Psihosociologia sau psihologia sociala
Psihosociologia a fost definită în diverse feluri, de diverse persoane încă de la începutul secolului XX.
Găsim în dicționar că definiție a psihosociologiei următoarea interpretare: ,, Psihosociologia este
știință cu caracter interdisciplinar care studiază interferențele dintre pshihologia personalității și
sociologie.”. O știință în plin proces de cristalizare teoretica, psihosocilogia se află la intersecția
psihologiei cu sociologia.
Psihologia sociala este studiul stintific al modului in care gandurile, sentimentele si
comportamentele oamenilor sunt influentate de alte persoane.
În continuare definim:
1.
Psihologia că fiind știința care se ocupă cu studiul psihicului, al legității/legăturii proceselor
psihice ( cognitive, affective, voliționale) și al însușirilor psihice ale persoanei/individului (
caracter, temperament, etc.). Așadar totalitatea proceselor psihice care condiționează o
activitate.
Psihologia se preocupa de aprofundarea proceselor psihice ale individului in corelatie cu
manifestarile sale comportamentale.
2.
Sociologia că știință care se ocupă cu studiul descrierii structurii și fiziologiei societății, al
relațiilor interumane în cadrul grupurilor sociale, precum și al istitutiilor din societatea dată.
Sociologia se concentreaza asupra relatiilor interumane din cadrul grupurilor sociale, dar si
dintr-o institutie aflata intr-o societate.
Sarcina psihologiei sociale este accea de a formulă explicații teoretice adecvate atât pentru cazurile
majoritare, cât și particularităților comportamentelor sociale.
Floyd H. Allport definește psihosociologia ca „studiul relațiilor reale sau imaginare dinttre persoane
într-un context social dat, în măsură în care acesta afectează persoanele implicate în situația
respectivă” oferind asftel o perspectivă orientată spre latura psihologică cu centrare pe individ
(psihologia socială psihologică), în timp ce Social Pshychologist Directory oferă o denfiție descriptivă
a acestei arii de cercetare prin enumerarea fenomenelor ce întregesc domeniul de studiu.
Potrivit Social Psychologists Directory (2003), ariile de preocupare a psihosociologiei sunt:
agresivitate/violență, ajutor/comportament prosocial, atitudine, atribuire, comportament
nonverbal, comportament organizațional, comunicare, cultură/etnicitate, evoluție/genetică, gender,
internet/ciberpsihologie, judecată/luarea deciziei, motivație/stabilirea scopurilor, percepția
persoanei, personalitate,persuasiune/influență socială, psihologie socială aplicată, relații
intergrupuri, relații intime, rezolvarea conflictelor, sanitate.
Cu toate astea, definirea psihosociologiei este condiționată de cea ce Serge Moscovici numea
,, viziune psihsociologica’’, modul în care privești diversele nuanțe ale unei idei psihologice și/sau
sociale. Psihologii și sociologii au o grilă de lectură ,,binară’’ ( ego-obiect) pe când psihosociologii au
o grilă de lectură ,,tenara’’ (ego-alter-obiect). (ego=individ, organism; obiect=lucru fizic, social,
imaginar,real; alter=subiect social). *Vezi figura 1.
Gordon W. Allport (psihosociolog american de referință) afirmă la jumătatea sec XX despre
psihologia socială ca fiind „Cu puține excepții, psihosociologii sociali privesc disciplina lor drept o
încercare de înțelegere și explicare a modului în care gândirea, sentimentele și comportamentul
indivizilor sunt influențate de prezența actuală, imaginată sau implicată a altora.”. Această
perspectivă poziționează influența socială ca nucleu al psihologiei sociale. În prezent, prin susținerea
acestei idei și de către psicosociologi contemporani (Elliot Aronson, Timothy D. Wilson, Robin M.
Akert dar si altii), s-a ajuns la concluzia ca psihologia sociala ,,poate fi definita ca studiul stintific al
influnetei sociale” (Idem, p.26). Psihosociologia se distinge de alte stiiinte care studiazaz
comportamentul uman prin faptul ca se intereseaza nu atat de mediul social influentator, ci de
influenta pe care o exercita interpretarea pe care o dau oamenii caracteristicilor obiective alea
mediului inconjurator, fie acela scoala, locul de munca, familia, orasul, tara, societatea in care se
afla. Pe psihosociologi ii preocupa ce inteleg, interpreteaza, de ce si cum actioneaza si reactioneaza
oamenii in mediul social obiectiv in care isi desfasoara activitatea
Deși nucleul psihosociologiei este influența socială, la fel de importante sunt și percepția sociala și
interactiunea socială. Acesta 3 domenii sunt interdependete si alcatuie obiectul de studiul al
psihologiei sociale.
Termenul de ,,social’’ atribuit celor 3 domenii (influenta, perceptia si interactiunea) seminifca:
1.
2.
3.
4.
5.
Interactiunea dintre persoane;
Societatea sau cultura in intregul lor;
Grupurile umane;
Problemele care afecteaza un numar mare de persoane;
Existenta a mai mult de o singura persoana.
Psihologia sociala pune doua intrebari fundamentale: cum creaza omaenii ordinea sociala si cum le
influenteaza ordinea sociala, create de ei, comportamentul in viata de zi cu zi. Cele doua intrebari
fundamentale produc patru probleme sociale pe care psihosociologia trebuie sa le aiba in atentie:
1.
2.
3.
4.
Stabilirea si schimbarea in comportamente umane;
Apari noilor forme si tipare ale interactiunii in viata cotidiana;
Conformitatea, conventionalitatea, deviataia si puterea;
Ordinea sociala, constrangerile si libertatea indivizilor
Datorită multimplelor moduri în care este privită psihologia socială se pot distinge șase câmpuri de
interes pentru cercetarea psihosociologică. *Vezi figura 2.
1.
Procesele intrapsihice, cognitia, izolarea, singurătatea.
2.
Impactul unu individ aspura comportamentului și credințelor altui individ (imitația,
învățarea observațională, diadele, prietenia, iubirea, comunicarea interpersonală).
3.
Impactul grupului asupra comportamentului membrilor grupului ( conformarea, gândirea
de grup, coeziunea, sentimentului de ,,noi’’, schimbarea atitudinală)
4.
Impactul unui membru al grupului aspura structurii și activității grupului (leadershipul,
inovația).
5.
Impactul unui grup asupra structurii și activității altui grup ( conflictul intergrupuri,
stereotipurile sociale, prejudecățile, discriminarea, rasismul, xenophobia, sexismul)
6.
Impactul societății și culturii aspura structurii și activității grupurilor și persoanelor (șelful
social, personalitatea de baza, iluziile sociale).
Psihologia sociala de azi
Psihologia socială de azi, se evidențiază prin termenii „unitate și diversitate”. Analiza psihologie
sociale se poate face urmând mai multe perspective, dintre care se menționează 4 perspective
teoretice majore: socio-culturala, evoluționista, a învățării sociale și social-cognitiva. Deoarece o
singură perspectivă tradițională se concentrează doar pe o parte a imaginii, trebuie combinate și să
integrate diferitele abordări pentru a vedea imaginea completă.
Al Doilea Război Mondial a dat naștere la doua stiluri de cercetare asupra psihosociologie, cea nordamericană (pune accentul pe perspectiva social-cognitiva) si cea europeana (pune accentul pe
perspectiva socio-culturala). Deși au origini comune și ambele pornesc de la psihologia socială
europeană, impactul războiului asupra mediul social, politic și cotidian din planul european a cauzat
nevoi diferite de studiu al fenomelor psihosociale europene comparativ cu necesitățile de pe spațiul
american.
Psihologia socială sociologică (tradiție nord-europeană)se centrează în special pe înțelegerea
contextului social, cultural și istoric al experienței persoanei și se axează pe studiul fenomenelor
colective. Aceasta valorifică datele de observație și reflecție din domenii de cunoaștere variate, de la
filosofie până la beletristică.
Psihologia socială psihologică (tradiție americană) se centrează pe studiul comportamentului
indivizilor sub influența altor persoane, a grupului și a societății și se centrează asupra individului.
Psihosociologia americană desparte știința de eseistică prin experimente.
Contextul social și istoric au determinat o diferențiere între temele de cercetare. America pune
accentul pe cercetarea domeniilor precum atitudinea socială, opinia publică, stereotipurile etnice,
prejudecăți, relații interrasiale, justiția socială (teme provocate de realitățile și istoria SUA). Europa
pe de altă parte (din cauza războiul, regimului comunist și căderii regimului comunism) se axează pe
teme cum ar fi specificul național, relațiile interetnice, memoria socială, construirea identității
sociale și construirea identității europene (după colapsul comunismului).
Diferențele dintre cele două „versiuni” ale psihologiei sociale rezidă în modul de abordare a
fenomelor psihosociologie. Psihologia socială psihologică urmărește să studieze modul de procesare
a informațiilor despre sine și despre alții (se centrează deci pe „cogniția socială”), în timp ce
psihologia socială sociologică caută să afle cum afectează gândirea, comportamentul și
personalitatea poziția l individului în structura socială (statusul social).
Unii specialiști consideră că celor două studii de abordare prezentate mai sus li se adaugă un al
treilea, și anume sociologia psihologică (se distinge prin încercarea de a lega nivelul de analiză
macrosocial cu cel individual și prin privilegiile cercetării cantitative de tipul anchetelor sociale).
Psihologie socială versus psihosociologie
Unii cercetătorii consideră că diferența dintre cei doi termeni sunt rezultatul unei repuneri în
discuție a originii preocupărilor de studiu ale indivizilor în contextul social și a unității domeniului.
(Conform Jean-Leon Beauvois și Andre Levy) Psihologia socială se asociază discursullui universitar,
accentuează identitatea domeniului, privilegiază abordarea experimentala a cognitivismului, se
centrează pe reacția indivizilor la stimuli sociali și acceantueazp continuitatea cercetărilor.
Psihosociologia însă arată un interes major pentru studiul proceselor sociale și se asociază cu
intervenția socială și cu cercetare-acțiune, acceptă contradicțiile interne, abordează fenomenele
într-o perspectivă calitativistă, se axează pe studiul situației individului în grup și manifestă înclinație
spre inovație.
Deși „psihologia socială”, „psihosociologia” și „socio-psihologia” pot avea înțelesuri diferite la nivelul
nuanțelor, sunt totuși trei denumiri ale aceluiași domeniu interdisciplinar de cercetare științifică și de
aplicare a cunoștiințelor în viața socială.
Psihologia sociologica aplicata
A avut in vedere organizarea vietii oamenilor la nivel de grup si optimizarea proceselor sociale
aferente diverselor grupuri la care un individ poate avea apartenenta. Se ajunge la aceste rezultate
prin studii de psihologie a muncii sau studii aspura deciziilor judecatoresti, acestea reprezentand un
punct de referinta pentru psihosociologia aplicata.
Aceasta se caracterizeaza prin abordarea problemelor sociale, realism fata de valorile care fac baza
studiilor, inclinatia pentru cercetarea in conditii naturale si nu in conditii simulate/de laborator.
Asa cum sustine Stuard Oskamp, temele majore ale psihologiei sociale aplicate sunt:
1. Masurarea ,,indicatorilor sociali subiectivi’’ (modul in care un individ apreciaza satisfactiile
oferite de viata de familie, munca, sanatate, lucrui privite subiectiv de catre individ)
2. Starea de ,,sanatate psihica”- s-a constatat ca perceprea unui control asupra vietii coreleaza
pozitiv cu starea de sanatate psihica dar si fizic, iar perceperea/senzatia unui control scazut
sau chiar lipsa acestuia contribuie la imbolavire. Partea sociala poate influenta in aceeasi
maniera ( familie, prieteni, etc.)
3. Problemele de mediu-poluarea, aglomeratia, criminalitatea, etc. influenteaza calitatea vietii
si au efecte negative aspura indivizilor si grupurilor sociale.
4. Organizatiile publice sau private-influneteaza in mod direct satisfactia muncii, un factor
cheie in dezvoltarea societatii.
5. Problemele de educatie-sistemul de educatie introduce individul in societate, il influnetaza
in tipare, inhibitii, dezvoltare, calitati, relatii interpersonale, etc. Exemplu elevii tineri care
au pierdut cativa ani cheie in dezvoltarea lor psihologica si sociala din cauza contextului
pandemic.
6. Administrarea justitiei reprezinta un mare factor de interes in studiile psihosociologiei
aplicate. Cateava din lucrurile cercetate sunt: Procesul de luare a deciziei de catre jurati dar
si marturia si credibilitatea declaratiilor facute de martori.
7. Psihologia sociala are aplicabilitate si in activitatile fortelor de ordine, cum ar fi: siguranta
individuala si colectiva, mentinerea ordinii.
Stanley W. Sadava ºi Donald R. McCreary (1997) au publicat o lucrare-bilant privind aplicatiile
psihologiei sociale, fiind identificate ca având realizari deosebite in urmatoarele domenii: evaluarea
programelor, asigurarea sanatatii fizice,problemele vârstnicilor, sanatatea mintala, interviul judiciar,
comportamentul de consum, environmentul, managementul conflictelor, organizatiile, problematica
gender-ului.
„Globalizarea psihologiei sociale” versus „Psihologia sociala globala”
Globalizarea este un concept aparut dupa anii 1970, cu multiple conotații, foarte diferite de la un
autor la altul. Pentru unii „globalizarea” poate fi egalul „americanizarii”, in timp ce pentru alții
reprezintă circulația liberă de mărfuri, idei și oameni, sub forma unui proces inevitabil.
Globalizarea psihosociologiei cuprinde două subprocese: „glocalizarea” ca integrare a globalului cu
localul și „grobalizarea” ca impunerea globalului în local.
Conceptul de „globalizaarea a psihosociologie” este unul recent, și în funcție de specialiștii care au
studiat domeniul are mai multe semnificații. Pentru unii specialiști din țări cu economii în curs de
dezvoltare semnifică „dominația mondială a psihologiei sociale din SUA” și „consumul de
psihosociologie de import”.
Psihosociologia americană este predominant experimentală, are o orientare individualistă și se
bazează pe asumpția tacită că natura prevalează față de cultură.
Chelcea, dar și alți psihociologi, susțin „indigenizarea” psihologiei sociale americane prin procesul de
„glocalizare a psihosociologiei” pentru a se ajunge la psihologie socială a umanității. Leon
Festinger(1962) cerea în urmă cu 5 decenii să se treacă „de la o psihologie socială pur americană la
psihologie socială a ființelor umane”.
Fathali M. Moghaddam afirma în urmă cu 3 decenii „Lumea a treis este mai cu seamă o importatoare
de știință psihologică din lumea întâi și a doua, capacitatea acesteia de a produce cunoștiințe de
psihologie este foarte scăzută”. În urma studiilor, se remarcă faptul ca acest lucru este cauzat în
principal din cauza lipsei persoanelor calificate în instituțiile academice (ex. în 1985, în Nigeria
activau în instituþiile academice doar 58 de psihologi; în Marea Britanie, 602 psihologi; în SUA,
13.600 psihologi îºi desfãºurau activitatea în universitãþi.)
Conform Chelcea, psihologia socială poate fi fragmentată în
1) psihosociologia din þãrile dezvoltate economic;
2) psihosociologii continentale;
3) psihosociologia din þãrile „emergente avansate” (cunoscute sub acronimul BRIC);
4) psihosociologii naþionale în þãrile emergente (conform „indicelui Dow Jones”)
Iar țările pot fi clasificate în funcție de performanța economiei pe piață ca
1) mari producãtoare de psihosociologie (þãrile dezvoltate economic);
2) consumatoare ºi mari producãtoare de psihosociologie (þãrile emergente avansate);
3) consumatoare ºi mici producãtoare de psihosociologie (þãrile emergente);
4) consumatoare de psihosociologie (þãrile slab dezvoltate economic).
Indigenizarea psihosociologiei într-o anumită țară reprezintă introducerea principiilor universale ale
psihologiei sociale ale unei țări mai dezvoltate. Pe lângă integrarea teoriilor generate de specialiștii
țării dezvoltate, sunt esențiale și cercetările proprii realizate pe aria cultură caracteristică țării
emergente, realizate de specialist locali.
Carl M. Allwood oferă psihologiei indigene dublu scop
- sã dezvolte o psihologie bazatã pe caracteristicile culturale ale societãþii din care fac parte
cercetãtorii; - sã construiascã o psihologie relevantã pentru aceastã societate.
Procesul de indigenizare al psihologiei sociale parcurge mai multe stadia, variabile ca număr și
durată în funcție de contextual cultural, social și istoric din fiecare țară și zonă geografică a lumii.
Acest proces ar trebui să aibă ca scop o unire și înțelegere mai profudă a altor culturii. De asemenea,
cercetările ar trebui să pornească din realitatea țării emergente și să abordeze în primul rând
problem sociale ale statului respective.
Întrebãri recapitulative ºi teme de reflecþie
Daþi exemple de fenomene psihosociale din viaþa de zi cu zi.
Care sunt notele diferenþiale ale definiþiilor date de-a lungul timpului psihologiei sociale?
Comparaþi cele patru modele ale înþelegerii psihologiei sociale ca domeniu de cercetare
interdisciplinar?
Ce implicaþii epistemologice are fiecare model?
În ce domenii îºi gãseºte psihologia socialã cele mai multe aplicaþii?
Care sunt principalele etape de dezvoltare a psihologiei sociale pe plan mondial?
Ce se înþelege prin termenul de „indigenizare a psihologiei sociale”?
Care sunt temele principale abordate dupã decembrie ’89 în psihologia socialã
româneascã?