Literatura Renaşterii italiene Noţiuni ● ● Umanismul este un curent de gândire care pune accentul pe om. "Omul este măsura tuturor lucrurilor" Pitagora Renaşterea este denumirea curentului de înnoire culturală şi socială, care a apărut în Europa, la sfârşitul Evului Mediu, în secolele XV-XVI. Patria Renaşterii europene a fost Italia. Primele trăsături ale noii literaturi renascentiste se constată în creaţia lui Dante Alighieri, considerat precursor al umanismului şi al Renaşterii italiene. Literatura Renaşterii italiene poate fi împărţită în trei perioade mari, care coincid aproximativ cu cele trei secole cât a durat epoca Renaşterii în Italia : 1) secolul al XIV-lea (il Trecento); 2) secolul al XV-lea (il Quattrocento); 3) secolul al XVI-lea (il Cinquecento). Il Trecento În prima perioadă umaniştii italieni continuă tendinţele renascentiste conturate în creaţia lui Dante Alighieri şi este strâns legată de oraşul Florenţa. Umanismul italian timpuriu este reprezentat de Francesco Petrarca şi Giovanni Boccaccio. Il Quattrocento A doua perioadă a Renaşterii italiene ţine de secolul al XV-lea şi este reprezentată de Lorenyo de Medici (Magnificul), Angelo Poliyiano, Luigi Pulci, ş.a. Il Cinquecento Ultima perioada a Renaşterii italiene, care cuprinde secolul al XVI-lea, este marcată de creaţia ultimei generaţii de umanişti, ce activează atunci când începe criza umanismului. Reprezentanţii aceste perioade sunt Iacopo Sannazzaro, Pietro Bembo, Baldassare Castiglione, ş.a. Francesco Petrarca Francesco Petrarca este primul umanist, scriitor de tranziţie şi un scriitor al prerenaşterii. A fost un mare patriot şi adept al unificării Italiei. Prin versurile scrise în limba italiană, reunite în celebrul "Canţonier", Petrarca pune începuturile liricii renascentiste. Meritul lui Petrarca şi importanţa sa pentru evoluţia poeziei europene moderne este că nu numai a conştientizat conflictul dintre vechi şi nou, dar l-a şi rezovat în favoarea noului, adică a idealului umanist. Petrarca recurge la lirică pentru a exprima gândurile, emoţiile, stările sufleteşti ale personalităţii umane în proces de emanicipare. A scris sonete dedicate Laurei, incluse, împreună cu alte poezii, în culegerea "Canţonierul", care cuprinde în total 366 de poezii, numite uneori "Rime", incluzând 317 sonete, 29 canţone, 9 sextine, 7 balade şi 4 madrigale. Şi-a cântat iubirea platonică pentru o femeie care o numeşte Laura şi despre care spune doar că a văzut-o prima oară la 6 aprilie 1327 şi că a murit peste 21 de ani. Petrarca a continuat s-o cânte în versuri şi după moarte, ceea ce l-a făcut să împartă sonetele dedicate Laurei în două părţi : "Pentru viaţa Laurei" şi "Pentru moartea Laurei". Giovanni Boccaccio Giovanni Boccaccio este al doilea mare scriitor şi cercetător umanist. Pe lângă o serie de lucrări în limba latină, Boccaccio scrie şi în limba italiană, mai mult decât Petrarca şi Dante. Din toate operele sale italiene, cele mai importante sunt culegerea de nuvele a Decameronului, precum şi cele două scrieri în legătură cu Dante, adică "Viaţa lui Dante" şi "Comentariu la Divina Comedie". Decameronul este prima realizare artistică în proză a literaturii moderne. Scriitorul pleacă de la tragicul eveniment al ciumei, care surprinsese întreaga Europă. Pentru a se feri de îngrozitorul flagel, zece persoane tinere (trei bărbaţi şi şapte femei), se retrag pentru zece zile într-o vilă din afara oraşului, unde în fiecare zi spun câte o povestire. Exprimate într-o limbă de o neîntreruptă puritate, în care scriitorul umanist imită stilul lui Cicero, dar reproduce şi vorbirea populară, povestirile Decameronului alcătuiesc laolaltă unul din cele mai importante documente sociale ale acelei epoci. _ "'