AVEREA BUNEI EDUCAȚII




























Trecutul ocupă majoritatea aventurii umane: ne putem proiecta într-un viitor orcât
de îndepărtat, însă prezentul nostru istoric e mai puternic influențat de cele
petrecute decât de cele posibile.
Goethe, omul aflat la confluența dintre umanism și romantism, știa mai puține despre
epoca și creația lui decât noi, astăzi, după două secole de studii goethiene...
Cu cât cunoaștem mai precis și mai adânc un trecut, fabricăm în fond substanța viitorului.
Posibilitățile noastre combinatorii fiind limitate, noutatea nu poate fi decât o variantă
neaștepatată a celor deja dobândite.
Investiție existențială în propria noastă supraviețuire.
Suntem exponenții speciei homo sapiens sapiens.
Democratizarea și accesul universal la educație.
Cunoașterea ca un singur tren care are se mișcă în aceeași direcție, dar care are clase
diferite: elitele intelectuale vor fi tot mai largi dar mai etanșe dar vor putea decide ce
meniu se va servi la clasele următoare.
În comuna primitivă: toți aveau acces instant la același nivel de cunoaștere care se rezuma
la supraviețuire. Rudimentară diviziune a muncii.
Astăzi accesul la cunoaștere îl au mai întâi elitele intelectuale, și vor conduce lumea
pentru că ei sunt primii care vor asigura inputul adecvat sau la noile sisteme de
cunoaștere.
Elita super-educată ar putea lucra egoist, pentru autoprotecție, fără să încalce vreo lege în
vigoare, fără să fie prietenii umanității.
Relația direct proporțională cauzală dintre dintre nivelul de educație și șansele de
supraviețuire.
Astăzi această cauzalitate vizează doar buna calitate a vieții.
Te poți umaniza complet și fără o educație formală continuuă, dar nu vei putea și prețuit
ca atare.
Demonia gnostică a modernității are de partea ei o masă criticăde adepți ai iluminismului.
OECD studiu.
Elitele intelectuale nu sunt filantropice, deși aparent contribuie la progresul colectiv,
rezervându-și cea mai largă felie de tort.
Pestalozzi postmodern.
Jean Piage.
Luciditatea, valoare intelectuală prioritară.
Astăzi, științele sociale, modelate prioritar prin consensul unoversitar din Anglosferă, sunt
tot mai puțin normative.
Precizia datelor științifice, bazate pe date empirice, testul falsificabilității.
Centralitatea tandemului hermeneutică-filozofie: mathesis universalis (azi demodat)
De visu
Educația este tot ce ne-a mai rămas ca pariu individual și național, după catastrofa
comunistă.
Aristrocrația s-a dizolvat în gulag.
Beizadelele au toate șansele falimentului.
Cultura națională bine racordată cândva la pulsul european???






































Cantemir.
Mantra educației.
Reîmpădurirea unui munte defrișat, nu poate porni decât de la poale, adică din fiecare
familie responsabilă, deoarece contraselecția a blocat la vărf, orice tentativă de ameliorare
a standardelor selective.
Excepționalismul legendelor olimpice.
România educată.
Nu e vorba despre salvarea individuală și statistic irelevant.
Ci despre formarea unei clase de mijloc care își maximizează potențialul uman, ax al
oricărei democrații funcționale și motor al dezvoltării economice.
Ratarea poate antrena nu doar indivizi ci întregi națiuni.
Ratarea colectivă este o fundătură istorică care deteriorează calitatea vieții tuturor.
Ne vom regăsi sub influența unor actori externi care prefac democrația într-o farsă și
suveranitatea într-o umbră.
Micro-antidot la nivelul fiecărei familii împotriva unei vieți comunitare mediocre și lipsei
de competență și de rafinament la nivelul dialogului social.
Aranjamentul prost al tranziției post-comuniste.
Fabricile de diplome, doctorate false, plagiate.
Arhitect , sec XIX , neastâmpărul nostru de mitocani îmbogățiți.
Glaciațiunea comunistă, modernizare in vitro,
Neastâmpărul azi, de plus belle
Ura de sine se tratează doar punând mâna pe carte.
Nimeni nu-ți oferă fericirea pe tavă.
Constituția americană: pursuit of hapiness, lupta cu ignoranța și auto-suficiența.
Computere cuantice.
Blockchain.
Neîncredere.
Îmbogățirea culturală a maneliștilor, dar cu pretenția de a primi cultură de elită gratuit.
Nevroza sub-dezvoltării.
Cultul neoromantic al excelenței personale.
Lagăr de concentrare deghizat în orfelinat.
Reificarea minorului ca un țăran.
42% dintre tineri expuși riscului de sărăcie și abandon școlar: cea mai ridicată rată din UE.
Năsăud 8000 de locuitori în care niciun elev nu a trecut bacul.
Crater post-atomic.
8 miliarde sec 21.
Malthus: suntem prea mulți.
Era Antropocenului.
G.B.Shaw : psihoza suprapopulării.
Cioran, sarcasm infantil: acei copii pe care nu i-am vrut, de-ar ști ce fericire îmi datorează.
Eugenia și euthanasia sunt fețele aceleași medalii antiumaniste, bătută în numele
preocupării (mai mult sau mai puțin științifice) pentru o viață îmbunătățită.
Raymond Aron: nicio generație nu a știut din ce e făcut viitorul.
Efectul fluture, anti-fragilitatea, factorului amplificat aleatoriu (lebedele negre).









































Viitorul e mai nesigur și mai neclar ca oricând.
Samuel Butler: părinii sunt utimii oameni de pe pământ care merită să aibă copii...
2050: 1o miliarde, Sir Martin Rees, TRINITY College, Cmabridge
Renunțarea la industria cărnii de vită, prea mare consumatoare de apă și energie
Vom introduce în meinun insectele.
Injecție de aerosoli în stratosferă.
Moralizarea legală a ingineriei genetice.
Literatura aspirașională șimotivațională
Moise, pământul făgăduinței.
Steve Jobs, Elon Musk.
Fabricăm orice speranță pentru a menține tonusul supraviețuirii.
Frica de moarte, noi ordini imaginare care să compenseze lacunele realității.
Nevoia de optimism este adictivă.
Hiperbolică euforii tehnologice.
Apolcalipsa în botoșei la gura sobei.
Ori Starbuccks, OLX, Amazon.
Discrusuri catastrofice, derizoriu.
Familia tradițională.
Monogamia seriată.
Progenituri prealabile.
Proletariatul a dispărut, al căror nume decurgea din singura lor avere: forța de muncă a
copiilor (proles).
Liberă de obligații.
Căsătoria târzie: tinerii vor să se distreze, consolidarea veniturilor printr-o mai ubnă fixare
la carieră și să fie sigur că au ce oferi eventualilor copii.
Mamele single se găsesc la tot pasul, evident și ca efect pervers al emancipării feminine.
Rousseau care și-a abandonat copiii.
Tolstoi. Soția lui nota în jurrnal că nu se preocupa de educația copiilor, dar socotea că e o
crimă și să trăiești alături de familie.
Postula al omului mare de a-și apăra egosit creația, fără îndatoriri parentale.
Nicolae Iorga: tata era un domn impozant, cu o barbă mare, care trecea uneori prin salon.
Europa galopant declin demografic.
Statul de providență.
Galopul nihilist al postmoderintății.
Cheltuilei mai mari ca acum 50 de ani pentru un copil.
Ascetism parental.
Fantasme comerciale.
Haine de firmă, gadgeturi tehnologice.
Descurajarea apetitului procreației.
Trend minimalist.
Fertilizarea in vitro.
Statement public de solidaritate cu lumea săracă: adopția copiilor negri.
Milenaliști.
Asumată aspirație spre autonomie.

































Pornografie.
Contracepția.
Autoprohibiția.
A face sex.
Plictisul consumist.
Reaprinderea magică a dorinței.
Mimetismul de anturaj.
Cmopletarea colecției de experiențe.
Bulimia compulsivă a experienței.
Colecționarismul experiențelor.
Optică frivolă.
Stat, babysitter, bone, GPS.
Esențialul asumării datoriilor complexe.
Umanizarea copilului.
Parentingul.
Gen pseudo-științific.
Mică obsesie a modernității rousseauiste.
Cărămida Emile ou De leducation
Am moștenit din Iluminismul european convingerea că există o stare naturală a omului,
din care ieșim prin dresură socială.
Nu există formule pedagogice uniersale, a căror aplicare mecanică produce rezultatele
scontate.
Datele statistice, anchetele sociologice: valoare indicativă fără a acoperi diversitatea
nesfârșită a situațiilor concrete.
Rostul educației este social??????????????? (pag. 28)
Poți tot ce trebuie ca educator, fără să poți elimina riscul unor derive incontrolabile.
Oricât ai fi de consecvent și de riguros în aplicarea unor principii de educație și
transimterea unor valori intelectuale, copilul tău rămâne o necunoscută din care pot țășni
revolte, atitudini, opțiuni și refuzuri complet anapoda.
Avem îndatorirea de a ne juca rolul de părinte cât mai serios, neuitând că e un joc, mizând
pe libertatea constitutivă a fiecărei persoane.
Sindromul “medicului posibil prost, tocmai pentru că arată a medic”.
Buna educație nu reprezintă ceva care înseamnă să raporteze profituri.
Un copil bine educat va fi capabil totdeuna să se reinventeze și să meargă ascendent pe
drumul afirmării de sine (care este labirintic și nu aleatoriu).
Epoci de mari turbulențe slavate deoarece este optim echipat.
Singura așteptare rezonabilă este aceea ca copilul nostru să ridice media societății în care
trăiește.
S-au văzut născându-se din familii mizere genii, tot așa cum din familii ilustre au ieșit idoi
desăvârșiți.
Pe unii împinși spre optimul educației formale, nimic nu i-a putut salva de la un destin
mediocru.
Se cuvine să ne limităm la ce putem transmitete copilului.
















Cel mai bun educator nu e simțul comun (depozit de clișee moarte) ci înțelepciunea
moștenită în suita generațiilor și adaptată la veacul nostru, cu toate
oportunitățile&provocările sale.
Marguerite Yourcenar nu a fost niciodată la școală.
Unschooling.
Forța autodidactă a formării de sine pentru cine primește , la timp, impulsurile cele mai
judicios dirijate spre cultura înaltă.
Copii nu trebuie reduși la versiunea noastră cea mai bună ci la versiunea or cea mai bună.
Ted Bundy a fost un copil absolut normal și dus la biserică.
Zestrea genetică și buna educație nu sunt suficiente pentru a explica un destin excepțional:
Împrejurările , adică suma factorilor obiectivi, care nu depind de acțiunea individuală,
ocupă restul tabloului.
În România stat pastoral-agrar, este un caz rar să știi cine ți-au fost străbunicii.
Țăranii figurau ca unică memorie scrisă doar în arhivele bisericești, parohiale.
Până în veacul al IX-lea pământul nu avea nu exista cadastru și familiile nu figurau în
starea civilă, așa că venim cumva de nicăieri.
Progeniturile chemate să perpetueze amintirea.
Prima regulă pentru o educație reușită ține de respectul copilului ca persoană autonomă,
cu destin personal și drepturi aparte, pe care nu le poți anexa. Eu te-am făcut eu te omor.
Copilul e cu atăt mai autentic al tău cu cât reușește să nu fie copia ta epigonică, ori
proprietatea ta privată, ci o fiinșă liberă, cu o perosnalitate distinctă și opțiuni pe deplin
asumate.
Pitagora citat de Diogene Laertios VIII, 29, “pruncul posedă în el însuși toate rațiunile
vieții”.
Omul e singura ființă care nu-și realizează condiția în chip automat.