Hermann Ebbinghaus
H. Ebbinghaus (24 ianuarie 1850 – 26 Februarie 1909) a fost un psiholog german care a
realizat primele studii experimentale asupra memoriei. Este cunoscut pentru descoperirea
curbei uitării și a efectului spațial.
O (foarte) scurtă biografie
Hermann Ebbinghaus s-a născut în Barmen, Germania, fiind fiul unui negustor bogat, Carl
Ebbinghaus. La 17 ani începe cursurile la Universitatea din Bonn, studiind istorie și filologie.
În acest timp, interesul sau pentru psihologie începe să crească. Urmându-și pasiunea nou
descoperită, la 23 de ani își ia doctoratul în psihologie cu dizertația „Filosofia
inconstientului”.
Se mută la Londra unde, într-un anticariat descoperă cartea lui Gustav Fechner – „Elements
of Psychophysics”, care îl va conduce către faimoasele sale experimente în domeniul
memoriei. Studiile sale în această zonă încep în 1879, iar în 1885 publică principala sa
lucrare „Memoria: O contribuție la psihologia experimentală”. Devine profesor la
Universitatea din Berlin pentru o perioadă, timp în care deschide cel de-al treilea laborator de
psihologie (după W. Wundt și G.E. Muller). Se mută apoi în Polonia, la Universitatea
Breslau (actuală Wroclaw), unde studiază felul în care abilitățile mentale ale copiilor scad pe
parcursul unei zile de școală. Deși metodele specifice utilizate de Ebbinghaus în timpul
acestui studiu s-au pierdut, rezultatele sale au devenit bază pentru testele de inteligență
ulterioare.
Spre sfârșitul vieții, Ebbinghaus publică două lucrări: „Fundamentals of Psychology” (1902),
respectiv „Outline of Psychology” (1908), ambele extrem de apreciate mult timp și după
moartea sa
Curba uitării - cum a obținut-o?
Principalul concept adus în psihologie de H. Ebbinghaus este acela că retenția informațiilor în
memorie se desfășoară pentru toți oamenii conform unui tipar, în funcție de numărul de
repetiții și intervalul de repetiție.
“Ebbinghaus a fost un cercetător atent, meticulos care a urmat proceduri logice simple. S-a
prezentat cu elemente de memorat, a așteptat un anumit timp și apoi s-a testat pentru a vedea
cât de multe își putea aminti. Această procedură de bază este incă utilizată în cele mai multe
cercetări ale memoriei.” (Dewey, R.A., Introduction to Psychology, Wadsworth Publishing,
2004).
Specific experimentelor sale este tipul materialului de memorat și faptul ca subiectul a fost el
însuși. Astfel, Ebbinghaus a construit grupuri de litere fără nici o semnificație, în încercarea
de a elimina asocierile inerente pe care cuvintele obișnuite le produc.
El și-a construit liste de astfel de litere și s-a supus unor procese repetate, până când i-au
reușit 2 rememorări perfecte. Apoi și-a stabilit un “interval de reținere”, după care a reînvățat
lista inițială. El a măsurat puterea memoriei prin informațiile păstrate între prima și a doua
perioadă de învățare. De exemplu, dacă avea nevoie de 10 repetări pentru învățarea inițială a
listei și 5 repetări pentru reinvatarea ei după intervalul de timp stabilit, consideră că ceea ce
se păstra era în proporție de 50%.
Pe parcursul experimentului, el a memorat peste 2000 de astfel de grupuri de litere.
Controverse asupra curbei uitării
Modelul lui Ebbinghaus a fost oarecum combătut de experimentul lui Marigold Linton
(1979), care a notat 2 evenimente memorabile pe zi timp de 6 ani și a testat apoi sistematic
rememorarea acestora. Ea a descoperit că își pierdea abilitatea de a recupera aproximativ 56% din elemente în fiecare an, obținând astfel un grafic liniar. Astfel, curba uitării nu se
verifică în cazul evenimentelor din viața personală.
O altă cercetare, mult mai recentă, arată că în realitate, oamenii nu învață grupurile de litere
ca atare, ci fac asocieri, în mod natural, cu cuvinte reale sau inventate (Miller, Galanter, &
Pribram, 1960).
În 2005, la Annual Meeting of the Psychonomic Society, a fost prezentat un alt studiu în care
s-a urmărit identificarea metodelor de încetinire a uitării (The effects of tests on learning and
forgetting. Memory & Cognition 2008).
Cele două situații luate în considerare au fost:
•
Reamintirea prin testare cu / fără feedback a materialului memorat;
•
Reamintirea prin re-studierea materialului în cauză.
De asemenea, prin experimente paralele, cercetătorii au dorit să verifice ponderea factorilor
care influențează eficiența redării unui material după o anumită perioadă. Pe acest
considerent, ei au studiat pe de-o parte nivelul învățării, iar pe de alta, nivelul uitării.
Concluzia a fost că gradul de retenție a informației folosind metoda testării a fost net
superior celui obținut cu metoda re-studierii materialului, în condițiile aceluiași număr de
repetări și la același interval. Curba lui Ebbinghaus se verifică în ambele cazuri, doar că
eficiența primei metode este incomparabil mai bună.
Repetiția este mama învățării! Dar nu orice fel de repetiție. Repetiția spațiată este una din cele
mai eficiente metode de învățare prin care îl poți ajuta pe copil să își amintească informațiile
învățate pe termen lung, mai ales când se pregătește pentru examen. Secretul constă în
intervalul de timp dintre repetiții.
Repetiția spațiată este în stransă relație cu noțiunea de „curba uitării”, care arată ritmul în care
scade acuratețea informațiilor pe care le-am memorat. Curba uitării este exponențială, adică
în a doua zi după ce am învățat, pierderea de informație este foarte mare, după care
uităm într-un ritm mai lent. Iată mai multe detalii.



În prima zi în care copilul tău a învățat lecția, nivelul său de cunoștințe evoluează de
la 0% până la cel de 100%. Adică va reține tot ce a învățat.
A doua zi după ce a învățat, este preconizată o pierdere de 50%-80% din informațiile
învățate cu o zi înainte, dacă nu a folosit informația în niciun fel și dacă nu s-a gândit
la ea. Uitarea apare deoarece informațiile pe care le reținem sunt mentinute temporar,
în funcție de utilitatea lor. Dacă nu facem un efort voluntar de a folosi informațiile pe
care vrem să le reținem, creierul nostru le va “șterge”, considerându-le inutile.
Până în a șaptea zi de la învățare, copilul își va aminti și mai puțin, iar la o lună
după învățare, își va aminti lecția vag, probabil 2-3% din ce a învățat.
De aceea, dacă nu folosește repetiția spațiată, copilul tau va trebui să învețe pentru
examen din nou lecțiile pe care le-a învățat în urmă cu o lună.
Pentru a schimba curba uitării, recomandă-i copilului să repete lecția astfel:



În a doua zi după ce a învățat, este bine să repete informațiile timp de 10 minute.
În a șaptea zi după ce a învățat, va avea nevoie de 5 minute pentru a reactiva
informațiile învățate.
Peste 30 zile, creierul copilului tău va avea nevoie doar de 2-4 minute pentru a
recunoaște informațiile învățate.
Trebuie să mai știi că repetiția spațiată nu este o invenție nouă. E o metodă care a apărut cu
mai bine de 130 de ani în urmă, datorită lui Hermann Ebbinghaus în cartea sa: “Memoria: o
contribuție la psihologia experimentală”. De atunci, numeroase studii au confirmat eficiența
ei.
Tot Hermann Ebbinghaus a introdus și termenul de “curba uitării” în studiile sale privind
eficiența și durata memoriei. Viteza cu care uităm informația pe care am învățat-o depinde
de:




dificultatea materialului pe care l-am avut de învățat,
cât de ușor am reușit să integrăm noul conținut cu ceea ce deja știam,
cum ne-am reprezentat informația,
în ce condiții am învățat (am fost stresați, am fost obosiți, plictisiți etc.)
Cu toate că fiecare om diferă de celalalt în privința capacității cu care învață și reține
informația, curba uitării este identică la toți.
Ce poti să faci pentru a îmbunătăți memoria copilului tău?



Învață-l să conecteze informația nouă cu ceea ce știe deja.
Recomandă-i să folosească ceea ce a învățat în cât mai multe contexte.
Ajută-l să își verifice cunoștințele pentru a vedea cât anume a reținut din ceea ce a
învățat.

Asigură-te că apelează la tehnica repetiției spațiate.
Uitarea este un fenomen normal care poate fi evitat dacă folosim frecvent și în modalități
variate informațiile pe care dorim să le reținem. Copilul tău ce strategie de învățare folosește?