Scrisoare poporului român. Semnată de ursul
făcut șnițel și, apoi, împușcat ca un câine
turbat la Praid - Sovata
de Eugen Istodor
HotNews.ro
Luni, 18 noiembrie 2019, 9:28 Actualitate | PERSPEKTIVA
FacebookTwitterEmailMai multe...3.4K
Ursul făcut șnițel și-mpușcat ca un câine
Foto: Hotnews
“Ce ți-am făcut, ție, popor român?” - întreabă ursul în
această scrisoare. Da, este chiar ursul de 10 ani, care a
agonizat o zi întreagă ieri sub ochii poporului care și-a
făcut selfie, ba, i-a dat ș-un șut în fund: dă-l în mă-sa
mă deranjează în uichend? Ursul vă invită să accesați
acest link pentru a citi relatarea obiectivă a întregii
întâmplări. Pentru scrisoarea ursului despre
nesimțirea poporului, citiți mai jos.
Dragă poporule,
A trecut deja o noapte, ai sforăit ș-ai uitat. Asta-i nesimțirea,
nu? Eu am behăit a moarte 17 ore pe marginea drumului
Praid-Sovata. Ai căscat gura! Apoi, mi-ai tras un glonț în
cap: dă-l în mă-sa nu mai e bun de nimic.
Dragă porule,
Mă despart de tine fără regrete. Nesimțit ți-am zis? Uite de
ce. Poporule, tu te știi popor de oameni, nu de ciuperci. Tu ai
hotărât, nu eu, că omul este superior ursului, asta înseamnă
că-l poate ajuta, poate arăta compasiune. Ieri, 17 ore nu teai gândit la salvarea mea, nu ți-a trecut prin cap nici să mă
arunci la gunoi. Nu! 17 ore te-ai învârtit bucuros, că eram
culcat la pământ, fără putere. Nu știai ce să faci? Eu cred că
știi ce vroiai de la mine. Te-ai învârtit cu cuțitele în jurul
meu, să-ți alegi o halcă mai bună din mine. Ai fi pus-o de
grătar, la capul meu. Te-ai purtat cu mine ca un animal.
Dragă popoare,
Nesimțirea ta? Este și incompetență. Poporule, habar n-ai ce
să faci când este o urgență. Te-ai urcat în poziții de decizie
ca să ai case, mașini, aifoane, ficat de cormoran și mașini de
spălat vase. Și când colo ai uitat că ești varză în capul tău.
Nimic nu știi. Ești șef, boală curată! Am auzit că așa a pățit și
Alexandra, așa a pățit și Luiza, niște fete de toată isprava din
Caracal. La fel le-ai lăsat să moară și nici până acum nu știi
cine-i vinovatul. Șefule, și fetele alea meritau să moară ca
câinii?
În pădurile tale, plopule,
m-ai obișnuit cu nesimțirea. Mi-ai luat apa și ai otrăvit-o cu
muștar de grătar, izvoarele cristaline sunt peturi de bere la
2, 5 litri. Mi-ai tăiat copacii de care mă scărpinam, din care
mai haleam de mâncare. Ți-ai făcut case de vacanțe în
fundul pădurii, unde vomiți și râgâi după beții. Ai ras tot și țiai vândut ieftin pielea.
Unde, popoare, să mă duc eu?
Pe linia de tren? pe șosea? Unii ieri, în agonia mea, își făceau
selfie și ziceau lângă hoitul meu: ce bou, ăsta s-a sinucis!
Sinucidere? Eram mort de foame, mi-era sete, pur și simplu.
Cum le este tuturor urșilor care vin la tomberoane. Oare de
plăcere venim să-ți cerem ajutor, fiară?
Române,
Ce-ți mai place nesimțirea față de urși, iepuri, mistreți,
ciuperci, fragi, copiii tăi, viitorul tău. M-ai făcut șnițel pe
marginea drumului cu mașina ta de neam prost. Dacă erai
om, competent adică, nu nesimțit, găseai un doctor să-mi
îngrijească labele făcute muci.
N-ai găsit că ți-au plecat românii din țară. Ai ajuns poporule,
tot mai puțin, mai nesimțit și mai feroce.
Cât de prost am fost să mă nasc și sa mor în mijlocul
unui asemenea popor.
Semnat: Ursul fără nume, făcut șnițel în zona PraidSovata