TEMPLE IN SOCIETATEA ANTICA Forme, stiluri arhitecturale, materiale de constructie Proiect facut de Catalin Rusu CE ERAU LOCURILE SACRE PENTRU ANTICI? Cum zeii insisi se aflau intr-o continua competitie intre ei, religiile detineau conotatii personale, ca intr-o feroce batalie dezlantuita pentru a dobandi un soi de privilegii sacre, dificil de creionat azi, dupa milenii de istorie a omenirii. Cand era vorba despre concepte divine, multe societati antice deveneau, metaforic vorbind, omnivore, digerand o ampla varietate de convingeri si aspecte spirituale. Acest amalgam de ingrediente s-a aflat la originea unei serii intregi de lacasuri si situri de cult mai mult sau mai putin bizare, imprastiate in lumea intreaga, de la temple secrete la pietre muzicale si de la insule impestritate cu gigantice simboluri falice din roca la ruinele unor cetati sacre, inaccesibile neinitiatilor de odinioara. TEMPLELE GRECESTI * Templele grecești (în greacă veche ναός, romanizat: naós, la propriu „locuință”, distinct semantic de latinescul templum, „templu”) erau structuri construite ca să găzduiască statui de zeități în sanctuarele grecești din religia greacă antică. Interiorul templului nu servea ca loc de întâlnire, deoarece sacrificiile și ritualurile dedicate zeității respective aveau loc în afara lor, în incinta mai largă a sanctuarului, care ar putea să fie mare. Templele erau folosite frecvent pentru depozitarea ofrandelor votive. Sunt cel mai important și mai răspândit tip de clădire din arhitectura greacă antică. În regatele elenistice din Asia de Sud-Vest și din Africa de Nord, clădirile ridicate ca să îndeplinească funcțiile unui temple au continuat adesea să urmeze tradițiile locale. Chiar și acolo unde este vizibilă o influență greacă, astfel de structuri nu sunt în mod normal considerate temple grecești. Acest lucru se aplică, de exemplu, templelor greco-parte și bactriene sau exemplelor ptolemeice, care urmează tradiția egipteană. Majoritatea templelor grecești erau orientate astronomic Templele grecești au fost proiectate și construite în funcție de proporții stabilite, determinate în principal de diametrul inferior al coloanelor sau de dimensiunile nivelurilor de fundație. Strictețea aproape matematică a proiectelor de bază astfel atinse a fost ușurată de rafinamente optice. În ciuda imaginii idealizate albe încă răspândite, templele grecești earu pictate, astfel încât roșul și albastrul contrastează cu albul pietrelor de construcție sau al stucului. Templele mai elaborate au fost dotate cu decoruri figurale foarte bogate sub formă de reliefuri și sculpturi în fronton. Construirea templelor era de obicei organizată și finanțată de orașe sau de administrațiile de sanctuare. Persoanele private, în special conducătorii eleni, ar putea de asemenea să sponsorizeze astfel de clădiri. În perioada elenistică târzie, bogăția lor financiară în scădere, împreună cu încorporarea progresivă a lumii grecești în statul roman, ai cărui oficiali și conducători au preluat ca sponsori, au dus la sfârșitul construirii templelor grecești. Templele noi aparțineau acum tradiției templelor romane, care, în ciuda influenței grecești foarte puternice asupra acestuia, viza diferite scopuri și urma diferite principii estetice TEMPLELE ROMANE • Templele romane antice erau printre cele mai importante clădiri ale culturii romane și unele dintre cele mai bogate clădiri din arhitectura romană, chiar dacă doar câteva exemplare supraviețuiesc în orice fel de stare completă. Astăzi ele rămân „cel mai evident simbol al arhitecturii romane”. Construirea și întreținerea lor a fost o parte majoră a religiei romane antice și toate orașele de orice importanță aveau cel puțin un templu principal, precum și altare mai mici. Camera principală (naosul) găzduia imaginea de cult a zeității căreia i-a fost dedicat templul și, adesea, o masă pentru ofrande suplimentare sau libații și un mic altar pentru tămâie. În spatele naosului se afla o cameră sau niște camere folosite de îngrijitorii templului pentru depozitarea diverselor lucruri folosite și a ofrandelor. Închinătorul obișnuit intra rareori în naos și majoritatea ceremoniilor publice era făcute în afara locului unde se afla altarul de sacrificiu, pe portic, cu o mulțime adunată în incinta templului. Maison Carree din Nimes (Franta), unul dintre cele mai bine conservate temple romane. E un templu augustan provincial al cultului imperial • Cel mai comun plan arhitectural avea un templu dreptunghiular ridicat pe un podium înalt, cu un front clar cu un portic în partea de sus a treptelor și un fronton triunghiular deasupra coloanelor. Părțile laterale și posterioare ale clădirii aveau un accent arhitectural mult mai mic și de obicei nu aveau intrări. Au existat, de asemenea, planuri circulare, în general cu coloane peste tot, iar în afara Italiei au existat multe compromisuri cu stilurile locale tradiționale. Forma romană a templului s-a dezvoltat inițial din templele etrusce, ele însele influențate de cele grecești, cu o influență directă puternică ulterioară din Grecia. TOP LOCURI SACRE SI TEMPLE DIN ANTICHITATE ORACOLUL DIN DELPHI (GRECIA) Pe creasta calcaroasa a Muntelul Parnassus, in vecinatatea Golfului Corinth, se afla centrul anticului taram al elenilor, unde salasuia in vremuri de mult apuse, oracolul din Delphi. TEMPLUL LUI DIONYSOS DIN INSULA DELOS (GRECIA) • Insula greaca Delos era socotita sacra in antichitate, fiind potrivit legendelor, leaganul nasterii zeului Apollo si a zeitei vanatorii – Artemis – un loc in care muritorii se puteau reuni pentru a-si venera divinitatile in pace si armonie. • Potrivit scrierilor lui Tucidide, pe aceasta insula era interzisa nasterea copiilor oamenilor si nici moartea nu era ingaduita, pentru a nu provoca si ofensa zeii din Olimp, riscand sa le starneasca astfel mania. TEMPLUL DE LA ABU SIMBEL (EGIPT) • Construit in timpul domniei faraonului Ramses al II-lea, maiestuosul templu de la Abu Simbel se afla in extrema sudica a Egiptului, amintind de vremurile in care ambitiosul suveran nazuia din rasputeri sa-si initimdeze adversarii, ridicand in slavi cu o ctitorie fara egal, victoria sa de la Kadesh impotriva hititilor. • De doua ori pe an, respectiv in 22 februarie si in 22 octombrie, multimea se aduna sa admire rasaritul in acest loc incarcat de semnificatii, intrucat incaperea aflata in centrul structurii e inundata de lumina soarelui asa cum se intampla cu trei milenii in urma, pentru a aduce stralucire celor trei marete statui: cea a lui Ra – zeul soarelui, cea a lui Amon – protectorul Tebei si cea a lui Ramses insusi. • O a patra statuie, cea a lui Ptah – fantasticul zeu creator, e lasata in umbra, ca pentru a invalui intr-o aura si mai misterioasa prezenta sa in incapere si a accentua maretia celorlalte trei monumente ce incanta privirile observatorilor cu aceeasi intensitate ca acum trei mii de ani. UPPSALA VIKINGILOR – LACASUL DE CULT AL TERITORIILOR NORDICE DIN TRECUT • La circa patru kilometri spre nord de actuala localitate suedeza Uppsala, in vremuri de demult se afla un loc de cult apartinand civilizatiei vikingilor, cunoscut sub denumirea de „Gamla Uppsala” (Vechia Uppsala), unde se presupune ca se desfasurau ritualuri de sacrificiu mistice odinioara. TEMPLUL LUI MITHRAS DE LA LONDRA (ANGLIA) • In inima Londrei, un misterios templu inchinat zeului persan al luminii – Mithras – „Soarele Nebiruit”, salasuieste circa sapte metri sub pamant, intr-un sit de senzatie, catre atrage in fiecare ani mii si mii de turisti. • Structura, lipsita de orice deschidere care ar fi putut avea rol de „fereastra” spre suprafata, pare sa fi fost destinata unor misterioase ritualuri de initiere, desi nu e prea limpede motivul pentru care sacerdotii ce venerau o zeitate a luminii ar fi preferat un lacas de cult atat de ascuns in adancimi.