1. ECHIPAMENTE PNEUMATICE ŞI HIDRAULICE DE ACŢIONARE ŞI AUTOMATIZARE
1
1.1 Noţiuni generale despre utilizarea acţionărilor pneumatice şi hidraulice
Performanţele maşinilor de lucru depind într-o mare măsură de tipul acţionării
lor (motoarelor), care transformă o anumită energie (termică, electrică, pneumatică,
sau hidraulică) în energie mecanică. Agentul energetic al acţionărilor pneumatice şi
hidraulice este aerul comprimat, sau lichidul (uleiul) comprimat, care dezvoltă o
forţă, care poate deplasa liniar diferite organe de lucru. Aerul însă este compresibil,
de aceea presiunile (forţele) pneumatice sunt limitate până la 10 bari. Uleiul practic
nu este compresibil, de aceea asigură presiuni şi forţe foarte mari (până la 300
bari), iar masele, gabaritele şi dimensiunile acţionărilor hidraulice sunt relativ mici.
Fiecare din aceste tipuri de acţionări posedă anumite particularităţi şi
proprietăţi, precum şi avantaje şi dezavantaje. Cele mai simple, rapide şi mai
ieftine sunt acţionările pneumatice, însă ele sunt limitate în presiune (putere) şi
posedă un randament scăzut (30-40)%, datorat compresibilităţii aerului.
Acţionările hidraulice nu sunt limitate în presiune, de aceea asigură puteri mult
mai mari, posedă un randament mai înalt – (50-75)%, însă sunt mai costisitoare,
poluante şi mai lente (vitezele maxime de deplasare a uleiului nu depăşesc 3 m/s,
iar de deplasare a aerului – 30-40 m/s). Cele mai rapide, nepoluante şi efective
sunt acţionările electrice, randamentul cărora variază între (70 – 97)% , însă au
o fiabilitate mai scăzută şi o temperatură limitată a mediului de funcţionare.
Mişcarea naturală a acţionărilor electrice este rotativă, iar mişcarea acţionărilor
pneumatice şi hidraulice - liniară (de translaţie), realizată cu ajutorul unor cilindri
cu piston în interior, în calitate de motoare de acţionare. Forţa statică FS,
dezvoltată de un cilindru pneumatic, sau hidraulic, este direct proporţională cu
presiunea aplicată „p” şi cu suprafaţa pistonului S : FS =pS (fig.1.1.1):
Fig.1.1.1. Forţa statică a pistonului unui cilindru pneumatic
Forţa statică se măsură în Sistemul Internaţional în Niutoni [N], iar presiunea în Pascali [Pa], însă în pneumatică şi hidraulică forţa se exprimă, de regulă, în
decaNiutoni [daN], iar presiunea – în Bari, deoarece este mai simplu, dacă se ţine
cont, că 1bar = 105Pa = 10N/cm2 = 1daN/cm2 =1kg/cm2.
De exemplu, dacă asupra pistonului, cu un diametru D=5cm şi o tijă de cuplare
la organul de lucru OL cu un diametru de d=2cm, acţionează o presiune statică p=6
bari, atunci, dacă se neglijează pierderile interioare de frecare, forţa statică
FS = p(SP-ST)= p(πR 2–πr2)=6x3,14(2,52-12)=97 [bari cm2]=97 daN=97kg
1. ECHIPAMENTE PNEUMATICE ŞI HIDRAULICE DE ACŢIONARE ŞI AUTOMATIZARE
2
În regim staţionar pistonul cilindrului se deplasează cu o viteză constantă
v=const în caz, dacă forţa statică dezvoltată FS este egală cu suma forţelor de
rezistenţă ΣFR, care se opun pistonului, în care intră forţa FOL a organului de lucru
(OL), suma forţelor de frecare ΣFF şi de inerţie dinamică FD (fig.1.1.2). ΣFF sunt
greu de calculat, iar forţa dinamică poate fi neglijată FD≈0, dacă viteza de
deplasare şi masa OL sunt mici. De aceea forţa statică FS se poate alege cu o
rezervă de (50-75)%, adică cu un coeficient de sarcină kS=FOL/FS=0,5-0,75 (în
prealabil se alege kS=0,5), întrucât (ΣFF+FD), de regulă, nu depăşesc 35-40 %.
Aşadar, conform legii a 2-a a lui Niuton, ecuaţia de mişcare a cilindrului la pornire
FS = ΣFR + FD = FOL + ΣFF + FD ≈ (0,5-0,75)FOL
Fig.1.1.2. Regimul de mişcare dinamică a pistonului cilindrului pneumatic
1.1.1 Particularităţi şi aplicaţii ale acţionărilor pneumatice
Acţionările pneumatice au mai multe avantaje, decât dezavantaje. Ele asigură
o fiabilitate înaltă de funcţionare în condiţii grele de exploatare – umiditate sau
temperatură înaltă, vibraţii mari sau praf excesiv. Supraîncărcarea lor nu induce
pericol de avarii. Transmisiile pneumatice sunt relativ rapide, deoarece momentul
lor de inerţie este mic, ceea ce asigură porniri, opriri, schimbări de sens dese, În
plus, ele nu prezintă un pericol de incendii sau explozii, ceea ce este important, de
exemplu, în industria petrolieră şi minieră. În afară de aceasta aerul comprimat este
nepoluant, uşor de produs (cu un compresor) şi de transportat prin reţele. Aceste
acţionări au obţinut o utilizare largă şi în alte ramuri industriale cu condiţii grele
de exploatare, de exemplu: în industriile: metalurgică, chimică, energetică,
atomică, constructoare de maşini, construcţiilor, militară, alimentară, cimentului,
sticlei, hârtiei şi cartonului. Alimentatoarele cuptoarelor de topit metal, ciment,
sticlă, sau maşinile de fasonare a sticlei topite de o temperatură de 1000-1300ºC,
au o acţionare pneumatică. Proprietatea de comprimare a aerului micşorează
rebutul obiectelor fasonate din sticlă topită, asigurând totodată şi o răcire a lor.
O clasă aparte de utilizare industrială în masă a acţionărilor pneumatice şi
hidraulice este robototehnica, sau roboţii industriali. Aceşti roboţi au fost
elaboraţi pentru a înlocui operatorul uman de executarea unor operaţii industriale
monotone, grele, agresive şi periculoase pentru sănătatea omului. Dintre aceste
operaţii fac parte : turnarea sau prelucrarea metalului şi a maselor plastice încălzite,
sudarea şi vopsirea prin pulverizare, ştanţarea şi presarea, împachetarea şi
asamblarea, încărcarea-descărcarea, ridicarea-coborârea, deservirea strungurilor şi
1. ECHIPAMENTE PNEUMATICE ŞI HIDRAULICE DE ACŢIONARE ŞI AUTOMATIZARE
3
a conveierelor şi altele. Organul principal al roboţilor îl constituie manipulatorul cu
diferite grade de libertate (mişcare) pe diferite axe, care îndeplineşte aceleaşi
funcţii ca şi mâna operatorului uman. În figura 1.1.3 este arătat modelul
simplificat al unui robot cu 5 grade de libertate, precum şi unele modele ale
mecanismelor de apucare. Fiecare grad de libertate este prevăzut cu sistemul său
propriu de acţionare, care trebuie să fie cât mai compact. Evident, că acţionările
pneumatice corespund acestei cerinţe, mai ales pentru mecanismul de apucare. De
aceea majoritatea roboţilor industriali cu o capacitate mică de ridicare au o
acţionare pneumatică, iar cu o capacitate mare – cu acţionare hidraulică.
Fig. 1.1. 3. Modele de robot cu 5 grade de libertate şi mecanisme de apucare
Automatizarea şi poziţionarea roboţilor industriali cu ajutorul senzorilor,
controlerelor programabile şi computerelor industriale a condiţionat o automatizare
complexă a liniilor industriei constructoare de maşini, numite şi linii flexibile de
producţie (гибкие производственные линии). Ca exemple pot servi liniile de
sudare robotizată a caroseriei automobilelor tuturor companiilor mondiale
renumite: Mercedes, Audi, BMW, Ford, Toyota, Nissan, MAN (fig. 1.1.4).
Fig. 1.1.4. Model de sudare robotizată a caroseriei automobilelor de litraj mic
1. ECHIPAMENTE PNEUMATICE ŞI HIDRAULICE DE ACŢIONARE ŞI AUTOMATIZARE
4
O grupă asemănătoare de utilizare industrială în masă a mecanismelor cu
acţionări pneumatice o constituie ramurile, în care prevalează mişcările liniare, sau
oscilante. Dintre acestea fac parte industria textilă, poligrafică, farmaceutică,
precum şi liniile automatizate de îmbuteliere, împachetare, ambalare, asamblare,
ştanţare. În aceste linii sunt necesare multe operaţii de deplasare liniară, sau liniar rotativă cu unghiuri de 90°, precum şi de poziţionare a organelor de lucru. În
figura1.1.5 sunt prezentate unele exemple de utilizare a motoarelor pneumatice în
linii de direcţionare a unor cutii de pe un conveier pe altul,
Fig. 1.1.5. Exemple de utilizare a cilindrilor pneumatici la direcţionarea cutiilor de
pe un conveier pe altul
1. ECHIPAMENTE PNEUMATICE ŞI HIDRAULICE DE ACŢIONARE ŞI AUTOMATIZARE
5
Mecanismele auxiliare ale mijloacelor de transport maritim sau aeronautic,
de tracţiune urbană sau feroviară, sunt acţionate, de asemenea, cu echipamente
pneumatice sau hidraulice. Din această grupă fac parte mecanismele de
direcţionare, frânare şi deschidere – închidere a uşilor. Fiecare vehicul conţine un
compresor de obţinere a aerului comprimat de 7-8 bari şi un sistem pneumatic cu
resiver, care asigură o acţionare a acestor mecanisme.
Sistemele de acţionare pneumatică sunt constituite din mai multe echipamente,
care din punct de vedere energetic se împart în 2 părţi principale: partea de forţă
şi partea de comandă. Partea de forţă include, la rândul ei, mai multe elemente :
- o sursă de generare a energiei pneumatice în forma aerului comprimat – un
compresor, notat printr-un cerc, cu filtru şi supapă de sens unic la intrare ;
- un resiver – rezervor cilindric de acumulare a aerului comprimat în scopul
stabilizării presiunii şi deconectării motorului compresorului în caz de reducere a
consumului de aer prin intermediul unui presostat;
- câteva aparate de preparare, reglare, stabilizare şi distribuire a fluxului
aerului comprimat, presiunea căruia este controlată de un manometru cu contact;
- câteva motoare pneumatice rotative, sau în forma unor cilindri cu piston
interior, care transformă energia pneumatică a aerului comprimat în energie
mecanică, aplicată mecanismului de lucru prin intermediul tijei (шток) pistonului.
Partea de comandă conţine diferite ventile cu acţionare electromagnetică, sau
pneumatică, limitatoare de presiune şi debit, supape proporţionale, de sens unic şi
de protecţii, regulatoare cu acţiune discretă sau continuă, relee de timp,
traductoare de poziţie şi presiune, controlere de automatizare.
În figura 1.1.6 este reprezentată o schemă tipică a unui sistem pneumatic cu
3 pneumo motoare cilindrice cu cursă liniară bipoziţională a pistonului şi un
pneumo motor oscilant (pendular - Rotary Actuator) cu o zonă circulară de
acţiune a arborelui său 0-270º. Reglarea vitezei de deplasare a pistonului fiecărui
cilindru se efectuează cu ajutorul unor ventile de limitare a debitului de aer (Flow
Controls), numite drosele şi înzestrate fiecare cu supapă de sens unic
(обратный клапан). Pentru deplasarea tijei pistoanelor într-o direcţie, se aplică
aer comprimat într-o cameră a cilindrilor, iar pentru deplasarea în sens opus – în
altă cameră. Comutarea fluxului de aer în aceste 2 direcţii se realizează cu ajutorul
a unor ventile discrete de comutare (comandă) (Valve) cu 2 ieşiri de direcţionare
(A sau B, 2 sau 4). În raport cu semnalul de comandă aceste ventile asigură un
canal Normal Inchis pentru evacuare şi 1 canal Normal Deschis de comprimare.
Sursa de aer comprimat din această schemă o constituie compresorul, care
prevede la intrare un filtru de curăţire a aerului atmosferic aspirat, notat printr-un
romb cu o linie verticală punctată, iar la ieşire – o supapă de sens unic şi un
monometru de indicare a presiunii aerului comprimat. Acest aer este refulat apoi
1. ECHIPAMENTE PNEUMATICE ŞI HIDRAULICE DE ACŢIONARE ŞI AUTOMATIZARE
6
în 1-2 acumulatoare, prevăzute pentru diferite circuite. La ieşirea celui de-al doilea
resiver este conectat un presostat (Presure Switch), care deconectează motorul
compresorului în caz de reducere a consumului de aer şi de depăşire a valorii
prescrise de presiune. Funcţionarea discretă a acţionărilor pneumatice
condiţionează o oscilaţie a presiunii fluxului de aer, de aceea stabilizarea necesare
a ei este asigurată de 2 ventile – regulatoare, notate printr-un dreptunghi cu
săgeată reversibilă în interior, şi completate cu manometre indicatoare.
Fig. 1.1.6. Schemă tipică a unui sistem pneumatic cu 4 pneumo motoare
1. ECHIPAMENTE PNEUMATICE ŞI HIDRAULICE DE ACŢIONARE ŞI AUTOMATIZARE
7
Compresoarele pot fi cu 1-2 pistoane clasice, cu 2 şnecuri (şuruburi elicoidale),
sau cu turbină rotativă. Cele cu piston asigură presiuni înalte, însă introduc ulei în
aerul comprimat şi-i ridică temperatura, este zgomotos şi necesită ungere. Motorul
roteşte compresorul prin intermediul unei curele (fig.1.1.7). Aceste compresoare se
automatizează cu ajutorul unui releu regulator de presiune (presostat), conectat la
ieşirea din resiver
Fig.1.1.7. Compresor de aer comprimat cu 2 perechi de pistoane şi cu resiver de
100 litri dedesubt
1.1.2 Particularităţi principale ale acţionărilor hidraulice
Instalaţiile hidraulice au un domeniu de utilizare, de asemenea, larg. Ele
utilizează ca agent de lucru nu apa, ci uleiul, care are proprietăţi relativ mai bune,
inclusiv proprietăţi lubrifiante (de ungere). În prezent acţionările hidraulice se
utilizează cu succes în transporturi terestre (automobile), maritime şi aeriene în
industria minieră şi în maşini agricole (combaine şi tractoare), de săpat pământul,
(excavatoare), de ridicat (ascensoare şi stivuitoare), de ştanţare, de tăiere în condiţii
grele de exploatare,
Echipamentele componente şi structura generală a acestor instalaţii sunt
asemănătoare cu cele pneumatice. Agregatul de compresare în acest caz este
înlocuit cu un agregat de pompare cu o pompă hidraulică de presiune înaltă, care se
alimentează cu ulei dintr-un rezervor acumulator închis. Pentru o răcire şi absorbţie
mai simplă, agregatul de pompare uneori este cufundat în acest rezervor.
Capacitatea lui depinde de debitul maxim al pompei, iar nivelul uleiului nu trebuie
să scadă sub limita minimă. Rezervorul serveşte totodată ca răcitor natural şi ca
decantor de depunere a impurităţilor. În multe cazuri din practică este necesar un
sistem adăugător de răcire a rezervorului.
În figura 1.1.8 este prezentată schema hidraulică tipică a instalaţiilor
hidraulice, în care rezervorul de ulei este situat în partea de jos. În această schemă
1. ECHIPAMENTE PNEUMATICE ŞI HIDRAULICE DE ACŢIONARE ŞI AUTOMATIZARE
8
motorul OM1 al pompei OP1are o putere relativ mică (1,1kW). În circuitul de
refulare al pompei este introdusă o supapă de sens unic 1V1 cu o cădere interioară
de presiune de 1 Bar. Presiunea maximă de la ieşirea pompei este limitată de 2
supape: supapa de sistem 1V2, cu o presiune prescrisă de 50 Bari şi supapa de
protecţie QZ2 cu o prescriere de 60 Bari. Aceste prescrieri sunt determinate de
forţa mecanică a unui resort (arc), care permite scurgerea de retur a uleiului în
rezervor în caz, când forţa de presiune a acestui ulei este mai mare. Uleiul returnat
în rezervor este filtrat de filtrul QZ2. Comanda cilindrului 1A este asigurată de
distribuitorul (valva de comandă) 1V3 cu 3 căi (racorduri de intrare-ieşire), 2
poziţii, dintre care numai una este comandată (monostabilă). În regim iniţial (de
repaus) intrarea de presiune P este blocată de ieşirea A (canalul interior P-A este
blocat), iar canalul de retur A-T este deschis prin intermediul unui arc (arătat în
partea dreaptă), ceea ce permite returul uleiului în rezervor (tanc T). Când
distribuitorul 1V3 este acţionat manual, canalul tur P-A se deschide, iar canalul de
retur A-T se blochează. La deconectare arcul readuce cilindrul în poziţia de repaus.
Fig.1.1.8. Schema hidraulică tipică a acţionărilor hidraulice
1. ECHIPAMENTE PNEUMATICE ŞI HIDRAULICE DE ACŢIONARE ŞI AUTOMATIZARE
9
Dintre cele mai răspândite aplicaţii ale acţionărilor hidraulice fac parte:
stivuitoarele (погрузчики) de încărcare / descărcare şi depozitare a mărfurilor,
camioanele autobasculante, tractoarele universale, automacaralele pe roţi şi
excavatoarele pe şenile de săpat canale în pământ şi de extras minereuri (fig.1.1.9).
În figura 1.1.9,a este arătat un stivuitor hidraulic pentru deservirea containerelor
cu braţ telescopic şi tracţiune Diesel, precum şi componentele lui de bază.
Tractoarele universale au 2 căuşe – unul în faţă pentru încărcare şi altul în spate
pentru săpare (fig.1.1.9,c). Automacaralele pentru sarcini de 100t cu braţ telescopic
sunt acţionate de motoare Diesel de 300-350kW, care rotesc pompa hidraulică de
presiune înaltă. Braţul telescopic include mai mulţi cilindri (unul în altul) şi un
piston în ultimul, care asigură o lungime reglabilă de la 10m la 60m (fig.1.1.9,d).
Excavatoarele pe şenile au o acţionare hidraulică similară, însă mai
complicată, deoarece fiecare grad de libertate al braţului este manipulat de 1
cilindru (ca la roboţi) (fig.1.1.9,e). Ele pot înlocui sute de braţe de muncă.
a)
b)
1. ECHIPAMENTE PNEUMATICE ŞI HIDRAULICE DE ACŢIONARE ŞI AUTOMATIZARE
10
c)
d)
e)
Fig.1.1.9. Exemple de utilizare a acţionărilor hidraulice în stivuitoare, camioane,
tractoare, automacarale şi excavatoare
1. ECHIPAMENTE PNEUMATICE ŞI HIDRAULICE DE ACŢIONARE ŞI AUTOMATIZARE
11
Acţionările hidraulice speciale (de urmărire) au obţinut o utilizare largă în
dirijarea volanului autocamioanelor grele, troleibuzelor şi altor vehicule, inclusiv
avioanelor (fig.1.1.10). Forţa relativ mică de rotire a volanului este amplificată de
o acţionare hidraulică, capabilă să rotească roţi mari şi grele la un unghi,
proporţional cu ujghiul de rotire al volanului. Aceste acţionări sunt relativ
compacte şi uşoare, însă au şi unele dezavantaje, de aceea la autoturisme uşoare în
prezent ele sunt înlocuite cu acţionări electrohidraulice, sau complet electrice.
Fig.1.1.10. Principii constructive ale mecanismelor de direcţionare a vehiculului
1. ECHIPAMENTE PNEUMATICE ŞI HIDRAULICE DE ACŢIONARE ŞI AUTOMATIZARE
12
Roirea volanului este transmisă mecanismului cilindric special de distribuţie
(золотник) 4/3 cu 2 intrări, 2 ieşiri şi 3 poziţii de lucru, cea iniţială (de mijloc)
blochează ambele ieşiri. La capătul acestuia se află pinionul (roarta dinţată mică),
care roteşte bara dinţată orizontală (cremaliera), legată cu tijele de dirijare a roţilor
prin intermediulş cilindrului de acţionare hidraulcă. O astfel de construcţie asigură
o direcţionare manuală greoae a roţilor în cazul, când motorul termic nu este
pornit. Când acest motor funcţionează, pistonul cilindrului, comandat de
distribuitor, serveşte ca amplificator hidraulic de forţă liniară, de aceea volanul se
rotelte mult mai uşor. Distribuitorul este comandat, la rândul său, de volan. În stare
iniţială, când roţile sunt îndreptate drept înainte, iar volanul nu este rotit, ieşireile
distribuitorului sunt blocate, având aceiaşi presiune în porţiunea dreaptă şi stângă,
iar pompa cu palete funcţionează continuu în gol, fluxul de ulei din distribuitor
întorcându-se înapoi în rezervor prin intrările deschise ale distribuitorului.
Secţiunea transversală circulară a distribuitorului din figura 1.1.10,b este
arătată (prin săgeată) în cazul de rotire volanul în parttea stângă, când uleiul de
presiune înaltă (de culoare roşie), este aplicat în porţiunea dreaptă a cilindrului,
pentru a direcţiona roţile în stânga. În acest caz uleiul din porţiunea stângă (de
culoare galbenă) nu se evacuează înapoi în rezervor, ci în distribuitor, unde se
compară cu presiunea înaltă, aplicată în porţiunea dreaptă. Când ambele presiuni
devin egale, rotirea roţilor se opreşte (dacă volanul este oprit şi intrarea dreaptă
este blocată). Dacă apoi volanul este rotit în direcţie opusă (în dreapta),
distribuitorul aplică presiunea înaltă către porţiunea din partea stângă a cilindrului,
inversând sensul mişcării pistonulu (roţilor) şi evacuînd atâta ulei din partea
dreapta, până când ambele presiuni se agalează din nou..
Pompa hidraulică de presiune medie 60-100 bari a automobilului este rotită de
arborele cotit principal printr-o curea de transmisie. Deoarece acest arbore are o
viteza variabilă, presiunea de ieşire a pormpei este limitată prin intermediul unui
drosel mecanic, conectat la ieşirea pomei, ceea ce micşorează randamentul ei. În
legătură cu aceasta au fost propuse amplificatoare electrohidraulice сu un bloc
electronic de comandă (ЭБУ), care stabilizează presiunea pompei (fig.1.1.11).
Fig.1.1.11. Elemente componente ale unui amplificator electrohidraulic
1. ECHIPAMENTE PNEUMATICE ŞI HIDRAULICE DE ACŢIONARE ŞI AUTOMATIZARE
13
În figura 1.1.12 este arătat un alt exemplu de acţionare hidraulică a unui
ascensor de persoane cu 3-5 etaje. Cabina este ridicată dedesubt cu ajutorului unui
cilindru telescopic 1 (de culoare albastră) cu 3 secţii (pistoane) interioare 2, în care
pompa hidraulică 4 pompează ulei din rezervorul 6. Supapa (valva) de retur a
uleiului 5 în acest regim este blocată. Când cabina ajunge la etajul selectat,
agregatul de pompare se opreşte, iar presiunea din cilindru menţine cabina la etajul
respectiv. Pentru a trece în regim de coborâre, se deschide supapa (valva) de retur
5, care asigură reîntoarcerea uleiului în rezervor sub acţiunea greutăţii proprii a
cabinei (pompa în acest regim este deconectată). Dacă este necesară o oprire
intermediară a cabinei la vre-un etaj inferior, supapa de retur se blochează.
Elementul principal de comandă şi reglare a vitezei ascensorului în acest caz îl
constituie distribuitorul de ulei, montat deasupra rezervorului. În figura 1.1.13 este
arătat distribuitorul companie spaniole Mac Puarsa cu 3 supape (valve): una pentru
ridicarea cabinei cu viteză nominală, una – pentru ridicarea ei cu viteză scăzută
(debit de ulei mai mic, înainte de oprire) şi a 3-ia – pentru regimul de coborâre a
cabinei (retur al uleiului, înapoi în rezervor). Fiecare supapă are o comandă
(acţionare) electromagnetică, determinată de controlerul de automatizare generală
al ascensorului.
O astfel de acţionare hidraulică a ascensorului este simplă, fiabilă, însă
necesită un motor electric al pompei cu o putere de 3 ori mai mare, faţă de
acţionarea electrică a ascensorului cu contragreutate, care ajută la ridicarea cabinei.
În afară de aceasta, uleiul se încălzeşte, ceea ce ridică temperatura motorului,
cufundat în rezervor, şi impune utilizarea unui sistem adăugător de răcire.
Fig. 1.1.12. Schema hidraulică simplificată a ascensorului hidraulic.
1. ECHIPAMENTE PNEUMATICE ŞI HIDRAULICE DE ACŢIONARE ŞI AUTOMATIZARE
Электроклапан
(спуска и спасения)
Электроклапан
(изменение скорости)
14
Электроклапан
(подъём)
8
Кнопка ручного спуска
На цилиндр
Fig.1.1.13. Distribuitor pentru ascensoare al companiei spaniole Mac-Puarsa
Pentru o optimizare a reglării vitezei cabinei şi a uşura regimul de pornire a
motorului pompei, compania germană BLAIN a propus de utilizat un distribuitor
mai simplu (EV4) şi mai ieftin, elaborat special pentru ascensoare hidraulice.
Viteza de deplasare a cabinei în acest caz se reglează cu ajutorul unui variator de
frecvenţă L1000H al companiei Yaskawa (fig.1.1.14). Distribuitorul EV4 asigură
reglarea presiunii numai la coborârea cabinei.
Fig.1.1.14. Schema structurală de comandă a ascensorului hidraulic cu variator de
frecvenţă şi distribuitor simplificat de ulei EV4 al companiei germane BLAIN