1. TEMA 1
Drept internațional privat reprezintă ramura dreptului care are ca obiect de
reglementare raporturi juridice civile precum și de procedură civilă dar cu elemente de
extraneitate al cărui domeniu este format din norme juridice conflictuale și materiale și care
reglementează conflicte de legi și conflicte de jurisdicții precum și condiția juridică a
străinului în materia dreptului și obligațiilor private.
Pentru prima dată dreptul internațional privat apare în 1834 la Josep Story.
DIP are și altă denumiri:
1. Drept interlegislativ;
2. Drept internațional civil;
3. Recunoașterea extrateritorială a drepturilor;
4. Conflictul de legi conflict of laws.
Putem menționa importanța dreptului internațional privat schimbul internațional de valori
materiale și spirituale precum și cunoașterea diferitor sisteme de drept, uniformizarea
normelor conflictuale și materiale specifice diferitor sisteme de drept, extinderea efectelor
juridice ale hotărârilor judecătorești și ale sentințelor arbitrale în afara țării decât cea în
care a fost emisă, soluționarea în fond a cauzelor civile în sens larg conform normelor care
aparțin a altui sistem de drept decât cel al forului.
DIP aplicăm legea străină în detrimentul legii forului în prezența elementului străin în
raporturile juridice civile.
Natura juridică a DIP
1. Este un drept intern prin Izvoarele sale. Cu dreptul civil are același obiect prin
obiectul său de reglementare obiectul raportului juridic cu elemente de extraneitate.
2. Cu dreptul internațional public în spatele ambilor subiectul este statul și izvorul
principal sunt convențiile internaționale și alte acte internaționale.
3. DIP conține aplicații ale principiilor dreptului internațional.
DIP este drept public pentru că conflictul de jurisdicție și condiția juridică a străinului
fac parte din dreptul public și din cauza că să soluționarea conflictelor de legi este
influențată de factorul politic.
DIP face parte din drept internațional, pentru că în spatele fiecărui raport găsim ca
participant statul.
Normele DIP reglementează raporturile juridice la care participă statul, dar nu mereu
cetățenii străini(cand elemental internațional e altul decât părțile)
DIP este drept privat pentru că obiectul de reglementare sunt raporturile juridice de
drept privat.
DIP este un drept intern prin izvoarele sale și un drept internațional prin obiectul său
de reglemnentare( care îl constituie raporturile juridice cu element de extraneetate)
Termenul de internațional trebuie înțeles prin obiectul de reglementare și anume
raporturile juridice cu elemente de extraneitate iar termenul.de privat precizează care
raporturi juridice și în ce materie.
DIP reglementează raporturi juridice private născute între subiecte de drept privat.
DIP poate fi considerat drept intern pentru că Izvoarele interne sunt preponderente față
de cele internaționale totodată metodele de reglementare au caracter intern.
Ca izvor principal avem convențiile internaționale
Unele norme al dr. internațional public sunt applicate în DIP
Temă domeniul de reglementare raporturile juridice cu elemente de extraneitate
metodele de reglementare Izvoarele interne și internaționale
1. domeniul de reglementare este constituit din:
1. Conflictul de legi;
2. Conflictul de jurisdicții;
3. Condiția juridică a străinului.
1. Conflictul de legi reprezintă situația în care într-un raport juridic există un element
de extraneitate și care constă în ceea că raportul juridic devine succptibil de a i se aplica
două sau mai multe sisteme de drept aparținând unor state diferite.
Astea înțelegem că din conflictul de legi desprindem trei elemente esențiale:
1. Conflictul de legi apare datorită elementului de extremitate, numai existența lui
face să se nască un conflict de legi, respectiv un raport de drept internațional privat.
2. Conflictul de legi nu implică un conflict de suveranități pentru că judecătorul
instanței ascultă doar de legile țării sale.
3. Conflictul de legi apare între sisteme de drept ale unor state diferite.
Cauza apariției conflictului de legi rezidă din faptul că reglementările din sistemul de
drept ale statelor sunt diferite unele de altele cu privire la aceleași probleme de drept sau
instituții.
Adică conflictul de legi apare privind aceleași probleme și instituții de exemplu termenul
general de prescripție în Republica Moldova este de trei ani de exemplu în Elveția este de
10 ani și în Statele Unite ale Americii este de 7 ani.
Conflictul de legi pot fi în funcție de numărul de elemente străine:
- unilaterale
- multe laterale atunci când în conflictul de legi statutul personal au părților este
afectat precum și regimul contractului adică una dintre părți își are sediul în străinătate și
cu privirea la locul executării contractului este în străinătate.
2. Conflictul de jurisdicție reprezintă normele care soluționează conflictul din
jurisdicții sunt de drept material pentru că se aplică direct raportului juridic deosebindu-se
astfel de normele conflictuale. Aceste norme de drept material sunt aplicabile și sunt de
competența instanței sesizate.
Avem trei categorii de norme care se aplică:
1. Normele privind competența jurisdicțională în DIP;
2. Normele privind procedura propriu-zisă;
3. Normele privind efectele hotărârilor judecătorești și ale celor arbitrale,
regăsindu-se atât în codului civil al Republicii Moldova cât și în tratatele internaționale la
care Republica Moldova este parte.
3. Condiția juridică a străinului reprezintă totalitatea de norme juridice prin care le
terminăm drepturile și obligațiile pe care le au sau le pot avea străinul persoană fizică sau
juridică în Republica Moldova.
Condiția juridică a străinului este supusă mereu legii forului lex fore mai exact legea
locului unde se găsește străinul.
Normele care reglementează condiția juridică a străinului în RM sunt norme materiale.
În acest caz nu trebuie confundată condiția juridică a străinului în Republica Moldova cu
capacitatea juridică a străinului.
Problemele legate de capacitate sunt supuse conflictului de legi și guvernată de legea
personală a statului.
Unii autori din doctrină consideră că trebuie introdus la condiția juridică a străinului și
normele privind regimul juridic al cetățeniei (pierderea, dobândirea și redobândirea
cetățeniei).
Cetățenia este tratată ca legătură politico-juridică dintre cetățeni și stat face obiectul
altor ramuri de drept de exemplu dreptul administrativ și dreptul constituțional.
De asemenea, alături de instanțele juridice Dej menționate considerăm că tot aici ne
interesează și normele juridice privind persoanele fizice și juridice din Republica Moldova
în raporturile de DIP (adică vorbim de ea transcrierea actelor de stare civilă).
2. Raportul juridic cu element de extraneitate.
Apariția dreptului internațional privat a fost dictate din mai multe raporturi de drept cu
elemente de extraneitate de exemplu dreptul civil, dreptul familiei, dreptul muncii, dreptul
comercial, totodată și alte raporturi precum cele cu proprietatea intelectuală, transporturi
internaționale și cele de comerț internațional.
Obiectul DIP ca ramură de drept constituie raporturile juridice de drept civil în sens larg
afectat de elemente de extraneitate.
Relațiile DIP presupun un număr mare de raporturi juridice apărute între persoane fizice
și/sau juridice din state diferite cu privire la drepturile, obligațiile asupra persoanelor
bunurilor din străinătate sau cu privire la fapte care au loc tot în străinătate.
Participanți la raporturile juridice cu element de extraneitate pot fi atât persoane fizice
cât și persoane juridice iar statul apare ca subiect de drept internațional privat, el participă
nemijlocit la raporturile juridice cu element de extraneitate pe poziție de egalitate cu ceilalți
subiecți.
Raporturile juridice care prezintă unul sau mai multe elemente internaționale face ca
acelea raporturi să aibă legătură cu mai multe subiecte și sisteme de drept.
Elementul de extraneitate constituie principalul factor de distingere a raporturilor
juridice de drept internațional cu celelalte raporturi juridice.
Elementul de extraneitate nu este un element distinct de structură a raportului juridic
alături de subiect obiect sau conținut ci iau poate fi oricare dintre acesta adică subiectul
obiectul sau conținutul pot fi elementul de extraneitate.
Principalele elemente de extraneitate care pot apărea în legătură cu cele trei
elemente de structură ale raportului juridic sunt:
1. Subiect străin;
2. Obiectul străin;
3. Actul sau faptul juridic care a avut loc în străinătate.
1. Subiectul străin. Pentru persoanele fizice este cetățenia domiciliul sau reședința și
religia. Pentru persoanele juridice este sediul fondul de comerț.
2. Obiectul străin există element de extraneitate atunci când bunul fie e situat în
străinătate fie deși este în țară se află sub incidența legii străine de exemplu bunurile unei
ambasade care este în Republica Moldova.
2. Conținutul raportului juridic fiind format din drepturi și obligații imateriale se
materializează prin elementele de fapt care atunci când sunt casate în străinătate
sau sub incidența legii străine constituie totodată elementul de extraneitate.
Elementele obiective sunt:
1. Locul încheierii actului;
2. Locul executarii actului.
Elementele subiective reprezintă voința părților de a plus a raportului juridic sub incidența
legii străine.
3. metoda de reglementare în dreptul internațional privat.
Avem următoarele metode de reglementare în DIP
1. Metoda conflictuală;
2. Metoda materială;
3. Metoda normelor de aplicare imediată;
4. Metoda proper law.
1. Metoda conflictuală reprezintă elementul de extraneitate întru un raport juridic de
drept civil și derivă problemă soluționării unui conflict de legi. În baza acestei metode legea
aplicabilă poate fi legea forului ( lex fore) sau legea străină (lex cauze) de unde și apare
conflictul de legi.
Normele conflictuale soluționează numai conflictul de legi. Normele conflictuale sunt de
tip intern și uniforme în baza izvorului.
Alegerea unei anumite legi dintre cele care se află în conflictul de legi implică
inconveniențe sau incertitudini practice. Adică unele norme conflictuale nu sunt stabilite pe
cale legislativă și pe cale jurisprudențială adică nu sunt certe și depind de instanța care le
aplică.
2. Metoda materială se aplică nemijlocit relațiile cu element instituțional de
extraneitate. Normele materiale la fel sunt interne și uniforme.
Normele materiale interne au caracter teritoriu sunt aplicate când vorbim de conflictul
juridic și condiția juridică a străinului.
Normele materiale uniforme se elaborează pe calea convențiilor internaționale de
exemplu convenția de la Viena din 1980 cu privire la vânzarea internațională de mărfuri.
3. Metoda normelor de aplicare imediată în conflictul de legi. Ele la fel sunt norme
materiale care aparțin sistemului de drept intern a statului forului care se aplică cu prioritate
în raport juridic internațional atunci când acel raportul juridic are un anumit punct de
legătură concret cu țara forului astfel excluzând conflictul de legi
Metoda normelor de aplicare imediată este prealabilă conflictului de legi. Spre
exemplu prevederile codului civil al republicii Moldova, codul familiei anunță că
înregistrarea actelor de stare civilă spre exemplu încheierea căsătoriei de un cetățean al
Republicii Moldova dar care se află în străinătate poate fi încheiată numai în fața
autorităților locale de stat adică în fața unui agent diplomatic sau funcționar consular.
Practic această dispoziție înlătură aplicarea normelor conflictuale iar norma conflictuală
ar fi fost o căsătorie încheiată în străinătate de un cetățean a republicii Moldova nu va fi cu
un recunoscută ca nu are valabilă în Republica Moldova.
4. Metoda proper law constituindu-se atunci când metodă conflictuală nu dă
rezolvarea satisfăcătoare sa elaborat metoda proper law mai întâi în dreptul de common
law și apoi în alte sisteme de drept.
În sine reprezintă o formă a metodei conflictuale și reprezintă pentru fiecare situație
juridică trebuie să determine legea aplicabilă fiind diferită de la caz la caz. Adică legea
aplicabilă conform materiei proper-law se determină prin compararea conținutului legilor în
conflict în timp ce metoda conflictuală determină legea competentă înainte de a se
cunoaște conținutul acestei legi. Vorbim despre metoda când aplicăm de legea mai
convenabilă pentru partea în conflict.
4. Izvoarele în dreptul internațional privat care sunt de două tipuri interne și
internaționale.
Principalele izvoare interne ale dreptului internațional privat sunt actele normative mai
exact ilese sub clasifică în izvoare specifice și Izvoare nespecifice.
Izvoarele specifice reprezintă legile speciale care le reglementează doar raporturi de
drept internațional privat de exemplu legea privind regimul străinului în Republica Moldova
din 16 iulie 2010.
Izvoarele nespecifice reprezintă alegerile generale care conțin și norme privind
raporturile de drept internațional privat ele sunt de exemplu constituția Republicii Moldova,
codul civil codul de procedură civilă, codul familiei.
Ca izvoare internaționale a dreptului internațional privat putem menționa tratatele,
convențiile sau acordurile internaționale, cutumele internaționale și uzanțele.
Pentru sistemul de drept din Republica Moldova Izvoarele dreptului internațional privat
sunt tratatele convențiile și acordurile internaționale.
2.TEMA 2
Conținutul DIP este format din norme juridice.
Normele juridice a DIP se clasifică în:
1. norme conflictuale
2. norme materiale.
O poziție distinctă ocupă normele de aplicare imediată.
Normele conflictuale determină legea aplicabilă unui raportul cu element de
extraneitate dintre legile aflate în prezenta normă conflictuală indică legea care este
competentă astfel norme care soluționează conflictele de legi se numește norma
conflictuală.
Spre deosebire de normele de drept material care indică soluția pe fond norma
conflictuală nu se aplică relației cuplu cu element de extraneitate.
Norma conflictuală nu determină în mod direct drepturile și obligațiile părților prin ia se
stabilește sistemul de drept aplicabil.
Acțiunea acesteia încetează în momentul în care a fost desemnată legea aplicabilă.
Norma conflictuală este o normă de trimitere sau o normă de fixare.
Datorită ordinii norma conflictuală are o aplicare prealabilă față de normă
materială. Corespunzător structurii sale norma conflictuală soluționează problema pe fiind
doar în mod indirect. Cu toate acestea norma conflictuală influențează norma materială în
cauză.
Normele conflictuale pot fi sub clasificate în
• norme de drept intern sau
• norme regăsite în convenții internaționale.
Normele de drept intern cele conflictuale sunt proprii fiecărui stat.
Principalele norme conflictuale interne în dreptul Republicii Moldova sunt codurile civil
procesual civil și a familiei și alte acte normative speciale.
Normele pe care le regăsim în convenții internaționale sunt comune pentru state
contractante adică pentru partea la convenție.
Norma conflictuală are o anumită structură formată din conținut și legătură.
Conținutul este categorie de raporturi juridice la care se referă norma conflictuală.
Conținutul reprezintă domeniul la care se referă sau materia ce va fi reglementată de un
anumit sistem de drept. Norma conflictuală determină sfera de aplicare în spațiu a unei
legi.
Legătura norme conflictuale reprezintă elementul care indică sistemul de drept aplicabil
conținutului norme conflictuale adică conținutul este egal cu raporturile juridice.
Indicarea legii competente poate fi directă sau generală.
Legea competentă directă este atunci când lege competentă aplică în mod direct
legea cărui stat e aplicabil de exemplu căsătoria care se ia încheie în fața agentului
diplomatic al oricărei țări străine dar se petrece în Republica Moldova va fi supusă
condițiilor de formă a legii Republicii Moldova.
Când legea competentă este generală normă conflictuală arată legea competentă
prin intermediul unei forme generale de exemplu cu locul de întocmire al actului juridic
determină legea aplicabilă condițiilor de formă ale acestui act juridic.
Norma conflictuală indică legea competentă prin utilizarea unor puncte de legătură care
sunt indicate în foaia oferită cu toate exemplele de puncte de legătură.
Cetățenia este un punct de legătură pentru o materiile stări civile și capacitatea
persoanei fizice, relațiilor de familie, moștenirea în ansamblul ei.
Domiciliu se aplică ca punct de legătură în materia legată de starea civilă și
capacitatea persoanei fizice.
Locul aflării bunului reprezintă punct de legătură în cadrul moștenirilor imobiliare
precum și regimul juridic al bunurilor mobile sau imobile.
Punctele de legătură pot fi grupate în
1. puncte de legătură fixă sau constante
2. mobile sau variabile.
Punctele de legătură constante sau fix sunt cele care nu pot fi deplasate de sub
incidența unui sistem de drept de exemplu legea locului unde se află un bun imobil sau
locul unde sa produs faptul cauzator de prejudiciu.
Elementele de legătură variabile sunt cele care pot fi schimbate dintre un sistem de
drept în altul de exemplu o legea cetățeniei și lege a domiciliului în baza voinței părților.
2. Clasificarea normelor conflictuale
Prima clasificare se face după legăturii
1. norme conflictuale unilaterale
2. norme bilaterale.
Normele unilaterale precizează sfera de aplicare a legii proprii fără a se referi și la
legea străină de exemplu capacitatea de exercițiu a străinilor sau a apatrizilor și anume
acelea acte juridice încheiate în Republica Moldova se stabilesc pornind de la legislația
Republicii Moldova.
Normele conflictuale bilaterale precizează atât sfera de aplicare a legii proprii cât și
alege străine fie lex for lex cauze. În acest caz un exemplu este condiția de formă a unui
act juridic este stabilit de legea locului unde acesta a fost întocmit fie în țara noastră fie în
altă țară.
Un al doilea criteriu de clasificare este conținutul astfel noi avem:
1. Norme privind persoanele fizice;
2. Norme privind persoanele juridice;
3. Norme privind bunurile, drepturile reale și drepturile personale nepatrimoniale;
4. Norme privind acte juridice;
5. Norme privind raportul succesoral;
6. Norme privind raporturile de familie;
7. Norme privind termenul de prescripție.
O altă clasificare a normelor conflictuale se face după domeniul la care se referă.
Normele conflictuale pot aparține diferite ramuri de drept de exemplu avem norme
conflictuale în drept civil drept proprietății intelectuale, în dreptul muncii, în dreptul
transporturilor și în dreptul procesual civil.
3. Aplicarea normelor conflictuale sau forța juridică a normei conflictuale
În cadrul soluționării conflictului de legi autoritatea competentă aplică propriile sale
norme conflictuale.
Ca o regulă norma conflictuală aparține sistemului de drept al instanței sesizate
adică lex fore.
Instanțele din Republica Moldova aplică normele conflictuale proprii în ordinea stabilită
de art. 2576 din CCRM.
În Republica Moldova normele conflictuale sunt imperative prin alegerea
competenței unei instanțe naționale automat se alege și sistemul de drept conflictual
al acesteia.
Avem și excepții;
1. Arbitrajele comerciale internaționale în acest caz în lipsa legii competente în
soluționarea litigiului arbitrii vor a legii și vor folosi normă conflictuală cea mai potrivită
speței.
Convenția europeană de arbitraj comercial de la Geneva din 21 aprilie 1961 în baza
articolului 8 și 7.
2. trimiterea la un alt sistem de drept conflictual. Nu este și în cazul Republicii
Moldova pentru că conform art. 2583 alineatul 1 a CCRM orice trimitere la legea străină
subînțelege legea materială și nu legea conflictuală adică Republica Moldova nu acceptă
retrimiterea.
O excepție de la această excepție reprezintă articolului 2583 alineatul 2 privite că
dacă legea străină la care se făcut trimitere inițial retrimite la sistemul de drept al republicii
Moldova anume în materie de statut al persoanei fizice atunci vom accepta retrimiterea.
Normele materiale se aplică direct raporturilor cu element de extraneitate după
fixarea normei conflictuale. Norma material soluționează problema de fond a cauzei în
mod nemijlocit.
Materiile importante condiției juridice a străinului în Republica Moldova precum
și efectele hotărârilor judecătorești și sentințelor arbitrale străine în Republica
Moldova.
Normele de aplicare imediată reprezintă reguli materiale care aparțin dreptului intern
datorită gradului lor de imperativitate aceste norme se aplică cu prioritate raportului juridic
cu element de extraneitate. Astfel înlăturând din sfera conflictului de lege.
Normele de aplicare imediată reprezintă o formă particulară a metodei conflictuale.
Acestea exclud aplicarea normelor conflictuale precum și înlăturarea în toate situațiile
aplicarea legii străine.
Ca un exemplu legea nr.99 din 28 mai 2010 privind regimul juridic de adopție în
ipoteza articolului 32 alineatul 3 predică adopția unor copii străini care își au domiciliul în
Republica Moldova va avea loc conform legislației Republicii Moldova și nu potrivit
legislației care au acei copii cetățeni străini.
Tema 3 Aplicare a legii străine.
1. În DIP noțiunea de lege străină este admisă într-o accepțiune largă.
Legea străine reprezintă de fapt dreptul straie in oricare ar fi izvorul său concret. Legea
străină se aplică în temeiul norme conflictuale a țării forului. Normal forului privit de limitele
și condițiile în care se impune aplicarea legii străine.
Conform principiilor DIP autoritatea legii străine este derivată și nu proprie sau
originară.
Legea străină poate fi aplicată întru un raport de extraneitate ca lex cauze sau ca o
condiție a identității de reglementare.
Aplicarea legii străine reprezintă o obligație juridică identificându-se cu finalitatea
dreptului internațional privat de a găsi cele mai bune soluții pentru relațiile cu element
internațional. Corectă aplicare a legii străine contribuie la desfășurarea normală și oficială a
relațiilor internaționale.
În legislațiile statelor problemele generate de aplicarea legii străine prezintă aspecte
diferite și sunt determinate de tipul cu care se aplică legea străină.
2. Titlul cu care se aplică legea străină
Teoria aplicării legii străine ca element de fapt presupune conform cărei legi străine
va fi considerată un simplu element de fapt. Această teorie este admisă în dreptul belgian
francez iau vitian american portughez și spaniol.
Teoria aplicării legii străine cu element de drept conform acestei concepții aplicare a
legii străine apare ca element de drept și indiferent dia situația legii străine își va păstra
natura și caracterele sale proprii.
Teoria receptării legii străine în baza acestei teorii legea străină încorporează în
sistemul de drept al țării forului, astfel Ligia straine poate fi caracterizată ca o lege internă.
Varianta receptării materială presupune că legea străină își pierde caracter inițial și se
transformă într o lege locală.
Teoria drepturilor dobândite în conformitate cu ou această teorie aplicare a legii străine
este necesară pentru asigurarea protecției drepturilor nedobândite în altă țară.
Instanța forului nu poate aprecia valoarea dreptului dobândit în străinătate și nu poate
face alta fără a se referi la legea sub imperiul căruia a fost construit. Astfel pentru a verifica
existența drepturilor lor câștigate judecătorul va lua în considerare lege a străină
competentă.
În sistemul nostru de drept lege străină este considerată ca fiind un element de drept
adică legea străină se aplică cu același titlu ca și legea forului.
Între legea forum și drepturile străin există importante deosebiri.
3. Calificare și conflictul calificării
Calificarea este o problemă de logică juridică de interpretare.
Definirea unei noțiuni în raport cu un sistem se poate face de la normă conflictuală
înspre situația de fapt sau de la raportul juridic între norma conflictuală.
În ambele situații finalitatea va fi soluționarea conflictului de legi.
Prin calificare se înțelege semnul exact al noțiunilor unor norme juridice referitoare atât
la obiectul reglementată cât și la legea aplicabilă raportului juridic.
Dacă noțiunile juridice folosite de normă conflictuală au înțelesuri diferite în sistemele
de drept aplicabile în acele momente survine conflictul de calificări.
Existența conflictului de calificări este generată de sensuri diferite în sistemele juridice
ale noțiunilor din normele conflictuale totodată de încadrarea aceleiași noțiuni în calificări
deosebite precum și folosirea unor metode diferite pentru a ajunge la același rezultat.
Pentru prima dată problemă calificării a fost pusă în 1891.
Avem câteva tipuri de calificări:
1. primul este primară
2. al doilea tip este secundară.
Calificarea primară stabilește legea aplicabilă a raportului cu element de extraneitate.
Calificarea dată se va face după legea forului.
Calificarea secundară nu determină legea aplicabilă fiind o problemă a legii interne
este este ulterioară adică apare după calificarea primară de asta se aplică lex cause.
Pentru dreptul internațional privat calificarea prezintă interes în cazul în care legile în
concurs au sensuri diferite. Astfel importanța conflictului de calificări rezidă în faptul că
stabilește norma conflictuală potrivită care va soluționa conflictul de legi.
4. Retrimiterea
Retrimiterea este o problemă de interpretare a dreptului internațional privat.
Speța Forgo ( de găsit). Soluționate în 1978 de curtea de casație franceză. Conflictul în
spațiu al normelor conflictuale poate fi pozitiv și poate fi negativ. Atunci când e pozitiv
trimite ăla a propriul sistem de drept iar când e negativ trimite la un alt sistem de drept.
Astfel apare retrimiterea când aveam un conflict negativ.
Avem următoarele forme ale retrimiterii:
1. Retrimiterea de gradul întâi ca efect au trimiterii operată de către autoritatea
competentă prin propriile norme conflictuale către sistemul de drept străin, acesta îi trimite
prin aceeași materie cu ajutorul norme conflictuale proprii la norma materială a forului.
2. Retrimiterea de gradul 2 reprezintă ca efect al trimiterii operată de către
autoritatea competentă prin propria norma conflictuală către către sistemul de drept străin.
5. Ordinea publică
în dreptul internațional privat reprezintă un mijloc excepțional prin care se înlătură
aplicarea legii străine competente atunci când aceasta este contrară principiilor
fundamentale ale dreptului instanței.
Ordinea publică urmărește pregătirea intereselor fundamentale ale statului.
Caracterele esențiale ale ordinii publice sunt:
• caracterul colectiv, variabilitatea în spațiu, variabilitatea în timp și actualitatea
ordinii publice.
Cele mai des întâlnite probleme în dreptul internațional privat sunt în moștenirea
statutului personal și al relațiilor de familie.
Tema 4 Procedură civilă internațională
1. Competența în dreptul internațional privat
În materia dreptului internațional privat în situația când avem un raport juridic cu
element de extraneitate cu privire la care apare un litigiu prima problemă constă în a
cunoaște care este instanța competentă în soluționarea litigiului. Astfel, înainte de a
cunoaște legea aplicabilă raportului juridic instanța urmează să se pronunțe cu privire la
propria competență.
În momentul în care aveam două instanțe sau mai multe din diferite țări care sunt
chemate la soluționarea unui litigiu avem un conflict intern de jurisdicții sau de
competențe judecătorești.
Conflictele de jurisdicții reprezintă ansamblul problemelor generate de procesele
civile internaționale care prezintă o serie de particularități.
În primul rând spunem că nu există o jurisdicție instituțională special instituită pentru a
statuia asupra litigiilor de DIP. Astfel acest litigiu poate fi soluționat prin lex for sau lex
cauze.
În al doilea rând vorbim despre stabilirea unor reguli de procedură după care se va
soluționa procesul internațional.
Și în al treilea rând valoarea juridică a deciziei pronunțate în aceeași gudal jurisdicție
străină și aplicabilitatea acesteia în altă țară.
A soluționa un conflict din jurisdicție înseamnă a stabili țara și instanțele căreia urmează
să se pronunțe asupra litigiului declanșat.
Conflictul din jurisdicții este prealabil conflictului de legi mai întâi vom alege țara.
Pentru a evita această situație de incertitudine părțile pot decide în conținutul contractului
pe care încheie asupra instanței competente de a judeca litigiul în cazul apariției acestuia
în baza aceluiași contract.
Articolul 2817 din alineatul 1 codul civil regăsim această normă.
Contractul este guvernat prin consens de legea aleasă de părți.
Cai excepție de exemplu când nu vorbim de legea aleasă de părți dreptul Turciei
stipulează că alegeri legea locului executării contractului.
Ca excepție pentru Republica Moldova reprezintă articolul 2718 CCRM ce spune că
atunci când legea nu a fost stabilită de către părți de exemplu la contractul de vânzare
cumpărare este legea statului unde își are reședința vânzătorului. În contractul de prestări
servicii legea statului unde își are reședința prestatorul de servicii.
Calificarea noțiunilor juridice supuse judecății.
Instanța competentă în soluționarea litigiului este înclinată să folosească calificări din
propriul sistem de drept conform articolului 2577 ccrm alineatul 1 calificarea noțiunilor
juridice se va efectua conform legii Republicii Moldova. Alineatul 2 când avem o noțiune pe
care nu o regăsim în Republica Moldova noi o acceptăm cu mențiunea că nu limitează
dreptul civil și nu impune anumite măsuri de răspundere civilă.
Alineatul 3 spune că e posibil ca părțile să determine prin act juridic încheiat dacă nu
avem noțiunea în Republica.
Prin prisma sistemului de drept al țării sesizate cu litigiul respectiv judecătorul va
aprecia în ce măsură intră în funcțiune ordinea publică de drept internațional privat.
Ordinea în care se soluționează normele conflictuale:
1. Determinăm instanța competentă în soluționarea litigiului adică competența în
dreptul internațional privat adică soluționăm conflictul de jurisdicții;
2. Determinăm legea procedurală aplicabilă litigiului adică soluționăm conflictul de
jurisdicții;
3. Determinăm legea aplicabilă raportului juridic concret adică soluționăm conflictul de
legi;
Normele care determină competența în dreptul internațional privat
Legislația fiecărui stat cuprinde norme prin care determină competența în dreptul
internațional privat.
În Republica Moldova predomină următoarea regulă: competența instanțelor Republicii
Moldova în litigiu cu element de extraneitate se determină conform dispozițiilor din legile
Republicii Moldova și nici intru în caz nu în conformitate cu legile altor țări. Ca o excepție
de la regula situația când avem o hotărâre judecătorească străină dar a cărei executare
este indicată a fi executată în Republica Moldova.
Republica Moldova în acest caz va accepta executarea hotărârii dacă instanța care a
pronunțat hotărârea este competentă atât din punct de vedere al dreptului internațional
privat cât și competentă în dreptul nostru intern. Hotărârea nu va fi nici recunoscută nici
executată dacă încalcă ordinea publică sau încalcă dispozițiile privind competența
exclusivă.
Normele conflictuale soluționează conflictul de legi și indică legea aplicabilă raportului
de extraneitate adică legea forului sau legea străină.
Normele care determină conflictul în dreptul internațional privat soluționează conflictul
de jurisdicții și se aplică direct raportului.
Determinarea competenței în dreptul internațional privat reprezintă importanță majoră
odată ce determinăm instanța în dreptul internațional privat atrage după sine și
soluționarea conflictului de legi.
În unele cazuri Este posibilă renunțarea la aplicarea unui drept străin dacă părțile
solicită Express aplicare a legii forului.
Sunt cazuri când nu se poate stabili conținutul unei legi străine de exemplu articolul
2579 ccrm alineatul 5 stabilirea conținutului legii străine și totuși se aplică legea Republicii
Moldova.
Competență generală alternativă și exclusivă
1.Competență generală descrisă în articolul 459 CPC instanțele judecătorești ale
Republicii Moldova sunt competente să soluționeze litigiile cu element de extraneitate când
ambele părți sunt persoane străine alineatul 1 și când una e persoană a republicii Moldova
cealaltă cetățeană străină.
Alineatul 3 spune că instanțele Republicii Moldova sunt competentă să soluționeze
conflictul dacă pârâtul are domiciliul în Republica Moldova sau persoană juridică cu sediul
în Republica Moldova.
Competența dreptului intern determină anume care instanța va solutiona litigiul atât din
punct de vedere material cât și teritorial.
2.Competența alternativă în articolul 460 a CPC spune că în legislațiile țărilor care au
reglementări speciale privind competența în dreptul internațional privat precum ieși
Republica Moldova de terminarea competiției jurisdicționale se face conform acestor
reglementări de exemplu când sucursala unei persoane juridice este în Republica
Moldova, când pârâtul are bunuri în Moldova, când persoane a fost cauzat prejudiciu în
Republica Moldova.
Alineatul 2 în cadrul acestui articol afirmă că în cazul în care o instanță judecătorească
străină se declară necompetentă pentru a soluționa o cerere a unui cetățean a republicii
Moldova cetățeanul poate depune cererea în Republica Moldova.
Competența alternativă presupune formarea unii acțiuni întru un litigiu de drept
internațional public atât în fața instanțelor din Republica Moldova cât și în fața unor instanțe
străine. Opțiune întâi alegere aparține reclamantului.
3.Competența exclusivă sunt situații când procesul se desfășoară obligatoriu în fața
instanțelor naționale se consideră că sunt mai bine protejate fie interesul părților fie
interesul public fie din cauza unei mai bune administrări a justiției articolul 461 alineatul 1
codul de procedură civilă de exemplu bunuri imobile situate pe teritoriul Republicii Moldova
oferă competența exclusivă pentru instanțele din Republica Moldova . Articolul 461 alineat
2 cazuri speciale de exemplu decedatul sau dispărut în Republica Moldova sesiunea ză în
Republica Moldova.
Excepții competenței în dreptul internațional privat
1. Litispendența sunt ce și zate mai mult în instanțe din țară străină dar cu aceleași
cerere de exemplu dacă Republica Moldova e sesizată cu privire la deschiderea moștenirii
a avea bunuri și în Republica Moldova și România atunci în Republica Moldova instanța va
aștepta ca instanța să soluționeze cauza de către România;
2. Conexitate este atunci când avem o speță cu mai multe capete de cerere care ar
trebui Unite.
Imunitate de jurisdicție principiul pozitiv căruia un stat străin nu poate fi chemat
împotriva voinței sale întru un proces civil în calitate de pârât.
Pan non habet imperium - non habet jurisdictione -egal a supra a egal lui nu are
autoritatea.
În instanță judecătorească din Republica Moldova puteam arbitra constat străin capă
râd în litigiu cu element de extraneitate în numai cu consimțământul organelor competente
a acelui stat.
Prorogare de competență este atunci când instanța judecătorească din țara forului își
extinde de competența în detrimentul alteia din străinătate.
TEMA 5.Normele conflictuale în materia statutului persoanei fizice.
Persoană fizică în dreptul internațional privat
În dreptul român starea civilă și capacitatea i se aplică legii a naționale.
Legea națională presupune lege a cetățeniei persoanei fizice adică lex patrie.
Ca urmare a influențelor europene care au mers mai mult spre o localizare fapt că
decât una juridică legătura adică legea cetățeniei sa transformat iar legătura mai ales
întâlnită în reglementările europene a rămâne a fi reședința obișnuită.
Nu putem vorbi aici de o regulă sau excepție amândouă Legea cetățenie și legea
reședinței obișnuite sunt masiv aplicate în articolul 2586 CCRM alineatul 1 se spune că
legea națională a cetățeanului este lege a statului a cărui cetățean o arie persoană
fizică. Există o multitudine de argumente de ce Republica Moldova aplică lex patrie.
Există câteva situații când persoanele au două sau mai multe cetățenii articolul
2586 alineatul 2 CCR spune că atunci se aplică legea cu care subiectul are cele mai
strânse
Apatridul care nu are cetățenie în baza alineatului 4 al articolului 2586 ccrm spune că
legea națională a apatrilului e legea statului în care își are reședința obișnuită sau dacă nu
are apelăm la reședința sa temporară.
Există problemă probei cetățeniei. Potrivit legii statului a cărei cetățenie se invocă adică
lex fore.
Noțiunea de reședință obișnuită o găsim reglementată regulamentele Roma 1 2 și 3.
Reședința persoane fizice trebuie deosebită de reședința persoane fizice care
acționează în executarea funcției.
Reședința obișnuită unde persoana își are locuință principală chiar dacă persoana nu
a îndeplinit formalitățile legale de înregistrare. Accentul cade pe legătură fapt că între om și
loc. Când vorbim despre un profesionist atunci reședința acestuia este locul unde își are
domiciliul profesional de exemplu la avocat este biroul avocatului și cetățenia nu se
dovedește decât prin acte.
Reședința obișnuită eu un element de fapt se face prin orice mijloc de fapt.
Domeniul de aplicare a legii străine civil și au capacităților persoanelor fizice
Determinarea domiciliului de aplicare a unei norme de aplicare este o problemă de
calificare a conținutului acelei norme conflictuale adică a materiei la care norma
conflictuală se referă pentru a vedea dacă aceea raport juridic concret se include sau nu în
materie.
Stare civilă este un ansamblu de elemente care izvorăsc din acte sau fapte de stare
civilă și de care legea leagă efecte privind identificarea persoanei fizice în societatea.
Sunt supuse normelor conflictuale privind starea civilă elementele de filiație, căsătorie
adopție și rudenie.
Nu intră în domeniul ligii cetățeniei înregistrarea actelor și faptelor de stare civilă.
Legea cetățeniei guvernează și materiile privite capacitatea persoanei fizice.
Începutul capacității de folosință fie ăla naștere fie copilul cu început dar nenăscut
căruia i se recunosc drepturile.
Ambele situații vor fi guvernat în dreptul internațional privat de lex patrie care
guvernează și conținutul capacității de folosință adică discutăm despre drepturi și obligații
pe care persoană le poate dobândi. Aici apare problemă incapacității de folosință adică
incapacitatea cu măsuri da analiză a persoanei fizice de exemplu o interdicția pentru minori
de a face donații și de a garanta obligație a celui care primește donația. Nu folosim lex
patria folosim legea donației adică legea încheierii actului juridic. Sau un alt exemplu este
incapacitatea părinților sau medicilor de a primi donații de la persoane pe care o
ocrotească. Am două problemă este în capacitatea cu caracter daya sancțiune civilă de
exemplu o decăderea din drepturile părintești se va aplica legea națională a persoane care
este decăzută. Sfârșitul capacității de folosință reprezintă moartea sau declararea
judecătorească.
Capacitate de exercițiu majoritatea elementelor sunt guvernat de lex patrie. Nu
merge după legea cetățeniei anumite măsuri de abilitare a incapabililor care implică
intervenția autorităților publice adică sunt guvernantei de lex fore sau legea autorităților
publice.
Legea aplicabilă în ocrotirea majorului articolul 2590 ccrm alineatul 1.
Măsurile de ocrotire a persoanei majore sunt supuse legii președinții obișnuite.
Alineatul 2 excepție în anumite categorii de acte juridice se ia plică legea proprie a
raportului juridic respectiv adică autoritate competentă poate poate aplica legea altui stat
cu care situația juridică prezintă cele mai strânse legături.
Alineatul 3 extinderea modificarea stingerea împuternicirilor de reprezentare atunci
aceste măsuri de reprezentare sunt necondiționate când reprezentantul nu se poate ocrotit
de unul singur permite ca persoana care a împuternicește o altă persoană să îi apărem
interesele poate alege între legea națională, lege reședinței obișnuite și sau legea unde
sunt situate bunurile în ceea ce privește măsurile de ocrotire asupra bunurilor.
Teoria interesului național
Speța Lizardi apărută în fața instanțelor franceză poate fi înțeleasă ,apelăm la articolul
2588 CCRM alin2 sau în reglementările internaționale în regulamentul Roma 1 articolul 13.
Speța Lizardi:
Apare în fața instanțelor franceză vine un cetățean mexican în fața acestor instanțe
potrivit instanțelor eu era major 21- 20 de ani potrivit legii lui majoratul apare la vârsta de
25 de ani. El vine în Franța cumpărăm multe bijuterii și ia credit în bancă aici apare
întrebarea în fața instanțelor invocație că el este minor deci instanța a decis ca magazinului
de bijuterii acesta se întoarcă bijuteriile iar băncii sa imputat faptul că ia putea să îi
descoperă și să a acceptat nulitatea parțială la contractului.
Teoria interesului național persoana care are capacitate în Republica Moldova nu
este în drept să invoci când nu are capacitate în altă țară astfel apar cinci condiții.
1. Persoană să fie lipsite de capacitate de exercițiu sau restrânsă potrivit legi
naționale.
2. Persoana care are capacitate de exercițiu deplină după legea locul lui încheierii.
3. Actorie închiriat între persoane prezente nu prind corespondența.
4. Cocontractantul va fi de bună credință și să nu știe sau să nu fi trebuit să știe că
persoana este incapabilă să încheie acte.
5. Actul a cărui anulare se cere în cazul în care este anulat produce un prejudiciu
nejustificat contractantului local.
Efectele apar dacă aceste 5 condiții sunt îndeplinite, defectul este transmutarea
punctului de legătură din sfera lui lex patrie în seara lui Lex loci actus și actul se consideră
valabil.
Tema 6 Persoana juridică art. 171 CCRM
Colectiv de oameni care au drepturi și obligații în baza articolelor 2594 până la 2598
normele conflictuale de drept comun în domeniul persoanei juridice.
O clasificare a persoanelor juridice:
1. Criteriul apariție la ordinea juridică distingem
1. persoane juridice de drept intern
2. persoane juridice de drept internațional.
Criteriul obiectiv pentru o persoană de drept intern participă mai multe state.
Persoană juridică de drept intern membru aceluiași stat.
Criteriu finalist- scopurile materia și activitățile
persoanei juridice persoană juridică de drept internațional activitatea acesteia
interesează mai multe state persoană juridică de drept intern activitatea acestea
interesează un anumit spațiu.
Criterul formal- izvorul/ fundamentul juridic adică cum a a fost constituită respectiva
persoană juridică
persoană juridică de drept intern constituită în condițiile a ligii naționale și persoana
juridică de drept internațional constituită în baza unei convenții internaționale.
2. În baza criteriului regimului juridic aveam
1. persoane juridice de drept public adică statul și autoritățile publice
2. persoane juridice de drept privat societățile pe acțiuni se releurile absolut tot
celor a persoanelor juridice.
3. În baza criteriului naționalității distingem
1. persoanei juridice naționale
2. persoane juridice străine
Prin naționalitatea persoane juridice se înțelege apartenența acestuia la un anumit stat
și la un anumit sistem de drept.
Atunci când stabilim naționalitatea persoane juridice determinat de fapt legea
aplicabilă statutului organic al persoanei juridice adică Lex societate.
4. În baza criteriului naturii scopului a persoanei juridice distingem
1. persoane juridice cu scop patrimonial adică societățile comerciale de exemplu
2. persoanele juridice fără scop patrimonial fundațiile avocații și alte instituții
private.
Aspectele generale privind naționalitatea persoanei juridice
Naționalitate persoane juridice adică aparență acesteia la un anumit stat și la un
anumit sistem de drept.
Pentru persoana juridică naționalitatea lor este aceeași semnificație precum oare
cetățenia pentru persoanele fizice.
Naționalitate persoane juridice prezintă persoană juridică națională sau persoană
juridică străină astfel rezultă că există diferențe între persoane juridice naționale și cele
străine în funcție de domeniul de aplicare al tratatelor internaționale în care putem găsi
măsuri de protecție specială față de persoană juridică străină.
Naționalitatea prezintă interes pentru determinarea statului care acordă măsuri de
protecție diplomatică.
În material de DIP naționalitate persoane juridice urmează a fi desemnată potrivit
următoarelor criterii:
1. Criteriu sediul social adică persoana juridica are naționalitatea statului în care își
stabilește sediul social unde sunt organele de conducere ale acelei persoane juridice dar
acest criteriu a sediului social în Republica Moldova nu se practică dar se aplică în
România la noi este criteriul încorporării. Ca excepție este atunci când persoana juridică și
arie în mai multe state România aleg să meargă pe varianta sediului real.
2. Criteriul încorporării a R.Moldova este reprezentată de art. 2594 alineatul 1
CCRM și de către legea națională a persoanei juridice este legea statului al cărui teritoriu
persoana juridică este constituită a se aplică în Republica Moldova și Olanda precum și cu
preponderență maximă în dreptul marii britanii. Acest criteriu a ofiert persoane juridice
protecția statului mondial am fost înființată și nu neapărat unde își desfășoară
activitatea.
Ca avantaje este facilitată identificării naționalități persoane juridice
ca dezavantaj i se oferă persoane juridice o prea multă libertate în având vedere că se
poate înregistra în orice stat și să practice activitate în orice alt stat.
3. Criteriul voinței fondatorului aplicarea a principiului autonomiei de voință și
libertate contractuală ei își aleg sediul și naționalitatea.
4. Criteriul locului unde se află centrul activității economice.
5. Criteriul controlului naționalitate persoane juridice se determină potrivit
apartenenței conducătorilor fie potrivit cetățeniei asociațiilor fie după naționalitatea
capitalului social sau cetățeniei cărora își desfășoară activitatea persoană juridică
E aplicat doar când vorbim de dr. intern..-Convenție de la Washington din 1965 care
reglementează diferendele între state.
6. Criteriul mixt aplicat și în Republica Moldova când convențiile internaționale
stabilesc un alt criteriu,de exemplu criteriul capitalului social vom aplica acel criteriu
în baza articolului 8 CCRM se aplică dispoziția tratatului.
Schimbarea naționalității persoane juridice.
1. Când un teritoriu care aparține unui stat trece sub suveranitatea altul stat de
exemplu din cauza unui tratat internațional;
2. Atunci când se modifică naționalitatea ca urmare a schimbării sediul social aici deja
depinde de voința persoanei juridice.
În Franța unde avem criteriul capitalului social persoana juridică se mută în Moldova
und criteriul încorporării Asia se pierde naționalitate din Franța dar în Republica Moldova
este dobândit prin frizerul încorporării acolo unde își stabilește noul sediu obține
naționalitate.
Dacă din Republica Moldova cu criteriul de încorporare îmi schimb în Germania
persoana juridică unde este criteriul social nu păstrează naționalitatea persoanei juridice în
Republica Moldova și obțin naționalitatea Germaniei.
3. Schimbare naționalității persoane juridice ca urmare a schimbului sucursalei
persoane juridice se întâlnește doar în dreptul unde se operează cu criteriul contractului.
Articolul 2595 din alineatul 1 și 2 de ducem statutul ridicau sucursalelor persoanelor
juridice. Sucursala naționalitatea e guvernată de legea națională a persoanelor. Filiala
legea aplicabilă legea unde e și a construit filiala.
Articolul 2594 alineatul 2
Domeniul de aplicare a legii statutului organic califică în în mod implicit noțiunea de
statut organic prin fixarea unor elemente speciale și anume:
statut, forma juridică de organizare, denumirea, chestion privind constituirea,
capacitate de folosință și modul de atribuire al drepturilor și obligațiilor.
Conflictul de legi privind statutul real și fiducia
Pe planul DIP statutul social reprezintă un ansamblu de elemente care configurează
regimul juridic aplicabil bunurilor.
Noțiunea de bun au găsim la articolul 455 alineatul 1 și 453 la 2 CCR mie toate
bunurile persoanei fizice sau juridice formează parte a patrimoniului persoanei.
Noțiunea de bun, bunul reprezintă orice element al activului patrimonial a persoanei
juridice sau fizice adică lucruri și drepturi patrimoniale ca drepturi patrimoniale sunt
drepturile de creanță articolul 774 și drepturile reale articolul 500 alineatul 1 c c r m i în
baza căruia proprietarul are dreptul de proprietate și folosință asupra bunului.
2599 alineatul 1 CCRM
Posesia în dreptul de proprietate și în celelalte drepturi reale asupra bunurilor sunt
sârmulițe de legea locului unde sunt situate sau se află bunurile adică Lex reistae.
Conținutul norme conflictuale este reglementat de statutul vreau iar punctul de
legătură este locul unde se află bunul mobil sau unde e situat bunul imobil.
Domeniile de aplicare:
1. Bunurile asupra cărora pot exista dreptul reale
2. Clasificarea bunurilor
3. Drepturile reale care pot exista asupra bunului
Aplicarea acestei legi este justificată pe trei principii fundamentale:
1. Principiul teritorialității -în interiorul statului pe teritoriul unde se află bunul;
2. Principiul generalității- în regimul juridic operabil bonurilor de pe un teritoriu e
aplicat tuturor bunurilor.
3. Principiu siguranțe circuitul civil -privind bunurile.
Regula favorabil atât pentru părți cât și pentru terți:
1. Pentru părți regimul probator este legat de lucru situa ribonului de exemplu
expertiza competența jurisdicțională exclusivă care va aparținea instanței de la locul situării
bunului imobil în special.
2. Pentru cărți pentru că formele când e publicitate se desfășoară de regulă la locurile
și tu ori bunurilor în baza articolului 2599 alineatul 2 CCRM bunurile imobile și mobile drept
bunurile domeniului de aplicare.
Domeniul de aplicare:
- dreptul de a administrare
- dreptul de concesiune
- dreptul de folosință cu titlu gratuit.
Acestea de sus reprezintă dreptul reale corespunzătoare administrării proprietății
publice.
Modurile și condițiile de a constituirea transmitere și de stingere a drepturilor
reale
1. Ca moduri specifice este accesiune de constituire este uzucapiunea
modurile de stingere –rechiziție, confiscarea sunt supuse legii locului.
2. Moduurile nespecifice de dobândire și transmitere a drepturilor reale este
succesiunea sau contractul.
Materii care nu sunt aplicabile legii locului:
- condițiile de fond și efectele contractului vom aplica legea contractului;
- capacitate persoane de a contracta se aplică legea cetățeniei.
Particularități a aplicării reguli generale articolul 2602 CCRM alineatul 1
Legea aplicabilă revendicării bunurilor mobile -acțiunea în revendicarea, când bunul
fiind luate de la o persoană, persoana care e proprietar poate să își revendice bunul dacă
aduce argumente că este al ei și proprietarul va alege legea unde se afla bunul unde a fost
furat.
Punctul de legătură este voința proprietarului alegerea proprietarului originar.
Bunurile culturale la fel pot fi revendicate adică statele pot introduce acțiuni în
revendicare asupra bunurilor culturale care au fost în patrimoniul statului în baza
conferinței ONU din 1970 convenția privind acțiunea în revendicare.
Legea aplicabilă uzucapiunii mobiliare alineatul 1 articolul 2601 ccrm reprezintă o
regulă.
Guvernată de legea statului unde bunul se află la începerea termenului de
posesie.
Excepție
alineatul 2 se poate să fie legea unui alt stat când există condiția obiectivă adică
întrunirea tuturor condițiilor impuse de la noua lege cu începerea deplasării bunurilor în
statul unde începe un statut de posesie. De exemplu între un stat perioada este trei ani În
al doilea stat este de cinci ani începem acolo un nou termen dacă sunt îndeplinite toate
condițiile. Și condiția subiectivă aplicarea legii noi să fie fost cerută obligatoriu de posesorul
bunurilor care face obiectul uzucapiunii.
CCRM în DIP nu conține nici o reglementare privind regimul conflictual a
uzucapiunii imobiliare prin urmare uzucapiunea imobiliară va fi supusă norme
conflictuale generale privind bunurile imobile articol 2599 ccrm.
Particularități:
1. Legea aplicabilă drepturilor reale asupra mijloacelor de transport articolul 2603 din
cod civil;
2. Legea aplicabilă bunurilor mobile aflate în curs de transport articolul 2606 cu civil;
3. Legea aplicabilă valorilor mobiliare articolul 2670 codul civil;
4. Legea aplicabilă titlului reprezentativ al mărfii articolul 2608 codul civil;
5. Legea aplicabilă obiectului de proprietate intelectuală articolul 2609 cod civil;
6. Legea aplicabilă formelor de publicitate asupra bunurilor articolul 2610 cod civil.
TEMA 7:Fiducia (art.2653-2556 CCRM)
Fiducia reprezintă potrivit art.1503 contractul de administrare fiduciară, o parte este
numit fiduciant/fondator al administrarii predă anumite bunuri de administrare fiduciară
către cealaltă parte care este numită administrator fiduciar, iar aceasta din urmă se obligă
să administreze patrimoniul în interesul fondatorului administrării.
Fiducia din dreptul material reprezintă un contract, dar potrivit dispozițiilor prezentate
în doctrină fiducia excede atât obligațiile contractuale cât și necontractuale.
Art.2653 CCRM-fiducia în DIP este supusă legii alese de constituitor
Voința constituitorului ca act unilateral reprezintă punctul de legătură relevant
aplicabil în materia fiduciei.
Aplicarea legii se face după momentul alegerii legii de către constituitor, această
alegere poate fi expresă sau să rezulte neîndoielnic din cuprinsul actului de alegere.
Constituitorul are posibilitatea să aleagă legea aplicabilă fie totalității, adică tuturor
bunurilor din masa patrimonială sau numai anumite părți a contractului de fiducie
Actul de alegere poate fi modificat ulterior încheierii contractului de fiducie, iar
modificarea are efect retroactiv, dar cu 2 condiții:
1.Să nu infirme validitatea formei contractului de fiducie
2.Să nu aducă atingere drepturilor obținute de terți
Art.2654 CCRM situații in care nu vom aplica legea aleasă de constituitor:
1.Constituitorul nu alege legea aplicabilă, nu utilizează lex voluntatis
2.Când constituitor alege legea aplicabilă fiduciei, dar legea pe care a ales-o
constituitorul nu reglementează instituția fiduciei.
Art. 2654 CCRM Determinarea obiectivă a legii aplicabile fiduciei
În lipsa alegerii legii aplicabile, precum și în cazul în care legea aleasă nu cunoaște
instituția fiduciei, se aplică legea statului cu care fiducia prezintă cele mai strînse legături.
În acest scop, se tine seama îndeosebi de:
a) locul de administrare a masei patrimoniale fiduciare, desemnat de constituitor;
b) locul situării bunurilor din componența masei patrimoniale fiduciare;
c) locul unde fiduciarul își are reședința obișnuită sau, după caz, sediul;
d) scopul fiduciei și locul unde acesta urmează să se realizeze.
Domeniul de aplicare al acesteia- 2655 CCRM
Articolul 2655. Domeniul de aplicare al legii aplicabile fiduciei
Legea determinată potrivit art. 2653 și 2654 este aplicabilă condițiilor de validitate,
interpretării și efectelor fiduciei, precum și administrării ei. Această lege reglementează, în
special:
a) desemnarea, renunțarea și înlocuirea fiduciarului, condițiile speciale pe care trebuie
să le îndeplinească o persoană pentru a fi desemnată fiduciar, precum și transmiterea
împuternicirilor fiduciarului;
b) drepturile și obligațiile dintre fiduciari;
c) dreptul fiduciarului de a delega în tot sau în parte executarea obligațiilor sale sau
exercitarea împuternicirilor care îi revin;
d) împuternicirile fiduciarului de a administra și de a dispune de bunurile din masa
patrimonială fiduciară, de a constitui garanții și de a dobîndi alte bunuri;
e) împuternicirile fiduciarului de a face investiții și plasamente;
f) restricțiile cu privire la durata fiduciei, precum și cele cu privire la împuternicirile
fiduciarului de a constitui rezerve din veniturile rezultate din administrarea bunurilor;
g) raporturile dintre fiduciar și beneficiar, inclusiv răspunderea personală a fiduciarului
faţă de beneficiar;
h) modificarea sau stingerea fiduciei;
i) repartizarea bunurilor din componența masei patrimoniale fiduciare;
j) obligația fiduciarului de a raporta despre modul de administrare a masei patrimoniale
fiduciare.
Articolul 2656. Situațiile special – Splitting-app
Un element al fiduciei, susceptibil de a fi izolat, și în special administrarea acestuia,
poate fi supus unei legi distincte. Când se permite ca constituitorul să aleaga o lege
aplicabilă excusiv pentru un bun din masa patrimonială
Legea aplicabilă dreptului de proprietate intelectuală
Termenul de drept de proprietate intelectuală include invenții descoperii științifice,
modele de utilitate, desene, mărci, indicații geografice, denumiri de origine.
Regimul intelectuală al dr. de proprietate intelectuală, mai exact drepturile de autor și
drepturile de proprietate industrială sunt reglemenate de art.2609 CCRM
Drepturile de autor aduse la cunoștința publicului, dar și dreptul de autor asupra
operei nedivulgate
Dobîndirea, conţinutul şi stingerea dreptului de autor asupra unei opere de
creaţie sunt guvernate de legea statului pe al cărui teritoriu această operă a fost adusă
pentru prima dată la cunoştinţa publicului prin expunere, difuzare, publicare, reprezentare
sau în orice alt mod.
Drepturile de autor asupra operelor aduse la cunoștinsă vor fi supuse legii unde
pentru prima data opera au fost aduse la cunoștința publicului
Dreptul de autor asupra unei opere de creaţie care nu a fost adus la cunoştinţa
publicului este guvernat de legea naţională a autorului.
Domeniul legii aplicabile drepturilor de autor trebuie de făcut distincție între
operele cunoscute publicului și operele nedivulgate
Domeniul operelor cunoscute de public- 2609 alin1.-nașterea, conținutul și stingerea
drepturilor de autor asupra unei asemenea opere,adică opera cunoscută publicului, moduri
și condiții de naștere a dreptului de autor, conținutul dreptului de autor, obiectul dreptului
de autor, limitele excercitării dreptului de autor, modalități de apărare a dreptului de autor,
modalități de stingere a dreptului de autor.
Atunci când discutăm despre transmiterea dreptului de autor vom aplica legea în
funcție de izvorul transmiterii
Transmiterea poate fi:
• -contractuală-aplicăm legea contractului.
• -transmiterea prin succesiune- se aplică legea de la moștenire-lex
succesiones
Atunci când avem opera de creație intelectuală nedivulgate, domeniul de aplicare
nu e reglementat în CCRM
În speță domeniul de aplicare și în legătură cu operele nedivulgate, va fi preluat de la
operele aduse la cunoștința publicului.
Art. 2609 alin 3 Dobîndirea, conținutul și stingerea dreptului de proprietate
industrială sunt guvernate de legea statului unde s-a efectuat depozitul ori
înregistrarea sau unde s-a depus cererea de depozitare ori de înregistrare.
Legea locului unde au fost făcute formalitățile necesare pentru depozitare, înregistrare
și protejarea dreptului
Moduri și condiții de naștere a dr.de proprietate intelectuală:
• -raporturile de subiecte a dr, de proprietate intelectuală
• -regimul titlurilor de protecție