Tema de control nr. 1
1. Referință bibliografică:
Golu, I. (2014). Relația motivație, satisfacție, performanță la locul de muncă. Revista de Studii
Psihologice, 1.
2. Fundamentarea teoretică a problematicii abordate
Aria de cerecetare: Psihologie organizațională – analiza legăturii dintre motivația angajaților,
satisfacția acestora și performanțele personale obținute la locul de muncă.
Tema cercetării este reprezentată pe de o parte de legătura dintre performanța în muncă a
angajaților, motivația, respectiv satisfacția în muncă, iar pe de altă parte de diferențele care
apar între motivație și satisfacție în funcție de departament și vârstă.
Modelul teoretic al lucrării: se bazează pe investigații empirice privind: motivația la locul de
muncă și moralul anagajatului (Organ și Bateman), satisfacția în muncă (Locke, 1991,
Muchinski, 2000, Wallance, & Ghali, 1998), nemulțumirea la locul de muncă (Lum, Kervin,
Clark, Reid, & Sirola, 1998) și satisfacția și performanța individuală (Kock, Miksch,
Schurmann, Joos, & Sawicki, 2011).
3. Întrebările de cercetare și ipotezele:
Ipoteze:
 Există o corelație pozitivă și semnificativă static între performanța în muncă satisfacția
și motivația în muncă a angajaților;
 Există o diferență semnificativă în ceea ce privește satisfacția și motivația în muncă în
funcție de departamentul în care lucrează subiecții;
 Există o diferență semnificativă în ceea ce privește performanța în muncă în funcție de
vârsta subiecților.
4. Designul și procedura de cercetare:
Design de cerecetare descriptivă – corelațional.
Cercetarea s-a derulat în Spitalul Sfântul Ioan din București în 6 departamente distincte.
Subiecții au fost reprezentați atât de bărbați (26) cât și de femei (24), iar variabilele au fost
reprezentate de: departament, vârstă, motivație, satisfacție și performanță.
Pentru evaluarea performanței în muncă a fost utilizată scala de evaluare cu pași multiplii (o
listă cu opt aspecte specifice locului de muncă: randament în muncă, pregătire profesională,
disciplină, norme de protecția muncii, norme de stingere a incendiilor, adaptare, integrare în
colectiv, comportament etic și eficiență intelectuală la locul de muncă. Evaluarea a fost făcută
de doi evaluatori aflați în funcții de conducere superioare celor vizate de această cercetare ce
1
au comparat itemii descriptivi în termeni comportamentali cu manifestările comportamentale
observate la cel evaluat.
Pentru investigarea satisfacției în muncă a fost utilizat un chestionar elaborat și etalonat de
Ticu Constantin (2004), ,,Satisfacție în muncă’’ cu 32 de itemi ce identifică trei subfactori
esențiali: remunerare și promovare, conducere și relații interpersonale organizare și
comunicare. Răspunsurile au fost măsurate pe scala Licket cu cinci trepte.
Pentru investigarea motivației în muncă a fost utilizat un chestionar cu 27 de itemi ce
identifică doi subfactori: împlinire și determinare și obligație și evitare. Răspunsurile au fost
de asemenea măsurate pe scala Licket cu cinci trepte.
Scorul global al fiecărui chestionar s-a realizat prin însumarea punctelor caracteristice fiecărui
item, iar apoi au fost calculați coeficienții Crobach caracteristici.
5. Principalele rezultate ale studiului (raportate la întrebările de cercetare, prezentate
descriptiv):
Pentru fiecare scală s-au obținut scoruri caracterizate de: un maxim, un minim, o abatere
standar și nu în ultimă instanță o eroare standar a mediei.
Pentru testarea primei ipoteze a cercetării s-a utilizat procedura corelației Pearson, astfel între
scorurile de performanță în muncă și motivație s-a obținut o corelație semnificativă.
Pentru a verifica a doua ipoteză s-a folosit procedura Anova One-Way (analiza de varianță
unifactorială). Astfel, pentru scala de satisfacție în muncă și de motivație la nivelul subiecților
din secții diferite, s-a constatat că nu există diferențe semnificative în ceea ce privește
motivația/ satisfacția în muncă în funcție de secția în care lucrează subiecții.
Pentru a verifica ipoteza a treia a fost folosită procedura Anova One-Way. Astfel, s-a observat
că există diferențe semnificative în ceea ce privește performanța în funcție de vârsta
subiecților.
6. Concluzii privind rezultatele/ Implicații teoretice și practice ale rezultatelor:
În studiile anterioare au existat rezultate asemănătoare în ceea ce privește relația dintre
satisfacția la locul de muncă și performanța angajaților. Acest lucru s-a observat și în
cercetarea de față, obținându-se un coeficient de corelație semnificativ.
Schoen et al. (2004) au realizat un studiu asupra satisfacției și performanței la locul de muncă
și au observat că secția în care lucrează subiecții are un impact semnificativ asupra
satisfacțieie în muncă. De asemenea au observat că personalul cu vârste sub 35 de ani au o
performanță superioară celor cu vârsta de peste 45 de ani. Cercetătorii afirmă că secția în care
lucrează personalul medical are un efect asupra performanței și motivației în muncă, deoarece
cei care lucrează în departamente în care rata mortalității este mai ridicată pot considera că
2
efortul și munca depusă au fost în zadar motiv pentru care pot obține un grad de satisfacție și
motivație scăzut și implicit o performanță mai scăzută. În studiul de față au fost obținute
rezultate asemănătoare.
De asemenea în cercetarea de față s-a observat că vârsta este un indicator semnificativ al
performanței. Astfel, performanța este superioară la subiecții mai tineri în comparației cu cei
mai în vârstă.
7. Întrebări pentru discuții:
 Dacă oamenii sunt singurii care generează valoarea unei organizații, toti ceilalți factori
având doar potențial latent, de ce să nu-i motivăm suficient pentru a obține performanțe
maxime?
 Cât de importante sunt eforturile managerului spre găsirea unor modalități reale de
creșterea a satisfacței în muncă și a motivării corespunzătoare a angajaților?
 Ce factori influențează pozitiv sau negativ performanța în muncă?
 Reprezintă motivația responsabilitatea cea mai importantă a managerilor pentru
obținerea performanței așteptate?
3