Contracte FUTURES Un contract futures este un angajament standardizat între doi parteneri, un vânzător şi un cumpărător, de a vinde, respectiv de a cumpăra un activ (mărfuri, acţiuni, valute, aur etc.) la un preţ stabilit în momentul încheierii tranzacţiei şi cu executarea contractului la o dată viitoare (future), numită scadenţă. Elementul care face ca aceste contracte să fie considerate produse foarte flexibile și atractive este standardizarea clauzelor sale principale: cantitatea, scadența, modalitatea de executare la scadență. Singura clauza nestandardizată este prețul care se stabilește prin intersectarea cererii cu oferta pe platforma electronică de tranzacționare specifică respectivei piețe bursiere. Prețul contractului futures se stabilește în bursă prin procedura specifică de negociere și contractare a acestei piețe organizate. Acest preț este expresia raportului dintre cererea și oferta pentru fiecare contract standardizat (același activ de bază, aceeași scadență) și el variază zilnic, în funcție de condițiile pieței. Ca urmare, valoarea contractului (dată de produsul dintre prețul unitar și unitatea de tranzacție) nu mai este fixă, ci este variabilă. De aici rezultă una din caracteristicile definitorii ale contractului futures și anume faptul că valoarea acestuia este zilnic actualizată sau "marcată la piață" (engl. marked to market), astfel încât pierderile uneia din parțile contractante sunt transferate ca venituri celeilalte părți. Într-un contract futures condițiile contractuale sunt standardizate în ceea ce privește natura activului de bază (o marfă de o anumită calitate, o anumită valută, acțiune etc.) și cantitatea contractată, numită și unitate de tranzacții. Toate contractele futures pe același activ standardizat formează un gen de contracte futures. Fiecare contract futures are un anumit termen de executare, o lună în care urmează să aibă loc lichidarea. Lunile de livrare sunt prestabilite prin reglementările bursei respective, iar contractele pe un anumit activ cu aceeași scadență formează o specie a contractului futures pe acel activ. Aceste contracte sunt reciproc substituibile pentru că obiectul lor este un activ omogen din punct de vedere calitativ, definit în mod unitar în termeni cantitativi, toate având aceeași scadență. În funcție de natura activului suport, finalizarea contractelor futures se poate face prin livrarea/primirea activului suport sau plata/încasarea unei sume de bani ca diferență între prețul de exercitare și prețul de piață al contractului la data lichidării poziției. Majoritatea contractelor futures se finalizează prin compensare (închiderea poziției inițiale printro tranzacție de sens contrar). În situația în care se dorește finalizarea contractului prin livrarea fizică a activului suport, operatorul respectiv își exprimă această opțiune cu un anumit număr de zile înainte de data scadenței. Tranzacționarea futures înseamnă luarea unei poziții în ceea ce privește nivelul prețului pentru un anumit activ, la o dată ulterioară. O poziție deschisă este un contract futures care nu a fost încă lichidat printr-o operație de sens contrar. Numărul pozițiilor deschise se calculează separat pentru fiecare tip de contract și scadență. Cumpărând sau vânzând contracte futures, operatorul la termen înregistrează în contul său deschis la intermediar numai diferențele de preț rezultate din asemenea operațiuni succesive. Piața contractelor futures este o piață de instrumente derivate și ca urmare activele de la baza contractelor futures nu sunt materializate în valute, acțiuni, mărfuri etc. (cel care tranzacționează nu deține activul suport). Cel care deține un contract futures nu este obligat să îl păstreze până la scadență, ci poate să îl lichideze înainte de aceasta printr-o tranzacție inversă celei inițiale, iar în cazul în care prețul îi este favorabil va obține un profit. Pentru a-și lichida pozițiile deținute, operatorul pe piețele la termen are următoarele posibilități: - să inițieze în piață înainte de scadența contractului, o poziție inversă ca sens (daca a acționat în calitate de cumpărător va vinde și invers), dar de aceeași cantitate ca în tranzacția inițială - să aștepte scadența moment în care organismul ce joacă rol de compensator pe piața respectivă (fiind contraparte la fiecare cumpărare sau vânzare de contracte la termen) va lichida automat toate pozițiile deschise. Trăsăturile specifice ale unui contract futures sunt: - obiectul contractului este cunoscut sub denumirea de ”activ” (valori mobiliare, mărfuri, valute sau orice activ financiar admis de regulamentul bursei) - elementele contractului sunt standardizate - se folosește contul în marjă (”margin account”) administrat de intermediar și de organismul de regementare cu rol de compensator - prețul contractului este actualizat zilnic la bursă prin marcarea la piață - rezultatele actualizării zilnice ale prețului contractului futures sunt profitul unei părți, respectiv pierderea pentru contrapartida sa, rezultate care sunt preluate în evidența contului de marje - contractul poate fi lichidat oricând pe durata sa de viață Contractul futures este un acord la termen ferm și pentru care se creează o piață secundară de tranzacționare. Previziunile operatorilor sunt diferite în ceea ce privește evoluția prețului de piață: - cumpărătorul (poziție long) anticipează o creștere viitoare a prețurilor - vânzătorul (poziție short) prevede o scădere a prețurilor în viitor În funcție de scopul urmărit la inițierea de tranzacții pe piața futures, participanții pot fi: - hedgeri investesc în contracte futures pentru a se proteja împotriva pierderii ce poate să apară ca urmare a fluctuației nefavorabile a cursului de piață al unui anumit activ suport - speculatori urmăresc obținerea de câștiguri din fluctuația prețului de piață cu asumarea unor riscuri crescute în cazul în care evoluția pieței este inversă față de cea preconizată - arbitrajiști urmăresc obținerea de câștiguri mai mici decât în cazul speculatorilor din diferența de preț înregistrată pe piețe diferite sau la scadențe diferite Mecanismul de derulare a contractelor futures presupune următoarele etape: Cumpărător - va plăti vînzătorului prețul prestabilit Contract FUTURES Vânzător - va încasa de la cumpărător prețul prestabilit BURSA Prin contractul futures încheiat, cumpărătorul contractului este de acord să plătească, iar vânzătorul contractului să încaseze prețul negociat pentru activul respectiv. Bursa este cea care asigură condițiile de întâlnire a cererii cu oferta, dă posibilitatea realizării de negocieri între cumpărător și vânzător și stabilește clauzele standardizate ale contractului și regulile de negociere a prețului. Elementele standardizate ale contractului futures specifică: - mărimea pasului de fluctuație a prețului (tick) fluctuația minimă a prețului prin care se restrânge mișcarea prețului într-o zi de tranzacționare - limita zilnică de oscilație nivelul zilnic de oscilație a prețului de tranzacționare față de un preț de referință (prețul de închidere al ședinței precedente, preț de deschidere, preț de reluare a tranzacțiilor etc.) - unitatea de tranzacționare cantitatea în funcție de care se determină valoarea contractului - cotarea prețul pe unitatea de tranzacționare (este de regulă similară activului suport) - scadența este fixă (precizată ca o scadență unică sau ca mai multe zile de scadență) - lichidarea poziției futures livrare efectivă (predarea/primirea activului suport) sau compensare (plata/încasarea contravalorii pierderii/câștigului aferent contractului) Garantarea tranzacțiilor și a decontărilor pe piața futures se realizează prin intermediul organismului ce îndeplinește rol de compensator pe piața respectivă cu ajutorul garanțiilor (marje) pe care acesta le colectează de la fiecare participant. Inițierea unui ordin de vânzare/cumpărare a unui contract futures presupune constituirea de către vânzător/cumpărător a unei garanții (marjă) care este colectată de către intermediar, acesta transmițându-le la rândul său către organismul de compensare. Nivelul acestor marje este stabilit separat pentru fiecare contract și poate fi modificat periodic în funcție de volatilitatea pieței, de valoarea contractului futures, de evoluția zilnică a prețului activului suport sau de limitele de fluctuație maximă a prețului. Derularea tranzacțiilor presupune stabilirea marjei inițiale (pentru inițierea operațiunii) și a marjei de menținere pe toată durata cât există poziții deschise pe piață. Nivelul celor două marje poate fi același sau se poate stabili un nivel diferențiat pentru fiecare marjă în parte. Garanțiile se constituie de către toți participanții și rămân blocate atâta timp cât pozițiile pe contractele futures sunt deschise. În momentul lichidării pozițiilor, marja se eliberează putând fi retrasă. Trebuie remarcat faptul că deși organismul de compensare este cel care ține evidența marjelor (garanțiilor) depuse de către participanți, legătura participanților cu organismul respectiv nu se realizează direct, ci cu ajutorul intermediarului cu care lucrează fiecare participant. Circuitul implicat de depunerea marjelor este: Investitor cumpărător Marja Investitor vânzător Creditare cont Intermediar 1 Intermediar 2 Creditare cont Marja Marja Creditare cont Organism de compensare Creditare cont Marja În momentul în care se deschide o poziție pe piața futures la un anumit preț, în contul de marjă al investitorului deschis la brokerul său se blochează suma corespunzătoare ca marjă pentru contractul tranzacționat. Din acest moment, în funcţie de mişcările preţului contractului respectiv, investitorul începe să înregistreze profit sau pierdere. Dacă el cumpără şi apoi preţul creşte, va avea profit. Dacă prețul scade, el va pierde. Atâta timp cât poziția rămâne deschisă, profitul sau pierderea înregistrată ca urmare a fluctuației prețului sunt virtuale şi sunt în continuă mişcare în funcţie de fluctuaţiile preţului futures. În momentul închiderii poziției acestea devin efective. Procesul prin care se determină profiturile/pierderile aferente poziţiilor deschise pe piaţă se numeşte marcare la piaţă. Pentru se întocmi o situaţie generală a tuturor conturilor de marjă din piaţa futures, în procesul de marcare la piață se utilizează prețul stabilit prin reglementările fiecărei burse pentru fiecare contract și scadență. În funcție de acest preț se stabilește profitul sau pierderea realizată pe fiecare cont în ziua respectivă. Prețul respectiv este valabil doar pentru ziua respectivă, în ziua următoare urmând a se stabili un nou preț. În urma marcării la piață a pozițiilor deschise, contul unui investitor poate să indice un profit sau o pierdere. Dacă profitul poate fi retras, în schimb pierderea trebuie acoperită în fiecare zi astfel încât, la începutul fiecărei ședințe de tranzacționare, suma din contul investitorului să fie cel puțin la nivelul stabilit prin reglementările pieței respective. Dacă suma din contul de marjă scade sub nivelul marjei de menținere, acesta se află în situația de apel în marjă. În acest caz, investitorului i se solicită completarea sumei din cont până la nivelul marjei. Apelul în marjă se emite la sfârșitul sedinței de tranzacționare, iar suma trebuie completată până a doua zi (la deschiderea ședinței de tranzacționare). Din momentul apelului în marjă, investitorul se poate afla în una din următoarele variante: - alimenteaza contul în intervalul precizat cu suma solicitată și își menține în continuare pozițiile deschise pe piața respectivă - închide un număr de poziții deschise astfel încât suma eliberată în urma acestei operațiuni să îi acopere marja necesară pentru restul de poziții rămase deschise - nu face nimic și în acest caz intermediarul îi va lichida automat un număr de poziții deschise astfel încât suma eliberată să îi acopere marja necesară pentru restul de poziții rămase deschise. În cazul unui apel în marjă neacoperit la timp, nu vor fi închise forţat toate poziţiile din contul respectiv, ci doar atâtea câte sunt necesare pentru eliminarea apelului. Tranzacționarea contractelor futures aduce o serie de avantaje. Pe piața futures se plătește doar o fracțiune din valoarea acestora (de regulă un procent de 1020%) deoarece nu se tranzacționează activele suport în sine, ci doar prețul lor – principiul cumpărărilor în marjă. Pe piața futures activele suport se pot vinde fără a fi cumpărate în prealabil – principiul vânzărilor scurte. Deoarece derivatele sunt contracte dematerializate și se prezintă ca angajamente de plată la un anumit preț și o anumită scadență, o operațiune în această piață poate începe direct printr-o vânzare. Ca urmare, pe piața futures se pot realiza profituri atât pe o piață în creștere, cât și pe o piață în scădere. Acest fapt este deosebit de util celor care dețin portofolii de acțiuni și doresc să le conserve valoarea în perioadele de declin, ei putând să vândă cantitatea echivalentă de acțiuni pe piața futures și astfel, orice scădere pe piața activului suport va fi compensată de profitul generat în urma vânzării pe piața futures (operațiuni de acoperire - "hedging"). Pentru obținerea unui profit pe piața futures este necesar ca evoluția prețului să fie estimată corect și să se inițieze poziția corespunzătoare (vânzare dacă se prevede o scădere sau cumpărare dacă se prevede o creștere). Caracteristicile anterioare la care se adaugă gradul mare de standardizare (care le face transmisibile la fel de ușor precum acțiunile) și mișcarea corelată dintre prețurile de pe piața activelor suport și cea a derivatelor au atras în piața futures numeroși speculatori. Un speculator poate fi definit ca investitor ce dorește obținerea unui profit și a unui randament cât mai mare. Dacă din punct de vedere al volatilității cele două piețe generează aproximativ aceleași rezultate, în schimb din punct de vedere al investiției necesară piața futures este în avantaj net. Dacă se adaugă avantajul speculației pe scădere de preț și comisioanele de tranzacționare foarte reduse, se poate spune că piața futures este deservește foarte bine interesele speculatorilor. Potrivit reglementărilor fiecărei piețe bursiere, necesarul de marjă se poate constitui într-un anumit procent și din activele suport (acțiuni) ale contractelor futures. Este necesar ca acțiunile depuse drept marjă să existe în contul clientului deschis la intermediar. Pentru ca un client să poată utiliza acțiuni în loc de numerar drept marja, acesta trebuie să gajeze în favoarea societății de intermediere propriile acțiuni. Faptul că acțiunile pot fi utilizate pentru acoperirea marjei pe piața futures constituie un avantaj extrem de important pentru investitorii care desfășoară operațiuni de hedging, în acest caz ei reducându-și simțitor costurile de finanțare a pozitiilor deschise. Inițierea unei tranzacții futures de vânzare/cumpărare se poate realiza cu ușurință în momentul în care pe contractul respectiv există oferte de preț. Însă, problema care poate apare pentru investitor este determinată de dorința de lichidare a poziției și ieșirea din piață. Dacă pe o piață lichidă acest lucru nu constituie o problemă, în schimb pe contractele mai puțin tranzacționate riscul de a lichida o poziție la un preț foarte prost sau chiar de a nu găsi contraparte îi poate afecta pe operatori, în special pe speculatori. Pentru a asigura un minim de lichiditate pe contractele mai puțin tranzacționate, în cadrul burselor își desfășoară activitatea o categorie aparte de operatori – market makers. Pentru a susține lichiditatea pieței, acești intermediari asigură cotații de cumpărare și vânzare pe parcursul sesiunii de tranzacționare pe anumite contracte și scadențe. Astfel, investitorii pot deschide poziții pe aceste contracte în condiții de siguranță. Tranzacţionarea instrumentelor derivate diferă substanţial de tranzacţionarea instrumentelor clasice pe piaţa la vedere (acţiuni, obligaţiuni sau alte valori mobiliare). Prin însăşi construcţia lor, derivatele beneficiază de un efect de amplificare a câştigurilor şi a pierderilor (efectul de levier). De asemenea, comisioanele de tranzacţionare pe piaţa futures sunt mult mai mici decât pe piaţa la vedere, fapt care conferă o mai mare lejeritate în deschiderea şi închiderea poziţiilor pe această piaţă, în special în cazul tranzacţiilor intra-day. Toate acestea constituie avantaje nete pentru investitori, însă tranzacţionarea instrumentelor derivate presupune totodată şi asumarea unor riscuri. Tranzacționarea pe piața futures se adresează în general operatorilor înclinați să își asume un risc ridicat deoarece se pot pierde sume substanțiale de bani în perioade foarte scurte de timp. Acest fapt se datorează în principal efectului de levier care permite, prin intermediul unei sume mici de bani, accesul la active suport cu valoare de câteva ori mai mare care pot aduce pierderi multiplicate în cazul în care evoluția cursului nu este cea previzionată. Potrivit caracteristicilor instrumentelor derivate, efectul evoluției nefavorabile a cursului de piață determină înregistrarea imediată a pierderilor. Câștigurile, respectiv pierderile sunt creditate sau debitate din cont în timp real. Dacă mișcările survenite în piață au ca efect reducerea valorii pozițiilor deschise pe instrumente derivate, ca urmare a apelului în marjă apare necesitatea suplimentării fondurilor din contul de marjă. Dacă în contul de marjă nu sunt suficiente lichidități pentru a acoperi minimul necesar de marjă sau nu se completează suma din cont, pozițiile pot fi lichidate forțat de către intermediar și o eventuală revenire a prețului nu va mai fi de folos. În anumite condiții de piață, poate fi dificil sau imposibil de lichidat o poziție. Riscul ce poate apare este de a nu se putea lichida poziția (deci imposibilitatea marcării profitului sau prevenirii pierderii) sau dacă se realizeaza închiderea poziției acest lucru se poate face la prețuri mai puțin avantajoase. Toate tranzacțiile pe instrumente financiare derivate implică risc și nu există nici o strategie de tranzacționare care să îl elimine complet. Tranzacționarea instrumentelor financiare derivate presupune cunoașterea atât a pieței derivatelor, cât și a pieței la vedere a activului suport.