iar el se a=ez[ s[ ]mbuce din merindea
ce =i-o adusese, ]n tihn[, mul\umit =i cu g`ndul numai la
brazdele noi... C`nd s[ ispr[veasc[ m`ncarea, v[zu pe Simion Lungu venind =i d`nsul ca s[-=i ogoreasc[ locul. Ion tres[ri.
— Are s[ bage de seam[, ]=i zise cu un z`mbet nelini=tit.
}ntr-adev[r, Simion v[zu c[ delni\a i s-a ]ngustat =i ]ndat[
]ncepu s[ ]njure, deocamdat[ ]ns[ f[r[ a se uita ]ncoace, ca =i
c`nd n-ar fi luat ]n seam[ pe Ion. Fl[c[ul de asemenea se f[cu
c[ nu-l aude =i str`ngea cu mare grij[ firimiturile de p`ine ]n
p`nz[tur[, scutur`ndu-le =i privindu-le ]ndelung parc[ cine =tie
ce ad`ncit ar fi ]n g`nduri. Numai c`nd sim\i c[ Simion vine
spre d`nsul cu biciul ]n m`n[, r[cnind =i suduindu-l de-a drep-
94
Ion
tul, numai atunci ]nf[=ur[ repede r[m[=i\ele de m`ncare, le
v`r] ]n traist[ =i se scul[ ]n picioare.
Har\a se ]ncinse iute. Ion se jura pe to\i sfin\ii c[ a br[zdat
hatul numai pentru c[ nu se mai cunoa=te bine, dar c[ l-a tras
]n acela=i loc. Simion, oc[r`ndu-l, ]l duse ]ntre delni\e, ]i ar[t[
c[ a intrat ]nadins cu plugul ]n p[m`ntul lui, ]l sili s[ m[soare
cu pasul, ]mpreun[, l[\imea locurilor =i, din dou[ ]n dou[
vorbe, ]i striga:
— Jum[tate delni\a mi-ai furat-o, t`lharule!
Ion, v[z`nd c[ nu-l r[zbe=te cu vorba, ]ncepu s[ ]njure =i
apoi, ca s[ r[m`n[ deasupra, se n[pusti la Simion cu pumnii.
Se b[tur[ ca orbe\ii vreo jum[tate de ceas, sf`=iindu-=i
c[m[=ile =i zg`riindu-=i obrajii. Fiindc[ nu era nimeni s[-i
despart[, numai osteneala ]i mulcomi. Pe urm[ se apucar[
am`ndoi de lucru, ]njur`ndu-se ]ntruna, toat[ ziua. Simion Lungu
se jur[ pe copiii lui c[-l va trage ]n judecat[ =i nu se va l[sa
p`n[ ce nu-l va vedea ]n temni\[, chiar de-ar =ti c[-=i cheltuie=te
=i opincile, ca s[-l ]nve\e s[ mai intre alt[ dat[ ]n locurile oamenilor de treab[. Ion ]ns[ scuip[ cu dispre\, strig`nd c[ lui nici
de Dumnezeu din cer nu-i pas[...
4
}n fiecare sear[ familia Herdelea dezb[tea acuma ]n toate
am[nuntele scrisoarea a optzecea. }nv[\[torul voia s[ r[spund[
lui Pintea numaidec`t, fata ]ns[ st[ruia s-o lase ]n pace m[car
p`n[ luni, c[ci duminic[ ]i vin prietenele din Armadia =i nu
vrea s[ fie sup[rat[. Dar p`n[ luni mai sunt at`tea zile — nu
se poate ]nt`rzia r[spunsul ]ntr-o chestie a=a de mare. +-apoi
ce au a face prietenele ei cu r[spunsul lui Pintea? Dimpotriv[,
ar trebui s[ fie m`ndr[ c[ are un pe\itor de seam[ =i ]n cur`nd
se va m[rita... Aceasta exaspera pe Laura at`t de r[u, ]nc`t
amenin\a c[, dac[ vor sufla o singur[ vorb[ fetelor despre
obr[znicia lui Pintea, ea imediat se va arunca ]ntr-o f`nt`n[...
Amenin\area ei ]ns[ revolta peste fire pe doamna Herdelea,
95
Liviu Rebreanu
care o oc[ra pe urm[ dou[ ceasuri, f[r[ ]ntrerupere, doamna
Herdelea fiind ne]ntrecut[ ]n n[scocirea =i ]nl[n\uirea celor mai
variate dojeniri materne...
Totu=i Laura r[mase biruitoare. Dup[ at`tea lupte fr[m`ntate
]n lacrimi, duminica mult a=teptat[ sosi, duminica de care ]=i
at`rnase soarta...
Fetele f[cuser[ preg[tiri uria=e. Toat[ s`mb[ta au muncit:
trei feluri de pr[jituri, apoi cozonaci, apoi au fiert laptele ca s[
fie mai gros p`n[ m`ine =i s[ aib[ spum[ mai mult[, apoi au
scuturat casa =i au schimbat aranjamentul mobilei ]n salonuldormitor... Seara Laura a c[lcat rochia ei =i pe a Ghighi\ei,
v[rs`nd ]n acela=i timp lacrimi ]mbel=ugate, c[ci b[tr`nii nici
m[car acuma n-au l[sat-o ]n pace cu Pintea.
Duminic[ diminea\a ]ns[ au avut o bucurie. Ploaia, care le
speriase toat[ s[pt[m`na, ]ncetase peste noapte. Un v`nt aspru zbicise frumos =oseaua, iar spre amiazi soarele tomnatic
scoase capul dintre nouri ]mpr[=tiind c[ldur[ =i voio=ie.
P`n[ dup[-pr`nz Laura =i Ghighi fierbeau de emo\ie. Mereu
a=ezau c`te ceva, ba ]n salon, ba ]n celelalte dou[ od[i, =i Laura
]ntreba din c`nd ]n c`nd, ]ngrijorat[, pe Ghighi:
— Ce crezi tu, micu\o drag[, o s[ vie?
— Am o presim\ire sigur[ c[ vine, r[spundea Ghighi foarte
serioas[.
Laura o s[ruta cu mul\umire, c[ci era vorba de Aurel.
Sindrofiile se \ineau ]n fiecare duminic[, pe r`nd, la c`te una
din fetele „inteligen\ei“ satelor dimprejur, bune prietene, care
alc[tuiau un cerc deosebit =i pentru care ]nt`lnirile acestea,
]mpreun[ cu balul din octombrie =i serata dansant[ din februarie, organizate de profesorii =i elevii liceului din Armadia, erau
distrac\iile cele mai ]nalte. De obicei nu erau pofti\i cavaleri.
Totu=i gazda avea ]ng[duin\a tacit[ de a chema pe t`n[rul care-i
f[cea curte mai st[ruitor, pricinuind astfel o surpriz[ pl[cut[ tuturor. Laura spuse lui Aurel ]nc[ de duminica trecut[ c[ sindrofia viitoare va fi la ea =i c[-l a=teapt[, iar el ]i f[g[duise c[ va
veni negre=it; deoarece ]ns[ de atunci nu l-a mai v[zut din pri-
96
Ion
cina ploilor, era ]ngrijorat[ c-o fi uitat =i nu va veni, ceea ce ar
putea st`rni printre fete vorbe felurite =i nepl[cute...
Pe la trei dup[ pr`nz, Laura =i Ghighi se a=ezar[ ]n cerdac
]n a=teptarea musafirilor. Mai ales Laura tremura de grij[ din
pricina lui Aurel. Ar fi dorit din suflet s[ soseasc[ el ]naintea
fetelor ca s[ poat[ vorbi mai ]n tihn[ c`teva clipe. Sim\ea
nevoia s[-i comunice obr[znicia lui Pintea =i s[-i cear[ o
pova\[. R[spunsul lui ]i va pecetlui soarta. Un cuv`nt al lui ]i
va da puterea s[ reziste tuturor ispitelor...
Peste vreun ceas fetele din Armadia se ivir[ la cotitura de l`ng[
R`pile Dracului. Veneau pe jos, ca ]ntotdeauna, r`z`nd =i t`nd[lind.
Laura =i Ghighi le ie=ir[ ]nainte, se ]mbr[\i=ar[ furtunos, parc[ nu
s-ar fi v[zut de ani de zile, se luar[ de bra\ =i sosir[ ciripind ]n
curte. Herdelea, care citea ]ntre pomi o gazet[ veche, se cobor]
galant =i le primi cu glume b[tr`ne=ti, ]nc`t toate izbucnir[ ]n r`sete
zgomotoase. }n pridvor d[sc[li\a boscorodea rug[ciuni dintr-o carte
rupt[ =i soioas[, r[mas[ din vremurile ei de glorie. Toate fetele ]i
s[rutar[ m`na, iar ea le s[rut[ pe obraz, dar f[r[ s[ se scoale, f[r[
s[ z`mbeasc[ =i f[r[ s[ r[spund[ ]ntreb[rilor obi=nuite. Doamna
Herdelea nu vedea cu ochi buni sindrofiile, ]nt`i pentru c[ ]n
tinere\ea ei n-a pomenit asemenea lucruri neserioase, =i apoi pentru c[ se cheltuiau bani scumpi pe mofturi nefolositoare.
}n salon fetele defilar[ ]n fa\a oglinzii dintre ferestre, potrivindu-=i care o bucl[ r[zvr[tit[, care o spr`ncean[ pe care anina
un fir de pudr[, care o panglicu\[ la rochie. Erau cam obosite
de drum, dar gura nu le st[tea o clip[. Vorbeau toate ]n acela=i
timp, fredonau, r`deau... C`nd se mai potolir[, Ghighi disp[ru
s[ vad[ de cafeaua cu lapte =i de pr[jituri, dup[ cum se
]n\elesese mai dinainte cu Laura.
Pe sofaua din col\, locul de onoare ]n cas[, =edea Elvira,
fiica doctorului Filipoiu din Armadia, care era privit[ ]ntre toate
drept cea mai de frunte =i cu care Laura era cea mai intim[.
— Dar poetul nostru? ]ntreb[ Elvira cu o u=oar[ tremurare
]n voce, c[ci iubea ]n tain[ pe Titu =i suferea fiindc[ Titu n-o
lua ]n seam[ =i f[cea curte Lucre\iei Dragu.
97
Liviu Rebreanu
— Nu-i acas[, Elviric[ drag[, r[spunse Laura cu o p[rere
de r[u din care se vedea c[ ea ]i cunoa=te =i-i ]mp[rt[=e=te
suferin\a. +tii, el lucreaz[ foarte neregulat, iar c`nd ]i vine
inspira\ia are nevoie de lini=te absolut[, altfel e nenorocit. A=a
a plecat =i acuma pe drumul cel vechi, spun`ndu-ne c[ a prins
o idee minunat[ pe care trebuie neap[rat s-o scrie... Dac[
venea\i pe-acolo, poate c[-l ]nt`lnea\i...
— Ce r[u ]mi pare c[ n-am venit pe drumul cel vechi! oft[
Elvira melancolic[... Am fi v[zut pe poetul nostru lucr`nd!
— Ei, vede\i? Nu v-am spus eu c[-i mai frumos pe-acolo? ]i
imput[ Margareta Bobescu, fata unui func\ionar de la Banca
Aurora, o brun[ ]nalt[, ml[dioas[, dr[gu\[, cu spr`ncenele
]nnegrite, foarte pudrat[ =i cu buzele vopsite ro=u-foc. Pentru
c[ se sulimenea =i umbla cu rochii de m[tase, toat[ Armadia
zicea c[-i lipse=te o doag[.
Fetele profesorului de limba rom`n[ Sp[taru erau mai
ur`\ele, dar foarte bune =i simpatice. Elena, mai ]n v`rst[, dar
micu\[ ca un copil, foarte blond[ =i cu p[rul buclat, se t`nguia
=i se ru=ina ve=nic c[ e o st`rpitur[. Sora sa mai t`n[r[, Alexandrina, era ]ns[ ]n[ltu\[, cu buzele c[rnoase =i nasul gros, cu
mi=c[ri b[ie\e=ti =i vestit[ de m`nc[cioas[.
C`nd intr[ Ghighi cu tava ]nc[rcat[, Alexandrina se repezi
ca un tigru =i ]nghi\i o pr[jitur[, morm[ind apoi cu gura plin[:
— Sunt lat[ de foame!
— Drina, nu \i-e ru=ine? o dojeni Elena c[reia ]i pl[cea s[
treac[ drept cea mai serioas[ dintre toate prietenele.
— Las-o, Lenica, te rog din suflet! interveni Laura. Mai ia,
Alexandrina, dac[ vrei s[-mi faci pl[cere!... C[ doar pentru
voi le-am f[cut!
}n cur`nd toate se pomenir[ cu ce=tile ]n m`n[, sorbind cu poft[
din cafeaua cu lapte =i ]mbuc`nd din pr[jiturile gustoase. Ciripirile
]ns[ nu ]ncetau o clip[, fiecare c[ut`nd ]ndeosebi s[ povesteasc[
ceva spiritual ca s[ fac[ pe celelalte s[ r`d[. Numai Silvia Varga
t[cea parc[ i-ar fi fost scump[ vorba. Dar ea a=a era totdeauna,
cam m`ndr[, fiindc[ toat[ lumea =tia c[ are zestre mare...
98
Ion
Cu o repeziciune uimitoare convorbirea aluneca de la un
subiect la altul. }n c`teva minute trecur[ ]n revist[ tot ce s-a
]nt`mplat mai de seam[ ]n Armadia de la ultima lor ]nt`lnire
p`n[ azi. B`rfir[ pe fetele =i tinerii care nu erau din cercul lor,
st[ruind mai mult asupra Lucre\iei Dragu, c[reia ]i imputau c[ e
prea cochet[ =i c[ a ]nceput s[ ]mb[tr`neasc[ =i s[ se ofileasc[;
numai ]n privin\a v`rstei ei s-au ]ncins controverse mai ]ndelungate, Elvira sus\in`nd c[ trebuie s[ aib[ vreo treizeci de ani, iar
Silvia Varga, care era ]n leg[turi mai pu\in ]ncordate cu ea,
declar`nd c[ n-are mai mult de dou[zeci =i doi. Laura ]ntindea
]nadins discu\ia despre Lucre\ia, spre a face pe placul Elvirei...
Toat[ vremea ]ns[ Laura ardea de ner[bdare. Aurel nu mai
venea. Ce-o fi p[\it? S-o fi sup[rat poate? Fel de fel de ]ntreb[ri
o chinuiau. }=i g[sea sie=i vini ]nchipuite cu care l-o fi m`hnit,
apoi iar ]l mustra ]n g`nd pe el pentru c[ nu se \ine de cuv`nt...
Trimise pe Ghighi de c`teva ori ]n curte, s[ vad[ dac[ nu se
apropie, dar ]ntr-ascuns, s[ nu bage de seam[ invitatele. Se
cutremura c`nd sor[-sa, ]ntorc`ndu-se ]i f[cea un mic „nu“
din cap. }n cele din urm[ fetele i-au sim\it nelini=tea =i Elvira,
]n temeiul intimit[\ii lor, a ]ntrebat-o chiar, ]n tain[:
— N-ai invitat pe Aurel?
— Ba da... }l a=teptam, dar nu mai =tiu... Oh! =opti Laura
cu ochii ]nl[crima\i, =i Elvira ]i r[spunse cu o privire plin[ de
m`ng`iere =i comp[timire.
Mai t`rziu Laura ]ncepu s[ ias[ ea ]ns[=i ]n cerdac, s[ se
uite cu inima str`ns[ spre Jidovi\a, de unde trebuia s[ soseasc[
Aurel. D[sc[li\a, din ce ]n ce mai ursuz[, mereu o cic[lea c[
„nu mai pleac[ nebunele astea?“
}n sf`r=it fetele se pornir[ s[ vorbeasc[ despre literatur[, ceea
ce ]nsemna c[ au sleit toate subiectele mai de seam[. Ghighi,
care =tia pe dinafar[ toate poeziile lui Eminescu =i pe ale lui
Co=buc, se oferi s[ declame fiec[reia c`te o strof[ care i se
potrive=te mai bine. }n vreme ce Ghighi st`rnea veselia tuturor, Laura ie=i iar ]n pridvor. Sim\ea cum o n[p[desc lacrimile
=i trebui s[ fac[ o sfor\are grea s[ se st[p`neasc[. }=i rezem[
99
Liviu Rebreanu
bra\ul de un st`lp al cerdacului =i-=i culc[ pe bra\ capul tulburat de g`nduri dureroase. St`nd a=a pierdut[, auzi deodat[ un
glas timid, pu\in c`ntat, care-i str[punse inima. }=i arunc[ ochii
]n ograd[. Se ]nfior[ de emo\ie. Pe o banc[, sub pomi, al[turi
de Herdelea, =edea Aurel. }ntr-o clipire fata fu l`ng[ ei.
— Erai aici =i nici nu ne-ai dat de =tire, domnule Ungureanu! ]i zise ]ntinz`ndu-i m`na cu o imputare cochet[. Toate
fetele te a=teptau... Nu e=ti deloc dr[gu\ =i sunt sup[rat[ pe
dumneata...
Aurel se scul[ z[p[cit de sfial[, ro=indu-se =i b`lb`ind:
— Am stat pu\in de vorb[ cu domnul ]nv[\[tor.
Laura avu o tres[rire. Ce-ar fi, dac[ tat[l ei i-ar fi spus ceva
de Pintea? Se uit[ cercet[toare la Herdelea care z`mbea =iret,
la Aurel care se muta de pe un picior pe altul, mereu mai ]ncurcat, cu un sur`s silit =i caraghios... „I-a spus!“ ]=i zise ea
]ncrunt`ndu-se o clip[ la Herdelea. Dar apoi ]=i ad[ug[: „Nu-mi
mai pas[! Bine c-a venit! Am s[-i explic eu!“ +i ]nf[=ur[ pe
Aurel ]ntr-o privire cald[, dr[g[stoas[, chem`ndu-l:
— Acuma vino, nu mai ]nt`rzia! E=ti a=teptat!...
Aurel Ungureanu era un t`n[r de vreo dou[zeci =i trei de
ani, b[iatul unui \[ran ]nst[rit din Teaca, cu fa\a osoas[, cu
p[rul negru foarte aspru, cu ni=te m`ini mari =i palme ve=nic
umede, cu mi=c[ri st`ngace parc[ s-ar teme s[ nu fac[ vreo
gaf[, c[ut`nd s[ se arate bine crescut, ]mbr[cat bine, dar
hainele st`nd pe el parc[ ar fi de c[p[tat. }=i petrecea toate
vacan\ele prin Armadia, unde mamele ambi\ioase ]ncercau s[-l
arvuneasc[ pe seama fetelor lor pentru c`nd va ie=i doctor...
Toat[ sindrofia ]l primi cu ]nsufle\ire, iar Ghighi ]i aduse ]ndat[
cafeaua cu lapte ce i-o p[strase, av`nd grij[ s[-i pun[ sm`nt`n[
de dou[ degete, deoarece Laura observase c[-i place mult.
De altfel studentul venea cu o veste mare: data „balului
din octombrie“ a fost am`nat[ pentru mijlocul lui noiembrie,
din pricin[ c[ l[utarii erau angaja\i p`n[ atuncea ]n alte p[r\i.
— Chiar azi am trimis invita\iile cu po=ta... Toat[ ziua am
scris adrese, de aceea am =i ]nt`rziat... M[ g`ndisem s[ aduc
100
Ion
chiar eu invita\ia dumneavoastr[ — ad[uga c[tre Laura —,
dar pe urm[ mi-am zis c[-i mai potrivit s[ vie prin po=t[...
mai oficial...
— Mai bine f[ceai dac[ o aduceai... Cel pu\in am fi v[zut
programul!...
Aurel, ca „aranjor“, le dest[inui toate am[nuntele programului pe care fetele le g[sir[ minunate. Ca s[ fie dr[gu\, medicinistul profit[ de ocazie =i le ceru s[-i rezerve fiecare c`te o
tur[ de vals, cel mai pu\in. Propunerea produse mare emo\ie.
Elvira hot[r]:
— Eu zic a=a: ]nt`ia tur[ s[ \i-o dea Laura... Tu vrei, Laura drag[?
— Dac[ crede\i voi? se ro=i Laura bucuroas[.
— De asemenea =i cadrilul al doilea...
C`nd auzi de cadrilul al doilea, adic[ al ]ndr[gosti\ilor, Laura se ]mb[t[ de fericire =i r[spunse doar cu o ]nclinare din cap
plec[ciunii studentului... Elvira ]mp[r\i tuturor cu dreptate c`te
o tur[, iar fetele, ]n semn de mul\umire, ]i oprir[ ei cadrilul
]nt`i, cu condi\ia s[ aib[ vizavi pe Laura...
— Acum e vremea s[ plec[m, c[ci se ]nsereaz[! curm[ Elena planurile ce se ]n=irau nesf`r=ite asupra toaletelor, dansurilor,
cavalerilor...
Se urnir[ deodat[ cu to\ii. Laura le mai zise s[ nu se
gr[beasc[, dar numai cu jum[tate gura. N[dejdea ei era drumul cel vechi, unde va putea r[m`ne ]n patru ochi cu Aurel.
— S[ nu merge\i departe c[ acu=i se ]ntunec[! strig[ Herdelea dup[ Laura =i Ghighi care porniser[ s[-=i ]ntov[r[=easc[
prietenele.
O luar[ pe drumul cel vechi, care e mai cu cotituri binevenite pentru perechile ]ndr[gostite, dornice de singur[tate.
Laura r[mase mai ]n urm[ cu Aurel, iar celelalte, ghicindu-i
dorin\a, c[utau s[ se dep[rteze c`t mai mult.
Mergeau al[turi, cu pa=i lene=i, vorbind de lucruri indiferente, ]n care doar c`te o vorb[ fricoas[ amesteca ceva din
sim\irile lor. Studentul ]=i imputa c[, dup[ o curte s`rguincioas[
de aproape un an, n-a fost ]n stare m[car s-o s[rute o dat[.
101
Liviu Rebreanu
Sfiala aceasta ]l sc[dea ]n ochii s[i proprii, zic`ndu-=i c[ numai nerozii pot s[ fie at`t de lipsi\i de m`ndrie b[rb[teasc[.
Laura, mai ales de c`nd cu scrisoarea ultim[ a lui Pintea, avea
nevoie de o dovad[ a iubirii lui, care s[-i umple inima =i s[-i
limpezeasc[ a=tept[rile... Cu toate acestea n-aveau curajul s[-=i
deschid[ sufletele. Aurel ]i explica deosebirea dintre gr`ul de
toamn[ =i cel de prim[var[ =i ea ]l asculta str[lucitoare de
mul\umire.
Celelalte fete le-o luaser[ ]nainte cu vreo sut[ de pa=i, g[l[gioase, vesele de r[sunau c`mpurile. Apoi veni o cotitur[
brusc[ =i mai lung[, care le acoperi. „Acu-i acu!“ se ]mb[rb[ta
Aurel frec`ndu-=i m`inile.
— Iat[-ne singuri... singuri! murmur[ Laura oprindu-se parc[
f[r[ s[ vrea. Uite ce splendid e apusul soarelui! Cum vopse=te
nourii, ca ]ntr-o baie de s`nge...
— Da... minunat... e... e... b`lb`i t`n[rul apropiindu-se de ea.
Se uitar[ un r[stimp la soarele ro=u din care nu se mai vedea dec`t o gean[ furioas[. Priveau cu at`ta ]ncredere ca =i c`nd
de lumina aceasta ar at`rna toat[ fericirea. Laura, cople=it[ de
emo\ie, ]=i l[s[ capul pe um[rul lui, cu buzele umede ]ntredeschise ]ntr-o a=teptare dureroas[, cu pieptul fr[m`ntat. +i Aurel,
tulburat deodat[, atinse cu buzele obrazul ei ]mbujorat, repede,
aproape speriat. Se desp[r\ir[ ]ns[ ]ndat[, parc[ apropierea i-ar
fi ]ngrozit pe am`ndoi. Se oprir[ o clip[ ru=ina\i =i apoi pornir[
iar ]nainte, t[cu\i, mai nem`ng`ia\i =i mai nedumeri\i.
La cotitura drumului d[dur[ peste Titu, ]nconjurat de toate
fetele, nec[jit, strig`nd ]ntruna:
— L[sa\i-m[ ]n pace, v[ rog!... V[ rog!... Am de lucru... N-am
vreme de prostii!...
Ceata ]=i urm[ calea, las`nd pe Titu ]n marginea =an\ului,
a=ezat pe o lespede de piatr[, cu ochii c`nd spre cer, c`nd
spre P[durea Domneasc[ din fa\[. Fetele ]ntorceau mereu capul
s[ vad[ cum face Titu poeziile.
Acuma Aurel ]ntindea pa=ii ca =i c`nd i-ar fi fost ru=ine s[
mai r[m`n[ ]n urm[. Aceea=i sfial[ se ]ncuibase =i ]n sufletul
102
Ion
Laurei, care ]ns[ se ]ngrozea la g`ndul c[ vor ajunge la Jidovi\a,
se vor desp[r\i =i ea va fi nevoit[ s[ se ]ntoarc[ acas[ tot at`t
de ]ndoit[... S[rutarea, ]n loc s[ le ]mprumute ]ndr[zneal[,
cobor`se un zid de ne]n\elegere ]ntre d`n=ii.
}n apropiere de Jidovi\a, ca din senin, Laura ]i zise:
— +tii c[ Pintea mi-a cerut m`na?
— Mi-a spus domnul Herdelea, r[spunse studentul ]ncet.
— Oh! Ai =tiut =i totu=i ai t[cut toat[ vremea, f[cu Laura
sp[im`ntat[ de ceva ce-i zguduia inima din temelii.
Dar Aurel urm[, mai ]ncet =i mai =ov[itor:
— Pintea e un b[iat foarte bun, foarte... foarte...
Voia s[ mai adauge cine =tie ce, ]nt`lnind ]ns[ ochii fetei
se ]ncurc[ =i murmur[ de c`teva ori „foarte... foarte...“ Laura
auzise prea bine, ]n\elesese aprobarea lui: =i totu=i nu putea
crede. Se uita la el c[ut`nd m[car ]n ochii lui, ]n ]nf[\i=area
lui, ceea ce a=teptase ea. }mprejurul ei sim\ea cum se ]ngroa=[
]n=el[ciunea din ce ]n ce mai limpede. +i apoi deodat[ tot sufletul i se cutremur[ parc[ i s-ar fi rupt r[d[cinile... Mergea
t[cut[, ]mpov[rat[ de g`nduri amarnice, f[r[ s[ mai simt[
p[m`ntul sub picioare. Apoi se opri =i, cu glas tremurat, ]i zise
pentru ultima oar[:
— Vas[zic[ crezi c[...?
T`n[rul plec[ ochii ]n p[m`nt, ru=inat, =i r[spunse ca un
vinovat:
— Cred c[...
5
Titu plecase de-acas[, numai pentru a nu se ]nt`lni cu
„g`=tele“ care-l plictiseau cumplit fiindc[ toate ]l iubeau mai
mult sau mai pu\in =i-i cereau poezii. Min\ise c[ i-a venit o
idee. Se hot[r`se numai s[ se duc[ ]n Armadia, s[ mai vad[
pu\in pe Lucre\ia =i s[ ofteze al[turi de ea. }=i zicea deseori c[
iubirea aceasta ]l ]nal\[ =i-i d[ noi av`nturi. G`ndindu-se ]ns[
la Lucre\ia, s-a pomenit ]ntr-adev[r cu o inspira\ie =i s-a oprit
103
Liviu Rebreanu
s-o toarne ]ntr-o form[ poetic[ =i apoi s-o duc[ plocon nepre\uit
alesei inimii lui. S-a muncit vreo dou[ ceasuri, ]n zadar. Ideea
se zv`rcolea ]n sufletul lui, dar nu izbutea s[ se ]nf[ptuiasc[
pe h`rtie. De zece ori i s-a p[rut c-a prins-o =i mereu se
]mpr[=tia c`nd se cobora ]n v`rful creionului... Sosirea g`=telor
apoi i-a spulberat din creieri tot ce ]ncepuse s[ se cristalizeze,
a=a c[ trebui s[-=i ]nceteze cur`nd sfor\[rile. Porni spre Jidovi\a
agale, mohor`t, cu g`ndul s[-=i aduc[ surorile acas[, dac[ s-ar
]nt`mpla s[ nu le ]nso\easc[ Aurel, cum obi=nuia.
Deodat[, ]ntre ni=te tufe de alun, aproape de drum, z[ri o siluet[
alb[. Necazul i se stinse ca prin farmec. Trebuie s[ fie doamna
Lang, ]=i zise d`nsul, c[ci numai ei ]i place s[ ias[ din sat, ]n dup[amiezile frumoase, ca s[ citeasc[ ceasuri ]ntregi romane senza\ionale
ungure=ti, tr`ntit[ pe un pardesiu vechi de-al so\ului ei.
— O, dac-ar fi ea, ]n amurgul acesta bl`nd, ]n singur[tatea
aceasta ame\itoare! declam[ d`nsul patetic, aprinz`ndu-=i
]nchipuirea =i gr[bindu-=i mersul.
Ceea ce ]l ]mpiedicase totdeauna s[-i fac[ o declara\ie categoric[ a fost o lips[ de ocazii, ]ngrozitoare. De =apte luni, de
c`nd o cuno=tea, nu i-a putut vorbi ]ntre patru ochi dec`t tocmai de dou[ ori, =i ]nc[ =i atunci numai la repezeal[, f[r[ s[
aib[ vreme s[-=i deschid[ inima. Niciodat[ n-a nimerit-o acas[
singur[, niciodat[ n-a avut norocul s-o ]nso\easc[ singur[
m[car p`n[ ]n Armadia, niciodat[ n-a g[sit-o singur[, de=i ea
]i spunea c[ are obiceiul s[ hoin[reasc[ pe c`mp, cu c`te o
carte ]n m`n[ — ceea ce era chiar adev[rat, c[ci surorile lui o
]nt`lniser[ de mai multe ori. Ghinionul acesta ]l ]nfuria cu deosebire de c`nd notarul Stoessel ]i dest[inuise c[ doamna Lang
spune tuturor c[ „Titu e un t`n[r foarte simpatic =i bine crescut“.
Apropiindu-se =i v[z`nd c[ era ]ntr-adev[r ea, Titu se repezi cu fa\a str[lucitoare de bucurie.
— Te c[utam, ]i zise domol, str`ng`ndu-i lung m`na.
— Te a=teptam, r[spunse ea privindu-l gale=.
Roza Lang era o femeie nostim[, cu obrajii de p[pu=[, cu
n[sciorul obraznic, cu ni=te ochi vis[tori =i lene=i, cu forme
104
Ion
ml[dioase =i plinu\e, asemenea unei fete de dou[zeci de ani.
Se credea fiin\a cea mai nefericit[ din lume al[turi de Lang pe
care-l dispre\uia, fiindc[ era ovreu =i be\iv.
Resemnat[, ca o eroin[ din romanele ce le citea cu pasiune, tr[ia f[r[ nici o \int[ l[murit[, m`ng`indu-se doar cu
g`ndul c[ =i-a gre=it de la ]nceput via\a, c`nd s-a m[ritat cu
un b[rbat nedemn de ea. Dorea ]ns[ o iubire mare prin care
s[ se r[zbune de toate decep\iile; =i deoarece nu-i ie=ise ]n
cale nici una mare, se mul\umea chiar cu iubiri mai m[runte
=i mai variate. Acuma se g`ndea deseori la Titu. St`ng[ciile lui
i se p[reau poetice =i o transportau ]n vremea dinainte de a
cunoa=te pe Lang. }i era drag v[z`ndu-l cum o soarbe din ochi,
sim\ind cum ]i tremur[ buzele c`nd ]i s[rut[ m`na...
Se privir[ un r[stimp, ea st`nd ]ntins[ pe o r`n[, rezemat[
]ntr-un cot, cu cartea deschis[ dinainte, el ]n picioare, cu p[l[ria
]n m`n[, tulburat, cu patima p`nditoare ]n ochi. Cele din urm[
raze ale zilei m`ng`iau obrajii femeii, ]mbujor`nd-o.
— Nu-\i place s[ stai l`ng[ mine, colea? ]i zise Roza,
ar[t`ndu-i un col\ din haina pe care se tol[nea.
Titu se a=ez[ repede, z[p[cit de emo\ie, murmur`nd:
— Nici nu-\i ]nchipuie=ti c`t m[ faci de fericit!...
— O, o, nu cumva \i-ai pus ]n g`nd s[ m[ ucizi cu o
m[rturisire? z`mbi ea de-abia mi=c`ndu-=i buzele pline, foarte
ro=ii, dintre care albeau din\ii mici =i lucio=i.
T`n[rul r[mase cu privirea aninat[ de buzele ei ademenitoare =i =opti pierdut:
— Mi-e=ti drag[... Te iubesc...
Apoi cu o mi=care brusc[, biruitoare, ]i lu[ capul ]n m`ini
=i-i s[rut[ buzele prelung, s[lbatic, ca =i c`nd ar vrea s[-i soarb[
dintr-o dat[ tot sufletul. Iar femeia ]i d[du gura cu ochii ]nchi=i,
]ntinz`nd pu\in g`tul alb, decoltat. St[tur[ c`teva clipe astfel,
pe urm[ Titu ]=i trecu bra\ul pe dup[ mijlocul ei =i o str`nse
vijelios la piept. Roza ]ns[ se dezmetici degrab[, se desprinse
u=or din ]nl[n\uirea lui p[tima=[ =i, potrivindu-=i p[rul ce i se
pr[v[lise pe umeri, ]i zise cu o imputare dulce:
105
Liviu Rebreanu
— Ei, dar =tii c[ e=ti ]ndr[zne\ de tot, micule? Nu te credeam a=a de ]ndr[zne\...
Titu sim\i un val de sfial[ cuprinz`ndu-i inima, dar pasiunea ]i descle=t[ limba:
— Te iubesc nebune=te! De c`nd te-am v[zut ]nt`ia dat[ te
port ]n suflet ca pe o comoar[ nepre\uit[. +i niciodat[ n-am
avut prilejul s[ \i-o spun. +i niciodat[ n-ai vrut s[ vezi c`t de
mult te iubesc...
Femeia ]l ascult[ un minut ]nc`ntat[. M[rturisirea lui
st`ngace =i teatral[ ]n acela=i timp ]i d[dea ni=te fiori feciorelnici. L-ar fi ascultat astfel o zi ]ntreag[, dar ]i era team[ c[
nu-l va mai putea st[p`ni. Se scul[ deci ]n picioare, vorbindu-i
cu aceea=i c[ldur[ patetic[:
— Am v[zut =i te-am ]n\eles de mult. Totu=i, trebuie s[ fii
cuminte... cuminte, cuminte! Auzi? Altminteri nu te iubesc
deloc...
}l amenin\[ dr[gu\ cu degetul, iar el ]i apuc[ am`ndou[
m`inile =i le acoperi de s[rut[ri.
— Acum trebuie s[ m[ duc acas[, c[ci vezi ce t`rziu e,
urm[ Roza ferindu-se mereu de st[ruin\ele lui.
Se ]nsera. }ntunericul cobora at`t de gr[bit, parc[ de te-ai
fi uitat mai bine, l-ai fi v[zut cum se ]ngroa=[... Titu ridic[ pardesiul, ]l scutur[ =i ]ntov[r[=i pe doamna Lang p`n[ la marginea satului.
— Ce-ai zice dac[ te-ai pomeni, ]ntr-o bun[ noapte, pe
nea=teptate, cu mine ]n cas[? ]ntreb[ d`nsul la desp[r\ire,
lini=tit, str`ng`ndu-i bra\ul.
— Mi-ar face pl[cere =i... \i-a= da un ceai cu rom mult,
r[spunse femeia r`z`nd. Numai dac[ b[rbatul meu nu s-ar
]mpotrivi...
— Dar dac[ Lang n-ar fi acas[? st[rui Titu ]nfig`ndu-=i privirea lacom[ ]n ochii ei.
— O, atunci... atunci ar trebui s[ fii foarte cuminte, altfel
m-ai sup[ra! murmur[ Roza cu un z`mbet ispititor =i supus.
106
Ion
6
Titu se ]ntoarse acas[ pe drumul cel nou, foarte mul\umit
de ziua de azi, ]ntinz`nd pa=ii ca s[ ajung[ din urm[ pe surorile sale =i mai ales fiind ]nfometat de moarte. Pe la Ci=meaua
Mortului ]ns[ ]nt`lni pe Ion, care venea din Jidovi\a, singur,
g`nditor, ]n mers =ov[itor.
— Da ce-i, Ioane, de t`nd[le=ti a=a? ]i strig[ Titu voios. Ai
b[ut ceva, ori nu \i-s to\i boii acas[?
— Apoi, domni=orule, ]mi chibzuiesc =i eu necazurile cum
pot, r[spunse Ion sco\`nd p[l[ria =i ]ncerc`nd s[ z`mbeasc[,
f[r[ a izbuti.
Cerul era senin-sticl[. C`teva stele mari clipeau aprig
lupt`nd cu ]ntunericul care n[v[lea zadarnic s[ le sting[, c[ci
mereu se aprindeau mai multe, ca ni=te sc`ntei ]mpr[=tiate de
un v`nt n[prasnic. Din urm[ P[durea Domneasc[ v`j`ia
]n[bu=it, parc[ =i-ar fi st[p`nit m`nia, iar ]n fa\[ =oseaua cenu=ie
fugea printre =an\urile negre, pierz`ndu-se repede pe dup[ cotiturile de dealuri...
— A=a, se vede c-ai auzit =i tu? zise Titu deodat[. Apoi tocmai voiam s[-\i spun, c[ eu am aflat de ieri, de la un prieten
care-i scriitor la judec[torie ]n Armadia... E adev[rat, Ioane!
Simion Lungu te-a p`r`t c[ l-ai b[tut =i c[ i-ai sfeterisit nu =tiu
c`\i st`njeni din porumbi=tea...
— Da d[-l dracului cu tot neamul lui! ]ntrerupse fl[c[ul
nep[s[tor, scuip`nd ascu\it, ]n semn de dispre\.
— Ce s[-l dr[cuie=ti, Ioane, c[ nu-i de glum[! relu[ Titu
]nt[r`tat pu\in de nep[sarea lui. E lucru foarte serios =i poate
s[ te bage =i-n temni\[!... C[ Simion ca Simion... cu el te-ai fi
]nvoit tu omene=te. Dar s-a pus =i popa pe capul t[u, auzi? E
foc pe tine, nu alta! Zice c[ nu te iart[ p`n[ nu te vede la
r[coare... El i-a f[cut p`ra lui Simion =i s-a pus martor... Nu
=tiu ce are cu tine...
Ion scuip[ iar, ]=i trase p[l[ria pe ochi =i t[cu. Auzise =i el
ceva din toate acestea. I-au intrat pe-o ureche =i i-au ie=it pe
cealalt[. I se p[reau fleacuri fa\[ de cele ce se dospeau acuma
107
Liviu Rebreanu
]n sufletul lui. B[taia cu Simion nu st`rnise ]n sat mare v`lv[,
c[ci Simion era o fire ar\[goas[, gata ve=nic s[ ia de piept pe
oricine. Pe urm[ ]nc[ier[rile din pricina p[m`nturilor erau mai
dese chiar dec`t certurile fl[c[ilor la hor[. Doar amestecul preotului d[duse pu\in de vorb[ pe la c`rcium[... Ion ]ns[ era at`t
de p[truns de ]ncrederea mereu nel[murit[ ce i-o de=teptaser[
lacrimile Anei, ]nc`t parc[ ve=nic umbla prin nouri. Sim\ea
totu=i nevoia unui imbold care s[-i limpezeasc[ g`ndurile =i
s[-i ]ndrumeze faptele. Avea r[bdarea s[-l a=tepte nepripit, convins c[ trebuie s[ vie de undeva. +i fiindc[ de c`te ori ]=i
sf[r`ma mintea singur s[-=i g[seasc[ drumul, se izbea parc[
numai de por\i z[vor`te — c[uta s[ nici nu se mai g`ndeasc[
la ceea ce va trebui s[ se ]nt`mple. Acuma tocmai ]ncepuse
s[-l ]mpresoare b[nuielile =i s[-l ]nfurie.
— Las[-i, domni=orule, c[ de data asta nici capul nu m[ doare,
f[cu d`nsul, ca =i c`nd vorbele lui Titu i-ar fi crestat limba.
Titu, crez`nd c[ fl[c[ul se sfie=te s[ zic[ ceva r[u despre
Belciug, urm[ mai aprins:
— De ce s[-i la=i, Ionic[? Ori \i-e fric[ de popa?
— Ba nu mi-e fric[ nici de Dumnezeu, dac[ mi-i sufletul
curat, domni=orule!
— Nici s[ nu-\i fie, c[ om mai ur`cios ca Belciug nu se afl[
sub soare!... C`inos la suflet =i viclean ca dracul... A ]nceput
s[ m[ sc`rbeasc[ de c`nd am v[zut c[-=i pune mintea cu fl[c[ii
=i-=i v`r[ nasul ]n sfezile voastre...
}ntr-adev[r, p`n[ deun[zi, Titu, singur din toat[ familia,
p[rtinise pe preotul Belciug. Chiar c`nd p[rin\ii lui se mai ciorov[iau cu d`nsul, prietenia lor r[m`nea neatins[. Popa ]l lua
cu tr[sura ori de c`te ori se ducea ]n Armadia sau la Bistri\a =i
tr[geau c`te un pui de chef, oc[r`nd ]mpreun[ pe unguri, c[ci
Belciug era mare na\ionalist, de=i nu se prea ar[ta a fi, de fric[
s[ nu-=i piard[ ajutorul de la stat, f[r[ de care n-ar mai fi putut
tr[i ]n r`ndul oamenilor... }nver=unarea lui ]mpotriva lui Ion
]ns[ zdruncinase dragostea lui Titu. Mai ]nt`i i se p[rea nedreapt[ =i nedreptatea totdeauna ]l revolta, afar[ dac[ nu
108
Ion
pornea de la d`nsul. Pe urm[ Ion ]i era tot at`t de drag pe c`t
]i fusese Belciug. M`ndria fl[c[ului, iste\imea =i st[ruin\a lui
de a ]mplini ceea ce ]=i punea ]n g`nd, voin\a lui ]nc[p[\`nat[
]i pl[cea tocmai pentru c[ toate acestea lui ]i lipseau, m[car
c[ ar fi dorit mult s[ le aib[. Se hot[r`se chiar s[ spun[ preotului c[ e nedrept cu Ion, dar niciodat[ nu g[sise momentul
potrivit =i mai ales curajul trebuincios. Acuma, fa\[ cu fl[c[ul,
]=i v[rsa toat[ nemul\umirea pe care ar fi vrut s-o tr`nteasc[
lui Belciug. }l mira ]ns[ =i-l ]ncurca ]nf[\i=area lui Ion care-l
asculta parc[ ar fi fost vorba de altcineva. }n cele din urm[
Titu ]=i curm[ indignarea =i ]ntreb[ iscoditor:
— Mi se pare mie c[ alte necazuri te m[n`nc[ pe tine,
mai mari?
Ion se opri, ]=i ]ncruci=[ bra\ele pe piept =i-l privi lung. Titu
vedea cum ]i scap[r[ ochii ]n ]ntuneric, ca la pisici.
— Altele, domni=orule, bine zici, r[spunse scurt =i ap[sat.
— +i nu-mi spui mie? se sup[r[ Titu. S[ =tii, Ioane, c[ m-ai
sup[rat! Z[u m-ai sup[rat...
Fl[c[ul ]=i ]ndrept[ sumanul pe umeri ca =i c`nd nu s-ar fi
putut hot[r] s[ vorbeasc[. Titu ]ns[, muncit de g`ndul c[ are
s[ descopere cine =tie ce tain[ mare, ]i d[du ghes ner[bd[tor:
— Hai, spune ce te doare! Iute!... Hai!...
St[teau ]n mijlocul =oselei, sub R`pile Dracului. Dinspre
Pripas se apropia o calea=c[ ]n trap gr[bit. Se d[dur[ am`ndoi
la o parte, iar Ion ]=i ridic[ p[l[ria, zic`nd „bun[ seara“
necunoscu\ilor din tr[sur[. Apoi, c`nd uruitul ro\ilor se potoli,
spuse foarte rar:
— Trebuie s[ iau pe fata lui Vasile Baciu, domni=orule!
Titu r`se cu o voio=ie decep\ionat[:
— Asta \i-i sup[rarea?... Fugi d-aici, Ioane, c[ r`d =i curcile
de tine!
— Asta-i, domni=orule, =i-i mare! C[ badea Vasile nu mi-o
d[ =i, dac[ nu mi-o d[ de bun[voie, e r[u de tot!...
— Nu ]n\eleg de ce te ag[\i tu de fata asta? E sl[bu\[ =i
ur`\ic[... Eu unul n-a= lua-o nici s[ mi-o c`nt[reasc[ ]n aur!
109
Liviu Rebreanu
— A=a-i, a=a-i, dar f[r[ d`nsa nu mai scap de s[r[cie p`n[-i
Prut =i Siret!
— Aaa! f[cu Titu dup[ o pauz[ ce voia s[ t[lm[ceasc[
gravitatea situa\iei. A=a da, adev[rat! E greu!
— A=a-i? zise Ion mul\umit c[ =i domni=orul ]i ]n\elege acum
necazul. }nva\[-m[ dumneata ce s[ fac =i cum s[ fac, c[ e=ti
om ]nv[\at!...
Titu, ]n realitate, nu prea ]n\elegea nici ]nc[p[\`narea lui
Ion de-a lua pe Ana, =i nici pe a lui Vasile Baciu de a nu i-o
da. El vedea ]n am`ndoi ni=te \[rani deopotriv[ de treab[, ]ntre
care nu e nici o deosebire. Dac[ Ion n-are avere, ]n schimb e
mai dezghe\at =i mai harnic, ceea ce face uneori c`t o mo=ie.
Deoarece ]ns[ rolurile de pov[\uitor ]l m[guleau, se sili s[
g[seasc[ un sfat bun care s[-l ridice ]n ochii fl[c[ului.
— Dac[ nu vrea el s[ \i-o dea de bun[voie, trebuie s[-l
sile=ti! zise Titu dup[ un r[stimp de g`ndire, nehot[r`t pu\in,
ca =i c`nd ar fi vrut s[ vad[ cum ]i va primi Ion vorbele.
Fl[c[ul tres[ri. I se p[ru c[ ]n minte i s-a deschis deodat[ o
d`r[ luminoas[ care ]i ar[ta l[murit calea. Oft[ prelung, parc[
i-ar fi c[zut o povar[ uria=[ de pe inim[. Ridic[ privirea
cercet[tor, ca un ho\ prins cu ocaua. Mul\umirea ]l str`ngea
de g`t ]nc`t nu putu rosti nici un cuv`nt.
— Po\i s[-l sile=ti? Ai cum s[-l sile=ti? ]ntreb[ Titu,
ne]n\eleg`nd t[cerea lui.
— Pot, domni=orule! izbucni Ion aspru, cu amenin\are
]n glas.
Pornir[ apoi iar la drum, dar nu mai schimbar[ nici o vorb[
p`n[ la poarta ]nv[\[torului. Fl[c[ul nu mai sim\ea nici o
nevoie de palavre zadarnice, c`nd acuma =tia limpede ce
trebuie s[ fac[. Acuma ]l rodea numai ner[bdarea s[ ispr[veasc[
mai cur`nd, s[-=i ]mplineasc[ scopul. Titu t[cea fiindc[ nu era
sigur dac[ pova\a lui a fost folositoare, mai ales dup[ r[spunsul
d`rz care-i r[suna mereu ]n ureche.
— Mul\umesc, domni=orule, c[ mi-ai deschis capul, zise
Ion desp[r\indu-se.
110
Ion
}n casa Herdelea ardea lampa. Lumina unei ferestre se
rev[rsa toat[ asupra fl[c[ului, care avea pe fa\[ o hot[r`re
str[lucitoare. V[z`ndu-l, Titu sim\i un fior de spaim[.
— Ia seama, Ioane, s[ nu dai cu oi=tea-n gard! murmur[
d`nsul z`mbind z[p[cit.
— De-acu las[ pe mine, domni=orule, c[-mi =tiu eu datoria! r[spunse Ion cu o bucurie at`t de larg[ c[ se pierdea ]ntr-un
r`njet prostesc.
7
Titu intr[ ]n cas[ cam uluit de izbucnirea lui Ion. De=i nu
pricepea ce s-a putut urni ]n sufletul lui deodat[, b[nuia totu=i
c[ a dezl[n\uit o pornire at`t de s[lbatic[ ]nc`t ]l cutremura.
Cum d[du ]ns[ de lumin[ =i cum mirosi m`ncarea, uit[ pe Ion
=i-i reveni ]n g`nd Roza Lang. Astfel se ]nsenin[ iar =i, frec`ndu-=i m`inile, zise cu o m`ndrie prin care voia s[ dea a ]n\elege
tuturor c[ a pus la cale un lucru mare:
— Foarte dr[gu\[ nevasta lui Lang! E o pl[cere s[ stai de
vorb[ cu ea!...
Herdelea aprob[ ]n t[cere, c[ci =i lui ]i pl[cea Rozica, cu
toate c[ dragostea i-o ar[ta numai prin glume piperate, spuse
]ntr-o ungureasc[ foarte stricat[, care pe femeie o ]nveseleau
totdeauna. D[sc[li\a ]ns[ bufni moroc[noas[:
— Repede v[ mai speria\i =i voi de toate zdren\ele... Dac[
=i aia-i dr[gu\[, apoi ce s[ mai zici de mama p[durii?... Cum
poate s[ fie dr[gu\[ o femeie care-i at`t de proast[ c[ nici m[car
nu =tie rom`ne=te?
Doamna Herdelea avea un dispre\ ad`nc pentru femeile
care nu fac copii. Pe Roza Lang ]ns[ era =i mai furioas[, pentru c[, de c`te ori se ]nt`lneau, voia s-o sileasc[ s[ vorbeasc[
ungure=te, mir`ndu-se mereu cum se poate s[ nu =tie ungure=te
so\ia unui ]nv[\[tor de stat. D[sc[li\a n-ar fi m[rturisit ]n ruptul capului c[ nu =tie, ci spunea cu m`ndrie c[ nu vorbe=te
fiindc[ ]i sunt ur`\i ca dracul ungurii =i limba lor.
111
Liviu Rebreanu
Laura =i Ghighi se ]ntorseser[ acas[ singure. Ungureanu nu
se mai oferise, ca alt[ dat[, s[ le ]nso\easc[. Din Jidovi\a p`n[ ]n
Pripas, Laura a pl`ns desperat[, f[r[ s[ scoat[ o vorb[. Ghighi
]ns[, b[nuind pricina lacrimilor surorii sale, a oc[r`t toat[ vremea pe Aurel, g[sindu-i mai multe cusururi chiar dec`t ]n=i=i
b[tr`nii c`nd erau mai porni\i. Oc[rile ei =i oboseala drumului
au potolit pu\in durerea Laurei. }ndat[ ce a ajuns acas[, s-a retras
]n salon ca s[ nu bage de seam[ p[rin\ii c[ a pl`ns. Oric`t se
silea s[ se st[p`neasc[, nu-=i putea opri lacrimile. Sim\ea ]ntruna
ca =i c`nd o cas[ ]ntreag[ s-ar fi pr[bu=it peste ea =i nu e ]n stare
s[ se ridice dintre d[r`m[turi. C`nd Ghighi veni s-o cheme la mas[,
min\i c-o doare capul. Ar fi murit de ru=ine s[ fi fost acuma nevoit[
s[ se uite ]n ochii oamenilor care i-ar fi ghicit ]ndat[ sup[rarea.
Dup[ cin[ Herdelea, aduc`ndu-=i iar aminte de scrisoarea
lui Pintea, deschise u=a od[ii unde Laura ]=i fr[m`nta nenorocirea, =i-i zise din prag:
— Da cu omul cela ce facem, domni=oar[? Tu, care =tii
at`tea etichete, nu crezi c[-i vremea s[-i r[spundem?
}ntrebarea se ]nfipse ]n inima fetei ca ]ntr-o ran[ proasp[t[.
Lacrimile o podidir[ mai furtunos, ]n vreme ce buzele ei murmurau cu resemnare:
— Scrie-i, scrie-i, fire-ar al dracului!... Cine te opre=te s[-i
scrii?... De-acuma mi-e totuna...
Ghighi se repezi numaidec`t, ad[ug`nd:
— A spus ea vreodat[ s[ nu-i r[spunzi? Da ce, crezi c[ ea-i
proast[ s[ lase pas[rea din m`n[ pe cea din gard? Ori a\i fi
vrut s[ nu mai vorbeasc[ cu nimeni pentru c[ a cerut-o domnul Pintea? A=a sunte\i dumneavoastr[, c[uta\i cearta cu
lum`narea =i pe urm[ mai zice\i c[ al\ii se ceart[.
— Bravo, bravo! strig[ Titu, triumf[tor. Asta-mi place! }n
sf`r=it, bine c-a\i venit tot la vorba mea... Dac[ m-a\i fi ascultat de la ]nceput, azi Laura ar fi fost mireas[...
Laura pl`ngea cu hohote. Ghighi alerg[ la ea s-o m`ng`ie,
dup[ ce mai ]nt`i ]nchise iar u=a. Bocir[ am`ndou[ un r[stimp,
apoi Ghighi se reculese =i vorbi, alint`nd-o:
112
Ion
— Las[-l ]ncolo, Laura drag[, nu-\i mai face s`nge r[u pentru un netrebnic! Merit[ un stricat ca el s[-l pl`ng[ o fiin\[
ginga=[ =i distins[ ca tine?... Vezi, eu am avut o presim\ire sigur[ c[-i un tic[los... +tii, \i-am spus =i ast[-var[, la sindrofia
de la Elvira!... De altfel =i Alexandrina mi-a povestit chiar azi,
c[ fata popii din V[rarea, =tii, toanta ceea de Vica, i-a f[cut
farmece =i c[ acuma prost[nacul de Ungureanu se duce mereumereu pe la ea, ba c[ popa, be\ivul, l-a =i pus s[ jure ]n biseric[ =i cu m`na pe Evanghelie, c[ ]ndat[ ce va ie=i doctor va
lua pe Vica!... Acuma vezi =i tu c`t e de murdar =i de nevrednic de iubirea ta, Laura drag[!...
B[tr`nii erau mul\umi\i c-a dat Dumnezeu =i i-au venit Laurei g`ndurile cele bune. D[sc[li\a, mi=cat[, se apuc[ s[ spele
vasele, bolborosind o rug[ciune ce o =tia d`nsa, ]nc[ din
tinere\e, anume pentru asemenea ocazii fericite. Herdelea ]ns[
scoase din buzunar scrisoarea a optzecea a lui Pintea =i o citi
din nou, cine =tie a c`ta oar[, cu mult[ b[gare de seam[.
Cl[tin[ apoi din cap, ]ng`ndurat, vr`nd s[ ]nvedereze nevestei =i lui Titu c[ nu-i u=or s[ ticluie=ti un r[spuns cum se cuvine, cinstit =i drept =i frumos, unei asemenea scrisori. Se a=ez[
la masa de scris, lucrat[ de el ]nsu=i acum vreo dou[zeci de
ani, aprinse o lum`nare, puse scrisoarea lui Pintea l`ng[
c[limar[, ]=i at`rn[ dup[ urechi ni=te ochelari pe care nu-i
]ntrebuin\a dec`t ]n momentele cele mai solemne, c[ci vedea
mai bine f[r[ ei, st[tu cu fruntea ]ncre\it[ ca s[-=i adune
g`ndurile =i apoi ]ncepu s[ a=tearn[ pe h`rtie, b[tr`ne=te: „Mult
stimate =i iubite fiule George! Afl[ c[ r`ndurile tale mult[ bucurie ne-au pricinuit, v[z`nd ]ntr-]nsele g`ndurile tale bune =i
prea vrednice. +i mai afl[ c[ Laura este doritoare de-a te vedea ]n casa noastr[ c`t mai grabnic...“
113
Liviu Rebreanu
CUPRINS
Capitolul IV
NOAPTEA
1
De c`nd a v[zut c[ Ion se ]nstr[ineaz[ de Ana din ce ]n
ce mai r[u, George Bulbuc a ]nceput ]ntr-adev[r s[ mearg[
mai ]n fiecare sear[ pe la Vasile Baciu. Fata ]i era acum mai
drag[. G[l[gia ce se f[cuse ]n jurul ei, din pricina lui Ion, i se
p[rea c-a ]nfrumuse\at-o =i i-a ridicat pre\ul. +tia bine c[ Ana
nu se va ]nmuia cu una, cu dou[, dar n[d[jduia c[, p`n[ ]n
cele din urm[, ]i va birui ]mpotrivirea.
C[ci acuma numai de ea at`rna. Cel pu\in a=a credea el.
Feciorul Glaneta=ului are alte necazuri pe cap dec`t s[-l mai
bat[ g`ndurile cu Ana. Dup[ pozna cu Vasile Baciu, dup[ dojana din biseric[, dup[ b[taia cu Simion Lungu ce-ar mai putea
a=tepta Ion? Dovad[ c[ nimic este faptul c[ nici nu se mai arat[
pe la Ana. La hor[ nu mai joac[ cu ea. }n sat umbl[ vorba c[
se va ]nsura ]n C`=legi cu Florica... Vas[zic[ din partea aceasta calea lui George e slobod[... Numai Ana s[ se dea pe
brazd[... Dar Ana ]l ocolea, avea ochii ve=nic ro=ii de pl`ns
ascuns. Asta ]nseamn[ c[ ]n inima ei nu s-a zdruncinat iubirea pentru Ion. S-a g`ndit George =i s-a r[zg`ndit. Pe urm[ s-a
sf[tuit cu maic[-sa, o femeie uscat[, cu nasul ascu\it =i ochii
mici c[zu\i ]n fundul capului, care vedea ]n toate lucrurile
nepl[cute vr[jitorii =i farmece. Ea l-a ]nv[\at s[ se duc[ la ghicitorul din M[gura, s[-i dezlege pe Ana. George s-a dus, ghicitorul i-a desc`ntat... Zadarnic. Atunci a ]nceput s[ se
nec[jeasc[. Ne]nduplecarea fetei ]i jignea mai ales m`ndria.
Se credea cel dint`i fl[c[u din sat =i suferea c`nd cineva nu i-o
recuno=tea. Din pricina aceasta a avut at`tea ciocniri cu Ion
care pretutindeni i-o lua ]nainte, pe care mai to\i fl[c[ii ]l
priveau ca pe un fel de v[taf al lor. }n sinea lui sim\ea =i el c[
114
Ion
al Glaneta=ului are ceva de-l ]ntrece ]n fa\a oamenilor. N-o
m[rturisea ]ns[ nim[nui =i se sup[ra c`nd i-o spuneau al\ii.
Adic[ de ce-ar fi mai breaz Ion ca d`nsul? Carte =tie =i el; e
chiar abonat la Foaia Poporului. Prost nu e, voinic este, de=i
nu e b[t[u=. Adev[rat c[ are o fire bl`nd[, dar c`nd se m`nie
e ]n stare s[ fac[ =i moarte de om. Ion e mai sprinten, mai
osos, mai =iret, adev[rat, dar el e mai a=ezat, mai cump[nit,
ca omul care are ce pierde. Toma Bulbuc e cel mai bogat \[ran
din Pripas, mai cu stare dec`t ]nsu=i popa Belciug, iar George
e singur la p[rin\i. Harnic =i muncitor =i str`ng[tor este cum
nu se g[se=te al doilea. Din munca lui a adunat banii cu care
a cump[rat iarna trecut[ cel din urm[ petic de p[m`nt al lui
Dumitru Moarc[=...
Vasile Baciu ]l primea totdeauna voios, ]l poftea s[ =ad[, ]l
cinstea cu rachiu „]ndulcit de fata mea“. George z`mbea =i se
uita cu coada ochiului la Ana, care mereu ]=i f[cea de lucru
pe l`ng[ vatr[ =i de-abia r[spundea la vorbele lui. Dintru-nt`i
a crezut c[ sfiiciunea ei este pref[c[toria obi=nuit[ a fetelor
fa\[ de fl[c[i, mai ales c`nd le v[d =i p[rin\ii. Cur`nd a trebuit
s[ ]n\eleag[ c[ Ana tot nu-l vrea pe el =i c[ tot dup[ Ion ofteaz[.
Atunci a plecat ]njur`nd-o ]n g`nd =i hot[r`t s-o lase ]n plata
Domnului. Mintea ]ns[ ]i r[m`nea tot la ea =i a doua sear[
pornea iar glon\ la Vasile Baciu, s[ se nec[jeasc[ iar prinz`nd-o cum suspin[ =i l[crimeaz[ dup[ celalt. Se ]nc[p[\`na din
zi ]n zi. Se sim\ea jignit de r[ceala ei =i ]ncepea s-o iubeasc[
aievea. De unde p`n[ acum voise s-o ia numai pentru c[ era
fata lui Baciu =i fiindc[ p[rin\ii lor i-au sortit unul altuia, azi o
r`vnea cu patim[ =i i se p[rea frumoas[ rupt[ din soare. Nu
]ndr[znea s[ spovedeasc[ nim[nui ce-l durea. I-ar fi fost ru=ine
s[ afle cineva c[ el nu e ]n stare s[-i dob`ndeasc[ dragostea.
Aceasta l-ar fi ]njosit ]n fa\a lumii, ]n[l\`nd ]n aceea=i vreme
pe Ion. Se mustra chiar c[ a ascultat pe maic[-sa de =i-a b[tut
picioarele degeaba pe la ghicitor. I-ar fi venit mai bine dac[ ar
fi b[gat de seam[ Vasile Baciu ce se petrecea ]n inima Anei.
Dar b[tr`nul nu putea b[nui nimic. El =tia doar at`ta c[ fata
115
Liviu Rebreanu
lui trebuie s[ se m[rite cu George, pentru c[ lui a=a i s-a n[z[rit.
Cu c`t ]l primea el mai bine, cu at`t credea c[ va merge mai
u=or. George se chinuia c[, pe c`nd satul fierbea c[ merge la
Ana, el era nevoit s[ petreac[ toate serile ascult`nd palavrele
lui Vasile despre r[zboiul din Bosnia unde povestea c-ar fi f[cut
at`tea vitejii de l-a pupat ]nsu=i ]mp[ratul. Ar fi fost de o mie
de ori mai bucuros s[ se fi putut ]nvoi cu fata spre a se ]nt`lni
pe furi=, c[ci asta ar fi fost o dovad[ de dragoste. Ana ]ns[ ofta
de c`te ori tat[l ei se jura ca la iarn[ vor face nunta, m[car de-ar
plesni fierea ]n dezm[\atul Glaneta=ului.
De altfel Ana, de c`nd a v[zut pe Ion ]mbr[\i=`ndu-se cu
Florica =i mai ales de c`nd i-a ajuns la urechi c[ a =i cerut-o,
tr[ia ]ntr-o fr[m`ntare cu at`t mai dureroas[ cu c`t trebuia s-o
t[inuiasc[. Era o fire t[cut[ =i oropsit[, menit[ parc[ s[ cunoasc[ numai suferin\a ]n via\[. A crescut singur[, lipsit[ de o
dragoste p[rinteasc[ m`ng`ietoare. Mama a l[sat-o f[r[ aripi.
}=i aducea aminte doar ca prin vis de ogoirile ei bl`nde pe care
nu le-a mai ]nt`lnit niciodat[. Tat[l ei o iubea, dar cu o iubire
plin[ de toane. Vorbe bune a auzit prea pu\ine de la d`nsul;
b[t[i ]ns[ a suferit nenum[rate, mai pe dreptate, dar mai mult
din senin. Prietenie cu alte fete nu putea lega. Sufletul ei c[uta
o dragoste sfioas[ =i ad`nc[. Zburd[lnicia o ]ntrista. Chiar peste
veselia ei plutea totdeauna o umbr[ de melancolie... }n Ion al
Glaneta=ului apoi descoperise deodat[ tot ceea ce-i dorea inima. }nt`ia oar[, acum c`teva luni, c`nd au stat de vorb[ mai
]ndelung, s-a sim\it ademenit[. De atunci ]=i zicea mereu c[
f[r[ de el ar trebui s[ moar[. Era singurul om ]n ale c[rui cuvinte tremurau m`ng`ierile r`vnite ]n fundul inimii ei. Nu
m[rturisea, dar nici nu ascundea tat[lui ei iubirea ce-o cuprinsese =i de care nu putea s[ se despart[ nici moart[. Sud[lmile
=i amenin\[rile lui, ca =i revenirea lui George, n-o speriau deloc =i nici nu-i clinteau hot[r`rea. }n g`nd c[uta ve=nic prilejuri s[ ]nt`lneasc[ pe Ion, s[-l ]ntrebe, s[-l roage, s[-i cad[ ]n
genunchi ca s[ n-o ocoleasc[. Nu ]n\elegea purtarea lui, pe care-l
=tia at`t de ]nc[p[\`nat =i de bun. Dep[rtarea =i lipsa lui ]ns[ ]i
116
Ion
sf`=iau inima. }=i zicea uneori c[ poate fuge de d`nsa, c[ poate
n-o mai iube=te... Atunci ]=i pierdea brusc toate n[dejdile =i o
cuprindeau g`nduri de moarte. Mai ales dup[ ]nt`lnirea cu Ion,
pe drumul cel vechi, c`nd el n-a g[sit nimic s[-i spun[, c`nd n-a
luat-o ]n bra\e, de=i fuseser[ singuri — g`ndurile negre ]ncepur[
s-o st[p`neasc[ mai des. Joia, duc`ndu-se la b`lciul s[pt[m`nal
]n Armadia, cu ou[, p[s[ri, br`nz[, l[pt[rii, trec`nd ]n zorii zilei
pe c[rarea de l`ng[ Some=, dincolo de Jidovi\a, se oprea acuma mereu ]n dreptul st[vilarului =i privea lung v[lm[=agul apelor
ad`nci care parc[ o chemau. Ce s[ mai a=tepte ]n via\[, dac[ ce
i-e drag o p[r[se=te? Ropotele valurilor care se zv`rcoleau
n[valnic, ]n clocote mugitoare, o ]nv[luiau cu zgomote asurzitoare, sting`ndu-i toate dorurile =i n[zuin\ele. Se cl[tina pe picioare. Sim\ea c[ dac[ s-ar pleca pu\in, ar aluneca ]n gura mor\ii
unde, ]ntr-o clipire, s-ar sf`r=i toate suferin\ele...
Totu=i ]ntr-un col\i=or al sufletului ei, chiar ]n mijlocul chinurilor celor mai cr`ncene, mai sim\ea p`lp`irea unei f[r`me de
n[dejde care o ]ndemna s[ cread[ c[ ]nc[ nu e totul pierdut.
Gr[untele de speran\[ care nu p[r[se=te pe om p`n[ nu-=i d[
ultima suflare, care mai lic[re=te ]n ochii muribundului chiar
c`nd inima a ]ncetat de-a mai bate =i c`nd trupul a ]nghe\at
pentru totdeauna — ]i d[dea =i ei puterea s[ mai a=tepte =i s[
st[ruiasc[...
+i astfel, ]ntr-o noapte, dup[ ce plec[ George =i dup[ ce
tat[l ei stinse lampa =i se culc[, Ana, pl`ns[ =i fr`nt[, ie=i ]n
ograd[, cum mai ie=ise de at`tea ori zadarnic de c`nd Ion nu
se mai ab[tea pe la d`nsa, cu sc`nteierea de n[dejde ]n inim[
c[ poate cine =tie?
Noaptea era neagr[ =i mohor`t[, noapte de toamn[, trist[
]=i n[bu=itoare. Nouri gro=i, plumburii, m[turau crestele
dealurilor care ]mprejmuiau Pripasul, ]nvolbur`ndu-se ]n
v[zduh, ]nnegrindu-se =i limpezindu-se ca ni=te balauri
n[prasnici porni\i parc[ s[ ]nghit[ dintr-o sorbire satul ce dormea ad`nc =i mut. Pomii prin gr[dini d`rd`iau cutremura\i de
frig, cu ni=te glasuri pl`ng[toare =i ostenite.
117
Liviu Rebreanu
Fata, descul\[, str`ng`ndu-=i pe piept n[frama, p[=i sprinten spre poart[, zg`l\`it[ de o fric[ ne]n\eleas[ =i de frigul care
o p[trundea la os. Deschise vrani\a cu mare b[gare de seam[,
ca s[ nu sc`r\`ie, =i vru s[ ias[ ]n uli\[. Se opri ]ns[ deodat[,
tr[snit[ de spaim[. O mog`ldea\[ neagr[ st[tea rezemat[ de
st`lpul por\ii. O clip[ Ana n-avu m[car puterea s[ deschid[
gura. Apoi, reculeg`ndu-se, ]ntreb[ ]n =oapt[:
— Cine-i aici?
— Eu, r[spunse un glas gros, ]mpr[=tiindu-se ]n ]ntuneric
pe ni=te aripi nev[zute.
— Ionic[? murmur[ Ana ]ntr-o izbucnire de fericire, ag[\`ndu-se de d`nsul =i repet`nd printre lacrimi: Ionic[! Ionic[!
— Am a=teptat s[ plece George, r[sun[ iar[=i glasul lui Ion
cu o tremurare de p[rere de r[u. De c`te ori am tot a=teptat
a=a, iar tu, Ana...
Se ]ntrerupse ca =i c`nd i s-ar fi ]nfipt un cu\it ]n beregat[.
— Hai ]n cas[, Ionic[, sc`nci fata, tr[g`ndu-l de m`neca
sumanului. Pe urm[, aduc`ndu-=i aminte de tat[l s[u, care ar
scula tot satul ]n t[lpi s[ =tie c[ i-a adus pe Ion ]n cas[, ad[ug[
mai pl`ng[toare: Ori barem ]n ograd[... pe prisp[... Vino!...
Ion nu intr[. At`ta voise: s[-l vad[ ea =i s[ =tie hot[r`t c[ n-a
p[r[sit-o. A=a ]=i chibzuise d`nsul calea pentru a sili pe Baciu
s[ i-o dea. Ca s[ izbuteasc[, trebuie s-o ia domol. Altfel i se
primejduiau planurile... Acuma =tia bine cum are s[-l sileasc[.
Numai s[ nu-=i piard[ r[bdarea. Graba stric[ treaba. F[r[
dib[cie =i =iretenie nu ajungi la mal niciodat[.
}i zise repede, scurt: „noapte bun[“ =i se pierdu ]n bezn[
]nainte ca Ana s[ mai fi putut r[spunde. Dar pa=ii i se mai auzir[
pe uli\[, leop[ind rar prin noroi, ]ndep[rt`ndu-se din ce ]n ce
p`n[ ce se stinser[ de tot. Buzele fetei b`lb`ir[ rug[toare ]n
singur[tatea ce o ]nv[luia:
— Ionic[! Ionic[!...
R[mase totu=i cu o mul\umire mare ]n suflet. S-a ]ntors la
ea, vas[zic[ o iube=te!... Poate c[ niciodat[ n-a avut visuri mai
frumoase ca ]n noaptea aceasta...
118
Ion
De a doua zi, Ana parca ar fi fost alta. Fa\a i se ]mbujor[
de o ]ncredere senin[. Umbla mai sprinten[, muncea mai
cu drag =i sim\ea o nevoie ciudat[ de a ar[ta lumii ]ntregi
c[ e fericit[.
George, observ`nd ]ndat[ schimbarea, s-a bucurat mai ]nt`i
crez`nd c[ s-a dat pe brazd[. Ana nu mai ofta =i nu mai l[crima.
P[rea ]ns[ grozav de ner[bd[toare =i st[tea ca pe ni=te spini,
parc[ de-abia ar fi a=teptat s[-l vad[ urnindu-se... G`ndindu-se mai bine, George ]=i zise pe urm[ c[ trebuie s[ fie ceva
la mijloc. +i g`ndindu-se iar, ]i fulger[ prin minte:
— Ion!
Vru s[-l ]ndep[rteze =i nu mai putu. }n urechi ]i v`j`ia ca o
b[taie de ciocane:
— Ion!... Ion!... Ion!...
2
C`nd, a doua zi, straja ]i aduse cita\ia, Ion str`nse din umeri
nep[s[tor, ]ntreb[ ]n ce zi e judecata, c[ci nu pricepea scrisul
unguresc, =i o d[du Zenobiei s-o pun[ bine, dup[ grind[, ca
s[ nu uite sorocul. Numai o clip[ =i-a zis: „adic[ tot e adev[rat?“
=i pe urm[ nici nu s-a mai g`ndit la Simion Lungu, cum de
altfel nu se g`ndise nici p`n[ acuma. Seara se duse iar la Ana.
+i de-aci ]ncolo mereu...
Glaneta=u s-a speriat de cita\ie =i l-a cic[lit destul s[ dea
fuga la domnul ]nv[\[tor, s[ se roage s[-l pov[\uiasc[ cum =i
ce s[ fac[. Herdelea era doar tot at`t de vestit c[ =tie legile
mai bine ca orice avocat, pe c`t era de pre\uit pentru c[ nici
un doctor nu tr[gea m[selele mai repede =i f[r[ durere ca
d`nsul. Alt[dat[ Ion alerga cu toate fleacurile s[-i cear[ sfaturi
sau s[ se ]n\eleag[ m[car cu domni=orul Titu; de ce nu s-ar
duce acuma c`nd e vorba de judecat[ =i c`nd se =tie c[
judec[torii nu glumesc? Vorbele b[tr`nului ]ns[ nu s-au lipit
de d`nsul. G`ndurile lui acuma erau toate =i mereu la Ana.
P`n[ ce nu va fi silit pe Vasile Baciu s[ i-o dea de nevast[,
]mpreun[ cu toat[ mo=ia, nu mai voia s[ aud[ nimic...
119
Liviu Rebreanu
Ziua judec[\ii c[dea ]ntr-o joi. Fiind b`lci ]n Armadia, Ion
a plecat laolalt[ cu p[rin\ii s[i, care duceau dou[ mier\e de
porumb, s[ le v`nd[, ca s[ mai pl[teasc[ din d[ri, deoarece
primarul ]ncepuse a umbla prin sat, ]ntov[r[=it de practicantul
notarului, lu`nd z[loage de la cei ce erau r[ma=i ]n urm[.
Z`mbea un soare b[tr`nesc de toamn[, ]nv[luind hotarele
]ntr-o lumin[ galben[ potolit[, care ]nc[lzea tocmai cum ]i
place omului mai bine. Sub ]mbr[\i=area bl`nd[ a razelor
p[m`ntul amor\it parc[ respira iar mai zdrav[n, copacii ]=i
r[sfirau mai tihni\i frunzele ar[mii... +oseaua uruia ne]ncetat
de c[ru\ele care se ]ntreceau s-ajung[ mai cur`nd la b`lci.
Prip[senii, merg`nd mai to\i pe jos, cu saci sau desagi ]n spinare, p[=eau voinice=te =i vorbeau tare de r[sunau r`pile =i
p[durile.... }n Jidovi\a c`rciumarii botezau rachiul, preg[tinduse pentru dup[-amiaz[ c`nd oamenii, la ]ntoarcere, se vor opri
cu to\ii s[ ]nchine c`te un pahar de mul\umire c-au v`ndut
sau cump[rat ce au putut...
Armadia ]ncepe ]ndat[ la c`teva sute de pa=i dincolo de
podul de peste Some=. Un or[=el lunguie\, ]mpr[=tiat pe \[rmul
r`ului p`n[ la poalele dealurilor, urc`ndu-se chiar =i pe coast[
cu casele. De departe str[luce=te m`ndr[ biserica cu dou[ tururi =i cl[direa liceului rom`nesc, podoabele cele mai de seam[
ale Armadiei =i ale ]ntregului \inut. De altfel tot t`rgu=orul e treipatru str[zi care se ]nt`lnesc ]ntr-o pia\a larg[, ]n fa\a bisericii.
Glaneta=u, cu Zenobia =i cu Ion, o apuc[ pe l`ng[ Some=,
fiindc[-i calea mai scurt[, =i ies l`ng[ =coala primar[
rom`neasc[ ]n strada Liceului. }n dreptul judec[toriei, care se
afl[ peste drum de o bisericu\[ veche catolic[, Ion se opre=te
=i trece desagii cu porumb ]n spinarea mamei sale. }=i dau
]nt`lnire ]n pia\[ =i apoi b[tr`nii pornesc ]nainte, iar feciorul
r[m`ne pe trotuarul de lespezi lucii, scutur`ndu-=i hainele de
perii ce-i luase de pe desagi.
Judec[toria era o cl[dire mare, posac[, galben[, cu un etaj
=i cu ferestrele z[brelite; ]n fa\a ei, afar[, l`ng[ poart[, se aflau
dou[ b[nci de sc`nduri, pe care se odihneau pricina=ii p`n[
120
Ion
le venea r`ndul, c[ci func\ionarii, cople=i\i de lucru, nu-i sufereau ]n[untru, pe coridor sau ]n sala de a=teptare.
Ion sosise prea devreme. P`n[ la nou[, c`nd se deschidea
cancelaria, trebui s[ a=tepte pe-afar[, ]n tov[r[=ia altor \[rani, de
prin sate ]ndep[rtate, veni\i ca =i d`nsul. Tocmai t`rziu ]=i aduse
aminte de Simion Lungu =i-l c[ut[ din ochi, f[r[ s[-l g[seasc[.
C`nd ]n sf`r=it un aprod ungur, foarte ro=u la fa\[ =i cu o
musta\[ pom[dat[ =i r[sucit[, ]ncepu s[ strige pe ]mpricina\i,
se opri ]n fa\a por\ii tr[sura preotului Belciug. Pe capr[, l`ng[
vizitiu, =edea \an\o= Simion. „Mhm! ]=i zise Ion batjocoritor. }l
aduce popa cu bri=ca!“
Belciug cobor] ]ncet, spuse vizitiului s[ poposeasc[ la gazda
lui pe Uli\a Comorilor, unde tr[gea totdeauna, =i apoi intr[ pe
poart[, ferindu-se de femeile care se ]mbulzeau s[-i s[rute
m`na. Simion r[mase pe trotuar, ]ncurcat pu\in, arunc`nd o
privire pe furi= spre Ion, care =edea pe banc[, de vorb[ cu un
mo=neag din V[rarea. Sosirea lui Simion ]i st`njeni parc[ pe
to\i dintru-nceput. O \[ranc[ gure=[, a=ezat[ l`ng[ poart[, pe
un fedele= gol, rupse t[cerea, ]ntreb`ndu-l deodat[:
— Oi fi av`nd =i dumneata vreun necaz pe-aici, m[i bade?
Simion se uit[ la Ion =i r[spunse cam ru=inat:
— Apoi am, vezi bine c[ am. Cine n-are?
Iar[ t[cur[ c`teva clipe. Dar pe urm[, ]ncetul cu ]ncetul,
]=i revenir[ cu to\ii =i Simion povesti din fir ]n p[r ce a p[\it cu
Ion, care t[g[duia aprig tot. Se amestecar[ to\i ]n vorb[, unii
d`nd dreptate unuia, al\ii celuilalt. Ciorov[iala ]ns[ ]i apropia
mereu. Simion de altfel nu cerea dec`t brazdele pe care i le
t[g[duia fl[c[ul, c[ci de b[tut s-au b[tut ]n parte. }n cele din
urm[ ascultar[ sfatul mo=neagului din V[rarea: Ion s[-i dea
]napoi dou[ brazde =i Simion s[-=i retrag[ jalba. Spuse aprodului c[ s-au ]mp[cat =i ]l rugar[ s[ le ]ng[duie s[ ]n=tiin\eze
=i pe domnul p[rinte c[ nu mai vor s[ mearg[ la judecat[.
Aprodul ]l b[tu pe um[r =i le f[cu semn s[-l urmeze. Intrar[ ]n
gang. }n dreapta =i ]n st`nga erau birourile c[r\ilor funduare.
Inima lui Ion b[tu mai repede. Aci are el s[ vie cu Ana =i cu
121
Liviu Rebreanu
Vasile Baciu, s[-i scrie toate p[m`nturile pe numele lui... Urcar[ apoi pe o scar[ veche, foarte roas[. }n odaia de a=teptare
d[dur[ peste Belciug, care se plimba de ici-colo, cu p[l[ria ]n
m`n[, cu fa\a mai palid[ ca de obicei. Aprodul, ar[t`ndu-i pe
cei doi \[rani, ]i zise r`njind mul\umit:
— S-au ]mp[cat... Nu trebuie judecat[...
Preotul se opri brusc, ca =i c`nd glasul aprodului l-ar fi speriat. V[z`nd ]ns[ pe Simion ]mpreun[ cu Ion, ]n\elese =i se ]nfurie. Se b[gase ]n cearta dintre d`n=ii ]ntr-o clip[ de necaz
prostesc, crez`nd c[ izbind pe feciorul Glaneta=ului are s[
simt[ lovitura =i familia Herdelea. A=a se gr[bise de scrisese
p`ra lui Simion, sus\in`nd-o =i prin m[rturia lui de preot. Peste c`teva zile ]ns[, potolindu-=i sup[rarea, i-a p[rut r[u c[ s-a
amestecat. Nu se cuvine ca un preot s[-=i n[p[stuiasc[
credincio=ii, t`r`ndu-i ]n fa\a judec[torilor unguri. Ar fi fost
mul\umit dac[ s-ar fi putut ]mp[ca lucrurile, f[r[ s[ mai ajung[
prin Armadia, dar =i f[r[ s[ ias[ d`nsul mic=orat, c[ci din gur[
tuna =i fulgera mereu ]mpotriva lui Ion. Fiindc[, ]n asemenea
]mprejur[ri, pricina=ii n-au ]ndr[znit s[ se ]nvoiasc[ acas[,
Belciug a venit cam ]n sil[ la judecat[, muncit de g`ndul cum
ar putea potrivi toate a=a ]nc`t s[ r[m`n[ cu fa\a curat[. }=i
f[cuse, plictisindu-se ]n sala de a=teptare, o cuv`ntare bine
sim\it[ prin care s[ apeleze la inima judec[torului pentru a
dob`ndi iertarea vinovatului, dac[ f[g[duie=te s[ se ]ndrepte... Atunci a picat aprodul cu ]mp[carea, r[sturn`ndu-i deodat[ toate inten\iile. I se p[ru c[ \[ranii s-au ]ntov[r[=it ca s[-=i
bat[ joc de d`nsul.
— Piei din ochii mei, m[garule! se r[sti la Simion, indignat. M-ai adus p`n[ aici ca acuma s[ m[ faci de r`s ]naintea
oamenilor?... Las’ c[ =tiu eu ce poam[ e=ti =i tu! Am s[ te ]nv[\
eu minte =i pe tine, becisnicule!
Simion se f[cu mic de tot =i morm[i foarte ]ncet, s[ nu-l
aud[ popa, dar totu=i s[-=i poat[ zice c[ n-a t[cut:
— Apoi nu te-am adus eu, domnule p[rinte, c[ dumneata
m-ai adus!...
122
Ion
C`\iva \[rani, care-=i a=teptau r`ndul, se adunar[ ciopor
]ntr-un col\, sp[im`nta\i. Numai o bab[, neput`ndu-se st[p`ni,
bolborosi:
— Mai rar pop[ ca acesta... }n loc s[ ]mpace oamenii, ]i
]nvr[jbe=te...
Pe Ion ]nd`rjirea preotului ]l ului. }n g`nd ]i r[s[ri deodat[
]ntrebarea: „Ce-o fi av`nd cu mine?“ O presim\ire ur`t[ ]ncepea
s[ i se ]ncuibeze ]n inim[. Pleo=tit se apropie de fereastra ce d[dea
]n curtea judec[toriei. Se rezem[ de perete =i se uit[ din ce ]n ce
mai z[p[cit ]mprejur. }n antreu se cobor`se o t[cere grea, ]ntret[iat[ numai de pa=ii preotului care ]=i reluase plimbarea de icicolo, mai nervos, arunc`nd deseori priviri zdrobitoare spre Simion Lungu. C`nd Belciug obosi =i se opri, se auzir[ din sala de
judecat[ ]ntreb[ri gr[bite, ]ntr-o rom`neasc[ pocit[, rostite de un
glas aspru =i urmate de r[spunsuri umile, ]nfrico=ate...
O team[ stranie cuprinse pe Ion ]ncetul cu ]ncetul. Sim\ea
o amenin\are de care nu se putea feri. Se mira cum de nu s-a
sinchisit el deloc p`n[ acuma de afacerea aceasta? De ce nu
s-a ]mp[cat mai dinainte, c`nd ar fi fost at`t de u=or? }i p[rea
foarte r[u c[ n-a cerut cel pu\in ]nv[\[torului s[-l lumineze ce
s[ spun[ =i cum s[ r[spund[... Se ]ntoarse =i-=i arunc[ ochii
afar[. Curtea era str`mt[, pardosit[ cu piatr[ =i ]mprejmuit[ cu
un gard de sc`nduri foarte ]nalt. }n fund o cas[ joas[, cenu=ie,
posomor`t[, cu ferestrele z[brelite cu drugi gro=i de fier... Ion
tres[ri. Asta era temni\a. Un fior de groaz[ ]i furnic[ sufletul...
}n curte trei \[rani t[iau lemne sub privegherea unui paznic ]n
uniform[ ur`t[, cu pu=ca la um[r. |[ranii h`\`iau fer[str[ul
alene =i nep[s[tori, pe c`nd paznicul nu-i sc[pa din ochi =i
doar uneori ]=i ]ndrepta cureaua de la arm[, m`ndru =i poruncitor. „Vas[zic[ aici...?“ se g`ndi fl[c[ul, curm`ndu-=i ]ns[ firul
g`ndirii, cuprins de ]ngrijorare.
Alt aprod, b[tr`n, lene=, cu ochelari, ]i introduse ]n[untru.
La biroul din mijloc, cu spatele la fereastra dinspre strad[, st[tea
un domn gros, cu o chelie ascuns[ pu\in sub ni=te fire rare de
p[r lung, cu ochii ]ncrunta\i, av`nd dinainte, pe mas[, o cruce
123
Liviu Rebreanu
de metal. Belciug, cu o ]nf[\i=are solemn[, se a=ez[ ]ndat[ ]n
st`nga, l`ng[ perete, pe un scaun. La alt birou, un domn sfrijit
=i g[lbejit, cu must[\i c[r[mizii =i cu o c[rare aleas[ foarte ]ngrijit, r[sfoia ]ntr-un teanc de acte, scoase c`teva h`rtii =i le
puse ceremonios pe masa judec[torului. Aerul era ap[sat =i
at`t de vr[jma=, ]nc`t cei doi \[rani se uitar[ repede unul la
altul, ]ngrozi\i, gata parc[ s-o tuleasc[ ]n orice clip[.
Deodat[ ]ns[ ]ntreb[rile judec[torului pornir[ ner[bd[toare.
Cum te cheam[? De c`\i ani e=ti?... Ion sim\i de-acum foarte
limpede cum ]l ]nv[luie primejdia. De-acum s-a ispr[vit... Nu
mai e nici o sc[pare... C`nd Simion r[spunse, f[r[ s[ se uite la
Belciug, c[ s-au ]mp[cat afar[ =i c[-=i retrage jalba, mai avu o
sc`nteiere de n[dejde. Dar se stinse ]ndat[. Judec[torul nici
nu l[s[ pe Simion s[ ispr[veasc[, s[ri ]n picioare =i ]ncepu s[
r[cneasc[:
— Atunci de ce mai veni\i pe-aici, tic[lo=ilor, s[ m[
]ncurca\i?... O s[ v[ bag la r[coare pe am`ndoi, o s[ v[...
Atunci Belciug se ridic[ de pe scaun =i se apropie, zic`nd
cu sfial[:
— Pardon... Dou[ cuvinte...
Judec[torul mai r[u se ]nt[r`t[. }ncepu s[ d[sc[leasc[ =i pe
Belciug c[ de ce nu explic[ boilor c-aici e judec[torie unde
oamenii au de lucru, nu s[-=i piard[ vremea cu fleacuri... Preotul ro=i =i rosti c`teva vorbe pe ungure=te. De=i =tia bini=or
ungure=te, avea oroare s[ vorbeasc[ mai ales ]n fa\a autorit[\ilor,
vr`nd astfel s[ dovedeasc[ tuturor c[ rom`nul nu renun\[ niciodat[ la drepturile lui. Judec[torul, care ]l cuno=tea, se z[p[ci
auzindu-l vorbind ungure=te =i deodat[ se ]ndulci. }l pofti s[ ia
loc, ]=i trase scaunul mai aproape de d`nsul =i-l ascult[ cu mare
luare-aminte. Belciug vorbi mult. Era ]n joc prestigiul lui fa\[ de
\[rani, care merita jertfirea trec[toare a unui principiu.
Ion =i Simion nu mai ]n\elegeau nimic; doar privirile judec[torului, care ]i fulgerau ]n r[stimpuri, le spuneau c[ e vorba
de ei =i c[ nu e bine. C`nd ]ncet[ preotul, judec[torul se scul[
iar =i numaidec`t se r[sti la Ion:
124
Ion
— Vas[zic[ tu e=ti spaima satului, c`ine tic[los!... Bine.
Foarte bine. Te dezv[\[m noi de nebunii, fii pe pace!... Ai s[
vii s[ stai dou[ s[pt[m`ni la r[coare, ca s[-\i treac[ pofta de
b[t[i!... Mi=elule =i netrebnicule!
Ion ]ng[lbeni; apoi tot s`ngele i se urc[ ]n obraz. Rosti, cu
fruntea sus, cu ochii aprin=i:
— Apoi s[ ne ierta\i, domnule jude, nu-i a=a... C[ eu n-am
b[tut pe nime-n lume, domnule jude...
— S[ taci, tic[losule!... Nici o vorb[, ca pe loc te pun ]n
lan\uri!... +i acuma ie=i afar[!... Mar=!
Fl[c[ul ie=i cl[tin`ndu-se, f[r[ s[ mai vad[ cum Belciug
d[ m`na judec[torului care-i z`mbe=te prietenos...
3
}n aceea=i joi, dup[-amiaz[, pe c`nd Herdelea, profit`nd
de vremea frumoas[ =i c[ldu\[, sfor[ia ]nchis ]n stupin[, iar
d[sc[li\a cu fetele alegeau fasole pentru m`ncarea de sear[ =i
vorbeau de Pintea, mir`ndu-se c[ au trecut zece zile de la
r[spunsul lor f[r[ ca el s[ mai fi dat vreun semn de via\[ — o
c[ru\[ se opri ]n fa\a casei =i, ]n vreme ce caii ]=i scuturau
clopo\eii de la g`t, un glas strig[ p[trunz[tor:
— Domnule-nv[\[tor!... Domnule-nv[\[tor!...
Ghighi, recunosc`nd glasul, se repezi afar[, arunc`nd vorba:
— E dr[gu\a tatii!...
}n v`rful c[ru\ei era coco\at[ o s[soaic[ b[tr`ioar[ =i
ro=covan[, cu o fa\[ ve=nic r`z[toare, care de patruzeci de ani,
]n fiecare joi se ducea ]n Armadia, la t`rg, cu c[ru\a plin[ de
p`ine de v`nzare. Herdelea o cuno=tea ]nc[ de pe vremea c`nd
fusese elev la liceu. Toat[ casa o iubea =i o poreclise „dr[gu\a
tatii“, fiindc[ pe c`t ]mb[tr`nea cu at`t se h`rjonea mai mult cu
domnul ]nv[\[tor, ]n amintirea tinere\ilor de odinioar[.
— Fii bun[, domni=oar[, vino de ia scrisoarea asta pe care
mi-a dat-o domnul B[lan de la po=t[ pentru dumneavoastr[!
zise s[soaica cu ochii z`mbitori. C[ mi-e greu s[ m[ mai cobor de-aci =i caii-s nebunatici...
125
Liviu Rebreanu
Ghighi alerg[, curioas[, la c[ru\[. Dr[gu\a, ]ntinz`ndu-i
scrisoarea, ]ntreb[ ]n =ag[, lungind vorbele s[se=te:
— Da domnu-nv[\[tor nu-i acas[?
— Tata doarme, dr[gu\[! murmur[ Ghighi cu ochii la
scrisoarea care era o telegram[, =i apoi fugind ]ntr-un suflet ]n
cas[, tocmai din cerdac ad[ug[: Mul\umim, dr[gu\[!
— N-ave\i pentru ce, n-ave\i pentru ce! vorbi s[soaica singur[, m`ng`ind cu biciul =oldurile cailor care pornir[ ]ndat[
la pas.
Telegrama st`rni o emo\ie mare ]n toat[ casa. Doamna
Herdelea ]ndeosebi privea toate depe=ele drept ni=te cobitoare
de r[u. Numai dou[ a primit de c`nd e m[ritat[, =i am`ndou[
au fost fatale: una le vestise, ]n trei cuvinte reci, moartea surorii ei celei mai dragi, pr[p[dit[ ]ntr-un spital din Cluj ]n urma
unei opera\ii, iar a doua le-a adus =tirea ]mboln[virii singurului ei frate pe care, p`n[ ce a ajuns ea la Monor, l-a g[sit pe
catafalc... Astfel, acuma se uitau toate trei ]nsp[im`ntate la
fi\uic[, ]ntreb`ndu-se de la cine o fi =i ce o fi cuprinz`nd, ]nchipuindu-=i numai ve=ti sinistre =i ne]ndr[znind s[ o desfac[.
— Eu o rup =i, ce o fi s[ fie! strig[ ]n cele din urm[ Ghighi.
Cum ]=i arunc[ ]ns[ ochii ]n telegram[, cum izbucni voioas[:
— E de la Pintea!... Vine Pintea!... Mi-am zis eu c[ de la el
trebuie s[ fie, dar n-am vrut s[ v[ spun, ca s[ fie mai mare
surpriza! ad[ug[ apoi, ]nv`rtindu-se prin odaie ]n pa=i de vals
=i f`lf`ind h`rtia ]n aer.
— Ia s-o v[d =i eu! zise Laura, revenindu-=i ]n fire, cu glasul
tremurat de emo\ie. +i cum Ghighi nu se mai ast`mp[ra, sf`r=i
mai ap[sat: Ei, d[-o-ncoace, nebuno, nu m[ mai nec[ji!
Laura citi rar =i solemn: „Fericit nespus, sosesc s`mb[t[ —
George“.
D[sc[li\a, cu ochii ]nl[crima\i de bucurie, o citi de asemenea =i descoperi, ]ntr-un col\, un adaos, cu creionul: „Multe
gratul[ri — B[lan“.
— Uite, ne gratuleaz[ bietul B[lan! murmur[ ea pl`ng`nd
de-a binelea.
126
Ion
B[lan era singurul func\ionar rom`n de la po=ta din Armadia, prieten bun cu Herdelea. +tiind c[ Pintea ceruse m`na Laurei
=i trec`ndu-i prin m`n[ telegrama, nu l-a l[sat inima s[ nu fie
cel dint`i care trimite familiei ]ntregi felicit[rile cuvenite.
— Ce om bun, s[rmanul B[lan, observ[ Ghighi, lu`nd h`rtia
pre\ioas[. Dac[ nu era el, cine =tie c`nd ne venea, c[ jidovii
ceia de la cancelarie \in toate scrisorile cu zilele... +i cum a
g[sit el tocmai pe dr[gu\a tatii!...
Cuprins[ de un nou fior de bucurie, Ghighi o tuli s[ scoale
pe Herdelea, s[-i comunice =i lui vestea cea mare. B[tu cu
pumnii ]n u=a stupinei, trop[ind =i din picioare, =i strig`nd:
— Tat[!... Tat[!... Vine Pintea!... Vine...
Deodat[ se opri =i, \ip`nd ca din gur[ de =arpe, porni ]n
goana mare spre cas[, d`nd din m`ini, ca o desperat[, c[ci
s[rind nebune=te pe l`ng[ stupin[, st`rnise du=m[nia unei albine care, m`nioas[ cum sunt ele ]n preajma somnului de iarn[,
s-a repezit la Ghighi =i i-a ]nfipt acul drept ]n col\ul gurii.
Speriate de \ipetele ei, d[sc[li\a =i Laura ]i ie=ir[ ]nainte ostoind-o. Herdelea, cu somnul ]n gene, se ivi ]n u=a stup[riei,
morm[ind:
— Da ce-i? Ce s-a ]nt`mplat? Ce zbiar[ aia a=a?
Dup[ ]nt`ia durere =i spaim[, Ghighi pl`nse mai ales de fric[
s[ nu se umfle =i s[ nu mai poat[ merge la serata dansant[, care
pica tocmai acuma duminic[. Numai Herdelea o lini=ti, asigur`nd-o
c[-i trece negre=it p`n[ duminic[ ]nc`t poate s[ fie chiar regina
balului.
}nv[\[torul studie apoi telegrama, cu ochelarii pe nas, de-abia
ascunz`ndu-=i fericirea.
— Ei, prea bine... S[ pofteasc[ =i avem s[-l primim cum se
cuvine! zise d`nsul ]n cele din urm[, ]mp[turind frumos telegrama =i pun`nd-o ]n buzunar, ca s[ se poat[ f[li cu ea la to\i
cunoscu\ii.
P`n[ seara au adus pe tapet toate treburile ce le st`rnise
sosirea pe\itorului. Unde va trage Pintea? Iat[ o problem[ grav[.
Ei nu-l pot g[zdui, fiind mul\i =i neav`nd dec`t trei od[i\e. Dar,
127
Liviu Rebreanu
chiar dac[ ar avea mai multe, n-ar =edea bine unui logodnic
s[ petreac[ nop\ile ]n casa logodnicei. Va trebui deci s[ doarm[
]n Armadia. Masa ]ns[ poate s-o ia aici, precum poate s[ stea
toat[ ziua, s[ se obi=nuiasc[ mai bine cu Laura. Fire=te, toate
acestea ]nseamn[ cheltuial[ grea. Ce are a face? O dat[ se
m[rit[ o fat[... Vor t[ia c`teva g[ini, neap[rat. Dar nici carnea
de vac[ nu poate s[ lipseasc[, de=i s-a cam scumpit. }n orice
caz, nici o mas[ nu se poate f[r[ carne. De pr[jituri vor ]ngriji
fetele, c[ci Laura e me=ter[ mare... Bine ar fi dac[ ar =ti la ce
or[ va sosi s`mb[t[? }nainte sau dup[ pr`nz? Poate c[ s-ar putea
ghici din telegram[?... Nu se poate. Destul de r[u c[ n-a precizat, ca s[ =tie cum s[ or`nduiasc[ masa... Duminic[, fire=te,
vor merge ]mpreun[ la serata dansant[. Cine =tie de nu vine
chiar ]nadins ca s[ mearg[ =i la bal ]mpreun[ cu Laura, s[ se
m`ndreasc[ ]n fa\a lumii cu a=a logodnic[ frumu=ic[. Laura
ro=i p`n[ ]n v`rful urechilor =i se ]ntreb[ ce vor zice fetele c`nd
vor afla c[ se logode=te? Desigur c[ foarte multe vor invidia-o.
Probabil ]ns[ c[ se cam =tie ]n Armadia, c[ci nu se poate ca
tata s[ nu fi b[tut toba...
— S[ =tii c[ din pricina balului vine tocmai s`mb[t[! strig[
Ghighi, muncit[ numai de g`ndul seratei =i \in`nd la obraz o
batist[ muiat[ ]n ap[ rece. Eu imediat am ghicit!... At`t mai
bine! Cel pu\in avem un cavaler sigur!... Am s[ dansez p`n[-mi fac pantofii ferfeni\[!... Numai s[ nu mi se umfle s[r[cia
asta de ]n\ep[tur[!...
Regretau to\i c[ nu era =i Titu acas[, ale c[rui sfaturi ]n privin\a
primirii lui Pintea ar fi fost foarte folositoare. Titu ]ns[, de o vreme
]ncoace, mai mult st[tea prin Jidovi\a dec`t pe-acas[.
Deocamdat[ se ]n\eleser[ ca Herdelea s[ mearg[ m`ine
p`n[-n ziu[, ]ntov[r[=it de Ghighi, spre a face cump[r[turile
trebuincioase. }n acest scop ]nv[\[torul avea, mai ]nt`i, s[ ia
un avans din leafa lunii urm[toare, ca s[ aib[ cu ce \ine piept
cheltuielilor; apoi s[ vorbeasc[ cu m[celarul +trul din Jidovi\a,
de la care luau pe datorie, s[ nu le fac[ pocinogul s[-i lase
f[r[ de carne de vit[.
128
Ion
Titu, sosind, ca de obicei, tocmai la mas[, exclam[ iar:
„Foarte dr[gu\[ femeie doamna Lang“, ceea ce ]nsemna c[ a
]nt`lnit-o =i era mul\umit. Apoi cercet[ telegrama cu mutra unui
om care o a=teptase, aprob[ cu mici rezerve planurile de primire, g[sind ]ns[ =i prilejul de-a mai pomeni de c`teva ori de Rozica, cu ni=te ochi at`t de str[lucitori parc[ mereu i-ar fi venit s[
povesteasc[ tuturor c[ e iubit de o femeie fermec[toare =i c[
m`ine-poim`ine va fi un adev[rat erou de roman sentimental.
C`nd s[ se ridice de la cin[, se auzi o b[taie sfioas[ ]n u=[.
— Da cine-o mai fi a=a de t`rziu? zise Herdelea ad[ug`nd
tare: Intr[!
Glaneta=u se strecur[ ]n odaie ca =i c`nd l-ar fi urm[rit cineva de-aproape. M[rturisi, mereu ]ncurc`ndu-se, ce-a p[\it Ion
azi-diminea\[ la judec[torie =i rug[ pe Herdelea s[-i ]nve\e cum
s[ scape bietul b[iat de temni\[. Vestea c[zu ca o bomb[; indignarea umplu ]ndat[ toat[ casa. Dar Ion? De ce nu vine el?
B[tr`nul se z[p[ci. I-e ru=ine c[ n-a venit ]nainte de proces,
cum l-a ]ndemnat d`nsul =i cum ar fi fost bine de poate nici
nu p[\ea ce-a p[\it. Se vede ]ns[ c[ Ion are ce are, c[ parc[
nu-i sunt to\i boii acas[... Toat[ familia ceru pe Ion.
}n cur`nd Glaneta=u se re]ntoarse cu Ion =i cu Zenobia.
Fl[c[ul povesti cu de-am[nuntul tot ce s-a ]nt`mplat, ]ntrerupt
deseori de Zenobia care afurisea cu gura plin[ =i pe popa, =i
pe Simion, =i pe judec[tor.
— P[m[tuful! strig[ d[sc[li\a la sf`r=it, fierb`nd de revolt[.
Dup[ o t[cere de comp[timire ]ns[ Ion ]ntreb[ cu l[comie:
— Acu ce-i de f[cut, domnule ]nv[\[tor?
— Apoi am s[-\i fac o pl`ngere tocmai c[tre ministrul justi\iei,
ca s[ afle =i cei mari cum se poart[ cu oamenii domnii de
pe-aici... Am s[-\i fac, Ioane! Numai s[-\i vie ]nt`i sentin\a, peste c`teva zile, s[ vedem ce spun ]ntr-]nsa dumnealor!
Zenobia, drept mul\umire, ]=i f[cu o sumedenie de cruci,
c[zu ]n genunchi =i b[tu la repezeal[ vreo zece m[t[nii,
st`rnind hazul tuturor. Plecar[ apoi to\i trei blagoslovind pe
Herdelea pentru c[ ]i scap[ dintr-o pacoste at`t de grea.
129
Liviu Rebreanu
— I-a= fi putut face jalba =i acuma — zise ]nv[\[torul dup[
ce r[maser[ singuri — dar v[ trebuie tr[sura lui Belciug la bal...
— Perfect ai chibzuit! murmur[ Titu, z`mbind mul\umit,
cu g`ndurile la Rozica...
4
Pintea sosi spre sear[, pe o vreme ploioas[, ]ntr-o bri=c[
galben[, tras[ de doi c[lu=ei iu\i =i gr[suni.
Ghighi, care mai mult st[tuse pe-afar[ dec`t ]n cas[, toat[
ziua, cu ochii pe =osea, z[ri tr[sura de departe =i, de=i nu
cuno=tea pe Pintea, ghici c[ el trebuie s[ fie =i d[du alarma cu
]nsufle\ire:
— Vine!... Iute, iute!
}ntreaga familie ap[ru ]n u=a casei. Herdelea =opti Laurei
s[ ias[ mai ]n fa\[, s[ vad[ omul c[-l a=teapt[ cu drag. Pintea,
sub umbrela pe care ploaia de toamn[ d[r[b[nea f[r[ cru\are,
scoase p[l[ria ceremonios, d`nd din cap cu un sur`s triumf[tor.
— Uite ce t`n[r simpatic! murmur[ d[sc[li\a silind pe Laura
s[ ro=easc[.
Tr[sura se opri o clipa ]n uli\[, ]naintea casei.
— Hai, Titule, deschide poarta! strig[ Herdelea.
Titu se repezi ]n capul gol =i bri=ca intr[ ]n ograd[, dup[ ce
Pintea cobor] =i veni spre pridvor, ridic`nd mai sus umbrela =i
ferindu-se s[ nu calce ]n noroi. To\i ]l ]nt`mpinar[ ]n cor:
— Bine-ai sosit!
— Bine v-am g[sit! Bine v-am g[sit! repet[ d`nsul intr`nd
]n cerdac =i scutur`ndu-=i umbrela peste parmacl`c. M-a f[cut
leoarc[ ploaia asta... Din Lechin\a p`n[ aici n-a stat nici un
minut... Dar bine c-am ajuns...
Herdelea ]l ]mbr[\i=[ =i-l s[rut[ pe am`ndoi obrajii, ceea
ce nu se obi=nuia dec`t ]ntre neamuri. Pintea s[rut[ m`na
doamnei Herdelea care, fiind foarte mi=cat[ =i voind s[ se
st[p`neasc[, avea o ]nf[\i=are rece, zic`ndu-i „Bun[ ziua, domnule!“ Laura ]i ]ntinse gra\ios m`na, cu un sur`s cochet prin
care c[uta s[-l ]nc[tu=eze mai mult; el vru s[-i spun[ ceva
130
Ion
dr[g[la=, dar, ne]ndr[znind s-o tutuiasc[, precum f[cuse ]n
scrisori, se mul\umi s[-i s[rute mai lung m`na =i apoi, spre a-=i
ascunde z[p[ceala, trecu la Ghighi c[reia ]i zise galant:
— Mi-a vorbit at`ta despre dumneata... sora dumitale... ]nc`t
te-am cunoscut imediat...
Titu d[du o m`n[ de ajutor vizitiului s[ deshame caii. Deoarece ei n-aveau =ur[ sau =opron, ]l sf[tui s[ acopere bri=ca
cu o p[tur[, iar caii s[-i bage ]n grajd unde se mai g[se=te
pu\in f`n; dac[ va mai trebui, vor cere de la vecini, c[ anul
acesta este nutre\ din bel=ug... Ploaia ]l ud[ p`n[ la piele, ceea
ce nu-l ]mpiedic[ s[ str`ng[ b[rb[te=te m`na lui Pintea care,
]mpreun[ cu ceilal\i, z[boveau tot ]n cerdac.
— Credeam c[ nici n-ai s[ mai vii pe ploaia asta
sc`rboas[!... Ei, dar ce mai sta\i aici ]n umezeal[?... Haidem ]n
cas[!... Leap[d[-\i =i tu, George, macferlanul =i umbrela, c[ uite
cum curge apa din ele!...
}l duser[ ]n salona=. }ntreb[rile nu mai conteneau: c`nd ai plecat, unde ai poposit, ce-ai p[\it pe drum? +i cople=indu-l cu
]ntreb[ri, ]nc`t el abia biruia cu r[spunsurile, to\i ]l c`nt[reau din
ochi cu o curiozitate pe care nici m[car nu ]ncercau s-o ascund[.
Era de vreo dou[zeci =i cinci de ani, cu o ]nf[\i=are pl[cut[,
cu ni=te ochi negri cam mici =i neast`mp[ra\i =i cu o
must[cioar[ c[rbune, ]ngrijit[. P[rul aspru, piept[nat ]n sus,
era retezat drept, ca o perie. Cu mi=c[rile iu\i =i ]mbr[cat ]ntr-o
redingot[ pu\in prea lung[, sub care purta o vest[ ]ncheiat[ ]n
nasturi de=i p`n[ la gulerul alb =i tare ce-i cuprindea g`tul scurt,
n-avea mai nimic preo\esc nici ]n \inut[ =i nici ]n vorb[.
Vedea cum ]l examineaz[ toat[ familia =i aceasta ]l ]ncurca, dar totu=i povestea mereu, c[ut`nd vorbele cele mai alese
=i arunc`nd deseori ochii la Laura, care st[tea l`ng[ el, ]l privea
t[cut[ =i se ro=ea ca sfecla c`nd ]nt`lnea c[ut[turile triumf[toare
ale b[tr`nilor.
Pintea vorbi mai cu seam[ despre p[rin\ii lui, pe care-i iubea
mult. Tat[l s[u era preot ]n Lechin\a, iar Lechin\a era un or[=el
cam c`t Armadia, ]ns[ ]mpestri\at cu toate neamurile =i f[r[
131
Liviu Rebreanu
culoarea rom`neasc[ de aici. Herdelea ]=i aduse aminte c[ a
umblat =i d`nsul prin Lechin\a, acum vreo optsprezece ani, la
o „reuniune“ de ]nv[\[tori, ]mpreun[ cu Titu, care pe atunci
era un b[ie\andru de vreo cinci ani=ori. }=i aminti chiar c[ cunoscuse =i pe tat[l lui George, care la banchetul de adio a \inut
o cuv`ntare ]nfl[c[rat[... Pe urm[ Pintea mai spuse c[ are mul\i
fra\i =i surori, care aproape to\i sunt gospod[ri\i =i r[sp`ndi\i
prin toate col\urile p[m`ntului rom`nesc. Acuma i-a venit
r`ndul lui s[-=i ]ntemeieze fericirea... Zic`nd aceasta se uit[
cu mai mult[ ]ndr[zneal[ la Laura care se topi de ru=ine =i se
scul[ repede, f[c`ndu-se c[ trebuie s[ caute ceva pe la oglind[,
unde, privindu-se pu\in, ]=i potrivi p[rul la t`mple.
— Ei, fetelor, — interveni iar Herdelea, frec`ndu-=i zgomotos m`inile, — ia s[ ne aduce\i voi ceva s[ mai dezmor\im
oleac[ pe George, c[ v[d c[-i rebegit r[u de ploaie =i de frig...
Cred c[ bei =i tu, ginere, un =naps fain de tot, =tii, rom`nesc,
de-al nostru?...
Fetele ie=ir[ ca ni=te sf`rleze, bucuroase c[ pot s[-=i comunice la repezeal[ impresiile. A=ez`nd pe o tav[ p[h[ru\ele =i
sticla cu rachiu fiert =i ]ndulcit, Laura ]ntreb[ cu inima str`ns[:
— Ce zici, Ghighi\o?... Cum \i se pare?
— O, dar =tii c[-i foarte dr[gu\, se jur[ Ghighi din toat[ inima. Z[u, Laura, e de o sut[ de ori mai simpatic ca Ungureanu...
M[ =i mir cum nu \i-a pl[cut \ie p`n[ acuma? Nu vezi c[-i elegant, nu ca teologii ceilal\i care se plimb[ ve=nic cu umbrela
sub\ioar[... Parc[ nici n-ar fi teolog, parc[ ar fi cel pu\in inginer!
— Adev[rat? st[rui Laura str[lucitoare... Nu-i prea mic?
— Ce mic? se cruci cealalt[. E doar tocmai c`t tine de ]nalt...
Adic[ de unde p`n[ unde vrei s[ fie negre=it ca pr[jina de
Ungureanu?... +-apoi n-ai v[zut ce bri=c[ superb[ are? Asta-\i
spune c`t de colo c[-s oameni boga\i =i vrednici!
— Mie totu=i mi se pare c[-i prea mic, reveni Laura care
dorea s[ aud[ c`t mai multe laude spre a se convinge pe deplin =i pentru a-=i risipi toate ]ndoielile ce-i mai nec[jeau uneori sufletul.
132
Ion
— Las[, nu mai c`rti! Ave\i s[ fi\i o pereche ]nc`nt[toare!
sf`r=i Ghighi cu ]nsufle\ire.
Pintea b[u pu\in ca s[ nu-=i ]nchipuie oamenii c[ poate-i
be\iv. }n schimb limba i se dezleg[ din ce ]n ce. Era vorb[re\ din
fire =i-i pl[cea =i lui ]nsu=i cum poveste=te. +i astfel, dup[ ce se
mai obi=nui pu\in =i-=i ]nvinse sfiala, ]ncepu iar despre rudele
lui, apoi despre cunoscu\ii =i prietenii comuni, pe urm[ despre
el ]nsu=i, despre via\a lui ]n liceu, la seminar... Numai despre
Laura nu scoase nici un cuv`nt. De altminteri to\i g[sir[ c[ a=a
se cuvine, c[ci chestia asta, fiind serioas[, nu trebuie adus[ ]n
discu\ie dec`t cu b[gare de seam[ =i ]n momentul oportun...
C`nd Pintea conteni, fetele aruncar[ pe mas[ balul de
m`ine sear[ =i p`n[ la cin[ avur[ vreme s[-l macine. Fire=te
c[ George venise ]nadins ca s[ nu lipseasc[ de la faimoasa
petrecere din Armadia. Nici Laura =i nici Ghighi nu voir[ s[-i
spun[ ]n ruptul capului ]n ce fel de toalete vor ap[rea, ca s[-i
poat[ face m`ine o surpriz[ cu at`t mai mare c`nd le va vedea... Pintea, galant, ]=i oferi bri=ca lui spre a merge cu to\ii
]mpreun[, iar Herdelea se preg[ti s[ primeasc[, mul\umit c[
scap[ u=or de grija tr[surii pentru m`ine. Laura refuz[ consternat[: ce ar zice armadienii de a=a ceva? Apoi nici n-ar
]nc[pea to\i ]ntr-o singur[ tr[sur[, c[ci pe ele trebuie s[ le
]ntov[r[=easc[ cel pu\in Titu =i s[-=i duc[ o sumedenie de cutii cu rochii, neput`nd pleca de acas[ ]mbr[cate ca s[ ajung[
acolo ]ntr-un hal f[r[ hal. +i ]n sf`r=it ele s-au ]n\eles s[ trag[
la Elvira Filipoiu unde trebuie s[ se g[teasc[... Primi ]ns[ bucuroas[ ca Pintea s[ vie s[ le ia de la Filipoiu =i s[ se duc[
]mpreun[ la bal...
Cum t`n[rul nu se pronun\ase ]nc[ unde are de g`nd s[
petreac[ noaptea =i ca s[ nu-=i ]nchipuie c-ar putea fi g[zduit
aici, Titu, ]ndemnat de d[sc[li\a, prinse un prilej =i-l sf[tui s[
trag[ ]n Armadia la Augustin, un c[r[u= foarte cumsecade, care
are cas[ bun[ =i n-o s[-i cear[ nici un ban c`nd ]i va spune
c[-i trimis de Herdelea. Pintea nu se g`ndise la aceasta, se
z[p[ci pu\in =i rug[ pe Titu s[-l ]nso\easc[ f[g[duindu-i ]n
133
Liviu Rebreanu
schimb s[-l trimit[ acas[ cu bri=ca. Titu, fire=te, se ]nvoi, mai
ales ]n n[dejdea c[ poate va avea norocul s[ z[reasc[ ]n trecere
pe Roza Lang.
La mas[ Pintea de-abia m`nc[, iar Laura ciuguli =i mai pu\in
ca de obicei din bun[t[\ile ce le c[ra Ghighi, care era sup[rat[
c[ tocmai cei pentru care le-au g[tit fac at`tea mofturi de \i-e
=i necaz.
T`rziu de tot, t`n[rul se urni totu=i s[ plece. Dac[ ar fi fost
dup[ el, nici n-ar mai fi plecat, ci ar fi stat de vorb[ p`n[ diminea\a... Herdelea ]i lumin[ calea cu lampa, ]n vreme ce femeile ]i strigar[ de mai multe ori s[ nu uite c[ m`ine la pr`nz
e a=teptat. De altfel, cum ploaia ]ncetase =i cerul se r[zbunase
pu\in, probabil s[ avem m`ine o zi minunat[...
Fetele, care dormeau ]n salon, ]ntr-un pat, ciripir[ =i se
sf[tuir[ p`n[ dup[ miezul nop\ii. Laura l[crim[ de c`teva ori
c`te pu\in, iar c`nd se g`ndi la cadrilul al doilea =i la primele
tururi, pl`nse de-a binelea. Ghighi ]ns[ l[uda din r[sputeri pe
Pintea, spun`nd c[ ]ntrune=te toate calit[\ile unui b[rbat ideal; =i printre pic[turi nu uita s[-=i bat[ joc de Ungureanu, de
st`ng[ciile lui comice, de m`inile lui ve=nic umede, de ]ncrederea lui ridicol[, =i era foarte mul\umit[ c`nd izbutea s[ fac[
=i pe Laura s[ r`d[.
Totu=i, ]n noaptea aceea Laura a visat numai pe Aurel, care
p[rea c[ o iube=te nebune=te =i voia s[ se ]mpu=te din pricina
lui Pintea, cu care p[rea c[ danseaz[ cadrilul al doilea, fericit[, invidiat[ de toate fetele, pe c`nd Pintea st[tea bosumflat
]ntr-un col\, ca o ar[tare ur`t[...
5
Duminic[, dup[ ce clopotele sunar[ ie=irea din biseric[,
Titu se repezi la preotul Belciug s[-i cear[ tr[sura pentru desear[. Intr`nd ]n ograd[, inima i se str`nse pu\in. Nu mai
]nt`lnise de mult pe Belciug, c[ci acuma toat[ vremea =i-o
omora alerg`nd dup[ Roza Lang. +tia ]ns[ foarte bine c[ popa
]ntorcea capul c`nd trecea prin fa\a casei lor, ca s[ nu salute,
134
Ion
=i c[, ]nt`lnindu-se deun[zi prin Armadia cu Herdelea, s-a f[cut
a nu-l vedea... Niciodat[ p`n[ acuma r[ceala ]ntre preot =i
]nv[\[tor nu fusese at`t de f[\i=[, ]nc`t Titu se temea pu\in s[
nu se fi ]ntins =i asupra lui sup[rarea popii...
Belciug abia sosise acas[, ]nso\it de c`\iva sfetnici de-ai bisericii, care, ]nghi\ind ]n sec, ]l priveau cum m`nca =i a=teptau
s[ ispr[veasc[ spre a lua o ]n\elegere ]n privin\a cl[dirii noii
biserici. Preotul era ]n toane deosebit de bune =i primi pe Titu
cu o adev[rat[ explozie de prietenie.
— Noroc, poete!... Are s[ mi se surpe hornul de c`nd n-ai
mai fost pe la mine... Ce mai veste-poveste prin \ara muzelor?
Ce v`nt bun te aduce?
Poezia era una din pasiunile preotului, ]n amintirea vremurilor c`nd =i el m`zg[lise versuri spre a-=i u=ura inima, demult, ]nainte de a intra ]n seminar, de dragul unor ochi alba=tri
=i m`ng`io=i.
— A= vrea s[-\i spun c`teva vorbe, p[rinte, zise Titu, uluit
de primirea prea c[lduroas[, cu un glas care ar[ta c[ ar dori o
]ntrevedere f[r[ martori.
Belciug d[du afar[ pe sfetnici:
— Haide\i, pleca\i acas[ c[ acum n-am vreme de voi! Veni\i
dup[-amiazi, pe la vecernie!
C`nd r[maser[ singuri, popa ]i turn[ un pahar de vin.
— Ei, s[ tr[ie=ti =i s[ te v[d c`t Co=buc de mare! ur[ Belciug, ciocnind =i golind paharul dintr-o du=c[.
Titu voise s[ aduc[ vorba mai pe departe, dar din pricina
amabilit[\ii preotului, se pomeni c[-i zice proste=te:
— Ne-ar trebui bri=ca dumitale pentru desear[... +tii c[-i
balul desear[... Dumneata tot nu te duci, iar noi...
Dup[ toanele bune ale preotului, Titu s-ar fi a=teptat s[-l
]ntrerup[ scurt =i s[-i spun[ „ai zis“, ca alt[dat[. Cum ]ns[ Belciug t[cea =i se ]ntuneca, t`n[rul se opri singur, ]ncurcat, cu o
privire nedumerit[... Trecu un r[stimp greu p`n[ ce popa, cu
ochii ]n farfuria goal[ =i juc`ndu-se cu furculi\a, ]ncepu rar,
g`nditor:
135
Liviu Rebreanu
— Am s[ v-o dau, fire=te, dar numai pentru dumneata...
Pentru dumneata, ]n\elegi?... C[ci pentru p[rin\ii dumitale
n-a= da-o, mai bine s-o ard[ focul... Uite a=a! |i-o spun verde:
n-a= da-o... Acum dumneata e=ti b[iat de=tept =i m[ vei pricepe f[r[ multe explica\ii. C`nd a venit tat[l dumitale aici
m-am bucurat din inim[, =ti\i prea bine, =i am f[cut ce-am putut ca s[-i fiu de folos. N-a= fi crezut niciodat[ c[-mi va fi potrivnic, ca s[ nu zic vr[jma= pe fa\[. S[ nu cread[ d`nsul c[
eu sunt prost. Am sim\it de mult c[ m[ sap[ =i am t[cut. Dar
toate au o margine... toate... C`nd am deschis ochii, m-am speriat de ce-am v[zut...
Nu ridic[ deloc privirea din farfurie. Numai cu \[ranii era
mai ]ndr[zne\. }ncolo se sfia c`nd spunea cuiva ]n fa\[ lucruri
nepl[cute... Titu st[tea pe ghimpi. Cuvintele preotului i se
p[reau nedrepte =i jignitoare. Se g`ndi o clip[ s[-i tr`nteasc[
o obr[znicie =i s[ sf`r=easc[. Dar aceasta ar fi ]nsemnat s[
r[m`n[ f[r[ tr[sur[.
— Acuma nu mai lua ]n seam[ =i dumneata toate
m[run\i=urile, zise d`nsul ]n cele din urm[, v[z`nd c[ Belciug
a ]ncetat.
}ntr-adev[r, preotul p[rea c[-=i sleise toat[ mustrarea.
R[spunse cu alt glas:
— Dar =tii c[ n-am vizitiu?... Omul meu trebuie s[ mearg[
de noapte la moar[ ]n Dumitri\a, c[ morile de ap[ din Jidovi\a
macin[ scump =i prost, pe c`nd ]n Dumitri\a e o moar[ de foc
care face o f[in[ ca aurul...
— Nu-i nimic, am s[ m`n eu caii! vorbi Titu, g`ndindu-se
c[ va lua pe Ion al Glaneta=ului ca vizitiu, fire=te f[r[ s[
afle popa.
— Numai s[ b[ga\i de seam[ s[ nu v[ r[stoarne c[-s hodini\i
=i buie=tri... Petrecere bun[!
Trec`nd spre cas[, Titu ]n=tiin\[ pe Ion c[-l ia ca vizitiu desear[. Venind, ]=i preg[tise o cunun[ de ]nflorituri pentru a
povesti ce-a p[\it la popa. Dar n-a mai putut spune nimic deoarece sosise Pintea.
136
Ion
Dup[ mas[ lucrurile erau potrivite a=a fel ca Laura s[
r[m`n[ ]ntre patru ochi cu Pintea, spre a-=i putea desc[rca sufletele... St[tur[ ]mpreun[, singuri, aproape un ceas =i totu=i
nu vorbir[ deloc de iubire, ci numai de nimicuri ne]nsemnate,
f[c`nd pauze mari =i ro=ind copil[re=te c`nd li se ]nt`lneau
privirile furi=e... Fiecare ]=i zicea ]n sine c[ ar trebui s[ ]nceap[
celalt =i ]n sf`r=it se m`ng`iar[ c[ se vor l[muri mai bine desear[, la bal, unde ]n potopul de lume =i de muzic[ le va veni
mai lesne s[-=i deschid[ inimile.
Herdelea, parc-ar fi sim\it c[ tinerii au pierdut vremea
degeaba, facu ce f[cu =i prinse pe Pintea ]ntr-o convorbire serioas[ de numai c`teva minute, dar de-ajuns ca s[-i spun[ tot
ce trebuie s[ spun[ un socru cumsecade unui ginere cinstit.
C`nd ]i declar[ limpede c[ nu poate s[ dea Laurei nici un ban
zestre, t`n[rul s-a ru=inat =i s-a emo\ionat, iar c`nd b[tr`nul a
ad[ugat c[ fata va avea totu=i un trusou modest =i cele ce-i
trebuiesc ]n cas[, Pintea a protestat c[ n-are nevoie de nici o
a\[, c[ Laura e cea mai m`ndr[ comoar[ din lume =i c[ de
altfel la logodn[ n[d[jduie=te s[ vin[ cu p[rin\ii s[i, care vor
]ndr[gi pe Laura desigur tot a=a cum o iube=te el.
— M-am crezut dator s[-\i ar[t situa\ia din vreme cum este,
ca s[ n-avem pe urm[ ne]n\elegeri, ]ncheie Herdelea mul\umit,
b[t`ndu-l pe um[r.
Spre sear[ Pintea a plecat ]n Armadia, la gazd[, s[ lase r[gaz
fetelor s[ se preg[teasc[ ]n tihn[ de bal...
Tr[sura popii se umplu de cutii, de leg[turi, de geamantane, parc-ar fi pornit tocmai ]n Siberia. Titu trebui s[ se
coco\eze pe capr[, l`ng[ Ion; fetele ]nsele de-abia se vedeau
dintre bagaje. Herdelea d[duse lui Titu bani de cheltuial[, dar
]i spuse de nenum[rate ori s[ nu fie m`n[ spart[, s[-i \ie lega\i
cu =apte a\e, c[ci nu se poate =ti c`t va mai sta Pintea pe-aici
=i fiecare gologan e num[rat; s[ pl[teasc[ peste taxa de intrare
cel mai mult cincizeci de crei\ari, ca s[ salveze onoarea familiei, s[ fie trecu\i ]n Gazeta Transilvaniei printre „suprasolven\i“,
dar s[ nu se ]ntind[ la chef...
137
Liviu Rebreanu
— Dumnezeu s[ v-ajute! murmur[ d[sc[li\a, cu lacrimi ]n
ochi, v[z`nd bri=ca urnindu-se.
Tocmai c`nd s[ intre ]n Armadia ]=i aduse aminte Laura c-a
uitat s[-=i ia evantaiul. Se oprir[, se sf[tuir[. Erau c`t p-aici s[
se ]ntoarc[ ]napoi, c[ci evantaiul avea un pre\ deosebit din
pricina diferitelor isc[lituri de la diferitele baluri, alc[tuind un
adev[rat trofeu... Titu o pov[\ui s[ ]mprumute unul de la Elvira. Laura se lini=ti numai g`ndindu-se c[ ]ntoarcerea ar fi un
semn r[u, spuse ]ns[ de mai multe ori c[ ]nt`mplarea aceasta
nenorocit[ i-a stricat toat[ seara.
Fetele, ]mpreun[ cu Elvira, ajutate de dou[ servitoare,
supravegheate de ]ns[=i doamna Filipoiu, o femeie foarte gras[,
neagr[ =i z[cut[ de v[rsat, dar bun[ ca p`inea cald[, se g[tir[
mai bine de dou[ ceasuri =i se f[cur[ ca ni=te p[pu=i.
— Pun r[m[=ag c[ voi o s[ fi\i reginele balului, le spuse
doamna Filipoiu, m`ng`indu-le cu privirea, ]n vreme ce ele
]=i =tergeau pudra de pe spr`ncene.
Titu venise ]mbr[cat de-acas[: jachet[ neagr[, cam purtat[, vest[ foarte deschis[, cravat[ alb[, ]n[sprit[, m[nu=i albe
de at`rnat ]n buzunar ca s[ se vad[ c[ are... Plictisit de
a=teptare, puse pe o servitoare s[-i mai calce dunga pantalonilor care se bo\iser[ ]n tr[sur[, iar el se a=ez[ =i-=i lustrui
ghetele ca oglinda.
C`nd veni Pintea, fetele erau z`ne. Se f[cur[ prezent[ri
ceremonioase. Doamna Filipoiu felicit[ pe Pintea pentru norocul de-a fi g[sit o fiin\[ at`t de dr[g[la=[ ca Laura, iar Elvira
=opti fetelor, ]nc`ntat[: „Foarte dr[gu\ =i simpatic“. Titu rezolv[
problema tr[surilor: fetele cu doamna Filipoiu vor merge ]n
bri=ca popii, iar el cu Pintea ]n cealalt[ =i vor sosi deodat[ la
liceu unde, ]n sala de gimnastic[, avea loc serata...
Intrarea principal[ a liceului era luminat[ cu dou[ r`nduri
de felinare. Pe sc[rile de piatr[ a=tepta, ]ntru ]nt`mpinarea
invita\ilor, o ]ntreag[ armat[ de „aranjori“ cu c`te o fund[ tricolor[ ]n piept. Vreo zece se repezir[ la tr[sur[, ajut`nd fetelor s[ coboare =i oferindu-=i bra\ul c`rligat.
138
Ion
— E t`rziu?... Nu, da, a=... S-a ]nceput? C`teva minute...
De mult?... Foarte reu=it... P[cat! se auzi ]n grupul fetelor ]nconjurate de aranjori.
Pintea p[=i ]n urma domni=oarelor, str`ng`nd c`teva m`ini
cunoscute, iar Titu r[mase s[ dea ordine vizitiilor. }ndeosebi
lui Ion, c[ruia nu-i pl[tea nimic pentru osteneal[, ]i spuse s[
vie =i el s[ vad[ petrecerea mai t`rziu, ca s[ fie la ]ndem`n[
c`nd o fi de plecat. Poate c-o s[-l cinsteasc[ =i cu o sticl[ de
bere, dac[ cumva n-o fi prea scump[, c[ci ]n asemenea
]mprejur[ri restauratorul face ni=te ho\ii nemaipomenite. S[
intre ]ns[ prin gr[dina liceului =i s[ a=tepte la u=a din dos, de
unde se vede bine ]n sala de gimnastic[...
Titu cuno=tea pe to\i aranjorii care erau recruta\i dintre profesorii mai tineri, studen\ii universitari ]nt`rzia\i pe-acas[ =i
elevii mai sp[la\i din clasele superioare. Aurel Ungureanu se
afla printre d`n=ii, dar se ascunsese c`nd au trecut fetele. Pintea
cu domni=oarele =i cu doamna Filipoiu ]i a=teptau ]n bufetul
instalat al[turi de sala de dans. Aici, la o mas[ de l`ng[ u=[,
b[tr`nul =i m[run\elul profesor de desen =i caligrafie Roma=cu
]ndeplinea func\iunea de casier... Titu se duse drept la Roma=cu,
care ]ns[ ]i str`nse m`na murmur`nd z`mbitor:
— S-a achitat... Domnul Pintea...
Titu protest[, fire=te, numai de form[:
— Cum se poate una ca asta? }mi pare r[u, drag[ George, z[u
a=a!... Atunci, domnule profesor, uite o coroan[ din partea mea!
— Ca suprasolvire?
— Da! f[cu Titu cu m`ndrie.
— Cele mai calde mul\umiri! r[spunse profesorul-casier
]nsemn`ndu-i numele ]ntr-un caiet liniat special de d`nsul cu
diferite cerneluri.
Marea sal[ de gimnastic[ era transformat[ ]n sal[ de spectacol, ]mpodobit[ cu ghirlande de brad, la care lucraser[ o
s[pt[m`n[ ]ntreag[, dup[-amiaza, to\i elevii liceului. }n fund
se ]n[l\a scena improvizat[ din catedre suprapuse, cu culise
de scoar\e =i covoare pestri\e, restul ]nc[perii fiind ocupat de
139
Liviu Rebreanu
mai multe r`nduri de scaune, adunate de pe la domnii din ora=
cu condi\ia s[ le fie ]napoiate ]ndat[ dup[ sf`r=itul seratei.
Scaunele erau rezervate numai pentru doamne, c[ci domnii,
]n afar[ de c`\iva mai b[tr`ni, st[teau ]n picioare pe l`ng[
pere\i, lu`ndu-=i ]ns[rcinarea de-a ]ngro=a ropotele de aplauze
ce porneau din celalt fund al s[lii unde se ]n=irau elevii din
cursul superior, pu=i acolo s[-=i manifesteze admira\ia =i
]nsufle\irea.
Aranjorii a=ezar[ pe domni=oare ]n r`ndul ]nt`i, pe locurile
cele mai bune, p[strate ]nadins pentru ele ]n schimbul unor
sur`suri gra\ioase. Titu cu Pintea r[maser[ mai pe l`ng[ u=[.
Spectacolul ]ncepuse... Acuma un elev lung =i slab declama
o anecdot[ \ig[neasc[, str`mb`ndu-se ]ntruna, repezindu-se
]ncoace =i ]ncolo pe scen[, schimb`nd mereu glasul =i st`rnind
r`sete zgomotoase ]n fund =i z`mbete discrete pe scaune.
Programul de altfel era ]nc[rcat =i variat; mai urmar[ vreo
zece declama\ii, recit[ri =i dialoguri, toate gustate cu cuvenita
pl[cere na\ional[. Apoi veni conferin\a unui profesor de literatur[, ]ntret[iat[, mai ales ]n partea a doua, de foarte dese
c[sc[turi ascunse cu mult[ discre\ie. Conferen\iarul fu r[spl[tit
totu=i cu o furtun[ de aplauze bucuroase care parc[ ]nsemnau
„bine c[ s-a ispr[vit“...
Toat[ lumea r[sufl[ mai u=urat[. }ntr-o clip[ bufetul se umplu cu publicul care ie=ea spre a ]ng[dui elevilor s[ transforme
sala de spectacol ]n sal[ de dans, str`ng`nd scaunele =i
a=ez`ndu-le de-a lungul pere\ilor, s[ stropeasc[ pu\in
du=umelele cu le=ie rece =i s[ ]mpr[=tie pe jos sac`z ca s[ nu
se fac[ lunecu=uri s[-=i fr`ng[ picioarele vreun dansator prea
pasionat.
Titu avusese grij[ s[ opreasc[ masa cea mai bun[ ]n bufet.
Toate tovar[=ele de sindrofie se adunar[ aici, patronate de
doamna Filipoiu. }n jurul lor roiau aranjorii =i al\i cavaleri de
seam[. }n mijlocul interesului ]ns[ st[tea Pintea pe care Titu ]l
prezenta cu m`ndrie tuturor:
— Cumnatul meu in spe!
140
Ion
De altfel mai toat[ Armadia =tia c[ fata lui Herdelea se m[rit[;
chiar =i ]mprejurimile. }nv[\[torul se l[udase la ber[ria Grivi\a
=i vestea s-a ]mpr[=tiat ca fulgerul. Mai ales fetele erau curioase
=i examinau pe furi= pe Pintea, s[ vad[ cum se ]nf[\i=eaz[ cel
ce va fi so\ul prietenei lor. +i toate g[seau prilejul s[ =opteasc[
Laurei: „Foarte dr[gu\!“ Se ]ncinse apoi o ciripeal[ general[. To\i
sl[veau spectacolul =i pe interpre\i, ]=i angajau cadrilurile =i „romana“ =i de-abia a=teptau s[ ]nceap[ dansul...
Dup[ ce ]=i f[cu datoria aici, Titu trecu la alt[ mas[ unde
=edea Lucre\ia Dragu ]mpreun[ cu p[rin\ii ei, am`ndoi gra=i
ca ni=te butoaie. Conferen\iarul de adineaori, t`n[rul profesor
de literatur[ +tefan Oprea, =i un student ]n drept se ]nv`rteau
]n fa\a fetei, ]nclin`ndu-se din c`nd ]n c`nd =i cople=ind-o cu
complimente. Titu salut[ pe b[tr`ni cuviincios =i familiar, apoi
]=i trase un scaun l`ng[ Lucre\ia, c[reia ]i s[rut[ m`na, f[r[ a
uita s[ i-o str`ng[ pu\in, ca omul cu drepturi c`=tigate. Fata se
ro=i, iar ceilal\i doi curtezani ]ng[lbenir[ v[z`nd ]ndr[zneala
poetului. Ei st[teau ]n picioare de un sfert de ceas.
— Lua\i loc, domnilor, dac[ v[ face pl[cere! zise dr[g[la=
Lucre\ia, cu ochii la conferen\iarul ]ncurcat.
}ncepu un duel de aluzii =i ]n\ep[turi ]ntre cavaleri, spre
spaima doamnei Dragu care avea groaz[ de orice discu\ii ce
nu le ]n\elegea. Oprea =i Titu, de=i prieteni, se vr[jm[=eau ]n
ascuns, fiindc[ profesorul str`mba din nas asupra poeziilor lui
Titu, iar poetul spunea ]n gura mare pretutindeni c[ Oprea nu
se pricepe ]n literatur[ nici c`t straja de noapte din Pripas. Acum
Titu se repezi mai ]nt`i asupra conferin\ei profesorului, c[ut`nd
s[-l doboare ]n fa\a Lucre\iei. Lupta ]ns[ r[mase nehot[r`t[:
z`mbir[ to\i c`nd Titu imit[ st`ng[ciile rivalului s[u, dar totu=i
nimeni nu-l aprob[, nici m[car printr-o vorb[. Atunci poetul
se ag[\[ de fracul conferen\iarului, cu mai mult noroc, c[ci
to\i izbucnir[ ]ntr-un hohot de r`s la care trebui s[ ia parte
chiar Oprea spre a nu ar[ta c[ i-e necaz. }n tot balul, profesorul singur era ]n frac; =i-l comandase ]nadins =i, ]n sufletul
lui, se f[lea =i se sim\ea superior tuturor purt`ndu-l. Ceilal\i
141
Liviu Rebreanu
domni veniser[ care ]n jachet[, care ]n redingot[, cei mai mul\i
]n sacouri negre, unii chiar ]n haine de strad[ deschise... Cu
toat[ biruin\a lui Titu, at`t p[rin\ii c`t =i Lucre\ia nu ]ncetar[
de-a dovedi o aten\ie deosebit[ profesorului care putea fi un
ginere minunat, mai ales c[ fata bate balurile cam de mul\i
ani =i zadarnic. Titu ]nsu=i b[gase de seam[ sfor\[rile Lucre\iei
de a ]nl[n\ui pe Oprea ]nc[ din vara trecut[, dar nu se alarmase. El mai ]nt`i nu se socotea printre candida\ii serio=i. }n
ochii lui, Lucre\ia era o fat[ dr[gu\[, cu care po\i sta de vorb[
f[c`nd exerci\ii =i declara\ii de dragoste =i c[reia, ]n cele din
urm[, ajungi s[-i furi o s[rutare nevinovat[. Dac[ n-ar fi fost
ea, s-ar fi g[sit alta, tot at`t de melancolic[ =i de vis[toare,
care s[-i inspire poemele de amor romantic. Mai cu seam[ de
c`nd n[d[jduia de la Roza Lang o iubire mai p[m`nteasc[,
Lucre\ia cobor`se pe planul al doilea ]n inima lui. Dac[ n-o
p[r[sise ]nc[ de tot, era numai pentru a exaspera pe Oprea.
}ntr-o clip[ c`nd conferen\iarul se ad`nci cu Dragu ]n ni=te
dezbateri asupra lefurilor profesorilor, care nici g`nd s[ se
m[reasc[, Titu se plec[ mai aproape de Lucre\ia =i-i =opti:
— Cred c[ am cadrilul al doilea?
— O, de-abia acuma te treze=ti s[ mi-l ceri?... Dar l-am dat
de mult!
— Da... Credeam c[ nici nu mai e nevoie s[ \i-l cer... +tiai
prea bine c[ sunt totdeauna al dumitale... Bine. Nu face nimic. Cine e fericitul, dac[ nu-s indiscret?
— El, murmur[ fata ar[t`nd pe Oprea.
— Mhm, se ]ntunec[ Titu. Foarte bine. Mi l-ai preferat. S[
\ii minte!... Dar cadrilul ]nt`i?
— Cu pl[cere...
Titu mai bolborosi ceva, apoi se scul[ plictisit, aproape jignit, =i se dep[rt[. Lucre\ia ]ns[ r[mase cu inima c`t un purice.
Min\ise =i tremura s[ nu se r[zbune minciuna. Refuzase lui
Titu cadrilul al doilea pentru c[ voia s[-l dea lui Oprea, care
nu ]ndr[znea s[ i-l cear[. Se fr[m`nt[ c`teva minute, apoi deodat[ ]ntreb[:
142
Ion
— Domnule Oprea, ai vizavi pentru al doilea?
— Vizavi a= g[si, dar n-am pereche, domni=oar[! zise profesorul =ov[ind.
— Nici eu, m[rturisi Lucre\ia plec`nd ochii cu o sfial[
ispititoare.
Se f[cu. El i-l ceru, iar ea i-l d[du...
Zgomotul de pahare =i de glasuri ]ncruci=ate, mirosul amestecat de sudori, de b[utur[ =i de parfum ieftin, z[pu=eala care
cre=tea repede =i ]nro=ea fe\ele, silind pe domni=oare s[ treac[
deseori ]n dosul unui paravan japonez ca s[-=i =tearg[ cu pudr[
luciul de gr[sime de pe nas, toate fur[ st[p`nite deodat[ de
sunetele pasionate ale unei some=ane sprintene, pornit[ din
arcu=urile tarafului de l[utari, ]n sala devenit[ acuma de dans.
Muzica aprinse inimile tineretului. Toate picioarele se mi=cau
pe loc ner[bd[toare.
— Goghi! Goghi! trecu din gur[ ]n gur[ ca un suspin de u=urare.
Era numele \iganului din Bistri\a care avea cel mai vestit
taraf de l[utari din jude\, care fusese angajat spre a m[ri splendoarea petrecerii =i din pricina c[ruia se am`nase p`n[ acuma balul.
Perechile de dansatori intrau r`nd pe r`nd ]n sala de dans,
urmate de mamele credincioase ce-=i luau locurile de paz[
=i admira\ie pe scaunele a=ezate l`ng[ pere\i. Aici muzica
umplea aerul, iar lumini\ele candelabrului din mijlocul tavanului tremurau =i picurau stearin[, oblig`nd pe cavaleri s[
ocoleasc[ locul primejdios.
Laura dansa cu Pintea care, nefiind dansator ]ncercat, gre=ea
adeseori pa=ii, ceea ce pe Laura o ru=ina =i-i amintea pe Aurel
cel ne]ntrecut. De c`te ori se ]ncurca, Pintea ]i cerea iertare =i-i
str`ngea m`na, iar fata, drept r[spuns, z`mbea cu resemnare
]ngereasc[ =i ]ntorcea capul dup[ celelalte perechi. Aproape
toate domni=oarele erau ]n costume na\ionale, ca =i Laura, d`nd
o ]nf[\i=are mai cald[ =i pitoreasc[ seratei.
Titu nici nu mai avea chef s[ intre ]n sala de dans, at`t de
mult ]l plictisea cadrilul al doilea. Ca s[-=i uite necazul, se
143
Liviu Rebreanu
]ncurc[ la taifas cu silvicultorul Madarasy, un ungur cumsecade, nelipsit de la serb[rile rom`ne=ti, vorbind =i chiar citind
bine rom`ne=te. Era un admirator al talentului lui Titu =i de
aceea se ]ntre\ineau deseori despre literatur[, ajuta\i de numeroase pahare, c[ci ungurului ]i pl[cea mult vinul acri=or,
spun`nd ve=nic c[ vinul =i literatura merg m`n[-n m`n[. La
masa lor se opri mai pe urm[ =i solg[bir[ul Vasile Chi\u care,
de=i rom`n, venea numai ]n calitate de reprezentant al
autorit[\ii statului spre a se ]ncredin\a c[, sub pretextul balului, nu se pune cumva la cale vreo a\`\are ]mpotriva Ungariei
sau vreo manifesta\ie antipatriotic[. Vorbea pu\in =i se ar[ta
posomor`t parc[ l-ar fi durut din\ii. Rom`nii ]l dispre\uiau, dar
numai ]n ascuns, =i-i ziceau „renegatul“.
Veselia cre=tea ]n r`ndurile dansatorilor. C`\iva mai ]nfoca\i
se f[cur[ ]n cur`nd leoarc[ de sudori, ]nc`t trebuir[ s[ se retrag[ ]ntr-o odaie mai dosnic[, s[ se r[coreasc[ pu\in =i s[-=i
schimbe gulerele. }n schimb, domni=oarele parc[ aveau =apte
suflete, nu oboseau deloc =i z`mbeau ]ntruna =i din ce ]n ce
mai ademenitor.
D`ndu-=i seama c[ to\i ochii o urm[resc, Laura dansa
aproape numai cu Pintea. Doar c`torva profesori =i studen\i,
care nu i-au f[cut curte niciodat[, le-a acordat c`te o tur[, c`te
una singur[, arunc`nd ]ns[ lui Pintea ni=te priviri din care s[
]n\eleag[ c[ to\i o plictisesc, afar[ de d`nsul. C`nd, la ultima
figur[ a cadrilului, s-a pomenit fa\[-n fa\[ cu Aurel Ungureanu, i-a r[spuns foarte rece, ascunz`ndu-=i cu dib[cie emo\ia.
De altfel Aurel, poate ]nadins ca s-o ispiteasc[, a dansat cu
Ghighi mai mult ca de obicei. Fire=te, Pintea nu s-a clintit toat[
seara din preajma Laurei, iar c`nd ea dansa cu al\ii, n-o sc[pa
din ochi o clip[. Tocmai la cadrilul al doilea a ]nceput s-o tutuiasc[ =i s[-i spun[ =i din gur[ ceea ce-i scrisese de at`tea
ori: c[ o iube=te cum nimeni ]n lume n-a mai iubit o femeie =i
c[ are ambi\ia s-o fac[ cea mai fericit[ fiin\[ de pe globul
p[m`ntesc. Laura ]l asculta ]nt`i foarte mi=cat[, neobi=nuit[
cu declara\ii at`t de f[\i=e. Pe urm[ ]ns[ i s-a deschis =i ei graiul,
144
Ion
]nc`t au stabilit pe ]ndelete s[ fac[ negre=it logodna luna viitoare, c`nd s[ vie =i p[rin\ii lui George...
}n cele din urm[, ]nt[r`tat de p[h[relele de vin =i cu g`ndul
s[ se r[zbune pe g`sca proast[ care l-a jignit at`t de ad`nc ]n
amorul propriu, Titu se urni =i se amestec[ printre dansatori.
Dar, ]n loc s[ danseze, se \inu toat[ seara pe urmele Lucre\iei,
=optindu-i cr`mpeie de versuri cu aluzii ]n\ep[toare, f[c`nd-o
cochet[ =i necredincioas[, =i ]n sf`r=it c[ut`nd s[-i tulbure idila sentimental[ cu Oprea. Fata ]i r[spundea mai mult prin
sur`suri lucitoare =i doar de vreo dou[ ori murmur[, r`z`nd
f[r[ nici un rost =i cu o dr[g[l[=ie cuprinz[toare: „Mai =tii?“
Pe la ora dou[ dup[ miezul nop\ii urm[ pauza cea mare.
Lumea t[b[r] ]n bufet. Mesele se ]nc[rcaser[ cu m`nc[ri =i
b[uturi. Dansatorii se r[coreau asalt`nd butoaiele cu bere.
Goghi avea grij[ s[ nu scad[ ]nsufle\irea. Roman\ele cele mai
noi =i mai frumoase mergeau drept ]n inimile ]nfierb`ntate.
Arcu=ul lui p[rea fermecat. C`nt`nd trecea de la o mas[ la alta,
ciocnea c`te un pahar ici-colo, arunca priviri gale=e
domni=oarelor, ca orice l[utar r[sf[\at.
De-abia acuma ]=i aduse aminte Titu de Ion =i-l g[si la u=a
dinspre gr[din[, cu ochii plini de mirare =i de pl[cere. }i aduse
o sticl[ cu bere =i o halc[ de friptur[.
— Ei, ce mai zici, Ionic[? ]l ]ntreb[ ]n fug[, fiind gr[bit s[
nu ]ntrerup[ tachinarea Lucre\iei.
— Tare-s m`ndre petrecerile dumneavoastr[, domni=orule!
zise fl[c[ul cu privirea aprins[.
Cel dint`i vals, dup[ pauz[, pricinui lui Titu o mare
satisfac\ie. Profesorul Oprea, dans`nd cu Lucre\ia, uit[ de candelabrul cel mare =i trecu prin zona primejdioas[. O ploaie de
stearin[ se scutur[ ]n spatele ]ndr[gosti\ilor. Toat[ lumea f[cu
haz de p[\ania aceasta, iar Titu se gr[bi s[ =opteasc[ necredincioasei:
— Vezi? Pedeapsa lui Dumnezeu pentru cadrilul al doilea!
Zorile priveau pe ferestrele s[lii =i balul nici g`nd s[ se
sf`r=easc[. Tinerii nu se mai s[turau =i bisau furtunos toate
145
Liviu Rebreanu
dansurile, ]nver=un`ndu-se chiar s[ nu lase pe domni=oare s[
plece acas[...
}n dosul u=ii dinspre gr[din[, Ion, coto=m[nit ]n suman, nu
sim\ea nici frig, nici somn privind petrecerea domnilor. Mesele ]nc[rcate, muzica, frumuse\ea domni=oarelor, r`setele, chiar
=i sudorile dansatorilor ]l m`ng`iau =i-l ]nt[r`tau ne]ncetat.
V[z`nd fe\ele vesele i se p[rea c[ to\i oamenii ace=tia duc o
via\[ f[r[ nici o grij[, f[r[ necazuri =i f[r[ sup[r[ri. }i pizmuia
amintindu-=i zbucium[rile =i chinurile lui. „Bine le mai merge
domnilor!“ ]=i zicea cu o p[rere de r[u dureroas[.
Dac[ ar fi ]nv[\at carte, poate c[ ar fi =i el printre dansatori, vesel, f[r[ g`nduri grele, f[r[ trud[ ]n oase! Dac[ ar fi
ascultat pe Herdelea... Apoi toat[ dragostea lui zbura iar acas[,
alint`nd p[m`nturile f[r[ de care via\a lui ]ntreag[ n-ar mai
avea nici un rost. „Toate astea nu pl[tesc c`t o ceap[ degerat[“,
se g`ndi d`nsul ]n cele din urm[, cu ochii mari r[sfr`ng`nd
mereu petrecerea domneasc[, dar v[z`nd de-acuma numai
p[m`ntul aspru =i totu=i ademenitor, ca o \[ranc[ voinic[ =i
frumoas[ a c[rei ]mbr[\i=are ]\i zdrobe=te oasele...
6
Tot satul cinstea mai mult pe Ion =i-l comp[timea de c`nd
s-a aflat ce-a p[\it la judec[torie. Unii oc[rau pe Belciug, al\ii
huiduiau pe Simion Lungu care ]ns[ se ap[ra din r[sputeri c[
n-are nici o vin[ =i nici nu mai ]ndr[znea s[ sufle o vorb[ despre brazdele ]mpricinate. Doar Vasile Baciu, =i numai la be\ie,
striga: „Uite cine umbla s[ ia pe Anu\a mea!“ C`nd era treaz
]ns[, lua =i el partea lui Ion =i odat[, ]nt`lnindu-l pe uli\[, i-a
spus cu glasul ]nduio=at:
— Las[, m[i b[iete, c[ temni\ele-s pentru oameni, nu pentru draci!
Os`nda totu=i r[scolea toate planurile fl[c[ului, cl[tin`ndu-i ]ncrederea. I se p[rea c[, dac[ va sta ]nchis =i departe
dou[ s[pt[m`ni, va pierde =i pe Ana, =i mai ales p[m`nturile
146
Ion
ei pe care ]ncepuse s[ le priveasc[ ]ntocmai ca =i c`nd ar fi
ale lui. Avea o presim\ire ciudat[ c[ Vasile Baciu va face ce va
face =i va aduce, ]n lipsa lui, pe George ]n cas[. +i atunci toate
n[dejdile lui s-ar ]mpr[=tia ]n v`nt =i ar r[m`ne tot a=a de becisnic ca p`n[ acuma, silit s[ ]ndr[geasc[ ve=nic numai
p[m`ntul altora.
Cum zilele treceau =i sentin\a nu mai venea, nelini=tea lui
cre=tea. }=i ]nchipuia c[ ]nt`rzierea poate s[ ]nsemne =i o agravare a pedepsei. Dac[ pe c`teva vorbe ale popii s-a pomenit cu
dou[ s[pt[m`ni de temni\[, de ce nu s-ar a=tepta =i la mai r[u?...
Cu toate acestea n-avea nici o ur[ ]mpotriva preotului =i nici
chiar ]mpotriva judec[torului. }=i zicea c[ e la mijloc b[taia soartei
lui nenorocite. Totu=i, ]n lovitura aceasta, avea =i mul\umirea c[
barem s-a ales de-a binelea cu brazdele lui Simion.
Se ducea la Ana mereu, din ce ]n ce mai ]ngrijorat s[ n-o
piard[. Bl`nde\ea fetei ]ncepea s[-l nelini=teasc[, b[nuind ]ntr-]nsa o =iretenie. De altfel t[r[g[n[rile ei, c`nd ]i cerea s[-l bage-n
cas[ ori s[ petreac[ noaptea cu el ]n =ur[ sau ]n podul cu f`n,
]l f[cuser[ s[ se ]ndoiasc[ de ea. Apoi ]ntr-o sear[, vorbind de
p[\ania lui =i c`nd ea pl`nse =i-l rug[ s[ se ostoiasc[ =i mai
bine s[ stea ]n temni\[ dec`t s[ se pun[ ]mpotriva celor mari,
Ion se ]nfurie parc[ l-ar fi lovit cu m[ciuca-n cap. Era sigur c[
fata se boce=te din vicle=ug, umbl`nd s[ se scape de d`nsul...
Nu-i mai spuse nimic, dar se hot[r] s[ nu se dea b[tut, orice ar
fi s[ se ]nt`mple...
Cum ]i sosi sentin\a, cum fugi cu ea la Herdelea.
— S[ m[ ]nve\i, domnule ]nv[\[tor, =i s[ nu m[ la=i, c[ pacostea asta m[ omoar[! zise d`nsul mohor`t.
— Ia nu mai umbla cu copil[rii, Ioane, ca doar b[rbat e=ti,
nu pleav[! r[spunse ]nv[\[torul jum[tate ]n glum[, jum[tate
]n serios, ]n\eleg`ndu-i ]ngrijorarea.
— Dumneata nu =tii ce =tiu eu, domnule ]nv[\[tor, altminteri
ai zice tot ca mine! murmur[ fl[c[ul cl[tin`nd din cap.
Herdelea citi h`rtia morm[ind p`n[ la sf`r=it, apoi, ca =i
c`nd n-ar fi p[truns-o ]ndeajuns, o mai citi o dat[.
147
Liviu Rebreanu
— Hm! f[cu d`nsul ridic`nd ochii spre fl[c[u. Eu zic s[-i
dai dracului pe to\i, Ionic[, =i s[ te mul\ume=ti cu pedeapsa!
Adic[ ce-o s[ fie dac[-i sta =i tu la r[coare dou[ s[pt[m`ni?...
Altfel te pomene=ti c[ p[\im =i mai r[u!
}nv[\[torul se temea acuma s[ se mai amestece. Dac-ar fi
fost dup[ sufletul lui, s-ar fi dus cu Ion =i p`n[ la ]mp[ratul.
S-a g`ndit ]ns[ bine =i =i-a dat seama c[ orice arm[ are dou[
t[i=uri. Judec[torul ]mp[r\ea dreptatea dup[ cum i se n[z[rea;
se credea mare cunosc[tor de oameni =i t[lm[cea legile astfel
]nc`t s[ se potriveasc[ cu dorin\ele lui. Herdelea ar fi fost fericit
s[-l poat[ plesni pu\in, mai ales c[ fa\[ de d`nsul ungurul se
ar[ta m`ndru =i uneori chiar dispre\uitor. Dar ]l =tia r[zbun[tor
=i aceasta ]i domolea pornirea. C`nd ar afla judec[torul c[ el
a f[cut pl`ngerea, nu s-ar l[sa p`n[ nu l-ar zdrobi... Pe urm[
ar trebui s[ ]ncurce =i pe Belciug ]n bucluc. Nici vorb[, felul
cum preotul se poart[ cu d`nsul ]n vremea din urm[ l-ar
]ndrept[\i s[-i trag[ o s[puneal[ bun[, s[-l ]nve\e minte. +i totu=i
ce-ar folosi el dintr-o ruptur[ zgomotoas[ cu Belciug?
}ncerc[ s[ l[mureasc[ fl[c[ului toate primejdiile. Sfaturile
lui pa=nice ]ns[ mai mult ]nt[r`tau pe Ion care se b[tea mereu
cu pumnii ]n piept:
— Iau eu toate r[spunderile! Mai bine s[ m[ sp`nzure dec`t
s[ m[ calce a=a ]n picioare!
Hot[r`rea fl[c[ului ]nmuie ]mpotrivirea ]nv[\[torului. Toat[
seara se tocmir[. Cu c`t Hardelea =ov[ia mai tare, cu at`t Ion
st[ruia mai aprig, parc[ ]n joc ar fi fost ]ns[=i via\a lui.
D[sc[li\a =i fetele ]mp[rt[=eau pe deplin scrupulele ]nv[\[torului =i ]ndemnau din c`nd ]n c`nd pe Ion s[ se ast`mpere
sau, ]n orice caz, s[ se duc[ la notar s[-i fac[ „l[cr[ma\ia“. }n
cele din urm[ ]=i d[du p[rerea =i Titu:
— +i eu cred c[ mai bine ar fi s[-i l[sa\i ]n plata Domnului,
c[ de temni\[, orice ai face, tot nu scapi, asta-i sf`nt. Dar dac[
nu vrea =i nu vrea, nu v[d de ce nu i-ai face pl`ngerea? Eu zic
s[ i-o faci f[r[ grij[... +i ca s[ nu-\i cunoasc[ scrisul, pune pe
Laura s[ o copieze, =i gata!... Foarte simplu!
148
Ion
P[rerea lui fu adoptat[ de to\i =i Herdelea capitul[:
— Adev[rat, cine poate s[ cunoasc[ scrisul Laurei?
Se a=ez[ =i f[cu o jalb[ am[nun\it[ =i sim\it[, ]n care judec[torul =i preotul se ]ntov[r[=eau spre a n[p[stui pe un biet \[ran
nevinovat. C`nd o citi pe rom`ne=te lui Ion, to\i se ]nduio=ar[.
Laura o transcrise ]ndat[ cu oarecare emo\ie. Herdelea avu grij[
s-o pun[ tot pe ea s[ scrie =i adresa pe plicul mare: ministrului
de justi\ie...
— Uite, Ionic[! M`ine diminea\[ o dai recomandat[ la po=ta
din Armadia, =i s[ fie ]ntr-un ceas bun! zise ]nv[\[torul mi=cat.
Ion era uluit de mul\umire; puse pe mas[ trei zlo\i =i nu vru
s[ ias[ din cas[ p`n[ ce Herdelea nu-i primi.
— Nici nu =tii dumneata ce bine mi-ai f[cut, murmur[
fl[c[ul s[rut`nd m`na ]nv[\[torului.
— Bine c[ i-ai f[cut-o, zise Titu dup[ ce plec[ Ion. Adic[
de ce s[-=i bat[ joc de el to\i m[garii?
7
Peste vreo dou[ s[pt[m`ni, ]n amurg, silvicultorul Madarasy cu solg[bir[ul Chi\u =i cu =eful percep\iei din Armadia,
]ntr-o c[ru\[ u=oar[, se oprir[ ]n fa\a casei ]nv[\[torului. Fuseser[ la v`n[toare de iepuri ]n hotarul Pripasului, alergaser[ toat[
ziua =i nu izbutiser[ s[ trag[ m[car un foc de pu=c[. Se
]ntorceau pleo=ti\i, zgribuli\i de frig =i de umezeal[; doi c`ini
tremurau l`ng[ c[ru\[, cu urechile d[b[late, f[r[ s[ se sinchiseasc[ de dul[ul ]nv[\[torului care, cu labele pe gard,
h[m[ia din ograd[, furios c[ nu-l bag[ ]n seam[ nimeni. Ca
s[-=i alunge necazul =i s[ nu intre ]n or[=el ziua =i cu gen\ile
goale, v`n[torii nenoroco=i hot[r`ser[ s[ poposeasc[ la
Jidovi\a, la c`rciuma lui Neumann, s[ se dezmor\easc[ cu
c`teva litre de vin fiert =i chiar s[-=i potoleasc[ foamea ]nainte
de-a ajunge acas[.
+tiind c[, dac[ vor fi singuri, vor continua a vorbi numai
de v`n[toare, f[c`ndu-=i imput[ri plicticoase reciproce, se
149
Liviu Rebreanu
g`ndir[ s[ pofteasc[ at`t pe Herdelea c`t =i pe Titu cu care
erau to\i ]n leg[turi prietene=ti. }nv[\[torul ar fi fost bun bucuros s[ ias[ s[ se mai distreze pu\in, dar nu ]ndr[znea s[ se
mi=te f[r[ consim\[m`ntul doamnei Herdelea, care g[sea nedemn din partea unui om b[tr`n =i cu necazuri s[ se a=eze la
be\ie cu to\i flu=turaticii Armadiei. Titu poate face ce pofte=te,
c[-i t`n[r =i f[r[ r[spundere... Trebui s[ coboare din c[ru\[
Madarasy, s[ st[ruiasc[ din r[sputeri p`n[ s[ o ]nduplece, dar
cu condi\ia, repetat[ energic de mai multe ori, s[ nu cumva s[
]nt`rzie peste vremea cinei...
La c`rciuma lui Neumann g[sir[ o societate numeroas[ =i
vesel[: profesorul de grece=te Maiereanu, un chefliu =i jum[tate,
cu cre=tetul ple=uv =i cu o barb[ mare atins[ de c[run\eal[, popa
Belciug, profesorul Sp[taru, tat[l prietenelor bune ale fetelor lui
Herdelea, doctorul Filipoiu, avocatul Paul Damian =i popa din
V[rarea, cel mai stra=nic be\iv de pe valea Some=ului, care era
aici de ieri de la amiazi =i nici g`nd n-avea s[ se urneasc[.
Titu ]=i d[du seama c[ aici are s[ se ]ncing[ o petrecere
care nu se va ispr[vi nici p`n[ m`ine diminea\[. +i deodat[ ]i
r[s[ri ]n minte doamna Lang =i inima ]ncepu s[-i bat[ furtunos. Trebuie s[ aduc[ la chef =i pe Lang. Dac[ izbute=te, ]i
sur`de fericirea. Pe Lang, c`nd d[ de b[utur[, nu-l clinte=ti
nici cu =ase boi, mai ales c`nd b[utura e pe gratis... }ntr-o clip[
se =i hot[r]: se va duce s[-l pofteasc[. Lang e simpatic la be\ie
=i n-o s[-l dea nimeni afar[.
P`n[ s[ fiarb[ vinul, =i ]n vreme ce ceilal\i se ]ntinser[ la vorb[,
Titu ie=i, f[r[ palton, ca s[ nu se cread[ c[ vrea s-o =tearg[ de tot.
D[du buzna ]n casa so\ilor Lang care nu =tiau cum s[ mai
omoare timpul. B[rbatul clipocea pe un scaun, iar Roza =edea
la gura sobei cu privirile pierdute ]n jocul fl[c[rilor
tremur[toare. Femeia se scul[ repede, cu obrajii ]mbujora\i de
c[ldura focului, =i-l ]nt`mpin[ ]nviorat[:
— C`t e=ti de dr[gu\ c[ vii s[ ne mai scuturi din plictiseala
asta otr[vitoare!
C`nd auzi Lang despre ce e vorba, s[ri deodat[ fericit:
150
Ion
— Uite prietenul adev[rat care nu-=i uit[ niciodat[ prietenii! strig[ d`nsul lu`ndu-=i ]ndat[ paltonul =i p[l[ria, gata de
plecare.
Titu schimb[ o privire cu Roza, care ]ncepu s[ se pl`ng[ c[
i-e fric[ s[ r[m`n[ singur[, c[ s[ nu mai mearg[ nic[ieri, mai
bine le preg[te=te aici c`te un ceai... Lang nici n-o asculta.
— Vino, drag[, nu te potrivi toanelor femeie=ti! morm[i el
c[tre Titu care ]ncerca s[ lini=teasc[ pe Roza.
Fiindc[ t`n[rul mai z[bovea, Lang o porni ]nainte. }n
aceea=i clip[ Titu s[rut[ puternic m`na Rozei =i =opti pu\in
r[gu=it:
— Ai s[ te superi dac[ viu s[ te v[d mai t`rziu?
Femeia nu r[spunse. Ochii ei ]ns[ str[luceau ca o chemare...
Lang, ca be\iv reputat, fu primit cu o explozie de bucurie. I
se oferi un scaun l`ng[ perceptorul din Armadia, s[ poat[
t[if[sui ]mpreun[ ungure=te.
}ntre timp ceilal\i ]nconjuraser[ pe cr`=m[ri\a tineric[, durdulie =i sprinten[, asalt`nd-o cu complimente =treng[re=ti pe
care ea le asculta z`mbind neobosit[ ]n dreapta =i ]n st`nga,
spre a mul\umi tuturor pentru at`ta cinste. C`rciumarul ]nchidea
ochii =i urechile, fiind vorba de bunul mers al afacerii, =i doar
]n r[stimpuri se strecura ]n odaia unde petreceau domnii =i
numai ca s[ vad[ s[ fie toate ]n ordine. }n cele din urm[ ]ns[
]=i v`r] capul pe u=[ =i, f[c`nd un semn so\iei sale, vorbi mieros mu=teriilor:
— M[ rog dumneavoastr[... fierbe vinul ]n clocot... e nevoie
de muiere...
Dup[ ce ie=i cr`=m[ri\a, popa din V[rarea ]ncepu s[ l[l[ie
c`ntece biserice=ti spre marea indignare a lui Belciug care nu
putea ]ng[dui asemenea f[r[delege din partea unui preot. De
aici se porni o discu\ie serioas[ c[reia nu-i puse cap[t dec`t
revenirea c`rcium[resei, cu o tocan[ uria=[, =i a c`rciumarului,
cu un ceaun de vin fiert.
}ntr-o clip[ toate sticlele goale =i r[m[=i\ele de m`nc[ri fur[
date la o parte; numai popa din V[rarea nu se ]ndur[ s[ se
151
Liviu Rebreanu
despart[ de sticla lui de vin ro=u, ]nc`t trebui s[ i-o smulg[
din m`ini doctorul Filipoiu.
Se osp[tar[ zdrav[n... Cu c`t foamea se potolea, cu at`t
paharele se goleau mai des =i limbile turuiau mai slobode. Veselia cre=tea mereu. Vremea trecea ca p[rerea. C`nd ]=i aduse
aminte Herdelea de f[g[duin\a c[ p`n[ la cin[ va fi negre=it
acas[, era t`rziu de-a binelea: arunc[ o privire ]ntreb[toare
lui Titu care-i r[spunse printr-un z`mbet complice.
— Acuma e prea t`rziu, ce s[ m[ mai sup[r degeaba! se
m`ng`ie b[tr`nul sorbind alene din pahar.
Deodat[ profesorul Sp[taru, mititel =i cu cioc blond, ]n culmea unei ]nfl[c[r[ri mult st[p`nite, se porni s[ c`nte De=teapt[-te, rom`ne. Solg[bir[ul Chi\u p[li =i-=i mu=c[ buzele. V[z`nd
]ns[ c[ mai to\i \in hangul profesorului, se ridic[ ]n picioare =i
curm[ c`ntecul, zic`nd:
— Nu pot permite, domnilor, s[ face\i =i aici politic[!
Sp[taru, ]n\epat, s[ri =i el ]n picioare =i se r[sti la Chi\u cu
ni=te ochi fulger[tori de m`nie =i de b[utur[:
— Iar eu nu-\i permit dumitale s[ fii obraznic, domnule!
Aici nu suntem ]n cancelaria dumitale renegat[, ai ]n\eles? Acolo s[ te r[\oie=ti dumneata, nu aici, ]ntre oameni cumsecade!...
De altfel, dac[ nu-\i place, uite colo-i u=a!
— Domnule profesor — se ]nfurie solg[bir[ul — nu uita,
te rog, cu cine vorbe=ti!
— Cu un renegat vorbesc, =tiu prea bine! Mi-ai fost elev,
dar mi-i ru=ine c[ mi-ai fost, c[ n-ai obraz nici c`t o ciobot[!...
Chi\u, clocotind, d[du s[ plece. C`\iva ]mp[ciuitori, cu
Herdelea ]n frunte, se repezir[ =i-l oprir[, ]n vreme ce Sp[taru
r[cnea biruitor:
— L[sa\i-l s[ se duc[ dracului! Aici nu ne trebuiesc renega\i!
Solg[bir[ul, fire=te, r[mase, dar murmur`nd dispre\uitor:
— Are noroc c[-i beat, altfel...
Silvicultorul Madarasy, ]ng[duitor, zise bl`nd lui Chi\u:
— De ce s[ nu c`nte, prietene, dac[ a=a le place?... Exagerezi.
152
Ion
— Eu nu pot admite nic[ieri agita\iile =oviniste, se indign[
solg[bir[ul. Con=tiin\a mea nu m-ar ierta, c[ci astea-s agita\ii!
— A=, agita\ii, morm[i silvicultorul. Mai d[-le ]ncolo de
agita\ii! Parc[ statul are s[ se pr[bu=easc[ din pricina unui
c`ntec... }mi pare r[u c[ nu-l =tiu, c[ l-a= c`nta =i eu, iat[!
— Ascult[-l, domnule, =i ru=ineaz[-te! r[cni Sp[taru. Dumnealui e ungur, iar dumneata ai obrazul s[ te nume=ti rom`n!
Pfui!... Domnule, d[-mi voie s[ te pup! E=ti un om admirabil!
ad[ug[ apoi repezindu-se la Madarasy =i s[rut`ndu-l zgomotos. +tiam noi bine c[ renega\ii poart[ vina tuturor persecu\iilor
noastre... Renega\ii, jidanii =i ceilal\i tic[lo=i!
Discu\ia se aprindea din ce ]n ce, f[g[duind s[ nu se
ispr[veasc[ niciodat[, spre bucuria lui Lang care sim\ea c[ astfel cheful va \ine p`n[-n dalba ziu[. Titu t[cea mereu, fr[m`ntat
de ner[bdare, p`ndind clipa priincioas[ c`nd s[ se fac[
nev[zut. Sp[taru ]=i puse ]n cap s[ conving[ cu orice pre\ pe
Chi\u c[ e mi=el ]mpreun[ cu to\i cei de teapa lui =i ]ncepu s[-i
]n=ire nedrept[\ile =i mizeriile pe care le sufer[ rom`nii ]n
Ungaria.
— Suntem mai oropsi\i ca robii din vechime! ]ntrerupea
deseori Belciug foarte grav =i posomor`t.
Avocatul Damian, sp`n, cu ochii foarte mari =i foarte
alba=tri, completa pe Sp[taru adres`ndu-se mai ales silvicultorului Madarasy, care aproba din cap cu o figur[ potrivit[
]mprejur[rilor. Din c`nd ]n c`nd se ]ntorcea spre col\ul perceptorului, c[ut`nd s[-i explice =i lui pe ungure=te; dar ]ndat[
ce perceptorul voia s[-l contrazic[, se re]ntorcea la Madarasy
]n rom`ne=te.
Solg[bir[ul nu era tare ]n replici =i, la toate dovezile profesorului, r[spundea cu un z`mbet de superioritate:
— N[scociri tenden\ioase!... Da\i-mi argumente serioase,
nu flec[rii iredentiste!
Maiereanu se chercheli repede =i se sim\i obligat s[ contrazic[ pe to\i. Respingea cu m`ndrie ]nvinuirile lui Sp[taru =i
comb[tea vehement pe solg[bir[u, c[ut`nd s[ arate ambelor
153
Liviu Rebreanu
tabere c[ iredentismul rom`nesc nu exist[ dec`t ]n ]nchipuirea =ovini=tilor. Fiindc[ ceilal\i nu-l l[sau niciodat[ s[-=i
ispr[veasc[ cuv`nt[rile, Maiereanu se ro=ea, bufnea =i ridica
ochii ]n tavan de sup[rare.
— Vrem s[ fim liberi =i independen\i, domnilor! url[ Sp[taru
]n cele din urm[. Vrem s[ ne unim cu fra\ii no=tri de pretutindeni!
Damian dovedi ]ndat[ perceptorului, cu date din istoria tuturor popoarelor, c[ dorin\a de unire cu fra\ii de acela=i s`nge
e o pornire fireasc[ pe care n-o poate ]mpiedica nici o putere
omeneasc[, iar Madarasy, ]nsufle\it deodat[ de b[utur[, se ridic[ =i strig[:
— Eu admit, domnilor! Fra\ii s[ fie fra\i! Dreptatea s[ triumfe!
Solg[bir[ul Chi\u, desperat, se scul[ iar s[ plece. }=i ]mbr[c[
]ncet paltonul =i se duse p`n[ la u=[, morm[ind furios =i
a=tept`nd s[ sar[ cineva s[-l opreasc[. Neg[sindu-se ]ns[ acuma nimeni s[-l cheme ]napoi, se ]ntoarse singur, mai cu seam[
c[-i veni ]n minte un r[spuns zdrobitor:
— Dac[ n-ar fi libertate ]n \ara asta, a\i putea dumneavoastr[
vorbi astfel =i ]nc[ ]n fa\a mea? r[cni d`nsul sco\`ndu-=i haina
=i a=ez`ndu-se iar la loc.
Sp[taru, Damian =i chiar doctorul Filipoiu, care de obicei
t[cea ca mutul la be\ie, ]i r[spunser[ deodat[, cu aceea=i vorb[:
— Renegatule, s[ taci!
Atunci ]ns[ interveni Maiereanu, declar`nd senten\ios, c[
nu ]ng[duie nim[nui s[ terorizeze pe Chi\u =i ad[ug`nd c[ el,
ca cet[\ean cinstit, nu vrea s[ aud[ de himere =oviniste. Popa
din V[rarea, beat-leuc[, cu capul pe mas[, bolborosi:
— Eu nu vreau nimic... Nu vreau... Jos!... Nu vreau!...
Herdelea vorbea ]ncet, ungure=te, cu perceptorul =i dezaproba cu un z`mbet ]ncurcat pe Sp[taru, de=i ]n sufletul lui
admira ]ndr[zneala cu care profesorul oc[r[=te pe solg[bir[u
=i pe unguri. Perceptorul, secondat de Lang, explica lui Herdelea cu multe argumente c[ nic[ieri nu sunt rom`nii mai ferici\i
ca ]n \ara ungureasc[, iar ]nv[\[torul asculta cu acela=i z`mbet
nedumerit, ]nfrico=at s[ nu intre cumva =i el ]n gura lui Sp[taru.
154
Ion
Pe la miezul nop\ii Belciug refuz[ s[ mai bea, spun`nd c[ a
doua zi trebuie s[ slujeasc[ ]n biseric[ =i deci, dup[ regulile canonice, are nevoie de reculegere trupeasc[ =i sufleteasc[. Se st`rni
o furtun[ de protest[ri, iar popa din V[rarea d[du ]ndat[ de du=c[
un pahar, spre a-i servi drept pild[, =i zise c[ ceea ce face Belciug
e un dogmatism nevrednic de vremurile noastre moderne.
Vijelia fu mulcomit[ de ]ntrebarea brusc[, pus[ de Madarasy:
— Dar poetul nostru?
Atunci b[gar[ de seam[ to\i c[ Titu lipse=te. Chemat[,
cr`=m[ri\a ]i l[muri, tr[g`nd =iret cu ochiul, c[ domni=orul a
=ters-o mai bine de dou[ ceasuri. Herdelea sim\i un fior de
spaim[. Se temea c[ Titu va fi plecat acas[ =i, g`ndindu-se la
scandalul pe care i-l va face d[sc[li\a, ]=i ticlui un plan cum
s-o tuleasc[ =i el mai repede. Lang ]ns[ r[spunse silvicultorului, clipind ]n\eleg[tor:
— Ei, ce vre\i, tinere\ea, s`nge fierbinte! Cine =tie ]n ce bra\e
se odihne=te acuma poetul nostru!
V`lv[taia chefului izbucni mai neast`mp[rat[, mai
ame\itoare...
8
Titu st[tuse pe ghimpi. }l rodea o emo\ie ca ]n preajma unui
examen greu. }=i zicea mereu „]n sf`r=it“ =i i se p[rea c[ fiece
minut de ]nt`rziere e o pierdere ireparabil[. B[use numai at`ta
c`t s[-i ]nt[reasc[ ]ndr[zneala =i cu g`ndul mereu s[ dispar[
neobservat de nimeni. C`rcium[reasa, care-l simpatiza fiindc[-i
f[cea complimente, ]i d[du o m`n[ de ajutor, sco\`ndu-i pe
furi= paltonul din odaia unde chefuiau domnii.
P`n[ ]n uli\[ a avut o clip[ de team[: ce-ar fi dac[ s-ar strica petrecerea din cauza discu\iilor =i s-ar pomeni cu Lang?
V`ntul aspru, care b[tea dinspre Some=, ]i alung[ ]ns[ din minte
orice grij[ =i-i vr[ji ]n suflet od[i\a cald[, ]mpodobit[ cu chipul
alb al femeii dorite.
Satul dormea ]ntr-o bezn[ ad`nc[. Numai ]n fereastra casei lui Lang lic[rea o ]nchipuire de lumin[, de-abia strecurat[
prin perdelele l[sate.
155
Liviu Rebreanu
Titu se apropie cu pa=i de lup. U=a tinzii nu era ]ncuiat[.
Trase mai tare din \igara aprins[ spre a dibui mai u=or odaia
din st`nga =i ca s[ nu se ]mpiedice de ceva prin ]ntuneric. Avu
]ns[ grija s[ ]nv`rteasc[ de dou[ ori, foarte ]ncet, cheia ]n
broasca antreului. Apoi deschise ca un ho\ u=a dormitorului =i
se furi=[ ]n v`rful picioarelor.
Pe noptiera de l`ng[ patul larg, lampa, cu abajurul de h`rtie
ro=ie, cu flac[ra sc[zut[, lumina slab odaia. Abajurul st[tea
str`mb, ca o p[l[rie pe capul unui be\iv, a=a ]nc`t aproape
toat[ lumina c[dea asupra patului d`ndu-i o ]nf[\i=are pompoas[ =i trandafirie. }n pat, Roza Lang, cu spatele spre u=[, dormea u=or, parc[ somnul ar fi surprins-o ]ntr-o a=teptare pl[cut[.
P[rul ei, desprins, se ]mpr[=tiase pe perna moale, numai c`teva
=uvi\e se odihneau pe spinarea-i alb[ =i plin[. Umerii c[m[=ii
alunecaser[ p`n[ aproape de mijloc, iar poalele i se urcaser[
mai sus de =oldurile rotunde. Bra\ul st`ng, ]ntins lene=, ]=i rezema degetele sub\iri pe dunga patului. Picioarele goale,
r[zvr[tite, erau unul ascuns p`n[-n genunchi, iar celalt ]ndoit
pu\in =i aruncat peste plapuma mototolit[.
Titu privi z[p[cit corpul femeii =i ochii i se oprir[ pe =oldurile care parc[-l ]ndemnau s[ le ]mbr[\i=eze. Nu mai =tia ce
s[ fac[. Carnea i se ]nf[\i=a ]n toat[ ademenirea ei, tulbur`ndu-i sim\urile. Goliciunea ]l chema =i ]n acela=i timp ]l =i
]nsp[im`nta. Mai mult ]n ne=tire ]=i lep[d[ paltonul. }=i sim\ea
s`ngele clocotind. Inima ]i b[tea ]n piept ca un ciocan vr[jma=,
]nc`t se temea ca nu cumva b[t[ile acestea s-o de=tepte pe Roza
din somn. Se bucura c-a g[sit-o dormind =i apoi ]ndat[ ]=i zicea
c[ ar fi fost poate mai bine s-o fi nimerit treaz[ =i ]mbr[cat[.
C[ldura din odaie ]l ]n[bu=ea... Se apropie tiptil de pat, se
plec[ =i-=i lipi gura pe ceafa catifelat[ a femeii, printre =uvi\ele
de p[r care miroseau ]mb[t[tor. Carnea se ]nfior[ pu\in sub
buzele lui tremur[toare. Atingerea corpului ]ns[ ]i aprinse deodat[ toate sim\urile. Nu mai v[zu dec`t carnea trandafirie =i
ispititoare. F[r[ s[-=i mai dea seama, palmele lui m`ng`iau
p[tima= bra\ele, =oldurile, picioarele femeii, iar buzele lui nu
156
Ion
se mai s[turau s[rut`nd. Roza se trezi alene, ca =i c`nd ar fi
a=teptat s[rut[rile, se ]ntoarse ]nceti=or spre d`nsul cu ochii
pe jum[tate ]nchi=i =i =opti gale=:
— Ai venit, micule?... Mi-e=ti drag... te...
Titu ]i ]nchise repede buzele, apoi ]i acoperi obrajii cu
s[rut[ri, iar ea ]i cuprinse g`tul cu bra\ele care parc[-l frigeau.
T`n[rul o s[ruta ne]ncetat, b`lb`ind vorbe f[r[ =ir, =i doar ca
prin vis vedea privirile moi ale femeii, buzele ei ro=ii =i umede
ce se ]ntindeau spre gura lui, mereu ]nsetate. Corpul Rozei se
r[suci =i se lipi de Titu care, sim\indu-i c[ldura, ]l ]ncol[ci cu
am`ndou[ bra\ele =i-l str`nse s[lbatic parc[ s[-i sf[r`me oasele. S`nii plini, cu sf`rcurile roze, ]i ardeau pieptul. }n ]mbr[\i=area
aprins[ femeia se zv`rcolea gem`nd cu ochii ]nchi=i...
Pe urm[ Titu s[ri jos din pat ru=inat, ne]ndr[znind s[ se
uite la Roza care st[tea nemi=cat[, cu fa\a ]n sus, cu bra\ele
moarte, cu pieptul umflat. I se p[rea acuma c[ ]n odaie e
lumin[ ca ziua =i lumina parc[-l ]nfrico=a. Se g`ndi c[ femeia are s[ cread[ c[-i un b[d[ran r[u crescut pentru c[ s-a
urcat ]n pat cu ghetele. Apoi ]=i aduse aminte de Lang =i ]ndat[
]i n[v[lir[ ]n minte sumedenie de scene cumplite ]n care
b[rbatul ]n=elat lua ]nf[\i=area unui cavaler r[zbun[tor din
vremurile eroice. D[du s[-=i ia paltonul, hot[r`t s[ plece ]napoi la c`rcium[, ca s[ fie feri\i de orice ]nt`mplare. Roza ]ns[
]i surprinse gestul =i, scul`ndu-se repede, ]i zise cu o imputare dulce:
— Cum, micule drag? Vrei s[ pleci?... |i s-a =i ur`t cu mine?
— Mi-e s[ nu se ]nt`mple s[ plece Lang, murmur[ Titu f[r[
s[ o priveasc[ ]n ochi.
— O, ce copil e=ti, dr[gu\ule!... Dar Lang nici nu se g`nde=te
s[ vie p`n[ m`ine la amiaz[. Nu las[ el un chef pentru nimic ]n
lume =i cu at`t mai pu\in pentru s[rmana nevast[-sa. }n privin\a
aceasta po\i fi absolut sigur... +i chiar presupun`nd imposibilul,
dac[ ar veni, ar veni beat. Ei, =i atunci noi trecem ]n cealalt[
odaie, pe canapea, iar pe d`nsul ]l l[s[m s[ sfor[ie aici ca un
nemernic... Pe urm[, ]n zori, ai vreme s[ pleci =i tu...
157
Liviu Rebreanu
Femeia vorbea cu o mul\umire copil[reasc[. Sfiala lui Titu
]i a\`\a poftele. T`n[rul st`ngaci, uluit de iubire, era pentru ea
ceva fermec[tor. +i cum Titu t[cea mai z[p[cit, Roza se ridic[
]n genunchi =i-l chem[ dr[g[la=, ]ntinz`nd bra\ele goale:
— Vino, s[rut[-m[, puiule mic =i drag!
Titu o privi printre gene. Prin c[ma=a sub\ire formele femeii se ]ntrez[reau mai ademenitoare. Patima ]i goni ]ntr-o clip[
toate =ov[ielile. Din doi pa=i o lu[ ]n bra\e =i o dobor]. Roza
]ns[ ]i alunec[ din m`ini =i se ascunse sub plapum[ de nu i se
mai vedea dec`t v`rful nasului. Scoase limba =treng[re=te =i
apoi ]i porunci cochet:
— Ori te dezbraci, ori dac[ nu... nimic!...
T`n[rului ]i trecu prin creieri, ca o str[fulgerare, c[ rufele
lui nu sunt tocmai potrivite pentru aventuri galante. Dar s`ngele
]i fierbea ]n vine...
Adormir[ t`rziu, ]mbr[\i=a\i... }i trezi ]ns[ pe urm[ un
cioc[nit aspru ]n geam. Titu tres[ri ]ngrozit, sigur c[ a sosit
ceasul r[fuielii. }ntr-un minut ]ncerc[ nenum[rate hot[r`ri: ce
s[ zic[ ori s[ fac[, cum s[ se apere, mai bine s[ fug[, sau s[ se
ascund[... Vru s[ se dea jos din pat, dar Roza ]l opri lini=tit[,
pun`ndu-i m`na pe gur[ ca s[ nu r[spund[ =i =optindu-i:
— Stai frumos!... Nu mi=ca!... N-avea fric[!
}n =ira spin[rii, Titu sim\ea totu=i o furnicare rece. Cioc[nitul
]n geam se repet[ mai amenin\[tor. }i r[spunse glasul Rozei,
mai mult pref[cut dec`t sup[rat:
— Cine-i?
— Eu, eu, drag[, nu te sup[ra! morm[i afar[ vocea lui Lang,
r[gu=it[ de b[utur[. Rozica drag[, noi mergem ]n Armadia, auzi
tu? Ne ducem toat[ banda... Tu s[ ai grij[ m`ine diminea\[,
dac[ cumva nu viu p`n[-n vremea =coalei, s[ dai drumul copiilor, auzi?... Ei, noapte bun[, Rozico! Somn u=or!
Pa=ii b[rbatului se ]ndep[rtar[ =ov[itori.
Titu ]=i arunc[ ochii la ceasornicul de pe noptier[. Era trei
=i jum[tate. Femeia se lipi l`ng[ d`nsul, ]l s[rut[ lung =i-i zise:
— Mai avem un ceas, dou[ p`n[ s[ pleci... Dar nu mai
dormim... A=a-i, ur`tule?
158
Ion
9
Din clipa c`nd a pus jalba la po=t[ ]n Armadia, Ion s-a sim\it
iar lini=tit, parc[ ar fi sc[pat de toate grijile. Se ducea seara pe la
Ana =i p`ndea ne]ncetat prilejul c`nd s[-=i izb`ndeasc[ planul
care-i fierbea ]n minte =i-i umplea sufletul de n[dejdi bune.
+tia bine c[ George nu ]nceteaz[ de-a merge pe la Vasile
Baciu. Deseori a trebuit s[ a=tepte p`n[-l vedea plec`nd =i apoi
p`n[ se culca Baciu =i stingea lumina, ca s[ poat[ ie=i afar[
Ana. Dar nu-i mai p[sa de nimeni =i de nimic, at`t era de sigur de biruin\[. Numai prilejul s[-i soseasc[...
Sufletul Anei se sc[lda ]ntr-o bucurie nem[rginit[. Uitase
toate suferin\ele =i ]ndoielile ce i le pricinuise Ion. Vedea numai c[ acum vine mereu =i-l a=tepta mereu mai dr[g[stoas[.
St[ruin\ele fl[c[ului erau dovada unei iubiri st[p`nite =i reizbucnite care o umplea de m`ndrie. De cum se ]nsera o cuprindea ner[bdarea =i, g[tind cina sau a=ez`nd prin cas[, inima ei ]l sim\ea ]ntruna pe-afar[, dosit dup[ vreo claie, sub un
gard, ]n vreun =an\, t[cut =i neclintit. }i era mil[ de d`nsul =i
ochii i se umezeau de lacrimi. }=i ascundea ]ns[ fericirea fa\[ de
tat[l ei, z`mbind mult, ar[t`ndu-se voioas[. C`nd pica George,
]l primea f[r[ sfial[ ca pe un vr[jma= de care nu mai \i-e team[.
Se uita drept ]n ochii lui iscoditori, z[p[cindu-l =i prostindu-l.
Mul\umirea sufleteasc[ parc[ de=teptase ]ntr-]nsa dib[ciile femeii care iube=te =i-=i ap[r[ dragostea.
Din zi ]n zi George pricepea mai l[murit c[ Ion i se pune
de-a curmezi=ul. De aceea se ]nc[p[\`na mai r[u. Voia s[-i
prind[ =i-=i zicea c[ atunci se va potoli. Ie=ind din ograda lui
Vasile Baciu, se uita ]n toate p[r\ile s[-l descopere. +i fiindc[
vremea trecea tot mai chinuitoare, se hot[r] s[ sf`r=easc[ cu
orice pre\... Peste vreo s[pt[m`n[ se f[cu c[ cote=te pe Uli\a
din dos, dar se ]ntoarse ca un ho\ =i se a=ez[ la p`nd[. Atunci
v[zu pe Ion intr`nd...
Siguran\a nu-l mulcomi dec`t o clip[. F[\[rnicia Anei ]l biciuia. Se g`ndi ]nt`i s[-i ]ntoarc[ spatele. G`ndul acesta ]ns[
fu repede strivit de dorin\a ce i se ]nv`ltora mai puternic[ ]n
159
Liviu Rebreanu
suflet, de-a r[m`ne ]n preajma fetei, de a mai n[d[jdui. Deacuma ]ncepu s[ mearg[ =i mai des pe la Baciu, iar c`nd nu
se ducea, d[dea t`rcoale casei, privind cum se apropie celalt,
holb`nd ochii s[ vad[ cum se s[rut[ sau se ]mbra\i=eaz[ ]n
poart[, nec[jindu-se chiar c[ nu le aude vorbele...
Ion ]ns[ vorbea pu\in. Prin t[cere urm[rea s[ de=tepte mai
mult[ iubire ]n inima Anei, s[ se fac[ mai dorit. Voia s[-l cheme
ea tot mai ]n[untru. Astfel ajunsese din uli\[ ]n poart[, apoi ]n
ograd[, pe urm[ pe prisp[... Acuma mai trebuia s[ p[trund[
]n cas[. Fata privea apropierile acestea ca ni=te izb`nzi ale ei
asupra lui =i sim\ea ]n fiecare sear[ tot mai nebun[ o pornire
de a se topi ]n bra\ele fl[c[ului, de a-i da dovada ]ntreag[ a
iubirii. Deseori ]i zicea cu sfial[ feciorelnic[ ]n glas:
— De ce nu vii ]n cas[, Ionic[?
Fl[c[ul ]ns[ ]i ]nchidea gura ve=nic cu ]ntrebarea plin[ de
imputare:
— Dar tat[l t[u?
}n sf`r=it se apropia Cr[ciunul. O iarn[ ur`cioas[ se
zb[tea s[ coboare pe p[m`nt, dar parc[ nu avea ]nc[ destul[
putere. V[zduhul cernea mereu fulgi lene=i care se topeau
p`n[ s[ ajung[ jos =i se pr[p[deau ]n b[ltoacele de noroi.
Ion sosea totu=i ]n toate nop\ile, nesmintit. Apoi, ]ntr-o sear[
r[scolit[ de z[pad[ m[runt[, veni mai devreme pu\in. Casa
z[cea ]n ]ntuneric, neagr[ ca un bivol adormit. Intr[ ]n
ograd[ =i se a=ez[ pe prisp[, mai ]nchis =i mai hot[r`t ca
alt[ dat[. A=tept[ f[r[ nici un g`nd ]n minte. Doar inima ]i
b[tea mai aspru, muncit[ poate de o presim\ire. Primprejur
t[cerea era a=a de mare c[ fl[c[ul auzea cum cad ]n noroi
fulgii =i chiar cum se ciocnesc ]n v[zduh ca ni=te f`lf`iri de
aripi mici. }ntr-un t`rziu u=a tinzii se deschise sc`r\`ind =i
Ana se ascunse repede ]n sumanul lui, zic`ndu-i ]ndat[
rug[toare =i alin[toare:
— Ast[-sear[ trebuie s[ vii ]n cas[, Ionic[!... Nu te las p`n[
nu vii... Tata doarme dus. A venit beat din Jidovi\a =i acu sfor[ie
de hurduc[ pere\ii!...
160
Ion
Ion ]i cuprinse mijlocul =i-i m`ng`ie s`nii peste c[ma=a lung[.
Apoi se scul[ f[r[ o vorb[ =i porni dup[ ea. }n tind[ se oprir[.
Fata trase z[vorul, pe urm[ ]l lu[ de m`n[ =i-l duse ]n cas[.
}n odaie era parc[ mai ]ntuneric. Numai ferestrele se
deslu=eau pu\in ca ni=te g[uri cenu=ii. Ion cuno=tea ]nc[perea.
Auzea din pat sfor[itul ]nec[cios al lui Baciu at`t de aproape
c[ i se p[rea pref[cut. Un junghi rece ]i cutremura inima. +tia
c[, de s-ar trezi b[tr`nul =i l-ar sim\i aici, ar fi ]n stare s[-i crape
capul f[r[ vorb[ cu securea de sub pat al c[rei t[i= parc[-l
z[rea lucind amenin\[tor.
St[tur[ c`teva clipe nemi=ca\i, ascult`nd horc[ielile. }=i
auzeau b[t[ile inimilor, ]ndurerate de ]ncordare. Sfor[itul se
]ncurc[ deodat[ ]ntr-o tuse groas[. Vasile Baciu se urni ]n
a=ternut ca =i c`nd ar fi dat s[ se scoale. Ion ]nghe\[. Fata ]i
str`nse m`na cu desperare. B[tr`nul ]ns[ se ]nv`rti pu\in, se
]ntoarse iar cu fa\a ]n sus =i sfor[itul re]ncepu, mai n[prasnic.
Ana dormea pe cuptor, dup[ horn, ]ntr-un culcu= de velin\e,
\oale, perne, cear=afuri aruncate de-a valma. }n vatr[, sub o
spuz[ groas[, s`s`iau c`\iva bu=teni verzi de arin... Fata se
]n[l\[ ]n v`rful picioarelor p`n[ la urechea fl[c[ului =i-i =opti,
str`ng`ndu-i mereu m`na:
— Las[-\i sumanul pe prichici... S[ nu faci zgomot c[ ne
omoar[ pe am`ndoi!...
Oasele lui Ion p`r`ir[ urc`ndu-se ]n culcu=.
O lu[ ]n bra\e, iar ea tremura ca zg`l\`it[ de friguri. Apoi
Ana ]ncepu s[-i =opteasc[ imput[ri multe, s[ se jeleasc[ =i s[-l
roage s[ fie cuminte. Ion o asculta lini=tit, tr[g`nd ]ns[ mereu
cu urechea spre patul lui Vasile Baciu, care era cu picioarele
tocmai l`ng[ capul lor. }i era fric[ s[ nu-l trezeasc[ =oaptele ei
=i-i astup[ gura cu o s[rutare.
Apoi, cu o mi=care brusc[, ]i ridic[ p`n[-n br`u c[ma=a. Picioarele fetei erau fierbin\i =i str`nse. }=i ]ncol[ci bra\ele ]n jurul
g`tului lui, ]l str`nse cu o putere neb[nuit[, parc-ar fi vrut s[-l
sugrume, =i-i lih[i ]n ureche, pl`ng[toare, dar f[r[ ]mpotrivire:
— Ionic[... ce vrei s[ faci... ce faci?... Nu... Nu...
161
Liviu Rebreanu
O podidir[ lacrimile =i pl`nse cu sughi\uri, bolborosind
]ntruna vorbe rug[toare, ]n vreme ce Ion o ostoia s[rut`nd-o:
— Taci... taci... taci...
Gemetele Anei ]ns[ se ]n\esau tot mai nest[vilite, p`n[ ce
se sf`r=ir[ ]ntr-un \ip[t scurt, surd, care o sp[im`nt[ ]ntr-at`ta
c[-=i ]ncle=t[ din\ii ]n buzele fl[c[ului, zv`rcolindu-se.
|ip[tul fetei se ]nfipse ca o suli\[ ]n ]ntunericul casei =i
zb`rn`i mai prelung ]n urechile lui Vasile Baciu care, de=i strivit
de b[utur[, se de=tept[, ascult[ cu mintea ]nc`lcit[ =i, auzind
oft[rile ]n[bu=ite ]n lacrimi, morm[i nedumerit:
— Ce face\i voi acolo?
Glasul tulbure ]nghe\[ s`ngele ]n vinele ]ndr[gosti\ilor. Ana
]=i amu\i brusc suspinele, pierz`ndu-se ]n bra\ele fl[c[ului.
Trecu astfel un minut. Baciu asculta, jum[tate treaz, jum[tate
prin somn. Apoi cotrob[i cu m`na pe lavi\a de la capul patului,
ca =i c`nd ar fi c[utat chibriturile. Creierii lui obosi\i de be\ie
parc[ b[nuiau ce se petrece pe cuptor =i ]ntr-o clip[ f[cu o
mi=care s[ se scoale, s[ vad[ =i s[-i opreasc[. Dar ]n acela=i
timp ]i trecu prin g`nd c[ trebuie s[ fie George =i deci poate s[-l
lase ]n pace. G`ndul acesta ]l pr[v[li ]ntr-un somn mai lini=tit.
Totu=i b`igui proste=te p`n[ s[-l cople=easc[ toropeala:
— Apoi... ia seama... nu... vezi bine... ru=ine... porc[ria...
asta...
}ndr[gosti\ii nu mai suflar[ nici o =oapt[. St[teau ]mbr[\i=a\i
=i neclinti\i ca =i c`nd s-ar fi unit pentru totdeauna. }n cur`nd
s[rut[rile lor fur[ iar ]nghi\ite de sfor[iturile din pat...
Ion se cobor] de pe cuptor c`nd c`ntau coco=ii a doua oar[
=i Ana ]l ]nso\i p`n[ la poart[. Frigul p[rea mai vr[jma=, iar
]ntunericul mai posomor`t.
— Tare m[ tem s[ nu fi r[mas grea! murmur[ fata cu din\ii
d`rd`ind =i glasul ei domol se ]mpr[=tie ]n t[cerea nop\ii ca
un strig[t puternic.
Fl[c[ul trebui s[-=i mu=te buzele ca s[ nu izbucneasc[ de
bucurie. O ciupi u=or de obraz =i apoi porni mul\umit, l[s`nd-o
]n poart[.
162
Ion
Fulgii de z[pad[, mai lene=i, picurau bl`nd, i se a=ezau frumos pe p[r, pe umeri, pe obraji; ]i sim\ea topindu-se pe bra\e
ca ni=te s[rut[ri reci =i amenin\[toare. }n clipa c`nd nu mai
auzi pa=ii fl[c[ului, Ana v[zu deodat[ c[ din =an\ul celalt se
ridic[ un om =i porne=te ]ntins spre ea.
— George! George! murmur[ fata fugind ]ngrozit[ ]n cas[.
Vrani\a se ]nchise ]n urma ei trosnind ca o desc[rcare de
arm[ ucig[toare.
George, ascuns acolo de c`nd s-a ]ntunecat, v[zuse pe Ion
intr`nd =i l-a a=teptat p`n[ a ie=it. Cuvintele Anei le-a auzit
limpede, parc[ i le-ar fi spus chiar lui. Carnea ]i tremura de
sc`rb[, iar ]n sufletul lui se fr[m`nta un gol care-l durea. Picioarele-i erau de plumb =i totu=i nu sim\ea cum le t`ra. Se
pironi ]n mijlocul uli\ei, cu fa\a spre c[su\a turtit[ de povara
]ntunericului. St[tu a=a, uluit =i pierdut, ca un st`lp de piatr[.
Umezeala ]l p[trunsese la os. Se dezmetici. Scuip[ larg,
dispre\uitor =i apoi rosti cu o u=urare mare:
— Scroaf[!...
163
Liviu Rebreanu
CUPRINS
Capitolul V
RU+INEA
I
S[pt[m`na dinaintea Cr[ciunului, ]n toate dimine\ile, satul
clocotea de gui\[ri dezn[d[jduite. Porcii ]ngr[=a\i se pref[ceau
]n mu=chi =i c`rna\i, meni\i s[ mai ]nzdr[veneasc[ pu\in pe
oamenii jig[ri\i de postul care parc[ nu se mai sf`r=ea. Cu c`t
se apropiau s[rb[torile, cu at`t \[ranii le doreau mai tare,
ling`ndu-=i buzele mai dinainte ]n vederea osp[\urilor obi=nuite
=i at`t de mult a=teptate. C[ci ]n vremea postului mare numai
popa =i ]nv[\[torul m`ncau de dulce: Belciug fiindc[ avea stomacul afurisit, iar Herdelea fiindc[ el nu voia s[ dea ascultare
minciunilor pope=ti...
}n al\i ani, pe vremea aceasta, Ion, auzind gui\[rile, se sim\ea
mai nenorocit ca oric`nd =i se ]nfuria v[z`nd c[, ]n tot satul,
numai Glaneta=u =i \iganii nu sunt ]n stare s[ fac[ bojotaia cuvenit[, ba ]nc[ unii \igani se sileau =i izbuteau s[ ajung[ ]n
r`ndul oamenilor =i s[ taie barem c`te un mascur. Atunci ]=i
blestema via\a care l-a sortit s[ r[m`n[ de ru=inea satului. Acuma, cu toate c[ Glaneta=u, singurul me=ter al satului ]n
c[s[pirea neamului r`m[torilor, avea s[ primeasc[ tot ]n natur[
plata pentru t[ierea porcilor, spre a putea aduna c[rn[riile de
s[rb[tori, fl[c[ul totu=i nu-=i mai pierdu firea. Fa\a lui osoas[
parc[ str[lucea. Ba chiar ]ntr-o sear[, c`nd Zenobia ]ncepu jelaniile, o curm[ ]mp[ciuitor:
— Nu face nimic... }n cur`nd vom avea =i noi de toate...
Herdelea f[cea ce f[cea =i ]n fiecare an ucidea c`te doi
porci, ]nt`i pentru c[ lui ]i pl[ceau foarte mult c`rna\ii =i
]ndeob=te porc[ria, =i al doilea pentru c[ altminteri ar fi trebuit
s[ cumpere din t`rg untura pentru cas[, ceea ce ar fi ]nsemnat
o cheltuial[ peste puterile pungii lui d[sc[le=ti. Dar ]n [st-an
164
Ion
bojotaia avea o importan\[ =i mai mare din pricina logodnei
Laurei, care urma s[ se serbeze negre=it ]n ianuarie =i cu care
prilej proviziile de porc erau menite s[ aib[ un rol frunta=, mai
ales c[ luau parte =i p[rin\ii lui Pintea, ]n fa\a c[rora familia
Herdelea voia s[ se arate la ]n[l\ime.
Porcii ]nv[\[torului, cump[ra\i ]n dricul verii =i ]ngr[=a\i cu
porumb, de-abia se mai mi=cau ]n cote\, ]nc`t t[ierea ]i m`ntuia
de o moarte p[guba=[, n[bu=irea ]n propria lor gr[sime, dup[
cum spuse Glaneta=u inspect`ndu-i cu dou[-trei zile ]nainte
de termenul fatal.
}n zorii zilei me=terul m[celar se ]nfiin\[ ]nso\it de Ion =i de
Zenobia. Casa Herdelea era ]n picioare, dar fetele st[teau ascunse ]n salon, cu capul ]n perne =i cu degetele ]n urechi ca
s[ nu aud[ horc[ielile animalelor os`ndite.
Glaneta=u ]=i ascu\i cu\itul de junghiat cu mult[ ]ngrijire,
]mp[r\ind rolurile tuturor: Ion va lua porcul de urechi, ]l va
tr`nti jos pe o r`n[ =i-i va \ine capul, Herdelea =i Titu vor imobiliza picioarele dinapoi, Zenobia va ajuta la picioarele dinainte, iar d[sc[li\a va str`nge s`ngele ]n lighean... Totu=i lucrurile n-au mers tocmai strun[, cum ar fi dorit m[celarul satului. Porcii, auzind ascu\irea uneltelor, ]ncepur[ s[ groh[ie
nelini=ti\i, parc-ar fi sim\it primejdia. Degeaba deschise
]nv[\[torul u=a cote\ului; dobitoacele nu voiau s[ ias[ ]n ruptul capului. Ion trebui s[ apuce pe unul de urechi =i s[-l trag[
afar[ cu mult[ cazn[. Doamna Herdelea, prea miloas[, nu putu
\ine ligheanul unde trebuia, ]nc`t s`ngele se scurse mai mult
pe de l[turi, f[c`nd o pat[ mare ro=ie ]n z[pada proasp[t[.
Gui\atul porcului ]ns[ se ]ngro=a mereu, schimb`ndu-se ]n
horc[ituri lungi =i din ce ]n ce mai rare, p`n[ c`nd cei ce-l
\ineau sim\ir[ c[ nu mai clinte=te. Glaneta=u ]=i =terse cu\itul
=i m`inile ]ns`ngerate ]n p[rul ucisului, iar Zenobia, pip[indu-i spinarea, declar[ c[ sl[nina e mai groas[ de =apte degete...
}n vremea aceasta cel[lalt porc groh[ia at`t de speriat c[ ]n
clipa c`nd Ion deschise porti\a cote\ului, n[v[li afar[ cu toat[
iu\eala ]ng[duit[ de gr[simea-i pre\ioas[, c[ut`nd s[ scape de
165
Liviu Rebreanu
moarte prin fug[. Cu\itul Glaneta=ului fu astfel nevoit s[-i curme
via\a tocmai l`ng[ poarta dinspre uli\[.
Bojotaia se f[cu chiar ]n ograd[. Paiele trebuincioase le
]mprumutase Macedon Cerceta=u. Porcii fur[ p`rjoli\i am`ndoi
deodat[. Fl[c[rile se ]n[l\au vesele ]n vreme ce Glaneta=u le
plimba de ici p`n[ colo pe trupurile victimelor. Ceilal\i st[teau
]n jurul focului, ]nc[lzindu-=i m`inile, pre\[luind mereu valoarea porcilor, mai arunc`nd uneori c`te o glum[ =i tr[g`nd
]n r[stimpuri c`te o du=c[ de rachiu dintr-o plosc[ plin[. Mai
t`rziu cobor`r[ ]n curte =i domni=oarele, comp[timir[ mult pe
s[rmanele dobitoace, =i-=i primir[ por\iile din urechile rumenite pe care le m`ncar[ la fa\a locului, potrivit obiceiului ce
r[m[sese din copil[rie la toate bojot[ile.
Munca mai grea de-abia de-acuma ]ncepea cu spintecarea, ]mp[r\irea c[rnii =i a sl[ninii, sp[latul ma\elor, facerea
c`rna\ilor... Avur[ to\i de lucru toat[ ziua =i mai r[m`nea
pe m`ine topirea unturii =i alte m[run\i=uri. Totu=i d[sc[li\a,
aleg`nd c[rnurile, a g[sit vreme s[ repead[ o tocan[ gras[
=i piperat[ =i chiar s[ r[stoarne o m[m[ligu\a l`ng[ ea, spre
]nc`ntarea stomacului lui Herdelea, cam prea ]nc[rcat de
rachiu. Cu toate st[ruin\ele ]nv[\[torului, familia Glaneta=u
nu se ]nduplec[ nici m[car s[ guste din bun[tatea de
m`ncare.
— Am \inut postul at`tea s[pt[m`ni... n-o s[ ne spurc[m
acuma, cu c`teva zile ]nainte de sfintele s[rb[tori, c[ doar nu
suntem copii =i n-om plesni, se l[muri Zenobia ]nghi\indu-=i
saliva de poft[.
Seara, dup[ ce Glaneta=u =i Zenobia plecar[, iar Herdelea
adormise ]mbr[cat =i pe c`nd d[sc[li\a f[cea planuri cu fetele
pentru a doua zi ]n salon, Ion, cu limba dezlegat[ de b[utur[,
povesti lui Titu cum st[ cu Ana.
Domni=orul ]l ascult[ foarte satisf[cut, ]i ceru am[nunte =i,
]n cele din urm[, ]l puse s[ jure c[ i-a spus tot.
— +i crezi c-a r[mas ]ns[rcinat[? ]ntreb[ Titu cu ochii str[lucitori de curiozitate.
166
Ion
— Cum o vrea Dumnezeu, domni=orule, r[spunse fl[c[ul.
+i de n-a r[mas p`n[ acuma, mai are vreme s[ r[m`ie! ad[ug[
apoi cu un r`s larg care-i dezvelea gingiile ro=ii =i-i ]ntip[rea
pe fa\[ at`ta r[utate =i ]nc[p[\`nare, ]nc`t Titu se ]nfrico=[ =i
murmur[ dojenitor:
— Al dracului mai e=ti, m[i Ioane!
2
Chiar ]n ajunul Cr[ciunului sosi o scrisoare de la p[rin\ii
lui Pintea prin care se fixa data logodnei pentru a doua duminic[ dup[ Boboteaz[. Astfel s[rb[torile fur[ ]n casa Herdelea mai vesele dec`t de obicei. }nv[\[torul se aprovizionase
din bel=ug cu rachiu, d[sc[li\a f[cuse ni=te cozonaci ca aurul,
Laura cu Ghighi preg[tir[ trei feluri de pr[jituri ca s[ ajung[ =i
pentru a treia zi de Cr[ciun c`nd se vor aduna ]n Pripas prietenele lor, dou[ oale uria=e vechi, legate cu s`rm[, pline de
sarmale, forfoteau pe cuptor, ]n sf`r=it ca ]n toate bunele
gospod[rii rom`ne=ti cu prilejul Cr[ciunului, a=a c[ puteau veni
colind[torii =i musafirii.
Cel dint`i s-a ]nfiin\at Ion, c`nt`nd o colind[ frumoas[ sub
fereastra luminat[ =i pe urm[ mai c`nt`nd una ]n cas[, dup[
ce fu cinstit cu b[utur[ =i c`\iva gologani, cum e datina. Pe
c`nd era feciorul Glaneta=ului ]n[untru, un c`rd de fete ]ncepu
afar[ Lerui Doamne. Herdelea le pofti ]n cas[, dar fetele fugir[ ru=inate, mai ales afl`nd c[-i =i Ion acolo. Toat[ seara
colind[torii se \inur[ apoi lan\ spre ]nduio=area d[sc[li\ei care,
]n asemenea ]mprejur[ri sfinte, ]=i aducea totdeauna aminte
de tinere\ea ei =i l[crima.
Mai t`rziu sosir[ =i so\ii Lang care, ]n urma invita\iei lui
Titu, venir[ s[ vad[ cum se serbeaz[ ajunul Cr[ciunului
rom`nesc. }n realitate Titu, acuma muncit numai de dorul femeii iubite, ]i poftise pe am`ndoi ca s[ se poat[ ]nt`lni cu ea,
iar Lang primise cu bucurie, =i ]ndat[, presim\ind c[ e rost de
b[utur[ mult[ =i gratuit[. Sosirea acestor musafiri tulbur[
167
Liviu Rebreanu
mul\umirea doamnei Herdelea, bosumflat[ c[ Titu i-a adus ]n
cas[ ni=te jidani s[-i p`ng[reasc[ s[rb[torile, oric`t se silise
t`n[rul s[-i explice c[ so\ii Lang, de=i el e evreu, nu sunt jidani, deoarece nu \in legea jidoveasc[, ba chiar nici o lege.
Profit`nd de sup[rarea mamei sale, Titu propuse oaspe\ilor s[-i
plimbe pu\in ca s[ aud[ cum r[sun[ de colinzi tot satul. Lang,
dedulcindu-se la rachiu, fire=te, se codi, spre bucuria vajnicului ]ndr[gostit care astfel putu pleca singur cu Roza. Au hoin[rit
vreun ceas prin locurile cele mai ]ntunecoase, f[r[ s[ simt[
frigul sau s[ se ]mpiedice de z[pada r[bd[toare.
Dup[ miezul nop\ii i-a venit inima la loc =i d[sc[li\ei ]n
clipa c`nd s-au pomenit cu corul studen\ilor liceului din Armadia, sosit ]nadins s[ c`nte trei colinzi „p[rin\ilor celor mai
dr[g[la=e domni=oare dimprejur“, cum a spus ]ndr[zne\, ]ntr-o
cuv`ntare patetic[ =i cu paharul plin ]n m`n[, un elev care
diviniza ]n tain[ pe Ghighi.
Veselia lu[ propor\ii at`t de mari ]nc`t, mai t`rziu, uit`nd
ne]n\elegerile ce-i desp[r\eau de Belciug, se c[r[b[nir[ cu to\ii
s[-i fac[ o surpriz[ cu o colind[ b[tr`neasc[ pe care doamna
Herdelea o =tia din copil[rie =i pe care pe-aici nimeni n-o
cuno=tea. Preotul, care juca durac cu c`\iva \[rani frunta=i,
]nc`ntat de colind[torii nea=tepta\i =i distin=i, ]i primi cu o bucurie rar[, puse la b[taie o damigean[ de vin, nu-i mai l[s[ s[
plece p`n[ diminea\a, iar ]n cele din urm[ ]=i ]ng[dui chiar
c`teva glume lume=ti cu Roza Lang, spre indignarea lui Titu
]ng[lbenit de gelozie...
Dar s[rb[torile trecur[ ca p[rerea =i logodna Laurei b[tu la
u=[. Vremea fiind scurt[, to\i se a=ternur[ pe munc[, s[ se prezinte cumsecade ]n fa\a mirelui =i a cuscrilor. Logodnica trebuia
s[-=i ispr[veasc[ o rochie nou[, foarte simpl[ =i frumoas[, ]n
care o s[ cunoasc[ pe viitorii ei socri. Ghighi nu voia nici ea
s[ apar[ ca o slujnic[ =i-=i transform[ o rochi\[, f[c`nd-o
aproape nou[. }ns[=i doamna Herdelea consim\i ca fetele s[-i
lucreze o rochie modern[, de=i ea era vr[jma=a luxului =i se
]nc[p[\`na s[ se ]mbrace ]n haine de acum zece ani =i p[strate
168
Ion
bine, fiindc[ le purta cu mult[ sim\ire. Herdelea alerga mereu
prin Armadia, dup[ cump[r[turile trebuincioase, mai fericit
poate dec`t to\i, povestind oricui ]l asculta ce noroc are fata
lui, l[ud`nd p`n[-n cer pe Pintea, pe Laura, pe toat[ lumea...
Numai Titu nu se interesa de nimic, umbl`nd ve=nic pe urmele Rozei Lang, ]nc`t prin Jidovi\a =i prin Armadia ]ncepea s[ se
=opteasc[ ici-colo c[ nu poate fi lucru curat ]ntre feciorul
dasc[lului din Pripas =i nevasta noului ]nv[\[tor din Jidovi\a.
Serile re]ncepur[ discu\iile ]n casa Herdelea, uneori mai
potolite, alteori mai aprinse. Pricina era tot Pintea, dar acum
sub forma zestrei. Adev[rat c[ George nu cerea nici un ban =i
nici altfel de zestre. Herdelea se f[lea chiar c[ „omul vrea pe
Laura =i numai pe Laura“. Totu=i fetele ad[ugau c[ f[r[ zestre
nu ]nseamn[ f[r[ trusou =i c[ ]n trusou intr[ =i cele cuvenite
pentru ]nceputul tinerei gospod[rii, deoarece n-ar fi demn s[-i
pretind[ omului p`n[ =i scaunul pe care s[ se a=eze ]n casa
lui. Ba chiar buna-cuviin\[ spune c[ tat[l miresei e dator s[
pl[teasc[ ne]nsemnata tax[ de hirotonisire a ginerelui. B[tr`nii
]ns[ repetau mereu c[ orice lux e primejdios la temelia unei
c[snicii noi, c[ =i a=a sunt destule cheltuieli cu logodna =i cu
nunta, =i mai ales s[ nu uite c[ mai r[m`ne ]n cas[ o fat[ de
m[ritat... Argumentele fetelor, fiind stropite cu lacrimi, avur[ darul
s[ conving[ pe Herdelea care, amanet`ndu-=i leafa =i dob`ndind
girul notarului Stoessel, ]mprumut[ o mie cinci sute de zlo\i de
la Banca Some=an[ spre a putea \ine piept dorin\elor Laurei.
Logodna se f[cu f[r[ mare ceremonie =i f[r[ invita\i. Numai Elvira Filipoiu =i domni=oarele Sp[taru, cele mai bune prietene ale Laurei, fuseser[ poftite ]n mod excep\ional. }ncolo
nici un str[in, de=i Titu st[ruise din r[sputeri s[ cheme =i pe
so\ii Lang.
George ]mpreun[ cu p[rin\ii au sosit dup[-amiaz[. B[tr`nul
Pintea avea o ]nf[\i=are impun[toare. }nalt =i sp[tos, se \inea
drept ca bradul, cu toate c[ se apropia de =aptezeci, =i fa\a-i
era rumen[, p[r`nd chiar aprins[ al[turi de albea\a must[\ilor
ce se ]mbinau cu o barb[ stufoas[ de apostol. }n ochii alba=tri
169
Liviu Rebreanu
cumin\i bl`nde\ea se ]mperechea cu sclipiri de voin\[ =i hot[r`re.
P[rul mare, nins =i zb`rlit, p[rea o coroan[ de z[pad[ potrivit[
pe fruntea lat[ =i pu\in br[zdat[. Era preot din vremea veche,
p[stor harnic, dar =i gata s[ pedepseasc[ oile neascult[toare.
Al[turi de d`nsul preoteasa f[cea impresia unui copil oropsit.
Mic[, ajung`nd de-abia p`n[ la inima b[tr`nului, cu pielea obrajilor scorojit[ de mii de zb`rcituri, cu ochii c[prui ve=nic speria\i,
cu p[rul lins, de o culoare nehot[r`t[, femeia se v[ieta ]ntruna,
avea sumedenie de junghiuri =i vorbea cu glas tremurat =i
]nfrico=at, privind des spre st[p`nul ei, ca =i c`nd mereu ar fi
vrut s[-i implore ]ng[duin\a de-a deschide =i ea gura.
}n duminica logodnei, pe la pr`nz, se nimeri s[ pice, nechemat[, =i mama lui Herdelea, o \[ranc[ ]ndoit[ de spate, cu fa\a
ro=covan[ =i z`mbitoare, cu ni=te ochi vii =i cam vicleni. Ne]ndur`ndu-se s[ pl[teasc[ zece crei\ari unei c[ru\e de ocazie, a c[l[torit
pe jos din Zagra p`n[ aici, cu desagii ]n spinare, ]nc[rca\i cu ce
g[sise mai bun prin cas[ pentru nepo\ii ei. C`nd afl[ c[ Laura se
m[rit[, o s[rut[ de nenum[rate ori =i pl`nse cu mare poft[,
comp[timind pe s[rmana nepoat[ care ]ncepe at`t de cur`nd
necazurile vie\ii. }=i aduse aminte de „mo=ul“ ei, care s-a pr[p[dit
acum trei ani c[z`nd din v`rful unei cl[i de f`n pe o grap[ de fier
=i rup`ndu-=i =ira spin[rii, =i care, Dumnezeu s[-l ierte, ]n fiecare
zi o snopea ]n b[t[i, ]nc`t de multe ori ]i venise s[-=i ia lumea-n
cap de groaza lui. Numai de n-ar da =i Laura peste un asemenea
b[rbat, c-ar fi vai =-amar de sufletul ei... Laura r`se de temerile
bunicii, dar doamna Herdelea se nec[ji de at`ta prostie. De altfel
ea nu se prea ]mp[ca cu soacra fiindc[ aceasta, ori de c`te ori se
]nt`mpla vreo ceart[, \inea partea ]nv[\[torului, ba-l mai =i ]ndemna s[ bea „c[ doar o via\[ are omul“... Din toat[ familia, bunica
mai bine se ]n\elegea cu Ghighi c[reia ]i povesti iar[=i cum s-a
f[cut domn Zaharia, fugind de acas[ numai cu o traist[ de prune
uscate =i ]nscriindu-se singur la =coala cea mare din Armadia...
Dup[ ce sosir[ musafirii, b[tr`na trecu la buc[t[rie; se sim\ea mai
]n largul ei acolo ]mpreun[ cu vizitiul lui Pintea =i cu Zenobia,
care venise s[ dea o m`n[ de ajutor d[sc[li\ei...
170
Ion
Belciug se oferise s[ schimbe el inelele logodi\ilor =i s[
citeasc[ rug[ciunea potrivit[. Doamna Herdelea, ]n clipa solemn[, avu un z`mbet de fericire pe buze, dar lacrimile ]i
curgeau =iroaie. }nv[\[torul era at`t de mi=cat, c[ trebui s[ dea
peste cap un pahar de vin ca nu cumva s[-l podideasc[ pl`nsul.
}n toat[ casa numai Titu st[tea ursuz cu g`ndurile la Rozica.
George Pintea sorbea din ochi pe Laura. C`nd s-au s[rutat,
dup[ schimbarea verighetelor, s-au ro=it am`ndoi a=a de tare
c[ toat[ lumea a r`s de d`n=ii.
Logodna se ]ncheie cu o mas[ ]mp[r[teasc[. Popa Belciug
\inu o cuv`ntare mi=c[toare pentru fericirea tinerilor, ur`ndu-le copii mul\i =i via\[ lung[. George ]i r[spunse printr-o
declara\ie de iubire pe care preotul se gr[bi a o transmite Laurei. Astfel solemnitatea f[cu loc jovialit[\ii cuvenite. }n atmosfera cald[ George, cu ochii ]nfl[c[ra\i, plimb`ndu-se prin cas[
cu m`inile la spate, ]ncepu s[-=i desf[=oare planurile de viitor,
despre apostolatul ce-l are de ]ndeplinit ]n satul de la marginea
rom`nismului, unde primejdiile sunt mai mari, datoriile mai
multe, munca mai grea... Povesti cum ]n Vireag, comuna din
S[tmar, unde este numit el s[ p[storeasc[, rom`nii nici nu =tiu
rom`ne=te, ]nc`t sunt sili\i s[ spun[ pe ungure=te c[ sunt
rom`ni... Rostul lui e deci s[ ]ntoarc[ oile r[t[cite, s[
r[sp`ndeasc[ graiul rom`nesc, s[ ]nt[reasc[ m`ndria na\ional[
a celor =ov[itori. Se poate o chemare mai frumoas[ pentru un
c[rturar con=tiincios? Totu=i sarcina e at`t de ap[s[toare, c[ n-ar
fi ]ndr[znit s[ =i-o ia f[r[ o tovar[=[ de via\[ ca Laura, ea ]ns[=i o
rom`nc[ entuziast[. }mpreun[ vor munci mai cu drag =i cu mai
mult[ ]ncredere ]n izb`nd[... Vorbind, ]nsufle\irea ]i ]mbujora fa\a,
p[rea c[ se ]nal\[. }ns[=i Laura, c[reia ]i r[m[sese ]n fundul inimii teama c[ viitorul ei so\ e prea scund, ]l vedea acuma mult
mai mare ca ea, asemenea unui cuceritor de suflete...
La ]nceput b[tr`nul Pintea fuse mai rezervat =i se ad`ncise
]ntr-o disput[ teologic[ cu Belciug, ca s[ aib[ r[gaz s[ studieze
]n acest timp pe viitoarea so\ie a fiului s[u, precum =i restul
familiei Herdelea. Privirea lui se ]nt`lnea din c`nd ]n c`nd cu
171
Liviu Rebreanu
a lui George, care parc[-i zicea mereu: „Ei, a=a-i c[-s oameni
foarte de treab[!“ }ncetul cu ]ncetul apoi se ]nc[lzi =i el, iar
mai t`rziu, venind vorba de copiii lui, ]=i d[du drumul de-a
binelea. Vorba o aduse preoteasa Profira, care se ]mprieteni
repede cu doamna Herdelea =i i se jelui c[ a ]mb[tr`nit =i s-a
trecut at`t de mult pentru c[ a f[cut treisprezece copii; d[sc[li\a
o comp[timi ]ndelung =i se f[li, la r`ndul s[u, c[ =i ea a n[scut
nou[, dar bunul Dumnezeu nu s-a milostivit s[-i lase ]n via\[
dec`t pe cei trei care se v[d.
— Mie-mi pare r[u c[-mi lipse=te unul singur ca s[ avem
duzina complet[! interveni aci b[tr`nul Pintea r`z`nd jovial, cu
ochii ]nchi=i. Noi, ce-i drept, ne-am silit c`t am putut, am tras =i
peste dou[sprezece, dar tot degeaba, urm[ d`nsul vesel, uit`ndu-se m`ndru =i pe r`nd la toat[ lumea, parc[ ar fi a=teptat s[ se
bucure to\i de mul\umirea lui; ]nt`lnind ]ns[ privirea lui Belciug,
care z`mbea iert[tor, ]=i aminti c[ un preot nu se cuvine s[ se
piard[ ]n glume u=urele, deveni deodat[ serios =i ad[ug[
m`ng`indu-=i barba: Unsprezece tr[iesc, doi am ]ngropat...
Domnul a dat, Domnul a luat, fie-i numele binecuv`ntat!
Adaosul r[ci pu\in atmosfera, ]nc`t Herdelea, spre a o
re]nsufle\i, se apropie cu scaunul de Pintea =i-i zise ]nc`ntat:
— Ai fost voinic de tot, cuscrule! Hehehe!
Cuv`ntul „cuscrule“ c[zu nepl[cut pentru b[tr`nul Pintea,
dar deoarece i se de=teptase pofta de taifas, continu[ f[r[ a se
uita la Herdelea:
— Unsprezece ne tr[iesc din mila lui Dumnezeu... +i to\i
mari, to\i zdraveni, to\i bine, cu ajutorul lui Dumnezeu... Iat[,
[sta e al nou[lea, =i ar[t[ pe George care vorbea ]n =oapt[ cu
Laura, fiindc[ l[ud[ro=iile mo=neagului ]i erau cunoscute =i
pu\in pl[cute. Am ajuns de nici nu mai putem \ine socoteala
nepo\ilor... Adic[ stai oleac[... Alexandru trei, Profira trei, fac
=ase, +tefan patru, Ludovica doi, iaca doisprezece... ]nt`ia duzin[-i gata!..
Apoi cu gesturi ca =i c`nd ar predica de pe amvon =i cu o
]nf[\i=are ce nu ]ng[duia ]ntreruperi, ]=i ]n=ir[ toate odraslele,
172
Ion
g[sind pentru fiecare c`te o laud[ bine sim\it[. Alexandru, cel
mai mare, e profesor ]n Rom`nia, la liceul din Giurgiu; s-a ]nsurat acolo cu fata unui arenda= bogat, cu un nume grecesc, dar
altfel om cumsecade. St[ foarte bine Alexandru, a luat zestre
o mo=ie de c`teva sute de pogoane =i crede c[ ]n cur`nd o s[
ajung[ directorul liceului, ceea ce ar =i merita, fiind un adev[rat
savant. Al doilea fecior, +tefan, s-a ]nstr[inat pu\in; \ine o
nem\oaic[ din Posen pe care a cunoscut-o la Berlin pe c`nd
studia =tiin\ele tehnice. Altfel ea e femeie de neam, profesoar[
la un liceu de fete, iar el e inginer la uzinele Skoda. Au patru
copila=i, frumo=i =i cumin\i cum nu s-a mai pomenit! P[cat numai c[ nem\oaica nu =tie boab[ rom`ne=te =i, din nenorocire,
nici copiii. }n fiecare var[ vin cu to\ii de petrec c`te o
s[pt[m`n[ ]n Lechin\a, pe c`nd Alexandru n-a mai fost
pe-acas[ de vreo zece ani. Pe urm[, dup[ v`rst[, ]ntre b[ie\i,
vine Liviu, care-i numai de treizeci =i doi de ani =i e c[pitan
de stat-major, acuma la comandamentul corpului de armat[
din Graz, dar are speran\e multe s[-l mute ]n cur`nd la Sibiu,
mai aproape de acas[. Str[lucit b[iat =i cu viitor de aur. A terminat ]nt`iul =coala de r[zboi, iar toamna aceasta =i-a trecut
cu distinc\ie examenul de ofi\er superior ]n statul-major. O singur[ meteahn[ are: i-e groaz[ de ]nsur[toare. Nu =tiu cui s[
semene, c[ci ]n neamul Pintea to\i sunt dr[g[sto=i. Poate c[
preoteasa, care ]n via\a ei n-a ridicat ochii asupra altui b[rbat,
m[car c[ a fost ]n tinere\e ca o floare... Fire=te c[ ]n familie se
afl[ un medic. Este Virgil, stabilit la Sibiu, av`nd o clientel[
stra=nic[, de-l invidiaz[ p`n[ =i str[inii. Fiind un rom`n ]nfocat =i f[c`nd orice sacrificii pentru cauza na\ional[, e foarte
bine v[zut ]n cercurile politice rom`ne=ti conduc[toare =i n-ar
fi de mirare s[ ajung[ ca m`ine deputat ]n Camera din Budapesta... Cel mai potolit dintre to\i este Ionel, contabil la o banc[
mare din Cern[u\i, str`ng[tor, harnic, priceput ]n socoteli, menit
s[ devin[ milionar sau cel pu\in director de banc[... Acuma
vine la r`nd George, b[iat bun =i el, mai ales c[ s-a dedicat
carierei p[rinte=ti. C`nd va ]nchide ochii b[tr`nul, George va
173
Liviu Rebreanu
continua s[ p[storeasc[ turma credincio=ilor din Lechin\a... Mai
r[m`n doi feciori, Marcu =i Vasile. Cel dint`i e zv[p[iat de tot
cu na\ionalismul; el a fost, anul trecut, conduc[torul grevei
studen\ilor rom`ni din Budapesta, pentru c[ un profesor a ]ncercat s[-i opreasc[ de-a vorbi rom`ne=te. Vasile acuma ]=i termin[ liceul la Blaj... Dar fetele! Cea dint`i, botezat[ Profira,
dup[ numele preotesei, e m[ritat[ tocmai ]n Basarabia, l`ng[
Chi=in[u. A ]nt`lnit-o un boierna= basarabean la Giurgiu, pe
c`nd ea era la Alexandru, =i ]ntr-o bun[ zi primim vestea c[
„dragi p[rin\i, mi-am g[sit fericirea, m-am logodit cu...“ at`ta-i
norocul de c[l[tor! Pe cea de-a doua, pe Ludovica, a luat-o
avocatul Victor Grozea din Cluj =i are doi copii, un b[iat =i o
feti\[. +i ]n sf`r=it Eugenia, mezina, o frumuse\e rar[, e nevasta
deputatului Gogu Ionescu din Rom`nia. Se zice c-a ]nnebunit
saloanele Bucure=tilor, toat[ lumea o r[sfa\[. Adev[rat c[ e =i
t`n[r[ de tot, mai mic[ dec`t George, de=i acum se ]mplinesc
trei ani de la cununia ei...
Pomelnicul copiilor iubi\i stoarse lacrimi preotesei, fiindc[
sunt at`t de ]mpr[=tia\i ]n lumea mare =i n-a avut noroc s[-i
mai vad[ m[car o dat[ ]mpreun[, de=i poate m`ine-poim`ine
va ]nchide ochii pentru totdeauna, pr[p[dit[ =i ars[ cum este
de povara anilor. Pintea ]i curm[ jelania cu un gest falnic:
— Las[, bab[, fii lini=tit[ =i ai r[bdare! Mai avem oleac[ =i
apoi putem s[rb[tori nunta noastr[ de aur, dac-o vrea =i
Dumnezeu... Atunci o s[-i str`ngem pe to\i, cu c[\el =i purcel
din toate col\urile... Ca s[ se ]mplineasc[ voia dumitale!
Gura b[tr`nului acuma tor[ia ]ntruna, ]nc`t Herdelea de-abia
a putut schimba cu d`nsul, ]ntre patru ochi, vorbele serioase
cuvenite, declar`ndu-i c[ Laura n-are zestre, dar ]n schimb are
inim[ =i... Pintea ]l ]ntrerupse nemul\umit:
— Eu am un principiu: nu m[ amestec ]n c[s[toriile copiilor. Fiecare s[ doarm[ cum ]=i a=terne. Treaba lor e s[ fie cu
ochii ]n patru...
Nici ]nv[\[torul nu fu prea mul\umit cu r[spunsul cuscrului, dar ]l ]nghi\i sur`z`nd ca =i c`nd ar fi auzit o glum[ bun[.
174
Ion
Se ]nvoir[ ca ziua cununiei s-o stabileasc[ Pintea, prin scrisoare, dup[ ce se vor fi ]n=tiin\at toate neamurile. Deocamdat[ r[mase hot[r`t doar at`ta: c[ nunta vor face-o ]n Armadia, pentru a-i putea da solemnitatea cuvenit[.
Familia Pintea plec[ noaptea t`rziu spre Lechin\a cu tr[sura.
Cum ie=ir[ din sat, b[tr`nul ]ncepu s[ d[sc[leasc[ pe George
c[ s-a pripit, c[ nu-i place ce a v[zut aici, c[ se bag[ ]ntr-o ceat[
de calici care mai umbl[ s[-=i ascund[ mizeria prin sfor[ial[ ]n
vorbe ca =i ]n fapte, c[ ]n sf`r=it s[ ia bine seama p`n[ ce nu-i
prea t`rziu... George se scandaliz[ c[ un tat[ poate vorbi astfel
despre ni=te oameni a=a de simpatici care ca m`ine ]i vor fi rude.
C[ci nu va renun\a la Laura pentru toate comorile lumii. }n\elege
c[ b[tr`nul ar fi fost mai bucuros s[-l ]nsoare cu vreo str`mb[
bogat[ =i c[-l doare o nor[ f[r[ zestre. Dar orice ]ncerc[ri de a-l
opri, mai ales dup[ ce s-au =i logodit, sunt absolut zadarnice. +i
dec`t s[-i terfeleasc[ mireasa, mai bine s[-i vorbeasc[ de altceva. B[tr`nul, cotropit de oboseal[ =i de somn, a capitulat repede, urm`nd pilda preotesei care, leg[n`ndu-se ]n hurduc[turile
tr[surii, dormita u=or cu gura c[scat[ =i cu ochii ]nl[crima\i...
}n casa Herdelea ]ns[ lumina nu se stinse p`n[ spre diminea\[. O bucurie mare st[p`nea toat[ familia. De-abia acum
]=i d[deau seama de norocul Laurei. }nv[\[torul ]n=ir[ triumf[tor
=i de mai multe ori toate neamurile lui George, ]ntreb`nd mereu
pe Laura dac[ n-a avut el dreptate c`nd a st[ruit s[-=i alunge
g[rg[unii din cap =i s[ fie cuminte? Pe fa\a logodnicei se
]ntip[rise, ca o masc[, un sur`s de fericire. F[g[dui surorii sale
c[ o va lua cu d`nsa s[ o mai scoat[ prin lume, c[ci nu se =tie
de unde sare norocul omului =i mai ales al unei fete. Iat[, ea,
dac[ nu se ducea atunci la S`ngeorz, n-ar intra azi ]ntr-o familie at`t de mare =i de distins[. Doamna Herdelea t[cea, zdrobit[ de emo\ie, cu ochii umezi, str`ng`nd buzele pung[ ca s[
n-o podideasc[ pl`nsul, iar Ghighi, una-dou[, se repezea la
Laura =i o acoperea de s[rut[ri... Titu nu lua parte la bucuria
general[. El tocmai acuma fr[m`nta ]n minte o poezie ]n care
voia s[ c`nte iubirea herculean[.
175
Liviu Rebreanu
— Norocul Laurei poate s[ fie =i norocul t[u, Titule! ]i zise
Herdelea c[ut`nd s[-l dezmor\easc[.
— A=! Norocul meu sunt eu ]nsumi! r[spunse t`n[rul cu
emfaz[.
— Bine, bine, nu zic ba, urm[ ]nv[\[torul. M[ g`ndesc ]ns[
c[ acuma, cu at`tea rude mari ]n lume, \i-ar fi mai u=or =i \ie
s[ treci ]n Rom`nia, cum a trecut Co=buc, s[ te apuci mai serios de isprav[...
— Las’ c[ mai este vreme, morm[i Titu scurt, dornic s[
schimbe vorba.
Herdelea ]ns[ se sup[r[ =i-i imput[ c[-=i pierde timpul cu
fleacuri ]n loc s[-=i croiasc[ un rost ]n via\[, c[ trebuie s[ munceasc[ dac[ vrea s[ r[zbeasc[... V[z`nd c[ discu\ia se
]ngroa=[, Titu se dezbr[c[ =i se culc[ foarte am[r`t c[ nici chiar
tat[l s[u nu-i respect[ n[zuin\ele, hot[r`t ca a doua zi s[ se
]nt`lneasc[ negre=it cu Rozica, singura fiin\[ ]n lume care-l
]n\elege aievea.
Numai mama lui Herdelea era ]ngrijorat[ =i pl`ngea c[ Laura, s[r[cu\a de ea, e pe cale s[ se ]nstr[ineze, ]n loc s[ se fi
m[ritat mai pe aproape, cu vreun fl[c[u bogat, poate chiar
din Pripas...
3
Spre sf`r=itul c`=legilor se r[sp`ndi zvonul ]n sat c[ Ana lui
Vasile Baciu ar fi ]ns[rcinat[. Nimeni nu =tia de unde a pornit
vorba =i mul\i nu credeau. Vestea ]ns[ umbla din cas[ ]n cas[,
]n =oapt[, ca un t`lhar. Femeile o ]nfloreau, o dichiseau cu
voluptate. C`nd trecea Ana pe uli\[, nenum[rate perechi de
ochi o p`ndeau de dup[ toate gardurile =i din toate ferestrele, ]n
tain[, m[sur`ndu-i mijlocul, pip[indu-i burta, cercet`ndu-i
mersul. +i cele mai =irete spuneau celor proaste:
— Nu vezi, leli\[, cum umbl[ s[-=i ascund[ p[catul, cum
se str`nge ]n bete ca ]ntr-un chimir?
+i cele mai p[c[toase o b`rfeau mai st[ruitor, ca omul care
nu poate avea odihn[ din pricina paiului din ochiul aproapelui.
176
Ion
Ana, de altfel, din noaptea aceea, tr[ia cu frica ]n s`n. Se
mira c[ George tace, c`nd ea era sigur[ c[ el =tie tot. }n fiece
minut se a=tepta s[ i se dea ]n vileag p[catul =i a=teptarea aceasta
era mai chinuitoare ca ]ns[=i con=tiin\a gre=elii. De atunci
]ncoace George n-a mai c[lcat pragul casei lui Baciu, de=i fa\[
de Ana se purta parc[ nu s-ar fi ]nt`mplat nimic. Vasile Baciu
nu pricepea de ce nu mai vine George =i, ]ntr-o sear[, s-a sf[tuit
=i s-a chibzuit cu fata cum s[ afle pricina schimb[rii lui? Atunci, din ]ncurc[tura ei, din g[lbenirea obrajilor ei, din b`lb`ielile
ei speriate, \[ranul =i-a adus aminte ca prin vis... =i fa\a i s-a
luminat. B[nui pricina. Apoi c`nd, ]n c`teva nop\i, sim\i c[ Ana
iese afar[ pe furi= =i r[m`ne ]n frig c`te-un ceas, dou[, se lini=ti
pe deplin. }n\elegea tot =i era mul\umit. P[\ania fetei aducea apa
tocmai la moara lui. }i p[rea chiar bine c[ a p[c[tuit, c[ a=a
George va trebui s[ o ia mai repede, iar el va sc[pa de o grij[.
}=i zicea c[ fl[c[ul acum vine ]ntr-ascuns, dar cur`nd va trebui
s[ vie ]n pe\it. De aceea, ]nt`lnindu-l, ]i ar[ta mai mult[ prietenie ca ]n trecut, ]i f[cea cu ochiul spre a-i ar[ta c[ =tie =i nu-i
sup[rat, =i-l cinstea ca pe un ginere gata, ceea ce pe George ]l
z[p[cea...
Fata ]ns[ a=tepta nop\ile cu ner[bdare din ce ]n ce mai mare.
Zilele scurte de iarn[ i se p[reau nesf`r=ite =i, ]ndat[ ce se ]nsera, ]=i pierdea cump[tul, se ro=ea la fiece vorb[ a tat[lui ei, ]=i
f[cea mereu de lucru pe-afar[ ca s[ asculte de n-a sosit cumva Ion, cu frica ]n inim[ c[ poate n-o s[ mai vie, =i nu =tia
cum s[ a=tearn[ patul mai repede, s[ se culce b[tr`nul =i s[
sting[ lampa. +i fl[c[ul se ]nfiin\a nesmintit, ve=nic spre miezul nop\ii, sc`r\`ind pu\in porti\a ca s[-i dea de =tire... }n cas[
]ns[ n-a mai intrat niciodat[. Ana a preg[tit, chiar de-a doua
zi, un culcu= moale ]ntr-un stog de paie din gr[dini\[. Peste o
s[pt[m`n[ s-au mutat ]n podul grajdului, unde erau mai
ad[posti\i de orice primejdie.
Pe la Cr[ciun, Ana a =tiut sigur c[ a r[mas grea =i, ]ntr-o
]mbr[\i=are p[tima=[, printre vorbe de iubire, =opti lui Ion c[
de acuma via\a ei at`rn[ de voin\a lui. Fl[c[ul nu zise nimic,
177
Liviu Rebreanu
dar de atunci nu mai veni ]n fiecare noapte.
Zv`rcolindu-se f[r[ somn pe cuptor, fata ]l a=tepta totu=i
mereu, ]=i ascu\ea urechile s[ aud[ sc`r\`itul porti\ei, ]i \iuiau
creierii de ]ncordare =i nu putea ]nchide ochii p`n[ diminea\a.
A doua zi c[uta =i-i g[sea ea singur[ scuze, iar apoi, c`nd dup[
mai multe nop\i chinuite Ion catadicsea s[ se arate, ea nici nu
]ndr[znea s[-l mustre, de team[ c[ nu va mai veni deloc. Se
sim\ea o juc[rie ]n m`inile lui =i totu=i nu-i trecea prin g`nd
s[-l ]nvinuiasc[. De altfel, ]=i zicea, ]n iubire nici nu poate fi
vorba de vin[. Ei doi sunt sorti\i unul altuia. Ce s-a ]nt`mplat
era scris s[ se ]nt`mple. Cu toate acestea ]i era ru=ine de lume
]nc`t de-abia cuteza s[ ias[ din ograd[. Lumina zilei ]i ardea
obrajii. C`nd avea trebuin\[ s[ mearg[ pe uli\[, umbla cu ochii
]n p[m`nt, s[ nu fie nevoit[ s[ ]nt`lneasc[ privirile oamenilor.
}=i ]nchipuia c[ ru=inea ei trebuia s[ r`njeasc[ de pe toate
coperi=urile caselor. Atunci se ]ntreba sp[im`ntat[, cum are
s[ se sf`r=easc[ nenorocirea aceasta? De ce nu mai ]ncearc[
Ion s-o cear[ de nevast[, s-o scape din ghearele grijilor? Poate
c[ m[rturisind tot, tat[l ei s-ar ]nmuia, dac[ cumva n-ar omor]-o... Sau Ion las[ ]nadins s[ treac[ vremea, s-o arate satul cu
degetul? B[nuiala c[ Ion ar fi ]n stare s[-=i bat[ joc de sufletul
ei o ]ngrozea mai mult dec`t m`nia b[tr`nului...
Fl[c[ul lipsi o s[pt[m`n[ ]ncheiat[, iar pe urm[ c`nd veni
nu mai vru s[ se suie ]n podul cu f`n. Aminti Anei c[, ]ntr-o
noapte, Vasile Baciu a ie=it de a dat vitelor nutre\ =i era c`t
pe-aci s[-i descopere. Fata n-avu curajul s[ mai st[ruie, dar ]i
spuse cu glasul tremurat de lacrimi s[ vie mai des, ca =i ]nainte,
=i s[ fac[ ceva, ce-o crede d`nsul de bine, pentru c[ ]n cur`nd
nu-=i va mai putea ascunde sarcina... Ion morm[i cine =tie ce,
=i din noaptea aceea nu se mai ar[t[ pe la Ana.
Trecu o s[pt[m`n[, dou[, cinci... Fata afl[ c[ Ion s-a dus
s[ taie la p[dure ]n mun\ii B`rg[ului, ]mpreun[ cu al\i b[rba\i.
}=i d[du seama c[ e pierdut[, c[ de-acum numai de la Dumnezeu mai poate n[d[jdui sc[pare. Se pr[p[dea pl`ng`nd
amarnic, ca =i c`nd ar fi avut nevoie de toate lacrimile din
178
Ion
lume ca s[-i ]nece durerea ei cea mare... Fa\a i se ]ng[lbeni =i
se ]mpestri\[ cu ni=te pete p[m`ntii... P[catul nu se mai putea
t[inui =i r[fuiala se apropia.
Deoarece c`=legile erau pe sf`r=ite, iar George nici habar
s[ vin[ s[ cear[ fata, Vasile Baciu ]ncepu s[ se posomorasc[.
Adic[ s[ fi vrut fl[c[ul s[-=i bat[ joc de Ana =i s-o lase pe urm[
de r`sul satului? Dac[ ar fi a=a, atunci... Nu putea s[ se
g`ndeasc[ ce-ar fi atunci, c[ci ]l cuprindea m`nia =i i se ]ntuneca mintea. De c`teva ori se hot[r] s[ mearg[ la Toma, s[ se
]n\eleag[ ]mpreun[ omene=te. Dar totdeauna, c`nd s[ ias[ pe
poart[, sim\ea c[-i crap[ obrajii. Cum s[ se duc[ el s[-=i ]mbie
fata, ca un cer=etor? Intra la Avrum, se ]mb[ta =i oc[ra pe
George, vorbind singur ]n fundul sticlei de rachiu.
}n sf`r=it nu mai erau dec`t cinci-=ase zile p`n[ s[ intre ]n
postul cel mare. Ana ]ncepea s[ aib[ ame\eli =i uneori chiar
v[rs[turi. +or\ul i se rotunjea v[z`nd cu ochii... Vasile Bac[u ]i
vedea suferin\ele =i o comp[timea. }i fu fric[ s[ nu se
pr[p[deasc[ fata =i, ]nainte de a chema pe doctorul Filipoiu
din Armadia, care e scump =i nici nu se uit[ la om p`n[ nu-i
ia banul din m`n[, aduse pe baba Firoana, me=ter[ mare ]n
desc`ntece =i moa=[ vestit[ ]n toate satele dimprejur. Firoana,
zb`rcit[ la fa\[, dar sprinten[ la suflet, schimb[ numai dou[
=oapte cu Ana, o pip[i u=or pe p`ntece =i apoi spuse verde
\[ranului:
— Mare mirare s[ nu fie b[iat, m[i Vasile!... Numai s[-i
ajute Dumnezeu s[-l poarte s[n[toas[...
Fata se ghemui pe vatr[, ca un c`ine vinovat, cu ochii ]n
p[m`nt, a=tept`nd s-o omoare. Vasile Baciu ]ns[ nu rosti nici
o vorb[. St[tu toat[ seara cu cotul pe col\ul mesei, cu privirea
]nghe\at[, oft`nd des ca un bolnav de moarte.
4
Ghi\[ Pop, singurul copist rom`n de la judec[toria din Armadia, unul din pretenden\ii d[sc[li\ei de pe vremea c`nd ju-
179
Liviu Rebreanu
cau ]mpreun[ teatru ]n Monor, st`nd ]ntr-o zi la un pahar de
bere cu Herdelea, cu care era prieten din copil[rie, ]i spuse
c[ e zarv[ mare la judec[torie din pricina anchetei or`nduite
de ministrul justi\iei, ]n urma pl`ngerii lui Ion Pop-Glaneta=u
din Pripas. Judec[torul turbeaz[ =i a=teapt[ dintr-o clip[ ]ntralta sosirea unei comisiuni de la tribunalul din Bistri\a, trimis[
s[ cerceteze =i s[ raporteze f[r[ ]nt`rziere. To\i se ]ntreab[ cine
i-o fi f[cut pozna asta judec[torului?
— S[-\i ]nchipui, drag[ Zaharie, ce cap are =eful! sf`r=i
z`mbind copistul. Nu c[ i-ar fi fric[. Fiindc[ vorba ceea: corb
la corb nu scoate ochii. Dar ru=inea pe el s[ se pomeneasc[
cu asemenea bob`rnac. Cred c[ mai bucuros ar fi fost s[-i fi
tras cineva dou[ palme ]n pia\a bisericii, dec`t s[ p[\easc[ una
ca asta. S-a =i jurat ]ns[ c[ nu se mulcome=te p`n[ nu afl[
cine a ]ndemnat pe \[ran s[ fac[ jalba =i cine i-a f[cut-o, =i
p`n[ nu-i bag[ ]n pu=c[rie pe to\i!
Herdelea sim\i o s[geat[ prin inim[ auzind vestea =i mai
ales amenin\area judec[torului. De fric[ se g`ndi un moment
s[ m[rturiseasc[ copistului c[ el e autorul pl`ngerii =i s[-l
]ntrebe cum s[ se apere de s-ar ]nt`mpla s[-l descopere ]n cele
din urm[? Dar ]=i lu[ seama repede. Oric`t de prieten i-ar fi
Ghi\[ Pop, tot s-ar putea s[ scape o vorb[ pe undeva, chiar
f[r[ voie, =i s[-l nenoroceasc[. Apoi, cur`nd, =tiindu-se la
ad[post, o m`ndrie priincioas[ ]i umplu pieptul, care parc[-i
zicea: „Uite ce ai fost ]n stare s[ faci tu, Zaharia Herdelea!
Vezi ce putere ai? S[ mai pofteasc[ cineva s[ te ]nfrunte!“ R`se
deci =i el, ]=i frec[ m`inile =i zise copistului, tr[g`nd cu ochiul:
— Las[-l c[ bine-i face, fie vorba-ntre noi! S[-l mai zg`l\`ie
ni\el =i pe dumnealui, c[ prea se fudule=te de parc-ar fi frate
cu sf`ntul Petru!
Cum ajunse acas[, strig[ pe Ion =i-i povesti ce-a auzit, av`nd
grij[ s[-i reaminteasc[ foarte grav c[, orice l-ar ]ntreba comisiunea, el s[ spun[ sus =i tare c[ jalba i-a scris-o un domn de
la Bistri\a pe care nici nu =tie cum ]l cheam[. Dup[ ce fl[c[ul
se jur[ =i se ]nchin[ c[ va face ]ntocmai, Herdelea declar[ cu
180
Ion
mult[ demnitate c[ ]n sf`r=it a sosit =i ceasul drept[\ii. Se credea ]n sufletul lui r[zbun[torul nedrept[\ilor... Laura =i Ghighi
]mp[rt[=eau m`ndria tat[lui lor, mai cu seam[ pentru c[
judec[torul n-avea buna-cuviin\[ nici s[ le salute, c`nd le
]nt`lnea, de=i le cuno=tea foarte bine. D[sc[li\a ]ns[ ar fi fost
mai bucuroas[ s[ vad[ la r[coare =i pe popa Belciug, pe care
nu-l putea suferi oric`t c[uta d`nsul s-o lingu=easc[; pe cine a
scos ea de la inim[, scos r[m`ne ]n vecii vecilor.
— Fii pe pace, nevast[, ]i zise Herdelea trufa=, c[ nu scap[
nici sfin\ia sa cu m`na goal[ din comedia asta! Are s[ m[n`nce
=i el ru=inea cu lingura, n-ai grij[!
Niciodat[ n-a s[l[=luit at`ta m`ndrie ]n casa Herdelea ca
]n zilele acestea. Viitorul se ]ntrez[rea trandafiriu. Din toate
p[r\ile n[dejdile bune sur`deau.
Laura, de c`nd se logodise, trecuse printr-o schimbare mare.
Serioas[ fusese ea ]ntotdeauna, dar acuma parc[ seriozitatea
]i =edea mai bine. De unde p`n[ atunci nu se potrivise deloc
]n p[reri cu mama ei, azi vorbeau ca dou[ tovar[=e =i nu se
sfia s-o ]ntrebe mereu, ba cum se g[te=te cutare m`ncare, ba
cum se croiesc pantalonii b[rb[te=ti, ba cum se fac mur[turile...
Era hot[r`t[ s[ fie o gospodin[ des[v`r=it[, s[ vad[ Pintea c[,
de=i ea n-a avut zestre, are ]n schimb at`tea alte calit[\i
pre\ioase ]nc`t se poate lua la ]ntrecere cu orice domni=oar[
din Ardeal. Mai ales se g`ndea c[ va iubi foarte mult pe George,
ca astfel s[-l r[spl[teasc[ pentru dezinteresarea lui care, pe
l`ng[ c[-i face cinste, e o floare a=a de rar[ ]n lumea asta materialist[. Dar ]ndat[ ce voia s[-=i ]nchipuie cum ]l va iubi, se
izbea de nedumerire. Nu c[ i-ar mai fi p[sat de Aurel Ungureanu. La=itatea lui o sc`rbea, ]ndeosebi de c`nd auzise din
gura viitorului ei socru pomelnicul neamurilor distinse care,
era sigur[, o vor primi cu bra\ele deschise. Totu=i se ]ntreba ]n
sufletul ei dac[ tocmai schimbarea aceasta brusc[ nu e o dovad[ de egoism interesat din partea ei?
La urma urmelor Aurel i-a fost drag. }=i amintea cu c`t[ tremurare de inim[ ]i dorea vizitele, cum i se ]ntip[rea ]n minte
181
Liviu Rebreanu
fiece vorb[ a lui, cu ce pl[cere dansau ]mpreun[ la toate petrecerile... Amintirile o z[p[ceau. Dac[ asta n-a fost iubire, atunci
ce-i iubirea?... Adev[rat c[ pe urm[ el s-a purtat ur`t neav`nd
nici o tres[rire de indignare c`nd a aflat c[ Pintea i-a cerut
m`na, ceea ce ]nsemneaz[ c[, pentru el, iubirea ei a fost o
juc[rie f[r[ pre\, o simpl[ trecere de vreme. Poate ]ns[ c[ =i
ea a fost vinovat[, c[ n-a f[cut cu el dec`t exerci\ii de
cochet[rie... Dar Pintea? Se ro=e=te g`ndindu-se la s[rutarea
lui de logodn[, la str`ngerile de m`n[, la vorbele lui de dragoste =optite cu o ]nfl[c[rare st`ngace. Toate nu st`rnesc nimic ]n inima ei, afar[ de o sfial[ aproape dureroas[... P`n[
acuma c`teva s[pt[m`ni avusese convingerea c[ iubirea e ceva
foarte poetic, eteric =i romantic, ceva sc[ldat ]n serenade, oft[ri
ascunse =i vis[ri la lun[; crezuse c[ cel care va iubi-o aievea
va r[pi-o ]ntr-o noapte f[r[ stele. Iar azi e ]n pragul cununiei
=i, ]n loc de fraze pompoase, mintea ei fr[m`nt[ numai
buc[t[rie, gospod[rie, proz[ =i, printre acestea, dorin\a vag[
de-a vedea pe George mare, frumos =i bun... Lucr`nd la trusou, r[m`nea deseori cu m`inile ]n poal[ =i cu ochii ]n gol,
a=tept`nd parc[ un r[spuns care nu putea veni. Pintea ]i scria
]n fiecare zi =i ea primea scrisorile cu o str`ngere de inim[ din
ce ]n ce mai mare. }i era fric[ de clipa ]n care vor ]nceta
]nchipuirile ce o ]ngrijorau.
Acuma ar fi avut nevoie de un duhovnic sufletesc care s[-i
]n\eleag[ tulburarea =i s[ i-o aline. Mama ei ]ns[ n-ar fi ]ng[duit
]n ruptul capului asemenea zbucium[ri. Dac[ ea, care se credea o martir[ a c[sniciei, nu =i-a pus niciodat[ ]ntreb[ri
p[c[toase, cum ar putea s[-=i pun[ Laura care a dat peste un
om de seam[, nu cum a fost Zaharia Herdelea. A=a ceva ar fi
o f[r[delege nemaipomenit[... Ghighi iar[=i nu era ]n stare s[-i
p[trund[ g`ndurile. Era prea copil[roas[ pentru ni=te lucruri
at`t de serioase. Laura ]ncerc[ s[ se sf[tuiasc[ cu ea, dar
r[spunsurile ei naive =i zgomotoase nu-i risipeau =ov[irile. Cu
prietenele ei, oric`t ar fi fost de intim[, tot nu ]ndr[znea s[-=i
deschid[ inima p`n[ ]n fund. Numai Titu ar fi lini=tit-o, dar el
182
Ion
parc[ nici nu vrea s[ =tie de fericirea ei. Niciodat[, de c`nd
soarta ei e aproape s[ se hot[rasc[, n-a c[utat s[-i u=ureze
]ndoiala... El p[rea ]nstr[inat de n[zuin\ele ei, ca =i c`nd ar
tr[i ]n alt[ lume...
}ntr-adev[r, Titu, c[zut ]n mrejele iubirii p[tima=e, nu mai
tr[ia dec`t pentru Roza Lang. Dup[ c`teva ]nt`lniri, femeia ]i
cucerise toate g`ndurile =i toate sim\urile. Ea ]l preocupa ziuanoaptea, tulbur`ndu-l, chinuindu-l =i fericindu-l. Restul lumii,
pentru d`nsul, parc[ nici nu mai exista. Nu trecea o zi f[r[ s[
se duc[ prin Jidovi\a, s[ se fac[ luntre =i punte barem s-o vad[,
s[-i culeag[ un z`mbet cu ]n\eles sau o privire dr[g[stoas[ cu
care s[-=i m`ng`ie dorin\ele p`n[ se va ivi clipa nepre\uit[ c`nd
s-o poat[ str`nge iar ]n bra\e. Nimic nu-l mai interesa afar[ de
Roza, nici chiar lecturile lui, c[ci ]n fiecare fraz[, printre toate
r`ndurile ]i r[s[rea mereu ea =i numai ea, ademenitoare =i
st`rnindu-i noi pofte. Ceasuri ]ntregi ]=i tortura creierii s[
cizeleze c`te-un vers sau m[car vreo imagine ]n care s-o nemureasc[ pe ea... Doamna Lang de altfel se sim\ea m[gulit[ c[ a
de=teptat o iubire at`t de puternic[ ]n inima t`n[rului f[r[ trecut
=i-i r[spundea cu cochet[rii ve=nic noi. Iste\imea ei instinctiv[
n[scocea cu u=urin\[ prilejurile de ]nt`lnire =i de ]mbr[\i=are.
Pasiunea aceasta o ]nviora =i o ]nfrumuse\a. Trebuia s[ fac[
sfor\[ri s[ se st[p`neasc[ =i s[ nu-=i piard[ capul cu totul.
Pruden\a femeii ]ns[ trezea o gelozie furtunoas[ la Titu, c[ruia
]i p[rea r[u de orice privire aruncat[ altuia, de orice vorb[ schimbat[ cu altcineva, iar mai t`rziu ]ncepu s[-l doar[ =i g`ndul c[
Roza tr[ie=te ]ntr-o cas[ cu Lang =i c[ chiar se culc[ ]n acela=i
pat. }i umbla prin minte s-o despart[ de so\ul ei =i s-o ia de nevast[. }ntr-un moment de ]nsufle\ire ]i spuse =i ei ce-a hot[r`t, =i
ea ]i mul\umi cu un uragan de s[rut[ri. }ndat[ ]=i d[dur[ seama
am`ndoi c[, de vreme ce el n-are nici un c`=tig, ea n-ar putea
tr[i nici o zi f[r[ Lang. Atunci Titu ]i f[g[dui c[ o va duce cu el
]n Rom`nia, c`nd va fi s[ plece. Deocamdat[ ]ns[ nu se mai
g`ndea serios s[ se arunce ]n v`rtejul necunoscutului.
Dup[ dibuirile ]nceputului se ]nt`lneau mai ales acas[ la
183
Liviu Rebreanu
ea, ]n timpul c`nd Lang era la =coal[. Titu se obi=nui cur`nd =i
nu-i mai fu fric[ s[ nu-i prind[ b[rbatul. }=i ]ntocmi chiar o
replic[ stra=nic[ pentru orice eventualitate: „Domnule, ne iubim, =i te ur`m! Slobod e=ti s[ iei orice hot[r`re!“
Cuvintele acestea i se p[reau =i demne, =i eroice. Din
nenorocire, n-avea nevoie de ajutorul lor. Lang era mai orb
ca to\i b[rba\ii =i nici nu visa m[car s[-i b[nuiasc[. De multe
ori, ]n pauze, repezindu-se acas[ s[ mai trag[ o du=c[ de
rachiu ca s[-=i ]nt[reasc[ energiile pedagogice, g[sea pe Titu
]ntre patru ochi cu Roza. Nu se mira =i nu se sup[ra, ci zicea
ve=nic foarte senin:
— Aici e=ti, amice? E=ti dr[gu\ c[ mai \ii de ur`t nevestei
mele, c[ eu n-o prea r[sf[\. Ce vrei, am ]mb[tr`nit... Dore=ti
un p[h[rel?
Titu nu se mai ducea nici prin Armadia. De la serata dansant[
nu vorbise mai mult de dou[ ori cu Lucre\ia Dragu. De c`nd
putea str`nge ]n bra\e pe Rozica, nu mai zicea c[ are nevoie de
iubiri vaporoase. „Oache=a cu ochii verzi“, cum o pream[rise
el odinioar[ ]n poezie, nu-l mai inspira c`tu=i de pu\in. I se p[rea
o mic[ ipocrit[ ]ncrezut[... De altfel nu mai sim\ea nici o
trebuin\[ s[ povesteasc[ nim[nui cum a cucerit iubirea Rozei.
Pasiunea adev[rat[ merge m`n[ ]n m`n[ cu discre\ia.
Herdelea, ]ncurajat c[ una din fete =i-a g[sit norocul urm`nd
sfaturile lui ]n\elepte, se fr[m`nta acuma s[ asigure =i viitorul
b[iatului. Astfel nu sc[pa nici o ocazie de a reaminti lui Titu
c[ vremurile sunt grele, c[ omul trebuie s[-=i croiasc[ un drum
]n via\[, c[ anii trec ca v`ntul =i cel ce n-a muncit n-are la
b[tr`ne\e, =i ]n sf`r=it c-ar fi bine s[ se g`ndeasc[ =i el la ziua
de m`ine. Titu se ]nfuria ]n\eleg`nd, c[ci orice asigurare de
viitor ]nsemna o desp[r\ire de Rozica. Dar iar[=i nu putea st[rui
s[ se eternizeze ]n lenevie =i deci r[spundea moroc[nos:
— Am zis c[ eu nu vreau? G[si\i-mi o slujb[, orice ar fi, =i
iat[ c[ m[ duc! Dac[ nu sunte\i ]n stare s[ ]n\elege\i talentul
meu, am s[ m[ fac chiar =i m[tur[tor de strad[, ca s[ v[ sc[pa\i
de mine =i s[ nu-mi mai bate\i capul c[ sunt tr`ntor =i nimic
184
Ion
mai mult!
Sup[rarea lui ]i m`hnea pe to\i din cas[. Fetele s[reau =i-i
luau ap[rarea. D[sc[li\a, ]nduio=at[, f[cea semne indignate lui
Herdelea s[-l lase ]n pace, pe c`nd ]nv[\[torul, ]ncurcat, se
sc[rpina ]n ceaf[ =i, vr`nd s-o dreag[, ]l jignea mai r[u.
Vizitele prea dese la doamna Lang ]ncepur[ cu vremea s[
bat[ la ochi ovreimii din Jidovi\a. Fetele hahamului Cahan,
b[tr`ne =i ]n[crite, neav`nd alt[ treab[ =i fiind vecine cu Lang,
se apucar[ s[ p`ndeasc[ de c`te ori vine Titu, s[ se uite la
ceas c`nd intr[ =i c`nd iese. +i, deoarece Roza f[cea pe m`ndra
fa\[ de ele =i le privea de sus, r[sp`ndir[ vorba c[ ]ntre unguroaica lui Lang =i feciorul dasc[lului din Pripas nu poate fi
lucru curat. De atunci ]ncolo ochii care urm[reau pa=ii lui Titu
se ]nmul\ir[, iar =tirea c[ Rozica pune coarne lui Lang se ]ntinse,
trecu =i ]n Armadia st`rnind senza\ie printre ]nv[\[torii de acolo,
=i ]n sf`r=it ajunse la urechile lui Herdelea. B[tr`nul nu era
]mpotriva unor astfel de pierderi de vreme, dar pun`nd ]n
leg[tur[ nervozitatea =i nep[s[rile lui Titu cu zvonul acesta,
se temu s[ nu izbucneasc[ cumva vreun scandal care s[ pericliteze viitorul b[iatului =i se puse deci cu tot dinadinsul s[-i
g[seasc[ mai cur`nd barem un loc de subnotar undeva, ca s[-l
]ndep[rteze din bra\ele iubirii primejdioase. Mai ales c[
aproape ]n acela=i timp, dar pe alte c[i, vestea sosi =i la
cuno=tin\a fetelor =i a doamnei Herdelea care nu =tia cum s[
blesteme mai avan pe tic[loasa ce nu se sfie=te a-=i pune mintea
cu un copil.
Astfel toat[ familia se bucur[ c`nd ]nv[\[torul, ]ntr-o sear[,
vesti c[ a ]nt`lnit ]n Armadia pe notarul din Gargal[u, care
tocmai are mare nevoie de un ajutor priceput =i ar primi cu
pl[cere pe Titu, pl[tindu-i o leaf[ foarte bun[. Titu ]ng[lbeni.
— Gargal[u? zise d`nsul cu glas stins, m[sur`nd ]n g`nd
dep[rtarea dintre Jidovi\a =i locul surghiunului.
— Gargal[u... Nu e departe, r[spunse b[tr`nul, parc[ ar fi
ghicit rostul ]ntreb[rii. Al =aptelea sat de la Armadia... Notarul
e un om de isprav[. Ave\i s[ v[ ]n\elege\i ca fra\ii. +i pe urm[
185
Liviu Rebreanu
acolo po\i str`nge =i bani, c[ci nu vei avea nici o cheltuial[,
]nc`t s[ po\i pleca mai t`rziu unde te ]ndeamn[ inima... Nu-i
vorba s[ te ]mpotmole=ti ]n Gargal[u. E ceva provizoriu...
Herdelea vorbea at`t de bl`nd c[ Titu nu g[si putin\a s[ se
supere. Dar, fiindc[ voia s[ se sf[tuiasc[ mai ]nt`i cu Rozica,
r[spunse ]n doi peri:
— Bine, bine... Acum s[ m[ mai g`ndesc =i eu pu\in, o zi,
dou[... C[ doar nu arde...
Roza Lang, sim\ind c[ lumea forfote=te, ]l pov[\ui s[ se duc[,
dar ]l puse s[ jure c[ nu o va ]n=ela =i c[ va veni c`t mai des
posibil. }n schimb ]i f[g[dui =i ea c[ va merge s[-l vad[, fiindc[
de acum nu mai poate tr[i f[r[ iubirea lui, de=i trebuie s[ fie cu
ochii ]n patru, c[ci o lume ]ntreag[ umbl[ s[-i sf`=ie inima...
}n joia c`nd Herdelea v[zu iar ]n Armadia pe Friedman =i-l
]ncuno=tiin\[ c[ s[pt[m`na viitoare Titu poate pleca la post,
pe la amiaz[ se ]nt`lni, prin fa\a liceului, nas ]n nas cu
judec[torul, care tocmai ie=ea de la slujb[. }nv[\[torul salut[
respectuos, dar b[g[ de seam[ c[ ungurul ]ncrunt[ din
spr`ncene f[r[ m[car s[ mi=te din cap. Dup[ ce se dep[rt[
c`\iva pa=i, judec[torul ]l strig[ ]napoi =i-l ]ntreb[ brusc, privindu-l aspru =i iscoditor:
— Ascult[, domnule Herdelea, dumneata ai f[cut unui \[ran
din Pripas o pl`ngere, la minister, ]mpotriva mea?
}nv[\[torul =ov[i o clip[ =i pe urm[ r[spunse b`lb`ind cu
limba de plumb, abia g[sind cuvintele ungure=ti ]n minte:
— Eu! Oo, cum v[ ]nchipui\i una ca asta? Eu care... respectul legilor...
— Foarte bine, morm[i judec[torul ]ntorc`ndu-i spatele cu
dispre\.
}nt`lnirea aceasta ]i ]nfipse un cui ]n inim[. Vas[zic[ ungurul b[nuie=te, poate chiar =tie sigur, c[ el e autorul
reclama\iei?... P`n[ acas[ ]ntoarse =i suci toate urm[rile posibile ale nenorocitei ]nt`lniri. Dar cum s[ fi aflat ungurul? Sau
poate chiar el ]nsu=i o fi sc[pat undeva vreo vorb[ tr[d[toare?
Cu neputin\[ n-ar fi, c[ci ]ntre prieteni cam are =i el obiceiul
186
Ion
s[ spuie vrute =i nevrute. Apoi fusese destul de nerod s[ se
]ncread[ c[ l-a pocnit at`t de ur`t ]nc`t parc[-l =i vedea destituit, de nu =i ]ntemni\at... Dac[ ]ns[ se dovede=te acum aievea
c[ el a f[cut jalba, atunci ungurul e ]n stare s[-=i ]mplineasc[
amenin\area. Vorbele de deun[zi ale copistului ]i r[sunau ]n
urechi iar[=i, parc[ mai ]nfrico=[toare.
Acas[ tocmai sosise scrisoarea lui Pintea care hot[ra cununia pentru Duminica Tomii. Se sili s[ se bucure, ca =i ceilal\i,
dar inima ]i r[mase mohor`t[. G[si un pretext =i se repezi peste drum, la Glaneta=u, s[ reaminteasc[ lui Ion c[, dac[ va sufla vreun cuv`nt, va fi foarte r[u pentru am`ndoi. Fl[c[ul i se
p[ru cam nep[s[tor, de=i s-a jurat iar[=i c[ mai bine s[-l taie
]n buc[\i dec`t s[ v`nd[ tocmai pe domnul ]nv[\[tor care i-a
f[cut numai bine. Jur[mintele lui totu=i nu-l lini=tir[. Din toat[
purtarea lui Ion parc[ citea =i mai l[murit primejdia.
Sufletul i se umplu de o ]ngrijorare dureroas[. Familiei ]ns[
nu se ]ndura s[-i m[rturiseasc[ nimic. De ce s[ le tulbure bucuria? La urma urmelor poate frica ]l face s[ exagereze, poate
c[ con=tiin\a vinov[\iei ]=i bate joc de d`nsul... Un strop de
n[dejde ]i picura ]n inim[, pornind o lupt[ vajnic[ cu
presim\irile rele.
5
Vasile Baciu se zv`rcoli toat[ noaptea ca pe j[ratic. Baba
Firoana parc[-i urnise ]n creieri toate g`ndurile care acuma
nu-=i mai reg[seau locurile. Stinse lampa brusc ca =i c`nd i-ar
fi fost ru=ine de lumin[. Prin ]ntuneric putea geme mai slobod.
Patul i se p[rea de fier, oric`t ]ndrepta paiele sub cear=af ca
un bolnav ostenit de z[cere. Dup[ cuptor, Ana, cu respira\ia
supt[, ]=i ascu\ea auzul, ]ntocmai ca ]n noaptea c`nd se fr`nsese
]nt`ia oar[ ]n bra\ele lui Ion, p`ndind somnul tat[lui ei =i
a=tept`nd, la fiece mi=care, s-o ]nha\e de picioare, s-o trag[
jos din culcu= =i s-o zdrobeasc[...
Spre ziu[, fata a\ipi pu\in. C`nd se trezi, speriat[, ]n cas[
p[trunseser[ zorile albe de iarn[ =i b[tr`nul nu se mai vedea.
187
Liviu Rebreanu
}n sufletul ei groaza se m[sura cu p[rerea de r[u. Barem dear fi b[tut-o, ar fi sc[pat de ad[starea aceasta mai chinuitoare
ca orice durere. Lacrimile =i vaietele i-ar fi u=urat suferin\a
trupeasc[, ]n vreme ce astfel o piatr[ de moar[ ]i turte=te ]ncetul
cu ]ncetul inima, vr`nd s[ stoarc[ un r[spuns la ]ntrebarea: ce
vrea s[ fac[ tata? Ea de mult ]=i ]nchipuia c[ b[tr`nul =tie cu
cine a p[c[tuit =i se minuna mereu c[ tace. Uneori se g`ndea
c[ ]nadins a=teapt[ p`n[ se va ]ntoarce Ion de la munte. Dar
acuma fl[c[ul era iar acas[ =i Vasile Baciu se n[t`ngea ]n
t[cere.
Dou[ zile sp[lase =i fiersese ]n tind[ rufele murdare; azi
avea de g`nd s[ le laie =i s[ le limpezeasc[ ]n G`rla Popii ce
curge ]n dosul casei, la cap[tul gr[dinii. Se ]nc[l\[ cu opincile, ]=i suflec[ poalele =i zadiile, =i porni cu toporul subsuoar[,
s[ sparg[ ghea\a =i s[-=i potriveasc[ locul. }n gr[din[ z[pada
r`dea, alb[ =i sticlitoare, ca obrazul unei fecioare neprih[nite.
Anei parc[-i era mil[ s-o calce cu opincile greoaie =i s[ strice
pojghi\a de fulgi proaspe\i care suspinau dureros sub pa=ii ei.
Din c`teva lovituri de topor desfund[ o gaur[ rotund[ ]n ghea\a
groas[ de-o palm[ =i c[ptu=it[ cu om[t. Apa zbucni afar[ ]n
bolbociri m`nioase, ca =i c`nd s-ar fi c[znit s[ se smulg[ de
sub ap[sarea ]nvelitoarei de ghea\[, ]nmuind =i m`njind f[r[
cru\are z[pada de primprejur... Apoi fata se duse =i se ]ntoarse,
av`nd subsuoar[ un co= de rufe ude de le=ie, peste rufe scaunul
de l[ut =i maiul, iar ]ntr-o m`n[ aduc`nd o oal[ cu ap[ fierbinte
]n care s[-=i dezmor\easc[ degetele c`nd o va fi r[zbit gerul.
}=i ]mp[r\ise treburile a=a ]nc`t s[ se poat[ ]ntoarce de mai
multe ori ]n cas[ cu buc[\ile l[ute =i limpezite, s[ vad[ dac[ a
venit b[tr`nul. B[tea zdrav[n cu maiul rufa a=ezat[ pe scaunul
lung =i cu picioare scurte, ca s[ ias[ mai ]nt`i le=ia, apoi o d[dea
]n g`rl[. O b[tea iar =i iar o d[dea prin ap[, p`n[ ce r[m`nea ca
z[pada de curat[; pe urm[ o storcea bine, o scutura =i o punea la
o parte... Gerul ]i d`rd`ia carnea =i oasele. Oboseala o istovea
din ce ]n ce. Nu sim\ea ]ns[ nimic. Apa fierbinte se r[ci ]n oal[,
uitat[. }n schimb capul ]i duduia de aceea=i ]ntrebare aprins[: „Ce
188
Ion
va face?“ +i cu c`t se ]nte\ea, cu at`t lua parc[ mai multe ]n\elesuri:
„Ce va face tat[l ei, ce va face Ion, ce va face lumea...“
I se statornicise ]n creieri siguran\a c[ Baciu s-a dus la Ion...
=i acuma ghicea mereu, ba c[ va fi bine, ba c[ va fi r[u... }n
r[stimpuri totu=i, f[r[ s[-=i dea seama, se oprea din lucru, trudit[ de povara ce-o purta sub inim[. Deseori privirea i se sc[lda
pierdut[ ]n apa care se zb[tea la picioarele ei, c`nd ispititoare
ca ni=te =oapte de dragoste, c`nd amenin\[toare ca un du=man
]nsetat de r[zbunare. Dar g`nduri de moarte nu se mai puteau
apropia de sufletul ei. Ba, aduc`ndu-=i aminte cum era c`t
pe-aici s[-=i fac[ seama ast[-var[, umbl`nd pe l`ng[ Some=,
se mira ce nesocotit[ a fost =i repede se ]ndrepta din =ale, respira
ad`nc =i-=i m`ng`ia p`ntecele rotund, ]n ne=tire, cu m`inile
cr[pate =i ro=ite de ]nghe\...
Vasile Baciu plecase ]n faptul zilei, brusc, dup[ o noapte
]ntreag[ chinuit[ de =ov[iri =i chibzuiri. Mintea lui, neobi=nuit[
cu fr[m`ntarea g`ndurilor, clocotise ne]ncetat ca o oal[ plin[
=i descoperit[, uitat[ pe un j[ratic mare. O ru=ine ame\itoare
]i str`ngea inima, nu pentru c[ fata a r[mas ]ns[rcinat[, ci pentru c[ George nu vine s-o ia... dac[ a p`ng[rit-o. Ru=inea ]l
]nfuria ]ns[ c`nd ]=i zicea c[, deoarece fl[c[ul nu se gr[be=te
s[ fie om de treab[, va trebui s[ se duc[ d`nsul s[ se ]n\eleag[
cu Toma, s[ nu se ]nt`mple s[ nasc[ Ana =i pe urm[ s[ ]nghit[
to\i ru=inea cu pumnii. Dar adic[ de ce n-ar veni George, precum se cuvine? Bine, poate c[ nu se ]nvoie=te cu zg`rcitul de
tat[-s[u ]n privin\a zestrei... Dar de ce nu trece m[car s[-i spuie
lui c[ uite a=a =i a=a, c[ doar nu e peste nou[ m[ri =i nou[
\[ri? Ori poate n-o fi d`nsul tat[l copilului? G`ndul acesta se
]mbr`ncea uneori ]n mintea lui, ]i zdruncina tot sufletul. Atunci
se zv`rcolea ]n pat, sufla ca un balaur, suduia printre din\i =i
era gata-gata s[ apuce de g`t pe Ana =i s-o str`ng[ p`n[ ]i va
stoarce ei dezmin\irea. Se potolea ]ns[ alung`ndu-=i din cap
asemenea ]nchipuire =i zic`ndu-=i convins c[ George trebuie
s[-=i fac[ datoria =i, spre a se convinge deplin, ]ncerca s[-=i
reaminteasc[ am[nunte din purtarea fl[c[ului, de pe vremea
189
Liviu Rebreanu
c`nd el ]i f[g[duia negre=it pe Ana =i-i zicea „m[i ginere“; mai
ales se c[znea s[ retr[iasc[ noaptea aceea c`nd, de=i dobor`t
de rachiu, parc[ a auzit gemetele fetei amestecate cu o for[ial[
aspr[ =i ]nfundat[, c[ci atunci trebuie s[ se fi ]nt`mplat pozna... Se ]n=ela singur silindu-=i ]n urechi ]nchipuirea unor =oapte
groase care n-ar putea fi dec`t ale lui George =i care-i ]nlesneau sarcina =i-i mulcomeau zv`rcolirile inimii.
}n toat[ fr[m`ntarea lui nu era nici o ur[ ]mpotriva Anei.
Nici nu se g`ndea m[car s-o ia ]n seam[ serios. O =tia supus[
=i n-o ]nvinuia. }i era necaz doar c-a fost at`t de proast[ =i s-a
dat lui George ]nainte de-a o fi cerut. Era ]ns[ sigur c[ a f[cut-o
]n credin\a de-a asculta porunca lui, care mereu i-a b[tut capul
cu feciorul Tomii. Cum s[-i g[seasc[ vreo vin[ c`nd ea habar
n-are ce-i lumea, c`nd ar fi fost ]n stare s[ se m[rite cu Ion al
Glaneta=ului, dac[ nu i-ar fi t[iat-o d`nsul?
}n sf`r=it, fiindc[ trebuia s[ hot[rasc[ ceva, ]=i zise c[ disde-diminea\[ se va abate pe la Toma, s[ zv`rle o vorb[ ]n
treac[t, a=a ca din ]nt`mplare, s[ =tiriceasc[ g`ndurile lui =i
pe-ale fl[c[ului.
Cum s-a luminat de ziu[ a pornit spre Toma ca s[-l
nimereasc[ negre=it acas[. Ie=ind pe poart[ se g`ndi c[ trebuie
s[ lase la o parte orice sfial[ =i s[ mearg[ de-a dreptul s[-l
]ntrebe ]n ce ape se scald[... Dup[ ce coti ]ns[ pe uli\a din
dos =i ]ncepu s[ se apropie de casa lui Toma, hot[r`rea ]i sc[zu
pas cu pas, iar locul i-l lu[ ru=inea umflat[ de m`ndrie. „Eu
s[-l rog pe Toma s[-mi ia fata? Dar mai bine s[-mi smulg[ limba! murmur[ z[rind casa de piatr[ ]n[l\`ndu-se peste coperi=ele
celor dimprejur. C[ doar nici eu nu-s fleandur[, c-am fost =i
primar ]n sat =i, slav[ Domnului, am ce b[ga-n gur[...“
Trecu pe dinaintea casei f[r[ s[ ]ntoarc[ m[car capul. Numai cu coada ochiului se uit[ =i v[zu poarta mare, cu st`lpii
]nflori\i acoperit[ cu cote\ul de porumbei, apoi co=arul seme\
ca o cas[ de om bogat, plin ochi cu p[pu=oi, apoi ]n ograd[ o
]ntreag[ ciread[ de vite, dintre care unele lingeau la un bulg[re
zdrav[n de sare, iar altele rumegau alene sufl`nd fuioare albe
190
Ion
de aburi pe nas, apoi ]ns[=i casa cu acoperi= de \igl[, cu ferestre domne=ti ]mpodobite cu chenare late, vinete-]nchise, cu
falnice cununi de porumb at`rnate de c[priori deasupra prispei, cu u=a tinzii deschis[, unde, pe vatr[, ardea o flac[r[ uria=[
]n jurul c[reia se mi=ca o femeie =i un b[rbat, care parc[ era
George, apoi gr[dina c`t o livad[, cu pomi mul\i, cu stoguri
de f`n =i de paie, cu o claie de lemne t[iate. „Oameni cu stare,
ce mai calea-valea“, ]=i zise Vasile Baciu ca =i c`nd acuma =i-ar
fi dat de-abia seama c`t de bogat trebuie s[ fie Toma.
}=i aduse aminte de ni=te locuri ale lui, sem[nate cu gr`u
de toamn[, aproape de drumul spre p[dure, despre care auzise c[ i le-ar fi stricat s[niile ce se duceau dup[ lemne. De
mult se tot g[tea s[ mearg[ s[ vad[ ce-i cu ele. }=i iu\i pa=ii.
Cur`nd ie=i din sat, uit`nd c[ pornise la Toma, cuprins numai
de g`ndurile mo=iei sale. }=i afl[ p[m`nturile neatinse, a=ternute
cu p`nz[ groas[ de z[pad[... Fiindc[ tot a venit p`n[ aici =i
p[durea era aproape, se duse s[ dea o rait[, chibzuind c-ar fi
bine s[-=i mai care c`teva s[nii de lemne p`n[ ce nu ]ncepe
om[tul s[ se topeasc[, cel pu\in s[ nu mai aib[ grija asta p`n[
]n iarna viitoare. }nv`rtindu-se prin p[dure =i ochindu-=i copacii de t[iat, ]i veni ]n minte claia de lemne din gr[dina lui
Toma =i apoi hot[r`rea cu care plecase de acas[. Atunci se
]nfurie c[ s-a l[sat ]nfrico=at =i se ]ntoarse gr[bit spre sat. „Adic[
mie s[-mi fie ru=ine c[ n-au ei obraz? morm[i el din ce ]n ce
mai sup[rat. Apoi, dac[-i a=a, stai c[ ]ntorc eu cojocul!“
George ad[pa vitele. Cump[na f`nt`nii sc`r\`ia ascu\it ]n
vreme ce g[leata plin[ se ]n[l\a greoi.
Vasile Baciu intr[ ]n ograd[ tr`ntind porti\a =i, apropiindu-se de fl[c[u, zise cu glas r[stit:
— Bine, m[i George, apoi a=a te por\i tu cu mine? Apoi deaceea te-am ogoit eu ca ochii din cap =i te-am ]mbr[\i=at =i te-am
cinstit, ca s[ m[ faci de ru=inea lumii =i pe urm[ s[-ntorci spatele?
George, foarte lini=tit, ridic[ g[leata =i o r[sturn[ peste
ghea\a de c`teva degete ce se prinsese ]n jgheabul de l`ng[
f`nt`n[. Apa se rostogoli n[valnic, ]mpro=c`nd boturile care
191
Liviu Rebreanu
sorbeau cump[tat =i speriindu-le, a=a ]nc`t toate se ]n[l\ar[ o
clip[ ca la comand[.
— Cum ai zis, bade Vasile? f[cu fl[c[ul, ]ntorc`nd numai
capul =i \in`nd cu am`ndou[ m`inile g[leata goal[.
Nep[sarea =i r[ceala lui George ]l scoaser[ din \`\`ni. Strivi
o sudalm[ ]ntre din\i =i apoi urm[, tot dojenitor, dar c[ut`nd
s[ se st[p`neasc[:
— Apoi v[d c[ nu e=ti om de treab[, m[i b[iete, auzi tu?
— Apoi de ce? zise George nemi=cat.
— Apoi pentru c[ nu e=ti de treab[, auzi? Te-ai legat de
fata mea, ai l[sat-o cu p`ntecele la gur[ =i amu te faci c[ nici
n-o cuno=ti... A=a \i-i \ie omenia, ai?
— Eu?
— Vezi bine c[ tu!
Fl[c[ul d[du drumul g[le\ii, ]=i =terse m`inile pe cioareci
=i veni l`ng[ Vasile, p[=ind foarte greoi =i av`nd pe fa\[ un
z`mbet comp[timitor care-\i plesnea obrajii. Se uit[ drept ]n
ochii lui Baciu =i vorbi cump[tat, ca =i c`nd ar vrea s[ risipeasc[
din mintea lui orice ]ndoial[:
— Apoi s[ =tii c[ gre=e=ti, bade Vasile, c[ eu nu-s de vin[!
Nu, crede-m[! Eu pot s[ pun m`na pe cruce c[ nici nu m-am
atins de ea... Mie mi-a fost tare drag[ Anu\a =i am venit pe la
dumneavoastr[ =i m-am silit ]n fel =i chip s[ facem cum e mai
bine. Apoi dac[ s-a ]nt`mplat altfel, nu-i vina mea, bade Vasile. C[ eu m-am dat la o parte c`nd am v[zut cum a ie=it altul
noaptea din cas[ =i ]nc[ am auzit ce-am auzit...
Vasile Baciu pricepu ]ndat[ =i sim\i ca =i c`nd l-ar fi tr[snit
cu o m[ciuc[ ]n cre=tetul capului. Ochii i se ro=ir[ =i ograda
]ncepu s[ se clatine mereu mai tare, apoi s[ se ]nv`rteasc[
parc[ s-ar fi zdruncinat p[m`ntul. Mai ascult[ o vreme jelania fl[c[ului, imput[rile lui, m`ng`ierile lui, dar nu le mai
]n\elegea. V[zu ca prin vis cum vine spre d`n=ii mama lui
George, care vorbi mult cu glasu-i pl`ng[tor, ]=i fr`nse
m`inile, se ]nchin[, se uit[ spre cer... }n creierii lui ]ns[ nu
mai p[trundea nimic. Acolo se z[vor`se singur g`ndul c[
192
Ion
George nu-i vinovat =i acuma se zv`rcolea ca o fiar[ prins[
]n capcan[.
Se ]ntoarse acas[, f[r[ s[ =tie cum, n[ucit, b[l[b[nindu-se
pe picioare mai r[u dec`t dac[ ar fi b[ut trei zile =i trei nop\i.
Drumul i se p[ru nesf`r=it. De-abia a=tepta s[ soseasc[, s[ se
izbeasc[ cu capul de to\i pere\ii, cel pu\in astfel s[-=i ast`mpere
chinul ce-l rodea ne]ncetat.
C`nd deschise poarta, v[zu pe Ana care venea de la g`rl[
cu co=ul ]nc[rcat de rufe limpezite. Cum o z[ri, Vasile sim\i o
tres[rire aprig[. }ntr-o clip[ mintea i se lumin[ iar =i ]n g`ndurile
lui r[s[ri Ion al Glaneta=ului, cu o ]nf[\i=are dispre\uitoare =i
triumf[toare, ar[t`nd cu m`na p`ntecele Anei. Apoi, repede,
fata disp[ru, r[m`n`nd ]n ochii lui numai burta ei ]ncins[ cu
betele tricolore peste zadiile sumese, o burt[ uria=[, vinovat[,
ur`t[, a\`\[toare, ]n care ru=inea se l[f[ia sfid[toare =i trufa=[.
C`nd a dat cu ochii de tat[l s[u, Ana s-a oprit ]ncremenit[
de privirea lui rece, st[ruitoare =i s[lbatic[ ce-i str[b[tea ]n
inim[ ca un pumnal. Groaza i se trezi ]n suflet at`t de
sf`=ietoare c[ ]ncepu s[ \ipe desperat[, cu un glas foarte sub\ire:
— Nu m[ omor], t[tuc[, nu m[ omor], nu m[ omor]!
Co=ul ]i c[zu din bra\e, rufele albe se ]mpr[=tiar[ prin
z[pad[, iar m`inile ei moarte se ]ncruci=ar[, ca o ap[rare, pe
p`ntecele rotund ]n vreme ce \ip[tul ei se repeta tot mai jalnic, mai slab =i mai r[gu=it.
}ntocmai ca fiara care, cu privirea st[p`nitoare =i-a ame\it
prada, dar totu=i spre a-=i spori pl[cerea s`ngeroas[, mai
a=teapt[ un r[stimp ]nainte de-a o zdrobi, tot astfel =i Vasile
Baciu st[tu pe loc sorbind cu ochii dezn[dejdea Anei =i
ascult`ndu-i strig[tele ]ngrozite care ]l ]nt[r`tau ca ni=te ]ndemnuri vr[jma=e... }n sf`r=it, cu pa=i grei =i rari, se apropie de ea,
]=i ]nfipse m`na ]n p[rul ei =i, cu o smucitur[ setoas[, o tr`nti
jos. Apoi porni s[-i care pumni ]n cap, ]n coaste, ]n burt[, cu
o iu\eal[ fulger[toare, g`f`ind =i mugind:
— Rapandul[!... Rapandul[!... Amu te omor!... Neru=inat[!...
Feciorul Glaneta=ului ]\i trebuia?... Na, rapandul[!...
193
Liviu Rebreanu
|ipetele Anei se ]nte\ir[ iar, mai dureroase =i mai dezn[d[jduite:
— Iart[-m[, tat[!... Nu m[ omor], tat[!...
Vaietele ei, cu c`t mai sf`=ietoare, cu at`t pe Baciu ]l
]nt[r`tau mai tare =i-l f[ceau s[ r[cneasc[ mai avan, parc[ astfel
ar fi vrut s[-i ]n[bu=e glasul. Deoarece ]ns[ strig[tele fetei nu
sl[beau, ci se ]ngro=au ca =i c`nd ar izvor] acum din p`ntece,
ochii lui umfla\i de m`nie z[rir[ din nou burta batjocoritoare =i
]ndat[ ]ncepu s[ o loveasc[ cu piciorul, icnind mai mul\umit,
parc[ prin fiecare izbitur[ =i-ar fi r[corit sufletul. M`inile Anei,
]ncruci=ate, se sileau instinctiv s[ prind[ loviturile cr`ncene care-i amenin\au rodul p[catului. +i cizmele grele c[deau mereu,
sf[r`m`ndu-i carnea zdrelit[ de ger, zdrobindu-i oasele.
Ca ni=te p[s[ri speriate alergau \ipetele fetei, se risipeau
chem[toare prin sat, se r[sfr`ngeau peste dealurile zgribulite
de frig... Baciu o lovea mereu, parc[ tot mai nes[turat. Apoi,
ca s[-i ]n[bu=e vaietele, o tr`nti cu capul ]n z[pada care se
ro=i ]ndat[ de s`ngele ce-o podidi pe gur[ =i pe nas, pe c`nd
pieptul ei tot mai hor[ia de gemetele neputincioase.
R[cnetele =i strig[tele din ograda lui Vasile Baciu scular[
degrab[ ]n picioare tot satul. Femeile de prin vecini sosir[ ]ntr-un suflet, dar se oprir[ sp[im`ntate la poart[ =i numai de-acolo ]ndr[znir[ s[-l roage:
— Las-o, bade Vasile, c-ai omor`t-o... Tulai!... Uite-o c[ nu
mai sufl[!... Vai de mine =i de mine c-a ucis-o!... S[ri\i, oameni buni, c-o omoar[!... Tulai!
Drept cel dint`i b[rbat sosi Avrum care, cu curajul dob`ndit
din numeroasele b[t[lii ce s-au desf[=urat ]n c`rciuma lui, intr[
de-a dreptul ]n ograd[ =i se repezi la Vasile:
— Destul, omule!... N-auzi?... Ho, ho! Destul!
Baciu ]ns[ nu mai auzea nimic, iar c`nd Avrum i se ag[\[
de bra\ul cu care lovea, ]l scutur[ ca o pan[, izbind mai ]nd[r[t
pe fata ce acuma z[cea nemi=cat[, cu fa\a la p[m`nt, cu
m`inile mereu ]mpreunate pe p`ntece, gem`nd foarte rar =i
prelung.
194
Ion
Femei =i copii, care au v[zut sau auzit m[car ceva,
r[sp`ndeau ]n sat vestea, cu ochii mari de spaim[:
— Vasile Baciu bate de-un ceas pe Ana =i cic[ vrea s-o
omoare!
C`\iva b[rba\i de prin apropiere, ]ndemna\i de nevestele
lor, venir[ =i ]ncercar[ s[-l ostoiasc[, f[r[ ]ns[ a se repezi ca
Avrum, fiindc[ omul, orice ar face ]n ocolul lui, e st[p`n =i
str[inul n-are ce s[ se amestece. Vasile Baciu, plictisit de
mul\imea de gur[-casc[ =i spre a sc[pa de chil[ielile din ce ]n
ce mai st[ruitoare, t`r] fata ]n cas[, aproape le=inat[, ]ncuie
u=a =i urm[ b[taia mai cu sete. Strig[tele ei se auzir[ iar[=i,
dar mai ]n[bu=te:
— Nu m[ omor]!... Iart[-m[!... T[tuc[!...
Prin ograd[ =i ]n uli\[ lumea adunat[ ]=i f[cea cruce, cl[tina
din cap, pe c`nd o bab[ ]=i fr`ngea m`inile spun`nd tuturor:
— A nebunit Vasile, oameni buni, =i n-are s-o lase p`n[
n-o omoar[!...
Florica, fata v[danei lui Maxim Oprea, care se nimerise a
fi cea dint`i c`nd a ]nceput b[taia, v[z`nd acuma c[ nimeni
nu e ]n stare s[ scape pe Ana din ghearele tat[lui s[u, d[du
fuga p`n[ la domnul ]nv[\[tor =i-l rug[ s[ vie degrab[ s[ potoleasc[ dumnealui pe Vasile Baciu, c[ de ceilal\i oameni nu
mai vrea s[ asculte, at`ta-i de p[g`n. Herdelea s[ri ]ndat[, ]=i
puse p[l[ria =i alerg[ la fa\a locului socotind c[, oric`t ar fi de
nebun Baciu, tot trebuie s[ se ru=ineze =i s[ ]nceteze c`nd ]i
va porunci d`nsul. Fata ]ns[ trebui s[ r[m`n[ s[ povesteasc[
din fir ]n p[r ce =i cum s-a ]nt`mplat. Domni=oarele =i doamna
Herdelea se crucir[ de s[lb[ticia be\ivanului de Vasile =i-l
blestemar[ =i-1 oc[r`r[ cum se cuvine. Apoi Ghighi ie=i ]n cerdac, urmat[ ]n cur`nd de Laura =i de d[sc[li\a, s[ aud[ \ipetele
Anei. Degeaba, c[ci de-aci nu se putea auzi nimic. Pe uli\[
]ns[ era mai mult[ mi=care. Oamenii se str`ngeau p`lcurip`lcuri =i vorbeau ar[t`nd des ]nspre locul poznei, mira\i sau
]ngrija\i... La Glaneta=u ]n ograd[, Ion, descoperit, st[tea ca
un par, cu urechile ciulite spre sat, cu fa\a-i osoas[ aprins[ de
195
Liviu Rebreanu
o mul\umire stranie; Zenobia, ]n poart[, c[uta parc[ pe cineva s[ schimbe o vorb[ =i s[ afle am[nunte.
— Ai auzit, Ioane, ce-a f[cut Vasile Baciu? strig[ Ghighi
din cerdac, cu glas tremurat de mil[.
— Auzit, vezi bine, r[spunse fl[c[ul str`ng`nd nep[s[tor
din umeri.
— }ngrozitor! murmur[ Laura ]nfiorat[.
— Las[ c[ bine-i face! Las[ s-o bat[ zdrav[n, c[ i se cade!
ad[ug[ Ion cu un r`njet r[ut[cios care-i ]nnegri toat[ fa\a.
— Nu \i-e ru=ine obrazului s[ vorbe=ti a=a, afurisitule =i
sp`nzuratule! izbucni doamna Herdelea revoltat[. Voi
nenoroci\i fetele =i le face\i de r`s =i pe urm[ v[ mai bate\i joc
de suferin\ele lor... Tic[losule!...
Ion str`nse iar din umeri, ]n semn c[ oc[rile d[sc[li\ei =i
intr[ pe o ureche =i-i ies pe cealalt[. Dar apoi, auzind glasul
]nv[\[torului care se ]ntorcea acas[ vorbind tare cu Macedon
Cerceta=u, intr[ repede ]n tind[:
— Da ce-i, domnule ]nv[\[tor, ce minune s-a ]nt`mplat?
]ntreb[ Zenobia nemaiput`ndu-=i st[p`ni curiozitatea.
— }ntreab[-\i mai bine odrasla, c[ el =tie mai multe ca to\i!
zise Herdelea sup[rat. P`n[ am ajuns eu, se ispr[vise b[taia,
povesti d`nsul familiei ner[bd[toare, urc`nd ]n pridvor. A l[sat-o
mai mult moart[ dec`t vie, biata fat[... Am v[zut-o. |i se fr`nge
inima. E plin[ de s`nge =i zdrobit[ ca o gr[mad[ de carne. Vai
de sufletul ei, nenorocita!... Acum Vasile s-a mai ast`mp[rat.
L-am dojenit, dar ]n zadar. Zice c[ Ana e grea ]n vreo cinci luni
cu Ion al Glaneta=ului =i c[ de-aceea a b[tut-o...
6
A doua zi Vasile Baciu se a=ez[ de diminea\[ ]n c`rcium[
=i b[u p`n[ t`rziu dup[ pr`nz, singur, ]ncruntat, t[cut, izbind
doar ]n r[stimpuri cu pumnul ]n mas[ at`t de stra=nic c[ Avrum
tres[rea dup[ tejghea =i repede se uita dac[ n-a spart cumva
vreo sticl[ sau vreun pahar, pe urm[ pl[ti cinstit p`n[ la un
196
Ion
ban, trecu acas[ =i se n[pusti iar asupra Anei, plin[ de v`n[t[i,
=i o b[tu p`n[ ce o scoaser[ vecinii din m`inile lui.
A treia zi ]ns[ parc[ se mai potoli. Spre amiaz[ lu[ de m`n[
pe Ana =i-i vorbi foarte lini=tit, dar cu aceea=i lucire rece =i
ciudat[ ]n ochi, cu care o ]ngrozise alalt[ieri:
— Ascult[-m[, draga tatii, =i ia seama bine ce-\i spun, c[-s
om b[tr`n =i m`ncat de toate necazurile din lume. O dat[ nu
m-ai ascultat =i tare r[u ai p[\it... Amu ce s[ mai faci? Ai gre=it,
vezi bine, c[ cine nu gre=e=te. A=a-i omul. Dar gre=eala ]ndreptare
a=teapt[, altminteri ne-ar m`nca to\i c`inii... Amu m-am g`ndit =i
eu, =i m-am r[zg`ndit, c[-s mai h`r=`it cu via\a... Cu p`ntecele la
gur[ vezi tu bine c[ nimeni ]n lume n-are s[ te ia...
Vasile Baciu se opri, scr`=ni din din\i. Dar nu ]ng[dui s[-l
cotropeasc[ m`nia, ci, ]nghi\ind scuipatul, ]ntinse g`tul =i urm[
mai rar, ]ndulcindu-=i iar graiul:
— Tu ai gre=it, draga tatii, tu singur[ trebuie s[-\i ]ndrep\i
gre=eala... A=a!... Ori poate nu zic bine?... Ba zic, zic... Ei,
=-apoi am socotit c[ s[ te duci tu la Glaneta=u t[u, c[ tu \i l-ai
ales, dac[ nu m-ai ascultat, =i s[ te ]n\elegi cu feciorul... C-a=a
se cade, fata tatii!... A=a! S[ v[ ]nvoi\i cum o fi mai bine, c[ eu
n-am ce s[ m[ amestec... A=a, draga tatii...
— Apoi s[ m[ duc, t[tuc[, b`lb`i Ana cu glas pl`ns, cu
ochii ]ncremeni\i de spaim[.
— Apoi s[ te duci, draga tatii, zise Baciu mohor`ndu-se iar.
+i Ana porni ]ndat[ spre Glaneta=u, cu sufletul greu, cu trupul zdrobit. Mintea-i era stoars[ ca un burete uscat. Nici o
n[dejde, dar nici ne]ncredere. Mergea cum o purtau pa=ii, ca
un c`ine izgonit. }i iu\ea mersul groaza privirii ciudate a
b[tr`nului ]n care f`lf`ia parc[ moartea ei.
Se pomeni ]n casa Glaneta=ului, f[r[ s[-=i dea seama dac[ a
]nt`lnit pe cineva ]n cale, dac[ afar[ e vreme bun[ ori e vreme
rea. +i ]n cas[ v[zu pe Ion st`nd la mas[, cu un briceag ]n m`n[
=i crest`nd o ceap[ mare, ro=ie, iar pe mas[ v[zu o p`ine de
m[lai abia ]nceput[, o bucat[ zdrav[n[ de sl[nin[ groas[ =i ni=te
sare pisat[ ]ntr-un nod de p`nz[tur[. La vatr[ clipocea Glaneta=u,
197
Liviu Rebreanu
cu luleaua at`rnat[ ]n col\ul gurii, cu m`inile ]n poal[, iar Zenobia str`ngea j[ratic sub o crati\[ cu trei picioare.
Fata se a=ez[ nepoftit[ pe lavi\[, c[ci genunchii ]i tremurau ca piftia, =i r[mase cu ochii umezi a\inti\i asupra lui Ion
care, lini=tit, ca =i c`nd nici n-ar fi z[rit-o, t[ia cu briceagul o
mu=c[tur[ de sl[nin[, o potrivea pe o felie bun[ de m[lai, o
v`ra ]n gur[, t[v[lea prin sare ceapa crestat[ =i apoi ]mbuca
dintr-]nsa cu mult[ poft[. Ana t[cea f[r[ s[ =tie ce a=teapt[ =i
se minuna de nep[sarea lui ne]n\eleas[, atunci c`nd ]n sufletul
ei clocotesc durerile numai =i numai pentru c[ l-a iubit pe el
mai ad`nc dec`t orice ]n lume.
}n cas[ se ]nst[p`nise o t[cere fr[m`ntat[ doar de molf[itul
fl[c[ului care, ]n urechile Anei, r[suna batjocoritor. Apoi deodat[ glasul Zenobiei, ascu\it =i mirat, parc[ o trezi dintr-o
aiurare:
— Ai mai venit =i pe la noi, Anu\[?
Ana nu =tia ce s[ r[spund[ =i totu=i ]=i auzi ]ndat[ vocea ei
]ns[=i, pl`ns[ =i fricoas[:
— Am venit, lele Zenobie... am venit pentru Ionic[...
Iar se ]n\eleni t[cerea ]n odaie. Pe urm[ Ion scr`=ni din\ii,
mu=c`nd v`rtos din ceap[. Fata ridic[ speriat[ ochii spre el, pe
c`nd f[lcile lui ron\[iau rar =i pielea i se ]ntindea =i se ]ncre\ea
pe obraji.
Trecur[ astfel c`teva clipe lungi. Fl[c[ul se ro=i ]nghi\ind
]n plin, apoi zise ]ncet, f[r[ s[ se ]ntoarc[ la ea:
— Da ce-i porunca, Ana? Ce vrei cu mine?
— M-a trimis tata pentru...
Dar nu putu ispr[vi. R[ceala ]ntreb[rii ]i curm[ scurt glasul.
Ochii i se umplur[ de lacrimi, se plecar[ =i se oprir[ pe
p`ntecele umflat care, de sughi\urile pl`nsului st[p`nit, se
zv`rcolea ca o imputare. Ion se uit[ la d`nsa =i-i c`nt[ri burta
cu o privire triumf[toare.
— Apoi dac[ te-a trimis pe tine, r[u te-a trimis, zise el, av`nd
un sur`s de m`ndrie pe buze =i =terg`ndu-=i briceagul pe cioareci cu mare b[gare de seam[. A=a, Anu\[! A=a s[-i spui! C[
198
Ion
eu cu tine n-am ce s[ m[ sf[tuiesc, dar cu dumnealui om vorbi
=i ne-om chibzui, de s-o putea, c[ doar oameni suntem... Dar
f[r[ tocmeal[ cum s[ ne ]nvoim? Cine dracu a mai v[zut ]nvoial[ f[r[ tocmeal[? C[ nici noi nu suntem c`ini, nu, nu... S[i spui negre=it lui badea Vasile, c-a=a \i-am spus, ca s[ =tie...
Ana ar fi vrut s[ mai vorbeasc[, s[ pl`ng[, s[-l roage, s[-i
cad[ ]n genunchi =i totu=i se pomeni cur`nd ]n uli\[, merg`nd
spre cas[, obosit[, sufl`nd greu. Parc[ nici n-ar fi auzit ce i-a
spus Ion, =i nici pove\ele Zenobiei care se silise s-o ]nve\e cum
s[ ia cu bini=orul pe tat[l s[u ca s[-l dea pe brazda cea
dreapt[... Sim\ea ]ns[ o c[ldur[ mai vie ]n p`ntece =i din c`nd
]n c`nd c`te-o u=oar[ zv`cnire ce-i umplea inima de bucurie
mare =i o f[cea s[ uite toate suferin\ele.
De-abia ]n fa\a tat[lui ei =i ]nt`lnind ochii lui mici, cu sclipiri g[lbui, cu albul br[zdat de c`teva vini=oare aprinse, cu
privirea p[trunz[toare =i stranie, o cuprinse iar[=i spaima =i
bolborosi uluit[ vorbe f[r[ =ir. Vasile Baciu nu ]n\elese nimic,
dar =im\i tot =i se n[pusti asupra ei r[cnind:
— Uite ho\ul =i t`lharul!... Adic[ vrea s[-l rog eu, s[ m[
milogesc eu!
O c[lc[ ]n picioare =i o umplu de s`nge, url`nd =i jur`ndu-se c[ mai bine ]i pune capul pe t[ietor, mai bine s[-i ard[
casa =i s[-l tr[sneasc[ dec`t s[ se duc[ d`nsul la Glaneta=u...
De-aci ]ncolo nu trecea zi s[ n-o bat[, p`n[ ostenea. Vecinii se obi=nuir[ =i cu r[cnetele lui =i cu gemetele ei, ]nc`t nici
nu mai s[reau s[ o scape, mai ales c[ Baciu acuma o snopea
]n cas[, cu u=a z[vor`t[, s[ nu-l mai poat[ tulbura nimeni.
Fata se jig[ri ca o scoab[ de at`tea b[t[i, ]nc`t abia se mai
\inea pe picioare. Numai p`ntecele ]i cre=tea zi cu zi,
bomb`ndu-se ne]ncetat, parc[ ]n ciuda lui Vasile.
Tocmai peste vreo trei s[pt[m`ni Vasile Baciu se nimeri s[
se ]nt`lneasc[ fa\[-n fa\[ cu Ion, pe uli\[, aproape de casa preotului. Am`ndoi avur[ o tres[rire. Fl[c[ul totu=i vru s[ treac[
]nainte, f[r[ s[ se opreasc[.
— Cum, Ioane, treci a=a parc[ nici nu m-ai cunoa=te? ]i
199
Liviu Rebreanu
zise Vasile Baciu, neput`ndu-se st[p`ni, cu un r`njet acru. N-ai
tu, b[iete, nici un pic de ru=ine?
— Da de ce s[ am? se opri Ion rece =i sfid[tor.
— Apoi nu =tii tu c[ fata mea a r[mas grea cu tine?
— Nu vreau s[ =tiu nimic!
— Nu vrei?
— Nu!
— Bine, bine — scr`=ni Vasile — numai s[ nu-\i par[ r[u,
m[i Ioane!
— Da de ce s[-mi par[ mie r[u? f[cu fl[c[ul mai ]ndr[zne\.
Mai bine ia seama s[ nu-\i par[ r[u dumitale!
— Adic[ nu vrei s-o iei? Ai?
— Nu vreau, bade Vasile! C`nd am vrut eu, n-ai vrut dumneata... Amu nu mai vreau eu, uite-a=a! sf`r=i Ion, urm`ndu-=i
calea seme\ =i cu nasul ]n v`nt.
Vasile Baciu murmur[ o sudalm[ cumplit[, ]ncle=t`nd pumnii. Lumea ]ncepu iar s[ se clatine ]n jurul lui, ]ntocmai ca
atunci ]n ograda lui Toma Bulbuc, c`nd a sim\it ]nt`ia oar[ c[
i se n[ruie sufletul. }ntinse pa=ii s[ ajung[ acas[ mai repede =i,
cum sosi, f[r[ nici o vorb[, se repezi la Ana, parc[ mai furios
ca totdeauna. Fata se pr[bu=i sub ploaia de lovituri, \ip`nd desperat[:
— Tat[, nu m[ omor]!... Nu m[ omor]! Nu m[ omor]!...
200
Ion
CUPRINS
Capitolul VI
NUNTA
1
Notarul din Gargal[u, jidov ca mai to\i notarii comunali
din Ardeal, primi pe Titu foarte c[lduros, deoarece auzise c[ e
poet =i nu voia s[ se cread[ c[ el nu =tie s[ aprecieze poezia,
mai cu seam[ fiind dintre notarii cei de mod[ veche care nu
prea =tiau mult[ carte. }i potrivi o odaie de culcare la prim[rie,
]n cabinetul unde se oficiau c[s[toriile civile, ca s[ nu-l supere nimeni =i s[ poat[ lucra ]n tihn[, c`nd i-ar veni inspira\ia,
fire=te afar[ de orele de birou.
— Poe\ii au nevoie de singur[tate =i de iubire, ]i zise notarul tr[g`nd cu ochiul. Aici ]ns[ va trebui s[ te mul\ume=ti cu
muze mai rustice! Hehehe!...
Masa o lua ]mpreun[ cu familia Friedman: not[reasa, o evreic[ habotnic[, gras[, ve=nic murdar[ =i cu obrajii ]n\esa\i de
pistrui, apoi o feti\[ de vreo cincisprezece ani, care se ]ndr[gosti
de Titu de la prima vedere, n[d[jduind c[-i va face =i ei poezii, =i ]n sf`r=it un b[ietan de vreo dou[zeci de ani, student ]n
drept, care ]nv[\a acas[ =i numai la examene se ducea la Cluj...
Totu=i Titu se sim\ea r[u aici =i, ]n sinea lui, blestema clipa
c`nd s-a ]nvoit s[ plece de-acas[ =i s[ se despart[ de Roza.
Desp[r\irea aceasta ]i r[nise inima =i-i zdrobise chiar dragostea de via\[. }ncerca s[ se m`ng`ie c[ ]n fiecare joi se va duce
cu Friedman ]n Armadia, iar de acolo, sub pretext c[ vrea s[-=i
vad[ p[rin\ii, se va repezi ]n Jidovi\a s[ str`ng[ ]n bra\e pe
doamna Lang. Dar o s[pt[m`n[ f[r[ Roza i se p[rea o
ve=nicie... Apoi mai ascundea ]n suflet =i durerea c[ nici n-a
putut m[car s[-=i ia r[mas bun de la ea la plecare. Au fost
201
Liviu Rebreanu
nevoi\i s[ se despart[ ca doi str[ini, f[r[ o s[rutare fierbinte,
f[r[ o lacrim[ alin[toare, c[ci Lang s-a nimerit s[ tr`nd[veasc[
toat[ vremea pe acas[, tocmai ]n ziua aceea. Doar o str`ngere
de m`n[ tremur[toare =i o privire ]nmuiat[ ]n regrete a putut
aduce cu sine ]n satul str[in care i se p[rea mai mohor`t ca o
temni\[... +i vina tuturor suferin\elor lui c[dea numai ]n sarcina notarului. Dac[ nu ar fi ie=it d`nsul ]n calea lui Herdelea,
nici Titu n-ar fi trebuit s[ p[r[seasc[ pe Roza... De aceea t`n[rul
privea pe Friedman =i toat[ familia lui ca pe ni=te du=mani de
moarte =i-i ura c`t se putea ]n ]mprejur[rile ]n care se g[sea.
De c`nd a ]nceput s[ iubeasc[ pe Rozica, l-a cuprins o dragoste deosebit[ pentru to\i ungurii =i ovreii, fiindc[ ea era unguroaic[ m[ritat[ cu un ovrei. Dragostea se manifesta prin
pl[cerea de a vorbi ungure=te. Venind acuma ]ntr-un sat unguresc, =i-a ]nchipuit c[, auzind =i vorbind mereu ungure=te,
va avea impresia c[ e tot ]n apropierea Rozei =i astfel ]=i va
mai r[cori dorul. |[ranii care aveau treburi pe la prim[rie vorbeau ]ns[ mai mult rom`ne=te, ]nt`i pentru c[ tuturor le era
mai la ]ndem`n[ =i apoi fiindc[ notarul ]nsu=i nu cuno=tea limba statului dec`t tocmai c`t ]i cerea slujba, iar acas[ sporov[ia
numai evreie=te sau rom`ne=te, c[ci not[reasa, cu toate
silin\ele, nu fusese ]n stare s[ ]nve\e nici o boab[ ungure=te.
Singur feciorul notarului, studentul, se pref[cea c[ nu pricepe
rom`ne=te; deoarece ]ns[ ]=i d[dea aere de gravitate savant[,
lui Titu ]i era sc`rb[ de el =i-l ocolea.
Am[r`t =i m`hnit, Titu totu=i se apuc[ serios de munca ce i-o
]mp[r\ea cu d[rnicie Friedman care, nefiind sigur c`t[ vreme va
sta la d`nsul poetul, c[uta s[ profite de h[rnicia lui spre a-=i pune
la zi lucr[rile r[mase =i ]ngr[m[dite de luni de zile. Pe Titu ]l plictisea monotonia acelora=i formule =i tipare, dar nu-l ]mpiedica de
a munci cu r`vn[ ]n a=teptarea zilei de joi, c`nd va revedea pe
Roza. Se sim\ea chiar m`ndru c[ se jertfe=te scriind „bilete de
vite“, „liste de impozite“ =i alte lucruri prozaice, ]n loc s[ pluteasc[
]n sfere senine, s[ f[ureasc[ versuri ]naripate...
Joia sosi ]mpreun[ cu o decep\ie cr`ncen[. Notarul ]i spuse
202
Ion
cu p[rere de r[u c[ nu-l poate lua cu el ]n Armadia, c[ trebuie
s[ umble negre=it prin comun[, s[ zoreasc[ str`ngerea birurilor =i s[ pun[ sechestre celor r[ma=i prea mult ]n urm[, deoarece percep\ia ]l amenin\[ cu amend[ dac[ nu va v[rsa ]n
trei zile m[car sumele de pe semestrul trecut.
Parc[ nici o zi, ]n via\a lui Titu, n-a fost mai posomor`t[ ca
joia aceasta. Fierbea, ]njura =i-=i blestema soarta v[z`nd cum
pleac[ Friedman, iar el trebuia s[ stea pe loc. Era c`t pe-aci s[
se bat[ cu b[iatul notarului, care veni s[-i \ie de ur`t =i s[ discute politic[. Pe urm[ ]=i zise c[ Friedman nu putea s[-i fac[
asemenea m[g[rie dec`t ]ndemnat de Herdelea =i ca s[-l
]nstr[ineze de Roza. Spre a se r[zbuna nu ie=i toat[ ziua din
cancelarie, arunc[ ]ntr-un col\ registrele de sechestre =i, ]n
schimb, compuse pentru Roza o scrisoare lung[ de nu se mai
ispr[vea, ]nfl[c[rat[ de patim[ =i udat[ de lacrimi, pe care voia
s[ i-o trimit[ cu un om tocmit ]nadins, chiar dac[ l-ar costa
leafa ]ntreag[ pe o lun[.
A doua zi, recitindu-=i scrisoarea, i se p[ru cam umflat[ =i o
rupse. Se mai potolise pu\in cu speran\a joii viitoare. Cum a
r[bdat o s[pt[m`n[, va mai r[bda c`teva zile. Revederea va fi
cu at`t mai pl[cut[... Notarul ]i povesti c[ s-a ]nt`lnit ]n Armadia cu Herdelea =i cu Ghighi, care ]i trimit multe s[rut[ri, =i g[si
c[ a f[cut foarte bine cru\`nd pe oameni cu sechestrele, deoarece percep\ia tocmai i-a mai acordat o am`nare cu birurile.
Joia urm[toare Titu p[\i la fel =i totu=i se m`hni parc[
mai pu\in ca ]nt`ia oar[. }ntre timp cunoscuse pe preotul
calvin, om m[runt, slab =i cu o musta\[ foarte c[runt[, =i pe
preoteasa, gras[, voinic[, ]nalt[ ca un jandarm, care erau
certa\i =i nici nu vorbeau cu notarul. Cu ace=tia ]mpreun[
Titu oc[ra ]n fiecare sear[ pe Friedman =i astfel se mai
r[corea =i-=i uita aleanul.
}n cele din urm[ totu=i trebui s[ plece prin sat, cu str[jile,
dup[ biruri. Atunci de-abia v[zu d`nsul mai bine comuna =i
oamenii. +i v[z`nd, i se str`ngea inima de remu=c[ri =i imput[ri,
=i-=i zicea din ce ]n ce mai ]ntristat:
203
Liviu Rebreanu
— Uite ce orb am fost!... Unde mi-a fost sufletul p`n[ acuma?
Gargal[ul era un sat cam de vreo dou[ ori c`t Pripasul,
a=ezat pe \[rmul st`ng al Some=ului, pe un =es drept ca masa.
}n mijloc se ]n[l\a trufa=[, cu un coco= alb ]n v`rful turnului,
biserica ungureasc[ nou[, iar ]n apropiere =coala statului, cu
coperi=ul ro=u de \igl[, cu dou[ etaje, sever[ =i poruncitoare
ca o st[p`n[ nemiloas[. Primprejur se ]n=irau numai case bune,
cele mai multe de piatr[, cu ogr[zi largi, acareturi bogate, vite
frumoase. Pe la margini, ca ni=te cer=etori fl[m`nzi, se r[zle\eau
bordeie murdare, umile, ]nvelite cu paie afumate =i, ]ntr-un col\,
ru=inoas[, se ascundea parc[ bisericu\a rom`neasc[ de lemn,
d[r[p[nat[, cu turnule\ul \uguiat de =indril[ muceg[it[.
Fiindc[ datoriile mai numeroase erau la m[rgina=i, Titu,
]ndemnat de Friedman, ]=i ]ncepu activitatea printre cocioabele pleo=tite, ]nt`mpinat pretutindeni de dul[i l[\o=i care-l
l[trau c-o ]nver=unare at`t de du=m[noas[ ca =i c`nd ar fi mirosit c[ vine cu g`nduri rele. Umbl`nd din cas[ ]n cas[ =i
r[scolind mizeria p`n[ ]n fund, se sim\i cuprins ]ncetul cu
]ncetul de o nedumerire mare =i at`t de st[ruitoare c[-i zgudui
toat[ firea, mai ales amintindu-i ]ntruna cl[dirile m`ndre din
mijlocul satului.
„Aci suntem noi, cei oropsi\i =i s[raci, pe c`nd dincolo ei
se l[f[iesc ]n bel=ug“, se g`ndi d`nsul ]n sf`r=it, intr`nd tocmai
]ntr-o c[su\[ foarte hodorogit[, cu stre=inile a=a de joase c[
trebui s[ se plece ca s[ poat[ p[trunde ]n tind[.
O bab[ uscat[, ]ncovoiat[ r[u de spinare, cu o broboad[
cenu=ie ]n cap, ]l pofti speriat[ ]n cas[, repezindu-se s[ =tearg[
cu =or\ul lavi\a, ca nu cumva s[ se murd[reasc[ domni=orul dac[
ar pofti s[ =ad[. Spaima ]ns[ ]i lic[rea ]n ochii cu care fura c`nd
pe Titu, c`nd pe cele dou[ str[ji r[mase ]n u=a tinzii.
— Apoi s[ ne ierta\i, domni=orule, c[ la noi e ur`t, murmur[ baba cu glas jalnic. Ne m[n`nc[ s[r[cia =i necazurile,
domni=orule, p[catele noastre!
Titu o privi lung =i se cutremur[ de o ru=ine ciudat[ ame-
204
Ion
stecat[ cu dezgust. B[tr`na i se p[ru o n[lucire din visurile
lui, ]ntruchip`nd mizeria =i ]ntunericul. Vru s-o lini=teasc[ cu
o vorb[ bl`nd[, dar nu ]ndr[zni s[ deschid[ gura =i-=i v`r] nasul
]n registrul de sechestre unde o g[si ]nsemnat[ cu o datorie de
peste dou[ sute de coroane. C`nd auzi baba de dou[ sute,
holb[ ochii uluit[, r[mase c`teva clipe cu gura c[scat[, apoi
]n\eleg`nd, izbucni brusc ]ntr-un hohot de pl`ns, bolborosind
desperat[:
— Vai de mine, domni=orule! Dou[ sute!... Vai de mine =i
de mine!
Lacrimile ei g`lg`iau at`ta durere ]nc`t Titu avu o ]ncle=tare
]n beregat[. Se uit[ z[pacit la str[jile din tind[ care se sc[rpinau
]n cap sub rev[rsarea de soare prim[v[ratic. Lumina vie ]l f[cu
s[ tresar[, ademenindu-l, sim\ind-o cum i se prelinge ]n suflet,
cum ]i p[trunde ]n toate taini\ele, schimb`ndu-se ]ntr-o mil[
din ce ]n ce mai l[murit[ =i mai st[p`nitoare. „Ce-s eu aici?
Ce caut eu aici?“ se g`ndi atunci d`nsul, ]n vreme ce bocetele
b[tr`nei ]i murmurau ]n urechi ca ecoul unei chem[ri
]ndep[rtate.
— Apoi, uite, bab[, trebuie s[ pl[te=ti, c[ altfel ]\i iau
z[loage =i-\i v`nd tot, tot! vorbi ]n acela=i timp gura lui cu glas
aspru care i se p[rea at`t de str[in ]nc`t de-abia ]l mai cuno=tea
=i mir`ndu-se cum poate rosti asemenea cuvinte.
— N-am nimic, domni=orule, afar[ de sufletul din oase!...
N-am!... Dar ia-mi-l, ia-mi-l!... C[ feciorul mi-i ]n c[tane de
doi ani de zile =i c`t amarul de p[m`nt ne-a l[sat Dumnezeu,
acolo zace ]n paragin[ de m[ doare inima... Numai sufletul
mi-a mai r[mas... Amu ]ncaltea ia-mi =i sufletul, domni=orule!...
}n inima lui Titu izbucni o flac[r[ nou[, ca dintr-un foc
mocnit prea ]ndelung. }n minte ]i r[s[ri ]ntrebarea chinuitoare:
„De ce s[-i iau eu sufletul? De ce eu? De ce tocmai eu?“
St[tu mult nemi=cat, f[r[ s[ rosteasc[ o vorb[ =i f[r[ s[ mai
]ndr[zneasc[ s[ ridice ochii la baba care pl`ngea mereu, ]=i
sufla nasul zgomotos, se ]nchina =i se jura. Lui ]i era ru=ine de
str[ji c[ se ]nduio=eaz[ =i totu=i n-avea puterea s[-=i ]nving[
205
Liviu Rebreanu
sl[biciunea. Pe urm[ deodat[ se zgudui, se uit[ iar ]n registru,
cl[tin[ din cap =i morm[i sup[rat:
— Atunci poate c[ sunt gre=ite socotelile? Ori ce Dumnezeu?... Ori nu se poate?... Adic[ ce gre=eli, ce...?
Se ag[\[ ]ndat[ de cuv`ntul „gre=eli“ ca un ]necat. Ie=i furios din cas[, urmat de str[jile care p[=eau nep[s[tor, cl[tin`nd
din cap ca ni=te animale trudite. Se duse drept la prim[rie =i
spuse indignat notarului c[ registrul de impozite trebuie s[ fie
gre=it. Friedman z`mbi cu superioritate =i-i r[spunse c[ garanteaz[ exactitatea socotelilor, deoarece au fost lucrate chiar
de d`nsul =i copiate de fiul s[u, un matematician de m`na ]nt`i.
Dar, dac[ \ine s[ se conving[, slobod e s[ revad[ toate capitolele, de=i, dup[ umila-i p[rere, ar fi mai bine s[ continue
sechestrele =i s[ nu mai piard[ vremea degeaba.
Titu ]=i d[du seama c[ ]n registru nu poate fi nici o gre=eal[ =i
c[-i trebuie=te doar un pretext spre a nu fi nevoit s[ mai colinde
casele de pe la margini. Se sim\ea mic =i ros de o am[r[ciune
care parc[-i s[rbezea s`ngele =i-i infiltra ]n suflet o sc`rb[ mare
de sine ]nsu=i. Zv`rcolindu-se s[-=i ]mpr[=tie sim\[m`ntul acesta,
se a=ez[ la un birou ]nc[rcat de h`r\oage =i, ma=inal, ]ncepu s[
adune, s[ scad[ =i s[ combine fel de fel de cifre, s[ r[sfoiasc[
pentru fiece nume ]n c`te cinci-=ase foliante. }n ochii lui ]ns[
r[m[sese ]ntip[rit[ at`t de ad`nc baba cu fa\a zb`rcit[ de cute =i
str`mbat[ de pl`ns, ]nc`t pe toate paginile tremura chipul ei
mustr[tor, ]n vreme ce ]n urechi ]i vuia mereu ca o imputare din
ce ]n ce mai aspr[: „Ia-mi =i sufletul, domni=orule!...“
Dup[ un r[stimp de b`jb`iri, r[bdarea ]l p[r[si. S[ri de la
mas[ aproape desperat =i porni s[ se plimbe de ici-colo prin
cancelaria colboas[, nec[jindu-se s[-=i goneasc[ vedenia babei din minte. }ncerc[ s[ fug[ cu g`ndurile la Rozica, la
]mbr[\i=[rile ei calde, la =oaptele ei dulci. }n zadar, c[ci se
pomenea cu ]nchipuirea iar[=i ]n cocioaba d[r[p[nat[, ]n fa\a
b[tr`nei schimonosite de durere, silit s[-i aud[ bocetele dojenitoare. Pe urm[ se ru=in[ c[, ]n asemenea clipe, mai poate s[
se g`ndeasc[ la Roza Lang =i-l cuprinse chiar un fel de sil[ de
206
Ion
femeia care l-a orbit at`ta vreme cu iubirea ei zv[p[iat[,
ab[t`ndu-l din calea lui.
Titu era acuma singur ]n toat[ prim[ria; str[jile sfor[iau la
]ntrecere pe b[ncile din tind[. }n ferestrele deschise larg
prim[vara z`mbea ]n odaie ca o fecioar[ ]ndr[gostit[. Pa=ii
t`n[rului, ap[sa\i, c`nd mai rari, c`nd mai gr[bi\i, r[scoleau
praful du=umelelor tocite, care, ]n ]mbr[\i=area soarelui, se
leg[na ca o boare aurit[... Deodat[ Titu se opri la o fereastr[,
cu m`inile la spate, ademenit parc[ de via\a nou[ ce izbucnea atotputernic[ dincolo de zidurile cancelariei. Privirea lui
]nt`lni peste drum =coala ungureasc[, trufa=[, str[lucind ]ntr-o
poleial[ de raze. }n curtea mare, prundit[, cete de copii zburdalnici se fug[reau =i se jucau, strig`nd plini de voio=ie,
supraveghea\i de un ]nv[\[tor t`n[r =i foarte palid, cu ochii
at`t de mari c[ de departe p[reau ochelari. Zgomotul =i veselia ajungeau ]n prim[rie mulcomite ]ntr-un murmur cald,
]ntret[iat numai rareori de \ipete scurte, mul\umite. Sufletul lui
Titu ]ncepuse s[ se mai ]nvioreze c`nd deodat[ v[zu c[
]nv[\[torul galben se umfl[ =i se rote=te ca un curcan, f[c`nd
semn m`nios unui grup de copii ce st[teau deoparte. Cum copiii r[maser[ pironi\i locului de fric[, ]nv[\[torul se duse spre
d`n=ii, amenin\`ndu-i cu degetul =i strig`nd. Titu se plec[ spre
fereastr[ =i, prin zarva de glasuri vesele, auzi totu=i limpede
cuvintele ]nv[\[torului, pline de indignare:
— Numai ungure=te!... Ungure=te!... Trebuie ungure=te!...
Ungure=te!...
}ntr-o clipire toat[ fiin\a lui Titu se schimb[ ]ntr-o ur[
cumplit[ ]mpotriva ]nv[\[torului. Sim\i o pornire n[valnic[ s[
se repead[ la d`nsul =i s[-i ]nfunde ]n inim[ cuvintele
amenin\[toare... Ni=te b[t[i de clopot zdr[ng[nir[ ]ns[ atunci
=i, ]ntr-un minut, zgomotele amu\ir[ =i curtea =colii r[mase
pustie. Numai cl[direa sc[ldat[ ]n soare privea parc[ mai
m`ndr[, mai batjocoritoare, ca o fiar[ care, dup[ ce =i-a ]nghi\it
prada, se linge lene=[ pe buze. Niciodat[ p`n[ azi nu b[gase
de seam[ c[ un lucru mort ar putea s[ exaspereze pe un om.
207
Liviu Rebreanu
Acum vedea cum casa ro=covan[ de peste drum, cu ferestrele
mari =i sclipitoare, vrea s[-l dispre\uiasc[ =i s[-l jigneasc[.
Aceasta ]l ]nfuria =i-i reamintea iar pe baba speriat[ =i cernit[
de suferin\e. „S[-i smulg eu nenorocitei =i sufletul din oase ca
pe urm[ colea s[ strige mai \an\o=: numai ungure=te!“
Ridic[ ochii mai sus deasupra =colii, spre cerul albastru,
limpede ca o p`nz[ ]ntins[ acoperind nem[rginirea. G`ndurile
lui vedeau tot satul ca pe o hart[ uria=[, p[trundeau ]n casele
frumoase, bogate, ]ngrijite, adev[rate l[ca=uri de st[p`ni
r[sf[\a\i de soart[, se plimbau prin ogr[zile m`ndre unde
]nt`lneau \[rani unguri sf[to=i, cu izmene largi ca rochiile, cu
must[\i r[sucite, hodorogind ]n gura mare... Apoi u=oare =i iu\i,
ca n[zdr[vanii din basmuri, g`ndurile ocoleau satul, poposeau ]n cocioabele nec[jite, printre al\i \[rani, ]mpov[ra\i de
nevoi, oropsi\i de Dumnezeu =i de oameni, slei\i de munc[ =i
de s[r[cie. „+i totu=i al nostru e viitorul! ]=i zise Titu ]nsenin`ndu-se. O cetate ]ncercuit[ de o o=tire descul\[! Degeaba
ne ]nfrunt[ cu =coala amenin\[toare, degeaba c`nt[ coco=ul
]n v`rful bisericii... Presiunea noastr[ nu ]nceteaz[ o clip[!
Mul\imea noastr[ ]nainteaz[ mereu... Zidurile lor me=te=ugite
se clatin[ =i se f[r`mi\esc ]ndat[ ce le atinge suflarea vie\ii noastre ]nc[tu=ate... St[p`nii tremur[ ]n fa\a slugilor! Slugile! Noi
suntem slugile! Al lor e trecutul, al nostru e viitorul!...“
}l g`dila un r`s de mul\umire. }ncrederea ]n sine ]i alungase zbucium[rile =i g`ndurile negre. }=i aduse aminte cum ]n
S[scu\a, acum vreo zece ani, c`nd a trecut spre Bistri\a, singur
v[carul era rom`n =i st[tea ]ntr-o hrub[ ]n capul satului, pe
c`nd azi, f[r[ =coal[ =i f[r[ biseric[, jum[tate comuna e
rom`neasc[. „Acolo al\i st[p`ni sunt cotropi\i ]ncetul cu ]ncetul
de slugile oropsite, dar pline de via\[!“ se g`ndi d`nsul,
sim\indu-se foarte fericit c[ are cinstea s[ fac[ parte din neamul obijdui\ilor.
C`nd fu poftit la mas[, merse at`t de bine dispus c[ ]nveseli
toat[ familia notarului, de=i era cam sup[rat[ deoarece le pierise
o g`sc[, ]ndopat[ =i ]ngrijit[ de ]ns[=i doamna not[reas[. Dup[-
208
Ion
pr`nz Titu se cufund[ ]ntr-o discu\ie pasionat[ cu Friedman =i
fiul s[u asupra rom`nilor. Studentul ]ncerca mereu s[ vorbeasc[
ungure=te, dar Titu nu r[spundea dec`t rom`ne=te, parc[ ar fi
uitat dintr-o dat[ =i cu des[v`r=ire limba cealalt[, sau parc[ s-ar
fi temut c[ ]=i va pierde graiul ]n clipa c`nd ar mai rosti un cuv`nt
unguresc. Notarul =i mai ales feciorul s[u sus\ineau cu
]nver=unare c[ politica rom`neasc[ e gre=it[ din temelie, fiind
pornit[ dintr-un sim\[m`nt de ur[ ]mpotriva st[p`nitorilor legali
ai \[rii =i c[ prin urmare se va sf`r=i printr-un faliment. Titu critica, din ce ]n ce mai ]nd`rjit, str[dania ungurilor de a ucide prin
dezna\ionalizare un neam ]ntreg cu un trecut ]ndoliat de suferin\e
=i de vitejie, =i dovedea c[, ]mpotriva acestei tendin\e criminale,
rom`nii sunt sili\i s[ lupte pe via\[ =i pe moarte.
— Pardon, pardon, ]l ]ntrerupse ]n cele din urm[ notarul,
vr`nd s[-i dea lovitura de gra\ie. Sunt sigur c[, mai cur`nd sau
mai t`rziu, =ovinismul dumitale are s[ te goneasc[ ]n Rom`nia,
ca =i pe ceilal\i martiri ai dumneavoastr[, care exploateaz[
]ncrederea bietului popor ]n c[rturarii s[i... M[ rog, ]n privin\a
aceasta eu nu m[ ]n=el niciodat[...
— Unde-i norocul s[ pot trece =i eu ]n \ar[! suspin[ Titu cu
m`ndrie.
— Las[, c[ asemenea noroace nu ]nt`rzie prea mult, zise
Friedman ironic. Ei bine, grozav a= vrea s[ te ]nt`lnesc dup[
ce vei fi cunoscut mai bine |ara Rom`neasc[! Grozav!... Ai s[
vezi dumneata acolo libertate =i fericire, dumneata care aici
c`rte=ti =i te revol\i ne]ncetat... Chiar te rog s[-mi scrii =i mie o
carte po=tal[... F[g[duie=ti?
— Desigur! strig[ Titu ]mbujorat de ]nsufle\ire. }n orice caz
mai r[u ca aci nu poate s[ fie!
— Nuuu? Z[u?... Crezi dumneata? s[ri notarul sup[rat c[
n-a izbutit s[-l dea gata. Apoi =tii dumneata c[ ]n Rom`nia dumitale nimic =i nimeni nu e stabil? Dac[ ochii dumitale se
]nt`mpl[ s[ nu-i plac[ boierului, a doua zi ai zburat... Acolo
nu-s legi =i nici administra\ie ca ]n \ara aceasta blagoslovit[ pe
care dumneavoastr[ o calomnia\i pe toate c[r[rile. Nu, dom-
209
Liviu Rebreanu
nule! Acolo bunul plac al ciocoilor dicteaz[ milioanelor de robi
]n zdren\e... S[ nu-mi vorbe=ti, te rog, mie de Rom`nia, c[ eu o
cunosc mai bine ca dumneata!... Trei ani am stat acolo ]n tinere\e,
dar n-am s[ uit p`n[ voi ]nchide ochii c`t am ]ndurat!
— }n sf`r=it, oricum ar fi, bine sau r[u, cel pu\in =tiu c[ tot
e rom`nesc =i numai rom`nesc! f[cu Titu cu un sur`s triumf[tor
care pe notar ]l s`c`ia mai tare dec`t dac[ ar fi r[cnit. +i prin
urmare nu poate veni orice fleac de renegat s[-\i impun[ s[
vorbe=ti =i s[ sim\i ca un str[in!
— E=ti un =ovinist cum nici nu mi-a= fi putut ]nchipui, nu
degeaba e=ti poet rom`n! zise studentul, c[ut`nd s[ fie ironic,
pe ungure=te.
La sf`r=itul discu\iei Titu se sim\i m`ndru ca un comandant
de oaste dup[ o b[t[lie c`=tigat[. Era mai ales mul\umit pentru c[ a avut curajul s[-=i declare f[r[ ]nconjur sentimentele
adev[rate, ca =i c`nd ar fi f[cut-o ]n fa\a unor inchizitori fioro=i.
}n amurg, ]n loc s[ se duc[ la preotul calvin ca s[ b`rfeasc[
]mpreun[ cu preoteasa apuc[turile obraznice ale notarului,
precum obi=nuia, se hot[r] brusc s[ mearg[ la preotul rom`n.
Acuma ]i era ru=ine c[, fiind aici de aproape o lun[, a legat
cuno=tin\[ cu to\i surtucarii unguri, dar n-a umblat deloc s[
vad[ m[car pe p[storul turmei descul\e =i oropsite.
Casa preo\easc[ era ]n preajma bisericu\ei, pe o uli\[ dosnic[, ]n marginea satului. Titu g[si numai pe doamna preoteas[,
o \[ranc[ sec[tuit[ de munc[, =i trei fete modeste, foarte
ru=inoase =i cam prostu\e. Toate s-au bucurat =i l-au poftit ]ndat[
]n „casa dinainte“, o odaie ]mpodobit[ cu \es[turi =i cus[turi
\[r[ne=ti =i cu o mas[ ]n mijloc, a=ternut[ cu fa\[ alb[, pe care
trona o biblie veche, legat[ ]n piele roas[, ]ntre o cruce mic[
de argint =i alta mai mare de lemn. St`ng[ciile =i sfiala fetelor,
ca =i vorbele ap[sate ale preotesei, care alt[ dat[ l-ar fi f[cut
s[ r`d[, acuma i se p[reau pline de farmec.
— Dar sfin\ia sa? ]ntreb[ d`nsul c`nd, dup[ sleirea
banalit[\ilor de rigoare, fetele amu\ir[ nemai=tiind ce se cuvine s[ vorbeasc[.
210
Ion
— E la biseric[, are o nunt[, r[spunse repede fata cea mai
mare, sl[bu\[, uscat[, cu m`inile ro=ii. Au venit adineaori ni=te
unguri s[-i cunune. C-aici a=a-i obiceiul. }nt`i se cunun[ la
biserica lor, dar pe urm[ vin =i la tata, c[ zice c[ slujba noastr[
e mai sf`nt[...
— E mai sf`nt[... repet[ Titu ma=inal.
}n cur`nd sosi =i preotul, b[tr`n, cu hainele murdare, cu
barba ne]ngrijit[ =i cu ni=te ochi bl`nzi ca de apostol. Avea
fa\a transfigurat[ de o mul\umire m`ndr[. D[du m`na cu Titu,
]l a=ez[ la mas[, porunci fetelor s[ aduc[ un pahar de vin =i
apoi, c`nd r[maser[ singuri, ]i zise cu o imputare u=oar[,
fr[\easc[:
— M[ bucur, fiule, c-ai mai venit =i pe la noi... A=a se =i
cade. C[ci trebuie s[ ne iubim unii pe al\ii to\i cei de-o limb[
=i de-o lege. De aceea m-am mirat =i m-a durut c[ ne-ai ocolit
p`n[ azi...
Titu plec[ fruntea parc-ar fi a=teptat o binecuv`ntare =i rosti domol, ca un vinovat mustrat de remu=care:
— Iart[-m[, p[rinte!
2
Zvonul =i apoi =tirea c[ Ion nu vrea s[ ia de nevast[ pe
Ana, de=i nu t[g[duie=te c[ cu d`nsul a r[mas ]ns[rcinat[, se
r[sp`ndi, mai ales cu ajutorul Zenobiei, ]n tot satul. Celor ce
spuneau c[ nu o ia fiindc[ nu se ]nvoie=te de zestre cu Vasile
Baciu, le astupau gura cei ce =tiau c[ fl[c[ul nici nu vrea s[
stea de vorb[ cu tat[l fetei =i c[ deci =i-a b[tut joc de ea ]nadins
=i numai ca s[ se r[zbune pe Baciu pentru c[ nu i-a dat-o de
bun[voie, ba ]nc[ odinioar[, la hor[, l-a =i bruftuluit de fa\[ cu
toat[ lumea. }n casa Herdelea ]ns[ purtarea lui Ion era privit[
ca o murd[rie f[r[ pereche. B[t[ile ce le suferea Ana din pricina lui st`rneau zilnic valuri de lacrimi =i explozii de mil[ pentru
victima „pra=c[ului“ Glaneta=ului, cu toate c[ p`n[ atunci fata
lui Vasile nu se bucurase de nici o considera\ie ]n familia
]nv[\[torului. De c`te ori auzeau c[ Baciu bate pe Ana,
211
Liviu Rebreanu
am`ndou[ fetele lui Herdelea pl`ngeau cu hohote =i blestemau
pe Ion, av`nd de partea lor f[\i= =i pe d[sc[li\a, care nu se ostoia p`n[ ce nu striga din cerdac spre casa Glaneta=ului: „S[
v[ fie ru=ine obrazului!“ De=i nu se ar[ta, ]nv[\[torul se indigna
tot at`t de mult ca =i muierile, fiind un sentimental f[r[ seam[n
=i av`nd oroare de b[taie, ]nc`t chiar ]n =coal[, c`nd se
]nt`mpla s[-l scoat[ din s[rite vreun copil =i s[-i trag[ dou[trei la palm[, avea remu=c[ri zile de-a r`ndul. Laura mai
]ncerc[ de c`teva ori s[ explice fl[c[ului c[ nu-i =ade frumos
ceea ce face, dar Ion parc[ ]nnebunise, t[cea =i r`njea ca un
c`ine turbat.
— Nici n-am mai v[zut a=a blestem[\ie, murmura Herdelea, cl[tin`nd din cap, seara c`nd vorbeau de feciorul
Glaneta=ului. Parc[-mi pare r[u acuma c[ nu l-am l[sat s[ fi
stat ]n temni\[, s[-i mai treac[ buiecia...
De altfel Ion ]nsu=i tr[ia ]ntr-o tulburare at`t de ciudat[, c[
aproape nu-=i d[dea seama ce mai voia =i unde vrea s[ ajung[.
De c`nd a ]nfruntat pe Vasile Baciu i se p[rea c[ toat[ lumea
]l du=m[ne=te =i totu=i se sim\ea mai fericit ca totdeauna. Aci
era de o veselie uimitoare, glumea cu cine-i ie=ea ]n cale, aci
se ]nfuria =i suduia din senin, c[ut`nd oricui ceart[ =i b[taie.
Mai ales c`nd ]i pomenea cineva de Ana se zbor=ea =i fulgera;
ba ]n cele din urm[ ajunse s[ vad[ un vr[jma= de moarte ]n
oricine rostea ]n fa\a lui numele ei sau pe al lui Vasile. }ntr-o
duminic[, tocmai ]n vremea liturghiei, b[tu crunt pe tat[l s[u,
pentru c[ ]l sf[tuise, foarte pe departe, s[ caute s[ se ]n\eleag[
cu Vasile Baciu, c-ar fi auzit c[ acuma ar fi bucuros s[-i dea
fata =i chiar o zestre frumoas[.
Avea uneori clipe c`nd ]=i zicea c[ se poart[ ca un
prost[nac, alerg`nd dup[ cai verzi, ]n loc s[ stea de vorb[ cum
se cuvine =i s[ ]ncerce o ]nvoial[ cinstit[. Se g`ndea atunci c[
Vasile Baciu, ]nc[p[\`nat cum e, poate s[ se r[zg`ndeasc[, s[
lase pe Ana s[ nasc[ =i s-o \ie acas[ cu copilul p`n[ ce va
veni altul s-o cear[ de nevast[. Au mai fost =i alte fete cu copii
din flori care totu=i s-au m[ritat, dar ]nc[ fata bog[ta=ului Va-
212
Ion
sile Baciu?... Asemenea ]nchipuiri ]l f[ceau ]ns[ mai d`rz. „Mai
bine s[ r[m`n tot calic, dec`t s[ m[ frece ei pe mine!“ ]=i
r[spundea cu un sim\[m`nt de mare mul\umire.
C`teodat[ ]i venea s[ izbucneasc[, s[ strige ]n gura mare
c[ =i-a ]mplinit g`ndul, c[ de acum poate avea =i p[m`nt =i de
toate, numai s[ vrea d`nsul, c[ci toate numai de voin\a lui
at`rn[. A=teptarea de azi ]i umplea fiin\a de o pl[cere
nemaisim\it[. Tocmai fiindc[ i-ar fi fost u=or s[ puie cap[t tuturor ne]n\elegerilor, nu se ]ndura, parc[ s-ar fi temut c[, ]ndat[
ce va fi dob`ndit ce a r`vnit at`t de vijelios, vor ]ncepe poate
alte zbucium[ri, necunoscute =i mai grele.
}ntr-una din zilele acestea fu chemat grabnic la judec[torie
]n Armadia, printr-un aprod trimis ]nadins dup[ d`nsul. Se duse
]ndat[, nep[s[tor, f[r[ s[ se sf[tuiasc[ cu nimeni, ca =i odinioar[, c`nd cu p`ra lui Simion Lungu. Nici capul nu-l mai durea de ce i s-ar putea ]nt`mpla acolo, de vreme ce planul lui a
izbutit =i fericirea e at`t de aproape, c[ doar s[ ]ntind[ m`na
s-o culeag[.
Un domn str[in, gros =i gras, cu ochelari negri, cu fa\a plin[
=i rotund[ ca o lun[, ]l ]ntreb[ cine i-a f[cut jalba ]mpotriva
domnului judec[tor. Ion nu st[tu pe g`nduri nici un minut, ci
spuse ]ndat[ c[ Herdelea i-a f[cut-o... Numai dup[ ce-a ispr[vit
=i a v[zut pe preotul Belciug al[turi de judec[torul m`nios,
mai la o parte, =i-a dat seama c[ s-a pripit =i =i-a adus aminte
cum a f[g[duit ]nv[\[torului de at`tea ori c[ nu-l va vinde nici
]n ruptul capului. De aceea c[ut[ s-o dreag[, ad[ug`nd c[ el a
st[ruit la Herdelea =i l-a rugat ]n genunchi p`n[ l-a ]nduplecat.
Domnul str[in ]ns[ nu-l mal ascult[, fiind ocupat s[ dicteze
ceva pe ungure=te altui domn care scria foarte repede la un
birou. Dup[ un r[stimp apoi domnul str[in, care vorbea stricat rom`ne=te, ]l ]ntreb[ dac[ s-a g`ndit bine ce a f[cut, iar
c`nd d`nsul r[spunse c[ s-a g`ndit, ]i zise c[ pl`ngerea lui e
mincinoas[ =i, prin urmare, ]n loc de dou[ s[pt[m`ni, acuma
poate s[ fie ]nchis dou[ luni, de nu =i mai mult... Ion, cu o
]nf[\i=are nep[s[toare, t[cu. Pe urm[ un aprod ]l scoase afar[.
213
Liviu Rebreanu
P`n[ ce ajunse ]n uli\[, fl[c[ul se mai g`ndi c[ n-ar fi trebuit
s[ v`nd[ pe Herdelea. }n uli\[ ]=i zise c[ =i ]n temni\e oameni
trebuie s[ stea =i c[ ori o s[pt[m`n[, ori o lun[, tot un drac
e... Apoi toat[ afacerea aceasta fu ]ngropat[ sub noianul grijilor
cu Ana, cu Vasile Baciu, cu p[m`nturile lor care vor fi ale lui...
Fiindc[ Ion, de la o vreme ]ncoace nu mai mergea a=a de
des pe la Herdelea ca ]nainte =i niciodat[ n-a deschis vorba
despre ]ncurc[turile lui cu Ana, familia ]nv[\[torului de-abia
dup[ vreo s[pt[m`n[ =i ]nt`mpl[tor a aflat cum odrasla
Glaneta=ului nici n-a vrut s[ asculte pe Vasile Baciu c`nd a
]ncercat s[-l descoase asupra g`ndurilor lui cu fata batjocorit[.
Domni=oarele =i doamna convinser[ lesne pe Herdelea c[ el,
ca ]nv[\[tor =i om luminat, e dator s[ intervin[, s[ pov[\uiasc[
=i la nevoie s[ dojeneasc[ pe „destr[b[latul care nu mai are
fric[ nici de Dumnezeu =i nici de oameni“. M[gulit, ]nv[\[torul
chem[ ]ndat[ pe Ion, care r[spunse c[ vine, numai s[ arunce
]nt`i ni=te ogrinji ]n ieslele Dumanei.
— P[cat c[ nu-i aici =i Titu, murmur[ Herdelea, a=tept`nd
aproape mi=cat s[ soseasc[ fl[c[ul. Am b[gat de seam[ c[ Titu
are mult[ influen\[ asupra nebunului... Ei, dar acuma s[racul
Titu cine =tie cum se trude=te ]n Gargal[u! C[ci de, p`inea cea
de toate zilele greu se agonise=te =i cu mult[ sudoare!
Ion intr[, dar de la primele cuvinte se burzului, se ro=i, se
]nfurie =i cur`nd i-o tr`nti, f[r[ ru=ine, ]nv[\[torului:
— Dar mai l[sa\i-m[ ]n seama necuratului, c[ doar nici eu
nu-s copil =i =tiu bine ce fac =i cum trebuie s[ m[ port!... Apoi
z[u a=a!... N-o iau, domnule ]nv[\[tor, pentru c[ n-am poft[ s-o
iau. +i drept s[ v[ spun, mi-i ur`t[ Ana ca mama p[durii =i nu
mi-ar mai trebui, s[ =tiu c[ badea Vasile mi-ar pune colea-n
palm[ tot hotarul Pripasului... Ce-s eu vinovat c-a r[mas ea cu
p`ntecele la gur[? Io-s vinovat? Ea-i de vin[, c[ de nu i-ar fi
pl[cut, nu s-ar fi l[sat... C[ doar n-am rugat-o eu, p[catele mele...
Herdelea se cruci ascult`ndu-l =i amu\i, iar fetele fugir[ ]n
salon ca s[ nu fie nevoite s[ mai aud[ asemenea vorbe p[g`ne.
Numai d[sc[li\a nu-=i pierdu cump[tul, ci aprinz`ndu-se de
214
Ion
indignare, ]i zise, c[ut`nd totu=i s[-=i p[streze demnitatea:
— Nu \i-i ru=ine \ie, m[i b[iete, s[ vorbe=ti a=a ]n fa\a
noastr[, oameni cumsecade? Astea-s vorbe de om zdrav[n?
Nici \iganii cei mai nemernici n-ar ]ndr[zni s[ fac[ =i s[ gr[iasc[
precum ]ndr[zne=ti tu! Frumos ]\i st[, n-am ce zice... Noi te-am
crezut mai de treab[ =i mai a=ezat ca pe al\ii, dar v[d c[ n-ai
pereche ]n blestem[\ii... Da, da, bine-a zis cine-a zis c[ din
coad[ de c`ine nu faci p`n[-i lumea sit[ de m[tase... Foarte
bine a zis...
— Las[-l, drag[, las[-l mai ]ncet, c[-i t`n[r =i nu =tie ce
vorbe=te, interveni Herdelea ]mp[ciuitor, uit`ndu-=i hot[r`rea
energic[ de adineaori ]n fa\a ]nd`rjirii fl[c[ului. }ncerc[ apoi
s[-l ]mbl`nzeasc[ reamintindu-i c[, de c`te ori i-a ascultat sfaturile numai bine i-a mers, =i st[ruind mai ales asupra p[\aniei
cu Simion Lungu, c`nd fusese c`t pe-aci s[-i putrezeasc[ oasele prin cele temni\e =i c`nd numai jalba pe care i-a f[cut-o
d`nsul l-a sc[pat teaf[r.
}nv[\[torul n-apuc[ s[ ispr[veasc[. Pe Ion bl`nde\ea aceasta
]l sugruma fiindc[ ]l silea s[ se ru=ineze. Dar nevr`nd s[ se
dea ]nvins, ]=i aduse aminte de domnul str[in de la judec[torie
=i s[ri m`nios, strig`nd:
— C[ bine m-ai sf[tuit, domnule ]nv[\[tor! Mai bine nu
m[ sf[tuiai =i m[ l[sai ]n pace s[ stau ]nchis atunci dou[
s[pt[m`ni, dec`t s[ stau amu dou[ luni ori poate =i doi ani!...
Las[ c[ am aflat =i noi cum s-au ]ntors lucrurile, ca doar nu
suntem tocmai a=a de pro=ti...
— Vas[zic[ asta \i-e recuno=tin\a, m[i Ioane? zise Herdelea ]nfrico=at de ]ndr[zneala feciorului. Dup[ ce m-ai rugat
o sear[ ]ntreag[, =i tu =i ai t[i, s[ nu te las, acuma ai obraz
s[-mi faci imput[ri? Ui\i c[ tot pl`ngerea mea te-a sc[pat de
temni\[...
— M-a sc[pat, cum s[ nu m[ scape... Zi mai bine c[ \i-ai
b[tut joc de ne=tiin\a mea cum nici n-a= fi putut crede, c[ doar
mai frumos cum m-am purtat eu cu dumneavoastr[ nu s-a purtat nimeni... Dar amu nu-i nimic! S[ fim s[n[to=i! De-amu oi
215
Liviu Rebreanu
=ti =i eu s[ m[ feresc =i s[ umblu dup[ capul meu... S[ dea
Dumnezeu noapte bun[!...
Ie=i repede, tr`ntind u=a =i bodog[nind p`n[ acas[.
At`ta obr[znicie ]ncremeni chiar =i pe doamna Herdelea,
]nc`t de-abia ]ntr-un t`rziu putu zice:
— A ]nnebunit de tot becisnicul! ceea ce se potrivea =i cu
p[rerea domni=oarelor care, reap[r`nd, nu mai =tiau cum s[-=i
arate revolta.
P`n[ noaptea t`rziu uimirea nu se potoli ]n casa Herdelea. Asemenea necuviin\[ din partea unui s[tean nu li se mai
]nt`mplase niciodat[... +i sup[rarea tuturor era mai mare pentru c[ tocmai Ion dovedea at`ta nerecuno=tin\[ =i lips[ de
respect. Fiindc[ to\i l-au iubit, acuma to\i ]l oc[rau la
]ntrecere. Familia ]nv[\[torului ]l privise ]ntotdeauna ca pe
un om al casei, mai iste\ =i mai sp[lat ca ceilal\i \[rani. Herdelea se m`ndrea c[ l-a avut elev =i-1 l[uda pretutindeni. Ce-i
drept, =i Ion fusese ve=nic s[ritor =i nu se codea, dac[ i se
cerea, ba s[ alerge p`n[-n Jidovi\a sau Armadia, ba s[ mai
sfarme ni=te lemne pentru buc[t[rie... }n serile lungi de iarn[,
c`nd plictiseala omoar[ satele, c`nd de frica ei oamenii se
culc[ odat[ cu g[inile, feciorul Glaneta=ului petrecea de
multe ori ]n casa ]nv[\[torului, ascult`nd sau spun`nd basmuri, c`nt`nd ori juc`nd loton =i durac... }ns[=i doamna
Herdelea, care nu-=i ascundea dispre\ul fa\[ de pro=ti, cum
le zicea d`nsa \[ranilor, cu Ion vorbea ca =i cu o persoan[
de seama ei, mai ales c[ el =tia s[ p[streze totdeauna bunacuviin\[. +i acuma, acela=i Ion nu se ru=ineaz[ s[ r[cneasc[
=i s[ amenin\e pe domnul ]nv[\[tor!
— Dac-ar fi fost acas[ Titu, sunt sigur[ c[-l plesnea! zise
Ghighi, r[zboinic[.
Herdelea ]ns[ mai mult se ]ntristase dec`t se m`niase. Din
toate vorbele lui Ion, ]l izbir[ ]ndeosebi cele despre pl`ngerea
]mpotriva judec[torului. Apoi o b[nuial[ ]i s[get[ inima: dar
dac[ nebunul s-a apucat s[ spuie pe undeva cine i-a f[cut
jalba?... Nu mai v[zuse de mult pe Ghi\[ Pop de la judec[torie,
216
Ion
dar parc[ sim\ea c[ comisiunea de anchet[ trebuie s[ fi umblat prin Armadia =i deci se prea poate s[ fi fost chemat =i Ion...
Atunci nenorocirea e pe drum...
— Te pomene=ti c[ mai dam =i de belea din pricina
reclama\iei cu obraznicul [sta! vorbi Laura care, de c`nd se
logodise, ]mperechease seriozitatea cu pesimismul.
— Nu m-a= mira deloc! ad[ug[ d[sc[li\a m`ng`indu-=i gura
=i nasul. De la astfel de pro=ti te po\i a=tepta la tot ce-i mai r[u!
— Hodoronc-tronc! f[cu Herdelea. L[sa\i, c[ nu-i nici
dracul a=a de negru cum se pare... O fi blestemat Ion, dar r[u
nu-i! Omul o fi av`nd cine =tie ce necazuri, s-apoi la necaz
omul vorbe=te vrute =i nevrute!
}n vreme ce sufletul ]i s`ngera de presim\irea nenorocirii,
trebui s[ z`mbeasc[, s[ glumeasc[ =i s[ conving[ familia c[
nu-i nici o primejdie... D[sc[li\a =i fetele, obosite de indignare,
dormir[ ca sc[ldate. Numai Herdelea se fr[m`nt[ toat[ noaptea cu ochii deschi=i, speria\i, c[ut`nd zadarnic s[ ]nece ]n
]ntuneric vedeniile ap[s[toare...
3
Preotul Belciug, fiind ]nnegrit ]n pl`ngerea lui Ion la fel cu
judec[torul, fusese chemat ca informator ]n fa\a comisiunii,
prezidat[ de primul procuror al tribunalului din Bistri\a.
R[spunse sur`z`nd cucernic la toate ]ntreb[rile, sim\indu-se
curat ca floarea spinului =i nevr`nd s[ par[ c[ e cuprins de
vreo pornire du=m[noas[ fa\[ de nimeni, de=i ]n sufletul lui
fierbea ]mpotriva lui Ion care a cutezat s[-l p`rasc[. De altfel
]i veni foarte u=or s[ se l[mureasc[, av`nd doar s[-=i repete
declara\iile f[cute cu prilejul procesului din care se ]n\elegea
c[ feciorul Glaneta=ului este un element periculos pentru ordinea legal[ din Pripas =i c[, ]n interesul ob=tesc, trebuia
negre=it scuturat pu\in ca s[-=i vie ]n fire.
— Nu sunt om de legi =i deci nu pot vorbi dec`t ca un
simplu profan, f[cu d`nsul drept ]ncheiere. Totu=i mi s-a p[rut
217
Liviu Rebreanu
=i mi se pare c[ domnul judec[tor n-a fost destul de sever cu
delicventul. De altminteri, cea mai bun[ dovad[ c[
amenin\area pedepsei n-a avut efectul dorit este ]n afar[ de
]ns[=i pl`ngerea aceasta, care constituie o calomnie prea
]ndr[znea\[, este, zic, faptul c[ chiar acuma reclamantul e
eroul unui scandal cum nu s-a mai pomenit ]n satul nostru...
C`nd ]ns[ preotul auzi din gura lui Ion ]nsu=i c[ Herdelea
este autorul adev[rat al pl`ngerii, se ro=i de mare m`nie. „Asta-i
culmea ipocriziei! se g`ndi el. Pe de o parte ]mi vine la colindat =i m[ pofte=te la logodna fetei, iar pe de alt[ parte m[ t`r[=te
pe la judec[\i! }n sf`r=it, bine c[ s-a f[cut lumin[!“
De-acuma era dovedit c[ ]nv[\[torul i-e du=man =i prin urmare se credea ]ndrept[\it s[ caute =i el s[-l loveasc[ =i ]nc[
tocmai c`nd ]i va fi lumea mai drag[. „Dac[-i vorba de f[cut
r[u, apoi am s[-i ar[t c[ nu e greu deloc!“ se hot[r] d`nsul.
Cu c`t i se ]nr[d[cin[ ]n suflet convingerea c[ Herdelea e
marele vinovat, cu at`t g[si mai multe ]mprejur[ri u=ur[toare
pentru Ion care, la urma urmelor, nu poate fi dec`t victima
intrigilor ]nv[\[torului. }l comp[timi =i-i p[ru r[u c[ a fost nevoit
s[ m[rturiseasc[ ]mpotriva bietului fl[c[u. Se g`ndi tot mai des
la d`nsul =i din ce ]n ce cu mai mult[ duio=ie. Adic[ pentru ce
]l urm[rise cu at`ta ]nver=unare? Acuma, chibzuind mai bine
lucrurile =i ]nt`mpl[rile, recuno=tea c[ s-a pripit c`nd l-a dojenit
]n biseric[ =i c-a gre=it ]ndemn`nd pe Simion Lungu s[-l
p`rasc[. Da, da, s-a pripit, c[ci dreptatea adev[rat[ a fost de
partea lui Ion... Deci trebuie s[ ]ncerce s[-=i r[scumpere
gre=elile =i s[ fac[ ceva pentru s[rmanul om oropsit. +i, fiindc[
=tia bine ne]n\elegerile dintre el =i Vasile Baciu, ]=i propuse s[-i
]mpace, conving`nd pe Ion s[ ia pe Ana, iar pe Baciu s[-i
]mplineasc[ dorin\ele ]n ce prive=te zestrea. De altfel, dac[ ar
izbuti, ar ]mpr[=tia =i ru=inea ce apas[ asupra satului din pricina lor. Adev[rat c[ Ana nu-i nici ]nt`ia, nici ultima fat[ care a
p[c[tuit: pe valea Some=ului sunt chiar unele sate unde mai
toate miresele umbl[ cu copila=ul de m`n[. }n Pripas ]ns[, de
218
Ion
c`nd e Belciug ]n fruntea credincio=ilor, nu s-au pomenit copii
din flori. +i apoi ceea ce face Vasile Baciu e strig[tor la cer.
Bine, a gre=it fata =i e vinovat[, dar pentru o gre=eal[ nu po\i
s[ omori un om. At`ta cruzime nu s-a mai auzit. S-a dus vestea =i prin alte comune cum o las[ ]n fiecare zi v`n[t[ =i zdrobit[ de b[taie...
Preotul mai cump[ni c`t[va vreme planul, ca s[ nu aib[
pe urm[ s[-=i impute iar vreo pripire. Din zi ]n zi ]ns[ ]l g[sea
mai m[re\. Herdelea are s[ ]ng[lbeneasc[ de necaz c`nd va
afla c[ p`n[ =i Ion al Glaneta=ului, unealta lui nenorocit[, tot
la popa caut[ ad[post sufletesc. Apoi, ]n afar[ de recuno=tin\a
fl[c[ului, va dob`ndi =i ]ncrederea lui Vasile Baciu, pe care
p[\ania fetei l-a pr[p[dit =i care ar fi bucuros acuma s-o vad[
m[ritat[ chiar =i cu feciorul Glaneta=ului, m[car c[ s-a jurat =i
s-a l[udat at`ta c[ nu i-o d[ nici mort. Aici Belciug sim\ea o
nou[ arsur[ a con=tiin\ei sale, c[ci =i el ]l asmu\ise odinioar[
pe Baciu s[ nu-=i nefericeasc[ fata cu un destr[b[lat b[t[u= =i
t`lhar... }n sf`r=it preotul mai n[d[jduia c[ din ]mp[carea aceasta poate s[ foloseasc[ =i biserica cea nou[ ceva. C[ci r`vna
lui cea mai scump[ ]n via\[ era s[ vad[ ]n[l\`ndu-se un sf`nt
loca= de piatr[, falnic =i frumos, ]n locul celui vechi =i d[r[p[nat
care ]i f[cea necinste at`t lui, c`t =i satului ]ntreg. De vreo zece
ani aduna ban peste ban, cu o patim[ mereu cresc`nd, contribuind el ]nsu=i cu aproape toate veniturile bisericii =i
impun`ndu-=i singur toate economiile ]n favoarea visului s[u.
Realizarea ]ncepuse printr-o colect[, f[cut[ de doi s[teni
frunta=i, Toma Bulbuc =i +tefan Hotnog, prin toate comunele
Ardealului, cu o scrisoare de ]nvoire din partea episcopului.
Trebuind bani mul\i, Belciug c[uta s[ insufle =i \[ranilor ambi\ie
de a d[rui pentru biserica cea nou[ la toate prilejurile, dar mai
ales la nun\i, la botezuri, la mor\i... Din nenorocire, credincio=ii
erau mai greoi la pung[ ca p[storul, ]nc`t de-abia acuma se
putuser[ ]ncepe tratative cu c`\iva arhitec\i vesti\i din Bistri\a,
=i ]nc[ nu se =tia dac[ suma adunat[ va ajunge... }n reveriile
lui cucernice, Belciug vedea noua biseric[ triumf[toare,
219
Liviu Rebreanu
tr`mbi\`nd lumii silin\ele vrednice ale unui preot modest. Ba
mai vedea =i bisericu\a cea veche, a=a s[rac[ =i umil[ cum
era, mutat[ ]n satul S[scu\a, unde rom`nii se ]nmul\iser[ =i,
neav`nd unde s[ se ]nchine, veneau duminicile ]n Pripas s[
asculte sf`nta liturghie... Numai s[-l ]nvredniceasc[ Dumnezeu
s[-=i poat[ continua opera =i s[ lumineze sufletele oamenilor.
Duminic[, ]nainte de a ]ncepe slujba, puse pe primar s[
porunceasc[ lui Vasile Baciu s[ vie la d`nsul acas[, dup[-amiaz[, ]mpreun[ cu Ana, iar straja fu ]ns[rcinat[ s[-i trimit[ pe
Ion, ]mpreun[ cu Glaneta=u =i Zenobia. Nu voia s[ se =tie de
ce-i cheam[ =i nici s[ b[nuiasc[ unii c[ a poftit =i pe ceilal\i.
„Cum sunt de ]nd`rji\i am`ndoi, ar fi ]n stare s[ nici nu vie, ]=i
zise Belciug, fr`ng`ndu-=i m`inile cu ]nfrigurare. Pe c`nd a=a,
dac[ se vor ]nt`lni fa\[ ]n fa\[ ]n casa mea, nu se poate s[ nu
cad[ la ]nvoial[!“
Cei dint`i sosir[ Vasile Baciu cu fata. |[ranul era pu\in
cherchelit fiindc[ se gr[bise s[ ]nghit[ o jum[tate de rachiu
mai ]nainte de a-i fi spus primarul vorba preotului, iar Ana avea
ochii umfla\i =i ar=i de pl`ns =i ]ncerca zadarnic s[-=i ascund[
p`ntecele sfid[tor de rotund. Pe el ]l pofti s[ =ad[, pe c`nd ea
r[mase ]n picioare, cu ochii ]n p[m`nt, l`ng[ u=[.
Ca s[ nu-i dea vreme s[ r[sufle, Belciug ]l lu[ repede, c[
face r[u de-=i st`lce=te fata, c-a ajuns de r`sul lumii, c[ omul
la nenorocire s[ nu-=i piard[ judecata, c[ Ana a gre=it, dar orice
gre=eal[ se poate ]ndrepta cu bun[voin\[, dar ]nc[p[\`narea e
mama tuturor relelor, c[ doar nici Ion nu-i \igan, ba ]nc[-i fecior s`rguitor =i iste\, de=i n-are avere, =i poate s[ fie un ginere
mai de treab[ ca mul\i al\ii... Ana izbucni ]n lacrimi, iar Vasile
Baciu r[spunse ]nduio=at =i am[r`t:
— Da cum n-a= vrea eu, domnule p[rinte? N-am ]ncercat
eu ]n toate chipurile? L-am =i rugat, eu, om b[tr`n... Dar nu
vrea nici m[car s[ m[ asculte. Nu vrea =i nu vrea. A batjocorit-o =i amu ne freac[... Apoi ce s[ mai =tiu eu face? Dumneata e=ti om sf`nt =i drept =i ]n\elept... }nva\[-m[ dumneata =i
eu fac orice!
220
Ion
Preotul ]=i petrecu m`na prin p[r, mul\umit de r[spunsul
\[ranului, =i tocmai se preg[tea s[-l pov[\uiasc[ s[ nu fie
zg`rcit, c[ doar pentru odrasla lui d[, iar nu pentru str[ini, c`nd
auzi pa=i de opinci ]n tind[ =i apoi un cioc[nit sfios ]n u=[.
— Intr[! murmur[ d`nsul repede, ]nc`ntat. Glaneta=u deschise ]ncet =i cu respect u=a =i ]=i puse ]ndat[ c[ciula jos l`ng[
cuptor, ]n vreme ce Zenobia =i Ion intrar[ mai cu curaj =i d`nd
bun[ ziua. To\i trei se ar[tar[ uimi\i v[z`nd pe Baciu =i pe Ana,
cu toate c[ at`t ei c`t =i ceilal\i b[nuiser[ de ce au fost chema\i.
Belciug d[du m`na cu Glaneta=u =i cu Ion, arunc`nd o privire
la Vasile Baciu, prin care parc[-l poftea s[ priceap[ c`t de mult
]i cinste=te, pe urm[ vorbi fl[c[ului cu un glas bl`nd, ]nvelind
dojana ]n rug[ciune:
— Aud =i nu cred c[ tu n-ai vrea s[ iai pe fata asta nenorocit[, dup[ ce vezi bine =i recuno=ti c[ e=ti vinovat =i c-ar
trebui s[-\i ]mpline=ti datoria cre=tineasc[... Apoi a=a nu-i frumos, m[i Ioane! C[ fata ur`t[ nu-i, de neam r[u nu-i, pe drumuri nu-i... Spune =i tu, nu vorbesc eu bine?... Tu de asemenea e=ti un b[iat cumsecade, cuminte, a=ezat... Cum se poate
una ca asta?
— D-apoi, domnule p[rinte, b[iatul ar vrea, r[spunse
Glaneta=u ]n locul fl[c[ului, sc[rpin`ndu-se ]n cap =i cu ochii
la Vasile Baciu. Cum s[ nu vrea, domnule p[rinte, ad[ug[ iar
dup[ o pauz[, dar oprindu-se iar scurt, parc[ n-ar ]ndr[zni s[
sf`r=easc[, pe c`nd Ion plec[ fruntea cu o mi=care ce voia s[
arate c[ da, ]ntr-adev[r el ar vrea.
Se l[sa o t[cere mai lung[ =i pe urm[ deodat[ se pornir[ s[
vorbeasc[ ]n acela=i timp =i Vasile, =i Ion, =i Glaneta=u. Preotul ]ns[ le curm[ av`ntul, f[c`nd un semn cu m`na, =i le zise
blajin, cu un z`mbet cucernic =i ]mp[ciuitor:
— Iac[ de-asta v-am adunat! Acu s[ v[ tocmi\i =i s[ v[
]nvoi\i ca oamenii, c[ vrajba-i bun[ numai ]ntre \igani...
Belciug se a=ez[ tacticos la mas[ =i apoi ridic[ ochii la
d`n=ii, a=tept`nd tocmeala =i p[str`ndu-=i pe buze sur`sul
binevoitor pentru to\i. B[rba\ii ]ns[ st[teau ]ncurca\i, cu privi-
221
Liviu Rebreanu
rile a\intite asupra lui, ca =i c`nd ]ntr-]nsul ar vedea singura lor
m`ntuire. Zenobia ofta des =i-=i d[dea ochii peste cap, vr`nd
astfel s[ arate tuturor c[ e p[truns[ de seriozitatea clipei, iar
Ana, topit[ de ru=ine, pl`ngea ]n[bu=it, c[ut`nd s[ se fac[ c`t
mai mic[ =i s[-=i acopere p`ntecele cu m`inile ]ncruci=ate pe
care picura ]n r[stimpuri c`te-o lacrim[ fierbinte... Se auzea
aspru tictacul ceasornicului de pe scrin, acoperit numai c`teva
clipe de uruitul unei c[ru\e pe uli\[... }n t[cerea ce st[p`nea
ca o du=m[nie mut[, zb`rn`i apoi deodat[ vocea lui Vasile,
gros =i r[gu=it, ]nc`t to\i parc[ se speriar[ =i ]ntoarser[ capetele
spre d`nsul:
— Eu nu m[ codesc deloc, domnule p[rinte... Eu ]i dau
fata... Uite-o! S[ =i-o ia =i s[ fie s[n[to=i!
Vorbele acestea des\elenir[ amor\eala a=tept[rii. Ion se
mi=c[ pe scaun, ]=i drese glasul pu\in =i zise lini=tit, dar uit`ndu-se numai sub mas[, la picioarele preotului, ]ntinse =i ar[t`nd
t[lpile ghetelor pe care se prelingeau vine sub\iri de ap[ murdar[ din noroiul lipit pe margini:
— Nici eu nu m[ codesc, c[ m-ar bate Dumnezeu, numai
c[ vreau s[ =tiu ce iau =i ce-mi d[... Am dreptate, domnule
p[rinte, ori n-am?
Am`ndoi se adresau numai preotului =i nici nu se uitau unul
la altul. Nimeni nu lua ]n seam[ pe Ana =i deci nimeni nu v[zu
cum ]nseninarea alung[ spaima din ochii ei, pe m[sur[ ce
cuvintele b[rba\ilor se ]nmoaie =i se apropie.
— }i dau fata acuma, iar dup[ moartea mea, lor le r[m`ne
tot ce am agonisit, c[ doar n-am s[ duc nimic pe cealalt[
lume... C`t tr[iesc ]ns[ nu vreau s[ r[m`n pe drumuri =i s-ajung
la b[tr`ne\e s[ cer de poman[, f[cu Baciu mai r[spicat, mereu
cu privirea spre Belciug.
— D-apoi cu fata ce s[ fac eu, bade Vasile? se ridic[ atunci
=i Ion aprins. Spune-mi dumneata, ce s[ fac? Am eu avere ca
dumneata, am eu p[m`nt?... Ori dumneata vrei s[ ne b[g[m
slugi am`ndoi ca s[ nu pierim de foame?
— S[ munci\i =i s[ v[ face\i! strig[ Vasile Baciu.
222
Ion
— Oare?... Da p`n-amu n-am muncit? P`n-amu nu mi-am
sf[r`mat de ajuns oasele? C[ slav[ Domnului, cu m`inile ]n
s`n n-am stat! =i avut-am oare vreun folos din toat[ truda?
Am r[mas tot ca degetul de gol... +-amu ai vrea s[ mai hr[nesc
=i pe fata dumitale, c[ \i se pare c[ d`n=ii nu-mi sunt p`n[
peste cap!
Ar[t[ cu degetul pe r`nd, pe tat[-s[u =i pe maic[-sa care
d[dur[ din cap foarte posomor`\i, vr`nd astfel s[ ]nduio=eze
pe adversar =i s[ dea o m`n[ de ajutor feciorului.
— C`t tr[iesc eu, nu dau nimic!... Asta s-o =tii dinainte!
Nici un crei\ar =i nici o palm[ de loc! Mai bine o omor =i o
]ngrop; cel pu\in s[ =tiu c-am omor`t-o eu, pentru c[ nu =i-a
\inut cinstea =i nu m-a ascultat pe mine... A=a! Uite-a=a!
— Apoi dac[-i a=a, degeaba ne-am mai ostenit =i am nec[jit
pe domnul p[rinte, zise Ion ]nv`rtindu-=i p[l[ria ]n m`ini =i
]ndrept`ndu-se spre scaun ca =i c`nd ar fi dat s[ se scoale =i
s-ar fi r[zg`ndit ]nainte de a sf`r=i mi=carea.
Belciug, speriat c[ i s-a stricat planul, ar fi vrut s[ intervie
=i s[-i domoleasc[, =i nu =tia cum s-o fac[. Tu=i de c`teva ori
]n semn c[ ar dori s[ vorbeasc[. Se ]mp`nzi iar o t[cere, acum
]ns[ nervoas[ =i fr[m`ntat[ de sc`r\`itul scaunelor... }nainte dea deschide el gura, Vasile Baciu izbucni din nou:
— Dac-ai socotit s[-\i ba\i joc de fat[ ca s[-mi smulgi mo=ia,
apoi r[u te-ai socotit, c[ nu \i-ai g[sit omul... Nu, nu, b[iete!...
Hm... +tiu c[ \i-ar pl[cea... Dar eu... hm... las[ pe mine... Nu,
nu, Ioane, s[ m[ fereasc[ Dumnezeu =i Maica Precista!
}n clipa urm[toare Ion, Zenobia =i Glaneta=u protestar[
indigna\i, acoperind ]ndemnurile la cump[tare ale preotului... De-abia acuma se rupse ghea\a aievea =i se ]ncinse o
vorb[raie de vreo trei ceasuri, aci apropiindu-se, aci gata
s[ se ia de p[r, ca peste un minut s[ se mulcomeasc[ iar.
Numai Ana t[cea m`lc =i suspina, ca o os`ndit[ care-=i
a=teapt[ verdictul.
}n sf`r=it Vasile Baciu consim\i s[ dea cinci locuri =i o
pereche de boi, dar p[m`nturile s[ fie scrise pe numele Anei.
223
Liviu Rebreanu
Ion ]ns[ \inea mor\i= c[-i trebuie toat[ mo=ia, deoarece Baciu
nu mai e ]n stare s[ o munceasc[, fiind cam b[tr`n, =i
]ncredin\`ndu-l c[, drept recuno=tin\[, ]i va purta de grij[ =i
nu-i va ie=i niciodat[ din cuv`nt.
C`nd ajunser[ aci, Belciug se ridic[ triumf[tor. Greu a fost
s[ ]nceap[ tocmeala. De-acuma au s[ se dea pe brazd[, oric`t
s-ar mai ciond[ni. Dar at`ta vorb[rie ]l plictisi ]n cele din urm[,
mai ales v[z`nd c[ se ]nsereaz[ =i ]nc[ n-au c[zut la ]nvoial[.
Astfel ]i trimise s[ continue acas[ h[r\uiala =i, d`nd m`na cu
b[rba\ii, le zise z`mbind:
— Ei, s[ fie ]ntr-un ceas bun =i cu noroc! =i la nunt[ s[ nu
uita\i nici pe Dumnezeu din cer =i biserica lui de pe p[m`nt!
Ciorov[iala dintre potrivnici se relu[ mai aprig[ pe drum. Se
amenin\au, se ]njurau, se opreau, d[deau din m`ini, ]=i =opteau
cine =tie ce, dar tocmeala nu mai ]nainta deloc. C`nd sosir[ ]n fa\a
casei lui Vasile Baciu, am`ndoi se g`ndir[ s[ lase a=a cum vrea
cel[lalt =i s[ sf`r=easc[, =i totu=i se r[zg`ndir[ repede n[d[jduind
fiecare c[ am`narea va aduce ap[ la moara lui. Singur[ Ana era
zorit[, tremura =i se uita rug[toare c`nd la tat[l ei, c`nd la Ion,
]nfrico=at[ c[ se vor desp[r\i f[r[ a-i hot[r] soarta sau a-i fi curmat
suferin\ele. +i ]ntr-adev[r se desp[r\ir[ jur`ndu-se, at`t fl[c[ul c`t =i
Vasile, c[ ori r[m`ne cum au spus ori nici s[ nu se mai ]nt`lneasc[...
Vasile Baciu, sim\indu-se g`tuit, plesnea de m`nie =i, ca s[
se r[coreasc[, g[si un clenci Anei =i o b[tu iar p`n[ c`nd o
umplu de s`nge... Toat[ noaptea =i a doua zi fu cr`mpo\it de
g`nduri negre. }n\elegea acum l[murit ceea ce b[nuise de c`nd
a prins de veste c[ feciorul Glaneta=ului umbl[ s[ suceasc[
mintea Anei: „Vas[zic[ vrea s[-mi ia p[m`nturile!“ }i r[s[reau
sudori reci pe frunte g`ndindu-se c[ va fi nevoit p`n[ la urm[
s[ se ]ndoaie =i s[ tr[iasc[ din m`na calicului... }=i fierbea
creierii c[ut`nd s[ n[scoceasc[ un mijloc care s[-l scape din
ghearele ho\ului =i se bucura numai la ]nchipuirea c[ ar putea
g[si ceva s[-l ]n=ele c`t mai cumplit... Dar oric`t se c[znea,
nu putea stoarce nimic. Poate dac[ l-ar mai amenin\a c[ va
l[sa pe Ana s[ nasc[ =i c[ nu o va m[rita niciodat[?
224
Ion
Amenin\area i se p[rea at`t de slab[, ]nc`t nici el ]nsu=i n-o
credea. Cum s-o primeasc[ atunci celalt? Mai mult l-ar ]nt[r`ta...
Ion era vesel =i mul\umit. Era sigur c[ p`n[ la urm[ Vasile
Baciu ]i va da tot =i-=i f[cea mereu cruce mul\umind lui Dumnezeu c[ l-a ajutat s[ izb`ndeasc[. A doua zi ]n zori cutreier[
hotarul s[ cerceteze mai bine toate locurile viitorului s[u socru
=i s[ se bucure v[z`ndu-le, fiindc[ de-acuma sunt ale lui. Pe
la amiaz[ se sf[di r[u cu Glaneta=u care iar ]ncerc[ s[-l
sf[tuiasc[ s[ nu ]ntind[ coarda prea tare.
— Dec`t m-ai ]nv[\a pe mine, mai bine ai pune =i dumneata m`na pe ceva, c[ m[n`nci p`inea lui Dumnezeu degeaba, mai r[u ca un tr`ntor! ]i strig[ feciorul cu dispre\.
Seara, ]nso\it de m[-sa, de Floarea, nevasta lui Macedon
Cerceta=u, =i de soacra primarului, o bab[ specialist[ la pe\ituri
=i tocmeli, se duse la Vasile Baciu care de altfel ]l a=tepta =i
chiar chemase pe Firoana =i pe nevasta dasc[lului Simion Butunoi, s[ poat[ \ine piept asalturilor. Ana ]ndulcise o cup[ de
rachiu, c[ci b[utura dezleag[ limbile =i ]mbl`nze=te inimile.
Toat[ t`rguiala fu reluat[ de la ]nceput cu mai mult[ r`vn[ =i
violen\[, fiecare parte urm[rind s[ p[c[leasc[ c`t mai tare pe
potrivnic. Cuv`ntul ]ns[ ]l aveau ]ndeosebi femeile care se certau \ig[ne=te =i, drept dovezi =i argumente, se oc[rau ]nt`i unele
pe altele, apoi pe Ion, pe Ana, pe Glaneta=u, pe Baciu =i toate
neamurile lor cunoscute =i necunoscute... }n loc de apropiere,
mai r[u se ]nr[ir[ =i se desp[r\ir[ hot[r`\i s[ nu mai re]nceap[
convorbirile, ceea ce, fire=te, nu-i ]mpiedic[ s[ se ]nt`lneasc[
iar peste c`teva zile =i iar s[ se certe f[r[ rezultat.
Deoarece, tot ciorov[indu-se, intraser[ ]n postul mare, Vasile Baciu se g`ndi c[ cununia nu se poate face ]n nici un caz
p`n[ dup[ Pa=ti, se l[s[ mai greu spre a c`=tiga timp pentru a
g[si mijlocul de a-=i ]n=ela ginerele. Dar nici Ion nu se gr[bea
deloc =i se pr[p[di de r`s c`nd Vasile vru totu=i s[-l sperie c[
nu-i mai d[ pe Ana... Apoi, cu dou[ s[pt[m`ni ]naintea
s[rb[torilor se ]nvoir[ ]ntr-o jum[tate de ceas, ]nc`t fl[c[ul se
mir[ c`t s-a f[cut Baciu de ]ng[duitor. Primi s[-i dea zestre
225
Liviu Rebreanu
toate p[m`nturile =i am`ndou[ casele, cer`nd doar s[ fie scrise, dup[ cununie, pe numele am`ndurora. Deocamdat[, dup[
cununie, Ana se va muta la Glaneta=u, ]mpreun[ cu o pereche
de boi, un cal, o vac[ cu vi\el, o scroaf[ cu =apte purcei, un
car nou =i altele mai m[runte ce se cuvin unei mirese =i neveste
tinere. }n aceea=i zi se duser[ la notar pentru ]n=tiin\[rile legale =i pe urm[ la preot s[ fac[ strig[rile de cuviin\[ a=a fel ca
nunta s[ se serbeze chiar a doua duminic[ dup[ Pa=ti.
Din clipa aceasta Vasile Baciu tr[i ]ntr-o zbuciumare parc[
el ar fi fost mirele. Toat[ ziua nu-=i g[sea locul =i nu mai =tia
cum s[-=i ascund[ ner[bdarea. De team[ s[ nu scape vreo vorb[
tr[d[toare nu mai d[dea pe la Avrum, dar bea mai mult ca de
obicei acas[. Acum i se p[rea c[ vremea trece prea anevoie =i-l
rodea frica s[ nu-i strice cineva sau ceva socotelile.
4
Dup[ ]ntrevederea cu preotul rom`n, Titu se sim\ea alt om,
mai luminat, mai curat. Se g`ndi mult la via\a lui de p`n[ atunci
=i o g[si stearp[ =i ru=inoas[. Parc[ umblase prin lume cu ochii
]nchi=i, de nu v[zuse nimic. Pl[cerea lui de-a vorbi ungure=te
i se p[rea acum nespus de caraghioas[. Ce folos c[ m`zg[lise
poezii, c`nd sufletul lui fusese ]n\elenit de nesim\ire? Ce folos
c[ citea tot ce-i c[dea ]n m`n[ ]mpuindu-=i mintea cu g`ndurile
altora, dac[ nu c[utase s[ =tie ce se petrece ]n jurul lui? Ce s[
mai ]nchipuie=ti drame =i tragedii pentru glorie, c`nd ]n fa\a ta
se desf[=oar[ tragedia unui popor ]ntreg, mai dureroas[ ]n
mu\enia ei dec`t orice n[scociri romantice? „Menirea mea este
s[ tr[iesc ]n mijlocul neamului vitregit de soart[, s[-i alin
suferin\ele, s[-i simt durerile, s[ fiu sprijinul lui!“ ]=i zicea d`nsul
cu m`ndrie ]n clipele de ]nsufle\ire.
Seara st[tea tol[nit pe canapeaua ce-i slujea drept pat, nu
aprindea lumina =i f[cea zeci de planuri de viitor, care de care
mai vijelioase. Se vedea c`nd cu f[clia ]n m`n[, ]n fruntea unei
mul\imi imense de \[rani, c[l[uzindu-i spre lupta de dezrobi-
226
Ion
re, c`nd r[t[citor din sat ]n sat m`ng`ind jelaniile oamenilor
n[p[stui\i, ]nv[\`ndu-i cum s[-=i u=ureze traiul =i a\`\`nd ]n
sufletele lor focul n[dejdii de mai bine, c`nd ]n capul unui
grup de solda\i cu steagul tricolor f`lf`ind ]n v`nt... }=i zugr[vea
]n minte chinurile ce le va ]ndura viteje=te pentru poporul lui
=i foarte deseori se visa ]n fundul unei temni\e, legat ]n lan\uri
=i totu=i fericit ]n inim[, sim\indu-se martir care prin jertfa sa
trebuie s[ smulg[ izb`nda tuturor... +i ]nchipuirile acestea ]i
umpleau fiin\a de pl[ceri suflete=ti neb[nuite.
}n lumina zilei ]ns[ z`mbea de visurile ]ndr[zne\e ca ni=te
aiur[ri bolnave =i-=i zicea c[, ]n locul lor, ar fi mai frumos s[
f[ptuiasc[ acuma ceva. Toate planurile =i hot[r`rile nu fac doi
bani dac[ r[m`n ne]mplinite. }l rodea nevoia de a porni ]ndat[
=i se nec[jea c[ nu =tie ce ar putea face, parc[ sub aripile sufletului i-ar at`rna picioare de plumb... Avu o bucurie c`nd ]i d[du
prin g`nd s[ rup[ orice rela\ii cu to\i ungurii =i s[ nu vorbeasc[
dec`t rom`ne=te. +i fiindc[ la cancelarie trebuia s[ scrie
ungure=te h`rtiile oficiale, ]l cuprinse sc`rba de slujba ce o f[cea.
Totu=i pe Roza Lang n-o uita =i chiar se g`ndea cum ar
putea-o a=eza =i pe ea ]n cadrul vie\ii lui noi, f[r[ a-=i ]ncurca n[zuin\ele. }i era ru=ine ]ns[ c`nd ]=i amintea c[ i-a declarat dragoste ]n ungure=te =i c[ ]nt`ia lui iubire p[tima=[ e
o unguroaic[. Se consola doar zic`ndu-=i c[ nu e imposibil
ca Roza s[ fie ovreic[, precum e =i Lang, iar atunci n-ar mai
sta nici o piedic[ ]n fa\a amorului lor, =tiut fiind c[ pentru
ovrei nu exist[ sentimentul na\ional... Deoarece trecuser[
c`teva s[pt[m`ni de c`nd se desp[r\ise de ea, acuma n-o mai
dorea cu at`ta ]nver=unare, dar era sigur c[, dac[ ar revedea-o, ar iubi-o mai nebune=te. De aceea hot[r] c[ iubirea
aceasta nu e ]n contrazicere deloc cu planurile lui =i c[, ]n
general, ura niciodat[ nu poate cuprinde pe femeile asupritorilor. Spre a fi cu totul lini=tit, f[cu leg[m`nt c[ o va ]nv[\a
=i pe ea rom`ne=te.
Acuma, dup[ ce credea c[ =i-a tras o nou[ linie c[l[uzitoare
227
Liviu Rebreanu
]n via\[, notarul Friedman ]i era indiferent. }n inima lui ]l privea
de la o ]n[l\ime foarte mare =i-l considera mai pu\in ca pe un
bu=tean de carne. R[u ]i p[rea doar c[ notarul nu pricepea
schimbarea lui. Dac[ ar fi priceput, i-ar fi f[cut imput[ri, ceea
ce l-ar fi bucurat. Prinse ]ns[ simpatie de vajnicul student care
se ]nfuria c[ Titu nu mai vrea s[ vorbeasc[ deloc ungure=te =i
care nu-l mai scotea din „=ovinist“ =i „agitator“.
Avea remu=c[ri c[ n-a c[utat p`n[ acuma s[ cunoasc[
m[car din c[r\i Rom`nia, \ara spre care se ]ndreapt[ azi toate
g`ndurile lui ]naripate. Era nenorocit c[ nu-=i poate procura
nici cel pu\in c`teva vederi din „paradisul rom`nesc“, cum o
botezase d`nsul ]ntr-o discu\ie cu notarul. G[sea criminali pe
to\i dasc[lii rom`ni care nu sunt ]n stare s[ ]nfrunte opreli=tile
guvernului unguresc =i s[ ]nve\e pe elevi a respira aerul patriei
lor adev[rate.
Fiindc[ Friedman umblase =i chiar st[tuse ani de zile ]n
Rom`nia, Titu ]l zg`nd[rea mereu s[-i mai spun[ ce e pe-acolo, f[r[ ]ns[ s[ se arate c[ el nu prea =tie bine nici pe hart[
cum e \ara. De obicei suferea auzind povestirile notarului, care
nu obosea zugr[vindu-i \[rani stor=i de s[r[cie al[turi de boieri ce nu-=i cunosc num[rul mo=iilor, sate mai mizerabile ca
ni=te colonii de robi al[turi de ora=e otr[vite de lux =i desfr`u,
cl[ca=i ce se zv`rcolesc ]n bezn[, surtucari c[rora li-e ru=ine
s[ vorbeasc[ rom`ne=te =i se f[lesc sporov[ind fran\uze=te,
ciocoi spilcui\i care nu cunosc nici Dumnezeu, nici lege...
— Dumneata vezi Rom`nia cu ochi ungure=ti, zicea totdeauna Titu, ]ncerc`nd s[-i opreasc[ oc[rile.
— A=a crezi?... Dac[ vei trece vreodat[ pe acolo, ai s[-\i
aduci aminte de mine =i vei recunoa=te c[ n-am exagerat...
Dumneavoastr[, cei fanatici de-aici, nici nu v[ pute\i ]nchipui
ce ]nseamn[ Rom`nia. Eu s[ am puterea ]n m`n[, v-a= aduna
pe to\i =i v-a= trimite pe socoteala statului s[ sta\i m[car un an
]n paradisul dumitale. Sunt sigur c[ v-a= vindeca de iredentism. C[ci, domnule, afl[ c[ cei de dincolo nici nu vor s[ aud[
de dumneavoastr[!
228
Ion
— Asta-i culmea! s[ri Titu.
— Nu vor s[ aud[, domnule, =i cei mai mul\i chiar v[ ur[sc,
fiindc[ i-a\i plictisit cu martirii dumneavoastr[!... De altfel
transilv[nenii au pe-acolo o porecl[ foarte caracteristic[. C`nd
]i zici dumneata „frate“, el ]\i zice „boanghin[“!
Fire=te, Titu nu credea nici o vorb[ din ce-i povestea de
r[u notarul, ci ]=i ]nchipuia tocmai contrarul. Iar dac[ Friedman sc[pa din ]nt`mplare =i c`te un cuv`nt mai bun, Titu se
m`ndrea ca =i c`nd lauda l-ar fi privit direct pe d`nsul.
Zi cu zi sim\ea ]ns[ c[ locul lui nu este aici, ]ntr-un cuib
unguresc, mai ales c[ e silit s[ ]ndeplineasc[ o slujb[ nenorocit[, ]ndreptat[ tocmai ]mpotriva celor s[raci =i n[p[stui\i. Lipsa
lui de zel nu sc[pa notarului care, ]n urma c`torva neglijen\e, ]l
pofti s[ fac[ mai pu\in[ politic[ =i mai mult[ treab[, altminteri
va fi nevoit s[-=i caute un practicant mai harnic.
Aproape de Pa=ti, Friedman ]i ceru cu energie s[ ]nceap[
]ndat[ punerea sechestrului la cei ]n restan\[ cu plata d[rilor,
explic`ndu-i c[, din pricina t[r[g[nelilor lui, s-a ales cu un
avertisment fulger[tor, el, notar b[tr`n =i con=tiincios. Titu, jignit, porni prin sat, umbl[ toat[ ziua, =i seara se ]ntoarse cu un
car de z[loage, adunate ]ns[ numai de la unguri. C`nd afl[
aceasta, Friedman se ro=i de m`nie =i-i declar[, de-abia
st[p`nindu-se:
— Dumneata vrei s[ m[ amesteci ]n ]ncurc[turi politice,
mi se pare... A=a nu mai merge, regret... Trebuie s[ ne
desp[r\im!
— Con=tiin\a mea e curat[, ]n orice caz! r[spunse Titu cu
o demnitate ]nso\it[ de un z`mbet modest.
}n aceea=i sear[ notarul ]i f[cu socoteala, ]i pl[ti patruzeci
=i cinci de coroane, iar a treia zi, fiind joi =i av`nd treburi ]n
Armadia, ]l duse =i pe Titu p`n[ la ber[ria Rahova, de unde ]l
luase odinioar[.
5
Macedon Cerceta=u, ]ndat[ ce ie=i din biseric[, aduse
229
Liviu Rebreanu
]nv[\[torului Herdelea =tirea c[ popa umbl[ s[ ]mpace pe Ion
cu Vasile Baciu =i c[ chiar i-a chemat la d`nsul acas[ pentru
dup[-amiaz[ s[-i puie fa\[-n fa\[. Herdelea nu zise nimica,
dar ]n sufletul lui se am[r]. Purtarea lui Belciug i se p[rea
revolt[toare. Caut[ adic[ s[ momeasc[ pe Ion ca s[-i fac[ s`nge
r[u? Sau poate astfel vrea s[ r[spl[teasc[ fl[c[ului vreo infamie s[v`r=it[ fa\[ de binef[c[torul s[u?... }i veni ]n minte imputarea lui Ion =i acum ]n\elese de unde vine nerecuno=tin\a
lui: Belciug... „Vas[zic[ popa l-a ademenit s[ m[ tr[deze... Iat[
p`n[ unde merge murd[ria unui c[rturar! Se solidarizeaz[ cu
un \[ran ]mpotriva mea...“
De altfel, de c`nd ]l oprise judec[torul ]naintea liceului =i
mai ales de c`nd s-a ]nt`mplat obr[znicia lui Ion, ]nv[\[torul
era aproape sigur c[ primejdia ]l pa=te r[u din pricina jalbei
nenorocite. Blestema ]n ascuns ceasul care l-a f[cut s[ se
]nduio=eze de necazul fl[c[ului tic[los. Toat[ n[dejdea ]i fusese ]n ancheta pe care i-o anun\ase Ghi\[ Pop. Dac[
judec[torul va fi g[sit c`t de pu\in vinovat, atunci Herdelea e
salvat. De=i lic[rirea aceasta era at`t de vag[, c[ =i lui i se p[rea
himeric[. C`nd ]ns[, dup[ obr[znicia lui Ion, a alergat ]n Armadia =i a aflat de la Ghi\[ Pop c[ ancheta a trecut =i a constatat impar\ialitatea judec[torului, d`ndu-i toat[ dreptatea pentru felul cum a procedat, ]nv[\[torul a ]nceput s[ se a=tepte la
orice. Copistul n-a fost ]n stare s[-i spun[ prea multe am[nunte,
c[ci cercetarea s-a f[cut ]n tain[, ca s[ nu zdruncine autoritatea justi\iei; dar at`ta tot a putut afla Herdelea c[, printre cei
dint`i, au fost asculta\i Belciug, Ion =i Simion Lungu... Cum
nici unul dintr-]n=ii nu i-a suflat lui nici o vorb[ despre ce s-a
petrecut, ]nseamn[ c[ trebuie s[ se fi petrecut ceva r[u pentru
d`nsul. Poate c[, dac[ ar fi vrut ]ntr-adev[r s[ =tie, Ion i-ar fi
m[rturisit tot, f[r[ ]nconjur. Herdelea, ]n realitate, nu dorea
siguran\a. Mai voia s[ cread[ c[ p`n[ ]n cele din urm[ se vor
]ndrepta toate ]n bine. Curiozitatea ]l a\`\a, iar frica ]l oprea.
}nchidea ochii =i c[uta s[ am`ne cel pu\in lovitura, dac[ n-o
poate ocoli, c[ci r[ul nu sose=te niciodat[ prea t`rziu... +i a=a,
230
Ion
]n loc s[ cerceteze la ob`r=ie unde ar fi putut g[si tot ce-l rodea, b[tea adeseori drumul Armadiei iscodind mereu pe Ghi\[
Pop de la care =tia c[ nu poate culege nimic sigur.
Umbl`nd zadarnic pe la Ghi\[ Pop, ]ntr-o dup[ amiaz[
frumoas[, notarul Stoessel din Jidovi\a ]l strig[ pe fereastr[ s[-i
dea o cita\ie sosit[ de vreo trei zile =i pe care n-a avut ocazia
s[ i-o trimit[ acas[. Herdelea p[li. „S-a spart buba!“ ]=i zise
d`nsul, ]ncredin\at c[ cita\ia e ]n leg[tur[ cu afacerea
judec[torului.
Mai uluit fu ]ns[ v[z`nd c[ e vorba de o nou[ complica\ie.
Era p`r`t s[ pl[teasc[ o sum[ ]nsemnat[ firmei Bernstein din
Bistri\a de la care cump[rase acum trei ani mobila de salon ]n
rate lunare de c`te dou[zeci de coroane. Herdelea nu fusese
de p[rere s[-=i mai ]ngreuieze leafa cu asemenea datorii zadarnice, mai ales c[ avea regulat re\ineri pentru alte avansuri
=i ]ncurc[turi pe urma c[rora creditorii ]ncasau ce li se cuvenea direct de la percep\ie. El zisese c[, precum au stat f[r[
salon at`\ia ani de zile, ar mai putea sta p`n[ se vor mai u=ura
pu\in. Dar fetele at`ta l-au cic[lit ]nc`t a trebuit s[ recunoasc[
]n cele din urm[ c[ au dreptate =i c[ e nevoie de o odaie mai
dr[gu\[ unde s[ poat[ primi pe viitorii pe\itori... Vreo doi ani
de zile a =i pl[tit ratele la vreme, c[ci Laura, de fric[ s[ nu
r[m`n[ iar f[r[ salon, nu l[sase niciodat[ s[ se adune mai mult
de dou[-trei =i se ducea chiar ea s[ pun[ banii la po=t[. De
c`nd a intervenit ]ns[ bobota m[riti=ului, Laura nu s-a mai interesat, iar b[tr`nul, av`nd destule alte cheltuieli urgente, =i-a
zis c[ jidanul poate s[ mai a=tepte =i a ascuns soma\iile ce-i
veneau ]n fiecare lun[ tot mai amenin\[toare, ca s[ nu le vad[
fetele =i s[-i aprind[ paie ]n cap. Pe urm[, dup[ ce se adunar[
multe rate, ]=i g[si scuza c[ nu poate pl[ti o sum[ a=a de mare,
=i c[ va aranja lucrurile dup[ nunta Laurei, c`nd va mai sc[pa
de greut[\i... Acuma iat[ c[ firma a pierdut r[bdarea =i-i cere
s[ achite imediat at`t ratele din urm[, c`t =i pe cele viitoare,
conform contractului, peste trei sute de coroane.
— Trei sute de coroane! murmur[ Herdelea cu un sur`s
231
Liviu Rebreanu
desperat. +i tocmai azi, ]n preajma nun\ii!
P`n[ acas[ cump[ni bine toat[ nenorocirea. C[ nu poate
pl[ti acum asemenea sum[, era sigur. Vas[zic[ trebuie s[ se
sileasc[ mai ales s[ c`=tige timp p`n[ dup[ nunta fetei. De
aici are s[ porneasc[ cu socotelile... }nt`i =i ]nt`i n-are s[ arate
acas[ cita\ia =i nici s[ pomeneasc[ despre judecat[, spre a evita
certurile, lacrimile, blestemele =i spaima familiei. Toate are s[
le descurce el lini=tit, f[r[ zv`cniri zgomotoase. Din nefericire,
termenul judec[\ii e ]nainte de Pa=te. Asta-i mai greu. Dar fiindc[ tot nu poate pl[ti =i nici n-are alt[ ap[rare, afar[ de
s[r[cie, de ce s-ar mai duce la judecat[. Las[ s[-l condamne.
Poli\a tot nu cunoa=te am`n[ri. Pe urm[ se va ]nvoi el cu avocatul firmei cumva, poate acoperind cheltuielile de judecat[
=i relu`nd ratele... P`n[ atunci trec s[rb[torile, trece nunta Laurei =i se mai simplific[ lucrurile...
Intr[ acas[ vesel, ca =i c`nd ar fi c`=tigat la loterie. De=i
cita\ia ]l ardea ]n buzunar, lu[ pe d[sc[li\[ de mijloc, o ]nv`rti
de c`teva ori tinere=te =i o pup[ \oc[ind pe am`ndoi obrajii,
st`rnind r`sul fetelor =i indignarea doamnei Herdelea care,
smulg`ndu-se din bra\ele lui, ]l oc[r]:
— Ho, nebunule!... Nu \i-i ru=ine, om b[tr`n =i f[r[ minte,
m[car de copiii [=tia care te v[d =i te judec[!
Cum nepl[cerile nu vin niciodat[ singure, ]n preziua
judec[\ii, pe ]nserate, tocmai c`nd se a=teptau mai pu\in =i chiar
vorbeau de c`t se jertfe=te bietul b[iat ]ntr-o slujb[ ingrat[ pentru ambi\iile unui poet, iat[ c[ se deschide u=a =i apare ]nsu=i
Titu, z`mbitor aduc`nd =i po=ta din Jidovi\a ]mpreun[ cu o circular[ prin care Herdelea era ]n=tiin\at c[ inspectorul Cernatony, protectorul lui, a trecut la pensie =i c[, p`n[ la numirea
titularului, a fost ]ns[rcinat subinspectorul Horvat s[-i \in[ locul.
„Se vede c[ s-au ]ngr[m[dit numai pe capul meu toate nenorocirile!“ se g`ndi Herdelea posomor`t.
Titu ponegri din r[sputeri pe „jidanul din Gargal[u“ care
umbla s[-l fac[ unealta lui ]ntru ap[sarea rom`nilor din
comun[ =i se declar[ fericit c-a sc[pat teaf[r din cuibul ace-
232
Ion
la de str[ini unde la fiecare pas trebuia s[ ]ndure jigniri ]n
sentimentele lui cele mai sfinte. D[sc[li\a =i fetele ]l l[udar[
c[ bine a f[cut de n-a mai stat ]n serviciul unui renegat
nesim\itor. }nv[\[torul ]n\elegea ]ns[ numai at`ta, c[ t`n[rul
a fost concediat =i a r[mas iar f[r[ p`ine, ceea ce ]nsemna o
greutate mai mult pe capul lui c[run\it de necazuri, tocmai
acum c`nd grijile au ]nceput s[-l cople=easc[ mai r[u. Mai
dureroas[ era totu=i =tirea despre retragerea b[tr`nului Cernatony, c[ci ridica la orizont amenin\area ]ntregii lui cariere
d[sc[le=ti. Cernatony a fost om de suflet =i a trecut multe cu
vederea; Horvat, urma=ul lui, ]ns[ e un ungur furios care =i
p`n[ acuma a ]ncercat s[-i fac[ zile fripte, ve=nic nemul\umit
c[ copiii din Pripas nu vorbesc ungure=te.
Anevoie a putut ]nchide ochii Herdelea ]n noaptea aceea.
Grijile ]l n[p[deau ca ni=te stafii m`nioase, ]l ]mpresurau =i-l
chinuiau. Somnul s[n[tos al celorlal\i parc[ ]i m[rea suferin\a.
Cumplit e s[-\i por\i singur crucea, f[r[ m[car s[ te po\i m`ng`ia
]mp[r\ind durerea cu cei dimprejur, cu cei ce sunt a=a de aproape
=i totu=i nu pricep nimic... Poate niciodat[ povara vie\ii n-a
sim\it-o mai ap[s[toare =i viitorul mai ]ntunecat...
Diminea\a porni spre Armadia, nu ca s[ se prezinte la proces, ci s[ fie pe-acolo, s[ afle cel pu\in ce se urze=te ]mpotriva
lui. Titu ]l ]nso\i p`n[ la Jidovi\a, unde se opri s[ zic[ bun[
ziua cunoscu\ilor =i prietenilor pe care nu i-a v[zut de aproape
dou[ luni, d`ndu-i ]nt`lnire la pr`nz la ber[ria Rahova.
}nv[\[torul se ]nv`rti prin Armadia, ner[bd[tor, intr[ la Banca
Some=an[, trecu pe la doctorul Filipoiu, care avea s[ fie na=ul
Laurei =i cu care mai vorbir[ despre am[nuntele nun\ii. Titu
n-avu norocul s[ g[seasc[ pe Roza Lang =i astfel sosi cur`nd
=i el ]n Armadia; ]i veni nenorocita idee s[ fac[ o vizit[ Lucre\iei
Dragu =i fu primit foarte rece, deoarece domni=oara era acum
]n vorb[ serioas[ cu profesorul Oprea. Mai hoin[ri prin t`rgu=or,
sup[rat din pricina Lucre\iei, iar spre amiaz[, nemaiav`nd ce
face, se ]ndrept[ spre ber[rie, unde g[si pe tat[l s[u la o mas[,
singur, cu o bere dinainte, mohor`t. T`n[rul ]ncepu s[-i bat[
233
Liviu Rebreanu
capul cu p[\aniile lui din Gargal[u =i s[-i declame patetic despre menirea lui, despre planurile lui =i despre revela\ia ce a
avut-o ]n fa\a primejdiei ungure=ti. Herdelea t[cu mult[ vreme
ab[tut, apoi v[z`nd c[ Titu nu mai ]nceteaz[, ]l ]ntrerupse cu
o imputare dureroas[:
— Tu parc[ tr[ie=ti ]n alt[ lume, dragul tatii!... Tu alergi dup[
visuri =i nu bagi de seam[ c[ realitatea ne sugrum[, gata-gata
s[ ne doboare!
Titu r[mase o clip[ cu gura c[scat[ =i, nesim\ind
am[r[ciunea din vorbele b[tr`nului, urm[ cu un gest larg,
m[re\:
— Dumneata niciodat[ n-ai ]n\eles av`nturile generoase!
+i ]n g`nd mai ad[ug[: „Nu degeaba sunt unii oameni prin
Armadia care spun c[ tata e cam renegat... Cam au ei dreptate, cum se vede!“
— Dar nici tu n-ai ]n\eles greut[\ile noastre, cu toate c[
acum e=ti om ]n toat[ firea =i ar trebui s[ fii c`t de c`t sprijinul
meu =i al familiei, zise Herdelea cu aceea=i dojan[ ]n glas.
— Ce ]nseamn[ grijile noastre m[runte fa\[ de nevoile cele
mari ale neamului! strig[ Titu cu gura plin[. Nu e rom`n, tat[,
cel ce pune interesele personale mai presus de cele ob=te=ti!
}nv[\[torul z`mbi trist =i, ]n vreme ce t`n[rul ]=i dezvolta
ideile na\ionale, se g`ndi c[ tot a=a a fost odinioar[ =i d`nsul,
demult, p`n[ ce n-a =tiut ce sunt sarcinile vie\ii, p`n[ ce nu a
dat piept cu lumea. De=teptarea a fost cr`ncen[. Visurile s-au
spulberat mai repede ca ]nchipuirea =i ]n locul lor s-a pomenit
cu lupta istovitoare pentru ziua de m`ine. +i, vorbind parc[ cu
sine ]nsu=i sau cu amintirea trecutului ]ndep[rtat, rosti domol:
— Ce bine ar fi dac[ via\a s-ar potrivi cu visurile, dac[ omul
ar putea tr[i din visuri!
}n ber[rie era pu\in[ lume. Doar c`\iva profesori, care
sc[paser[ mai devreme de la liceu, =i vreo doi func\ionari de
la Banca Some=an[. To\i ]ntrebar[ pe Herdelea c`nd e nunta
domni=oarei Laura =i nu-l scoteau din „socrule“ =i din felicit[ri
zgomotoase. „At`ta mul\umire a= fi avut =i eu, =i acuma iat-o
234
Ion
]necat[ ]ntr-un potop de nenorociri! se g`ndea ]nv[\[torul
c[ut`nd s[ r[spund[ c`t mai vesel. Se vede c[ a=a mi-a fost
mie scris, s[ nu am ]n via\[ nici o bucurie deplin[!“
}n prag se ivi deodat[ judec[torul, ]ntov[r[=it de un avocat
ungur din Bistri\a, reprezentantul casei Bernstein. Cum ]l z[ri,
Herdelea tres[ri, se f[cu ca ceara =i, f[r[ s[ vrea, b[tu ]n mas[
cu paharul gol, murmur`nd:
— Chelner, plata!
— Mai stai, tat[, ce Dumnezeu, c[ doar nu arde! zise Titu
surprins c[ tat[l s[u vrea s[ plece tocmai c`nd ]ncepe s[ vie
lume mai bun[.
Judec[torul ]=i roti privirea prin sal[, v[zu pe Herdelea =i
avu un gest de nepl[cere pe care acesta ]l prinse, de=i numai
cu coada ochiului. Pe urm[ se a=ez[ la o mas[ aproape, tocmai ]n fata ]nv[\[torului, continu`nd a se ]ntre\ine cu avocatul
care nu se sinchisea de nimeni, cufundat cum era s[-i explice
ceva. Herdelea nu ]ndr[znea s[ ridice ochii, dar sim\ea c[ privirea judec[torului ]l sfredele=te. Nemaiput`nd-o suferi, ]=i lu[
inima ]n din\i =i se uit[ drept ]n ochii vr[jma=i, plec`nd apoi
capul ]n semn de salutare. Judec[torul nu r[spunse, ci-l m[sur[
cu aceea=i c[ut[tur[ rece.
+i pe c`nd d`nsul se perpelea astfel, Titu, cu glas mai sc[zut,
]i sporov[ia de poporul nostru, de idealul suprem, de chemarea imperioas[... Vorbele lui r[sunau ]n urechile b[tr`nului ca
un b`z`it obositor.
Peste c`teva minute judec[torul puse u=or m`na pe bra\ul
avocatului, ca s[-l ]ntrerup[, =i apoi ]i zise brusc lui Herdelea,
cu o voce moale, dar pe at`t mai p[trunz[toare:
— +tii c[ =tiu tot, domnule Herdelea! Tot! Absolut tot!
— Cum? ]ntreb[ ]nv[\[torul n[ucit de spaim[.
— Ia, te rog, nu te mai preface! Din capul locului am b[nuit
c[ numai opera dumitale poate s[ fie... Ei, acuma =tiu c[ nu
m-am ]n=elat ]n b[nuiala mea... Fire=te, nu face nimic. Eu te
onoram cu prietenia mea, pe c`nd dumneata m[ calomniai la
minister =i umblai s[-mi zdrobe=ti cariera. A, desigur, nu face
235
Liviu Rebreanu
nimic... Dar nu ]n\eleg de ce ai fost la= =i m-ai min\it c`nd
te-am ]ntrebat deun[zi? At`ta curaj puteai s[ ai =i dumneata!
— Domnule judec[tor, trebuie s[ =ti\i... v[ rog... O explica\ie
sincer[, negre=it c[ va... C[ci nu se poate astfel s[... V[ rog
foarte mult! b`lb`i Herdelea foarte umil g`ndindu-se s[ se apropie cu scaunul de masa judec[torului =i s[-i cear[ iertare; dar
limba de-abia i se mai mi=ca de fric[ =i sub asprimea privirii ]n
care sim\ea un clocot de ur[.
— Las[, las[, nu te mai osteni! Explica\iile ai s[ le dai tribunalului... Sper c[ nu te a=tep\i s[ fii cru\at, cum nici dumneata nu
m-ai cru\at pe mine! Sper! zise judec[torul cu un r`s ciudat =i
pun`nd iar m`na pe bra\ul avocatului ca s[-=i urmeze vorba.
Titu ascultase uluit obr[zniciile judec[torului =i se ru=in[
v[z`nd umilin\a =i groaza tat[lui s[u.
— Ce-i, ce s-a ]nt`mplat? ]ntreb[ de mai multe ori, tr[g`ndu-l de m`nec[, f[r[ a primi vreun r[spuns, c[ci b[tr`nul
r[m[sese cu ochii \int[ la judec[tor, a=tept`nd parc[ s[-i mai
]nt`lneasc[ privirea, s[-l roage, s[-i arate toat[ dezn[dejdea =i
teama, =i s[-l ]mbl`nzeasc[. Judec[torul ]ns[ nu-l mai lu[ ]n
seam[, ca =i c`nd pentru d`nsul nici n-ar mai exista un Herdelea. }n schimb, dup[ un r[stimp, se ]ntoarse avocatul =i-i spuse
gr[bit, negustore=te:
— A, domnul Herdelea!... Nici nu te v[zusem... Avem ceva
de vorbit ]mpreun[... De ce n-ai venit azi la proces?
}nv[\[torul ]=i croi ]n minte un r[spuns, dar, p`n[ s[ deschid[ el gura, avocatul ]=i reluase convorbirea cu judec[torul,
mai aprins[.
Herdelea sim\i o moliciune mare ]n tot corpul, iar vederea
i se tulbur[ ]nc`t i se p[ru c[ e apucat ]ntr-un v`rtej ame\itor
din care zadarnic se zbate s[ se desprind[. Auzea ca prin vis
]ntreb[rile lui Titu, curioase =i ner[bd[toare, „ce este, ce este?“
=i ]n acela=i timp vorbele avocatului, topite ]ntr-o uruial[ ]ntrerupt[ din c`nd ]n c`nd de glasul judec[torului, at`t de cunoscut =i at`t de ]ngrozitor. Cl[tina mereu din cap cu o ]nf[\i=are
desperat[ =i cu ni=te ochi ar=i de ]ntrebarea: „Ce vre\i cu mine?
236
Ion
Ce vre\i? Ce vre\i?“ V`rtejul ]ns[ vuia ne]ncetat ]n creierii lui.
}ntr-un t`rziu apoi uruitul vorbelor avocatului ]ncet[, judec[torul disp[ru =i lumea parc[ reintra ]n f[ga=ul ei obi=nuit. Pe
ferestrele mari, ]n odaia plin[ de miros de m`nc[ri =i b[uturi,
b[teau f`=ii largi de lumin[ alb[ prim[v[ratic[, ]nsenin`ndu-i
sufletul. Acuma toate mesele erau ocupate. }n aerul cald se
ciocneau cr`mpeie de convorbiri, r`sete zgomotoase, strig[te
fl[m`nde =i z`ng[niri de farfurii =i de tac`muri... +i la masa
lui, l`ng[ Titu, se a=ez[ avocatul ungur cu o figur[ nep[s[toare
care ]ns[ voia s[ par[ ]ngrijorat[ =i comp[timitoare.
— Judec[torul e foarte sup[rat... Ai intrat ]n belea mare cu
d`nsul... +i e o fire c`inoas[ care nu iart[!
At`t Herdelea, c`t =i Titu ]ncercar[ s[ vorbeasc[, dar avocatul gr[bit nu le d[du r[gaz, ci continu[ ]ndat[ cu alt[ voce:
— Pe urm[ de ce n-ai venit la proces, domnule?... Foarte
r[u! Foarte r[u! Poate c-am fi c[zut la ]nvoial[ cu mai pu\ine
cheltuieli... Acuma, ca s[ nu zici c[-s om f[r[ suflet =i c[ fug
de o ]n\elegere cinstit[, de=i sentin\a o am ]n geant[, totu=i ]\i
propun s[...
S[-i sechestreze mobila, s[ fixeze un termen de licita\ie —
toate numai de form[, ca s[ fie asigurat[ casa Bernstein c[ nu
va pierde banii ce i se cuvin de drept. Pe urm[ la licita\ie se va
prezenta numai el, avocatul, va cump[ra ]n numele firmei toat[
mobila pe pre\ul ce-i mai datoreaz[ Herdelea, f[r[ a ridica ]ns[
nimic din cas[, iar ]nv[\[torul va isc[li o poli\[ nou[ pentru toat[
suma ]mpreun[ cu cheltuielile de proces =i de licita\ie.
— Ei, =i ca s[ vezi ce inim[ am, iac[, stabilim ziua sechestrului pentru dup[ Pa=ti, joi, s[ faci =i dumneata s[rb[torile ]n tihn[.
Eu tot mai am joi =i alte afaceri ]n Armadia, a=a c[ te pot scuti de
cheltuiala c[l[toriei mele... Termenul licita\iei ]l vom fixa
atunci... A=a! Aide, d[ m`na! Ne-am ]n\eles, vas[zic[... A= mai
z[bovi, dar dup[-pr`nz, la cinci, am o licita\ie ]n Bistri\a, de la
care nu pot lipsi... Vas[zic[ joi dup[ Pa=ti, pe la nou[ diminea\a...
Din partea mea po\i fi lini=tit! M[car de-ar fi c[pc[unul de
judec[tor om de ]n\eles ca mine... Ei, la revedere pe joi!... D`nsul
237
Liviu Rebreanu
e fiul dumitale? }mi pare foarte bine!... La revedere!...
Herdelea nici nu apucase s[ deschid[ gura. De altfel nici
nu avea ce zice, c[ci era doar la discre\ia avocatului care, dac[
voia, ]l putea face de ru=ine tocmai ]n ajunul nun\ii Laurei,
v`nz`ndu-i cu toba tot din cas[.
— Las[ c[-i bine a=a cum a zis ungurul, vorbi Titu v[z`nd
descurajarea tat[lui s[u =i ]n\eleg`nd acuma zbucium[rile lui.
Se pare om cumsecade... Cum ]l cheam[, tat[?
— Cum, tu nu-l cuno=ti pe Lendvay? zise Herdelea,
ad[ug`nd apoi cu o team[ aproape copil[reasc[: Sechestru,
licita\ie... vai de capul meu! Ce-o s[ zic[ m[-ta? Ce-o s[ zic[
Laura?
— Adic[, cum, ce-o s[ zic[? strig[ t`n[rul ]nfl[c[rat. Dar
nu le-ar fi ru=ine s[ mai zic[ ceva?... Pentru cine ai dumneata
necazurile astea acuma, dac[ nu pentru ele?... Ori crezi c[-s
a=a de proaste s[ nu priceap[ nici at`ta? M[ mir c[ te mai
g`nde=ti la ele... Apoi parc[ cine =tie ce lucru mare-i un sechestru =i o licita\ie de form[! C[ doar \i-a spus, =i de zece ori, c[
sunt numai de form[...
Merg`nd spre cas[ cu Titu, ]nv[\[torul ]=i mai u=ur[ inima
povestindu-i ce ]ntors[tur[ a luat pl`ngerea lui Ion =i c[ desigur chiar Ion l-a p`r`t c[ i-a f[cut-o.
— E o canalie =i Ion, fire=te! zise Titu din ce ]n ce mai
]nsufle\it, c[ci ]n afacerea aceasta el nu vedea dec`t c[ tat[l
s[u e un martir al iubirii pentru \[ranul rom`n. Dar ce are a
face, tat[! Trebuie s[ fii m`ndru c[ suferi fiindc[ ai ap[rat pe
un rom`n, chiar dac[ rom`nul s-a ]nt`mplat s[ fie un mi=el...
E o fapt[ superb[!
— Dar tu nu-\i ]nchipui ce urm[ri grele poate s[ aib[! gemu
b[tr`nul pu\in mai ]mb[rb[tat, g`ndindu-se la cuvintele judec[torului despre „calomnie“ =i „tribunal“.
— Cu c`t vor fi mai grele, cu at`t te vei ridica mai sus ]n
stima tuturor! zise t`n[rul invidios c[ nu este el ]n locul
]nv[\[torului, s[ se poat[ l[uda pretutindeni cu sacrificiile lui
pentru cauza neamului.
238
Ion
D[sc[li\a =i fetele, auzind de sechestru =i de licita\ie, se
a=ternur[ pe bocete =i vaiete c[ ru=inea aceasta nemaipomenit[ are s[ distrug[ norocul Laurei, fiindc[ Pintea are s[ afle =i
s[-i ]ntoarc[ spatele... Ca s[ arate c`t sunt de convinse c[ a=a
are s[ fie, fetele nici nu mai continuar[ ]n ziua aceea lucrul la
trusou, l[s`nd ]n ma=ina de cusut un cear=af de plapum[
aproape ispr[vit, cu sumedenie de ajururi =i dantele =i cu monograma ei brodat[ frumos ]ntr-un col\. Titu se sili toat[ dup[amiaza =i toat[ seara s[ le explice c[ sunt proaste dac[ nu vor
sau nu pot s[ ]n\eleag[ c[ e vorba numai de o form[. Femeile
]ns[ nu admiteau nici o l[murire =i Laura nu se lini=ti dec`t
zic`ndu-=i c[ ea nu va mai fi aici s[-i crape obrajii de ru=ine
c`nd vor veni cu toba s[ p`ng[reasc[ salona=ul ]n care =i-a
\esut ea visurile ei de fat[... Fire=te c[ ]n asemenea atmosfer[
nici Herdelea =i nici Titu nu mai ]ndr[znir[ s[ le mai pun[ ]n
curent =i cu amenin\[rile judec[torului, de=i t`n[rul se l[udase
c[ are s[ le spun[ tot din fir ]n p[r.
Av`nd acuma un suflet cu care putea vorbi de temerile ce-l
ap[sau, ]nv[\[torul se sim\i mai ]nviorat =i mai u=urat. P`n[
una-alta ]ns[ trebuia s[ vad[ mai de aproape de =coal[, c[ci
se putea lesne ]nt`mpla s[-i pice o vizit[ a subinspectorului
care, dup[ retragerea lui Cernatony, se va ar[ta desigur =i mai
zelos ca ]n trecut, ]n n[dejdea c[ o s[ fie numit el inspector.
De aceea mai citea, nu lipsea de la =coal[, ca s[ fie preg[tit
pentru orice ]mprejurare. R`vna aceasta de altfel ]i f[cea bine
risipindu-i pu\in g`ndurile mohor`te.
}ntr-adev[r, ]n ultima zi ]nainte de vacan\ele Pa=tilor, se opri
o calea=c[ falnic[ ]n fa\a =colii. Era subinspectorul Horvat care
]nadins venise a=a de t`rziu =i pe nea=teptate. St[tu ]n clas[
vreo dou[ ore, cercet`nd tot, ascult`nd pe to\i copiii,
]ncurc`ndu-i numai pe ungure=te =i str`mb`ndu-se ur`t dac[
nu-l ]n\elegeau... }n sf`r=it isc[li jurnalul-program =i spuse lui
Herdelea, ]ncruntat:
— Ar fi bine s[ te ocupi mai mult =i mai serios... }\i recomand chiar s[ te ocupi, dac[ nu vrei s[ ne sup[r[m!
239
Liviu Rebreanu
Tr[sura plec[ cu d`nsul ]n goan[, vr`nd s[ inspecteze ]n
aceea=i zi =i =colile din Jidovi\a =i din Armadia.
Herdelea, cu p[l[ria ]n m`n[, ]=i f[cu cruce c`nd nu-l mai
v[zu =i murmur[ am[r`t:
— O, bat[-te m`nia lui Dumnezeu, c[ acru mai e=ti!
Oft[, d[du drumul copiilor =i porni spre cas[ cu capul ]n
p[m`nt.
— Asta-i r[splata dup[ treizeci de ani de munc[! se g`ndi
d`nsul ab[tut. Numai cinci ani... numai cinci ani s[-mi mai ajute
Dumnezeu! Pe urm[ ai dracului s[ fie to\i inspectorii din lume...
Din pensioara mea voi tr[i =i eu omene=te cu baba, c[ p`n[
atunci poate s[ se a=eze =i copiii, dac[ o vrea Atotputernicul.
El, care-=i b[tea joc de d[sc[li\[ pentru c[ bolborosea mereu
rug[ciuni, acuma, c`nd nevoile =i nepl[cerile se \ineau de
d`nsul ca scaiul de oaie, ]=i punea toat[ n[dejdea ]n puterea
cereasc[ =i-=i ]nt[rea inima ]n[l\`ndu-=i cugetul fierbinte =i
umilit spre Dumnezeu.
Seara, dup[ cin[, pe c`nd Herdelea povestea am[nun\it
vizita subinspectorului, se pomenir[ ]n cas[ cu Ion, cu o
]nf[\i=are foarte fericit[, r[sp`ndind parc[ numai bucurie ]n
jurul lui. Familia ]nv[\[torului r[mase tr[snit[ de ]ndr[zneala
aceasta. Titu, ]ncetul cu ]ncetul, spusese totu=i surorilor lui =i
apoi mamei cum a tr[dat Ion pe Herdelea =i c[ urmarea poate
s[ fie o mare nenorocire. Aceasta, precum =i purtarea fl[c[ului
]n vremea din urm[, f[cuse ca acuma s[ fie privit drept cel
mai netrebnic om din sat. Astfel, f[r[ a-i r[spunde la bun[ seara,
d[sc[li\a, tremur`nd de m`nie =i sc[p[r`nd sc`ntei din ochi,
se n[pusti asupra lui:
— Gros obraz ai, becisnicule, dac[, dup[ tic[lo=iile pe care
le-ai f[cut ]nv[\[torului, mai ]ndr[zne=ti s[ ne treci pragul!
Ion ]ns[ nu se sfii deloc =i zise lini=tit =i supus, dar cu aceea=i
fa\[ mul\umit[:
— Amu ierta\i-m[!... Z[u, doamn[, ierta\i-m[!...
— Apoi da, acuma s[ te iert[m dup[ ce \i-ai b[tut joc de
noi cum \i-a pl[cut! strig[ doamna Herdelea. C`t te-am ajutat
240
Ion
noi =i te-am ogoit, nu-i vrednic capul t[u. Iar drept mul\umire
te-ai dus =i ne-ai v`ndut ca Iuda!
— Ce-a fost a trecut, vorbi fl[c[ul iar[=i mai cald. A trecut...
Toate au trecut... C`te-am p[\it =i-am p[timit eu, numai Dumnezeu le =tie... Am gre=it, v[d bine, dar...
— Gre=eala ta ]ns[ poate s[ m[ bage pe mine ]n temni\[ =i
s[-mi pierd tot rodul muncii de treizeci de ani! ]l ]ntrerupse
]nv[\[torul care, mai moale ca to\i, se =i ]mbl`nzise pu\in.
— Ai s[ vezi dumneata cum oi ]ndrepta eu tot ce-am stricat... Nu-\i fie fric[, domnule ]nv[\[tor! Am s[ stau eu ]n temni\[ oric`t, un an, zece, dar dumitale n-are s[ \i se sminteasc[
nici un fir de p[r! Crede\i-m[ =i pe mine ast[ dat[!... C[ azi
sunt =i eu fericit, domnule ]nv[\[tor! Amu am p[m`nt, am de
toate... Amu numai s[n[tate s[-mi dea Domnul!
— S[-\i fie de bine! murmur[ iar Herdelea mai rece, amintindu-=i c[ ]nvoiala dintre Ion =i Vasile s-a f[cut ]n urma interven\iei
lui Belciug.
Fl[c[ul ]ntoarse ochii pe r`nd spre fiecare din cas[ parc-ar
fi cerut ajutor, dar to\i t[ceau ]ntuneca\i. Dup[ o pauz[ ]ncurcat[, tot el trebui s[ re]nceap[:
— Apoi uite de ce-am venit amu, domnule ]nv[\[tor =i
doamn[!... Am venit s[ v[ spun c[ nu m[ mi=c de-aici p`n[
nu-mi f[g[dui\i s[ m[ cununa\i dumneavoastr[!
Toat[ familia protest[ ]ntr-un singur glas, de=i to\i fur[
mi=ca\i de rug[mintea tic[losului. Titu, care p`n[ atunci se
f[cuse c[ cite=te spre a nu fi nevoit s[ vad[ pe tr[d[torul lor,
acuma ridic[ pu\in nasul, se uit[ la d`nsul =i se mir[ c`t era
de schimbat la fa\[. P[rea mai smead =i mai hot[r`t. Pielea i
se lipea =i lucea pe umerii obrajilor, iar ]n ochi avea o lumin[ m`ndr[ de biruitor.
Herdelea se codi ]ndelung, c[ n[=itul ]nseamn[ cheltuial[ mare, c[ tocmai =i el are sarcini multe cu nunta
domni=oarei, c[ de ce nu-l cunun[ popa... Dar Ion se jur[ c[
mai bine stric[ toat[ ]nvoiala, dec`t s[ se g`ndeasc[ la al\i
na=i, ]l ]ncredin\[ c[ nu trebuie s[ cheltuiasc[ nici un ban =i
241
Liviu Rebreanu
]n sf`r=it st[rui at`t de mult =i at`t de c[lduros ]nc`t ]nv[\[torul
fu nevoit s[ primeasc[:
— Bine, Ioane, bine... S-o facem =i pe asta, c[ multe am
mai f[cut noi pentru tine =i de pu\in[ recuno=tin\[ am avut
parte... Dar poate de aci ]ncolo s[ fim mai noroco=i!
Ion, plec`nd, s[rut[ m`na, ]nt`i domnului =-apoi doamnei,
ceea ce ]ndemn[ pe d[sc[li\[ s[ zic[ mai potolit[:
— E mare tic[los, dar cel pu\in are inim[ bun[, s[racul!
6
Titu iar p[\ea ca odinioar[: umbla dup[ Roza =i n-o putea
]nt`lni. Doar c[ azi parc[ nu mai era at`t de ner[bd[tor ca
atunci. Acuma avea o emo\ie stranie care-l f[cea s[ nu se
pr[p[deasc[ cu firea pentru a o vedea.
Dorea chiar s-o nimereasc[, de s-ar putea, ]ntr-o clip[ c`nd
s[ fie =i Lang acas[, sau oricine, numai s[ nu fie ]ndat[ singuri.
A doua zi dup[ vizita subinspectorului, Titu porni din nou
spre Jidovi\a =i b[tu la u=a ]n fa\a c[reia ]i tremurase inima de
fericire de at`tea ori. G[si pe Roza singur[, pl`ng`nd, ]ntr-un
halat murdar de stamb[, cu p[rul v`lvoi. „Asta s[ fie femeia
pe care am iubit-o cu at`ta patim[ acum abia dou[ luni?“ se
g`ndi d`nsul, s[rut`ndu-i m`na foarte jenat.
St[tu ]ncurcat c`teva clipe, iar femeia pl`nse mai cu foc,
parc[, rev[rs`ndu-=i durerea ]n fa\a lui, ar fi c[utat s[-i trezeasc[
mai mult[ comp[timire. Titu ]ns[ nu vedea dec`t o schimonosire a gurii pe care a s[rutat-o, =i-=i zicea ]ntruna uluit: „+i ce
frumoas[ mi se p[rea atunci!“
Apoi doamna Lang ]i spuse printre =iroaie de lacrimi c[ ea
e cea mai nenorocit[ fiin\[ pe lume fiindc[, dup[ toate celelalte, acuma a r[mas =i pe drumuri. Subinspectorul Horvat a sosit
ieri din senin =i, duc`ndu-se la =coal[, n-a g[sit acolo pe Lang
care sfor[ia acas[, deoarece venise diminea\a de la un chef
din Armadia. A trimis dup[ el =i l-a a=teptat aproape un ceas
p`n[ ce l-a de=teptat ea =i l-a momit s[ se ]mbrace =i s[ plece
242
Ion
la datorie. Dar cum l-a v[zut, subinspectorul l-a =i mirosit c[i beat =i nici nu l-a mai l[sat s[ intre ]n clas[, ci l-a izgonit
spun`ndu-i s[ se considere suspendat =i s[ se bucure dac[ nu
va propune ministerului s[-l ]ndep[rteze pentru totdeauna din
]nv[\[m`nt.
— Ce-o s[ ne facem acuma! url[ Roza fr`ng`ndu-=i
m`inile. Unde s[ ne ducem? +i bietul Lang... bietul Lang!
Dumneata =tii ce suflet nobil are =i c`t e de bun!... N-a zis
nimic, nu s-a pl`ns nim[nui, dar eu v[d cum sufer[... O,
Doamne, Doamne! Spune dumneata dac[ asta e dreptate!
}i zicea „dumneata“ =i Titu sim\ea c[ a=a se cuvenea =i
parc[ se bucura c[ lucrurile au luat ]ntors[tura aceasta. }i spuse
c`teva cuvinte banale de ]ncurajare =i vorbind se g`ndea: „A
murit o femeie!... S-a stins o iubire ]n sufletul meu... Sau poate
c[ nici n-a fost iubire? De-ar fi fost adev[rat[, moartea ei mar durea... Nu, nu, n-a fost iubire... Un foc de paie... N-am
iubit-o =i nu m-a iubit, =i cu toate acestea ne-am str`ns ]n bra\e,
ne-am jurat credin\[, ne-am min\it... Ridicol! Ridicol! Ridicol!“
}i venea chiar s[-i tr`nteasc[ =i ei cuv`ntul acesta, drept
m`ng`iere. Numai sosirea lui Lang i-a sc[pat din situa\ia care
i se p[rea mai mult plicticoas[ dec`t trist[. Lang era beat =i
z`mbea ca un filozof care a g[sit taina fericirii:
— Ai auzit ce mi-a f[cut m[garul?... Ha, ha, =i crede el c[
m-a turtit pe mine!... El, pe mine!... Ce idiot!... Bah, un ho\, o
canalie, un mizerabil... gata! Nu-i pot face onoarea nici s[-l
]njur!... Rozica, mai e cumva vreun strop de rachiu? Aide, d[-ne
un p[h[rel!... Vivat, Titule! Tr[iasc[ victimele, jos c[l[ii!
C`nd spuse Titu acas[ ce-a p[\it Lang, doamna Herdelea
zise cu dispre\:
— El ca el, vai de zilele lui... Dar ea-i o blestemat[ f[r[
pereche... Dac[ a fost ea ]n stare s[ se \in[ p`n[ =i cu practicantul notarului... |i-e =i sc`rb[!
Titu se ro=i ca =i c`nd i-ar fi =fichiuit obrajii cu un bici de foc:
„Vas[zic[ ]n vreme ce eu o purtam ]n suflet =i ]n visuri, ea...“
243
Liviu Rebreanu
7
}n ziua c`nd veni avocatul Lendvay cu sechestrul, fetele =i
doamna Herdelea, ca s[ nu fie obligate a vedea asemenea
umilin\[, plecar[ ]n Armadia la doamna Filipoiu s[ se sf[tuiasc[
asupra ultimelor am[nunte privitoare la nunta Laurei =i s[ ia
de la tipografie invita\iile tip[rite pe h`rtie sidefat[, s[ le trimit[ din vreme tuturor. Avocatul, de altfel, ispr[vi toat[ afacerea ]n c`teva minute, ]nc`t Titu se pr[p[di de r`s seara, c`nd
femeile se ]napoiar[ din Armadia fr`nte de oboseal[.
}nfrigurarea nun\ii st[p`nea de-acuma toat[ casa... Rochia
de mireas[ era gata. O lucrase ]ns[=i Laura =i o f[cuse o
minun[\ie. }ncerc`nd-o ultima oar[, ]nainte de-a o pune ]n
dulap p`n[ ]n clipa cea mare, toat[ familia a izbucnit ]n
aplauze de admira\ie, at`t era Laura de frumoas[ ]ntr-]nsa...
Tot salonul era alandala de rufele mirosind a nou, de rochiile
=i hainele ]mpr[=tiate pe toate mobilele =i prin toate col\urile.
Cu trei zile ]nainte sosi George Pintea =i trase la hotel ]n
Armadia, dar st`nd de diminea\a p`n[ seara ]n Pripas, neclintit de l`ng[ Laura. Am`ndoi erau foarte mi=ca\i =i vorbeau cu
o pl[cere amestecat[ cu groaz[ de ceremoniile care le vor da
dreptul s[ nu-=i mai ascund[ iubirea ]n fa\a nim[nui.
Laura sl[bise pu\in, dar a=a ]i =edea mult mai bine, ]ndeosebi cu ochii ve=nic umezi =i str[lucitori de o ner[bdare
nel[murit[. Acuma toate ]ndoielile i se p[rea c-au p[r[sit-o =i
se sim\ea mul\umit[ v[z`nd pe Pintea al[turi de ea. }i tremura
inima ca sub o m`ng`iere bl`nd[. „Mi-e drag! se g`ndea d`nsa
]nduio=at[. S[r[cu\ul! +i cum nu-l puteam suferi odinioar[!
Mare neroad[ am fost!“
Ghighi, b[g`nd de seam[ c[-i face pl[cere, ]i repeta ]ntruna c[ o invidiaz[.
— Spui adev[rat, Ghighi\[?... Crezi tu c[ voi fi fericit[?
— O, c`t a= vrea s[ fiu ]n locul t[u! min\ea Ghighi care, ]n
sufletul ei, nu ]n\elegea cum poate s[ ia o fat[ frumoas[ =i rar[ ca
Laura pe un omule\ care nu =tie nici m[car s[ danseze ca lumea.
244
Ion
Pintea era foarte galant =i aducea mereu mai ales bomboane, fiindc[ Laura le ]mp[r\ea cu el, dup[ ce mu=ca din fiecare cu guri\a ei, ]nc`t ]ndr[gostitul mire se jura c[ n-a mai
gustat niciodat[ asemenea bun[t[\i. }n ajunul nun\ii ]ns[ George
veni cu ni=te daruri care ]i uimir[ pe to\i: un inel cu un briliant
]mpresurat cu rubine ca ni=te v`rfuri de ace de foc, cercei de
aur cu stropi de diamante, =i un colan de platin[ cu o cruciuli\[
de aur av`nd la fiecare cap[t c`te-o stelu\[ de smaragd.
— Pup[-l! strig[ ]nv[\[torul v[z`nd bog[\iile acestea
str[lucitoare, iar cum Laura, z[p[cit[ de bucurie, st[tea \intit[
locului, o lu[ de m`n[ =i ]i f[cu v`nt ]n bra\ele mirelui,
]ndemn`nd-o cu ]nsufle\ire: Pup[-l, Laura, n-auzi?... Pup[-l!
}n diminea\a cununiei sosir[ p[rin\ii lui George =i fra\ii lui
mai mici, Marcu =i Vasile. Ceilal\i, fiind ]mpr[=tia\i prea departe prin lume, n-au putut veni, dar to\i au trimis telegrame
de felicit[ri pe care B[lan de la po=ta din Armadia avea grij[
s[ le transmit[ ]ndat[ la Pripas prin curieri ocazionali. Am`ndoi
fra\ii mirelui ]ndr[gir[ pe Laura =i f[cur[ curte Ghighi\ei, ]nc`t
ea ]i g[sea mult mai dr[gu\i ca pe George.
}n fa\a cuscrilor, care de altminteri nu veniser[ cu m`na
goal[, Herdelea oferi tinerilor „din partea b[tr`nilor“ un serviciu de cafea cu lapte, modest =i frumos. Tot atunci Titu d[rui
lui George o tabacher[ de piele de crocodil, cump[rat[ din
banii lui.
— Eu v[ dau ceva ce n-o s[ v[ dea nimeni, c[ci to\i se g`ndesc
numai la mireas[... Ei bine, eu m-am g`ndit la mire, fiindc[ mi-e
mai drag ca mireasa! vorbi d`nsul m`ng`ind pe Laura.
Ghighi se porni pe pl`ns v[z`nd c[ numai ea n-are ce s[
le ofere, p`n[ ce noul ei curtezan =i cumnat Marcu ]i spuse
c[, dimpotriv[, ea poate s[ le d[ruiasc[ lucrul cel mai de pre\
=i anume c`te o s[rutare miresei =i mirelui, sau, dac[ i-e ru=ine,
poate s[ le dea pe am`ndou[ miresei care ]ns[ s[ fie obligat[
a transmite una mirelui. }n Jidovi\a, notarul Stoessel primi pe
distin=ii nunta=i cu toate onorurile, oficiind mai patetic formele cununiei civile. La sf`r=it ]=i ]ng[dui s[ \ie =i un mic discurs
245
Liviu Rebreanu
]n care spuse c[ e fericit c-a avut cinstea s[ ]mpreune cu articole de lege dou[ inimi at`t de tinere =i pline de speran\e.
Cununia fiind ]ntr-o duminic[, biserica cu dou[ turnuri din
Armadia se umplu de oameni care nu se mai s[turau l[ud`nd
frumuse\ea =i ging[=ia Laurei, dar =i ]nf[\i=area simpatic[ a lui
George. Rochia miresei st`rni entuziasmul cunosc[toarelor.
Toate prietenele ei erau ]n p[r, ]mpreun[ cu mamele invidioase, dar mai mi=cate p[reau Elvira Filipoiu =i Lenica Sp[taru,
ele fiind =i domni=oare de onoare.
+ase preo\i, ]ntre ei =i Belciug pe care Herdelea ]l poftise
]nadins ca s[ nu mai observe =i armadienii ne]n\elegerile lor,
]n frunte cu protopopul b[tr`n, le binecuv`ntar[ leg[tura, iar
corul studen\ilor c`nt[ parc[ mai mi=c[tor ca ]ntotdeauna. C`nd
protopopul le puse ]ntrebarea solemn[, mirele r[spunse cu un
glas falnic de r[sun[ biserica; mireasa ]ns[ rosti un „da“ at`t
de mititel =i de timid, parc[ i-ar fi fost ru=ine s[ n-o aud[ lumea. }n clipa aceea doamna Herdelea nu se mai putu st[p`ni
=i izbucni ]ntr-un hohot de pl`ns, ceea ce ]nduio=[ pe to\i =i
f[cu chiar pe Laura s[ l[crimeze pu\in, ca s[ se adevereasc[
vorba c[ nu s-a pomenit mireas[ care s[ nu pl`ng[ pu\intel.
Nunta fu serbat[ la ber[ria Rahova, ]n sala de la etaj pe
care berarul o ]mpodobise feeric =i unde se adun[ toat[ domnimea din Armadia =i ]mprejurimi. Mireasa z[bovi pu\in p`n[
se schimb[ ]ntr-o elegant[ toalet[ de c[l[torie, culoare cafenie,
=i o p[l[rioar[ foarte dr[g[la=[, c[ci era hot[r`t ca, ]ndat[ dup[
cununie, tinerii c[s[tori\i s[ plece spre parohia lui George, dar
cu un ]nconjur care s[ dureze cel pu\in o s[pt[m`n[,
s[pt[m`na de miere... Aici primir[ felicit[rile zgomotoase ]n
cursul c[rora Laura se ro=i p`n[-n v`rful nasului, deoarece domnii mai ]ndr[zne\i ]i doreau ]ndeosebi odrasle numeroase. La
mas[ de-abia atinser[ m`nc[rile =i b[uturile. De altfel muzica
faimosului Goghi din Bistri\a le sporea am`ndurora emo\ia.
Apoi George =opti ceva Laurei =i am`ndoi se ridicar[.
L[utarii intonar[ un mar= nup\ial care-i petrecu p`n[ jos ]n
strad[ unde ]i a=tepta cea mai bun[ tr[sur[ din Armadia, s[-i
246
Ion
duc[ la Bistri\a, iar de-acolo s[-=i continue c[l[toria cu trenul.
Doamna Herdelea ]mbr[\i=[ lung pe Laura, ]nmuindu-se reciproc ]n lacrimi. Fiindc[ Ghighi pl`nsese c`te pu\in toat[ ziua,
acum izbuti s-o s[rute f[r[ bocete, de=i tremura de durere.
Desp[r\irile \inur[ vreun sfert de ceas, urm`nd la r`nd Herdelea =i Titu, apoi familia Pintea de Laura, apoi familia Herdelea
de George, apoi George de p[rin\ii =i fra\ii lui... +i tot timpul
\iganii c`ntau mar=ul nup\ial, pe c`nd sus, ]n ferestre, invita\ii
priveau curio=i =i mi=ca\i, iar jos, ]n strad[, o mul\ime de lume
c[sca gura =i asculta muzica.
}n sf`r=it mirii se suir[ ]n tr[sur[ =i vizitiul d[du bici cailor.
Batiste multe f`lf`ir[ ]n v`nt, noi valuri de lacrimi se rev[rsar[.
— Drum bun!... S[ ne scrie\i!... De pretutindeni!...
Negre=it!... Adio!...
Tr[sura se dep[rt[ =i se mic=or[ repede. }ntr-]nsa o batist[
mic[ alb[ flutura neobosit[, ca o arip[ speriat[. Pe urm[ =oseaua ]nghi\i =i tr[sura =i batista... Rudele se ]ntoarser[ la
musafiri... }ncepur[ toasturile, urmar[ glumele =i veselia p`n[
ce deodat[ muzica atac[ un vals lin, leg[nat, care ademeni
tineretul... M`ndru =i ]nduio=at, Herdelea umbla mereu de icicolo, ciocnind cu unii, z`mbind cu al\ii, c[ut`nd s[ vad[ pe
to\i mul\umi\i. El era azi omul cel mai fericit de pe p[m`nt.
Ziua de m`ine cine =tie ce-o mai aduce. Grijile =i necazurile
sunt ve=nice, pe c`nd fericirea e at`t de nestatornic[...
}n vremea aceasta ]ns[ tr[sura cu tinerii c[s[tori\i alerga
gr[bit[, trecu iute prin Jidovi\a =i se ]ndrept[ spre Pripas. Laura
=edea buim[cit[, cu ochii drept ]nainte, ne]ndr[znind s[ se uite
la „b[rbatul“ ei. Inima i se topea ]ntr-o triste\e nel[murit[. Vedea cum r[m`n ]n urm[ r`pile, livezile, lanurile, p[durile,
dealurile care au fost martorii tinere\ii ei, care i-au fost at`t de
dragi =i pe care ]i p[r[se=te acuma poate pentru totdeauna. Tot
hotarul se leg[na =i parc[-i zicea adio, mut =i totu=i ]n\eleg[tor...
George i se p[rea mai str[in ca oric`nd =i se mira cum pleac[
ea al[turi de un str[in ]ntr-o lume str[in[ =i necunoscut[, l[s`nd
aici lumea care o iubea =i pe care o iubea. Prin minte ]i fulgera
247
Liviu Rebreanu
]ntrebarea ]nfrico=at[: „Cine-i str[inul acesta?“
}n Pripas opri tr[sura ]n fa\a casei p[rinte=ti. Cobor] =i f[cu
c`\iva pa=i ]n ograd[, privind ]nsetat[ pere\ii albi cu ferestrele
speriate =i coperi=ul c`rpit ici-colo cu =indril[ nou[, ca =i c`nd
ar fi vrut s[ duc[ cu sine m[car cl[direa ]n lumina ochilor.
C`inele casei se gudur[ la picioarele ei =i-i linse v`rful pantofilor, parc[ ar fi sim\it c[ pleac[ departe aceea care nu uita
niciodat[ s[-i arunce de m`ncare. Laura ]l m`ng`ie ca pe un
prieten =i =opti cu genele umede:
— Adio, Hector, adio... Acuma plec...
Apoi tr[sura porni ]nainte. Peste c`teva clipe casa nu se
mai vedea. }n por\i \[ranii cunoscu\i se uitau mira\i dup[
domni=oara care se duce cine =tie unde, scoteau p[l[ria =i rosteau ur[ri pe care ea nu le auzea...
}n dealul de unde drumul coboar[ spre S[scu\a, Laura
]ntoarse capul s[ mai vad[ o dat[ satul ei ]mpr[=tiat ]ntre dealuri, ascuns sub o p`nz[ str[vezie de fum alb[strui. Apoi ]=i
]ndrept[ privirile numai ]nainte... +oseaua alb[, =erpuitoare,
se zv`rcolea sub picioarele cailor.
Ochii Laurei erau plini de lacrimi =i sufletul ei at`t de
]nc[rcat ]nc`t ]i venea s[ strige ajutor sau s[ sar[ jos din tr[sura
care o smulgea din lumea tinere\ii... Atunci ]ns[ sim\i cum ]i
cuprinde mijlocul un bra\ ocrotitor =i atingerea aceasta i se p[ru
bl`nd[ ca o alinare =i ca o tov[r[=ie ]n singur[tatea ce o ]nconjura. }ntoarse fa\a spre George, ]n ochii c[ruia v[zu limpede
iubirea vie ce-i risipi deodat[ toate ]ndoielile. Pe buzele ei
]nflori un z`mbet ]n vreme ce lacrimile aninate ]n gene ]i
picurau pe obrajii ]mbujora=i.
— Te iubesc! murmur[ b[rbatul, str`ng`ndu-i mai puternic
mijlocul.
Cuv`ntul r[scoli ad`nc sufletul Laurei. Se lipi de um[rul
lui George, d`ndu-=i seama acuma c[ vorba lui e ]n stare s[-i
vr[jeasc[ o lume nou[, tot at`t de drag[ =i poate mai bun[
dec`t aceea care a r[mas ]n urm[. +i buzele ei r[spunser[
]ncrez[toare:
248
Ion
— Te iubesc!
8
Din clipa c`nd Vasile Baciu, ]n fa\a pe\itoarelor, ]i f[g[duise
tot, Ion fu cuprins de o adev[rat[ be\ie de fericire =i de ]ncredere. Era at`t de plin de sine ]nsu=i ]nc`t se g`ndea numai la
p[m`nturile lui, pl[nuia cum s[ le munceasc[ mai bine, cum
s[ l[zuiasc[ un petic de p[dure, =i habar nu mai avea nici de
Vasile =i mai ales de Ana, parc[ ea n-ar fi \inut de zestre... Doar
c`nd ]i pomenea numele cineva, ]=i aducea aminte c[ =i ea
mai este pe lume, =i se ]ncrunta u=or.
}n schimb Ana nu se g`ndea dec`t la d`nsul. Uitate erau
ru=inea =i b[t[ile =i suferin\ele. Ea nu =tia nici de planuri, nici
de vicle=uguri... Sufletul ei dornic de iubire a=tepta ]mplinirea
visului ca o m`ntuire =i gura ei =optea numele lui cu aceea=i
ner[bdare pl[cut[ ca =i ]n nop\ile bune de odinioar[.
Nunta \inu trei zile, dup[ obicei... S`mb[t[ porni tot alaiul,
]n c[ru\e, la notar, ]n Jidovi\a. }n frunte c[l[re\ii pocneau mereu
din pistoale, pe c`nd ]n c[ru\a ]nt`i l[utarii ]=i fr`ngeau degetele
c`nt`nd =i totu=i nu se auzea dec`t groh[itul gordunei. Apoi
venea o c[ru\[ cu mirii =i cu dru=tele, apoi o bri=c[ cu na=ii
av`nd pe obraji gravitatea cerut[ de ]mprejur[ri, apoi alt[
c[ru\[ cu p[rin\ii mirilor =i c`teva fe\e mai sp[late, ]n mijlocul
c[rora Zenobia era cea mai zgomotoas[, apoi altele ]nc[rcate
cu fl[c[i =i fete ce chiuiau =i se zbenguiau.
De-abia acum ]n\elese Ion c[ ]mpreun[ cu p[m`ntul trebuie
s[ primeasc[ =i pe Ana =i c[, f[r[ ea, n-ar fi dob`ndit niciodat[ averea. Nu mai schimbase cu ea nici o vorb[ de c`teva
luni. I se p[rea o str[in[ =i nu-i venea s[ cread[ c[ ]n p`ntecele
ei se pl[m[de=te o fiin\[ din s`ngele lui... O privea =i se mira
c-a putut el s[ruta =i ]mbr[\i=a pe fata aceasta uscat[, cu ochii
pierdu\i ]n cap de pl`ns, cu obrajii g[lbeji\i, cu pete cenu=ii, =i
care, ]mpopo\onat[ cum era ast[zi, p[rea =i mai ur`t[. }n
aceea=i vreme genunchii lui atingeau genunchii Floric[i, pe
care Ana =i-o alesese dru=c[ cu Margareta lui Cosma Cioc[na=.
249
Liviu Rebreanu
Florica era aprins[ ]n obraji, cu buzele ro=ii, umede =i pline,
cu ochii alba=tri =i limpezi ca cerul de var[ =i avea ]n toat[
]nf[\i=area o veselie s[n[toas[ pe care se silea =i nu izbutea
s-o ascund[. Ion ]=i aduse aminte cum a str`ns-o ]n bra\e ast[toamn[ =i mai ]nainte, c`t i-a fost de drag[ =i cum i-a f[g[duit
c-o va lua de nevast[. }i era ru=ine c[ acuma se ]nsoar[ cu alta
=i de ru=ine ]l bufnea un r`s prostesc =i nu-=i putea lua ochii
de la Florica. Privirea lui st[ruitoare pe fat[ o z[p[cea =i o f[cea
s[ vorbeasc[ mereu, foarte gr[bit[ =i aproape ]nfrico=at[, ba
cu mireasa care l[crima de fericire, ba cu Margareta care era
bosumflat[, ca totdeauna c`nd se m[rita vreo fat[ din sat, deoarece ]=i zicea c[ mirele ar fi luat-o pe ea, dac[ nu l-ar fi
ademenit altele.
Dup[ ce ]i ]nsemn[ ]n registru =i le citi pe ungure=te cele
cuvenite, notarul arunc[ ochii spre p`ntecele miresei, z`mbi
=i zise neoficial:
— V[d c[ v-a\i gr[bit... Nu face nimic, s[ fie cu noroc!
Ion r`se cu poft[, ca =i ceilal\i b[rba\i, dar ]ndat[ ]=i lu[ seama =i, p[r`ndu-i-se c[ notarul a vrut s[-=i bat[ joc de ur`\enia
Anei, se uit[ repede la Florica ce st[tea cu ochii ]n p[m`nt,
st[p`nindu-se anevoie s[ nu izbucneasc[ ]ntr-un r`s zburdalnic.
Cobor`nd din cancelarie =i pe c`nd ]n curte trosneau pistoalele,
Ion se g`ndi deodat[: „Adic[ ce ar fi oare dac[ a= lua pe Florica
=i am fugi am`ndoi ]n lume, s[ scap de ur`\enia asta?“
Dar tot at`t de repede ]i venir[ ]n minte p[m`nturile =i
ad[ug[ ]n sine cu dispre\: „+i s[ r[m`n tot calic... pentru o
muiere!... Apoi s[ nu m[ tr[sneasc[ Dumnezeu din senin?“
Belciug, n[d[jduind mereu ]ntr-un dar mare pentru biserica cea nou[, f[cu o slujb[ frumoas[ ca la domni, de=i faptul
c[ cununau so\ii Herdelea ]i cam ciuntise ]ncrederea. Lui Ion i
se p[ru c[ =i popa s-a uitat batjocoritor la Ana, ceea ce iar ]i
r[scoli ]n inim[ dragostea cu Florica.
Osp[\ul era la socrul cel mic. C`teva vedre de rachiu ]ndulcit r[scolir[ cur`nd veselia oaspe\ilor. Ur[rile =i chiuiturile se
]ncruci=au =i se ciocneau ]n aerul ]ngro=at de mirosuri grele.
250
Ion
Vasile Baciu se ]mb[t[ cel dint`i, ]nc`ntat c[ i s-a ]mplinit
planul, strig`nd ]ntruna ginerelui s[u cu un glas ciudat =i
tr[g`nd =iret cu ochiul:
— Las[ c[-\i dau eu \ie p[m`nt... N-ai grij[... }\i dau, ]\i
dau!...
Starostele nun\ii, Macedon Cerceta=u, vorbea numai ]n versuri, cum =ade bine unui staroste iste\, amestec`nd ]ns[ ]n toate
nepre\uitele lui comenzi milit[re=ti... }n cas[, ]n tind[, ]n ograd[
juc[torii asudau, l[utarii ]=i alungau oboseala cu rachiu... Buc[t[reasa mare, mama Floric[i, suflecat[ p`n[-n genunchi =i cu un
linguroi uria= ]n m`n[, umbla printre mesele ]nc[rcate, l[ud`ndu-=i m`nc[rile =i chiuind la ]ntrecere cu Zenobia care, de
m`ndr[ c[ era soacr[ mare, se ]mb[tase tun. Na=ii venir[ la osp[\
]mpreun[ cu Titu =i Ghighi, =i vorbir[ mult despre Laura cu
frunta=ii ce-i ]nconjurau, ciocnind totu=i ]n s[n[tatea mirilor =i
spun`nd tuturor c[ tinerii sunt foarte potrivi\i =i o s[ tr[iasc[ bine.
Pe la miezul nop\ii urma s[ joace pe bani mireasa. Fiindc[
Ana, cu sarcina ei, s-ar fi ostenit prea tare, ]i \inu locul dru=ca
]nt`i, adic[ Florica. Mirele o ]nv`rti de c`teva ori voinice=te =i
apoi arunc[ un zlot de argint ]n strachina ]nflorit[. Herdelea scoase o h`rtie de dou[zeci de coroane, dar puse pe Titu s[ joace.
Pe urm[ venir[ to\i oaspe\ii, pe r`nd, d[ruind fiecare dup[ cum
]l l[sa inima =i punga... }n vremea aceasta Ana =edea pe lavi\[,
ru=inat[ c[ n-a putut juca ea, geloas[ pu\in c[ Ion ar fi str`ns pe
Florica, mai tare ca ceilal\i =i totu=i mul\umit[, plutind parc[ ]ntr-un nour de fericire at`t de mare c[ se sim\ea r[spl[tit[ pentru
toate suferin\ele.
C`nd se ispr[vi jocul miresei, Briceag ]ncepu o some=an[
piperat[, ]n care se amestecar[ b[tr`nii cu tinerii. Ion juc[ iar
cu Florica =i ]n v[lm[=agul asurzitor se pomenir[ cur`nd
aproape de u=[, unde era mai ]ntuneric. Nu deschisese gura
nici unul din ei; fata chiar nici nu ]ndr[znea s[-l priveasc[ ]n
ochi; el ]ns[ fierbea =i-=i ]ncle=tase degetele ]n =oldurile ei pline,
uit`nd de tot pe Ana, ]nchipuindu-=i c[ Florica e mireasa lui...
Deodat[ apoi ]i =opti r[gu=it, cu ochii ]nfl[c[ra\i:
251
Liviu Rebreanu
— Numai tu mi-e=ti drag[ ]n lume, Floric[, auzi tu?... Auzi?
O str`nse n[valnic la piept, scr`=nind din din\i ]nc`t fata se
sp[im`nt[ =i se uit[ ru=inat[ ]mprejur.
}n aceea=i clip[ Ana tres[ri ca mu=cat[ de viper[. Sim\i c[
n[dejdile ei de fericire se risipesc =i c[ ea se pr[vale iar furtunos ]n aceea=i via\[ nenorocit[. Se porni deodat[ pe pl`ns amar
care s[-i alunge presim\irile nemiloase... Cine ia ]ns[ ]n seam[
lacrimile unei mirese?... Ion, a=ez`ndu-se mai t`rziu l`ng[ ea,
]i zise nep[s[tor:
— Amu ce te mai boce=ti? C[ doar nu mergi la sp`nzur[toare...
— Norocul meu, norocul meu! murmur[ Ana mai ]ndurerat[.
— Oare c`t s-o fi str`ns? ]ntreb[ apoi Ion ]ncet, f[r[ s[ se
mai sinchiseasc[ de pl`nsul ei, uit`ndu-se lacom la farfuria cu
bani pe care na=ul ]i num[ra a doua oar[, ca s[ nu se ]nt`mple
vreo gre=eal[.
Ziua a treia osp[\ul se mut[ la socrii mari, unde mireasa se
duse acuma cu lada de zestre, urmat[ de at`ta amar de vite =i
gali\e c[ de-abia ]nc[peau ]n ograda Glaneta=ului.
Vasile Baciu era vesel ca =i c`nd ar fi sc[pat de o grij[ mare.
Se uita batjocoritor la Ion, care se umfla ]n pene sim\indu-se
biruitor, =i-=i zicea mereu mai mul\umit: „Stai, melena=ule, stai
s[ vezi tu cine-i Vasile Baciu!“
252